Capitol 6

Capitol 6

M-am trezit cu mintea complet zdruncinata. Eram ca o epava...Chiar daca parusem inconstienta,auzisem ce a spus Calisle.Nu stiam daca asta era o putere ca cea a lui Edward spre exemplu,el putea citi gandurile din spusele Bellei,insa asa zisa mea putere ma facea sa-mi pierd mintile.Eram ca intr-un laborator de experiente paranormale in acele momente... Am incercat sa ma ridic din pat...am zacut prea mult....piciorul imi era bine....dar,cand m-am ridicat in picioare parca cineva imi dadea basul la maxim in capul meu.M-am apucat cu mainile de cap si am cazut pe podea. -Nic,de ce te-ai ridicat din pat?Inca esti slabita. Era Edward care ma auzisa de la o mare distanta.M-a ajutat sa ma urc inapoi in pat. Siroaie de lacrimi imi curgeau pe obraji. -Nu mai pot suporta!Ce a fost ....a fost prea puternic pentru mine... -Trebuie sa fi puternica!Vom trece peste asta impreuna!Te voi ajuta si iti voi fi alaturi in fiecare clipa de suferinta,Nic! I-am zambit...chiar ma ajuta...Si-a lipit mana de fruntea mea...ce era rece imi facea bine. -E bine...ce e rece imi face bine. Era singurul care reusise cu adevarat sa calmeze... -Edward,iti multumesc ca esti alaturi de mine.Esti fratele meu mai mare de care am multa nevoie. Am vrut sa-l imbratisez,insa el s-a tras.I-am spus chicotind: -Stai linistit...nu e ce crezi tu ca e...ti-am spus...esti fratele meu si atat! -Nu e vorba de asta...Doar ca tu si cu Bella mirositi mai bine decat toti oamenii...noua,ne e foarte greu sa simtim mirosul,dar eu vreau sa ma obisnuiesc... -Inteleg.Trebuie sa o iei usor... -Exact! -Dispari de langa ea! I-a poruncit nervos Jake. -Jake ce e cu tine?Edward nu imi face nimic rau,dimpotriva,ma ajuta...Cum a zis si Carlisle:am nevoie de ceva rece...si nu e neaparat asta darr...Edward e un frate pentru mine...Ce e cu tine? A lasat privirea in pamant,nervos.,dar mai mult suparat,gelos parca! Eu am facut acelasi lucru...uram sa fac persoanele dragi mie sa se simta prost.Si mai era inca un motiv...nici pe acesta nu-l stiam...frustrant... -Va las sa vorbiti... Jacob se indrepta spre el maraind. -Potoleste-te! A lasat privirea in pamant si venea spre mine.S-a asezat si mi-a luat mana intre mainile lui... -Jake,de ce te comporti asa?Ma obligi sa fac pe stapana cu tine poruncindu-ti de fiecare data sa te opresti...si tu asculti ca un catelus bine dresat...Nu imi place sa fac pe stapana...

-Asta esti!... M-am inrosit instantaneu.Caldura emanat de el ma adormea si imi dadea o stare de moleseala.Dar inima a inceput sa-mi bata cu putere cand mi-a spus acele cuvinte....doar doua cuvinte...si simteam ca....ca...ce simteam defapt?...Simteam ca va urma ceva frumos printre acele viziuni rele... -Deci...si tu esti atrasa de Cullen,se pare ca.... -Poftim?De cate ori sa iti repet?! Imi este ca un frate.Ma ajuta. -Mda...sigur. -Dar de fapt...nici nu am de ce sa-ti dau TIE socoteala!Nu te vezi cat de cicalitor esti?Treci de la o stare de spirit la alta. -Eu?Macar eu stiu ce vreau... Imi venea sa-i dau cu ceva in cap.Mi-am tras mana,uitandu-ma prin jur,indiferenta,cu o sptranceana ridicata.De parca nu imi era destul de greu cu comportamentul meu,neinteles de mine pesonal. Vreau sa fiu singura!De fapt...unde e Crlisle?Vreau sa stiu cand pot merge acasa... La aceste cuvinte,a iesit nervos trantind usa dupa el. -Ce idiot!Ma dispera!Vreau acasaaaaaaaaa! Cat de greu am adormit in noaptea aceea!Dar mai bine nu adormeam! Aceleasi imagini...pe langa care...o sala cu ferestre mari...tipete...ma vedeam pe podea...neputand respira...chinuita...uitandu-ma spre cineva,intinzandu-i mana”Nu voi!Voi nu veti pati nimic!”....valuri izbindu-se de stanci...eu alergand pe o carare,traind un sentiment ciudat...de parca fugeam de cineva...acel cineva ma facuse sa sufar... -Nic!Deschide ochii!o auzeam pe Bella plangand. Reusisem sa deschid ochii.Dar inca eram sufocata. -Respira! Carlisle m-a luat pe bratele lui reci.Respiram mai usor.Cu ochii impaienjeniti de atata plans,l-am cautat pe Jacob.Ma privea adanc,simtindu-se vinovat.Da!El era acea persoana care ma facea sa sufar...Printre toate viziunile acelea neclare,cea mai dureroasa era clara...Veninul era ca si autorul lui.Isi facea treaba,dar avea si un scop:sa ma faca sa sufar!Sa acota la iveala ce era cel mai dureros. Mi-am inclestat maxilarul. -Ai nevoie de ceva?ma intreba Bella nelinistita. -Vreau acasa!Acum!Acasa!rosteam aceste cuvinte sacadat,apasat,nelundu-mi privirea incruntata de pe Jacob. Am reusit intr-un final sa-i conving sa ma lase afara,la o gura de aer.Ma odihnisem destul.Nu mai eram slabita...Ma uitam pe cerul instelet incercand sa compar lumea aceea a angelitatilor cu lumea aceasta...banala...razbunatoare...Nu se putea compara! Stateam nemiscata,asteptand paraca,ca un chip angelic sa coboare si sa-mi spuna ce am de facut;sa mi-l explice pe Jake,intentiile lui...cu siguranta avea ceva ce trebuia inteles...la fel ca mine...dar pur si simplu nu vroiam! In acel moment il detestam! -Imi pare rau!Ai dreptate.Nu stiu ce simt..Sunt confuz... Dar stiu si vreau ca si tu sa sti...Te iubesc!Sunt sigur!De asta nu ma indoiesc doar ca.... -Nic,putem merge acasa daca te asta ai nevoie. -Aaaaa..da.Vreau.

l-am lasat pe Jake...Nu mi-am putut lua ochii de pe el pana am luat coltul...Am stat si am cugetat toata noaptea ,gandindu-ma la ce mi-a zis...si nu ajungeam la nici o concluzie...Eram din nou o epava.Parca imi era frica sa adorm.... “Nu!Sunt puternica!Nu ma voi lasa” -Nicole,ce s-a intamplat?Ce ai vazut?Descarca-te!Ai vrea sa vorbesti cu tata? -Nu...Lasa-l sa doarma...Tot ce mi se intampla nu e normal,iti poti da singura seama.Totul se invarte in gurul unui semn de intrebare.Este ceva....Si poti fi sigura ca nu ma voi lasa pana nu voi descoperi acel ceva... “DAR OARE VOI REZISTA CAUTAND ACEL CEVA?”