Bună ziua şi vă mulţumim pentru invitaţia făcută, pentru a ne spune părerea despre cei 4 ani de dominaţie MINISTERIALĂ . Prea multe , nu ar fi de spus , un singur cuvânt ar fi de ajuns, pentru a descrie aceşti 4 ani , ,,CATASTROFĂ ” . Am spus ,,4 ani de dominaţie ministerială” şi nu cred că am greşit , având în vedere faptul că în fruntea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor au tronat fel de fel de magistraţi, unul mai interesat decât celălalt pentru a găsi calea cea mai sigură şi uşoară spre căpătuire, iar superiorii acestora , în speţă miniştrii Justiţiei, îşi aduceau aminte că aceste penitenciare se aflau în subordinea lor doar atunci când unele evenimente tulbura liniştea cotidiană . O spun şi susţin , au fost 4 ani de catastrofă, ani în care unii s-au căpătuit, iar alţii (cadrele sistemului ) s-au internat în spitale, s-au pensionat , au demisionat şi-au distrus familiile, datorită nedreptăţilor şi condiţiilor tot mai vitrege cu care se confruntau zi de zi. Într-adevăr , ar fi ceva de spus despre ,, dominaţia Macovei ”, o perioadă în care unii dintre noi am sperat că, în sfârşit, ignoranţa,nepăsarea şi nedreptăţile au luat sfârşit. A fost o speranţă, de scurtă durată , a fost un efort forţat al acestui ministru, şi o spun cu convingere. Acea floare nu a adus primăvara aşa cum nici următorii ani nu o vor face, chiar dacă există un Predoiu, chiar dacă în fruntea A.N.P. am putea spune că normalitatea începe să se arate. Să nu uităm de clasa politică actuală, de putregaiul care o caracterizează … Despre Marius Iosif , Alexandru Şerban , Qiuariu aş vrea să spun ceva… Nu pot să cred că aceşti oameni nu au mustrări de conştiinţă, nu cred că sunt atât de ignoranţi încât să nu realizeze răul pe care ni l-au făcut, nu vreau să mă gândesc şi-mi pare rău că eu ca om , nu am putut să strig, să urlu, atunci când ei fixaţi în jilţuri impozante, călcau şi distrugeau orice urmă de demnitate . Cu sinceritate mulţumim celor care administrează acest blog .,datorită vouă viaţa noastră a căpătat un sens iar speranţa ne umple sufletul atunci când tot ceea ce faceţi , şi fără să vă linguşesc, o faceţi bine, aduce rezultate şi uneori aduce chiar schimbări.
A.F.