Chifan Alina

Mediul social • Mediul social al unei persoane include condiţiile sale de trai şi de muncă, nivelul venitului, nivelul educaţional, precum şi comunităţile de care aparţine. Toate aceste elemente au un puternic efect asupra sănătăţii. În consecinţă, diferenţele mari existente între mediile sociale din Europa se reflectă în discrepanţe importante în starea de sănătate a populaţiei: există diferenţe majore în ceea ce priveşte speranţa de viaţă şi rata morbidităţii pentru cei bogaţi şi respectiv cei săraci, pentru cei cu un nivel educaţional ridicat şi respectiv redus, sau pentru lucrătorii manuali şi cei calificaţi.

FAMILIA • Familie în sociologie înseamnă o grupă în care membrii familiei sunt înrudiţi între ei prin legături de sânge sau prin căsătorie. Un alt aspect este importanţa economică a familiei, care este considerată celula

Funcţiile familiei Sunt trei funcţii sociale elementare a familiei: • Funcţia de socializare, ca şi acea de educare, prin formarea capacităţii de adaptare şi motivare în convieţuirea socială. • Funcţia economică, o funcţie importantă pentru multe familii, prin care se realizează asigurarea materială şi protejarea copiilor faţă de lipsuri şi boli. • Funcţia politică, care asigură copiilor o poziţie legitimă în societatea existentă, această funcţie a familiei poate duce la 

Forme de familie • O formă de familie care a apărut în istorie a fost familia matriarhală (capul familiei fiind mama) sau mai târziu patriarhală (capul familiei fiind tatăl). • În cultura occidentală se subînţelege sub termenul de familie o pereche căsătorită compusă din tată şi mamă care au copii, o familie cu copii fiind modelul ideal al unei familii în societate. • Există şi altă clasificare tipologică a familiei, respectiv familiile monogame (doar două persoane sunt căsătorite), formă larg acceptată în prezent, şi familiile poligame (îndeosebi un singur barbat căsătorit cu mai multe femei). • Forme moderne de familie au apărut ca perechi necăsătorite care sunt consideraţi parteneri cu sau fără copii proprii sau adoptaţi. • In decursul istoriei s-a diferenţiat în Europa termenul de „familie mare” unde pot trăi împreună mai multe generaţii, sau de „familie mică” cu un număr de membri de familie mai restrâns.

Familie din anii 1900

Familia elevului

• • • • •

Una din cele mai mari influenţe asupra rezultatelor şcolare ale elevilor o are familia: Un elev fără "cei şapte ani de acasă" va crea mereu probleme, chiar şi ca viitor adult; Din cele 24 de ore ale unei zile de munca, elevul este la şcoala doar 5-6 ore, de restul timpului fiind responsabilă familia elevului; In general elevii nu primesc în cadrul şcolii nici un exemplu sau sfat negativ (limbaj sau comportament necivilizat, îndemnuri la fapte rele); toate acestea influenţează elevul in afara şcolii; Uneori părinţii uită că trebuie sa facă front comun cu profesorii deoarece şi unii si aţti nu doresc decât dezvoltarea armonioasă a elevului, educarea si îmbogăţirea cunoştinţelor acestuia.

FAMILIA-şCOALA VIITORULUI NOSTRU • Educaţia este un proces complex, care debutează întrun mediu informal - familia, continuă într-un mediu formal- şcoala şi se sfârşeşte în societate. Legea nr. 272/ 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, pe lângă faptul că pune accent pe importanţa familiei în viaţa copilului, prin ideea că un copil nu trebuie separat de propriii părinţi, fiind totodata împotriva intervenţiei nejustificate, ilegale în viaţa de familie a acestuia, scoate in evidentaă ideea că un copil trebuie să-şi respecte părinţii. În susţinerea acestui fapt vine Convenţia privind Drepturile Copilului (CDC), care garantează respectul copilului faţă de părinţii săi in art. 29, alin. 1, lit. c: “statele parti sint de acord ca educaţia copilului trebuie sa urmarească educarea copilului în spiritul respectului faţă de părinţii săi”. Aşadar, unul din scopurile educaţiei copilului este dezvoltarea respectului pentru părinţi.

• De aici putem concluziona că, cu toate ca legea acordă drepturi copiilor, acestea nu exclud autoritatea parentală, dar nici responsabilităţile copiilor. În educaţia pe care le-o oferim copiilor noştri, dar si tinerilor, aceasta trebuie să fie consolidată de dezvoltarea simţului responsabilizator al copilului. Ei trebuie să ştie că au drepturi şi nimeni nu poate/ nu are dreptul sş le încalce, dar fiecare drept este urmat de o responsabilitate. Pentru a socializa şi pentru a creşte şi forma adulţi responsabili, copiii trebuie îndrumaţi, educaţi încă de mici în spiritul respectării drepturilor celorlalţi. Ei trebuie să ştie ca au de exemplu dreptul de a nu fi expusi situaţiilor riscante, dar şi responsabilitatea de a nu-i expune pe alţii unor situaţii de risc; au dreptul de a fi ascultaţi, dar şi responsabilitatea de a-i asculta pe ceilalţi; dreptul la educaţie, dar şi responsabilitatea de a frecventa şcoala; au dreptul la intimitate, dar şi responsabilitatea de a respecta intimitatea altora.

• Universul unui copil este alcatuit in primul rind din parintii sai, mama fiind “figura de atasament” (J. Bowlby), care raspunde nevoii copilului de securitate, siguranta pentru satisfacerea nevoilor de baza. Legaturi de atasament se dezvolta si fata de tata, frati, bunici, alte persoane semnificative din viata copilului. Rezultatul acestor legaturi in dezvoltarea copilului si formarea sa ca adult responsabil si puternic este recunoscut si prin legislatie (Conventia privind Drepturile Copilului, in preambul: “in dezvoltarea plenara si armonioasa a personalitatii sale, copilul trebuie sa creasca intr-un mediu familial, intr-o atmosfera de fericire, dragoste si intelegere,  tinind seama de faptul ca un copil trebuie sa fie pe deplin pregatit sa traiasca independent in societate si sa fie educat in spiritul pacii, demnitatii, libertatii,

•

Din punctul de vedere al dezvoltarii fizice, copiii au nevoie de joaca, protectie, pentru ca sint vulnerabili, de ocrotire in situatii de risc, cum ar fi violenta, abuzul, orice fel de molestare, inclusiv cea sexuala, implicarea in traficul de droguri, protectia  traficului de copii. Ei au nevoie de toate lucrurile care ii ajuta sa creasca si sa se dezvolte frumos. Din punctul de vedere al dezvoltarii intelectuale, in cadrul familiei, copilul isi insuseste limbajul. In familie, copilul invata limbajul si comportamentul social, isi formeaza aspiratii si idealuri, convingeri si aptitudini, sentimente, trasaturi de vointa si caracter.De asemenea, ca prim factor educativ, autorii mentionati anterior mai arata ca familia ofera copilului aproximativ 90 la suta din cunostintele uzuale despre natura, ocupatiile oamenilor, folosirea obiectelor, intr-un cuvint, cunostinte de cultura generala. De exemplu, in jurul virstei de 3- 6 ani, copiii pun cele mai multe intrebari, iar parintii, incercind sa le raspunda cit mai adecvat virstei lor si mai corect, ii ajuta in acest fel sa-si insuseasca un numar mare de cunostinte. Familia este cea care ii dezvolta copilului capacitatea de a observa, memoria, gindirea, incercind sa ii explice, pe intelesul lui, semnificatia si sensul unor fenomene sau evenimente. In perioada scolara mica, familia este cea care, alaturi de scoala, le insufla copiilor “gustul pentru citit”,