Badoi Raluca Despre Neant Si Existenta Cuvant Inainte

Cuvant inainte Despre neant si existenta Badoi Raluca www.edituralumen.ro www.librariavirtuala.com

DESPRE NEANT ŞI EXISTENłĂ

CUVÂNT ÎNAINTE A greşi împreună cu Sartre sau a avea dreptate împreună cu Kant? Cu alte cuvinte, a considera filosofie autentică o operă care se inventează la nesfârşit, recuperându-se pentru a se pierde, pierzânduse pentru a se regăsi, toate aceste împuŃinări şi plinuri de fiinŃă succedându-se într-un permanent eşec filosofic pentru unii, pentru alŃii dovadă incontestabilă a unei autenticităŃi încă neaflate sau a afirma că adevărata filosofie este cea îngrămădită în acele opere sărace, închise în ele însele într-un soi de perfecŃinue sterilă? Nimeni nu se naşte existenŃialist sau postmodern. Cu toatea acestea ne definim cumva, raportându-ne la aceşti termeni. Într-o epocă în care, citându-i pe Gilson şi pe Camus, mai mult se citeşte decât se meditează, în această epocă în care filosofarea a fost detronată de comentariile academice, în care se acceptă aproape orice, acceptare caracterizată prin liberul joc al vorbirii şi al scrisului, această problemă este adevărata problemă filosofică, fără a înŃelege prin filosofic un surogat kantian, o rămăşiŃă neadecvată a Sistemului. Există o filosofie trăită, luând chipul unei pure Ńâşniri din ungherele cele mai întunecate ale sufletului şi o filosofie gândită, trecută prin filtrul raŃiunii, întruchipare a spiritului rece, analitic. Camus obişnuia adesea să spună că acel gânditor care ar avea curajul naiv de a lua totul de la început nu şi-ar atrage decât zâmbete din partea celorlalŃi. Sartre a fost unul din acei gânditori care a reinventat filosofarea, meditaŃiile sale reprezentând saltul făcut în afara lui însuşi, drumul de la el la celălalt el1. Această lectură prin rupturi este descoperirea filosofiei sartriene. Gândirea sartriană s-a Teoriile sale despre libertate, despre problematica celuilat, ideea că omul este dezbrăcat de orice esenŃă, fiind un proiect liber care se face pe sine însuşi în absenŃa oricăror constrângeri, precum şi problematica neantului sunt, în opinia mea, dovezi concludente ale faptului că noŃiunea de invenŃie stă la baza filosofiei sartriene: a te inventa înseamnă conştientizarea unei existenŃe contingente, revelaŃia aruncatului în lume, dar şi primul pas spre dobândirea autenticităŃii, spre conturarea unui sine. 1

17

Raluca BĂDOI construit din astfel de rupturi care, în ultimă instanŃă, sunt reinventări menite să ducă spre unitate. MulŃi exegeŃi sunt de părere că opera sartriană este discontinuă, ambiguă, oglindă a stilului de viaŃă murdar pe care l-a dus Sartre, acest individ naiv care a crezut odată că este cel mai liber om de pe suprafaŃa pământului, care a vrut să reinventeze permanent relaŃiile dintre oameni. Eu susŃin că nu intră în atribuŃiile noastre, ale criticilor, să amestecăm intimitatea cu filosofia, deşi în acelaŃi postmodernism în care trăim, a devenit o modă să analizăm relaŃiile intime ale marilor gânditori2 .Gândesc împotriva mea, a fost replica dată de Sartre. Poate tocmai în aceasta constă libertatea absolută de care vorbea; din ce altceva se poate cuceri sentimentul libertăŃii dezmărginite, dacă nu din curajul de a te contesta pe tine însuŃi, de a te amâna la nesfârşit, de a-Ńi da întâlnire într-un viitor pe care îl proiectezi în deplină conşiinŃă de cauză, de a fi mereu propria ta transcendenŃă? Ruptura de individualismul (a)umanist pentru a găsi reconfortarea comodă în cadrul grupului, ruptură, din nou, pentru a se apropria de maoişti şi de un naturalism marxizant, obŃinând în cele din urmă o scurtă vacanŃă într-un amarxism sau paramarxism, anarhist, ruptură încă o dată şi aplecarea spre un iudaism metafizic, dar ateu, în urma influenŃei lui Benny Lévy, care provoacă un adevărat scandal. Apoi, survine moartea care neantizează toŃi posibilii, suspendând întregul proiect sartrian sau, poate, o altă ruptură? Lucrarea se vrea a fi o redescoperire a proiectului sartrian aruncat pe hârtie, mărturie a confesiunilor zguduitoare ale unui om care a scris pentru a se salva, pentru a-şi smulge pentru-sinele din gheara acelui totul este de prisos; pentru Sartre scrisul a fost mâzgâlitura, acel joc care se confundă cu însăşi existenŃa şi care devine prilej pentru justificare sau, în orice caz, pentru iluzia de a justifica acest neajuns de a te fi născut. Firul călăuzitor în această aventură-lectură sartriană se va concretiza în noŃiunile de teatru, joc şi neant care, aşa cum voi Vezi colecŃia de cupluri celebre la editura Paralela 45 sau deja celebra carte a lui Jean Baptiste Botul ViaŃa sexuală a lui Immanuel Kant 2

18

DESPRE NEANT ŞI EXISTENłĂ demonstra pe parcursul cercetării se întrepătrund oferind cheia înŃelegerii dar, mai realist ar fi să spunem a ghicirii personajului pe care şi l-a construit Sartre în joaca sa cu istoria3. Lucrarea s-ar fi putut numi Omul de hârtie, din moment ce pentru Sartre condeiul şi hârtia au fost mijloace de a se (de)construi, inventându-se pe sine şi odată cu sine o lume. Într-o primă instanŃă am preferat Filosofia Nuului pentru că negarea, spiritul interogativ, neantul au reprezentat pilonii principali pe care se fundează gândirea filosofică sartriană. Lucrarea s-ar fi putut numi atunci Filosofia neantului. O filosofie întemeiată pe conceptul de neant nu este neapărat o filosofie a nuului; titlul de Filosofie a Nu-ului mi s-a părut mai concludent pentru că însuşi actul de filosofare a semnificat un mod de sustragere din calea neantului care este neantizat, ceea ce este totuna cu a spune nu neantului. În cele din urmă, am renunŃat şi la această variantă întrucât, vocabula de filosofie a nu-ului mi s-a părut prea săracă metafizic pentru a capta în interioritatea sa misterul existenŃial al neantului, întotdeauna revelator al autenticităŃii individuale. Lucrarea doreşte să fie o deschidere, în sens heideggerian dacă vreŃi, a proiectului sartrian şi nu a operei sartriene, acest proiect incluzând atât literatura cât şi filosofia în plinul unui întreg. Pentru înŃelegerea FiinŃei şi neantului nu se poate face abstracŃie de GreaŃa sau de Căile libertăŃii. Sartre însuşi afirma: Antoine Roquetin şi Mathieu sunt eu. De altfel, în opinia mea, personajele create de Sartre sunt măşti ale personajului principal care este el însuşi, esenŃe inventate pentru a îmbrăca pentru-sinele.

Schleiermacher în lucrarea sa Hermeneutica, susŃine că aceasta are în vedere atât latura gramaticală cât şi pe cea personală a interpretării, apropriindu-se de ceea ce grecii numeau techné; hermeneutica are rolul de a trece dincolo de litera textului pentru a reliefa spiritul autorului său; această latură este numită de Schleiemarcher interpretare psihologică.În sfera psihologică, hermeneutul nu poate decât să ghicească sensul pe care autorul a dorit să-l trasmită, numai prin divinaŃie interpretul se poate transpune în spiritul autorului. 3

19

Raluca BĂDOI Opera sa este mărturia unui joc teatral dintre în-sinele neantizat şi pentru-sinele mereu neantizator, ciocnirea iluzorie între măştile conturate cu migală de frenezia penelului. Avem de-a face cu gândire a trădării înŃeleasă ca transcendenŃă…peste o clipă am să mă reneg, o ştiu, şi mă trădez de pe acum, în plină pasiune, prin presimŃirea voioasă a viitoarei mele trădări….

20