Casa Soarelui, Ucisa De Nepasare

Casa Soarelui, ucisa de nepasare

Inapoi la articol

Casa Soarelui, ucisa de nepasare Alexandru Ionescu Duminica, 16 Mai 2004

Aproape in fiecare oras exista cite o relicva care ne aminteste de perioada comunista. Sint simboluri care refuza sa moara, cu amintiri placute sau dureroase, impregnate adinc in mintea romanilor. O casa cu astfel de valente se afla la Cimpina, pe dealul Muscel, cel mai inalt punct, ca altitudine, al orasului. O incercare indrazneata, asa cum au fost multe altele, a epocii, Casa solara intra intr-un con de umbra pentru care s-a lucrat aproape 10 ani. Programul se numea “Low temperature solar energy” si era coordonat de Consiliul National al Stiintei si Tehnicii (CNST) - cel mai inalt for stiintific al acelor vremuri. In oras se spune ca insasi “savanta” Elena Ceausescu ar fi coordonat proiectul - o locuinta experimentala, cu incalzire solara pentru economisirea energiei electrice. Aproximativ 78 mp de captatoare solare asigurau incalzirea locuintei, cu un consum de 85 kw pe ora - mult mai putin decit o gospodarie obisnuita. Construita intre 1975 si 1977, casa a functionat pina in 1996, cind Institutul National pentru Constructia si Economia Constructiilor (INCERC), fortat de scaderea dramatica a interesului fata de cercetare, a abandonat proiectul, lasind-o in paragina... Pe Dealul Muscelului, cum ai trecut de Biserica Lac, privirea iti este atrasa de ceva care seamana foarte bine cu o sera. O curte mare gazduieste de aproape treizeci de ani doua case. Sint construite ca experiment pentru reducerea consumului de energie electrica. “Conceptia lor a pornit pe suportul unui program national de cercetare pentru sursele noi de energie. Consiliul National pentru Stiinta si Tehnologie a finantat proiectele pilot. Casa “pasiva”, care utilizeaza procesele naturale de incalzire, fara pompe sau ventilatoare, este folosita de colegii de la INMH, pentru ca ei ne furnizau toate datele climaterice pentru tot ce prelucram noi”, spune inginerul Dan Constantinescu, amintindu-si de vremurile cind a coordonat proiectul de la sediul central INCERC din Bucuresti. Cea activa are partea sudica acoperita de captatoare metalice cu tevi protejate de geamuri, care se incalzeau si astfel produceau caldura. Orientarea spre sud se explica prin faptul ca intensitatea soarelui este, in dealul Muscel, mai mare decit in alta zona. O inventie jefuita

http://www.evz.ro/investigatii/?news_id=154917&print=1 (1 of 3)9/7/2004 1:53:01 AM

Casa Soarelui, ucisa de nepasare

Geamuri sparte, cioburi, vata de sticla, pachete de tigari, sticle aruncate intr-un colt sau altul, bucati de tevi. “Prin tevile alea circula apa cu antigel, care trecea printr-un schimbator de caldura si era stocata in niste rezervoare din subsol - doua bazine mari si inca unul incalzit suplimentar cu energie electrica. Apa era recirculata prin corpurile de incalzire”, mai spune inginerul. Din anul 1996, de cind nu s-a mai ocupat nimeni, oamenii de prin partile locului au venit si au luat cam tot ce se putea. Mobila, faianta, chiuvete, vasul de toaleta, absolut tot. Numai captatoarele, care sint foarte grele, au ramas. La asta se rezuma prezentul fostului experiment. “Era frumos, pentru ca locuinta avea de toate. Bucatarie, baie, dormitoare, frigider, aragaz, avea si aparatura de supraveghere a incalzirii panourilor solare, dar cind a abandonat-o Institutul, oamenii au venit si au luat, nu i-a oprit nimeni”, marturiseste Zina Mosut, tehnician meteorolog, care de 20 de ani lucreaza in cealalta casa, destinata INMH. “Macar sa o dea unei familii nevoiase” Structurata pe doua nivele, parter si etaj, casa este parasita de suflul ce o anima odinioara. Echipa care supraveghea proiectul putea face orice, exact ca intr-o casa normala. Baia, bucataria si livingul de la parter arata ca dupa cutremur acum. La etaj sint ramasitele a ceea ce au fost cindva trei dormitoare si o baie. “Pacat ca nu o da la cineva amarit care are nevoie de un camin”, marturiseste cu regret Zina Mosut. De aceeasi parere este si secretarul Primariei municipiului Cimpina, Paul Moldoveanu. “Noi leam scris in nenumarate rinduri celor de la INCERC, si le-am cerut sa ne-o dea noua pentru a o pune la punct si a putea sa o dam unei familii nevoiase, dar nu am primit nici un raspuns”. “Ar fi ideal sa o dea spre folosinta primariei, sa se ocupe de ea, eventual sa o inchirieze unei firme de birouri, dar cu o singura conditie. Sa ne ceara ajutorul in coordonarea restructurarii”, marturiseste Dan Constantinescu. Proiectul “savantei” Privelistea mirifica din jurul casei contrasteaza puternic cu interiorul. Casa solara este roasa pe dinauntru, iar in subsol iti e teama sa intri. Nu pentru ca te-ai speria de cineva, ci te temi sa nu se prabuseasca vreun tavan, sa nu-ti cada vreo teava in cap. Acolo mai exista si acum cele doua bazine care erau pline cu apa. Sint intr-o stare jalnica insa, iar apa degaja un miros pestilential. O batrina care a lucrat ca muncitor necalificat in ‘76 la constructie inca mai locuieste prin apropiere, restul ori au plecat in strainatate, ori s-au mutat in alte orase cu serviciul. “Au plecat si nu s-a mai ingrijit nimeni de ea. Va spun sincer ca noaptea mi-e si frica sa stau aici, pentru ca mai vin tineri si beau sau stiu eu ce-or face...”. Femeia trebuie ca are vreo 60-65 de ani. Isi ia un scaun si se asaza in pragul casei. “Nu prea mai imi amintesc, maica. Eu am lucrat ca zidar si la tencuiala peretilor, altceva nu mai stiu”. Un barbat la vreo 40 de ani, probabil fiul batrinei, intervine cu febrilitate: “Nu stie, ca nu isi mai http://www.evz.ro/investigatii/?news_id=154917&print=1 (2 of 3)9/7/2004 1:53:01 AM

Casa Soarelui, ucisa de nepasare

aminteste, dar a fost prin ‘75, ‘76, atunci s-a inceput constructia. Din cite stiu, parca Elena Ceausescu a coordonat proiectul sau la initiativa ei s-a construit casa”, marturiseste barbatul. O fantezie de ingineri Inginerul zimbeste discret cind aude numele “Tovarasei”. “Conducerea administrativa a CNSTului era a acestei doamne. Ea, practic, si-a atribuit meritele, asa cum se practica si la ora actuala. Trebuie sa mai treaca multi ani pina ne vom schimba mentalitatea”. Pe linga cele doua case CS1, CS2, mai exista o a treia, de asemenea nefunctionala, fiind preluata dupa ‘90 de o universitate particulara. “Era o casa cu o varietate de sisteme: de incalzire, de preparare a apei calde, cu un stocaj termic in sol, cu un stocaj termic in roci si un stocaj cu schimbare de faza. O astfel de casa nu exista, la vremea aceea, in Europa. Acum nu mai are nimic in comun cu o casa solara. A fost fantezia noastra”, spune cu mindrie inginerul, luminat la fata de amintiri. Proiectul urma sa fie extins la nivel national Printr-o directiva venita pe linie de partid, s-a incercat extinderea la nivel national a acestor experimente pentru diminuarea consumului de energie. “Au fost introduse unde vreti si unde nu vreti captatoare, o extindere fortata si fara creier”, dupa cum ne marturiseste inginerul. Timisoara, cartierul bucurestean Aviatiei, litoralul Marii Negre, in statiunile Saturn si Neptun au fost zonele unde au fost montate astfel de captatoare. “Intentia noastra a fost de a introduce astfel de sisteme pentru utilizatori singulari, deci nu pentru cartierele care erau racordate la termoficare. Pe blocuri au fost puse prost, in schimb, cele de la mare au fost concepute foarte bine. Unele au avut chiar foarte mare succes, in sensul ca au fost furate imediat dupa 1990”, spune profesorul cu oarecare amaraciune in glas.

Copyright © 1996-2004 Evenimentul Zilei Online.

http://www.evz.ro/investigatii/?news_id=154917&print=1 (3 of 3)9/7/2004 1:53:01 AM