Capitol 7

Capitol 7

In acea dimineata ma trezisem mai bine. Oftam cu sufletul pironit de un resentiment puternic.Ma gandeam inca la Jake...la ce imi spusese.Pur si simplu nu stiam ce era bine sa simt...Aveam sufletul gol...Dar am inceput sa reiau primele amintiri,cu zgarietura in dintii vampirului,lupta,privind mai adanc in ele,amintindu-mi ce-mi spusese Bella. “....stai linistita,Jake l-a omorat” Cum putuse Jake sa omoare un vampir? Si caldura emanata de el...Schimbarea brusca... -Hey,Nic!Tata s-a trezit! -Stai aici!Am multe nelamuriri… -Te ascult. -Spuneai ca Jake l-a omorat pe James nu?Dar nu gasesc nici o logica...Cum?... Se uita in podea,pierduta. -Uite ce e...Jake e singurul care iti poate explica aceste lucruri.Doar cu el poti vorbi. Intelegeam...Trebuia sa vorbesc cu Jake. -OK...am inteles.Dar,as vrea sa vorbesc cu Charl.Dar el stie tot ce mi s-a intamplat?! -Nu,normal ca nu.Carlisle i-a spus ca ai prins un virus puternic.Sa nu cumva sa-i spui ceva! -Oh Doamne,Bells!Drept cine ma iei! Mi-a scos limba amuzata. -E voie? -Da tata,intra! Mi-am imbratisat strans tatal...aveam multa nevoie de el... -Daca ai sti cat de greu mi-a fost sa te las undeva unde nu te puteam supraveghea... -Stai linistit tata!M-ai lasat langa adevaratii mei prieteni care m-au vindecat....”oarecum”. -Da,asa e.. In ziua aceea incercam sa-mi fac curaj sa ma duc sa vorbesc cu Jake.Dar,era prea multa lume cu el...nu puteam sa ma duc si sa zic”Jake trebuie sa vorbim ceva...doar noi”.Ar fi fost nepoliticos...Mi-am adus aminte ca Charl stia de sentimentele lui Jcob pentru mine si imi venise o idee. -Tatiiiii! -Tati?Ha...mi-a zi...ce vrei sa obti de data asta? -Pai am o mica rugaminte... -O mica rugaminte deci....A chicotit. -Daaaa...una mica mica micaaaaaa.Ii spuneam clipind des si facand pe rasfatata. -Hai zi! -Trebuie sa discut ceva foarte important cu Jake...si ma gandeam daca ai putea sa-l inviti pe Billy pe la tine...nu siu... -Aha...pai pe Billy il pot invita...dar cu restu ce facem? -Pai...ma gandeam sa-i chemi si pe fratii lui Jake....

-Cum?Pe fratii lui Jake?Si ce vrei sa le zic”Haideti baieti sa ne uitam la un meci de baseball”?.Nu...asta nu. -Ooooo,hai te rog.Sperie-l cu ceva pe Billy la telefon si spune-i ca trebuie sa fie toti prezenti la tine acasa. -A da?Si cu ce... -Eh...te descurci tu.Multumeeeeesc! I-am spus si l-am sarutat pe obraz. Nu avea ce sa mai zica.A ramas blocat.Am ras tot drumul prin padurre catre casa lui Jake. Am asteptat pana au plecat cu totii.Vaiii,cat de tembela puteam sa fiu.Oare tata va gasi o modalitate sa-l faca pe Jak sa ramana?El cu siguranta dorea sa ma vada siii... Am ocolit pe furis casa,pana langa geamul camerei in care am stat eu.Spre norocul meu Jake era acolo. I-am batut in geam: -Psss.Si i-am facut semn sa vina in padure ... -Buna Jake!I-am spus zambareata. -Buna... -A am venit pentru a....lamuri cateva lucruri... -In legatura cu ce am spus aseara... -Lasa Jake....Ezitam,pur si simplu ezitam,dar dorinta de a auzi din nou acele cuvinte era arzatoare!Incepeam sa fiu egoista... -In momentul in care s-a sfarsit acea lupta...adica..de fapt...era un lup. Si-a marit ochii: -Ai vazut?Adica...erai constienta? M-am incruntat incercand sa gasesc logica cuvintelor sale. -Da...am vazut...Si Bella mi-a spus”Jake l-a omorat”referindu-se la James. Isi lasase privirea in pamant clipind confuz,speriat...Vazand acele “raspunsuri”,parca eu eram o masina si cineva apasa puternic pedala de acceleratie,facandu-ma sa vreau sa-l interoghez nervos! -Si ce e cu caldura degajata de tine?Cred ca ai...peste o suta de grade...Si cu schimbarea asta fizica,uimitor de rapida?...Ti se pare normal?...SIIII -Stop! M-am oprit dandu-mi seama ca veninul isi facea de cap. -Scuze... -Nic...nu iti pot spune nimic! Nu am cum...dar terog nu ma ura pentru asta...pur si simplu nu am cum...daca vei reusi sa descoperi singura...va fi altceva... -Jake...vreau doar sa te inteleg....Il priveam adanc,cu drag si cu lacrimi in ochi. -Nu vreau sa te fac sa suferi! -Nu!Nu mai sufera nimeni OK?Ii spuneam incurajandu-ma de fapt pe mine. -Lasa-ma sa termin ce am inceput acum cateva clipe.In legatura cu ce am spus asera.Sa nu te indoiesit niciodata de acele cuvinte.Da!Sunt un iresponsabil sii...tot ce vrei tu!Dar ce am spus asera erau adevaratele mele sentimente... Oftam puternic,cand deodata ma trezesc inauntrul bratelor lui muschiuloase.Ma topeam...L-am luat si eu in brate.Dar stiam ca trebuie sa ma opresc.M-am tras nesigura ... -Trebuie sa ple...mai vorbim...

-Da...mai vorbim...imi spunea cu o privire dragastoasa,zambindu-mi incurajator,dandumi un branci spre a afla adevarul!INCA UN ADEVAR!