Aspecte Si Date Import Ante

NA-76-06-481-RO-C Uniunea Europeană

Aspecte i date importante despre Europa i cetăţenii săi

Cu cele 27 de state membre i cu o populaţie de aproape o jumătate de miliard, Uniunea Europeană acoperă o mare parte a Europei. De la crearea sa, Uniunea a avut ca preocupare prosperitatea i stabilitatea pentru cetăţenii săi. Politicile i acţiunile sale ne privesc pe toţi, direct sau indirect. Uniunea Europeană se vrea o societate echitabilă i receptivă la nevoile cetăţenilor, angajată în promovarea prosperităţii economice i în crearea de locuri de muncă prin eforturile de a face întreprinderile mai competitive i de a oferi lucrătorilor posibilitatea de a obţine calificări noi. Cooperând cu vecinii săi i cu alte ţări, UE face eforturi să promoveze peste graniţe prosperitatea, progresul democratic, statul de drept i drepturile omului. La nivel mondial, Uniunea Europeană reprezintă cea mai mare putere comercială i constituie cel mai important participant privind acordarea de ajutor financiar i tehnic ţărilor mai sărace. Cu ajutorul graficelor, tabelelor i ilustraţiilor, această broură prezintă aspecte i date esenţiale cu privire la Uniunea Europeană i la statele sale membre.

ISBN 92-79-03621-1

9 7892 79 03 6217

RO

Aspecte i date importante despre Europa i cetăţenii săi

LEGENDĂ

Alte informaţii privind Uniunea Europeană

Statele membre ale UE UE-27 UE-25 UE-15 BE BG CZ DK DE EE IE EL ES FR IT CY LV LT LU HU MT NL

statele membre ale Uniunii Europene în prezent statele membre ale Uniunii Europene în 2004 UE în faza premergătoare aderărilor din 2004 Belgia Açores

Bulgaria Republica Cehă

Madeira Canarias

Danemarca Germania Estonia

AT PL PT RO SI SK FI SE UK

Austria Polonia Portugalia România Slovenia Slovacia Finlanda Suedia Regatul Unit

RU

Ţări candidate HR MK

Martinique

Grecia Spania

Réunion Guyane

Franţa

Croaţia Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei (1)

TR

Italia

Turcia

Cipru Letonia Lituania Luxemburg

Vizitaţi-ne Pentru cei interesaţi, există numeroase centre de informare regională ale UE. Puteţi găsi adresa centrului celui mai apropiat de dumneavoastră la adresa următoare: europedirect.europa.eu Sunaţi-ne sau scrieţi-ne EUROPE DIRECT este un serviciu care vă oferă răspunsuri la întrebările privind Uniunea Europeană. Puteţi accesa acest serviciu apelând la numărul gratuit 00 800 6 7 8 9 10 11 [puteţi apela, de asemenea, din afara graniţelor UE, la numărul (32-2) 299 96 96] sau prin pota electronică, la europedirect.europa.eu Citiţi despre Europa Puteţi găsi publicaţii despre UE accesând printr-un simplu clic site-ul internet al EU Bookshop: bookshop.europa.eu Uniunea Europeană în România: Reprezentanţa Comisiei Europene

Guadeloupe

Irlanda

Consultaţi-ne online Puteţi găsi informaţii în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene pe site-ul internet Europa: europa.eu

Alte ţări

HR MK

Ungaria Malta Ţările de Jos

CN IN JP RU US

China

Str. Jules Michelet nr.18 sector 1 010463 Bucureti Telefon: +40-21-203.54.00 Fax: +40-21-212.88.08 e-mail: [email protected]

Biroul de Informare al Parlamentului European în România Strada Boteanu, 1 Sector 1 010027 Bucureti Telefon: 0040-21-305 79 86 Fax: 0040-21-315 79 29 Email: [email protected]

India Japonia Rusia Statele Unite

(1) Cod provizoriu care nu aduce atingere denumirii definitive a acestei ţări, care va fi convenită la încheierea negocierilor actualment în curs în cadrul Naţiunilor Unite.

O fiă bibliografică figurează la sfâritul prezentei publicaţii.

În toate ţările Uniunii Europene există reprezentanţe ale Comisiei Europene i birouri ale Parlamentului European. Comisia Europeană are, de asemenea, delegaţii în alte ţări din lume.

Aspecte i date importante despre Europa i cetăţenii săi

Cuprins Uniunea Europeană – povestea unei reuite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 Uniunea Europeană – o familie în continuă cretere. . . . . . . . . . . . . . 4 Suprafaţă i populaţie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5 Ce suprafaţă are UE? Care este populaţia UE? Europenii au o durată de viaţă mai mare Creterea populaţiei Calitatea vieţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16 Care este situaţia financiară a europenilor? Care este situaţia medicală a europenilor? O societate echitabilă i receptivă la nevoile cetăţenilor Educaţie, cercetare i societatea informaţională . . . . . . . . . . . . . . . . . 25 Educaţie: Investiţia în resursele umane Disciplinele de studiu alese de europeni Studii mai bune pentru perspective profesionale mai bune Tehnologia informaţiei: o unealtă esenţială Cercetarea: cheia viitorului Europenii la locul de muncă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36 Sectoarele în care activează europenii Care este populaţia activă a UE? Disparităţile dintre sexe anse egale pentru toţi

Activitate economică i schimburi comerciale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45 Cantitatea producţiei în UE Garantarea unui raport avantajos costuri/beneficii O putere comercială majoră UE i lupta împotriva sărăciei în lume Transport, energie i mediu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54 Transporturi Asigurarea aprovizionării cu energie Protecţia mediului înconjurător Europenii trăind împreună . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64 Europeni fericiţi împărtăind aceleai preocupări Comunicarea cu vecinii Studiind împreună Susţinători sau sceptici? Culegerea roadelor Ţările candidate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75 Suprafaţă i populaţie Care este situaţia lor financiară? Cetăţenii la locul de muncă Relaţii de bună vecinătate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79

Uniunea Europeană – povestea unei reușite Uniunea Europeană nu mai are nevoie de prezentare. De-a lungul unei jumătăţi de secol, aceasta a adus cetăţenilor săi stabilitate politică și prosperitate economică; a creat o piaţă unică fără frontiere și a pus în circulaţie moneda unică euro. De asemenea, a reunit un continent fragmentat. Uniunea Europeană reprezintă o putere economică și comercială majoră și constituie cel mai important participant, la nivel mondial, la dezvoltarea ţărilor mai sărace. Numărul statelor sale membre a crescut de la șase la 27, UE având în prezent o populaţie de aproximativ o jumătate de miliard de locuitori. Nu toate ţările europene sunt, sau doresc să fie, membre ale UE, dar Uniunea este gata să accepte candidatura oricărei ţări democrate europene. Aceasta menţine raporturi strânse de prietenie cu toate ţările învecinate, atât europene, cât și din bazinul mediteraneean oriental și meridional. În ciuda bogatei diversităţi, toate ţările UE sunt unite prin angajamentul lor pentru pace, democraţie, respectarea legislaţiei și a drepturilor omului. Ele caută să menţină preocuparea pentru aceste valori atât în Europa, cât și în afara ei, să construiască și să se bucure împreună de prosperitate, să își exercite influenţa colectivă printr-o acţiune comună pe scena mondială.

Printr-o serie de tabele și grafice, această broșură prezintă aspecte și date esenţiale despre Uniunea Europeană și statele sale membre, prezentate, uneori, în raport cu alte puteri economice. Ţările candidate care au aplicat pentru aderare la Uniune sunt, de asemenea, incluse, dar figurează într-o secţiune separată. Din motive de simplificare, anumite cifre au fost rotunjite. Abrevierile folosite pentru fiecare ţară sunt cele indicate în legenda de pe coperta a doua. Termenul-limită pentru datele utilizate în prezenta publicaţie este luna mai 2007. Mai multe informaţii despre Uniunea Europeană, modul său de funcţionare și influenţa acesteia asupra dumneavoastră sunt disponibile pe site-ul internet europa.eu. Pentru date statistice, consultaţi direct Eurostat, Biroul de statistică al UE (epp.eurostat.ec.europa.eu), unde aveţi acces gratuit la un număr foarte mare de informaţii.

3

Uniunea Europeană – o familie în continuă creștere UE a luat naștere în anii ´50, sub numele de Comunitatea Economică Europeană, cu șase state membre fondatoare – Belgia, Germania, Franţa, Italia, Luxemburg și Ţările de Jos. Acestea au creat o nouă modalitate de a administra împreună domeniile de interes comun, în special pe baza integrării economice. Acestora li s-au alăturat Danemarca, Irlanda și Regatul Unit în 1973, Grecia în 1981 și Spania și Portugalia în 1986. Unificarea Germaniei, în 1990, a adus Länder din Germania de Est. În 1992, un nou tratat a atribuit mai multe responsabilităţi instituţiilor comunitare și a introdus noi forme de cooperare între guvernele naţionale, creând astfel Uniunea Europeană propriu-zisă. În 1995, UE și-a deschis porţile Austriei, Finlandei și Suediei.

Statele membre ale UE Ţări candidate

Republica Cehă, Estonia, Cipru, Letonia, Lituania, Ungaria, Malta, Polonia, Slovenia și Slovacia s-au alăturat Uniunii în 2004, urmate de Bulgaria și România în 2007. Alte trei ţări, Croaţia, Turcia și Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, și-au depus candidatura pentru aderare. Europa a fost întotdeauna patrie pentru diverse popoare și culturi. În fiecare stat membru, o parte a populaţiei este constituită din resortisanţi ai altor ţări – legaţi, de obicei, de ţara-gazdă prin legături istorice strânse. Uniunea consideră această diversitate etnică și culturală un atu și promovează toleranţa, respectul și înţelegerea reciprocă.

2007 4

Suprafaţă i populaţie În raport cu suprafaţa Statelor Unite ale Americii, teritoriul Uniunii Europene reprezintă mai puţin de jumătate, dar populaţia sa este cu 50 % mai mare. De fapt, populaţia Uniunii se situează pe al treilea loc în clasamentul mondial, după China și India. Europa se confruntă cu o rată a natalităţii în scădere și cu o creștere a speranţei de viaţă. Aceste tendinţe au implicaţii importante pentru viitor.

5

Ce suprafaţă are UE? Uniunea Europeană se întinde pe mai mult de 4 milioane de km2. Observat pe o hartă a lumii, teritoriul său nu pare foarte mare, dar acesta cuprinde 27 de ţări. Dimensiunile lor variază considerabil, Franţa având suprafaţa cea mai mare, iar Malta constituind cel mai mic stat membru.

1 000 km2

1000

Suprafaţa (în mii de km2)

4 215,1

800 600

544,0

506,0

410,3

400

357,0

312,7 304,5

200

295,1 243,8

230,0

130,7

111,0 93,0 91,9

82,5

0 UE-27 6

FR ES SE DE PL FI

Cifrele pentru Franţa nu cuprind departamentele franceze de peste mări. Sursă: Eurostat.

IT UK RO EL BG HU PT AT

77,3 68,4

CZ

62,7 62,3

49,0 43,4

43,1 33,8 30,3 20,1 9,3

IE LT LV SK EE DK NL BE

2,6

0,3

SI CY LU MT 7

Milioane de km

Suprafaţa (în milioane de km2)

2

10

17,1

9,6

9,6

8 6 4

4,2 3,3

2 0,4

0

8

Surse: Eurostat, Banca Mondială.

Care este populaţia UE? Uniunea Europeană numără 493 de milioane de locuitori, situându-se pe locul al treilea în clasamentul mondial, după China și India. Procentul populaţiei mondiale ocupând ţările dezvoltate este în diminuare constantă – de la 30 % în 1960 la 16 % în 2005. În prezent, în lume, patru din cinci persoane trăiesc în ţări aflate în curs de dezvoltare. Pentru a ajuta ţările mai sărace, UE promovează dezvoltarea globală și este furnizorul principal, la nivel mondial, în ceea ce privește ajutorul pentru dezvoltare.

Populaţia în milioane, 2005

Milioane

100

1 306,3

1 080,3

493,0

295,7

143,4

127,4

80 60 40 20 0 Cifrele pentru UE-27 se referă la 1 ianuarie 2006. Cifrele pentru celelalte ţări se referă la jumătatea anului 2005. Surse: Banca Mondială, Eurostat, www.census.gov.

9

Locuitorii Uniunii, în număr de 493 de milioane, nu sunt dispuși uniform pe continent: anumite ţări (și regiuni) au o densitate a populaţiei mai mare decât celelalte. O suprafaţă mare nu înseamnă neapărat o populaţie numeroasă.

Populaţia UE la 1 ianuarie 2006

Milioane

100

493,0 82,4

80

62,9

60

60,4 58,8 43,8

40

38,2 21,6 16,3

20

11,1 10,6

10,5 10,3

10,1

9,0

0 UE-27 10

Sursă: Eurostat.

DE FR UK IT

ES PL RO NL EL PT BE CZ HU SE

8,3

7,7

5,4

5,3

4,2

3,4

2,3

2,0

1,3

AT BG DK SK

FI

IE

LT

LV

SI

EE CY LU MT

Sursă: Eurostat.

5,4

0,8

0,5

0,4

11

Europenii au o durată de viaţă mai mare Speranţa de viaţă în Uniunea Europeană este în creștere. Pentru persoanele născute în 1960, speranţa de viaţă este de aproximativ 67 de ani pentru bărbaţi și 73 de ani pentru femei. Pentru copiii născuţi în 2004, statisticile indică o speranţă de viaţă de aproximativ 76 de ani în cazul bărbaţilor și 82 de ani în cel al femeilor. Comparând, statisticile pentru Naţiunile Unite arată că speranţa de viaţă a copiilor născuţi între 2000 și 2005 în Somalia, una dintre cele mai sărace ţări ale lumii, este de 46 de ani pentru bărbaţi și de 49 de ani pentru femei.

Speranţa de viaţă la naștere pentru bărbaţi și pentru femei în UE-25 (1962-2004)

72,9

67,2

1962

68,6

1972

75,0 77,2

70,3

1982

79,1

72,2

1992

75,6

2004 60 12

81,1

74,8

2002

Sursă: Eurostat.

65

70

75

81,7

80

85

În 1960, cea mai mare parte a femeilor din UE au avut cel puţin doi copii. Din punct de vedere statistic, acest lucru înseamnă mai mult de 2,5 copii pentru fiecare femeie. Până în 2004, rata totală a fertilităţii a scăzut la 1,5 copii pentru fiecare femeie. Franţa și Irlanda au cele mai crescute rate de fertilitate, acestea situându-se la puţin sub doi copii pentru fiecare femeie. Cele mai scăzute rate de fertilitate (sub 1,25) sunt înregistrate în Republica Cehă, Letonia, Polonia și Slovacia. Proporţia tinerilor fiind tot mai scăzută, se diminuează și populaţia activă a UE. Din ce în ce mai puţini lucrători vor trebui să susţină din ce în ce mai mulţi pensionari, cum se poate vedea în tabelul de mai jos. Se estimează că, până în 2025, numărul persoanelor cu vârsta de peste 80 de ani va reprezenta 6,3 % din populaţie. Pentru a crește proporţia populaţiei active, Europa are nevoie de un număr mai mare de persoane în vârstă care să lucreze și care să se pensioneze mai târziu, să recruteze un număr mai mare de femei pe piaţa muncii, să actualizeze calificările lucrătorilor prin programe de formare pe tot parcursul vieţii și să promoveze o imigrare vizată. De asemenea, nașterea mai multor copii ar fi o soluţie bună!

Procentul populaţiei cu vârsta de peste 80 de ani, în UE-25, în perioada 1964-2004

% 5

4,0

4

3,5

3 2

1,6

1,8

2,0

2,6

3,1

1984

1989

2,2

3,4

1 0 1964 Sursă: Eurostat.

1969

1974

1979

1994

1999

2004

13

Creterea populaţiei Populaţia Europei crește prin combinarea creșterii naturale (numărul nașterilor depășește numărul deceselor) cu migrarea netă (numărul persoanelor care se stabilesc în UE depășește numărul celor care părăsesc UE). În prezent, creșterea totală a populaţiei Uniunii Europene se datorează migrării nete. Într-adevăr, fără a lua în considerare imigrarea, populaţia Germaniei, a Greciei și a Italiei ar fi scăzut în ultimii ani. Imigrarea întărește forţa de muncă europeană prin tinerii de care este mare nevoie.

Creșterea totală a populaţiei (linia albastră) și migrarea netă (linia roșie) în UE-25 pentru 1 000 de locuitori (1992-2004) 5 4 3

4,6 4,0

2,4

3,6

4,4

5,1 4,1

3,0

2,8 2,3

2,1

2,0

1,3

1,5

1,4

1994

1995

1,8

2

4,0

4,8

1

1,7 1,0

1,7

2,6

2,3

2,1

1,5

1999

2000

1,2

0 1992

14

Sursă: Eurostat.

1993

1996

1997

1998

2001

2002

2003

2004

Europa are o tradiţie îndelungată în ceea ce privește ospitalitatea și acordarea de azil celor care încercau să scape de război sau de persecuţie, veniţi din părţi ale lumii care se confruntă cu probleme. Numărul solicitanţilor de azil crește pe timp de război, cum a fost cazul conflictelor din Balcani la începutul anilor ´90. După acea perioadă, numărul solicitărilor de azil în UE a scăzut, iar în 2005 acesta era mai scăzut ca oricând în ultimii 15 ani.

Solicitările de azil în UE (în mii) în perioada 1990-2005

800 700 600 500 400 300

397 226

200 100 0 1990

1991

1992

1993

1994

Cifrele pentru perioada 1990-1994 fac referinţă la UE-15. Sursă: Eurostat.

1995

1996

1997

1998

1999

2000

2001

2002

2003

2004

2005 15

Calitatea vieţii O bună calitate a vieţii depinde de o serie de factori, inclusiv de dispunerea de resurse financiare suficiente și de a nu avea probleme de sănătate. Care este situaţia financiară și medicală a europenilor? Răspunsul diferă de la o ţară la alta. Pentru a avea o idee aproximativă a standardului material de viaţă într-o ţară anume, se poate calcula valoarea producţiei totale a acesteia într-un an („produsul intern brut” sau PIB), iar rezultatul se împarte la numărul de locuitori. Dar ceea ce se poate cumpăra cu aceeași sumă de bani diferă de la o ţară la alta. Pentru a compara standardele de viaţă, trebuie să se ia în considerare aceste diferenţe de putere de cumpărare. Acest lucru se poate face prin stabilirea în fiecare ţară a preţului unui „coș” comparabil și reprezentativ de produse și servicii și prin exprimarea acestui preţ, nu în monedă naţională sau euro, ci într-o monedă comună noţională numită standardul puterii de cumpărare (SPC). SPC elimină diferenţele de preţ între ţări, astfel încât PIB pe cap de locuitor în SPC permite o comparaţie reală a standardelor naţionale de viaţă pe teritoriul UE.

16

Care este situaţia financiară a europenilor? Standardele de viaţă în Europa s-au îmbunătăţit semnificativ în cursul ultimilor 10 ani. Pe baza SPC, care face posibilă comparaţia la nivel internaţional, standardele de viaţă în UE se situează printre cele mai înalte din lume.

PIB pe cap de locuitor în SPC (2005)

40 000 35 000

35 200

30 000

25 800

25 000

22 600

20 000 15 000 9 300

10 000

6 100

5 000 0 US Surse: FMI, Eurostat.

JP

UE-27

RU

CN

17

Standardul de viaţă în UE este variabil. Cel mai ridicat PIB pe cap de locuitor (în SPC) s-a înregistrat în Luxemburg, iar cel mai scăzut în Bulgaria. UE se străduiește să reducă diferenţa între statele sale membre bogate și sărace, să întărească economia europeană, să o facă mai competitivă și să creeze mai multe locuri de muncă, astfel încât fiecare cetăţean să beneficieze de o mai bună calitate a vieţii. În starea actuală, creșterea PIB este, în prezent, mai rapidă în ţările mai sărace care s-au alăturat UE începând cu 2004 decât în celelalte state membre.

PIB pe cap de locuitor în SPC în UE-27 (2005)

60 000 55 000 50 000 45 000 40 000 35 000 30 000 25 000 20 000 15 000 10 000 5 000 0

58 900

32 600

LU 18

Sursă: Eurostat.

IE

29 500 28 900 28 600

NL AT

27 700 27 600 26 900 25 900 25 800 25 400

DK BE UK SE

FI

DE

23 600 23 000

FR IT

22 600 20 900

ES UE-27 CY

19 700 19 200

EL

SI

17 300 16 800 16 800

CZ

14 700 14 000 13 400 12 200 11 700 11 400

PT MT HU EE SK

LT

PL LV

8 000 7 900

RO BG 19

Standardele de viaţă pot, de asemenea, varia de la regiune la regiune într-o singură ţară. În anumite regiuni ale UE, după cum indică harta, PIB pe cap de locuitor se situează sub 50 % din media UE-27. În regiunile mai prospere, acesta poate depăși cu peste 25 % media UE-27. UE a creat așa-numitele fonduri structurale pentru a reduce aceste diferenţe prin îmbunătăţirea standardelor de viaţă în regiunile mai sărace. Peste 35 % din bugetul UE este destinat dezvoltării economiilor acestor regiuni, ducând în final la dezvoltarea UE în totalitatea sa.

PIB pe cap de locuitor în SPC ca procentaj din media UE-27 (2004) Canarias (ES)

Guadeloupe Martinique

Réunion

Guyane (FR)

Açores (PT)

Madeira

Maximum 50 % 50-75 % 75-90 % 90-100 % 100-125 % Minimum 125 % Nu există date

20

Sursă: Comisia Europeană.

Care este situaţia medicală a europenilor? Cu toate că europenii trăiesc mai mult și sunt mai sănătoși, ei ar putea face eforturi și mai mari pentru a se proteja de cele două cauze principale ale decesului - afecţiunile cardiace și cancerul. Un stil de viaţă sănătos și activ constituie un factor pozitiv. Fumatul, proastele obiceiuri alimentare și sedentarismul se numără printre factorii care cresc riscul de afecţiuni cardiace ischemice, afecţiuni care comportă un aport insuficient al sângelui la inimă, din cauza vaselor sanguine obturate sau deteriorate. În UE, aceste afecţiuni sunt mai frecvente la bărbaţi decât la femei, iar proporţia populaţiei afectate variază în mare măsură de la o ţară la alta. În 2004, Ungaria a înregistrat cea mai ridicată rată de mortalitate ca urmare a cazurilor de cancer, atât la bărbaţi, cât și la femei. Franţa a înregistrat cea mai scăzută rată de mortalitate ca urmare a afecţiunilor cardiace ischemice în cazul ambelor sexe.

Decese cauzate de cancer (tumori maligne) i de afecţiuni cardiace ischemice în UE-25 la 100 000 de locuitori (2004) 300 250

286,6

212,0

200 157,0 137,3

150 100 50 0 Cancer Sursă: Eurostat.

Afecţiuni cardiace ischemice

21

Exerciţiul fizic este benefic pentru sănătate. Un sondaj Eurobarometru publicat în noiembrie 2006 a arătat că 64 % din populaţia UE a desfășurat o activitate fizică în cursul unei săptămâni obișnuite. Prima pe listă este Finlanda, unde 83 % dintre persoanele chestionate au răspuns că desfășoară activităţi pentru recreere, culturale și sportive. Pe locul doi s-au situat olandezii, cu 79 %, și lituanienii, cu 78 %. Cel mai puţin activi au fost portughezii, urmaţi de români și de maltezi.

%

Procentajul persoanelor chestionate în UE-27 care nu desfăoară activităţi sportive în mod regulat (2006)

70 60

54

50

52

50

49

40

43

42

41

41

41

39

39

38

37

37

FR

HU

EE

CY

PL

UK

ES

IT

BE

CZ

30 20 10 0 PT RO 22

Sursă: Eurobarometru.

MT

EL

În general, numărul bărbaţilor este mai mare decât cel al femeilor în ceea ce privește desfășurarea activităţilor sportive, iar activitatea fizică este mai frecventă în cazul tinerilor. Tabelul arată procentajul persoanelor chestionate în fiecare ţară UE care au răspuns că nu desfășoară activităţi fizice pe parcursul unei săptămâni.

37

36

36 30

DK

BG SK

LU

29

SE

27

LV

27

SI

27

IE

24

AT

24

DE

22

21

LT

NL

17

FI 23

O societate echitabilă i receptivă la nevoile cetăţenilor Modelul social european ia forme diferite în funcţie de ţară, dar toate statele membre ale UE aspiră la o societate echitabilă și receptivă la nevoile cetăţenilor lor. Obligaţiile fiscale servesc la finanţarea sistemelor de protecţie socială (ca, de exemplu, pensiile, indemnizaţiile de șomaj și de îngrijire medicală) care au ca scop protejarea membrilor vulnerabili ai societăţii. Sumele plătite pentru fiecare locuitor variază de la ţară la ţară. Pe măsură ce populaţia îmbătrânește, populaţia activă trebuie să susţină numărul tot mai mare al cetăţenilor vârstnici. Pentru a lua în considerare această tendinţă și pentru a ţine sub control costurile de protecţie socială, ţările UE își modifică sistemele de protecţie socială. Modelul social european trebuie modernizat astfel încât acesta să poată fi menţinut pentru generaţiile viitoare.

Costul pentru patru tipuri de protecţie socială pe locuitor în SPC, în UE-25 (2004) 3 000 2 500

2 462,2

2 000

1 682,2

1 500 1 000 479,6

500

387,6

0 Vârsta a treia

24

Sursă: Eurostat.

Boală/îngrijire medicală

Dizabilităţi

omaj

Educaţie, cercetare și societatea informaţională Ambiţia UE este să devină cea mai dinamică economie bazată pe cunoaștere la nivel mondial. Acest lucru presupune o investiţie considerabilă în cercetare (sursa cunoștinţelor noi), educaţie și formare, care permit populaţiei să aibă acces la aceste informaţii noi. Tot atât de importantă este formarea forţei de muncă necesare în domeniul tehnologiei informaţiei și furnizarea într-un mod mai rapid și mai ușor a accesului la internet pentru școli, întreprinderi și persoane fizice, la domiciliu. O economie înfloritoare se bazează pe o populaţie cu activitate de muncă de lungă durată, care își îmbunătăţește în mod constant competenţele pe durata activităţii profesionale. „Învăţare pe tot parcursul vieţii” este cuvântul de ordine. În UE, numărul adulţilor care participă la activităţile de formare a crescut, ajungând în 2006 la 9,6 % din populaţia cu vârste cuprinse între 25 și 64 de ani. În lupta sa pentru succes economic pe piaţa mondială, Uniunea Europeană se confruntă cu rivali „tradiţionali” ca Japonia și Statele Unite, precum și cu alţii mai noi, cum ar fi China și India.

25

Educaţie: investiţia în resursele umane Educaţia reprezintă cheia către succes – atât pentru persoanele fizice, cât și pentru UE în general. Care este procentajul alocat de UE din fonduri proprii pentru educaţia populaţiei?

Totalul cheltuielilor publice destinate educaţiei, ca procentaj din PIB (2003)

%% PIB 10 9 8

8,28

7 6

7,47

7,36

6,51

6,06

6,02

5 4 3 2 1 0

26

DK: cifrele nu fac referinţă la învăţământul postliceal neuniversitar. FR: cifrele nu fac referinţă la departamentele franceze de peste mări. PT: Cifrele nu includ cheltuielile publice locale. Sursă: Eurostat.

5,94

5,91

5,67

5,62

5,61

5,48

5,38

5,32

5,18

5,17

5,07

4,84

4,74

4,71

4,55

4,40

4,38

4,29

4,24

4,24

4,06

3,44

NL: cifrele includ costurile publice pentru instituţii private finanţate de guvern. LU: cifrele nu fac referinţă la învăţământul universitar.

27

Educaţia după finalizarea studiilor obligatorii și, în special, la nivel universitar, reprezintă cheia reușitei profesionale pentru mulţi europeni și este esenţială în dotarea Uniunii cu populaţie activă calificată. În momentul de faţă, în UE, marea majoritate a tinerilor au urmat un învăţământ postliceal superior sau au depășit acest nivel.

%

100

Procentajul tinerilor între 20 i 24 de ani care au absolvit învăţământul postliceal superior (2005)

91,8

91,2

91,1

90,5

87,5

87,5

85,9

85,8

84,1

83,4

83,4

PL

SI

SE

LT

AT

IE

EL

HU

FI

80

82,6

81,8

FR EE

BE

82,6

60 40 20 0

SK 28

CZ

Sursă: Eurostat, sondaj privind forţa de muncă.

80,4

79,9

78,2

77,4

77,1

76,5

76,0

75,6

73,6

71,5

71,1

61,8 53,7

CY

LV

UK UE-27 DK BG

RO

NL

IT

DE

LU

ES MT

49,0

PT 29

Disciplinele de studiu alese de europeni Femeile, ale căror realizări educaţionale erau inferioare celor înregistrate de populaţia masculină pentru generaţia precedentă, au eliminat, în prezent, această diferenţă. În 2004, aproape 55 % din tinerii absolvenţi de învăţământ superior în UE erau femei. Disciplinele de studiu alese de europeni diferă în funcţie de sex: un număr mai mare de bărbaţi aleg disciplinele știinţifice, informatica și ingineria, în timp ce mai multe femei optează pentru arte frumoase, discipline umane și drept. Europa are nevoie de populaţie activă deţinând calificările necesare în toate domeniile de activitate. În special, este nevoie de un număr mai mare de femei având o carieră profesională și mai mulţi oameni de știinţă (de ambele sexe) pentru a efectua cercetări de importanţă vitală.

Absolvenţi de învăţământ superior, în funcţie de sex i disciplină de studiu, UE-25 (2004)

1 000

114 525

255 962

100 90 80 70 60 50 40 30 20 10 0

30

207 509

137 034

329 439

101 815

73 383

tiinţe umaniste i arte frumoase Sursă: Eurostat.

110 756

Drept

Discipline tiinţifice, matematică i informatică

Inginerie, producţie i construcţii

Studii mai bune pentru perspective profesionale mai bune În general, cu cât o persoană are mai puţine studii, cu atât aceasta își găsește mai greu un loc de muncă. Persoanele absolvente de învăţământ universitar (care deţin o diplomă universitară) au de două ori mai multe șanse decât cele care au absolvit doar învăţământul primar sau învăţământul mediu.

%

Rata omajului în funcţie de nivelul educaţional pentru persoane cu vârsta între 25 i 64 de ani, UE-27 (2004) 10,3

Nivel 0-2: învăţământ mediu Nivel 3-4: învăţământ liceal Nivel 5-6: învăţământ universitar

10 7,3

8 6

4,1

4 2 0 Nivel 0–2 Sursă: Eurostat, sondaj privind forţa de muncă.

Nivel 3–4

Nivel 5–6

31

Tehnologia informaţiei: o unealtă esenţială În toată Uniunea Europeană, din ce în ce mai multe întreprinderi și consumatori casnici se conectează la internet și tot mai multe tranzacţii se realizează online – ceea ce duce la o creștere reală a eficienţei. Până în 2006, un număr mai mare de 90 % din întreprinderi și peste 49 % din consumatorii casnici din UE-27 aveau acces la internet. Există, totuși, mari diferenţe la nivel naţional. De exemplu, 80 % din consumatorii casnici din Ţările de Jos aveau acces la internet în 2006, în timp ce în România acest număr a reprezentat doar 14 %. Una dintre priorităţile UE constă în a se asigura că toţi cetăţenii săi beneficiază de acces rapid și fiabil la internet și că aceștia deţin competenţele necesare pentru utilizarea tehnologiei informaţionale. „Decalajul digital” care separă cetăţenii diferitelor ţări și regiuni trebuie redus.

%

Procentajul consumatorilor casnici care au acces la internet (2006)

100 80

80

79

77

70

67

65

60

63 54

54

53

52

50

46

42

40 20 0 NL DK SE LU DE 32

Sursă: Eurostat, sondaj privind utilizarea TIC.

FI

UK BE

SI MT AT

IE

EE

LV

41

FR

40

IT

39

37

36

ES CY PL

35

PT

35

LT

32

29

27

23

17

14

HU CZ SK EL BG RO 33

Cercetarea: cheia viitorului Cercetarea și dezvoltarea (R & D), în special în noile tehnologii, reprezintă cheia către creșterea economică și ocuparea forţei de muncă în viitor. Obiectivul UE este de a investi mai mult în cercetare, pentru a situa acest domeniu la același nivel cu Statele Unite și Japonia. În 2004, Japonia a alocat echivalentul a 3,15 % din produsul intern brut (PIB) sectorului cercetării și dezvoltării, iar Statele Unite 2,59 %, în raport cu media UE de 1,92 %. Dar cifrele UE ascund diferenţe considerabile între prestaţiile naţionale. Cifrele pentru 2005 arată că Suedia și Finlanda au depășit Japonia în ceea ce privește cheltuielile, în timp ce alte ţări din UE au cheltuit mai puţin de 1 %.

Totalul cheltuielilor destinate cercetării i dezvoltării, ca procentaj din PIB (2005)

%

5 4

3,86

3,48

3

2,51

2,44

2,43

2

2,13

1,89

1,78

1,77

1,56

1,45

1,42

LU

SI

CZ

1

1,25

1,12

0 SE 34

FI

DE

DK

AT

FR

BE

NL

UK

IE

Cifrele se referă la anul 2004 pentru Belgia, Italia, Malta, Ţările de Jos, România, Slovenia și Regatul Unit. Cifrele pentru Grecia se referă la 2003. Sursă: Eurostat.

ES

1,10

IT

0,94

HU

0,94

EE

0,81

0,76

0,63

0,63

0,57

0,57

0,51

0,50

0,40

0,39

PT

LT

MT

EL

LV

PL

SK

BG

CY

RO 35

Europenii la locul de muncă Ocuparea și crearea unui număr mai mare de locuri de muncă de o calitate mai bună pentru cetăţenii săi reprezintă priorităţi majore ale UE. Uniunea trebuie, de asemenea, să ofere șanse egale, astfel încât toată lumea care vrea să lucreze să poată face acest lucru. Obiectivul urmărit este creșterea până în 2010 a numărului persoanelor aparţinând populaţiei active care au un loc de muncă la 70 % din totalul populaţiei active.

36

Sectoarele în care activează europenii În anii ‘50, mai mult de 20 % din populaţia UE lucra în agricultură și aproximativ 40 % în industrie. De atunci, rata angajărilor în domeniul agriculturii a scăzut, în timp ce numărul locurilor de muncă în domeniul serviciilor a crescut. Până în 2004, mai mult de două treimi din locurile de muncă din UE-25 s-au înregistrat în sectorul serviciilor. Procentajul pentru agricultură a fost de 5,0 %, iar pentru industrie, de 27,9 %. Cifre recente arată că, în timp ce nivelul ocupării forţei de muncă este în continuă creștere în domeniul serviciilor și în continuă scădere în domeniul agriculturii, numărul locurilor de muncă în industrie s-a menţinut relativ stabil.

Procentajul forţei de muncă în domeniul agriculturii, industriei și serviciilor, UE-27 (1998 și 2006)

% 100

Servicii

80 64,7

68,6 Industrie

60

Agricultură

40 27,5

20

25,0 7,8

6,4

0 1998

2006

Surse: Eurostat, conturi naţionale, medie anuală.

1998

2006

1998

2006

37

Care este populaţia activă în UE? În 2006, 64,3 % din populaţia aptă de muncă în UE-27 a avut un loc de muncă. Nivelul cel mai ridicat s-a înregistrat în Danemarca, iar cel mai scăzut în Polonia. Acest nivel diferă, de asemenea, în funcţie de sex.

Rata ocupării forţei de muncă pentru populaţia cu vârste cuprinse între 15 și 64 de ani (2006)

%

100 80

77,4 74,3

73,1 71,5

60

70,2 69,6 69,3 68,6 68,1 67,9 67,2

66,6 66,3 65,3

40 20 0 DK NL SE UK AT CY 38

Sursă: Eurostat, sondaj privind forţa de muncă.

FI

IE EE PT DE

SI LV CZ

64,8

64,3

63,6 63,6

ES UE-27 LU LT

63,0

61,0

FR

BE EL SK RO BG IT

61,0 59,4 58,8 58,6 58,4

57,3 54,8

54,5

HU MT PL 39

Combaterea șomajului este de o importanţă vitală pentru UE. Rata șomajului diferă de la o ţară la alta și de la o regiune la alta. În 2006, cel mai scăzut nivel al șomajului s-a înregistrat în Ţările de Jos și în Danemarca, iar cel mai crescut a fost observat în Polonia. Per ansamblu, 7,9 % din populaţia activă a UE nu a avut un loc de muncă în 2006, în raport cu 4,6 %, cât s-a înregistrat în Statele Unite.

Rata omajului (2006)

%

15

13,8

13,4

9,4

10

9,0

8,9

8,5

8,4

8,2

7,7

7,7

FI

PT

7,5

7,3

7,3

7,1

5

0 PL SK FR 40

Sursă: Eurostat.

BG EL

ES DE

BE

HU MT RO

CZ

7,0

SE

6,8

IT

6,8

LV

6,0

SI

5,9

EE

5,6

LT

5,3

UK

4,8

AT

4,7

4,4

LU CY

IE

4,7

3,9

3,9

NL

DK 41

Disparităţile dintre sexe În toate ţările UE, femeile câștigă (în medie) mai puţin decât bărbaţii. Cea mai mare disparitate salarială între sexe s-a înregistrat în Estonia și Cipru, unde, în 2005, femeile câștigau cu 25 % mai puţin decât bărbaţii. Această diferenţă este mai mică în Malta (4 %). În cazul în care UE dorește o creștere a populaţiei active, vor fi necesare condiţii mai bune de lucru și remuneraţii mai mari pentru a atrage un număr mai mare de femei pe piaţa muncii. Disparitatea salarială medie între sexe, în UE, a scăzut de la 17 % la 15 % între 1998 și 2005. UE trebuie, de asemenea, să încurajeze atât bărbaţii, cât și femeile să lucreze cât mai mult timp. Uniunea depune eforturi deosebite pentru a ajuta populaţia din orice grupă de vârstă să își găsească și să își păstreze un loc de muncă. Acest lucru presupune elaborarea de politici care să încurajeze munca cu jumătate de normă și să reconcilieze viaţa profesională cu cea personală.

Disparitatea salarială medie între sexe (2005)

%

30 25

25

20 15

25

24

22

20

20

19

18

18

18

17

16

16

15

10 5 0 CY 42

Sursă: Eurostat.

EE SK DE UK FI CZ NL AT DK LV SE BG LT

14

13

13

12

11

10

9

9

9

9

8

7 4

LU

ES RO FR HU PL

IE PT IT

EL SI

BE MT 43

anse egale pentru toţi În toate grupele de vârstă, numărul persoanelor care au un loc de muncă în UE este mai mare în cazul bărbaţilor decât în cel al femeilor. Acest lucru se datorează uneori discriminării la locul de muncă sau este rezultatul unei alegeri personale sau a tradiţiilor culturale.

Rata ocupării forţei de muncă pe grupă de vârstă i sex, UE-27 (2006)

%

100 85,9

80

70,0

60 40

52,6 39,3

34,8

33,2

20 0 15 – 24 44

Sursă: Eurostat, sondaj privind forţa de muncă, medie anuală.

25 – 54

55 – 64

Activitate economică și schimburi comerciale Unul dintre obiectivele principale ale UE este progresul economic. În ultimii 50 de ani, și în special începând cu anii ´80, s-au făcut eforturi considerabile pentru înlăturarea barierelor dintre economiile naţionale ale UE și pentru crearea unei pieţe unice în care bunurile, persoanele, capitalul și serviciile să poată circula liber. Schimburile comerciale între ţările UE au crescut considerabil și, în același timp, UE a devenit o putere comercială la nivel mondial.

45

Cantitatea producţiei în UE Produsul intern brut al UE (PIB) – tot ceea ce produce economia în materie de bunuri și servicii – este în creștere constantă. Ca urmare a alăturării noilor state membre la UE în 2004, PIB-ul UE l-a depășit pe cel al Statelor Unite.

PIB în miliarde de euro (2005)

Miliarde EUR 2 000

10 957,9

10 011,9

3 663,5 1 787,3

1 500

1 000 610,6

500

0

46

Surse: FMI, Eurostat.

În toate ţările UE, peste 60 % din PIB este generat de sectorul serviciilor (care cuprinde băncile, turismul, transportul și asigurările). Industria și agricultura, domenii încă importante, au înregistrat un regres în ultimii ani din punctul de vedere al importanţei economice. Cu toate că PIB-ul Uniunii este în continuă creștere, în ultimii ani, acesta a înregistrat o creștere mai lentă decât cel al Statelor Unite, dar mai rapidă decât în cazul Japoniei.

Creterea PIB (variaţia procentajului în cursul anului anterior) 5

4,5

4 3 2

3,3

2,7

3,0 2,2

1,6

1 0 -1 -2

1997 Sursă: Eurostat.

1998

1999

2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006

47

Garantarea unui raport avantajos costuri/beneficii Piaţa unică reprezintă una dintre cele mai importante realizări ale Uniunii Europene. Aceasta a înlăturat barierele economice în Europa și a crescut concurenţa, ceea ce a avut ca rezultat o calitate mai bună și preţuri mai mici pentru produse și servicii. Unele dintre cele mai drastice reduceri de preţ s-au făcut în sectorul comunicaţiilor și al transportului aerian. Luaţi ca exemplu un apel telefonic de 10 minute către Statele Unite. Preţurile în Ţările de Jos au scăzut cu 90 % între 1997 și 2005. Persoanele care au telefonat din Letonia nu s-au bucurat de acest avantaj.

Costul în euro pentru un apel de 10 minute către Statele Unite: tarife săptămânale standard, cu taxe incluse (1997, 2005)

EUR

15

11,96

10,26

10 7,41

7,50

6,93

6,72

5

6,17

6,78

7,26 5,94 5,95

4,61 3,09 1,98

1,97

2,56

2,38 1,23

2,93 1,91

1,55

2,27

2,12 0,66

0 BE 48

BG CZ

DK

DE

EE

IE

EL

4,07

3,82

ES

FR

IT

Pentru ţările care s-au alăturat Uniunii din 2004, cifrele din coloana stângă corespund anilor 2000 sau 2001. Surse: Eurostat, Teligen.

CY

LV

LT

12,70 10,85 9,21

8,48

8,76

8,25

8,31

7,37 4,87 3,83

3,36 1,37

LU

1,78

HU MT

0,85

NL

4,90 4,86 3,11

1,86

AT

2,98

3,50

2,97

2,08

1,40

PL

PT RO

SI

1,06

SK

FI

SE

UK 49

O putere comercială majoră Cu toate că populaţia UE reprezintă doar 7 % din populaţia mondială, schimburile sale comerciale cu celelalte părţi ale lumii reprezintă aproximativ o cincime din importurile și exporturile la nivel mondial.

Exporturile către celelalte state membre ale UE ca procentaj din totalul exporturilor fiecărei ţări (2005)

% 100 89,4

80

85,4

84,2

79,8

79,2

77,9

77,2

76,4

76,4

76,3

71,8

71,7

70,5

69,3

BE

LV

HU

ES

CY

DK

AT

60 40 20 0 LU SK CZ

50

Sursă: Eurostat.

PT

NL

EE

PL

Schimburile comerciale între ţările UE reprezintă două treimi din totalul schimburilor comunitare, cu toate că nivelurile variază de la o ţară la alta. Piaţa unică a facilitat schimburile între statele membre, astfel încât produsele, serviciile, capitalul și persoanele au libertate de circulaţie dincolo de graniţele naţionale. Tabelul de mai jos arată volumul schimburilor între ţările UE în 2005 ca procentaj din exporturile lor totale. Luxemburg se situează pe primul loc, urmat de Slovacia și Republica Cehă.

66,7

66,4

UE-25 SI

65,3

LT

63,4

IE

63,4

DE

62,6

FR

58,6

58,4

56,9

56,0

52,9

51,6

IT

SE

UK

FI

EL

MT

51

UE este exportatorul principal la nivel mondial și al doilea cel mai mare importator. Statele Unite reprezintă cel mai important partener comercial al UE, urmate de China. În 2005, participarea Uniunii la nivel mondial a fost de 18,1 % la exporturi și de 18,9 % la importuri. De asemenea, Uniunea Europeană este un partener comercial important al ţărilor în curs de dezvoltare, ale căror exporturi în UE sunt scutite de taxe sau beneficiază de taxe reduse. Acest acces preferenţial pe piaţa UE are ca scop favorizarea creșterii economice a ţărilor mai sărace.

Schimburile internaţionale de produse, în miliarde de euro (2005)

Miliarde EUR

1 363,3

1 400

1 183,8 1 071,9

1 200 1 000 800 600

599,5

400

709,1 470,7

443,0 399,6 128,8

200

43,4

0 – 111,9

– 200 – 400 – 600 – 800

52

Exporturi

Surse: FMI, Eurostat.

Importuri

Balanţă comercială

– 654,2

UE i lupta împotriva sărăciei în lume Sărăcia reprezintă încă o problemă globală, în ciuda progresului pe parcursul ultimelor decenii. Mai mult de un miliard de persoane din întreaga lume, dintre care o treime în Africa subsahariană, trăiesc cu mai puţin de un dolar pe zi. Ca putere economică majoră, UE participă, prin schimburile comerciale și ajutorul oferit, la lupta împotriva sărăciei și la promovarea dezvoltării globale. Uniunea caută să își folosească influenţa în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului pentru a asigura faptul că schimburile mondiale sunt supuse unor practici echitabile și că globalizarea prezintă avantaje pentru toate naţiunile, inclusiv pentru cele mai sărace. Uniunea este cel mai mare furnizor de ajutor pentru dezvoltare din lume.

Ajutorul oficial pentru dezvoltare, ca proporţie din ajutorul total acordat de principalele ţări OCDE

% 80 60 40

52,4

25,6

20

12,9

9,1

0 Altele Cifra pentru UE-15 cuprinde ajutorul administrat de instituţiile UE. Sursă: OCDE.

53

Transport, energie și mediu Transportul și energia sunt factori vitali pentru economia UE. Europenii și produsele pe care le consumă în cantitate și varietate din ce în ce mai mare sunt transportate dintr-o parte în alta a continentului prin toate modalităţile de transport, dar în special prin transport rutier. Pe măsură ce economia se dezvoltă, crește și cererea în domeniul transportului și al energiei. Dar această creștere duce la probleme legate de congestionarea traficului rutier și la un consum de carburanţi mai mare, fenomene care, la rândul lor, duc la creșterea poluării. Acestea sunt probleme care afectează întreaga Europă și care solicită soluţii la nivel european adoptate în cadrul UE. Dezvoltarea durabilă reprezintă o prioritate majoră pentru UE, care ia în considerare preocupările legate de mediu în elaborarea tuturor politicilor sale.

54

Transporturi Căile ferate și căile navigabile interioare (fluvii și canale), odinioară atât de importante pentru transportul mărfurilor și al pasagerilor în Europa, sunt folosite astăzi doar pentru o mică parte din transporturi. Trei sferturi din transportul de mărfuri în Uniune se efectuează în prezent pe căile rutiere, și în același mod se deplasează mai mult de trei sferturi din călători. Previziunile arată că transportul rutier va rămâne, fără doar și poate, cel mai important mijloc de deplasare pentru călători și că transportul pe cale aeriană va continua să se extindă. Pentru a fluidiza traficul rutier și a îmbunătăţi calitatea mediului înconjurător, UE își încurajează cetăţenii să se deplaseze cu mijloace de transport în comun și îndeamnă firmele de transport să recurgă la trenuri, ambarcaţiuni și nave pentru transportul mărfurilor. Pentru a rezolva problema congestionării în aeroporturile europene, UE elaborează un sistem de gestionare a traficului aerian („cerul unic european”).

Utilizarea a patru mijloace de transport de pasageri în UE-25, ca procentaj din transportul total de pasageri, calculat în pasageri/km (2000, 2010 i 2030)

2000 2010 2030 2000 2010 2030 2000 2010 2030 2000 2010 2030 %

8,9 8,7 7,3

Transport rutier în comun

77,8 76,6

Autoturisme personale

74,7 7,3 7,8 7,7 5,4 6,3 0

Transport aerian

9,7

10

Sursă: Comisia Europeană.

Transport feroviar

20

30

40

50

60

70

80

90

100

55

Asigurarea aprovizionării cu energie Ţările UE depind de importuri pentru mai mult de jumătate din energia pe care o consumă. Cu toate acestea, gradul dependenţei de importuri diferă în mare măsură: Cipru, Luxemburg și Malta se bazează pe importuri aproape în totalitate, în timp ce Danemarca este, de fapt, un exportator net de energie, iar Polonia și Regatul Unit depind de importuri într-o măsură relativ mică.

Gradul de dependenţă netă de importurile de energie, ca procent din consumul total, UE-27 (2005)

%

100,7

100

89,5

78,3

50

68,5

61,6

52,3

56,0

51,6

47,1 27,4

84,5

81,2

25,8

0

– 50

– 51,6 UE-27

56

BE

BG CZ DK* DE

EE

IE

EL

ES

FR

* Valoarea negativă indică faptul că Danemarca a fost un exportator net de energie. ** Cipru a importat o cantitate mai mare de energie decât cantitatea consumată în timpul anului. Surplusul a fost depozitat. Sursă: Eurostat.

IT

CY** LV L

Nivelul general de dependenţă a UE de energia importată a fost de 52,3 % în 2005 și se prevede o creștere pe măsură ce resursele proprii se diminuează. În prezent, UE își procură aproximativ 50 % din gazele consumate doar din trei surse – Rusia, Norvegia și Algeria. Pentru a aborda problema creșterii dependenţei de importuri, UE face eforturi mari să obţină o creștere a eficienţei energetice, să dezvolte resursele regenerabile și să își diversifice gama de furnizori externi.

100,0

98,0

88,2 71,8

62,9

58,4

64,6 54,7

52,2 37,8

37,2 27,4

18,0

L LT

LU

HU MT

NL AT A

PL

13,9

PT

RO

SI

SK

FI

SE

UK 57

Utilizarea energiei într-un mod mai eficient și recurgerea la resurse regenerabile cu grad scăzut de poluare fac, de asemenea, parte din strategia de combatere a încălzirii globale cauzate de arderea combustibililor fosili, în special a cărbunelui și petrolului. Utilizarea combustibililor fosili pentru producerea energiei determină emisii de dioxid de carbon în atmosferă, care contribuie astfel la încălzirea globală. UE și-a fixat ca obiectiv ca, până în 2010, 21 % din electricitate să fie produsă din surse regenerabile, precum energia eoliană, solară, hidroeletrică, geotermală și biomasa.

Procentajul de electricitate produsă din surse de energie regenerabile, UE-27 (2005)

%

70 60

57,9

54,3 48,4

50 40

35,8

30

28,2

26,9

24,2

20

16,5

16,0

15,0

14,1

11,8

11,3

ES

IT UE-27 BG

FR

10

14,0

0 AT 58

Sursă: Eurostat.

SE

LV

RO DK

FI

SI

SK

PT

10,5

DE

10,0

EL

7,5

NL

6,8

IE

4,7

4,5

HU CZ

4,3

UK

3,9

LT

3,2

LU

2,9

2,8

1,1

0,0

0,0

PL

BE

EE CY

MT 59

Protecţia mediului înconjurător Pe măsură ce situaţia financiară a europenilor se îmbunătăţește, apare responsabilitatea acestora pentru generarea unei cantităţi cât mai mici de deșeuri și administrarea lor cât mai eficientă. În prezent, fiecare cetăţean din UE-27 generează, în medie, puţin peste jumătate de tonă de deșeuri municipale pe an. Aceste deșeuri trebuie reciclate sau eliminate în depozitele de deșeuri sau prin incinerare.

Cantitatea de deeuri municipale generată pe an, în kg/persoană, UE-27 (2005)

kg/persoană

800

600

740

739

737

705* 630*

624

611

601*

518

597*

584*

543

542* 482

400

200

0 UE-27 60

IE

* Cifre estimate sau provizorii. Sursă: Eurostat.

CY

DK

LU

AT NL

MT

DE

ES UK

FR

IT

SE

În majoritatea ţărilor din UE, cantitatea de deșeuri municipale provenind din gospodării, birouri și instituţii publice s-a stabilizat sau s-a diminuat în ultimii ani, dar continuă să crească în alte ţări. Cea mai mare cantitate de deșeuri pe cap de locuitor este înregistrată în Irlanda, iar cea mai scăzută, în Polonia.

468

464*

463

459

446

438

436*

423

382*

378 310

FI

BE BG

HU PT

EL

EE

SI

RO LT

LV

289

289

SK CZ

245

PL 61

Una dintre cauzele principale ale încălzirii globale o constituie așa-numitele emisii de gaze cu efect de seră ale centralelor electrice, uzinelor, fermelor agricole, sectorului transporturilor și ale gospodăriilor. Acestea conţin dioxid de carbon, în special ca urmare a utilizării combustibililor fosili (cărbune, petrol și gaze), și metan. În temeiul Protocolului internaţional de la Kyoto, UE-15 trebuie să își reducă, până în 2008-2012, emisiile de gaze cu efect de seră cu 8 % (în raport cu nivelul din 1990, care este considerat an de referinţă). Pentru a realiza acest obiectiv, ţările din UE-15 au ajuns la un acord de repartizare a sarcinilor prin care ţările mai puţin dezvoltate din punct de vedere economic își pot încă mări emisiile, în timp ce celelalte ţări trebuie să le reducă. Obiectivele naţionale individuale sunt prezentate în tabel.

Emisiile de gaze cu efect de seră, în 2004, ca procentaj al anului de referinţă

% 150

147,9 , 125,0 123,9

100

92,7

99,1 92,0

100,7 92,5

92,0

92,0 74,9

98,2

92,0

79,0 82,5 79,0

51,0

50

115,0

100,0 99,2

122,7 113,0

112,1 93,5

50,0

0 UE-25

62

UE-15

BE

BG

CZ

DK

DE

EE

Anumite ţări UE au ales alt an de referinţă decât 1990; reducerile acestora sunt calculate în consecinţă. Surse: Agenţia Europeană de Mediu, Centrul tematic european pentru atmosferă și schimbările climatice.

EL

ES

FR

IE

IT

Zece ţări care s-au alăturat UE începând cu 2004 au propriile lor obiective de reducere a emisiilor. Cipru și Malta nu se numără printre acestea. Conform Protocolului de la Kyoto, Japonia s-a angajat la o reducere de 6 %. Statele Unite nu au ratificat Protocolul de la Kyoto.

148,2

145,9

141,0 115,7

92,0

92,0

100,3 72,0

41,5

CY

LV

101,6

94,0

94,0

114,5 99,2 92,0 92,0

94,0

87,0 68,4

68,0

2008-2012

127,0 92,0

100,0

104,0 96,4

85,9 87,5

69,7

59,0

2004

39,9

LT

LU

HU

MT

NL

AT

PL

PT

RO

SI

SK

FI

SE

UK

63

Europenii trăind împreună Cetăţenii UE încep, tot mai mult, să se cunoască între ei și să își dezvolte sentimentul de apartenenţă la o comunitate de europeni, chiar dacă nu toată lumea este la fel de entuziasmată în ceea ce privește UE. Multă lume își petrece concediile în altă ţară europeană și un număr tot mai mare de persoane pleacă să studieze sau să lucreze în străinătate, graţie libertăţii de mișcare pe teritoriul comunitar. Un procentaj ridicat de elevi europeni învaţă cel puţin o limbă europeană în plus faţă de cea maternă.

64

Europeni fericiţi împărtăind aceleai preocupări Într-un sondaj Eurobarometru realizat în primăvara anului 2006, opt din zece cetăţeni europeni au răspuns că sunt destul de mulţumiţi sau foarte mulţumiţi de viaţa pe care o duc și majoritatea erau optimiști cu privire la viitor. Europenii care se consideră „foarte mulţumiţi” reprezintă 21 %, în raport cu 23 % conform sondajului anterior, realizat în toamna anului 2005. Numărul persoanelor care au declarat că sunt complet nemulţumite în ultimul deceniu a rămas relativ mic, la aproximativ 4 %.

%

Procentajul cetăţenilor UE-25 care sunt foarte mulţumiţi, destul de mulţumiţi, nu prea mulţumiţi sau complet nemulţumiţi de viaţa pe care o duc (2006) 60

60

40 21

20

15 4

0 Foarte mulţumiţi Sursă: Eurobarometru.

Destul de mulţumiţi

Nu prea mulţumiţi

Complet nemulţumiţi

65

Chiar dacă, în general, sunt mulţumiţi de viaţa pe care o duc, Europenii se confruntă totuși cu griji și probleme. Șomajul rămâne una dintre grijile principale pentru mulţi dintre ei. Într-un sondaj din 2006, doar 10 % dintre persoanele chestionate au declarat că terorismul reprezintă una dintre cele două probleme majore cu care se confruntă ţara lor. Cu toate că rezultatele variază, reflectând diversitatea culturilor și a opiniilor în UE, sondajul arată că cetăţenii UE împărtășesc multe preocupări.

%

50

Procentajul cetăţenilor UE-25 care consideră aspectele de mai jos drept una din două ameninţări principale cu care se confruntă ţara lor în primăvara anului 2006 49

40 30

24

23 18

20

14

13

10

10

10 7

7

0 om

66

aj

Sursă: Eurobarometru.

Crim

inal

itate

Situ

aţie

eco

Siste nom

ică

mul

de î

ngrij

Imig ire m

edic

rare

ală

Cre  ter

ea p

Ter o

rism

reţu rilor /infl aţie

Pen

sii

Fisc

alita

te

Sist

emu

l ed

uca

ţion

al

Comunicarea cu vecinii Cunoașterea unei limbi străine este utilă în multe privinţe – pentru a studia în străinătate, pentru a călători, în stabilirea de relaţii de afaceri și de prietenie internaţionale – și oferă multiple oportunităţi profesionale. Din acest motiv, UE își încurajează cetăţenii să înveţe două limbi străine în plus faţă de limba lor maternă. O majoritate netă a europenilor (56 %) susţin că pot purta o conversaţie într-o limbă străină. Dintre aceștia, sunt persoane care vorbesc două sau chiar trei limbi străine. Cu toate acestea, 44 % dintre europeni nu cunosc nici o limbă străină.

Procentajul europenilor care pot purta o conversaţie într-o limbă străină (2005)

%

60

56

50

44

40 28

30 20

11

10 0 Cel puţi no

Sursă: Eurobarometru.

limb ă

Cel puţi n do uă l imb i

Cel puţ in tr ei li mbi

Nici una

67

Limbile cele mai folosite de vorbitorii nenativi sunt engleza, franceza și germana. Limba rusă este vorbită în mare măsură în ţările Europei centrale și orientale care s-au alăturat Uniunii în 2004.

Procentajul elevilor din învăţământul postliceal superior care învaţă limbile engleză, franceză sau germană ca limbi străine (2005)

%

100

98,1

94,4

96,4

93,8

94,5

92,6

72,2

93,7

89,1

85,1

83,1

80

69,3 61,7

60 47,8

40 20

44,1

40,3 22,4 15,4

BG

CZ

DK

DE

6,1

EE

: IE

38,8

26,8

19,1

:

Surse: UNESCO/OCDE/Baza de date Eurostat.

28,0

21,9

0 BE

34,5

30,0

28,4

68

99,4

95,3

18,1 8,6 2,4

EL

1,3

ES

: FR

6,5

IT

3,4

CY

3,6

LV

Limba engleză Limba franceză Limba germană

100

96,7 96,7 96,7

96,9

96,3

86,2

80,2 73,0

84,2 72,5

69,5

65,6

54,1

51,4

99,7

97,3

98,8

94,2

78,2

100

75,2

49,9 37,9

28,4

5,9

LT

LU

6,0

6,6

HU

MT

:

1,7

NL

AT

12,1

19,1 11,9

10,9

14,4

SI

SK

19,3

34,5 24,2

: 6,1 2,5

2,5

PL

PT

RO

FI

SE

UK 69

Studiind împreună Un număr din ce în ce mai mare de tineri europeni studiază în ţări europene, altele decât ţara de origine. Erasmus este un program important finanţat de UE care permite tinerilor și profesorilor din învăţământul universitar să petreacă un an în altă ţară a UE. Mai mult de un milion de tineri au participat la acest program de la lansarea sa în 1987. Acest program s-a extins la nivel mondial de la data iniţierii, în 2004, a programului Erasmus Mundus.

50

Tineri dintr-o ţară UE care studiază în alta, pe ţară-gazdă (în mii), UE-27 (2004) 125,4

446,4

46,4

40 30

26,1

20 8,9

10

6,2 0,6

0 UE-27 70

Sursă: Eurostat.

12,0

7,3

BE BG CZ

DK DE

EE

16,6 10,9

4,8

IE

EL

ES

FR

IT

0,5

0,7

CY

LV

În afara programului Erasmus, aproape o jumătate de milion de tineri studiază în altă ţară a UE. Cifrele sunt prezentate în tabel.

103,6

25,7 18,7 12,3

8,2 0,3

LT

:

0,1

LU HU MT

NL

AT

2,2

2,7

PL

PT

1,9

0,7

0,8

RO

SI

SK

2,9

FI

SE

UK 71

Susţinători sau sceptici? Majoritatea cetăţenilor din toate ţările UE consideră că aderarea la Uniune este un lucru bun pentru ţara lor. Nivelul de susţinere variază pe tot teritoriul Uniunii și fluctuează de-a lungul timpului. Un sondaj Eurobarometru din 2006 a arătat că cele mai serioase susţinătoare sunt câteva dintre vechile state membre (Irlanda și ţările Benelux), cu toate că rata susţinerii în ţările care au aderat la UE în 2004 a crescut de atunci, cu excepţia Ungariei.

%

Sprijinul faţă de aderarea la UE, ca procentaj din persoanele chestionate, UE-27 (toamna anului 2006)

100 78

80 69

61

60

55

58

56

51

62

57

52

50

47

43

40 20 10

9

10

14

14

19 8

7

12

9

14

13

11

0 BE 72

BG

CZ

DK

DE

Nu s-au luat în considerare răspunsurile „nu știu” și cele negative. Sursă: Eurobarometru.

EE

IE

EL

ES

FR

IT

CY

LV

Ungaria se numără printre ţările cele mai reticente în ceea ce privește aderarea la UE, urmată de Finlanda, Austria și ultima situată, Regatul Unit, unde diferenţa dintre cei care consideră aderarea la UE un lucru pozitiv pentru ţara lor și cei care o consideră un aspect negativ este cea mai mică.

Aspect pozitiv Aspect negativ

74

72

62

62

62 50

45

39

61

57

49 39

36 23 19

10

LT

9

LU

HU

15

MT

NL

23

18

12

7

6

AT

PL

PT

34

RO

6

SI

26

31

6

SK

FI

SE

UK 73

Culegerea roadelor Conform aceluiași sondaj de opinie, majoritatea cetăţenilor europeni (54 %) consideră că ţara lor a avut efectiv de câștigat ca urmare a aderării la UE. Cea mai convinsă de acest lucru este Irlanda (87 %), urmată de o membră nouă, Lituania (77 %), și apoi de Danemarca și Grecia (ambele cu 74 %). Ţările cele mai sceptice sunt Ungaria, Suedia și Regatul Unit, unde doar 39-41 % din cei chestionaţi au considerat că ţara lor a avut de câștigat din aderarea la Uniune. Următorul tabel arată că, la finele anului 2006, diferenţa între răspunsurile pozitive și cele negative era de 20 %, în raport cu doar 6 % cu 10 ani înainte.

Avantajate Neavantajate

%

Procentajul cetăţenilor UE care consideră că ţara lor nu a obţinut nici un avantaj ca urmare a aderării la UE, între toamna anului 1996 i toamna anului 2006

60 50 40

49

47

54

53

50

42 36 31

30

32

34

34

28

20 10 0 1996

74

Sursă: Eurobarometru.

1998

2000

2002

2004

2006

Ţările candidate În momentul în care o ţară își depune candidatura pentru aderare la Uniunea Europeană și cererea sa a fost acceptată oficial, aceasta devine o „ţară candidată”. În prezent, acestea sunt în număr de trei: Turcia, Croaţia și Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei. Înainte ca o ţară candidată să se alăture UE, aceasta trebuie să aibă un sistem de guvernare stabil și democratic și instituţii care să asigure respectarea statului de drept și a drepturilor omului. Aceasta trebuie să aibă, de asemenea, o economie de piaţă funcţională și o administraţie în măsură să aplice dreptul comunitar și politicile UE. Condiţiile de aderare specifice fiecărei ţări sunt stabilite în negocierile cu Comisia Europeană. În general, negocierile se desfășoară pe parcursul mai multor ani.

75

Suprafaţă i populaţie Ţările candidate diferă ca suprafaţă, Turcia având, în mod evident, suprafaţa cea mai mare. Populaţia sa este mai numeroasă decât a oricărui alt stat membru, cu excepţia Germaniei. Împreună, cele trei ţări candidate ar crește populaţia totală a UE cu 16 %.

Suprafaţa în mii de km2

1 000 km2

Milioane

1000

100

800

769,6

80

600

60

400

40

200

20 56,6

0

72,5

4,4

25,7

0 TR

76

Populaţia la 1 ianuarie 2006 în milioane de locuitori

Sursă: Comisia Europeană.

HR

MK

TR Sursă: Eurostat.

HR

2,0

MK

Care este situaţia lor financiară? Comparând PIB-ul ţărilor candidate în SPC pe cap de locuitor, se observă că acestea sunt considerabil mai puţin prospere decât media statelor membre UE. Cu toate acestea, Croaţia are un PIB pe cap de locuitor mai mare decât Bulgaria și România, devenite state membre în 2007.

PIB pe cap de locuitor în SPC ca procentaj din media UE-27 (2005)

%

100 80 60

50,0

40

28,8

27,0

TR

MK

20 0 HR Sursă: Eurostat.

77

Cetăţenii la locul de muncă Reformele economice din ultimii ani au adus schimbări radicale în ţările candidate, contribuind la crearea de noi locuri de muncă. Dar rata ocupării forţei de muncă în rândul populaţiei apte de muncă, în ţările candidate, este mai scăzută decât media UE. În ţările candidate, ca și în UE, serviciile (inclusiv turismul) constituie o parte importantă a economiei. Ca și în ţările care s-au alăturat Uniunii în 2004, în ţările candidate proporţia populaţiei care lucrează în agricultură este superioară celei din UE-15.

Rata ocupării forţei de muncă pentru populaţia cu vârsta cuprinsă între 15 i 64 de ani (2005)

%

100

Ocuparea forţei de muncă pe sectoare (2004)

%

Industrie

60 80

Agricultură și silvicultură

54,2

54,1

Servicii

50 63,4

60

43,0

40

55,0 46,0

40

35,6 30,1

30 33,8

20

23,0 15,9 10,1

10

20

34,0

0 0 UE-27

78

HR

TR

MK

Surse: Pentru UE-27 i HR: Eurostat, sondaj privind forţa de muncă, medie anuală. Pentru MK i TR: date naţionale.

HR Sursă: Comisia Europeană.

MK

TR

Relaţii de bună vecinătate Prin extinderile recente, Uniunea Europeană a unificat un continent odinioară divizat, creând în Europa un spaţiu vast de stabilitate și prosperitate. Cu toate că aceasta este doar faza iniţială, cetăţenii ţărilor care s-au alăturat UE în 2004 se bucură deja de avantajele prezentate de creșterea economică, mobilitatea persoanelor și modernizarea infrastructurilor neglijate anterior. UE caută să trăiască în armonie cu vecinii săi și să le susţină eforturile privind democraţia, stabilitatea și prosperitatea. Frontierele externe ale UE nu trebuie să devină o nouă linie despărţitoare în Europa între Uniune și vecinii săi – la est, Rusia, Belarus, Ucraina, Moldova, regiunile din Caucaz și Balcani, iar la sud, ţările bazinului oriental al Mediteranei și Africa de Nord. Obiectivul urmărit este stabilirea unor relaţii mai strânse cu fiecare dintre aceste ţări, bazate pe cooperare comercială, economică și politică, a unor eforturi comune în materie de cercetare și dezvoltare, protecţia mediului, știinţă și cultură, precum și asistenţă tehnică. UE a încheiat acorduri de asociere specifice cu ţările din Balcani, aceasta reprezentând un prim pas înspre aderarea lor la Uniune. Primele dintre aceste acorduri au fost semnate cu Croaţia și cu Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, care au, în prezent, statutul de ţări candidate la aderare.

79

Comisia Europeană

Aspecte și date importante despre Europa și cetăţenii săi Luxemburg: Oficiul pentru Publicaţii Oficiale ale Comunităţilor Europene 2007 — 79 p. — 22,4 x 16,2 cm

ISBN 92-79-03621-1 NA-76-06-481-RO-C

Puteţi găsi această broșură, precum și alte explicaţii succinte și clare despre UE, online la adresa de internet ec.europa.eu/publications Comisia Europeană Direcţia Generală Comunicare Publicaţii B-1049 Bruxelles Manuscris finalizat în mai 2007 Ilustraţii: Zack © Comunităţile Europene, 2007 Reproducerea este autorizată. Printed in Luxembourg TIPĂRIT PE HÂRTIE ALBĂ FĂRĂ CLOR

LEGENDĂ

Alte informaţii privind Uniunea Europeană

Statele membre ale UE UE-27 UE-25 UE-15 BE BG CZ DK DE EE IE EL ES FR IT CY LV LT LU HU MT NL

statele membre ale Uniunii Europene în prezent statele membre ale Uniunii Europene în 2004 UE în faza premergătoare aderărilor din 2004 Belgia Açores

Bulgaria Republica Cehă

Madeira Canarias

Danemarca Germania Estonia

AT PL PT RO SI SK FI SE UK

Austria Polonia Portugalia România Slovenia Slovacia Finlanda Suedia Regatul Unit

RU

Ţări candidate HR MK

Martinique

Grecia Spania

Réunion Guyane

Franţa

Croaţia Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei (1)

TR

Italia

Turcia

Cipru Letonia Lituania Luxemburg

Vizitaţi-ne Pentru cei interesaţi, există numeroase centre de informare regională ale UE. Puteţi găsi adresa centrului celui mai apropiat de dumneavoastră la adresa următoare: europedirect.europa.eu Sunaţi-ne sau scrieţi-ne EUROPE DIRECT este un serviciu care vă oferă răspunsuri la întrebările privind Uniunea Europeană. Puteţi accesa acest serviciu apelând la numărul gratuit 00 800 6 7 8 9 10 11 [puteţi apela, de asemenea, din afara graniţelor UE, la numărul (32-2) 299 96 96] sau prin pota electronică, la europedirect.europa.eu Citiţi despre Europa Puteţi găsi publicaţii despre UE accesând printr-un simplu clic site-ul internet al EU Bookshop: bookshop.europa.eu Uniunea Europeană în România: Reprezentanţa Comisiei Europene

Guadeloupe

Irlanda

Consultaţi-ne online Puteţi găsi informaţii în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene pe site-ul internet Europa: europa.eu

Alte ţări

HR MK

Ungaria Malta Ţările de Jos

CN IN JP RU US

China

Str. Jules Michelet nr.18 sector 1 010463 Bucureti Telefon: +40-21-203.54.00 Fax: +40-21-212.88.08 e-mail: [email protected]

Biroul de Informare al Parlamentului European în România Strada Boteanu, 1 Sector 1 010027 Bucureti Telefon: 0040-21-305 79 86 Fax: 0040-21-315 79 29 Email: [email protected]

India Japonia Rusia Statele Unite

(1) Cod provizoriu care nu aduce atingere denumirii definitive a acestei ţări, care va fi convenită la încheierea negocierilor actualment în curs în cadrul Naţiunilor Unite.

O fiă bibliografică figurează la sfâritul prezentei publicaţii.

În toate ţările Uniunii Europene există reprezentanţe ale Comisiei Europene i birouri ale Parlamentului European. Comisia Europeană are, de asemenea, delegaţii în alte ţări din lume.

NA-76-06-481-RO-C Uniunea Europeană

Aspecte i date importante despre Europa i cetăţenii săi

Cu cele 27 de state membre i cu o populaţie de aproape o jumătate de miliard, Uniunea Europeană acoperă o mare parte a Europei. De la crearea sa, Uniunea a avut ca preocupare prosperitatea i stabilitatea pentru cetăţenii săi. Politicile i acţiunile sale ne privesc pe toţi, direct sau indirect. Uniunea Europeană se vrea o societate echitabilă i receptivă la nevoile cetăţenilor, angajată în promovarea prosperităţii economice i în crearea de locuri de muncă prin eforturile de a face întreprinderile mai competitive i de a oferi lucrătorilor posibilitatea de a obţine calificări noi. Cooperând cu vecinii săi i cu alte ţări, UE face eforturi să promoveze peste graniţe prosperitatea, progresul democratic, statul de drept i drepturile omului. La nivel mondial, Uniunea Europeană reprezintă cea mai mare putere comercială i constituie cel mai important participant privind acordarea de ajutor financiar i tehnic ţărilor mai sărace. Cu ajutorul graficelor, tabelelor i ilustraţiilor, această broură prezintă aspecte i date esenţiale cu privire la Uniunea Europeană i la statele sale membre.

ISBN 92-79-03621-1

9 7892 79 03 6217

RO

Aspecte i date importante despre Europa i cetăţenii săi