Esenta-capitolul 8

Capitolul 8-Slabiciune Nu credeam ca totul o sa mearga asa bine.Cel putin eram de 2 luni cu Mike si ne intelegeam excelent,aveam aceeasi incredere ca la inceput.Alex era cu Rose si ma evita.Se pare ca blonda reusise sa-l convinga sa nu mai vorbeasca cu mine.Ma certasem cu Helen si nu mai vorbiseram deloc,ma mutasem in banca cu Mike pentru ca si fetele se certasera cu Helen si le-am lasat sa stea impreuna,profa de romana plecase si venise una noua,iar parinti nu se mai certasera.Cu ajutorul lui Mike reusisem sa-mi controlez emotiile.Mai nou explodam si cand eram foarte fericita.Invatasem sa fac lucrurile sa pluteasca,puteam sa fac sa bata vantul,puteam sa incalzesc lucrurile.Chiar faceam astfel economie la caldura.Mai nou ma mutasem la Mike.Familiile noastre fusesera asa de fecicite cand auzisera ca suntem impreuna,chiar organizasera o cina in familie.In sfarsit eram rude.Observasem ca puteam sa controlez starile celorlati si nu puteam sa nu ma abtin sa nu relaxez situatia dintre ai mei.Desi numai stateam cu ei in fiecare seara ma duceam sa-i vizitez.Nu de alta dar sora mea termina generale si avea examene de dat ca sa intre la liceu.Nu-i placea niciodata sa invete,asa ca i-am usurat situatia.Chiar se mira cum dintr-o data putea sa invete si sa retina lucrurile asa usor.Totul ar fi fost perfect daca nu m-as fi simtit atat de obosita.Acum dormea dar tot simteam ca n-am putere.Chiar si vechile mele cearcane disparusera de tot si din fericire si ale lui Mike.Cred ca toata fericirea asta e epuizanta. In urmatoarele zile de liceu tot o vedeam pe Rose ca se indreapta spre mine.La inceput am facut tot posibilul sa-si schimbe traseul.Dar eram oarecum curioasa de ce mai avea sami zica. -Sti..... -Stiu multe... -Sa nu crezi ca o sa te iert vrodat pentru ca mi l-ai lua pe Mike!!!! -Sti....nu-mi pasa ca n-o sa ma ierti....sti......nu ti l-am luat pe Mike...el singur s-a luat de langa tine...si oricum....de ce iti mai pasa?!?!Acum nu esti Alex?!?! -Nu conteaza!!!Vroiam sa sti ca te urasc!!! -Sti....nu crezi ca era evident inca din clasa a noua ca ma urasti?!! A marait la mine si a plecat.Ce proasta...nu degeaba este blonda.Si eu care credeam cami va zice ceva interesant.Mi-am petrecut ultima pauza doar cu Mike,incercand sa ne facem ordine in dulapuri. -O sa-mi lipseasca sa fac ordine in dulap!!!zice Mike. -Lasa ca mai ai destul timp sa faci asta!!!Adica inca patru luni.... -Daaa?!!? -Da!!! Si-a inchis usa de la dulap,m-a luat in brate si m-a sarutat.

"Ahhh.....o iubesc.....!!!" M-am oprit. -Ai zis ceva??!!? -Nu am zis nimic.... -Atunci... Probabil doar mi s-a parut. "Oare ce a auzit....??!?" -Sigur n-ai zis nimic?!?! -Nuuu... "Ok....ce tot aude?!?!" M-am concentrat un pic,poate prea mult caci am tremurat putin,si i-am raspuns la intrebarea neadresata: -Gandurile tale!!! -CE?!?! -Pot sa-ti citesc gandurile!!! -OK!!!Foarte tare!!!Esti sigura?!! -Da!!!Sa incercam cu alcineva.... M-am uitat in jur.Nu prea era lume.In capatul celalt al holului era un boboc.M-am concentrat sa vad ce gandeste,dar nu-mi amintesc nimic inafara de faptul ca dormeam.Cand am deschis ochii am constatat ca eram in cabinetul medical al liceului.Mike statea langa pat,pe un scaun. -Ce caut aici?!?!l-am intrebat. -Ai lesinat!!!!M-am speriat rau de tot!!!Te uitai dupa cineva si cand deodata ai cazut langa mine!!!Am incercat sa te fac sa-ti revii,dar nimica!!!Asa ca te-am aduc aici!!! -Dar de ce am lesinat!!!ultimul lucru pe care mi-l amintesc era ca incercam sa aflu ce gandeste bobocul....!!!Doctora ce-a zis?!?! -A zis ca probalil e o cadere de calciu,dar mai bine ti-ai face niste analize!!!Pot sa jur ca s-a uitat urat la mine!!! -O da....sigur o sa nasc peste 9 luni!!! Am inceput sa radem amandoi.M-am ridit incet caci inca ma simteam slabita.Din fericire nu-i anuntase nimeni pe ai mei de ce se intamplase.A doua zi de dimineata m-am dus sa-mi fac analize.Se pare ca nu aveam nimic.Nici macar nu lesinasem din vina une caderi de calciu.In seara aia am adormit devreme.Dar ceva m-a trezit.Tremuram toata si vedeam in ceata.Totul in jurul meu se misca.Mike era si el treaz. -Ce...se....intampla?!?!?!am zis aproape soptit. -Mey....tu faci astea....

Nu puteam sa-i vad expresia.Vedeam totul in ceata.Am adormit la loc.Dimineata cand m-am trezit Mike era pe scaunul de la birou si se uita la mine.Cand a vazut ca sunt treaza a vorbit: -Bella...nu stiu ce se intapla cu tine de esti asa slabita!!! Ma uitam la el....oare din ce cauza....Puterile mele erau de vina!!! -Mike....cred ca puterile mele ma slabesc. S-a uitat speriat la mine.Oare ce o sa se intample de acum in colo?!?!