Balada Motanului

Balada motanului Motan m-as fi dorit s� fiu cu coada-n sus, cu blana-n dungi, cu gheare si mustete lungi, c-un ochi verzui si-un ochi caprui. La ora c�nd tiris-grapis zapada noptii se aduna eu, cocotat pe-acoperis, s� urlu a pustiu la luna. Si-atuncea, sapte gospodine s� dea cu bolovani �n mine si s� m�-njure surd, de Domnul, ca le-am stricat, urlind, tot somnul. De sus, din virful saptaminii, s� le rinjesc urlat, scirbos: iubesc doar locul nu stapinii, precum fac ciinii pentr-un os. Si iarasi sapte gospodine s� dea cu bolovani �n mine, iar eu s� urlu, urlu-ntruna at�t c�t n-o apune luna. Motan m-as fi dorit s� fiu cu coada-n sus, cu blana-n dungi, cu gheare si mustete lungi c-un ochi verzui si-un ochi caprui. C�nd zorii ziua o deznoada s� m� tot duc, s� m� tot duc si tinicheaua prinsa-n coada s-o zdranganesc pe strazi, nauc. Jegos si obosit, apoi, cu matele �n liturghie, s� m� adun, s� m�-ncovoi prin albiturile-n fringhie. Ca-n fata unui sobolan spinarea s� mi-o fac colan s� scuip, s� scuip si-n urma iar hai-hui s� plec pe strazi, hoinar. Pisicile de prin vecini s� le gonesc pe la pricini, s�-mi fete fiecare-un pui c-un ochi verzui si-un ochi caprui. Iar c�nd o fi uitat s� mor la circiuma din mahala sorbita-n calea pumnilor posirca acra viu s� stea. "Hei... viata, viata... iesi din cort

hai, pune-mi-te iar pe dant... te uita... zace colo-n sant motanul mort, motanul mort..." 11 August 1955