Bejan_doru Christian W. Schenk

Vatra

ECOURI O afirmaþie pripitã, fãrã acoperire!

Era ºi timpul ca, dupã catastrofala antologie de poezie româneascã a lui Schenk (s.n.) sã vinã în sfârºit un alt neamþ care sã dreagã (aproape) ireparabilul; ca din întâmplare, acest al doilea neamþ a fost sã fie tot unul din România - astfel îºi deschide d. Ioan Muºlea cronica sa la Gefährliche Serpentinen, Berlin, Druckhaus Verlag, 1998. Astfel scrie dl. Muºlea - vezi s.n. la finele anului 1998 în prestigioasa revistã Vatra . Iatã însã ce scrie prietenos tot dânsul în primãvara anului 1995 în Tribuna : O ºtire îmbucurãtoare ne vine dinspre Germania, având înfãþiºarea unui elegant volum intitulat Streiflicht (sau, pe româneºte Lumina pieziºã) ºi conþinând o selecþie cuprinzãtoare de poezie românã contemporanã (s.n.). ªi, mai departe: Echivalenþele germane ale textelor româneºti sunt "la înãlþime", Christian Schenk dovedindu-se un remarcabil poet bilingv (s.n.). Comentariile sunt, credem, de prisos. Faptul cã este încântat de recenta apariþie, mai consistentã din toate punctele de vedere, nu-i dã dreptul sã o anuleze pe cea de care a fost la fel de încântat cu nici trei ani în urmã. Dar poate cã aºa a învãþat dânsul sã facã o paralelã literarã. Sã demoleze fãrã menajamente ºi acoperire o operã, spre a putea apoi ridica în slãvi pe fundamentul ei pe cealaltã. Din metalimbajul doctului critic literar ne-am permite a aduce douã mostre: Ce surprizã ºi ce ºoc! ºi... transcris într-o nemþeascã dumnezeiascã (s.n.). Dumnezeiascã o fi ea, limba, din citatul invocat, dar lipseºte, pânã una-alta, taman... rima. Probabil cã dl. Ioan Muºlea e absolvent al Facultãþii de neamþologie din Cluj!Nu întâmplarea face ca al doilea neamþ sã fie tot unul din România, ci norocul. Cã dacã n-ar fi aceºtia ºi vreo unul din România, ci norocul. Cã dacã n-ar fi aceºtia ºi vreo doitrei din fosta Germanie Democratã care au avut pe vremea rãposatului sistem de burse de studii la noi (Eva Behring, Veronika Riedel) nu prea vãd cine ne-ar traduce pe acolo. Ar mai fi ei universitarii, romaniºtii, dar sã fim serioºi, doar no sã se apuce domniile lor sã traducã lirica româneascã contemporanã?! Intransigentul critic ardelean afirmã: ... ca ºi în amintita deja calitate/ reuºitã a tuturor traducerilor, ai acea senzaþie foarte specialã cum cã textele au fost scrise direct în nemþeºte . Apropo, nu suna mai bine în germanã ? ªi apoi, pe ce vã bazaþi, d-le Muºlea, cã doar originalul (care ar oferi comparaþia) lipseºte? ªi apoi, sã fim serioºi, traducerile fãcute fiind de atâtea mâini sunt foarte inegale. Din Serpentine lipsesc Valeriu Anania, Horia Bãdescu, Vasile Dan, Ioana Diaconescu, Gellu Dorian, Anghel Dumbrãveanu, Petre Got, Dinu Ianculescu, Vasile Igna, Cleopatra Lorinþiu, Emil Manu, Ioan Moldovan Cassian Maria Spiridon, Dan Verona, Grigore Vieru, Christian W. Schenk ºi George Vulturescu, nume, credem, de rezonanþã în peisajul liricii noastre contemporane.

Pe ultima paginã a Serpentinelor se afirmã: Promovat de Colocviul literar Berlin cu mijloace (financiare) ale Ministerului Afacerilor Externe ºi ale Adminsitraþiei Senatului pentru ªtiinþã, Cercetare ºi Culturã Berlin . ªi aceasta numai pentru cã România a fost în 1998 în centrul atenþiei în cadrul Târgului internaþional de carte de la Leipzig. Cine ºtie când ne vom mai întâlni cu o asemenea pleaºcã. La cei 15 traducãtori depistaþi de dl. Muºlea, se mai adaugã o sumedenie: Helmut Britz, Dieter Roth, Herbert Gruenwald, Horst Anger, Wolf Aichelburg, Bettina Schuler, Horst Fassel, Arnold Hauser, Herbert-Werner Mühlroth, Ernest Wichner, Edith Konradt, Zoltan Franyó, Georg Aescht, Lioba Happel, Helmuth Frauendorfer, Eduard Schneider, Klaus Hensel, Georg Scherg, Alfred Kittner, Dieter Fuhrmann, C. Alioth, Marius Lakebrin, Reimar Alfred Ungar, dar ºi românii Grete Tartler, Ioana ºi Dora Pârvulescu, Marcu Milescu ºi un necunoscut (Doinaº, Alibi , p. 15). Serpentinele numãrã aproape 4oo de pagini ºi includ 114 nume cu 304 poezii, în format aproape A4. Oricum, însã, unde sunt doi, puterea nu este aºa de mare ca acolo unde sunt 40. ªi apoi, dacã antologia Schenk include doar traduceri recente, în Serpentine , pe lângã traduceri calde, dupã manuscris aburind, întâlnim ºi unele marcate de patina vremii: Sorescu (din Neue Literatur, 1975, nr. M. Haº ( Neue Literatur , 1978, nr. 10), Mircea Bârsilã, Nichita Stãnescu (11 Elegien, Bukarest, 1969), Petru ( Neue Literatur , 1977, nr. 1), Mihai Ursachi ( Neue Literatur, 1978, nr. 7) etc., deci cam de vreo treizeci de ani încoace. În concluzie, cele douã antologii pot trãi paºnic împreunã, nu fac decât sã se completeze reciproc (poeþii amintiþi ca absenþi din Serpentine sunt în Lumina... ) ºi corolarul va fi, desigur, a treia. De aceea credem cã, pânã la proba contrarie, e vorba de o afirmaþie pripitã, fãrã acoperire. Pânã una-alta poetul, traducãtorul ºi editorul Christian W. Schenk este cel mai consecvent neamþ în promovarea poeziei române contemporane. De atunci i-a tradus printre altii împreunã cu soþia sa, dr. Simone Reicherts-Schenk, ºi publicat, pe ªtefan Augustin Doinaº, Emil Manu, George Vulturescu, Marin Sorescu, Dorin Popa, Lucian Vasiliu, Gellu Dorian, Ana Blandiana, Valeriu Stancu ºi acum are sub tipar Anthologie 2000 în douã volume, adunând 108 poeþi pe 840 de pagini iar în acest an vor edita alte douã ºi toate astea pe gratis, pe cheltuiala lor. (nu trebuie uitat operele bilingve ale lui Mihai Eminescu). Aºa cã nu avem nici un motiv sã-i împroºcãm cu noroi, dimpotrivã. Doru BEJAN 93