Capitolele 13-17

Capitolul 13: Confesiune -Te rog, Carlisle,fa ceva! spuse David. Era dureros doar sa il privesti. Pe fata lui se citea vinovatia si durerea produsa de aceasta vinovatie. Stiam ca sufera si nu era drept. -Imi pare rau, spuse bunicul dupa ce o examina. Este prea tarziu. -NU!! Nu, te rog, nu! -Ar fi trebuit sa te consulti cu noi inainte. I-am fi putut administra morfina si nu ar mai fi trebuit sa treaca prin chinurile transformarii. Insa acum e imposibil...venele au inceput sa i se inchida. Si chiar daca am putea sa-i injectam morfina, veninul ar arde-o inainte ca aceasta sa se raspandeasca in corp. -Dar nu am vrut,pur si simplu....nu m-am mai putut controla! -Nu ai vrut sa o transformi in vampir? -NU! David era la capatul puterilor. S-a lasat in genunchi langa capaneaua pe care era intinsa Aisha. Daca ai fi putut plange,ar fi facut-o. Si daca i-ar fi fost simplu sa se sinucida, probabil ca si asta ar fi facut. Dar nu e drept! David a suferit prea mult. Ochii mi s-au umplu de lacrimi, insa nu m-a vazut nimeni. Toti erau atenti la Aisha si David. -Sunt un monstru,spuse el. -Ba nu, nu esti,i-am raspuns. Nu era drept sa se invinovateasca atat. -Uita-te la ea, Renesmee!Uita-te, apoi mai gandeste-te o data. Ma urasc,dar ura pe care o simt acum fata de mine nu este nici jumatate din cat ma va uri ea cand se va trezi. Va vrea sa ma vada mort si ii dau dreptate. -Atunci lasa-o pe ea sa te omoare, nu o face tu dinainte,spuse tata. Poate mai ai o sansa, poate nu te va uri. Am avut dreptate,David vroia sa se sinucida. -Trebuie sa va spun ceva, zise mama. De abia acum am vazut expresia ei. Buza de jos ii tremura, iar pumnii ii erau stransi. -Acum? intreba David exasperat. Centrul existentei lui era Aisha, iar era zacea inconstienta pe canapea. Cu siguranta nu vroia sa auda nimic. -Cu atat mai mult acum. -Te ascultam,Bella,zise bunicul.

-Aisha vroia sa devina vampir. Mi-a spus asta. -Pentru ca nu stia ce vrea, spuse David printre dinti. In mod sigur isi va schimba parerea. -Asta nu e tot. Este vorba despre mine. Cand m-am transformat in vampir, morfina nu a avut niciun efect. Pur si simplu nu m-am putut misca si nici nu am putut scoate vreun sunet. Insa atat. Imi pare rau,Edward. Nu as fi spus niciodata adevarul, insa nu e nevoie sa te simti mai vinovat decat esti,David. Cu morfina sau fara,este acelas lucru. -Bella! Expresia tatalui meu semana cu cea a lui David. De parca ar fi adunat toata durerea din lume in ei insisi. De parca ar fi fost supusi celor mai mari suferinte. Si chiar erau.

Capitolul 14: Noaptea cea mai neagra Urmatoarele ore nimeni nu a mai vorbit nimic. Toti o priveam pe Aisha. Din cand in cand, ma mai uitam la parintii mei.Imi era greu sa stiu ca din cauza mea mama suferise atat de mult. Ma intrebam cum se simte tata acum. Probabil la fel de vinovat ca si David. Dar e nu vina lui, e vina mea. -Renesmee,voi va trebui sa plecati o vreme,spuse mama. -Poftim? -Nu vreau sa fiti in apropierea Aishei cand se trezeste. -Asa este,spuse si tata. Tu si Jacob veti fi in pericol aici. Trebuie sa mergeti undeva pentru o vreme. Eu si Jake? Undeva pentru o vreme, doar noi doi? Bun, daca tata nu a reactionat in niciun fel la gandurile mele nu prea ortodoxe legate de aceasta plecare, asta inseamna ca este foarte afectat de ceea ce a spus mama.Off... -Da,cred ca La Push este o idee buna,Jacob,zise tata. -Mergem in La Push? M-am inviorat dintr-o data. Imi doream atat de mult sa merg acolo! -Lasa-ma doar 5 minute sa vorbesc cu tata, va fi incantat sa ne primeasca. -Dar nu trebuie sa mergem chiar acum,nu?Aisha se va trezi peste 3 zile. -Da, insa vreau ca tu sa pleci acum. -Mama...e prietena mea. Lasa-ma sa stau macar pana in zori. -Fie...dar maine plecati. Du-te sa iti faci bagajele.

****** Categoric, sa raman peste noapte acasa a fost o alegere proasta. Trebuia sa plec atunci cand am avut ocazia. Aisha a inceput sa tipe si sa se zbata, spunea ca vrea sa moara si ca nu mai suporta. A fost un cosmar. Pe de o parte, imi era tare mila de ea si de David; la fiecare tipat al ei, parea ca ii infige cineva o sageata in inima. Apoi, mai era si mama. Imi era groaza sa ma gandesc la faptul si ea a trecut prin asta, din cauza mea. Jasper, Alice,Rose si Emmet s-au intors acasa aproape de ivirea zorilor. -Cum se simte? intreba matusa. Bineinteles,vazuse totul. Nimeni nu i-a raspuns,insa, la intrebare. Aisha a inceput sa tipe din nou, facandu-ne pe toti sa tresarim. Jacob, care adormise intr-un fotoliu a sarit direct in picioare sia venit langa mine. -Hai sa mergem,i-am spus. Ne-am dus toate bagajele in masina mea, un Lamborghini Gallardo argintiu. -Conduc eu, i-am spus lui Jacob, care s-a asezat resemnat pe scaunul din dreapta. M-am intors in casa pentru a-mi lua ramas bun de la mama si de la tata. Doar ei mai ramasesera in casa, restul ne-au condus pana la masina. I-am imbratisat puternic. Imi doream sa nu mai fie atat de tristi. -Aveti grija de voi, spuse mama. Si saluta-l pe Billy. -Da,fii fara grija, Vorbim la telefon. Sa ma tii la curent cu ce sa intampla. -Sigur. -Sa fiti cuminti, spuse tata. Nu i-am raspuns. -Cand vin vreau sa va vad mai fericiti, bine? Nu sunt obisnuita cu voi asa posomorati. I-am mai imbratisat o data, apoi am plecat. M-am urcat in masina si am apasat accelereatia. Masina a pornit scartaind. Plecam, plecam departe de St. Helens, departe de parinti, doar eu cu Jacob.

Capitolul 15: Calatoria Am condus pana dupa pranz. Nu puteam crede ca plec doar eu cu Jacob pentru o vreme, si nu oriunde, ci in Forks. -Sunt tare egoista,am spus. -Ba nu, nu esti. -Ba da sunt. Gandeste-te, Jacob: Aisha, prietena mea cea mai buna, singura mea prietena, va deveni vampir in doua zile. Ea sufera enorm acum, iar pe langa ea si David...si parintii mei. -Bella stia exact despre ce e vorba cand a decis sa devina vampir. -Dar, nu a decis, pur si simplu, din cauza mea... -Ba da, a decis. Decisese asta cu ceva timp in urma, insa Edward nu prea era de acord si tot incerca sa o amane. Apoi a aflat ca este insarcinata si asta era singura solutie: vampirizare de urgenta. Am chicotit. Ma simteam mult mai bine acum, ca nu era in totalitate vina mea. - Nu am stiut ca tu gandesti asa, Nessie....Edward ar fi trebuit sa stie si sa iti explice. -Tata mi-a spus de mai multe ori ca nu e vina mea, insa nu a...aa....aprofundat subiectul. -Ei bine, acum stii. Hei, de ce ai tras pe dreapta? -Nu ti-e foame? -Pai, daca ca ai adus vorba... -Hai, coboara si ia-ti ceva de mancare. Te astept aici. M-a sarutat apoi a iesit din masina. Ma gandeam la atat de multe lucruri: Aisha,David, mama si tata...oare cum a fost viata mamei inainte de a deveni vampir? Jacob....eu si Jacob... -Renesmee,trezeste-te! -Ce?Poftim?Eu...Jacob... -Te muti pe bancheta din spate acum. Esti prea obosita ca sa mai conduci. M-am conformat. Imi simteam pleoapele atat de grele. Incredibil, dar pana acum nu am simtit somnul deloc. M-am intins pe bancheta. -Hei, Jake! Termina de mancat, apoi pornim, bine? Insa nu am mai auzit raspunsul, caci am adormit la loc. Cand m-am trezit, se intunecase. M-am ridicat in sezut si m-am

intins catre locul din fata, sa il sarut pe Jake pe obraz. -Nu perturba soferul, caci vei ajunge cu intarziere la destinatie. M-am catarat pe scaun, ajungand pe locul din dreapta. -Unde suntem? -Inca 250 km si trecem granita cu Arizona. Arizona! Eram aproape. -Nu iti este somn? -Imi este putin. Vrei sa cautam o camera unde sa ne odihnim peste noapte? -Suna bine. Nu imi mai era somn, dar imi doream foarte tare un dus. In cele din urma, am gasit un hotel. -Cate camere doriti? intreba receptionera. -Una va rog. Se uita cam urat la mine. Oare trebuia sa cer doua? La asta nu mam gandit.... -Numele, va rog. -Vanessa si Jacob Wolf. -Etajul 1, camera 54. -Multumesc.

Capitolul 16: Popas Cat timp Jacob era la restaurant (l-am trimis sa manance,din nou) eu mi-am facut un dus apoi m-am intins in pat. La scurt timp a intrat si el in camera. Si eu eram doar in prosop...ups... -De ce ai venit asa de repede, nu ti-a placut friptura? -Ba da, am mancat chiar trei. Daca ti se pare ca m-am intors prea repede, pot sa plec si sa mai vin o data. Aveai ceva de facut? Cum ar fi sa ma imbrac? In ceva mai putin provocator? Nu... L-am sarutat apoi m-am dus in baie sa imi pun pijamaua. Mi-am luat o carte din valiza si,asezandu-ma pe pat, am inceput sa citesc. Nu vroiam sa il fac sa se simta stingherit in vreun fel. M-am speriat cand s-a aruncat langa mine in pat si m-a imbratisat. Tocmai iesise de la dus. -Esti ud,am strigat. Insa lui nu ii pasa. Si sincer, nici mie. M-a imbratisat si atat ne-am foit incat am cazut din pat. Amandoi. -Jacob!

-Ce-i? Pat, podea, care e diferenta? -Este o direferenta elementara. -Esti obosita? ma intreba Nu stiam exact de ce ma intreaba. -Nu, insa tu esti. -Asa e. Si acum o sa fiu un copil cuminte si o sa fac nani. M-a bufnit rasul. -Da,chiar acum. Jake s-a intins in pat si a adormit uimitor de repede. Am ramas langa el privindu-l cum doarme, iar dupa o vreme am adormit si eu. ****** Dimineata, am comandat ceva de la room-service pentru Jacob. Cand un tanar a venit sa aduca mancarea, mi-am dat seama ca in curand voi avea si eu nevoie de mancare. Si nu de sandvisuri. -Hei, Jake! Dormea dus... -Jacob.. Nimic. -Jake,trezeste-te! Pfuu...doarme ca o valiza.. L-am prins de umar si l-am zgaltait usor. El, simtind mana mea, m-a tras mai aproape, prinzandu-ma intr-o incelstare de urs. Insa nu s-a trezit. Bun, si eu acum ce fac? Daca imi trag mana fortat, se va speria (mititelul). Daca nu, voi sta asa pana maine. -Jaacooob!!! In sfarsit, s-a trezit. Dar in loc sa imi elibereze mana, m-a tras mai aproape, pana am cazut peste el. -Buna dimineata, iubito. -Nu-mi spune ca te prefaceai... -Eu?NU... -Trebuie sa plecam. Pentru inceput, ce-ai zice sa imi dai drumul? -O,da...scuze. Sunt gata in 5 minute. -Te astept in masina. Nu te grabi. Ai micul dejun pe masa. L-am sarutat si am iesit. Ajungand la masina, am ocupat scaunul soferului. Jacob a venit si el putin mai tarziu. -Sa intelg ca tu conduci? -Exact.

Si am pornit din nou la drum.

Capitolul 17: La Push Am condus pana seara, fara sa simt vreun semn al oboselii. Jacob a vorbit tot drumul, povestindu-mi despre tatal sau, despre fiecare membru din haita.... -Nu ai obosit sa conduci? -Dar tu nu ai obosit sa vorbesti?l-am tachinat eu. -Iubesti masina asta prea mult. Mai mult decat pe mine,glumi el. -Vorbesti prostii. -Cred ca ai fi in stare sa o conduci si dormind. -Vreau sa incerc asta intr-o zi, am spus amuzata. -Cum sa nu. Prima la dreapta. Am iesit de pe autostrada pe un drum lateral. Pe partea dreapta era o pancarda: Rezervatia "La Push" Am mai inaintat putin, apoi am zarit casa lui Jacob...sau fosta lui casa.Mi-o aminteam din copilarie, desi nu fusesem decat o singura data aici, cand Jacob l-a anuntat pe tatal sau ca ne vom muta. Am parcat in fata casei. -Gata, debarcarea, pana aici ai platit! -Asa deci... M-a sarutat si mi-a spus: -Hai sa coboram.Ne asteapta toti. Care "toti"? Ah, haita era aici, bineinteles. Cum de nu am anticipat asta? Am coborat din masina si l-am urmat. M-a luat de mana si am mers impreuna pe aleea ce duce la casa. Insa inainte sa ajungem la usa de la intrare au iesit ei: Sam,care o tinea pe Emily de mana,apoi Seth, Paul si Rachel, Quil si micuta Claire (care avea acum 11 ani) ,Jared, Embry si la final Billy, in caruciorul cu rotile. -Fiule! Jacob mi-a dat drumul la mana si a fugit sa il imbratiseze pe tatal sau. Am inaintat sfioasa. Am fost eu vreodata sfioasa?Nu. Dar se pare ca acum e momentul sa fiu. Insa Jacob s-a intors la mine imediat ce s-a desprins din imbratisarea tatalui sau. M-a luat din nou de mana. -Va mai amintiti de Nessie, nu?

-Pai, sincer nu, spuse Billy. Era foarte mica atunci cand am vazut-o. -Tu esti Nessie? intreba Claire. -Da, i-am spus eu. Imi pare bine sa te cunosc. -Esti draguta, imi spuse ea. -Multumesc,am spus fastacindu-ma. -Bine ati venit, copii! spuse Billy. Intrati, intrati! Am intrat. Casuta era modesta, la fel ca ultima data cand am vazuto. Insa cu toate astea, era foarte primitoare. In mijlocul sufrageriei se afla o masa lunga, incarcata cu tot felul de mancare. S-au asezat cu totii, iar la final ne-am asezat si noi. -Mancati, mancati, spuse Billy. Cred ca sunteti flamanzi dupa calatorie. Jacob si-a umplut farfuria cu de toate. Bun, si eu ce fac acum? Acte de complezenta? Sa mananc?Arata groaznic... -Jacob? -Mmm, raspunse el cu gura plina. La naiba, varcolacii au auzul fin. -Nimic. Nu isi dadea seama ca ma pune intr-o situatie penibila? Oare ce le spusese despre mine? In fine, am inghitit in gol si mi-am pus cea mai mica bucata de friptura in farfurie. Iac! Oribila, asa cum mi-am inchipuit. Insa nimeni nu era atent la mine, asa ca am luat servetelul de pe masa si, prefacandu-ma ca ma sterg la gura, am scuipat carnea. Si asa am "mancat" toata friptura. Dupa masa, am iesit afara, unde Jacob si ceilalti baieti au facut un foc de tabara. Ne-am asezat in jurul lui. Jake era la cativa metri departare, asculta ceva ce povestea Sam. In stanga mea s-a asezat Emily, iar in dreapta... -Pot sa stau aici? intreba Claire. -Sigur, am spus zambind.