Boldor Eduard

1. De ce ai plecat să studiezi în SUA? Pentru că mi s-a părut o şansă, pentru a cunoaşte o nouă cultură, alţi oameni, un nou stil de viaţă. 2. Cum era şcoala în care ai studiat? Într-un singur cuvânt aş spune, uriaşă. Cam de trei sau patru ori mai mare decât liceul nostru dar, în rest, era ca orice şcoală. 3. Ce discipline se studiau? Aveam foarte multe materii care aici ar fi considerate inutile, de exemplu „Film Studies”. În clasa aceasta pur şi simplu studiam despre filme, cum au fost inventate primele camere, cum se face un film, cum se realizează un montaj, etc. Desigur că aveam şi materii ca Istoria, Geografia, Ştiinţe ale Naturii, Biologie, Chimie, Fizică, dar în principiu materiile erau mult mai diversificate. 4. Erai obligat să studiezi toate disciplinele? Nu erai obligat. Pentru a termina liceul aveai nevoie de un anumit număr de credite. Fiecare materie îţi oferea un număr de credite. De exemplu aveam zece feluri de Engleză, fiecare dintre ele cu un număr diferit de credite. Din ele puteam să aleg ce să studiez. 5. Cum erau colegii tăi? Foarte prietenoşi, sociabili, nu am avut niciodată probleme cu ei. Am cunoscut o mulţime de elevi din echipa de polo şi de la înot. La fiecare oră aveam alţi colegi. 6. Cum se desfăşurau orele? Într-o atmosferă relaxată. Ţineau 48 de minute, iar pauza avea cinci minute. În pauză trebuia să ajungi uneori dintr-o parte în alta a şcolii. 7. Ce dotări materiale avea şcoala? De toate, avea două terenuri de fotbal american, două de fotbal european, opt de tenis, o pista de atletism, două de baseball, două săli de sport, o piscină, două săli de forţă, proiectoare, televizoare, telefoane în toate sălile de clasă, tot ce şi-ar putea dori un profesor şi, chiar mai mult, Planetarium. 8. Cum erau profesorii? Prietenoşi, vorbeau cu tine. Cum observau că notele tale încep să scadă te chemau la ore suplimentare, după şcoală, un fel de meditaţii, dar pe gratis. Dornici să te ajute. 9. Ce ţi-a plăcut cel mai mult în şcoală?

Atmosfera era mult mai relaxată. Mi-a plăcut faptul că am putut să îmi aleg ce studiam, doar ce era important pentru mine. 10. Cum erau americanii în general? Adulţii erau foarte calmi, majoritatea mergeau la serviciu apoi veneau acasă şi stăteau cu familia. Copiii, pe de altă parte, erau foarte energici, tot timpul făceau ceva. Ieşeau cu prietenii, mergeau la antrenamente, niciodată nu stăteau prea mult în acelaşi loc. 11. Cum era oraşul sau zona în care ai locuit? Am locuit în Aurora, o suburbie a Chicagoului. Cartier rezidenţial, era linişte, nu treceau maşini, poate două sau trei în zece minute, era foarte frumos. Oamenii îşi tundeau iarba, mergeau să-şi ia ziarul cu cafeaua după ei, ca în filme. 12. Spune-ne ceva despre familia la care ai locuit. Aveam o familie foarte cool, şase la număr, părinţii, trei fraţi şi o soră. Sora, Meagan, era singura de o vârstă cu mine, Alec era cu doi ani mai mic, Mike avea 14 ani şi Jon, mezinul şi cel la care se striga cel mai mult, avea 11 ani. Ne-am înţeles foarte bine, ieşeam în oraş cu ei, cina, care era de obicei la şase seara, o luam în familie. Evenimentele şcolare şi cele sportive erau frecvent vizitate de părinţi, Andy şi Carrie. 13. Ce ai învăţat din această experienţă? Sincer să fiu, cred că m-am maturizat, am învăţat să mă descurc pe cont propriu şi să fiu independent. 14. Ce ai vrea să schimbi în şcoala românească după ce ai văzut cum arată şcoala acolo? Totul. Dacă am putea adopta sistemul lor de învăţământ altfel ar sta treburile, chiar ne-ar place să venim la şcoală. Aici avem prea multe materii pe care suntem forţaţi să le studiem şi, sincer să fiu, nu sunt prea folositoare. 15. Ce sfat le dai colegilor tăi care nu au avut această ocazie? Fi-ţi ambiţioşi, nimic nu e imposibil, totul e să vrei. Faceţi-vă un plan de viaţă şi încercaţi să-l duceţi la bun sfârşit. Iar dacă vi se oferă ocazia să studiaţi în străinătate nu refuzaţi.