Capitolul 8

Capitolul 8: Cosmarul Jake si Alexandra s-au intors. Pareau asa de fericiti. Dua o discutie privata cu Alexandra si Simona, am aflat ce ganduri serioase avea Jake cu Ale’. Era asa de fericita. Ma bucuram cu adevarat pentru ea. Simo se imprietenise bine cu Rosalie, lucru placut, dar ciudat. Bella si Alice erau neutre. Se intelegeau foarte bine cu toate. Am avut o discutie in privat cu Bella , incare am aflat ce sentimente profunde simtea pentru Edward. Nu mai aveam voie sa parasim mallul, pentru securitatea noastra. Edward s-a gandit ca am fi mai in siguranta intr-o cabana , la tara, sau undeva la marginea orasului, asa ca am cautat vechea mea casa. Parea cam ruinata, dar era buna. Nu plecasem demult de aici, dar parea nelocuita de vreo 4 ani. Eram aici doar eu , Edward, Alice si Alexandra. Edward s-a dus cu Alice in padure sa vaneze ceva, iar Alexandra a plecat prin cartier. Am ramas asadar singura. M-am trezit deodata alergand. Dar fugeam si ma impiedicam si parca picioarele-mi stateau in loc. Apoi, am realizat ca ajunsesem la capatul stradutei si eram inconjurata de barbate care isi manifestau

dorinta de a ma saruta. Un moment de adrenalina: l-am sarutat pe cel mai chipes si am inceput sa fug din nou. Apoi, parca eram la Tombola : vedeam doar buzele zecilor de barbate, iar eu eram obligate sa aleg o pereche si s-o sarut. Doamne ce chin. Imi doream sa dispar, sa ma fac pulbere si praf, sa ma despic in 2…orice, numai sa nu mai exist. Atunci, in momentul de disperare l-am vazut pe el. Salvarea mea. O privire si am stiu ca sunt in siguranta. Am fugit spre el, si l-am sarutat , dovedindu-mi mie insami, ca e real. Fratele meu, Marian, cel mai de nadejde baiat pe care l-am cunoscut, mii-a facut un bine inca o data. Simteam ceva special pentru el , iar sentimentele erau reciproce. Nu era la fel ca relatia cu celelalte surioare, era mult mai profunda. In momentul in care i-am sarit in brate, l-am imbratisat si l-am sarutat m-am simtit cea mai implinita femeie de pe Pamant.

Visam….am realizat acest lucru cand Alice m-a trezit : - Elena, hey, trezeste-te pisi. Uite cine e la tine! Era el. Era real. Visul l-a adus la mine. S-a implinit visul. I-am sarit in brate si m-am simtit

implinita. Ma simteam cu adevarat protejata cu el. - Marian… visul te-a adus la mine… - Ce maah? Am venit pentru ca m-a sunat Ale’. Atunci, n-am mai stat pe ganduri si intr-o clipa am realizat : daca el nu e, nimeni nu va fi. Mam repezit in freza lui ciufulita si mi-am lipit buzele de buzele lui perfecte. Raspunul a venit instantaneu. Eu eram el si el era eu. Il iubeam. Nu ca pe un frate, ci ca pe sufletul meu pereche. Si el….si el ma iubea. Nu stiu cat de mult, dar ma iubea. Simteam asta in sarutul lui si in aroma dulce. Zeci de amintiri m-au rascolit in timpul sarutului. Stiam ca atunci cand spuneam ca nu-mi place de el ma minteam singura. Dar ce conta? El era aici, iar eu eram in bratele lui. - Te iubesc…am spus emotionata. - Eu te ador. Dar de ce plangi? - De implinire. Asta a fost tot. Ma simteam in siguranta….ma simteam implinita. Asta era tot ce voiam nu

pentru 10 nici pentru 50 de ani…pentru eternitate. Nu stiu cat timp am stat asa, dar cand m-am trezit, Edward discuta ceva cu Alice, iar Marian era la bucatarie cu Ale’. - Hey…..ce faceti? - Honey….te-ai trezit? Intreba Marian dupa care ma lua de mana si ma duse la bucatarie. - Neata pisi…spuse Ale’. - Aaaah…da….neata si voua tuturor. Chiar daca unii dintre voi nu dormiti. - Elena…..ce bine….te-ai trezit. Gesticula plina de viata Alice. - Ai dormit bine? Intreba Edward. - Da….foarte bine. Cred ca am visat ceva. Mai intai a fost un cosmar , iar apoi, ei bine, nu stiu daca a fost realitate sau vis, dar, ce-i drept a fost frumos. - Asta iti demonstreaza ca a fost realitate? In acel moment Marian aparu cu un buchet gigant de flori. - E pentru mine?

- Da, spuse Ale’. Eu am mancat bomboanele de ciocolata si ti-am pastrat tie florile. - Ce tare….vaaai….m-am emotionat. - Hai ca le meriti….spuse Alice. - Dar nu am facut nimic. - Ai adus lumina in viata mea si asta e suficient. -

Dar, Mariane, ne cunoastem din clasa a5a. ) Cum poti sa nascocesti asemenea poem?[[ Radeam aproape cu lacrimi.]]

- Hmm…asa e, dar ce conteaza? Nu conteaza decat ca suntem impreuna. Bineinteles ca a urmat un sarut foarte siropos pe care as fi preferat sa nu il primesc. Eram priviti de 3 perechi de ochi. Ce jenant…. - Marian, nu mergem pana la tine sa-ti iei bagajele? Salvarea mea, Ale’…de asta o iubesc …e omul perfect la momentul perfect. - Ba da… Stiam ca am o discutie cu Edward. Una foarte serioasa. Oare ce crede despre mine? Ori ca sunt o fufa de doi bani, ori sunt nebuna, ori amandoua. - Presupun ca avem o discutie….

- Da…parea rigid si asta ma speria. - Uite…imi pare rau….eu …nu stiu ce e cu mine. Parca sunt nebuna. Ma atrageti si tu si fratii tai si Jake….si acum si Marian. Nu stiu ce e cu mine. Iti jur ca… - N-am nevoie de nici o explicatie. Inteleg. Totul parea sa fie bine in lumea asta reala din care spui ca ai aterizat aici. Si aici toate mergeau bine. Eu si Bella urma sa ne casatorim si… - Si o sa va casatoriti…..si sa stii ca eu si Marian eram cei mai buni prieteni. Chiar daca eram certati, nu cred ca ar fi tinut asta. - Cum spui tu….uite….o sa ne prefacem ca nimic nu s-a intamplat. O sa o omoram pe Victoria, o sa te ajut cu avocatii nostrii sa-ti rezolvi problemele cu sora ta si apoi o sa ma Insor cu Bella iar tu o sa iti vezi de viata ta. Ce greu suna idea asta. Dar avea dreptate. Era cea mai buna solutie. Nu stiam cat avea sa dureze situatia, dar era cel mai bun plan. - Bine…..asa sa fie…Dar nu ma poti oblige sa sterg din memorie noaptea de pe plaja. - Nici nu vreau…