Capitolul 4

Capitolul 4: Inapoi in Volterra Ajunsesem in fata palatului Volturilor. Eu si Alec am decis ca ar fi mai bine daca am spune tot adevarul inainte ca Aro sa vada asta in mintile noastre. Am intrat in palat tinandu-ne de mana...asa era cel mai bine. Am trecut pe langa Gianna,femeia umana care spera sa faca odata parte din garda Volturilor,nu mi-as fi fi dorit asa ceva nici in ruptul capului,nu as fi facut asta pentru Alec,sau as fi facut-o...nu,cu siguranta nu as fi facut-o. Urmatoarea persoana peste care am dat a fost pitipoanca de Heidi si Felix care plecau sa aduca de mancare. Am mai mers putin tinandu-ne de mana..pana ce am dat de Jane: -De Ce Va Tineti De Maini? A spus ea raspicat. -Pentru ca ne iubim si incercam sa-i aratam lui Aro ca suntem impreuna. Nu incerca sa te opui Jane,nu o sa tina. I-a spus Alec dintr-o suflare si m-a tras spre sala tronului. Dintr-o data eram la pamant urland de durerea care ma strapungea ca mii si milioane de cutite. Pentru un moment nu am mai auzit,vazut sau simtit nimic si stiam ca este Alec care ma apara dupa cateva secunde toate durerile au incetat si mi-au revenit simturile....am vazut-o in schimb pe Jane care era pe jos,cu mainile la ochi si se ruga de Alec sa-i redea simturile. -Iti vei avea simturile inapoi dupa ce imi vei promite ca nu o vei mai rani pe Maria. -Promit! A spus Jane. Am plecat impreuna cu Alec spre sala unde se aflau cei trei „regi”. -Stapane! A spus Alec facand o reverenta. M-a tras si pe mine de mana astfel incat m-am plecat si eu in fata lor. Nu aveam de gand sa fac asta niciodata in viata mea dar se pare ca Alec nu era de acord cu mine. -Ma bucur ca v-ati intors. A spus Aro dar se vedea ca nu spune adevarul in totalitate...probabil si-ar fi dorit ca eu sa mor prin Roma sau cam asa ceva. -Da...cum zici tu Aro. Sti nu prea imi plac prefacutii. Am spus eu incercand sa ma duc spre el dar ceva ma retinea...a....era mana lui Alec. -Stapane ! e ceva important ce vreau sa-ti spun. Incepu Alec. -Mai bine aflu singur. Spuse Aro. -Nu. Voi fi sincer. Eu si Maria vrem sa fim impreuna. A spus Alec dintr-o suflere. -Maria, vrei sa faci parte din garda noastra? Intreba Caius.

-Nu la asta s-a referit. S-a referit la faptul ca ne iubin si ca vrem sa fim impreuna ca iubiti. Am spus eu taios. -Dar tu vei face parte din garda, nu? Intreba Aro. -Nu prea cred. Am raspuns eu. -Pai atunci imi pare rau dar nu puteti fi impreuna. Spuse Caius. -Poftim? Am spus si eu si Alec impreuna. -Asa e regula. A zis Caius. -Care regula? Am intrebat eu. -Pai doi vampiri nu pot fi impreuna daca unul face parte din Garda Volturilor si celalalt nu. A raspuns Aro. -Nu stiam de regula asta. Interveni Alec. -E noua. -Alec! Decide. Cu ei sau cu mine? Am spus eu. Alec a cazut pe ganduri. Se vedea in ochii lui rosii tristetea ca-l puneam sa faca asta dar pur si simplu nu aveam de ales... -Te rog, nu ma pune sa fac aceasta alegere. Spuse Alec cu tristete in voce. -Alec, noi nu obligam pe nimeni sa stea aici. A zis Aro. -Maria, a spus Alec luandu-ma de mana,nu pot sa o las pe Jane aici singura dar nici pe tine nu pot sa te parasesc. Te rog...lasa-ma sa ma mai gandesc. -Bine. Daca asta vrei. Am spus si am iesit din castel alergand acum prin padurile Volterrei. Era noapte,nimeni nu ma vedea sau auzea. Am inceput sa strig: „De ce? De ce Doamne cand imi gasesc si eu din nou fericirea trebuie sa ma supui altor obstacole?” se auzea ecoul ultimului meu cuvant,de parca trebuiau sa mai fie alte sute de obstacole. Poate ca Alec ii va alege tot pe ei. Poate ca voi fi din nou o ratacitoare solitara, plina de ura pentru Volturi, care sa nu mai cunoasca niciodata prietenia,iubirea. Oare ce s-a intamplat cu prietenii mei din primele clipe de vampiritate? Oare mai traiesc? Cat am cutreierat lumea asta,in lung si-n lat nu m-am inalnit cu niciunul dintre ei....eu chiar eram sortita sa fiu singura.