Capitol 6 Si 7

Capitol 6

M-am trezit cu mintea complet zdruncinata. Eram ca o epava...Chiar daca parusem inconstienta,auzisem ce a spus Calisle.Nu stiam daca asta era o putere ca cea a lui Edward spre exemplu,el putea citi gandurile din spusele Bellei,insa asa zisa mea putere ma facea sa-mi pierd mintile.Eram ca intr-un laborator de experiente paranormale in acele momente... Am incercat sa ma ridic din pat...am zacut prea mult....piciorul imi era bine....dar,cand m-am ridicat in picioare parca cineva imi dadea basul la maxim in capul meu.M-am apucat cu mainile de cap si am cazut pe podea. -Nic,de ce te-ai ridicat din pat?Inca esti slabita. Era Edward care ma auzisa de la o mare distanta.M-a ajutat sa ma urc inapoi in pat. Siroaie de lacrimi imi curgeau pe obraji. -Nu mai pot suporta!Ce a fost ....a fost prea puternic pentru mine... -Trebuie sa fi puternica!Vom trece peste asta impreuna!Te voi ajuta si iti voi fi alaturi in fiecare clipa de suferinta,Nic! I-am zambit...chiar ma ajuta...Si-a lipit mana de fruntea mea...ce era rece imi facea bine. -E bine...ce e rece imi face bine. Era singurul care reusise cu adevarat sa calmeze... -Edward,iti multumesc ca esti alaturi de mine.Esti fratele meu mai mare de care am multa nevoie. Am vrut sa-l imbratisez,insa el s-a tras.I-am spus chicotind: -Stai linistit...nu e ce crezi tu ca e...ti-am spus...esti fratele meu si atat! -Nu e vorba de asta...Doar ca tu si cu Bella mirositi mai bine decat toti oamenii...noua,ne e foarte greu sa simtim mirosul,dar eu vreau sa ma obisnuiesc... -Inteleg.Trebuie sa o iei usor... -Exact! -Dispari de langa ea! I-a poruncit nervos Jake. -Jake ce e cu tine?Edward nu imi face nimic rau,dimpotriva,ma ajuta...Cum a zis si Carlisle:am nevoie de ceva rece...si nu e neaparat asta darr...Edward e un frate pentru mine...Ce e cu tine? A lasat privirea in pamant,nervos.,dar mai mult suparat,gelos parca! Eu am facut acelasi lucru...uram sa fac persoanele dragi mie sa se simta prost.Si mai era inca un motiv...nici pe acesta nu-l stiam...frustrant... -Va las sa vorbiti... Jacob se indrepta spre el maraind. -Potoleste-te! A lasat privirea in pamant si venea spre mine.S-a asezat si mi-a luat mana intre mainile lui... -Jake,de ce te comporti asa?Ma obligi sa fac pe stapana cu tine poruncindu-ti de fiecare data sa te opresti...si tu asculti ca un catelus bine dresat...Nu imi place sa fac pe stapana...

-Asta esti!... M-am inrosit instantaneu.Caldura emanat de el ma adormea si imi dadea o stare de moleseala.Dar inima a inceput sa-mi bata cu putere cand mi-a spus acele cuvinte....doar doua cuvinte...si simteam ca....ca...ce simteam defapt?...Simteam ca va urma ceva frumos printre acele viziuni rele... -Deci...si tu esti atrasa de Cullen,se pare ca.... -Poftim?De cate ori sa iti repet?! Imi este ca un frate.Ma ajuta. -Mda...sigur. -Dar de fapt...nici nu am de ce sa-ti dau TIE socoteala!Nu te vezi cat de cicalitor esti?Treci de la o stare de spirit la alta. -Eu?Macar eu stiu ce vreau... Imi venea sa-i dau cu ceva in cap.Mi-am tras mana,uitandu-ma prin jur,indiferenta,cu o sptranceana ridicata.De parca nu imi era destul de greu cu comportamentul meu,neinteles de mine pesonal. Vreau sa fiu singura!De fapt...unde e Crlisle?Vreau sa stiu cand pot merge acasa... La aceste cuvinte,a iesit nervos trantind usa dupa el. -Ce idiot!Ma dispera!Vreau acasaaaaaaaaa! Cat de greu am adormit in noaptea aceea!Dar mai bine nu adormeam! Aceleasi imagini...pe langa care...o sala cu ferestre mari...tipete...ma vedeam pe podea...neputand respira...chinuita...uitandu-ma spre cineva,intinzandu-i mana”Nu voi!Voi nu veti pati nimic!”....valuri izbindu-se de stanci...eu alergand pe o carare,traind un sentiment ciudat...de parca fugeam de cineva...acel cineva ma facuse sa sufar... -Nic!Deschide ochii!o auzeam pe Bella plangand. Reusisem sa deschid ochii.Dar inca eram sufocata. -Respira! Carlisle m-a luat pe bratele lui reci.Respiram mai usor.Cu ochii impaienjeniti de atata plans,l-am cautat pe Jacob.Ma privea adanc,simtindu-se vinovat.Da!El era acea persoana care ma facea sa sufar...Printre toate viziunile acelea neclare,cea mai dureroasa era clara...Veninul era ca si autorul lui.Isi facea treaba,dar avea si un scop:sa ma faca sa sufar!Sa acota la iveala ce era cel mai dureros. Mi-am inclestat maxilarul. -Ai nevoie de ceva?ma intreba Bella nelinistita. -Vreau acasa!Acum!Acasa!rosteam aceste cuvinte sacadat,apasat,nelundu-mi privirea incruntata de pe Jacob. Am reusit intr-un final sa-i conving sa ma lase afara,la o gura de aer.Ma odihnisem destul.Nu mai eram slabita...Ma uitam pe cerul instelet incercand sa compar lumea aceea a angelitatilor cu lumea aceasta...banala...razbunatoare...Nu se putea compara! Stateam nemiscata,asteptand paraca,ca un chip angelic sa coboare si sa-mi spuna ce am de facut;sa mi-l explice pe Jake,intentiile lui...cu siguranta avea ceva ce trebuia inteles...la fel ca mine...dar pur si simplu nu vroiam! In acel moment il detestam! -Imi pare rau!Ai dreptate.Nu stiu ce simt..Sunt confuz... Dar stiu si vreau ca si tu sa sti...Te iubesc!Sunt sigur!De asta nu ma indoiesc doar ca.... -Nic,putem merge acasa daca te asta ai nevoie. -Aaaaa..da.Vreau.

l-am lasat pe Jake...Nu mi-am putut lua ochii de pe el pana am luat coltul...Am stat si am cugetat toata noaptea ,gandindu-ma la ce mi-a zis...si nu ajungeam la nici o concluzie...Eram din nou o epava.Parca imi era frica sa adorm.... “Nu!Sunt puternica!Nu ma voi lasa” -Nicole,ce s-a intamplat?Ce ai vazut?Descarca-te!Ai vrea sa vorbesti cu tata? -Nu...Lasa-l sa doarma...Tot ce mi se intampla nu e normal,iti poti da singura seama.Totul se invarte in gurul unui semn de intrebare.Este ceva....Si poti fi sigura ca nu ma voi lasa pana nu voi descoperi acel ceva... “DAR OARE VOI REZISTA CAUTAND ACEL CEVA?”

Capitol 7

In acea dimineata ma trezisem mai bine. Oftam cu sufletul pironit de un resentiment puternic.Ma gandeam inca la Jake...la ce imi spusese.Pur si simplu nu stiam ce era bine sa simt...Aveam sufletul gol...Dar am inceput sa reiau primele amintiri,cu zgarietura in dintii vampirului,lupta,privind mai adanc in ele,amintindu-mi ce-mi spusese Bella. “....stai linistita,Jake l-a omorat” Cum putuse Jake sa omoare un vampir? Si caldura emanata de el...Schimbarea brusca... -Hey,Nic!Tata s-a trezit! -Stai aici!Am multe nelamuriri… -Te ascult. -Spuneai ca Jake l-a omorat pe James nu?Dar nu gasesc nici o logica...Cum?... Se uita in podea,pierduta. -Uite ce e...Jake e singurul care iti poate explica aceste lucruri.Doar cu el poti vorbi. Intelegeam...Trebuia sa vorbesc cu Jake. -OK...am inteles.Dar,as vrea sa vorbesc cu Charl.Dar el stie tot ce mi s-a intamplat?! -Nu,normal ca nu.Carlisle i-a spus ca ai prins un virus puternic.Sa nu cumva sa-i spui ceva! -Oh Doamne,Bells!Drept cine ma iei! Mi-a scos limba amuzata. -E voie? -Da tata,intra! Mi-am imbratisat strans tatal...aveam multa nevoie de el... -Daca ai sti cat de greu mi-a fost sa te las undeva unde nu te puteam supraveghea... -Stai linistit tata!M-ai lasat langa adevaratii mei prieteni care m-au vindecat....”oarecum”. -Da,asa e.. In ziua aceea incercam sa-mi fac curaj sa ma duc sa vorbesc cu Jake.Dar,era prea multa lume cu el...nu puteam sa ma duc si sa zic”Jake trebuie sa vorbim ceva...doar noi”.Ar fi fost nepoliticos...Mi-am adus aminte ca Charl stia de sentimentele lui Jcob pentru mine si imi venise o idee. -Tatiiiii! -Tati?Ha...mi-a zi...ce vrei sa obti de data asta? -Pai am o mica rugaminte... -O mica rugaminte deci....A chicotit. -Daaaa...una mica mica micaaaaaa.Ii spuneam clipind des si facand pe rasfatata. -Hai zi! -Trebuie sa discut ceva foarte important cu Jake...si ma gandeam daca ai putea sa-l inviti pe Billy pe la tine...nu siu... -Aha...pai pe Billy il pot invita...dar cu restu ce facem? -Pai...ma gandeam sa-i chemi si pe fratii lui Jake....

-Cum?Pe fratii lui Jake?Si ce vrei sa le zic”Haideti baieti sa ne uitam la un meci de baseball”?.Nu...asta nu. -Ooooo,hai te rog.Sperie-l cu ceva pe Billy la telefon si spune-i ca trebuie sa fie toti prezenti la tine acasa. -A da?Si cu ce... -Eh...te descurci tu.Multumeeeeesc! I-am spus si l-am sarutat pe obraz. Nu avea ce sa mai zica.A ramas blocat.Am ras tot drumul prin padurre catre casa lui Jake. Am asteptat pana au plecat cu totii.Vaiii,cat de tembela puteam sa fiu.Oare tata va gasi o modalitate sa-l faca pe Jak sa ramana?El cu siguranta dorea sa ma vada siii... Am ocolit pe furis casa,pana langa geamul camerei in care am stat eu.Spre norocul meu Jake era acolo. I-am batut in geam: -Psss.Si i-am facut semn sa vina in padure ... -Buna Jake!I-am spus zambareata. -Buna... -A am venit pentru a....lamuri cateva lucruri... -In legatura cu ce am spus aseara... -Lasa Jake....Ezitam,pur si simplu ezitam,dar dorinta de a auzi din nou acele cuvinte era arzatoare!Incepeam sa fiu egoista... -In momentul in care s-a sfarsit acea lupta...adica..de fapt...era un lup. Si-a marit ochii: -Ai vazut?Adica...erai constienta? M-am incruntat incercand sa gasesc logica cuvintelor sale. -Da...am vazut...Si Bella mi-a spus”Jake l-a omorat”referindu-se la James. Isi lasase privirea in pamant clipind confuz,speriat...Vazand acele “raspunsuri”,parca eu eram o masina si cineva apasa puternic pedala de acceleratie,facandu-ma sa vreau sa-l interoghez nervos! -Si ce e cu caldura degajata de tine?Cred ca ai...peste o suta de grade...Si cu schimbarea asta fizica,uimitor de rapida?...Ti se pare normal?...SIIII -Stop! M-am oprit dandu-mi seama ca veninul isi facea de cap. -Scuze... -Nic...nu iti pot spune nimic! Nu am cum...dar terog nu ma ura pentru asta...pur si simplu nu am cum...daca vei reusi sa descoperi singura...va fi altceva... -Jake...vreau doar sa te inteleg....Il priveam adanc,cu drag si cu lacrimi in ochi. -Nu vreau sa te fac sa suferi! -Nu!Nu mai sufera nimeni OK?Ii spuneam incurajandu-ma de fapt pe mine. -Lasa-ma sa termin ce am inceput acum cateva clipe.In legatura cu ce am spus asera.Sa nu te indoiesit niciodata de acele cuvinte.Da!Sunt un iresponsabil sii...tot ce vrei tu!Dar ce am spus asera erau adevaratele mele sentimente... Oftam puternic,cand deodata ma trezesc inauntrul bratelor lui muschiuloase.Ma topeam...L-am luat si eu in brate.Dar stiam ca trebuie sa ma opresc.M-am tras nesigura ... -Trebuie sa ple...mai vorbim...

-Da...mai vorbim...imi spunea cu o privire dragastoasa,zambindu-mi incurajator,dandumi un branci spre a afla adevarul!INCA UN ADEVAR!