Capitolul 6 - Prieteni

Capitolul 6 “Prieteni”

Jacob Unde naiba era Bella şi unde naiba era tipul cel nou? Aveam mii de şcenarii în cap care erau legate de o anumită Bella şi de un anumit coleg nou nenorocit şi un loc părăsit, iar la ce se putea întâmpla nici nu voam să mă gândesc. Totuşi, o cunoşteam pe Bella şi nu era în stare de aşa ceva nu? O puteai provoca să facă orice, dar asta nu. Totuşi Bella nu mai era un copil şi nu ştiam ce era în capul meu pentru că mie nu-mi spunea nimic, dar o înţelegeam. Eu nu eram decât prietenul pe care te puteai baza, nu prietena cu care îţi împărtăşeşti toate secretele şi asta mă durea mai mult decât trebuia, pentru că eu ţineam la Bella mai mult decât ca la o prietenă şi asta nu era de bine. Ştiam că Bella nu era îndrăgostită de mine şi asta era viaţa, dar nu voiam să-l las pe idiotul cel nou să facă ce vrea cu ea. Îmi era milă de maşina din faţa mea şi modul meu brutal de a o repara. Nu era ea de vină că şoferul ei era cel mai mare nenorocit din toate timpurile care încerca să-mi sufle fata. -Frate, ce naiba e cu tine?m-a întrebat Mike în timp ce brutalizam Volvo-ul din faţa mea. -Unde naiba îs ăştia doi? Avem mult de lucru şi ei şi-au găsit să plece! am urlat la Mike, deşi el nu avea nici o vină, trebuia să-mi vărs şi eu nervii pe cineva, nu?

-Calmează-te! Mai bine ai lua o pauză! Munca îţi afectează creierul, a murmurat Mike în timp ce se îndrepta spre Passat-ul lui albastru, -care sincer era de toată jena-, dar doar atât îi mai oferea Carlisle după ce îşi buşise Jeepul. Şi da, creierul meu era afectat, dar nu de munca excesivă, ci de o anumită fată care mă înebunea şi de un anumit băiat pe care îl uram deşi nu ştiam cine este. Am oftat furios şi am auzit un scârţâit de maşină. Mam întor automat pentru a-l vedea pe hoţul de maşini, care ştiam că era Bella, dar în loc să coboare ea, a coborât băieţelul şefului, Edward şi ne-a zâmbit. După el a coborât şi Bella şi i-a făcut cu mâna, după care a venit spre noi. -Salut Jake, a zis ea veselă. -Salut!am mormăit încercând să mă prefac ocupat. Şi eram ocupat. Eram ocupat să mă gândesc unde naiba fusese ea cu EL? -Unde ai fost?am întrebat pe un ton total neinteresat, chiar dacă în realitate mi-aş da o mână să aflu. -Nu-ţi spun, a zis zâmbind şi mi-a scos limba copilăreşte. -Nici nu-mi pasă, am adăugat fierbând. -Am fost să mănânc o îngheţată, mami, mi-a răspuns dându-şi ochii peste cap. E asta o crimă? -Şeful o să te omoare când va observa că i-ai furat maşina... -Am împrumutat-o, m-a întrerupt furioasă. -În fine! Oricum cum crezi că va reacţiona când va vedea că ieşi cu băiatul lui?ups, pe asta nu trebuia s-o spun. Dar eram mult prea furios în momentul de faţă, ca să mă mai gândesc la consecinţe. -Nu ies cu Edward!a urlat roşind. -Atunci, poate vrei să mă anuţi şi pe mine ce naiba căutai cu el în maşină? -Ţi-am spus, am fost să mâncăm o îngheţată.

-Asta se numeşte ieşit, am adăugat furios. -De fapt, Bela m-a învins şi a câştigat pariul, a intervenit afurisitul. -Ce pariu? -Am pariat cine va câştiga şi cred că rezultatul a fost destul de clar. Bella se uita uimită la el muţumindu-i din priviri, dar eu nu credeam o iotă din povestea asta, apoi am încercat să gândesc. Bella era suficient de nebună să parieze cu un necunoscut, deci povestea era acceptabilă, dar părea totuşi cam trasă de păr. Totuşi, am acceptat povestea asta pentru că nu voiam să mă gândesc la altceva, şi am dat din cap. Eram suficient de aproape de ei încât să-mi dau seama dacă se petrecea ceva, aşa că am plecat de acolo.

Edward De un lucru eram sigur. Tipul ăsta era îndrăgostit de Bella, chiar dacă ea nu îşi dădea seama. Mă aşteptam să am concurenţă, dar era destul de greu să lupţi cu prietenul ei cel mai bun. Până la urmă, de ce m-ar alege pe mine, dacă l-ar avea pe el? Şi nenorocitul nu arăta rău, ceea ce mă enerva. Îl uram şi nu doar pentru că îmi amputase maşina, ci pentru că el era adversarul meu numărul 1, după gradul de dificultate. M-am uitat în ochii lui şi am văzut că sentmentul era reciproc. Voiam să-i spun că am ieşit cu Bella, dar asta probabil ar fi enervat-o, având în vedere că nu se întâmplase aşa, aşa că i-am spus adevărul –parţial-, nu trebuia să ştie cât de uşor am fost prins de Bella pierzându-mi calmul, şi trebuia

să recunosc, tipul chiar ştia unde să bată când era vorba de farse, pentru că mă lovise la fix cu maşina. Şi, după cum mă aşteptam Carlisle ieşise din birou cu faţa aproape roz, dar nu la fel de roşie cum reuşise Bella să o facă, asta mă făcuse să chicotesc, pentru că tata era cel mai calm om din lume, dar se pare că nu şi în preajma Bellei. -Isabella Swan!a urlat suficient de tare încât toţi s-au oprit din muncă şi se uitau la Bella, care roşise şi se îndrepta spre tata cu un zâmbet fals pe faţă. -Ce parte din „nu-ţi dau maşina” nu ai înţeles-o? -Păi, a adăugat şi eu am rămas uimit, pentru că nimeni nu se contrazicea cu Carlisle şi de asemenea nimeni până acum. Tu te-ai referit la Ferrari-ul meu, iar eu n-am luat Ferrariul. Bună observaţie. Nu era proastă, ci din contră, părea foarte deşteaptă şi după cum le închidea la toţi gura mereu, trebuia să fie deşteaptă. -Se înţelege din context că este vorba de toate maşinile. -De fapt, era vorba doar de Ferrari, atât. Carlisle s-a înroşit şi mai tare aşa că m-am hotărât să intervin, înainte ca tata să rămână fără aer şi ca Bella să rămână fără maşină. -De fapt tată, eu am luat maşina, deoarece Volvo-ul meu a suferit un mic accident, am spus şi m-am încruntat la Jacob care zâmbea. Bella n-a făcut decât să mă oprească, de aceea a venit cu mine. Carlisle s-a uitat uimit la Bella, care i-a zâmbit, apoi la mine. M-am uitat şi eu la Bella care îmi mulţumea, apoi din nou la tatăl meu, care se mai decolorase la fată şi era din nou palid, ca de obicei. -Să şti că dacă eşti fiul meu, nu ai parte de un tratament special, dar având în vedere că e prima dată sper că ai înţeles. Bella, îmi cer scuze pentru neînţelegere şi Edward, te rog, nu mai lua nici o maşină care nu-ţi aparţine, pentru că

dacă se mai repetă o dată, nu vei mai conduce nici măcar bicicleta, ne-am înţeles?s-a uitat la mine încruntându-se. -Da. -Şi asta e valabil pentru toţi. Şi-a terminat discursul şi s-a refugiat din nou în biroul lui plictisitor. Bella s-a apropiat de mine şi mi-a zâmbit, după care s-a reîntors spre maşina ei şi l-a ajutat pe Jacob să-i schimbe roţile, ceea ce m-a făcut să mă încrunt, pentru că ăsta era război, iar eu şi Jacob aveam să „luptăm” în curând.