Asistenta Maternala Manualul Cursantului

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008

MANUALUL CURSANTULUI

Acest material a fost elaborat de către Fundaţia Internaţională pentru Copil şi Familie în cadrul proiectului „Promovarea bunelor practici în asistenţa maternală profesionistă”, implementat cu sprijinul financiar oferit de Reprezentanţa UNICEF în România, în colaborare cu Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului.

Coordonator de proiect: Tatiana Marţiş, psiholog, Fundaţia Internaţională pentru Copil şi Familie Supervizor: Adrian Guth, specialist în bunăstarea şi protecţia copilului Autori: Consuela Ciobanu, asistent social, Fundaţia Internaţională pentru Copil şi Familie Cristina Popescu, psiholog, Centrul de Resurse şi Informare pentru Profesiuni Sociale Daniel Chirila, asistent social, Direcţia Generală pentru Protecţia Drepturilor Copilului sector 6, Bucureşti Daniela Dumitrescu, psiholog, Direcţia Generală pentru Protecţia Drepturilor Copilului sector 6, Bucureşti Daniela Gheorghe, psiholog, coordonator programe Federaţia Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Copil Ioana Nedelcu, Consilier, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului Liliana Roşu, asistent social, director de programe, Centrul Român pentru Copii Dispăruţi şi Exploataţi Sexual-FOCUS Oana Clocotici, asistent social, Institutul pentru Ocrotirea Mamei şi a Copilului Consultanţi: Alexandra Zugrăvescu, medic pediatru, preşedinte, Fundaţia Internaţională pentru Copil şi Familie Gina Palicari, medic pediatru, Consultant FICF Rodica Nanu, medic pediatru, Consultant UNICEF pe probleme de nutriţie

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 1

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008

CUPRINS: Modulul 1 DREPTURILE COPILULUI ŞI PROTECŢIA SPECIALĂ. NOŢIUNI GENERALE SESIUNEA 1 Drepturile copilului 1.1 Drepturile copilului 1.2 Principiile privind drepturile copilului SESIUNEA 2 Rolul instituţiilor implicate în protecţia copilului. Măsuri de protecţie 2.1 Rolul institutiilor implicate in protectia copilului conform legislatiei in vigoare 2.2 Masuri de protectie conform Legii 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, intrata in vigoare in anul 2005 2.3 Promovarea drepturilor copilului Modulul 2 ROLUL SI LOCUL ASISTENTULUI MATERNAL PROFESIONIST SESIUNEA 1 Caracteristicile ocupatiei de asistent maternal 1.1 Legislatie in vigoare relevanta pentru aceasta ocupatie; caracteristici ale ocupatiei care decurg din legislatie 1.2 Procedura de acordare, respectiv de reinnoire, suspendare sau retragere a atestatului de AMP 1.3 Modalitati de monitorizare si sustinere activa a activitatii AMP 1.4 Modalitati de investigare a eventualelor acuzatii aduse AMP SESIUNEA 2 Plasamentul copilului la AMP – caracteristici si relationare cu alti actori implicati pentru punerea lui in aplicare 2.1 Fazele plasamentului, institutii implicate, documente intocmite; pregatirea copilului pentru mutare/separare 2.2 Rolul asistentului social al AMP si cel al asistentului social al copilului 2.3 Rolul si atributiile altor specialisti din cadrul DGASPC; cooperarea AMP cu serviciile din comunitate 2.4 Planificarea interventiilor 2.5 Instrumente de lucru ale AMP SESIUNEA 3 Aspecte concrete ale ocupatiei de AMP 3.1 Respectarea confidentialitatii 3.2 Relationarea cu familia naturala/adoptiva a copilului ori alte persoane cu care copilul are relatii personale; 3.3 Impactul ocrotirii temporare asupra familiei AMP. Modulul 3 CREŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA COPILULUI SESIUNEA 1 Noţiuni de dezvoltare 1.1 Etapele dezvoltării copilului, teorii ale dezvoltării 1.2 Norme generale de igienă ale copilului si ale mediului sau de dezvoltare 1.3 Etape ale dezvoltării sexuale si dezvoltarea sexualitatii copilului 1.4 Tipuri de ataşament, modele de ataşament 1.5 Factori care conduc la tulburările de ataşament, efectele separării şi pierderii 1.6 Identitatea copilului 1.7 Abordarea globală a copilului de catre AMP SESIUNEA 2 Viaţa intra-uterină 2.1 Etapele de dezvoltare fizică intra-uterină. 2.2 Principalii factori care influenţează dezvoltarea fătului

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

2 ore

4 ore

3 ore

5 ore

4 ore

6 ore

1 oră

Page 2

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008

SESIUNEA 3 Perioada de nou-născut (sub o lună) 3.1 Principalele caracteristici ale nou-născutului SESIUNEA 4 Perioada de sugar (sub un an) 4.1 Principalele caracteristici ale sugarului 4.2 Principiile alimentaţiei sanogene a sugarului 4.3 Norme generale de igienă ale sugarului si ale mediului sau de dezvoltare 4.4 Mijloace de creştere a imunităţii 4.5 Cele mai frecvente boli ale sugarului. 4.6 Accidente posibile la sugari şi prevenirea lor SESIUNEA 5 Perioada copilăriei timpurii (1-3 ani) 5.1 Principalele etape de creştere şi dezvoltare a copilului de 1-3 ani. 5.2 Particularităţile psihice şi nevoile educative ale copiilor de 1-3 ani 5.3 Dezvoltarea limbajului 5.4 Tipuri de jocuri specifice acestei etape de dezvoltare a copilului. 5.5 Principalele crize de adaptare ale copilului de 1-3 ani 5.6 Comportamentul dificil al copilului şi tulburările de comportament în coplilăria timpurie 5.7 Prezentarea regulilor şi a limitelor utilizate în educarea copilului de 1-3 ani 5.8 Alcatuirea unui meniu adecvat copilului cu varsta cuprinsa intre 1 si 3 ani 5.9 Semne de imbolnavire si ingrijirea medicala 5.10 Prevenirea accidentelor 5.11 Norme generale de igienă ale copilului 1-3 ani si ale mediului sau de dezvoltare SESIUNEA 6 Vârsta preşcolară (3-5 ani) 6.1 Principalele caracteristici de creştere şi dezvoltare ale copilului de 3-5 ani 6.2 Particularităţi psihice şi nevoilor educative ale copiilor de 3-5 ani 6.3 Etapele de dezvoltare a limbajului 6.4 Tipuri de jocuri specifice acestei etape de dezvoltare a copilului 6.5 Reguli şi limite utilizate în educarea copilului de 3-5 ani. 6.6 Principale crize de adaptare şi integrare în colectivitate ale copilului de 3-5 ani 6.7 Comportamentul dificil al copilului de 3-5 ani şi tulburările de comportament specifice 6.8 Alcatuirea unui meniu adecvat copilului cu varsta cuprinsa intre 3 si 5 ani 6.9 Creşterea imunităţii copilului de 3-5 ani. 6.10 Prevenirea accidentelor. 6.11 Norme generale de igienă ale copilului 3-5 ani si ale mediului sau de dezvoltare, 6.12 Relatia asistentului maternal cu profesionistii din gradinita SESIUNEA 7 Vârsta şcolară mică (6-11 ani) 7.1 Etape de creştere şi dezvoltare ale şcolarului mic 7.2 Particularităţi psihice şi nevoi educative ale copiilor de 6-11 ani 7.3 Etape de dezvoltare a limbajului în această perioadă de vârstă 7.4 Tipurile de jocuri specifice acestei etape de dezvoltare a copilului. 7.5 Principalele crize de adaptare şi integrare ale copilului în şcoală. 7.6 Comportamentul dificil al copilului şi tulburările de comportament specifice acestei perioade de vârstă. 7.7 Rreguli şi limite utilizate în educarea copilului cu vârsta de 6-11 ani. 7.8 Nevoile nutriţionale specifice ale copilului de 6 -11 ani. 7.9 Mijloace de creştere a imunităţii copiilor de 6-11 ani 7.10 Cele mai frecvente accidente posibile ale copilului mai mare de 6 ani

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

2 ore 4 ore

4 ore

4 ore

4 ore

Page 3

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 7.11 Norme generale de igienă ale scoalrului mic si ale mediului sau de dezvoltare, 7.12 Relatia asistentului maternal cu profesionistii din scoala SESIUNEA 8 Preadolescenţa, pubertatea (10-15 ani) 5 ore 8.1 Particularităţi psihice şi a nevoilor educative ale copiilor de 11-15 ani. 8.2 Etapele dezvoltării sexuale ale puberului şi fenomene psihologice asociate 8.3 Principalele crize de adaptare specifice acestei etape de dezvoltare 8.4 Comportamentele dificile ale puberilor şi tulburările afective şi comportamentale specifice 8.5 Probleme de integrare şcolară şi socială a preadolescentului, puberului 8.6 Nevoi nutriţionale specifice puberului 8. 7 Identificarea principalelor tulburări ale comportamentului alimentar 8.8 Norme generale de igienă ale puberului si ale mediului sau de dezvoltare 8.9 Relatia asistentului maternal cu profesionistii din scoala SESIUNEA 9 Adolescenţa (14-20 ani) 5 ore 9.1 Particularitati de dezvoltare 9. 2 Particularităţile psihice şi nevoile educative ale adolescenţilor 9.3 Etapele dezvoltării sexuale a adolescentului şi a fenomenelor psihologice asociate 9.4 Probleme de integrare şcolară şi socială a adolescentului. 9.5 Principalele crize de adaptare specifice acestei etape de dezvoltare (criza identităţii). 9.6 Comportamentele dificile ale adolescenţilor şi tulburări afective şi comportamentale specifice 9.7 Principalele tulburări ale comportamentului alimentar 9.8 Norme generale de igienă ale adolescentului si ale mediului sau de dezvoltare Modulul 4 OCROTIREA COPILULUI CARE A FOST SUPUS UNEI FORME DE ABUZ, NEGLIJARE, EXPLOATARE ŞI TRAFIC SESIUNEA 1 Conceptele de abuz, neglijare, exploatare şi trafic 3 ore 1.1 Conceptele de abuz, neglijare, exploatare şi trafic 1.2 Legislatia romaneasca cu referire la proţectia copilului abuzat, neglijat, exploatat şi traficat 1.3 Principii de lucru luand in considerare tipurile specifice cazurilor de abuz, neglijare, exploatare şi trafic asupra copilului SESIUNEA 2 Semnele, elementele evocatoare şi Factori de risc asupra copilului 3 ore pentru abuz, neglijare, exploatare şi trafic 2.1 Semnele, elementele evocatoare ale abuzului, neglijarii, exploatarii şi traficului asupra copilului 2.2 Factori de risc asupra copilului pentru abuz, neglijare, exploatare şi trafic 2.3 Modalităţi de comunicare cu copilul-victimă a unei forme de abuz, neglijare, exploatare sau trafic SESIUNEA 3 Măsuri de prevenire, consecinţele imediate si pe termen lung şi 3 ore factori de protecţie 3.1 Măsuri de prevenire a abuzului, neglijării, exploatării şi traficului copilului 3.2 Consecinţele imediate si pe termen lung ale formelor de abuz 3.3 Factori de protecţie care favorizează recuperarea copilului după un eveniment traumatic

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 4

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 4 Relaţia asistent maternal profesionist-copil-părinte protector şi reţeaua de sprijin comunitar 4.1 Relaţia asistent maternal profesionist-copil-părinte protector 4.2 Reţeaua de sprijin comunitar 4.3 Atribuţiile diverselor structure comunitare Modulul 5 OCROTIREA UNUI COPIL PLASAT IN REGIM DE URGENTA SESIUNEA 1 1.1 Rolul şi responsabilităţile AMP care primeşte în îngrijire un copil plasat în regim de urgenţă 1.2 Modalităţi de lucru în echipă multidisciplinara 1.3 Importanţa confidenţialităţii 1.4 Modalităţi de menţinere a relaţiilor cu părinţii, alte rude pană la gradul IV ale copilului plasat în regim de urgenţă. SESIUNEA 2 1.2 Dezvoltarea abilităţilor de comunicare ale asistentului maternal profesionist cu copilul plasat în regim de urgenţă 1.2 Dezvoltarea abilitatilor de comunicare ale AMP pentru pregătirea propriei familii în vederea plasării copilului în regim de urgenţă 1.3 Posibile solutii la diferitele situaţii care pot să apară, pe perioada plasamentului în regim de urgenţă, în relaţia cu: copilul, familia acestuia, alţi profesionişti şi membrii familiei AMP Modulul 6 OCROTIREA COPILULUI CU HANDICAP SESIUNEA 1 1.1 Principalele concepte utilizate în domeniul protecţiei copilului cu handicap 1.2 Tipuri de handicap 1.3 Principalele cauze ale handicapului SESIUNEA 2 2.1 Principii de lucru privind copilul cu handicap. 2.2 Cele mai importante acte normative din domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copiilor cu handicap. 2.3 Tipologia serviciilor sociale specializate conform legislaţiei româneşti Modulul 7 OCROTIREA COPILULUI CU HIV/SIDA SESIUNEA 1 1.1Concepte de bază cu referire la boală, infectie 1.2 Stadiile infectiei cu HIV 1.3 Cai de transmitere a infectiei cu HIV 1.4 Modalitati de prevenire a HIV/SIDA SESIUNEA 2 2.1 Nevoile copilului cu SIDA/HIV pozitiv 2.2 Legislatia privind drepturile copiilor cu SIDA/HIV pozitiv 2.3 Importanţa confidenţialităţii în îngrijirea copilului cu SIDA/HIV pozitiv

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

4 ore

3 ore

3 ore

3 ore

3 ore

4 ore

2 ore

Page 5

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008

FORMARE CONTINUĂ (MODULE SPECIALIZATE) Modulul 8 CREŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA COPILULUI DE LA NAŞTERE LA 2 ANI SESIUNEA 1 Recapitulare 1.1 Etapele dezvoltării copilului 1.2 Norme generale de igienă ale copilului si ale mediului sau de dezvoltare 1.3 Tipuri de ataşament 1.4 Identitatea copilului 1.5 Abordarea globală a copilului de catre AMP SESIUNEA 2 Viaţa intra-uterină 2.1 Etapele de dezvoltare fizică intra-uterină. 2.2 Principalii factori care influenţează dezvoltarea fătului SESIUNEA 3 Perioada de nou-născut (sub o lună) 3.1 Principalele caracteristici ale nou-născutului (la termen, prematur, dismatur). 3.2 Caracteristicile alimentaţiei nou-născutului. 3.3 Caracteristicile psiho-motorii ale acestei perioade. 3.4 Comunicarea continua, activa cu nou-nascutul. 3.5 Nevoile nou-nascutului şi modul de satisfacere a acestora. 3.6 Norme generale de igienă ale nou-nascutului si ale mediului sau de dezvoltare SESIUNEA 4 Perioada de sugar (sub un an) 4.1 Etape de dezvoltare a sugarului 4.2 Caracteristicilor psiho-motorii ale acestei perioade 4.3 Metode de stimulare psiho-motorie 4.4Dezvoltarea limbajului în primul an de viaţă 4.5 Nevoile sugarului şi modul de satisfacere a acestora 4.6 Principiile alimentaţiei sanogene a sugarului 4.7 Principalele tulburări ale comportamentului alimentar 4.8 Norme generale de igienă ale sugarului si ale mediului sau de dezvoltare 4.9 Mijloace de creştere a imunităţii 4.10 Cele mai frecvente boli ale sugarului 4.11 Accidente posibile la sugari şi prevenirea lor SESIUNEA 5 Perioada copilăriei timpurii (1-2 ani) 5.1 Principalele etape de creştere şi dezvoltare a copilului de 1-2 ani 5.2 Particularităţile psihice şi nevoile educative ale copiilor de 1-2 ani 5.3 Dezvoltarea limbajului 5.4 Tipuri de jocuri specifice acestei etape de dezvoltare a copilului 5.5 Principalele crize de adaptare ale copilului de 1-2 ani 5.6 Comportamentul dificil al copilului şi tulburările de comportament în coplilăria timpurie 5.7 Prezentarea regulilor şi a limitelor utilizate în educarea copilului de 1-2 ani 5.8 Alcatuirea unui meniu adecvat copilului cu varsta cuprinsa intre 1 si 2 ani 5.9 Semne de imbolnavire si ingrijirea medicala 5.10 Prevenirea accidentelor 5.11 Norme generale de igienă ale copilului 1-2 ani si ale mediului sau de dezvoltare

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

1 oră

1 oră

2 ore

4 ore

4 ore

Page 6

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 Modulul 9 OCROTIREA COPILULUI CU HANDICAP SESIUNEA 1 Recapitulare 3 ore 1.1 Recapitularea cunoştinţelor modulului sinteză 1.2 Nevoi individuale de asistenţă şi îngrijire ale copilului cu handicap 1.3 Particularităţi de dezvoltare ale copilului cu handicap SESIUNEA 2 4 ore 2.1 Programul individual de recuperare, reabilitare, integrare a copilului cu handicap 2.2 Tehnici specifice de îngrijire integrată a copilului cu handicap, utilizarea manevrelor de transport şi transfer ale copilului cu dizabilităţi 2.3 Practici recomandate pentru igena personală a copilului cu handicap, alcătuirea unui meniu în concordanţă cu particularităţile copilului cu handicap SESIUNEA 3 3 ore 3.1 Limbajele verbale, nonverbale şi a modalităţilor alternative de comunicare cu copilul cu handicap 3.2 Sexualitatea copilulului cu nevoi speciale, forme şi deprinderi de viaţă independentă Modulul 10 OCROTIREA COPILULUI CU HIV/SIDA SESIUNEA 1 Recapitulare 2 ore 1.1 Recapitularea informatiilor din cadrul sesiunilor modulului 6, parcurs cu ocazia pregatirii iniţiale obligatorii SESIUNEA 2 3ore 2.1 Particularitati de ingrijire ale copilului cu SIDA/HIV pozitiv 2.2 Particularitati nutritionale ale copilului cu SIDA/HIV pozitiv 2.3 Boli care afecteaza grav copilul cu SIDA/HIV pozitiv SESIUNEA 3 5 ore 3.1 Rolul AMP in angrijirea copilului cu SIDA/HIV pozitiv 3.2 Particularitati de integrare a copilului cu SIDA/HIV pozitiv

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 7

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008

MODULUL 1 DREPTURILE COPILULUI ŞI PROTECŢIA SPECIALĂ. NOŢIUNI GENERALE Sesiunea 1 1.2 Drepturile copilului. 1.2 Principiile privind drepturile copilului.

2 ore

Sesiunea 2 4 ore 2.1 Rolul institutiilor implicate in protectia copilului conform legislatiei in vigoare 2.2 Masuri de protectie conform Legii 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, intrata in vigoare in anul 2005. 2.3 Promovarea drepturilor copilului

OBIECTIVE GENERALE

La sfârşitul sesiunii participanţii vor fi capabili să: 1. enumere drepturile copilului; 2. interpreteze principiile privind drepturile copilului; 3. enumere rolul instituţiilor implicate în protecţia copilului; 4. definească măsurile de protecţie pentru copil; 5. rezume principalele acte normative care reglementează protecţia şi promovarea drepturilor copilului. 6. enumere modalitatile de promovare a drepturilor copilului

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 8

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIU NEA 1.1 DREPTURILE COPILUL UI Se spune ca modul in care te comporti cu copiii arata adevarata fata a omului, acest lucru fiind valabil atat pentru adulti cat si pentru diferitele societati si state. Preambulul “Declaratiei Drepturilor Copilului”, emisa in anul 1959, de catre Organizatia Natiunilor Unite cuprinde urmatoarea afirmatie: “Omenirea este datoare sa ofere copiilor ce este mai bun din ce are de oferit”. Pornind de la enuntul cuprins in Declaratia Drepturilor Copilului si in urma numeroaselor negocieri cu statele membre ale Organizatiei Natiunilor Unite, Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite a adoptat in anul 1989 Conventia cu privire la Drepturile Copilului, care a devenit un instrument de lucru obligatoriu pentru toate statele care o ratifica. Conventia cu privire la Drepturile Copilului a aparut ca o necesitate, deoarece datorita varstei, puterea copiilor este limitata si astfel le sunt mai usor incalcate, uitate sau trecute cu vederea drepturile. Conventia cu privire la Drepturile Copilului este documentul cu cele mai multe ratificari din cele care apartin domeniului drepturilor omului, dar toate prevederile sale au fost prea putin aplicate pana in prezent. Pe langa articolele care definesc drepturile copilului, conventia prevede, in articole speciale, modalitati de raportare a respectarii acestor drepturi de catre tarile care au ratificat-o. Exista rapoarte periodice privind masurile si progresele inregistrate de fiecare tara semnatara a conventiei care trebuie sa fie prezentate la Comitetul pentru drepturile copilului, astfel ca acesta sa-si formeze o imagine despre cat de mult se implica tarile respective in respectarea prevederilor Conventiei si ce se mai poate imbunatati in folosul copiilor. Romania a ratificat prin legea 18/1990 conventia privind drepturile copilului, act care sta la baza legilor privind protectia si promovarea drepturilor copilului: legea 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului si legea 273/2004 privind adoptia, intrate in vigoare in anul 2005. Drepturile copilului pornesc de la nevoile acestuia, dar implica si responsabilitati din partea copilului. De exemplu: nevoia copilului de a invata- dreptul la educatie – implica si responsabilitatea copilului de a frecventa scoala si a participa la activitatile scolare. Copiii trebuie sa inteleaga ca drepturile sunt in relatie cu responsabilitatile, astfel ca drepturile ne sunt respectate atata timp cat si noi le respectam pe ale celorlalti (de ex. am dreptul de a fi protejat impotriva violentei, dar si responsabilitatea de a nu fi violent cu ceilalti, copii sau adulti) Conventia este indivizibila si articolele sale sunt interdependente. Mai jos este prezentat un grupaj tematic selectiv din prevederile Conventiei cu privire la drepturile copilului. Conventia este organizata pe capitole care insumeaza articolele ce definesc toate drepturile copilului. Drepturile sunt garanţii juridice universale care asigură protecţia persoanelor şi grupurilor împotriva acţiunilor şi omisiunilor (greşelilor) care le afectează libertăţile şi demnitatea umană. După cum am mentionat deja, Conventia este indivizibila si drepturile prevazute in articolele sale sunt interdependente, ceea ce inseamna ca nici unul dintre drepturi nu poate fi respectat separat, ci doar in relatie cu celelalte drepturi. Din ratiuni ce tin de procesul de raportare conform

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 9

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 Conventiei, Comitetul pentru Drepturile Copilului a grupat prevederile acesteia in 8 capitole, care reflecta o abordare integrata a copilului si a drepturilor sale, dupa cum sunt prezentate mai jos. 1. Masuri generale de implementare Cele trei articole (art. 4,art.42 si art. 44, paragraful 6) ce fac parte din acest capitol se refera la procesul de implementare si armonizare a legislatiilor si practicilor nationale din domeniul protectiei si promovarii drepturilor copilului cu principiile si prevederile Conventiei. 2. Definitia copilului Primul articol al Conventiei defineste ce inseamna copil, adica orice fiinta umana cu varsta sub 18 ani, cu exceptia cazurilor in care legea aplicabila copilului stabileste legea majoratul sub aceasta varsta. 3. Principiile generale: Constituie elementele fundamentale, idei de baza ale drepturilor enuntate in conventie, fara de care nici un drept al copilului nu poate fi respectat. Acestea sunt : Nediscriminarea (art.2) - se refera la respectarea si garantarea drepturilor tuturor copiilor indiferent de: rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau alta opinie, de nationalitate, apartenenta etnica sau origine sociala, de situatia materiala, incapacitate fizica, de statutul la nastere sau dobandit al copilului sau al reprezentantilor legali ai acestuia. Interesul superior al copilului (art.3) - inseamna ca in toate actiunile care privesc copiii, toate institutiile publice sau private vor lua in considerare protectia si ingrijirea necesare in vederea asigurarii bunastarii acestuia, respectand standardele stabilite de autoritatile competente. Viata, supravietuirea si dezvoltarea copilului (art.6) - implica faptul ca statele semnatare ale Conventiei au obligatia sa recunoasca dreptul la viata al fiecarui copil si sa faca tot ce le sta in putinta pentru a asigura supravietuirea si dezvoltarea copilului. Respectarea opiniei copilului (art.12) - se refera la faptul ca orice copil capabil de discernamant are dreptul de a-si exprima liber opinia asupra oricarei probleme care il priveste, in functie de varsta si gradul sau de maturitate. Toate cele patru principii trebuie avute in vedere, cu prioritate, atunci cand se elaboreaza acte normative, masuri administrative sau se creeaza servicii pentru protectia si promovarea drepturilor copilului. 4. Drepturile civile si libertati Grupeaza urmatoarele drepturi prevazute de Conventie: Nume si nationalitate - copilul se inregistreaza imediat dupa nastere, avand astfel dreptul la un nume, cetatenie si, daca este posibil, sa-si cunoasca parintii si sa fie ingrijit de acestia. Pastrarea identitatii - dreptul copilului de a-si pastra identitatea, cetatenia, numele si relatiile cu familia Respectarea opiniei copilului - copilul capabil de discernamant are dreptul de a-si exprima liber opinia asupra oricarei probleme care il priveste, in functie de varsta si gradul de maturitate

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 10

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 Dreptul la exprimare - copilul are libertatea de a cauta, de a primi si de a difuza informatii, prin orice mijloace, dar respectand acele restrictii prevazute de lege Libertatea de gandire, constiinta si religie - copilul are dreptul de a-si exprima propriile convingeri, de orice natura, respectand prevederile legale Dreptul la asociere - copilul are dreptul la asociere si intrunire pasnica, in conditiile legii ; acesta implica dreptul copilului de a forma asociatii, de a deveni membru si de a parasi asociatiile, dar pune accentul si pe dreptul de a se angaja in activitati pasnice, in grup, in conditiile legii. Protejarea vietii private - copilul nu poate fi supus la imixtiuni de orice natura in viata sa privata, fiind protejat de lege. Viata privata a copilului va fi protejata in toate situatiile, inclusiv in familie, in ingrijirea alternativa si in toate institutiile, unitatile si serviciile, respectandu-se domiciliul sau, spatiul sau privat, corespondenta, onoarea , reputatia, in conformitatea cu legea. Acces la informatie adecvata - copilul are acces la informatie adecvata, in special cele care urmaresc promovarea bunastarii sale sociale, spirituale si morale si a sanatatii sale fizice si morale, statul favorizand acest acces cu respectarea legislatiei 5. Mediul familial si ingrijiri alternative In cadrul acestui capitol sunt grupate urmatoarele prevederi ale conventiei: Separarea de parinti - conventia subliniaza dreptul copilului de a trai cu parintii cu exceptia cazului cand acestia sunt incompatibili cu interesele lui superioare; tot aici sunt prevazute responsabilitatile statului in cazul in care o asemenea separare rezulta din actiunile statului (precum detentia, inchisoarea, exilul, expulzarea sau moartea) Reintregirea familiei - copilul ai carui parinti isi au resedinta in state diferite va avea dreptul de a intretine, in afara unor situatii exceptionale, relatii personale si contacte directe, in mod regulat, cu ambii sai parinti. In acest context este subliniat dreptul copiilor si parintilor de a parasi orice tara (inclusiv propria tara) si de a reveni in propria tara pentru a se reuni sau pentru a mentine relatia copil-parinte. Transferul ilegal si impiedicarea reintoarceri copiilor, in, respectiv din, strainatate subliniaza obligatia statului de a incerca sa previna si sa ia masuri pentru solutionarea cazurilor de rapire sau retinere a copiilor in strainatate de catre un parinte sau o terta persoana. Responsabilitatea parintilor pentru cresterea si dezvoltarea copilului - subliniaza faptul ca ambii parinti au responsabilitate primara comuna in cresterea copiilor, iar statul trebuie sa-i sprijine. Protectia impotriva abuzului si neglijarii - descrie obligatia statului de a proteja copilul de forme de maltratare savarsite de catre parinti sau alte persoane in ingrijirea carora se afla si de a aplica programe de prevenire si de tratament. Protectia copilului fara familie - descrie obligatia statului de a oferi protectie speciala copiilor lipsiti de mediu familial si de a asigura ingrijire corespunzatoare din partea altei familii sau institutii.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 11

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 Adoptia - descrie conditiile in care un copil poate fi adoptat, subliniind faptul ca adoptia se face numai in interesul superior al copilului, cu toate garantiile necesare si cu acordul autoritatilor competente. Revizuirea periodica a plasamentului - subliniaza dreptul copiilor plasati spre ingrijire de catre autoritatile competente ale statului de a li se evalua periodic/revizui acest plasament sub toate aspectele sale. Ingrijirile de recuperare - subliniaza responsabilitatea statului de a lua toate masurile corespunzatoare, in conditii care favorizeaza sanatatea, respectul de sine si demnitatea copilului, de a asigura tratamentul adecvat pentru recuperarea fizica si psihologica si reintegrarea sociala a copiilor victime ale unei forme de neglijenta, exploatare, a unui conflict armat, torturii, maltratarii sau exploatarii. 6. Educatie, recreere si activitati culturale Acest capitol grupeaza urmatoarele prevederi ale conventiei Acces la informatie adecvata - discuta importanta mijloacelor de informare in masa si aigurarea accesului copilului la informatie si materiale provenind din surse nationale si internationale, in special cele care urmaresc promovarea bunastarii sale sociale, spirituale, morale si a sanatatii sale fizice si morale. Dreptul la educatie - subliniaza obligatia statului de a asigura invatamantul primar obligatoriu si gratuit pentru toti; de a incuraja crearea diferitelor forme de invatamant secundar, atat general, cat si profesional si de a le pune la dispozitia tuturor copiilor si de a permite accesul tuturor copiilor la acestea; de a asigura tuturor accesul la invatamantul superior, in functie de capacitatea fiecaruia, prin toate mijloacele adecvate; de a pune la dispozitie copiilor si de a permite accesul acestora la informarea si orientarea scolara si profesionala; de a lua masuri pentru incurajarea frecventarii cu regularitate a scolii si pentru reducerea ratei abandonului scolar. De asemenea, in cadrul acestui articol se mentioneaza responsabilitatea statului privind asigurarea aplicarii masurilor de disciplina scolara, intr-un mod compatibil cu respectul demnitatii umane a copilului. Scopurile educatiei - in strinsa legatura cu dreptul la educatie, se refera la dezvoltarea plenara a copilului, a talentelor si a aptitudinilor sale mentale si fizice, cultivarea respectului pentru drepturile omului si libertatile fundamentale, cultivarea respectului fata de cultura sa si fata de civilizatii diferite, pregatirea copilului pentru a duce o viata responsabila si cultivarea respectului acestuia fata de mediul natural. Recreere, joc si activitati educative - defineste dreptul copiilor la odihna si timp liber, joaca si participarea la activitati culturale si artistice adecvate varstei sale prin oferirea de oportunitati adecvate din partea statului. 7. Măsuri speciale de protecţie Grupeaza urmatoarele prevederi ale Conventiei: Copiii refugiati - descrie dreptul la protectie speciala a copiilor refugiati sau care cauta sa obtina statutul de refugiat; obligatia statului de a coopera cu organizatiile competente ce asigura protectie si asistenta.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 12

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 Justitie juvenila - descrie cerintele privind respectarea drepturilor umane ale copiilor presupusi sau dovediti a fi comis un delict, dreptul la un proces juridic intentat, inclusiv asistenta juridica sau de alta natura, dreptul la proceduri legale si incredintarea copiilor delicventi unor institutii speciale, numai in cazuri speciale. Munca copilului - se refera la protejarea copiilor de angajarea intr-o munca ce poate constitui un pericol pentru sanatatea, educatia si dezvoltarea lor, stabilirea de varste minime de angajare, stabilirea conditiilor de angajare. Abuzul de droguri - se refera atit la impiedicarea folosirii drogurilor si a narcoticelor de catre copii cit si a implicarii acestora in productia si distribuirea lor. Exploatarea sexuala a copiilor - se refera la asigurarea protectiei copiilor impotriva exploatarii sexuale si a abuzului sexual, inclusiv a prostitutiei si a implicarii in pornografie. Vanzare, trafic si rapire - se refera la responsabilitatea statului de a lua toate masurile necesare, pe plan national,si international (bilateral si multilateral), pentru a preveni rapirea, vanzarea si traficul de copii in orice scop si sub orice forma. Protejarea copilului impotriva oricarei forme de exploatare - subliniaza responsabilitatea statului de a proteja copilul impotriva oricarei forme de exploatare daunatoare oricarui aspect al bunastarii sale. Copiii din grupurile minoritare - subliniaza dreptul la propria cultura si de a practica propria religie si limba a copiilor apartinind grupurilor minoritare. 8. Ingrijiri pentru sanatatea si bunastarea copilului In cadrul acestui capitol sunt grupate urmatoarele prevederi: Copiii cu dizabilitati - subliniaza dreptul la ingrijire, educare si ingrijire speciala a copiilor cu dizabilitati, in conditii care sa le asigure demnitatea, pentru realizarea maximului de autonomie posibila, pentru facilitarea participarii active si depline la viata societatii. Sanatate si servicii de sanatate - se refera la dreptul la sanatate si asigurarea accesului la servicii sanitare cu accent deosebit pe ingrijirile primare si preventive ale sanatatii, educatie sanitara si diminuarea mortalitatii infantile. Servicii de securitate sociala - se refera la dreptul copilului de a beneficia de masuri de securitate sociala (asistenta si asigurari sociale). Standard de viata - se refera la responsabilitatea primordiala a parintilor de a asigura copilului un nivel de viata adecvat care sa permita dezvoltarea sa fizica, mentala, spirituala, morala si sociala precum si datoria statului de a asigura sprijinul necesar pentru ca indeplinirea acestei responsabilitati sa fie posibila. Pornind de la ideea actuala despre copil, ca fiind “o persoana” cu nevoi specifice, care trebuie respectata si implicata in deciziile care il privesc, toti profesionistii din protectia copilului trebuie sa cunoasca si sa respecte drepturile prevazute de Conventia Drepturilor Copilului si legislatia nationala. Copilul nu mai este un actor pasiv pentru care noi adultii stim ce este mai bine, ci impreuna cu el, in functie de gradul de maturitate si varsta, trebuie sa rezolvam toate problemele aparute. Aceste principii si drepturi trebuie sa fie cunoscute si respectate de toti, omiterea sau

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 13

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 nerespectarea lor insemnand, in mod practic, incalcarea legii. Nerespectarea drepturilor copilului poate conduce la dezechilibre in dezvoltarea globala copiilor (fizica, psihica, emotionala, educationala si sociala). Toti profesionistii care lucreaza cu copii si pentru copii, au nu numai obligatia de a cunoaste si de a respecta aceste drepturi, dar si de a le promova, de a le face cunoscute in cadrul comunitatii si de a veghea la respectarea lor de catre toata lumea in viata de zi cu zi.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 14

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 2.1 ROLUL INSTITUTIILOR IMPLICATE IN PROTECTIA COPILULUI CONFORM LEGISLATIEI IN VIGOARE Legea fundamentala care reglementeaza principiile generale de organizare ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor şi autorităţile publice este Constitutia Romaniei din 2003. Aceasta prevede la articolul 49 “Protectia copiilor si tinerilor”, in baza caruia acestia se bucura de un regim special de protectie si de asistenta in realizarea drepturilor lor. Schimbarile legislative din protectia drepturilor copilului in Romania au la baza prevederile Conventiei privind drepturile copilului, astfel ca in anul 2004 au fost adoptate mai multe legi, care alcatuiesc pachetul legislativ de protectie si promovare a drepturilor copilului. Cea mai importanta este Legea 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, care a intrat in vigoare in ianuarie 2005. Noutatea acestei legi consta in faptul ca ea nu mai face referire expresa doar la copii aflati in dificultate, ci la toti copiii si la toate drepturile, asa cum sunt ele prezentate in Conventia ratificata de Romania prin Legea 18/1990. Legea 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, la articolul 6 face referire la “respectarea şi garantarea drepturilor copilului se realizează conform următoarelor principii: a)

respectarea şi promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului; egalitatea şanselor şi nediscriminarea; b) esponsabilizarea părinţilor cu privire la exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti; c) primordialitatea responsabilităţii părinţilor cu privire la respectarea şi garantarea drepturilor copilului; d) descentralizarea serviciilor de protecţie a copilului, intervenţia multisectorială şi parteneriatul dintre instituţiile publice şi organismele private autorizate; e) asigurarea unei îngrijiri individualizate şi personalizate pentru fiecare copil; f) respectarea demnităţii copilului; g) ascultarea opiniei copilului şi luarea în considerare a acesteia, ţinând cont de vârsta şi de gradul său de maturitate; h) asigurarea stabilităţii şi continuităţii în îngrijirea, creşterea şi educarea copilului, ţinând cont de originea sa etnică, religioasă, culturală şi lingvistică, în cazul luării unei măsuri de protecţie; i) celeritate în luarea oricărei decizii cu privire la copil; j) asigurarea protecţiei împotriva abuzului şi exploatării copilului; k) interpretarea fiecărei norme juridice referitoare la drepturile copilului în corelaţie cu ansamblul reglementărilor din această materie”. Legea 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, intrata in vigoare in anul 2005 stabileste si limite de varsta ale copiilor pentru a-si putea exercita singuri anumite drepturi:


copilul are dreptul de a fi ascultat in orice procedura judiciara sau administrativa, fiind obligatorie ascultarea copilului care a implinit varsta de 10 ani. Exista situatii in care daca autoritatea competenta apreciaza ca audierea copilului este necesara pentru solutionarea cauzei, acesta poate fi ascultat chiar daca nu a implinit varsta de 10 ani.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 15

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008




religia copilului care a implinit 14 ani nu poate fi schimbata fara consimtamintul acestuia, iar copilul care a implinit varsta de 16 ani are dreptul sa-si aleaga singur religia.




copilul care a implinit varsta de 14 ani, cu incuviintarea instantei judecatoresti acesta poate sa-si schimbe felul invataturii si al pregatirii profesionale. In cadrul legii se mentioneaza ca “pedepsele corporale in cadrul procesului instructiv – educativ sunt interzise.”




pentru copilul care a implinit 14 ani, masurile de protectie speciala se iau doar cu acordul acestuia. Cand copilul mai mare de 14 ani refuza sa-si dea consimtamantul , masura de protectie se stabileste de instanta judecatoreasca, care poate in situatii temeinice sa treaca peste refuzul acestuia de a-si exprima consimtamantul.




participarea copilului in varsta de pana la 14 ani, la dezbateri publice in cadrul unor programme audiovizuale se poate face numai cu consimtamantul scris al acestuia si al parintilor sau, dupa caz, al altui reprezentant legal




copilul care a implinit varsta de 14 ani poate sa atace in instanta masurile de protectie speciala, beneficiind de asistenta juridica gratuita

Cadrul legal din Romania descrie urmatoarele: I.

Institutiile si servicii publice cu rol activ in promovarea si respectarea drepturilor copilului la nivel central: I.1 Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului (ANPDC) care este organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridica, din subordinea Ministerului Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse, care asigura respectarea drepturilor copilului pe teritoriul Romaniei, conform Legii 275/2004 si a Hotararii Guvernului nr.1.432/2004 cu modificarile ulterioare.
ANPDC are urmatoarele functii: de strategie, de reglementare, de administrare, de reprezentare si de autoritate de stat.
Atributii principale ale ale ANPDC: in domeniul protectiei si promovarii drepturilor copilului, in domeniul prevenirii separarii copilului de parinti si al protectiei special a copilului separate temporar sau definitive de parinti si in domeniul economic-financiar.
ANPDC este condusa de un secretar de stat, ajutat de un subsecretar de stat, numiti prin decizie a primului-ministru, la propunerea ministrului muncii , familiei si egalitatii de sanse. I.2 Oficiul Român pentru Adopţii (ORA) este organ de specialitate al administratiei publice locale, cu personalitate juridica, in subordinea Guvernului, care coordoneaza si supravegheaza activitatile de adoptie si realizeaza cooperarea internationala. Conform Legii 274/2004 intrata in vigoare la 1 ianuarie 2005 si Hotararii de guvern nr.1433/2004, se infiinteaza, organizeaza si functioneaza Oficiul Român pentru Adopţii. Oficiul are rolul de a duce la indeplinire obligatiile asumate de statul roman in materia adoptiti prin conventiile si tratatele internationale la care Romania este parte. I.3 Avocatul Poporului este o autoritate publica autonoma si independenta fata de orice alta autoritate publica, in conditiile legii, menita sa protejeze cetatenii de abuzuri din partea

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 16

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 autoritatilor administratiei publice, infiintata in baza Legii nr. 35/1997 privind organizarea si functionarea institutiei Avocatul Poporului cu modificarile ulterioare. Avocatul Poporului nu poate insa sa ofere asistenta justitiabililor si nici sa le asigure reprezentarea in instant. In exercitarea atributiilor sale, Avocatul Poporului emite recomandari care nu pot fi supuse controlului parlamentar si nici controlului judecatoresc. Alte institutii centrale cu rol in promovarea si respectarea drepturilor copilului sunt:
Ministerul Sanatatii Publice,
Ministerul Educatiei si Cercetarii,
Ministerul Internelor si Reformei Administrative,
Ministerul de Justitie
Consiliu National pentru Combaterea Discriminarii II.

Institutiile si servicii publice cu rol activ in promovarea si respectarea drepturilor copilului la nivel judetean:

II.1 Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului-DGASPC este organizata la nivel judetean si al sectoarelor Municipiului Bucuresti, conform Legii 272/ 2004 cu privire la protectia si promovarea drepturilor copilului si a Hotarariii de Guvern nr. 1434/2004 cu modificarile ulterioare. DGASPC este instituţia publică cu personalitate juridică, înfiinţată în subordinea consiliului judeţean, respectiv a consiliului local al sectorului municipiului Bucureşti, realizand măsurile de asistenţă socială în domeniul protecţiei copilului, familiei, persoanelor singure, persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicap, precum şi a oricăror persoane aflate în nevoie.
Conducerea Direcţiei generale se asigură de directorul executiv şi de colegiul director.
Directorul executiv al Direcţiei generale este ajutat de cel puţin 2 directori executivi adjuncţi, dintre care: a. unul coordonează activităţile din domeniul protecţiei persoanelor adulte, b. unul coordonează activitatea de protecţie a drepturilor copilului.
Functiile DGASPC sunt: de strategie, de coordonare, de administratie, de colaborare, de executie, de reprezentare. Atributii DGASPC in domeniul protectiei drepturilor copilului(extras din legislatia in vigoare):
identifică, evaluează şi pregăteşte persoane care pot deveni asistenţi maternali profesionişti, în condiţiile legii; încheie contracte individuale de muncă şi asigură formarea continuă de asistenţi maternali profesionişti atestaţi; evaluează şi monitorizează activitatea acestora;
acordă asistenţă şi sprijin părinţilor copilului separat de familie, în vederea reintegrării în mediul său familial;
reevaluează, cel puţin o dată la 3 luni şi ori de câte ori este cazul, împrejurările care au stat la baza stabilirii măsurilor de protecţie specială şi propune, după caz, menţinerea, modificarea sau încetarea acestora;
colaboreaza cu organizatii neguvernamentale care desfasoara activitati in domeniul asistentei sociale si protectiei copilului Structura DGASPC cuprinde mai multe servicii dintre care amintim:
Serviciu de tip familial unde sunteti si dumneavoastra angajati, iar impreuna cu asistenti sociali si psihologi veti colabora pentru a ii oferi copilului cel mai bun mediu de dezvoltare.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 17

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008








Serviciu de evaluare complexa a copilului are atributia de a identifica copiii cu dizabilitati si dificultati de invatare si adaptare socioscolara, care necesita incadrarea intr-un grad de handicap si orientare scolara/ profesionala si altele. Serviciul de tip rezidential –asigura protectia, cresterea si ingrijirea copilului separat, temporar sau definitiv, de parintii sai, ca urmare a stabilirii unei masuri de protectie speciala. Serviciile de tip rezidentiale sunt: centre de plasament, centre de primire a copilului in regim de urgenta si centre maternale. Serviciul de intervenţie în situaţii de abuz, neglijare, trafic şi migraţie. Seviciu resurse umane Secretariatul Comisiei pentru Protectia Copilului

II.2 Comisia pentru Protectia Copilului este organ de specialitate al consiliului judeţean, respectiv al consiliilor locale ale sectoarelor Municipiului Bucureşti, fara personalitate juridical, cu activitate decizională în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului. A fost infiintata in baza Legii 272/2004 si a Hotararii de guvern nr.1437/2004, iar in exercitarea atributiilor care ii revin emite hotarari. Atributii (extras din legislatia in vigoare):
solutionarea cererilor privind eliberarea atestatului de asistent maternal sau retragerea atestatului;
stabilirea încadrarii în grad de handicap si orientarea scolara a copilului;
pronuntarea, în conditiile prezentei legi, cu privire la propunerile referitoare la stabilirea unei masuri de protectie speciala a copilului;
alte atributii prevazute de lege. Comisia pentru protectia copilului este compusa din 7 membri :
preşedinte - secretarul general al judeţului, respectiv secretarul sectorului municipiului Bucureşti;
vicepreşedinte - directorul general al DGASPC. Acesta poate delega atribuţiile care îi revin directorului general adjunct care coordonează activităţile de protecţie a drepturilor copilului;
5 membri: a. un medic specialist pediatru, desemnat de direcţia de sănătate publică judeţeană, respectiv amunicipiuluiBucureşti; b. un psihopedagog cu experienţă în educaţia specială, desemnat de inspectoratul şcolar judeţean,respectivalmunicipiuluiBucureşti; c. un reprezentant al inspectoratului teritorial de poliţie; d. reprezentantul direcţiei pentru dialog, familie şi solidaritate socială judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, cu atribuţii în domeniul asistenţei sociale; e. un reprezentant al organismelor private acreditate, propus de secretarul general al judeţului, respectiv al sectorului municipiului Bucureşti. II.3 Instanta judecatoreasca asigura respectarea drepturilor copilului prin instituirea tutelei si a masurilor de protectie speciala pentru:
copilul ai carui parinti sunt decedati, necunoscuti, decazuti din exercitiul drepturilor parintesti sau carora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor parintesti, pusi sub interdictie, declarati judecatoreste morti sau disparuti, cand nu a putut fi instituita tutela
copilul care, in vederea protejarii intereselor sale , nu poate fi lasat in grija parintilor din motive neimputabile acestora
copilul abuzat sau neglijat
copilul gasit sau copilul abandonat de catre mama în unitati sanitare

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 18

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008


copilul care a savârsit o fapta prevazuta de legea penala si care nu raspunde penal.

III. Institutiile si servicii publice cu rol activ in promovarea si respectarea drepturilor copilului la nivel local: In conformitate cu Legea 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului se organizeaza urmatoarele servicii la nivel local:
Serviciile Publice de Asistenta Sociala- SPAS sunt organizate la nivelul municipiilor, oraselor
Persoane cu atributii de asistenta sociala din aparatul propriu al consiliilor locale comunale Cateva dintre rolurile acestor servicii sunt:
monitorizeaza si analizeaza situatia copiilor din unitatea administrativ-teritoriala, precum si modul de respectare a drepturilor copiilor, asigurând centralizarea si sintetizarea datelor si informatiilor relevante;
realizeaza activitatea de prevenire a separarii copilului de familia sa;
identifica si evalueaza situatiile care impun acordarea de servicii si/sau prestatii pentru
prevenirea separarii copilului de familia sa;
elaboreaza documentatia necesara pentru acordarea serviciilor si/sau prestatiilor si acorda aceste servicii si/sau prestatii, în conditiile legii;
asigura consilierea si informarea familiilor cu copii în întretinere asupra drepturilor si obligatiilor acestora, asupra drepturilor copilului si asupra serviciilor disponibile pe plan local; Organismele private care ofera servicii pentru copil si familie sunt persoane juridice de drept privat, fara scop patrimonial, constituite in baza legii. Acestea pot oferi o gama larga de servicii pentru copiii din familie, copiii aflati in asistenta maternala sau in alte tipuri de servicii. Dintre serviciile pe care le ofera organizatiile neguvernamentale si de care pot beneficia si copii aflati in plasament la asistentul maternal, amintim :
servicii de consiliere pentru copilul supus abuzului, neglijarii sau exploatat, traficat aflat in familia proprie sau care beneficiaza de masuri de protectie speciala
servicii de recuperare sau reabilitare pentru copilul cu dizabilitati
servicii de consiliere pentru copil
servicii de consiliere pentru familia adoptiva

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 19

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 2.2 MĂSURI DE PROTECŢIE CONFORM LEGII 272/2004 PRIVIND PROTECŢIA ŞI PROMOVAREA DREPTURILOR COPILULUI, INTRATĂ ÎN VIGOARE ÎN ANUL 2005 Dreptul la protectie alternativa il are orice copil care este temporar sau definitiv, lipsit de ocrotirea parintilor sai sau care pentru protejarea intereselor sale nu poate fi lasat in grija acestora. In alegerea oricarei masuri de protectie, alternativa sau speciala, autoritatea competenta va tine cont de necesitatea asigurarii unei anumite continuitati in educarea copilului, precum si de originea sa etnica, religioasa, culturala si lingvistica. Tutela este o masura care se instituie in situatia in care parintii copilului sunt decedati, necunoscuti, decazuti din exercitiul drepturilor parintesti, sau li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor parintesti, pusi sub interdictie, declarati judecatoreste morti ori disparuti precum si in cazul in care, la incetarea adoptiei, instanta judecatoreasca hotaraste ca este in interesul copilului instituirea unei tutele. Tutela se instituie de catre instanta judecatoreasca in a carei circumscriptie teritoriala domiciliaza sau a fost gasit copilul. Pot fi tutori : pesoanele fizice sau sotul si sotia impreuna pe baza unei evaluari facute de DGASPC. Instanta numeste cu prioritate ca tutore o ruda sau un afin, ori un prieten al familiei copilului. Adoptia este operaţiunea juridică prin care se creează legătura de filiaţie între adoptator şi adoptat, precum şi legături de rudenie între adoptat şi rudele adoptatorului. Adoptia trebuie sa aiba la baza urmatoarele principii : a. interesul superior al copilului; b. creşterea şi educarea copilului într-un mediu familial; c. continuitatea în educarea copilului, ţinându-se seama de originea sa etnică, culturală şi lingvistică; d. informarea copilului şi luării în considerare a opiniei acestuia în raport cu vârsta şi gradul său de maturitate; e. celeritate în îndeplinirea oricăror acte referitoare la procedura adopţiei. Asistentul maternal profesionist care are in ingrijire un copil adoptabil, impreuna cu asistentii sociali trebuie sa se implice in crearea legaturii intre copil si familia adoptatoare, pentru a face mai usoara acomodarea si mutarea copilului in noua familie. Masurile de protectie speciala Acestea reprezinta ansamblul masurilor, prestatiilor si serviciilor destinate ingrijirii si dezvoltarii copilului lipsit, temporar sau definitive, de ocrotirea parintilor sai sau a celui care, in vederea protejarii intereselor sale, nu poate fi lasat in grija acestora. Protectia speciala se acorda copiilor pana la dobandirea capacitatii depline de exercitiu sau la cererea tanarului, daca isi continua studiile intr-o forma de invatamant de zi, dar fara a depasi varsta de 26 de ani. Instituirea unei masuri de protectie speciala nu afecteaza dreptul copilului de a mentine relatii personale si contacte directe cu persoanele fata de care a dezvoltat relatii de atasament (rude, prieteni etc) si nu au o influenta negativa asupra dezvoltarii sale fizice, mentale, spirituale, morale sau sociale. Acest drept poate fi restrictionat doar de instanta judecatoreasca

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 20

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 Beneficiari ai masurilor de protectie speciala: a. copilul ai carui parinti sunt decedati, necunoscuti, decazuti din exercitiul drepturilor parintesti sau carora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor parintesti, pusi sub interdictie, declarati judecatoreste morti sau disparuti, când nu a putut fi instituita tutela; b. copilul care, în vederea protejarii intereselor sale, nu poate fi lasat în grija parintilor din motive neimputabile acestora; c. copilul abuzat sau neglijat; d. copilul gasit sau copilul abandonat de catre mama în unitati sanitare; e. copilul care a savârsit o fapta prevazuta de legea penala si care nu raspunde penal. A. Plasamentul Conform articolului 58 din Legea 272/2004 - (1) Plasamentul copilului constituie o masura de protectie speciala, având caracter temporar, care poate fi dispusa, în conditiile prezentei legi, dupa caz, la: a. o persoana sau familie; b. un asistent maternal; c. un serviciu de tip rezidential. Pe toata durata plasamentului, domiciliul copilului se afla, dupa caz, la persoana, familia, asistentul maternal sau la serviciul de tip rezidential care îl are în îngrijire. La stabilirea masurii de plasament se va urmari: a. plasarea copilului, cu prioritate, la familia extinsa sau la familia substitutiva; b. mentinerea fratilor împreuna; c. facilitarea exercitarii de catre parinti a dreptului de a vizita copilul si de a mentine legatura cu acesta. d. in situatia copilului care nu a împlinit vârsta de 2 ani plasamentul poate fi dispus numai la familia extinsa sau substitutiva, plasamentul acestuia într-un serviciu de tip rezidential fiind interzis.Se poate dispune plasamentul într-un serviciu de tip rezidential al copilului mai mic de 2 ani, în situatia în care acesta prezinta handicapuri grave, cu dependenta de îngrijiri în servicii de tip rezidential specializate. Plasamentul se stabileste de catre:
Comisia pentru Protectia Copilului in situatia in care exista acordul parintilor pentru masura de protectie speciala pentru copil, iar in aceasta situatie se mentin drepturile si obligatiile parintesti
Instanta Judecatoreasca, la cererea DGASPC, atunci cand nu exista acordul parintilor pentru masura de protectie sau se impune inlocuirea masurii de plasament in regim de urgenta dispus de catre DGASPC.In aceasta ultima situatie tot instanta judecatoreasca va stabili modalitatea de exercitare a drepturilor si de indeplinire a obligatiilor parintesti. B. Plasamentul in regim de urgenta Este o masura de protectie speciala, cu caracter temporar, care se stabileste în situatia copilului abuzat sau neglijat, precum si în situatia copilului gasit sau a celui abandonat în unitati sanitare. In acest caz se suspenda de drept exercitiul drepturilor parintesti, pâna când instanta judecatoreasca va decide cu privire la mentinerea sau la înlocuirea acestei masuri si cu privire la exercitarea drepturilor parintesti. Pe toata durata plasamentului in regim de urgenta drepturile si obligatiile parintesti privitoare la persoana copilului sunt exercitate si, respectiv, sunt îndeplinite de catre persoana, familia, asistentul maternal sau de catre seful serviciului de tip rezidential care a primit copilul în

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 21

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 plasament în regim de urgenta, iar cele privitoare la bunurile copilului sunt exercitate si, respectiv, sunt îndeplinite de catre presedintele consiliului judetean, respectiv de catre primarul sectorului municipiului Bucuresti. In situatia de pericol iminent pentru copil, datorata abuzului si neglijarii, masura plasamentului in regim de urgenta se stabileste de catre:
Directorul DGASPC prin dispozitie, in situatia in care nu exista opozitia nici unei parti, reprezentantii persoanelor juridice sau persoanele fizice care au in ingrijire sau asigura protectia unui copil, dupa care se sesizeaza instanta judecatoreasca in 48 de ore.Instanta se va pronunta cu privire la mentinerea acestei masuri de protectie sau inlocuirea cu masura plasamentului, instituirea tutelei ori cu privire la reintegrarea copilului in familia sa. Instanta este obligata sa se pronunte si cu privire la exercitarea drepturilor parintesti ( articolul 94 si articolul 66).
Instanta Judecatoreasca prin emiterea unei ordonante presedintiale de plasare in regim de urgenta la solicitarea DGASPC, daca reprezentantii persoanelor juridice sau persoanele fizice care –l au in ingrijire sau ii asigura protectia sa, refuza sau impiedica verificarile privitoare la situatia copilului. In termen de 48 de ore de la data executarii ordonantei presedintiale, DGASPC sesizeaza instanta judecatoreasca pentrru a decide cu privire la: inlocuirea plasamentului in regim de urgenta cu masura plasamentului, decaderea totala sau partiala din exercitiul drepturilor parintesti, precum si cu privire la exercitarea drepturilor parintesti ( articolul. 94 ). C. Supravegherea specializata Supravegherea specializata se dispune in conditiile legii, fata de copilul care a savarsit o fapta penala si care nu raspunde penal si poate fi dispusa de catre:
Comisia pentru protectia copilului, daca exista acordul parintilor sau al reprezentantului legal
Instanta judecatoreasca, daca nu exista acordul parintilor sau al reprezentantului legal Legea 272/ 2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului face referire si la monitorizarea masurilor de protectie speciala, adica imprejurarile care au stat la baza stabilirii acestora, revine directiei generale de asistenta sociala si protectie a copilului la propunerea careia s-a instituit masura. Realizarea acestei verificari este impusa de:
caracterul provizoriu al masurilor de protectie speciala
necesitatea respectarii dreptului copilului la evaluarea periodica a plasamentului, drept prevazut in si Conventia ONU cu privire la drepturile copilului
de a adecva masura de protectie la situatia concreta a familiei
de a analiza posibilitatea reintegrarii copilului in familie sau, dupa caz, a protejarii sale intr-un mediu familial Verificarea se face trimestrial prin rapoarte intocmite de DGASPC, iar in situatia in care se constata ca se impune modificarea masurii initiale, directia este obligata sa sesizeze organul care a depus masura.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 22

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 2.3 PROMOVAREA DREPTURILOR COPILULUI In Conventia ONU cu privire la drepturile copilului se acorda atentie deosebita si articolului care face referire la angajarea statelor semnatare de a face cunoscute pe larg, adultilor si copiilor, principiile si prevederile sale. Cu toate ca au trecut multi ani de la ratificarea de catre Romania a Conventiei cu privire la drepturile copilului, Legea 18 din 1990, si a celorlalte legi nationale care au guvernat protectia si promovarea drepturilor copilului, prevederile sale sunt putin cunoscute, respectate si aplicate. Chiar titlul Legii 272/2004 impune protectia si promovarea drepturilor copilului stabilind inca de la primul articol obligatia tuturor autoritatilor publice, organismelor private, persoanelor fizice si juridice responsabile de protectia copilului sa respecte, promoveze si garanteze drepturile copilului stabilite prin Constitutie si lege. Expresii ca « Bataia e rupta din rai », « Unde da mama creste », « Eu te-am facut , eu te omor » si altele asemenea sunt inca destul de frecvente in societatea romaneasca. Campaniile de informare ale autoritatilor publice sau ale organizatiilor neguvernamentale au rolul de a sensibiliza copiii, parintii, profesionistii de domeniul protectiei copilului, alte persoane si institutii despre cat de importante sunt drepturile copiilor, dar si mai importanta este respectarea lor si renuntarea la expresiile mentionate mai sus. Alaturi de ceilalti profesionisti (asistenti sociali, psihologi, educatori etc), care activeaza in domeniul protectiei si promovarii drepturilor copilului si asistentii maternali trebuie sa fie implicati in promovarea acestor drepturi. Cateva modalitati prin care puteti participa la cunoasterea si respectarea drepturilor copilului in comunitatea in care traiti si astfel la nivelul intregii societati:
participarea, alaturi de copii si alti profesionisti, la manifestari organizate cu ocazia sarbatoririi diverselor evenimente din viata copiilor (de ex. prima zi de scoala, Ziua Copilului etc)
campanii de sensibilizare pe diferite teme organizate de copii sau institutii – DGASPC, scoli (de ex.: despre violenta in familie, in scoli, drepturile copiilor cu handicap)
cursuri de formare continua organizate de DGASPC sau alte institutii
educarea copiilor in spiritul respectarii acestor drepturi si a asumarii responsabilitatilor care le revin. Aceste lucruri presupun ca asistentul maternal sa cunoasca temeinic care sunt responsabilitatile sale in protectia si promovarea drepturilor copilului, sa cunoasca care sunt responsabilitatile celorlalti profesionisti care desfasoara activitati sau servicii impreuna si pentru copii, sa recunoasca importanta lucrului in echipa cu acesti profesionisti. Promovarea si respectarea drepturilor copilului presupune o munca in echipa a carui membri pot fi: copilul, asistentul social, psihologul, asistentul maternal, medical, profesorul, politistul, preotul si alte persoane care sunt interesate ca tuturor copiilor sa le fie mai bine. Despre rolul fiecarui membru al echipei institutionale cu care veti colabora veti afla in modulul 2 al acestui manual.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 23

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 MESAJE CHEIE: 1.

Legea 18/1990 prin care Romania a ratificat CONVENTIA ONU privind DREPTURILE COPILULUI. 2. Conventia este indivizibila si articolele sale sunt interdependente 3. Drepturile copilului pornesc de la nevoile acestuia, dar implica si responsabilitati din partea copilului. 4. Legea 272/2004 se refera la TOTI COPIII si la TOATE DREPTURILE 5. Beneficiari ai masurilor de protectie speciala: 6. copilul ai carui parinti sunt decedati, necunoscuti, decazuti din exercitiul drepturilor parintesti sau carora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor parintesti, pusi sub interdictie, declarati judecatoreste morti sau disparuti, când nu a putut fi instituita tutela; 7. Copilul care, în vederea protejarii intereselor sale, nu poate fi lasat în grija parintilor din motive neimputabile acestora; 8. Copilul abuzat sau neglijat; 9. Copilul gasit sau copilul abandonat de catre mama în unitati sanitare; 10. Copilul care a savârsit o fapta prevazuta de legea penala si care nu raspunde penal. 11. Alaturi de ceilalti profesionisti care activeaza in domeniul protectiei si promovarii drepturilor copilului si asistentii maternali sunt direct implicati in promovarea acestor drepturi

ÎNTREBĂRI: 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7.

Enumerati cel putin 5 drepturi ale copilului, conform Conventiei ONU privind drepturile copilului. Care sunt principiile dupa care sunt construite Drepturile copilului? Care este legea care stabileste masurile de protectie speciala pentru copil si anul in vigoare? Care sunt institutiile de la nivel judetean implicate in protectia copilului? Care sunt beneficiarii masurilor de protectie speciala? Cum este definit plasamentul in Legea 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului? Cum puteti participa la promovarea si respectarea drepturilor copilului?

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 24

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008

MODULUL 2 ROLUL PROFESIONIST

SI

LOCUL

ASISTENTULUI

MATERNAL

Sesiunea 1 Caracteristicile ocupatiei de asistent maternal 3 ore 1.5 Legislatie in vigoare relevanta pentru aceasta ocupatie; caracteristici ale ocupatiei care decurg din legislatie 1.6 Procedura de acordare, respectiv de reinnoire, suspendare sau retragere a atestatului de AMP 1.7 Modalitati de monitorizare si sustinere activa a activitatii AMP 1.8 Modalitati de investigare a eventualelor acuzatii aduse AMP Sesiunea 2 Plasamentul copilului la AMP – caracteristici si relationare cu alti 5 ore actori implicati pentru punerea lui in aplicare 2.1. Fazele plasamentului, institutii implicate, documente intocmite; pregatirea copilului pentru mutare/separare 2.2. Rolul asistentului social al AMP si cel al asistentului social al copilului 2.3. Rolul si atributiile altor specialisti din cadrul DGASPC; cooperarea AMP cu serviciile din comunitate 2.4. Planificarea interventiilor 2.5. Instrumente de lucru ale AMP Sesiunea 3 Aspecte concrete ale ocupatiei de AMP 4 ore 3.1. Respectarea confidentialitatii 3.2. Relationarea cu familia naturala/adoptiva a copilului ori alte persoane cu care copilul are relatii personale 3.3. Impactul ocrotirii temporare asupra familiei AMP

OBIECTIVE GENERALE

La sfârşitul sesiunii participanţii vor fi capabili să: 1. enunţe caracteristicile ocupaţiei de AMP conform legislaţiei româneşti în vigoare; 2. definească etapele de atestare a asistentului maternal profesionist; 3. enumere etapele plasării unui copil în sistemul de asistenţă maternal profesionistă; 4. aplice modalităţile de relaţionare cu familia naturală/adoptivă a copilului şi respectiv cu CPC/instanţă judecătorească; 5. promoveze rolul şi atribuţiile asistentului maternal profesionist în relaţie cu alte servicii de specialitate din cadrul DGASPC, alte servicii din comunitate (în principal, cu serviciile educaţionale şi de sănătate).

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 25

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008

SESIUNEA 1 MATERNAL

CARACTERISTICILE

OCUPATIEI

DE

ASISTENT

Sesiunea 1 Caracteristicile ocupatiei de asistent maternal 1.1 Legislatie in vigoare relevanta pentru aceasta ocupatie; caracteristici ale ocupatiei care decurg din legislatie 1.2 Procedura de acordare, respectiv de reinnoire, suspendare sau retragere a atestatului de AMP 1.3 Modalitati de monitorizare si sustinere activa a activitatii AMP 1.4 Modalitati de investigare a eventualelor acuzatii aduse AMP

3ore

SESIUNEA 1.1 LEGISLATIE IN VIGOARE RELEVANTA PENTRU ACEASTA OCUPATIE; CARACTERISTICI ALE OCUPATIEI CARE DECURG DIN LEGISLATIE Principalul act normativ care reglementeaza in mod expres statutul asistentului maternal profesionist este Hotararea Guvernului Romaniei nr. 679/2003 privind conditiile de obtinere a atestatului, procedurile de atestare si statutul asistentului maternal profesionist. Prevederile acestui act normativ se completeaza cu detaliile mentionate de Ordinul nr. 35/2003 privind aprobarea standardelor minime obligatorii pentru asigurarea protectiei copilului la asistentul maternal profesionist si a ghidului metodologic de aplicare al acestor standarde. Potrivit hotararii de guvern, AMP este persoana fizica, atestata in conditiile prevazute de HGR mai sus mentionata, care asigura prin activitatea pe care o desfasoara la domiciliul sau cresterea, ingrijirea si educarea, necesare dezvoltarii armonioase a copiilor pe care ii primeste in plasament sau incredintare. Prin urmare, potrivit acestei definitii, se indeplinesc cumulativ urmatoarele elemente:
AMP pot deveni numai persoanele fizice si nu organizatii neguvernamentale, firme sau alte asociatii sau fundatii,
aceste persoane fizice trebuie sa aiba un atestat eliberat de CPC si respectiv,
sa asigure la domiciliul lor (fie ca acesta este proprietate personala sau este inchiriata trebuie sa existe un drept de folosinta asupra locuintei respective) ingrijirea copilului. Acelasi act normativ mentioneaza si conditiile minime pe care trebuie sa le indeplineasca cel care doreste sa devina AMP si anume:
sa aiba capacitate deplina de exercitiu (adica sa fie major);
prin comportamentul lui in societate, starea sanatatii si profilul psihologic sa prezinte garantii pentru indeplinirea corecta a obligatiilor care revin unui parinte, referitoare la cresterea, ingrijirea si educarea copiilor sai;
sa aiba in folosinta o locuinta care acopera necesitatile de preparare a hranei, igiena, educatie si odihna ale tuturor celor care o folosesc, inclusiv cele ale copiilor care urmeaza a fi primiti in plasament sau incredintare;
sa fi urmat cursurile de formare profesionala organizate de serviciul public specializat pentru protectia copilului sau organismul privat autorizat care efectueaza si evaluarea pentru acordarea atestatului de asistent maternal profesionist;

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 26

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008
ultima conditie, este ca persoana respectiva sa nu mai desfasoare o alta activitate salarizata, cu alte cuvinte sa nu fie angajat cu carte de munca in alta parte, pentru ca o data cu atestarea lui ca si AMP devine salariat al Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului. Acelasi act normativ mentioneaza in mod expres si persoanele care sunt excluse de la bun inceput, in sensul ca nici macar nu pot intra in procesul de formare si evaluare pentru a deveni asistent maternal profesionist; este vorba despre: a. persoana care a suferit o condamnare prin hotarare judecatoreasca ramasa definitiva, pentru savarsirea cu intentie a unei infractiuni; b. parintele decazut din drepturile parintesti sau cel al carui copil a fost declarat abandonat prin hotarare judecatoreasca ramasa definitiva; c. persoana care sufera de boli cronice transmisibile.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 27

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 1.2 PROCEDURA DE ACORDARE, RESPECTIV DE REINNOIRE, SUSPENDARE SAU RETRAGERE A ATESTATULUI DE AMP Indeplinirea conditiilor minime mai sus enumerate se verifica in cursul asa-numitului proces de evaluare. Acesta incepe cu cererea de evaluare a capacitatii de a deveni AMP, pe care orice solicitant care doreste sa practice aceasta ocupatie o depune la directia pentru protectia copilului sau la un organism privat autorizat sa desfasoare activitati in domeniul protectiei copilului. La cerere se anexeaza o serie de documente:
curriculum vitae
cazier judiciar pentru toate persoanele care locuiesc cu solicitantul
certificate medicale pentru toate persoanele care locuiesc cu solicitantul
copii de pe actele de stare civila (certificat de nastere, certificat de casatorie, buletin/carte de identitate)
copii de pe actele de studii Evaluarea consta pe de o parte din vizite ale asistentului social la domiciliul solicitantului, iar pe de alta parte din sesiunile de pregatire la care acesta trebuie sa ia parte. In ceea ce priveste intalnirile si vizitele asistentului social, acestea urmaresc mai multe lucruri, de la spatiul fizic de care dispunesolicitantul la domiciliu, pana la capacitatea afectiva de ingrijire a unui copil. In cazul in care se constata existenta anumitor probleme care pot afecta aceasta capacitate de ingrijire a unui copil, se poate lua decizia intreruperii procesului de evaluare. Directia desemneaza pentru fiecare solicitant un asistent social care se va ocupa de evaluarea acestuia, in vederea stabilirii capacitatii sale de a oferi ingrijire potrivita copilului care necesita o masura de protectie. Solicitantul primeste informatii despre procesul de evaluare, criteriile pe baza carora se va face evaluarea si procedurile de revizuire a rezultatului evaluarii. Informatiile date potentialilor asistenti maternali includ o lista a competentelor pe care asistentul maternal va trebui sa le aiba, sprijinul acordat, alocatiile si beneficiile disponibile. Procedura de evaluare implica toti membrii familiei sau alte persoane care locuiesc cu solicitantul, inclusiv copiii proprii sau cei deja plasati. Evaluarea tine cont de recomandarile de la locul de munca, ale medicului sau de referintele ce sunt obtinute pentru fiecare solicitant de catre asistentul social, precum si de verificarile acestuia intreprinse la politie si la autoritatea locala. Solicitantul este incurajat sa participe activ la evaluarea sa si la pregatirea raportului sau de evaluare; acesta primeste informatii de la asistentul social despre evolutia procesului de evaluare si indicatii clare asupra demersurilor pe care trebuie sa le faca solicitantul pentru inaintarea procedurii. In ceea ce priveste partea de formare aceasta consta dintr-un pachet obligatoriu cuprinzind un numar total de 7 module de formare, cu un numar total de 84 ore de teorie, la care se adauga un numar total de 66 ore de pregatire practica. Pentru aceia dintre solicitanti care isi exprima interesul iar evaluarea asistentului social a dovedit ca au si

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 28

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 capacitatea/posibilitatea, exista modulele specializate adresate ingrijirii copilului cu dizabilitati si celui cu HIV/SIDA. Daca se constata ca nivelul de cunostinte sau atitudinea solicitantului nu sunt corespunzatoare dupa absolvirea unui modul, se va propune solicitantului sa repete modulul sau se va recomanda incetarea procesului de evaluare si pregatire. Aspectele ce se discuta in timpul vizitelor de evaluare sunt sintetizate de asistentul social in rapoarte de vizita, realizate pentru fiecare intalnire in parte. Toate informatiile din intreg procesul de evaluare – vizite si formare sunt cuprinse in raportul de evaluare a capacitatii solicitantului de a deveni asistent maternal profesionist. Raportul de evaluare este intocmit de catre asistentul social al AMP si mentioneaza cunostintele dobandite de solicitant in urma cursurilor de formare profesionala, precum si propunerea motivata a celui care a efectuat evaluarea, referitoare la eliberarea sau, dupa caz, neacordarea atestatului de asistent maternal profesionist. De asemenea se fac referiri la tipul de plasament, numarul de copii si mentiuni referitoare la sexul, varsta si nevoile copiilor, abilitatile si experienta solicitantului, precum si nevoile de sprijin si pregatire pe care solicitantul le are. Este bine de stiut ca solicitantul are dreptul sa solicite o copie din sectiunile neconfidentiale ale raportului de evaluare inaintea luarii unei decizii; de asemenea, are dreptul sa consemneze informatii in raport si sa participe la procesul de luare a deciziei privind atestarea. Decizia privind acordarea sau nu a atestatului de AMP revine CPC, potrivit recomandarii asistentului social din cadrul Directiei; potrivit legii, aceasta decizie se motiveaza (adica trebuie consemnate motivele care au dus la acordarea sau neacordarea atestatului), cuprinde indicarea modalitatilor de contestare (adica se precizeaza cui si in ce conditii va puteti adresa daca nu sunteti multumit de decizie) si se transmite in scris fiecarui solicitant. Mentiunile obligatorii din cuprinsul atestatului sunt urmatoarele:
datele de identitate ale titularului
numarul si varsta copiilor ce pot fi plasati
particularitatile copiilor ce pot fi plasati (deficiente, etnie, limba, religie)
nivelul de specializare al AMP (in urma modulelor de pregatire absolvite)
durata de valabilitate a atestatului
perioada in care se va realiza prima evaluare anuala Atestatul de AMP are o valabilitate de 3 ani; totusi, activitatea profesionala a AMP este evaluata de catre asistentul social in fiecare an. In urma acestei evaluari, se intocmeste un raport care ramane la dosarul profesional si reflecta evolutia profesionala a AMP. Raportul de evaluare anuala va contine informatii despre nivelul de pregatire si nevoile identificate de instruire ale asistentului maternal. Pentru a culege aceste informatii, asistentul social va avea intalniri si va consemna opiniile asistentilor sociali ai copiilor ce au fost plasati, opiniile familiilor copiilor, opiniile copiilor precum si orice alte persoane sau specialisti. Daca situatia o impune, in urma acestei analize anuale, asistentul social poate propune retragerea sau suspendarea atestatului de AMP. Atestatul de AMP poate fi retras, reinnoit sau suspendat de CPC, la propunerea foarte bine motivata a directiei. Ce inseamna aceste notiuni ?

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 29

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 Reinnoirea atestatului se produce atunci cand se schimba domiciliul si se face de catre directia de la noul domiciliu, care este obligata sa vina sa faca o evaluare la noul domiciliu; in acest caz nu trebuie facute inca o data cursurile de formare. De asemenea, reinnoirea atestatului se realizeaza si la finalul celor 3 ani de valabilitate prevazuta de cadrul legal in vigoare. Retragerea sau suspendarea atestatului se poate face daca: a) nu mai sunt indeplinite conditiile care au stat la baza eliberarii acestuia, sau daca b) asistentul maternal profesionist nu respecta vreuna dintre obligatiile prevazute in HGR 679/2003. Retragerea sau suspendarea atestatului se poate face numai in urma unei evaluari din partea directiei, care atesta faptul ca exista un pericol pentru copilul ingrijit sau ca AMP nu mai face fata cerintelor pe care acesta le are. Pentru punctul b) mentionat mai sus, exista mai multe categorii de obligatii, cu referire la copil, la familia naturala/adoptiva si respectiv la angajator:
in privinta copiilor plasati, AMP trebuie: a. sa asigure cresterea, ingrijirea si educarea copiilor, in vederea asigurarii unei dezvoltari armonioase fizice, psihice, intelectuale si afective a acestora; b. sa asigure integrarea copiilor in familia sa, aplicandu-le un tratament egal cu al celorlalti membri ai familiei; c. sa asigure integrarea copiilor in viata sociala; d. sa contribuie la pregatirea reintegrarii copiilor in familia lor naturala sau la integrarea acestora in familia adoptiva, dupa caz; e. sa permita specialistilor serviciului public specializat pentru protectia copilului sau organismului privat autorizat supravegherea activitatii sale profesionale si evaluarea evolutiei copiilor; f. sa asigure continuitatea activitatii desfasurate si in perioada efectuarii concediului legal de odihna, cu exceptia cazului in care separarea de copiii plasati pentru aceasta perioada este autorizata de catre angajator; g. sa pastreze confidentialitatea informatiilor pe care le primeste cu privire la copii; h. sa recunoasca importanta mentinerii identitatii culturale si religioase a copilului, atunci cand cultura si religia familiei AMP difera de cea a copilului; i. sa respecte dreptul la identitate si istoria proprie a copilului; j. sa intocmeasca jurnalul copilului; sa noteze evenimentele deosebite privind viata copilului, sanatatea si ingrijirea medicala a acestuia, activitatea scolara, progresul inregistrat in aceste activitati precum si performantele; k. sa realizeze obligatiile si responsabilitatile prevazute in conventia de plasament pentru fiecare copil; l. sa sprijine copilul in mentinerea si dezvoltarea relatiilor cu familia sa naturala, cu prietenii si cu orice alte persoane relevante din viata copilului, daca aceasta nu contravine interesului superior al copilului.


in relatia cu familia naturala/adoptiva, exista urmatoarele obligatii pentru AMP: a. sa trateze parintii naturali/adoptivi ai copilului cu demnitate, respect si consideratie; b. sa informeze familia naturala/adoptiva cu privire la evolutia copilului, situatia lui scolara, starea de sanatate etc.




in relatia cu angajatorul AMP au obligatia: a. sa informeze de indata directia cu privire la orice schimbare survenita in situatia lor

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 30

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 personala, familiala sau sociala care ar putea sa influenteze activitatea lor profesionala; b. sa informeze de indata directia cu privire la orice schimbare survenita in situatia copilului aflat in plasament ; c. sa participe la cursurile de perfectionare organizate de angajatori; d. AMP si persoanele cu care acesta locuieste au obligatia sa prezinte anual comisiei pentru protectia copilului un certificat medical din care sa rezulte ca starea sanatatii lor permite continuarea desfasurarii activitatii. Cheltuielile legate de efectuarea analizelor medicale si de eliberarea certificatului medical se suporta de catre angajator; e. sa respecte procedurile, metodologiile si regulamentele interne elaborate de angajator.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 31

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 1.3 MODALITATI ACTIVITATII AMP

DE

MONITORIZARE

SI

SUSTINERE

A

Responsabilitatea principala pentru monitorizarea dar si pentru sustinerea activitatii AMP revine asistentului social desemnat special de directie in acest scop. Vom vedea in sesiunea urmatoare ce trebuie acesta sa faca in mod concret pentru a sprijini solicitantul sa ingrijeasca cat mai bine copilul care este plasat, dar si sa il ajute sa depaseasca perioade mai dificile in exercitarea acestei profesii (spre exemplu, momentul in care copilul ocrotit pleaca de la AMP sau atunci cand propriul copil al AMP se poate simti neglijat din cauza atentiei care se acorda copilului plasat etc). Este bine de stiut ca asistentul social care monitorizeaza activitatea AMP poate sa faca in egala masura vizite anuntate si neanuntate la domiciliul AMP sau poate sta de vorba cu persoane din comunitatea in care traieste AMP pentru a afla cat mai multe detalii despre felul in care acesta se simte in “pielea” acestei ocupatii, frumoasa dar si grea in egala masura. In acest proces de monitorizare a activitatii de AMP este/va fi foarte important sa existe o atitudine cat mai deschisa fata de asistentul social al AMP, pentru ca acest lucru se va rasfrange atat asupra AMP (ex. va recunoaste si gasi mai usor solutii la comportamentele dificile ale copilului si “uzura” nervoasa/profesionala va fi mai redusa), asupra copilului (care va depasi mai usor diferitele probleme si se va dezvolta armonios) dar si asupra membrilor familiei AMP (care nu se vor simti neglijati; se va putea discuta cu asistentul social modalitati de a-i face sa simta valorizati si implicati cu adevarat in ingrijirea copilului plasat).

Vizitele sau intalnirile cu asistentul social sunt prilejuri pentru monitorizare si pentru sustinerea activitatii AMP, in egala masura. In afara acestora, odata intrati in comunitatea AMP, exista posibilitatea de participare la diferite activitati impreuna cu alti AMP sau viitori AMP. Este vorba despre asa-numitele grupuri de suport sau de sprijin, care sunt intalniri ale AMP, in cursul carora acestia au ocazia sa discute una sau mai multe teme de interes comun, sa-si impartaseasca unii altora experientele traite, solutiile pe care le-au gasit in diverse situatii, sentimentele pe care le-au avut etc. Subiectele acestor intalniri pot fi propuse de asistentul social care observa ca mai multi dintre AMP sunt interesati sau intampina probleme similare, sau pot fi propuse de AMP care se confrunta cu situatii deosebite sau mai dificile.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 32

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 1.4 MODALITATI ACUZATIILOR ADUSE AMP

DE

INVESTIGARE

A

EVENTUALELOR

Ultimul aspect din aceasta sesiune este legat de posibilitatea aparitiei de acuzatii la adresa modului in care AMP ingrijeste copilul care a fost plasat si felul in care aceste acuzatii sunt investigate. In decursul activitatii de ocrotire a unui copil se poate ca, uneori, AMP sa li se aduca diverse invinuiri. Astfel de momente sunt deosebit de neplacute pentru toti cei implicati, dar este bine ca toata lumea sa stie ca astfel de situatii pot avea loc si mai ales sa se cunoasca procedura in situatiile respective. Invinuirile ce pot fi aduse sunt din cele mai diverse dar cele mai grave sunt cele legate de abuz (sexual, fizic, emotional), exploatare si neglijare. Acuzatiile pot fi aduse de diverse persoane (copil, familia naturala, vecini, alte persoane din comunitate, rude ale AMP, alti profesionisti – medici, educatori, asistenti sociali, politisti etc). Acuzatiile pot fi aduse la cunostinta asistentului social in cursul vizitelor de monitorizare sau pot fi primite la directie. Orice invinuire este in mod obligatoriu investigata. Investigatia este condusa de coordonatorul comisiei numita de directie sa investigheze acea situatie/acuzatie, si implica, in functie de caz, si alti profesionisti din directie (asistenti sociali, psihologi, juristi etc). Concluziile investigatiei se prezinta in cadrul unei intilniri la care participa si AMP in cauza si, in functie de sitatie, se ia o decizie care poate merge de la absolvirea de orice vina/responsabilitate a AMP, pana la recomandarea de mutare a copilului si de retragere a atestatului de AMP. Recomandarile, bine argumentate, sunt inaintate CPC, care ia decizia finala. AMP pot face apel impotriva deciziei CPC, in conditiile legii. Daca acuzatia este foarte grava sau abuzul, exploatarea sau neglijarea sunt evidente, se procedeaza la mutarea imediata a copilului si la suspendarea atestatului de AMP pe durata investigatiilor. Daca se considera necesar (abuzuri grave), vor fi sesizate si autoritatile in drept sa investigheze astfel de situatii (politie, procuratura, medicina legala).

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 33

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 MESAJE CHEIE: 1. AMP trebuie: sa fie o persoana fizica, sa fie atestata, sa ingrijeasca copiii la domiciliul lui, sa asigure cresterea, ingrijirea si educarea necesare dezvoltarii armonioase a copiilor care vor fi plasati. 2. Conditii minime:
sa fie majori
sa aiba calitatile unui bun parinte
sa aiba o locuinta corespunzatoare
sa fi urmat cursurile de formare
sa nu fie angajati in alta parte cu carte de munca 3. Procedura de atestare:
evaluare la domiciliu
participare la sesiunile de pregatire
decizia de atestare apartine CPC 4. Valabilitate atestat 3 ani, cu evaluare anuala a activitatii profesionale. 5.Atestatul se poate reinnoi (la schimbarea domiciliului, la expirarea valabilitatii atestatului), suspenda sau retrage (in conditiile legii). 6. Obligatiile AMP, ca profesionist atestat, includ: a. sa asigure cresterea, ingrijirea si educarea copiilor plasati; b. sa asigure integrarea copiilor in familia sa, aplicandu-le un tratament egal cu al celorlalti membri ai familiei; c. sa asigure integrarea copiilor in comunitate; d. sa contribuie la pregatirea reintegrarii copiilor in familia lor naturala sau la integrarea acestora in familia adoptiva, dupa caz; e. sa permita specialistilor directiei supravegherea activitatii sale profesionale si evaluarea evolutiei copiilor; f. sa asigure continuitatea activitatii desfasurate si in perioada efectuarii concediului legal de odihna, cu exceptia cazului in care separarea de copiii plasati sau incredintati pentru aceasta perioada este autorizata de catre angajator; g. sa pastreze confidentialitatea informatiilor cu privire la copii. 7. Activitatea profesionala a AMP este monitorizata si sustinuta in mod permanent de catre asistentii sociali ai DGASPC, urmarind atat modul de ingrijire a copilului, relationarea cu familia naturala sau cea adoptiva, precum si activitatea lui in cadrul echipei multidisciplinare. 8. Directia trateaza cu seriozitate toate acuzatiile aduse AMP, existand o procedura administrativa de investigare a acestora; in cazurile grave sunt sesizate si alte autoritati iar consecintele pot merge pina la suspendarea/retragerea atestatului, sau chiar la sanctiuni de natura penala (inchisoare), in cazurile foarte grave.

INTREBARI DE AUTOCONTROL: 1. Care sunt elementele care definesc profesia de AMP? 2. Care sunt conditiile minime pe care trebuie sa le indeplineasca cel care doreste sa devina AMP? 3. Care este rolul DGASPC in procesul de atestare? Dar al CPC? 4. Care sunt obligatiile AMP in privinta copiilor plasati? Dar in relatie cu familia naturala si respectiv cu angajatorul? (cel putin 2 exemple pentru fiecare) 5. Ce se intampla in cazul in care sunteti acuzat de abuz asupra copilului plasat?

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 34

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008

SESIUNEA 2 PLASAMENTUL COPILULUI LA AMP – CARACTERISTICI SI RELATIONARE CU ALTI ACTORI IMPLICATI PENTRU PUNEREA LUI IN APLICARE Sesiunea 2 Plasamentul copilului la AMP – caracteristici si relationare cu alti 5 ore actori implicati pentru punerea lui in aplicare 2.1. Fazele plasamentului, institutii implicate, documente intocmite. Pregatirea copilului pentru mutare/separare 2.2. Rolul asistentului social al AMP si cel al asistentului social al copilului; 2.3. Rolul si atributiile altor specialisti din cadrul DGASPC; cooperarea AMP cu serviciile din comunitate 2.4. Planificarea interventiilor 2.5. Instrumente de lucru ale AMP

2.1 FAZELE PLASAMENTULUI, INSTITUTII IMPLICATE, DOCUMENTE INTOCMITE; PREGATIREA COPILULUI PENTRU MUTARE/SEPARARE Asa cum am vazut deja, AMP isi desfasoarara activitatea intr-un cadru legal specific; ca urmare, chiar daca nu trebuie sa deveniti un jurist sau avocat, expert in legislatie, trebuie sa aveti o serie de cunostinte de baza referitoare la felul in care prevederile legale ii afecteaza atat pe AMP cat si pe copiii pe care acesta ii ingrijeste. In primul modul de pregatire s-a discutat despre categoriile de copii care au nevoie de protectie, despre rolul diferitelor institutii in asigurarea acestei protectii; sa vedem in continuare care sunt pasii sau procedurile care trebuie respectate atunci cand pentru un copil se ia masura plasamentului. Cel mai bun loc pentru cresterea si ingrijirea unui copil este familia lui naturala, ori de cate ori acest lucru este posibil. Ca urmare, atunci cand o familie ajunge intr-o situatie dificila din cauza careia se gandeste, spre exemplu, sa-si abandoneze copilul, rolul autoritatilor statului este in primul rand acela de a sustine familia respectiva, de a o ajuta cu mijloacele pe care le are in asa fel incat parintii sa depaseasca momentul greu aparut si sa-si poata pastra copilul langa ei. In situatia in care aceasta mentinere a copilului in familia lui nu este posibila, autoritatile vor incerca sa gaseasca o ruda care sa ingrijeasca copilul respectiv, pentru ca el sa nu se indeparteze prea mult de familia lui de origine. Daca nici acest lucru nu este posibil, se cauta o alta familie (poate fi spre exemplu si familia unui AMP) in care copilul sa fie plasat si numai in ultima instanta se procedeaza la plasarea copilului intr-o institutie. Decizia prin care copilul va fi separat de familia sa este luata, la propunerea motivata a Directiei, de catre una din cele doua autoritati competente:
Comisia pentru Potectia Copilului – atunci cand exista acordul parintilor pentru plasament,
Instanta judecatoreasca – atunci cand parintii se opun plasamentului propus. Ca urmare, copilul va ajunge in ingrijirea AMP doar pe baza unei hotarari de plasament a uneia dintre cele aceste doua structuri; exceptie de la aceasta regula face plasamentul copilului in regim

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 35

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 de urgenta, care este dispus de directorul Directiei pentru protectia copilului in cazul in care, din motive imputabile sau nu parintilor, copilul trebuie scos de urgenta din familia lui (copilul se afla in pericol). Chiar si in aceasta situatie, in termen de 48 de ore, cazul trebuie prezentat instantei judecatoresti care va decide ce masura trebuie luata in continuare pentru copilul respectiv. Ceea ce urmeaza mai jos se refera la situatia “obisnuita” in care apare masura plasamentului, nu la plasamentul in regim de urgenta despre care se discuta intr-o sesiune separata. Potrivit normelor legale in vigoare, stabilirea plasamentului si apoi punerea in practica a acestei masuri trebuie sa se faca pe etape, cel mai important lucru fiind compatibilitatea copilului cu noua familie si respectiv urmarirea ritmului de acomodare a copilului cu noua familie. Altfel spus, atunci cand este clar ca un copil are nevoie de o masura de protectie si nu se gaseste nici o ruda care sa-l ingrijeasca, prima optiune ar trebui sa fie AMP. Cazul va ajunge in atentia serviciului de asistenta maternala din cadrul DGASPC care va trebui sa faca o potrivire intre nevoile copilului si cele ale AMP, cu alte cuvinte sa gaseasca pe acel AMP care poate sa raspunda cel mai bine nevoilor copilului. Asistentii sociali fac aceasta potrivire pe baza evaluarii AMP si a evaluarii copilului, dupa care vin sa discute cu AMP si sa prezinte situatia copilului respectiv. Vorbim deci despre 2 componente ale procesului de potrivire: o prima componenta teoretica – cea in care din evidentele existente la nivelul Directiei se incearca identificarea celui mai potrivit AMP pentru un anumit copil si respectiv o a doua componenta, de potrivire practica ce consta in informarea si pregatirea tuturor celor implicati (copil, AMP, familie naturala, daca este cazul). In faza de potrivire teoretica se iau in considerare criterii precum:
pentru copil: varsta, temperament, nationalitate, limba, rasa, religie, frati si surori aflati in sistemul de protectie, relatiile cu alti copii, nevoi speciale;
pentru familia naturala: varsta, temperament, ocupatie, inclinatii/aptitudini, interese pentru diverse domenii, nivel de educatie, nationalitate, limba, rasa, religie;
pentru AMP: varsta, temperament, inclinatii, aptitudini, nivel de educatie, nationalitate, rasa, religie, atitudine fata de alte etnii, situatia legala, competente profesionale, preferinte privind copilul, disponibilitati, resedinta (distanta fata de domiciliul familiei naturale), alti copii prezenti in familie. Urmeaza apoi informarea si pregatirea tuturor partilor implicate. Aceasta etapa presupune:
informarea copilului realizata potrivit capacitatii sale de intelegere si gradului sau de maturitate
informarea familiei naturale, ce se realizeaza sub rezerva respecatrii interesului superior al copilului
informarea AMP de catre asistentul social al copilului cu privire la situatia copilului respectiv. De foarte multe ori, in aceasta etapa de potrivire, din partea AMP vine intrebarea “Putem refuza sa ingrijim un anumit copil?”, iar pentru a da raspunsul trebuie sa ne aducem din nou aminte de prima sesiune de pregatire cand am vazut cat de important este sa tratam fiecare copil fara nici un fel de discriminare. Ca regula, copilul propus pentru plasament intr-o familie de AMP trebuie sa corespunda datelor cuprinse in atestatul respectivei familii (in atestat sunt mentionate numarul maxim de copii pe care AMP ii poate primi simultan in plasament sau in incredintare, grupa de varsta si sexul copiilor, precum si capacitatea solicitantului de a ingriji copii cu handicap/dizabilitati, infectati HIV sau bolnavi SIDA). Sigur ca AMP poate si trebuie sa aiba o discutie serioasa cu asistentul social daca, de exemplu, a fost atestat pentru ingrijirea unor copii dintr-o grupa de varsta mare, iar acum i se propune sa ingrijeasca un sugar; considerand insa ca

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 36

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 AMP este un profesionist, parte dintr-o echipa profesionala, nu este acceptabil sa refuze ingrijirea unui copil fara un motiv extrem de serios. Un refuz nejustificat este expresia clara a faptului ca AMP nu respecta acele principii esentiale in domeniul protectiei copilului despre care am vorbit in primul modul de formare. Odata ce AMP a acceptat in principiu plasamentul copilului propus, pasul urmator este acela de acomodare a copilului cu AMP, cu familia si cu locuinta acestuia. Etapa de acomodare incepe de obicei pe teritoriul copilului – locul in care acesta se afla si care ii este familiar (institutie, familie naturala etc) – prin vizite ale AMP, in cursul carora se vor primi cat mai multe informatii despre copil, despre obiceiurile acestuia, ce ii place, ce nu ii place etc. Treptat, ar trebui sa inceapa apoi deplasari cu copilul pe un teren neutru (in parc, la cofetarie etc) pentru ca acesta sa se obisnuiasca cat mai mult cu AMP. In continuare se ajunge la vizita la domiciliul AMP si, in final, la mutarea copilului. Intregul proces de potrivire este urmarit si sprijinit in primul rind de catre asistentul social al copilului, dar si de catre asistentul social al AMP precum si de catre alti profesionisti daca e cazul. Lucrul cel mai important in tot acest proces este sa intelegem ca fiecare copil are ritmul lui de acomodare la schimbare si ca acest ritm trebuie respectat. Chiar daca AMP este nerabdator sa aduca acasa copilul, daca facem acest lucru pana copilul nu este pregatit sa accepte acest loc nou pentru el, putem sa-i producem copilului traume serioase, sa-l speriem sau chiar sa-i cream un sentiment de respingere fata de AMP. Un al doilea aspect important este implicarea obligatorie a tuturor membrilor familiei AMP si a persoanelor care locuiesc cu acesta, inca de la inceputul procesului de acomodare si pe toata perioada lui de desfasurare. Spunem ca este important pentru ca, pe de o parte copilul va avea ocazia sa intalneasca si sa se obisnuiasca cu toate persoanele cu care va locui in aceeasi casa, iar pe de alta parte AMP si toti ceilalti membri ai familiei sale vor fi la randul lor familiarizati cu copilul care urmeaza sa ajunga in familia lor. Odata ce asistentul social al copilului este convins ca acomodarea a decurs in mod corespunzator si ca atat copilul cat si AMP sunt pregatiti pentru mutare, acesta recomanda CPC sau instantei judecatoresti stabilirea masurii plasamentului. Intotdeauna este obligatorie luarea in considerare a opiniei copilului (potrivit capacitatii sale de exprimare si gradului sau de maturitate). Ultimul pas este mutarea propriu-zisa a copilului in noul lui mediu de viata, atunci cand asistentul social al copilului va considera ca acest lucru este posibil. Mutarea copilului in familia AMP dar si plecarea lui din familia acestuia sunt momente deosebite despre care vom incepe sa discutam acum si vom detalia intr-o sesiune viitoare. Pregatirea copilului pentru separare/mutare Este bine ca asistentul maternal sa cunosca faptul ca masura de plasament a copilului se doreste a fi o masura temporara, fie pana la depasirea problematicii care a dus la separarea de parinti a copiilor sau, in anumite cazuri, pana la definitivarea procesului de adoptie a copilului (in cazul in care finalitatea PIP este adoptia). De aceea, unul dintre cele mai importante momente ale activitatii asistentului maternal este pregatirea copilului in vederea separarii, indiferent de sensul acesteia: de parinti, de asistentul maternal si familia asistentului maternal (in situatia reintegrarii in familia de origine, largita; in situatia integrarii socio-profesionale sau in situatia integrarii in familia de adoptie).

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 37

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 Rolul pregatirii copilului ar fi să asigure copilului un sentiment de continuitate, să încerce să atenueze sentimentul de anxietate datorat schimbarii care urmeaza sa intervina in viata sa, fie ca este situatia:
Adaptarii in familia asistentul maternal profesionist
Cunoasterii spatiului si a regulilor casei
Mentinerii sau reluarii relatiei permanente cu parintii sau membrii familiei largite
Cunoasterii parintilor adoptivi si a obiceiurilor, valorilor acestora, precum si a mediul in care urmeaza copilul sa traiasca. Nu trebuie sa se uite niciun moment faptul ca in perioada de adaptare la noua situatie, copilul traverseaza o perioada greu de gestionat, astfel incat putem regasi:
diverse tulburări somatice (febra, diaree acuta, hipersomnie, lipsa poftei de mâncare, enurezis, pavor nocturn);
lipsa încrederii;
comportament retras, apatie, nu iniţiază sau nu răspunde relaţionării cu alte persoane, mutism;
agresivitate, hiperactivitate, comportament dificil;
întârzieri de dezvoltare sau regresie;
dificultati în exercitarea controlului asupra sentimentelor şi trăirilor emoţionale. Pentru ca aceasta perioada sa poata fi depasita cu usurinta de catre copil, asistentul maternal profesionist trebuie sa colaboreze strans cu asistentul social al copilului, in vederea stabilirii unui plan in ceea ce priveste separarea treptata, indiferent care este sensul acestei separari. Acest plan va fi stabilit în funcţie de câteva aspecte importante: Legate de copil:
Vârsta cronologică a copilului şi gradul său de dezvoltare;
Determinarea rutinelor cu care copilul este obişnuit (ore de somn, tip de alimentaţie, obiceiuri legate de igiena, ritualuri legate de aceste momente, dacă îl linişteşte să i se cânte, să fie mângâiat pe spate etc.);
Mod de adresare (prenumele, porecle de alint...);
Obiecte preferate de îmbrăcăminte, pentru alimentatie
Tipuri de jocuri, jucarii, pasiuni
Rezultate scolare Legate de părinti/rude (daca copilul urmeaza sa se intoarca in familia biologica sau exinsa) :
Asteptari în ceea ce priveşte creşterea şi îngrijirea copilului lor;
Timp disponibil pentru a-l petrece împreună cu copilul: program de intalniri, activitati de timp liber, etc;
Disponibilitate de relaţionare cu asistentul maternal, asistentul social al copilului in vederea returnarii/preluarii informatiei despre evolutia copilului Legate de familia de adoptie (daca copilul urmeaza sa fie adoptat):
Timp disponibil pentru a-l petrece împreună cu copilul in vederea adaptarii treptate;
Timp disponibil pentru a discuta cu asistentul maternal si asistentul social al copilului in vederea datelor importante despre copil (program de viata, obiceiuri alimentare, activitati in care este implicat, pasiuni, prieteni…).

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 38

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 Legate de asistentul maternal profesionist si profesionistii Serviciului de Asistenta maternala:
Exigentele în raport cu părintii/rudele sau adoptatorii (metode de menţinere a relaţiei cu copilul, respectarea orarului de vizite, etc.) Procesul de separare si adaptare este un proces de durata, care este determinat de varsta copilului si gradul sau de maturitate, de atitudinea celor care il ingrijesc si a celor care il vor ingriji. In mare masura, transferul afectiv al copilului pentru cel care il ingrijesc se face doar in contextul in care intre acesti adulti exista o buna colaborare si coordonare. Nu este suficient sa stabilim un plan, trebuie sa avem grija ca fiecare gest sa vina sa il sustina pe copil. In tot acest proces de separare, copilul trebuie sa fie implicat nemijlocit: el trebuie sa stie ce anume urmeaza sa i se intample, de ce anume si cum urmeaza sa se procedeze. Cel mai important aspect este acela al respectului pentru copil si pentru sentimentele sale. Separarea se produce deoarece „parintii tai au o situatie de dificultate acum, insa ei te iubesc foarte mult”, „ desi o sa-mi lipsesti foarte mult, ma bucur ca te intorci in familia ta”, „Sunt mandra/mandru de faptul ca ai reusit sa termini scoala si ti-ai gasit un loc de munca” sau „Noii tai parinti te iubesc si te-au dorit foarte mult. Asta nu inseamna ca eu nu te iubesc, dar ei iti pot oferi toata dragostea de care ai nevoie”. Uneori, copilul are nevoie sa stie ca poate mentine sau relua relatia cu asistentul maternal, atat timp cat are aceasta nevoie afectiva. Daca acest lucru nu contravine intereselor copilului, a familiei sale sau a intereselor asistentului maternal, este posibila mentinerea relatiei cu acesta.

In acelasi timp cu munca de pregatire desfasurata cu copilul, se fac si demersurile legate de documentele care trebuiesc intocmite pentru fiecare copil aflat in plasament la un AMP. Astfel, imediat după ce autoritatea competenta a luat hotărârea de plasament a unui copil la un AMP se va încheia convenţia de plasament între asistentul maternal profesionist şi angajatorul său, în condiţiile şi cu elementele prevăzute de legislaţia în vigoare după cum urmează:
convenţia se încheie pentru fiecare copil primit în plasament, cu acordul scris al soţului/soţiei asistentului maternal profesionist (unde este cazul) şi se notifică autoritatii competente care a hotărât plasamentul copilului.
această convenţie cuprinde următoarele elemente: a. informaţii referitoare la copil: identitatea, originea etnică şi religioasă, situaţia sa personală familială, socială şi medicală, nevoile sale speciale; b. motivele hotărârii de plasament; planul de aplicare şi obiectivele plasamentului; c. modalităţile de menţinere a contactului între copil şi familia sa biologică (dacă nu există contraindicaţii) şi modul de pregătire a reintegrării copilului în familia proprie, în cazul plasamentului; d. modalităţile de supraveghere a activităţii asistentului maternal profesionist şi de evaluare periodică a evoluţiei copilului; e. drepturile si obligaţiile specifice ale părţilor. Incheierea convenţiei de plasament între asistentul maternal profesionist şi angajator se realizează înainte de mutarea propriu-zisă a copilului dar dupa pronuntarea hotărârii de plasament.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 39

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008

Un al doilea document foarte important si aflat in stransa legatura cu conventia de plasament este planul individualizat de protectie (PIP) al copilului (Planul individualizat de protectie este acelasi lucru cu planul individualizat de permanenta mentionat de standardele minime obligatorii din acest domeniu). Este foarte important ca AMP sa discute acest plan cu asistentul social al copilului, inainte ca respectivul copil sa ii fie plasat. Acest plan, care trebuie intocmit obligatoriu pentru fiecare copil separat de parintii sai, are un format minim (puncte care trebuie atinse) dat de lege si cuprinde in esenta o descriere a solutiei de permanenta identificata pentru copilul respectiv. Acest lucru inseamna ca pentru un copil separat de familie, inca de la intrarea lui in sistemul de protectie speciala, trebuie sa existe o planificare pentru viitor – sa se stie daca urmeaza sa fie reintegrat in familia sa, daca va ramane pe termen lung departe de parinti sau poate va fi adoptat. In functie de aceasta finalitate a planului individualizat de protectie si raportat la nevoile copilului si ale familiei, planul include masuri din mai multe domenii – sanatate, educatie etc, fiecare astfel de domeniu fiind detaliat intr-un plan de interventie specifica (PIS), pentru fiecare dintre masurile identificate fiind stabilita o persoana responsabila si un termen pentru realizare. Daca, spre exemplu, copilul nu a fost vaccinat sau are nevoie de un tratament, planul va cuprinde inscrierea copilului la un medic de familie si realizarea vaccinarii sau a tratamentului de catre medicul de familie, intr-un termen limita dat de la data la care copilul a ajuns la AMP. Sa ne gandim si la un alt exemplu, al unui copil de 3-4 ani care dupa ce a stat cu AMP un an, urmeaza sa fie adoptat. Rolul poate cel mai important in aceasta situatie pentru a-l pregati pe copil pentru cunoasterea si mutarea in noua lui familie revine AMP. Spunem acest lucru avand in vedere ceea ce tocmai am mentionat anterior referitor la pregatirea copilului pentru mutarea treptata, pentru acomodarea progresiva cu persoane necunoscute. Ca urmare, in planul individualizat de protectie, AMP va avea ca responsabilitate pregatirea copilului pentru mutarea la familia adoptiva cu minimum de traume pentru copil; in mod normal, in acest demers ar trebui sa fie ajutat de asistentul social al copilului, cel care cunoaste cel mai bine nevoile, problemele dar si punctele tari ale acelui copil. Am mentionat in mod expres aceste doua documente care se leaga strans de plasamentul unui copil la AMP pentru ca sunt cele mai importante din punct de vedere al prevederilor legale si pentru ca, de regula, AMP are o contributie semnificativa in stabilirea interventiilor si apoi in punerea lor in aplicare pentru ca, de la un anumit punct, este persoana care cunoaste cel mai bine copilul. Vom reveni la finalul acestei sesiuni la ideea ca AMP este parte a unei echipe de profesionisti care lucreaza impreuna pentru viitorul copilului.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 40

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 2.2 ROLUL ASISTENTULUI SOCIAL AL AMP SI CEL AL ASISTENTULUI SOCIAL AL COPILULUI Sa vedem cine sunt ceilalti membrii ai echipei care, impreuna cu AMP, incearca sa identifice si sa puna in aplicare masurile specifice pentru situatia fiecarui copil in parte. Exista doi responsabili pe care normele legale in vigoare ii identifica atunci cand se descrie modul de organizare a ingrijirii unui copil la AMP; este vorba despre asistentul social al copilului si respectiv asistentul social al AMP. Fiecare copil plasat la asistentul maternal va avea un asistent social care va urmari aspectele legate de ingrijirea si dezvoltarea copilului, mentinerea relatiilor cu parintii si familia. Sa analizam responsabilitatile care revin asistentilor sociali ai copilului plasat la AMP: a. evaluarea, in urma sesizarii, a nevoilor copilului aflat in dificultate; b. revizuirea evaluarii nevoilor copilului; c. intocmirea si revizuirea planului individualizat de protectie pentru copil si a PIS-urilor aferente; d. monitorizarea si inregistrarea evolutiei planului individualizat de protectie si a PIS-urilor aferente; e. realizarea instruirii specifice a AMP cu privire la nevoile copilului, inaintea plasarii acestuia; f. informarea in scris a AMP cu privire la drepturile si obligatiile legale ce-i revin acestuia cu privire la persoana copilului pe durata plasarii, inainte de mutarea copilului; g. coordonarea procesului de potrivire a copilului cu AMP; h. intocmirea conventiei de plasament; i. coordonarea activitatilor privind mutarea copilului la AMP; j. intocmirea, pastrarea si actualizarea dosarului copilului; k. organizarea, coordonarea si monitorizarea activitatilor in care sunt implicati alti specialisti, atunci cand nevoile copilului impun aceste interventii; l. asigurarea mentinerii relatiilor copilului cu familia sau cu orice alte persoane relevante pentru viata acestuia; m. participarea la programe de pregatire specifica, functie de nevoile de formare identificate de supervizor. Fiecare asistent maternal profesionist va avea desemnat de catre angajator un asistent social ce va avea rol de supervizor si va realiza evaluarea anuala a activitatii AMP. Responsabilitatile asistentilor sociali ai AMP includ: a. evaluarea capacitatii solicitantilor, in vederea atestarii ca AMP, de a oferi ingrijire potrivita copilului aflat in dificultate; b. participarea la pregatirea solicitantului, in calitate de formator sau in vederea sprijinirii solicitantului pe parcusul pregatirii; c. intocmirea, pastrarea si actualizarea dosarului AMP; d. sprijina si monitorizeaza AMP si se asigura ca acesta este informat in scris, accepta, intelege si actioneaza in conformitate cu standardele, procedurile si metodologia promovate de catre autoritatea competenta; e. prezinta AMP, inainte de plasarea copilului, standardele, procedurile si orice alte instructiuni referitoare la ingrijirea copilului si se asigura ca acestea au fost intelese; f. participa la procesul de potrivire a copilului cu AMP, prezentand abilitatile si competentele AMP si oferind sprijin AMP;

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 41

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 g. h.

i. j. k.

furnizeaza in scris AMP informatii privind sprijinul disponibil din partea grupului local de AMP sau a formelor asociative ale AMP; furnizeaza in scris AMP informatii privind procedurile ce vor fi urmate in cazul suspiciunilor de abuz, neglijare sau orice alta plangere facuta impotriva lui, precum si asupra sprijinului disponibil in astfel de situatii; identifica nevoile de pregatire si potentialul fiecarui AMP, precum si ale membrilor familiei acestuia; evalueaza anual activitatea fiecarui AMP; participa la programe de pregatire specifica, functie de nevoile de formare identificate de supervizor.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 42

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 2.3 ROLUL SI ATRIBUTIILE ALTOR SPECIALISTI DIN CADRUL DGASPC. COOPERAREA AMP CU SERVICIILE DIN COMUNITATE Am vorbit pana acum despre doi dintre profesionistii pe care AMP ii va intalni si cu care va lucra din momentul in care un copil va fi plasat in familia acestuia – asistentul social al copilului si cel al AMP. Acestia nu sunt singurii specialisti din cadrul directiei pe care AMP ii va intalni si cu care va trebui sa lucreze; spre exemplu, in mod cert va fi nevoie sa lucreze cu personalul din serviciul resurse umane/financiar, direct sau prin intermediul asistentului social (pentru clarificarea aspectelor legate de salarizare, concedii, decontari etc). O alta situatie particulara este aceea in care copilul pe care AMP il ingrijeste a fost victima unei forme de violenta ori are un handicap. De aceasta data AMP va lucra, la recomandarea asistentului social al copilului si a echipei de specialisti, cu alte servicii ale directiei care vor avea fiecare partea lor de responsabilitati in recuperarea acelui copil. Cooperarea cu alti specialisti in beneficiul copilului inseamna si alte lucruri; spre exemplu, odata ce copilul a ajuns la AMP, va trebui inscris la medicul de familie, asa cum sunt inscrisi toti copiii din familii. In functie de varsta si starea de sanatate a copilului, medicul de familie va face acea parte de interventie specific medicala (consult, prescriere medicatie, vaccinare etc), contribuind astfel, alaturi de AMP si de asistentii sociali despre care am vorbit, la o dezvoltare armonioasa a copilului, din toate punctele de vedere. Indiferent de varsta copilului aflat in plasament, asistentul maternal are nevoie de suportul avizat al medicului pentru a putea oferi copilului cele mai adecvate ingrijiri in raport cu nevoiele acestuia. Fie ca vorbim de imunizare si tratamente (preventive sau curative), alimentatie, igiena sau program de odihna, medicul este un specialist important in viata copilului. AMP trebuie sa stie cine este medicul copilului inainte de primirea copilului. Trebuie sa solicite asistentului social toate detaliile esentiale pentru sanatatea copilului, care sunt posibilele motive de ingrijorare in ceea ce priveste starea de sanatate a acestuia. Toate acestea se regasesc in PIP si trebuie aduse la cunostinta asistentului maternal de catre asistentul social al copilului. In baza lor, este alcatuit PIS sanatate si/sau PIS reabilitare (in situatia copiilor cu dizabilitati), planuri pentru a caror implementare este responsabilizat atat asistentul maternal, cat si medicul de familie. De aceea, este foarte importanta mentinerea unei relatii nemijlocite cu medicul de familie. Asistentul maternal trebuie sa apeleze la medic ori de cate ori starea de sanatate a copilului o impune sau considera ca nu stapaneste cu mare acuratete informatiile necesare pentru acordarea ingrijirilor adecvate copilului. Orice interventie medicala (chiar daca este vorba de un control uzual sau de un tratament efectiv) trebuie consemnate atat in fisa medicala a copilului (care se afla la medicul de familie), cat si in caietul copilului (aflat in responsabilitatea asistentului maternal). Toate aceste informatii sunt consemnate de catre asistentul social al copilului in PIP, cu ocazia evaluarilor triumestriale si constituie baza mentinerii sau revizuirii PIS Sanatate si/sau PIS Reabilitare. Acelasi lucru se intampla in cazul invatatoarei sau profesorului de la scoala din localitatea AMP; este evident ca, la fel ca toti copiii, si copilul plasat la AMP trebuie scolarizat; este responsabilitatea AMP sa faca demersurile pentru a-l inscrie la scoala dar si pentru a urmari evolutia lui la scoala, in timp ce profesorilor le revine sarcina sa educe copilul respectiv. Ambele roluri sunt importante

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 43

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 pentru copil si atat AMP cat si profesorul au urmat o forma de pregatire pentru a sti ce au de facut, cum trebuie sa lucreze cu copilul. Asistentul maternal reprezinta copilul la intalnirile cu parintii, se intereseaza de evolutia copilului in cadrul grupului de covarstnici, modul de implicare in activitatile scolare, discuta cu educatorul/ invatatorul/ profesorul care sunt metodele cele mai adecvate pentru copil pentru a obtine maximul de potential. De altfel, asistentul maternal are un rol activ in elaborarea si implementarea PIS educatie formala si nonformala/informala si PIS Socializare si petrecere a timpului liber, alaturi de cadrul didactic responsabil si de asistentul social al copilului. Pentru situatii de urgenta, asistentul maternal trebuie sa cunoasca cine este specialistul cel mai abilitat sa ii raspunda sau sa intevina. De aceea, trebuie sa aiba la indemana un tabel cu numele si datele de contact al tuturor profesionistilor din echipa de implementare a PIP pentru copilul pe care il are in plasament si sa apeleze la acestia ori de cate ori este nevoie. Aspectul cel mai important care trebuie retinut legat de aceasta sectiune este acela ca AMP, intr-un mod similar cu parintele natural, nu face singur ingrijirea copilului, existand si alti profesionisti care isi aduc aportul la ingrijirea si siguranta copilului aflat in plasament. Diferenta semnificativa insa raportat la familia naturala este aceea ca, in cazul copilului plasat la AMP, toate interventiile se desfasoara in mod planificat, urmarindu-se respectarea unor termene si distribuindu-se sarcini/responsabilitati mai multor membri ai unei echipe.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 44

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 2.4 PLANIFICAREA INTERVENTIILOR Interventia in domeniul protectiei copilului are la baza lucrul in echipa. Datorita activitatilor specifice, interventiile apartin ca specific specialistilor in domenii ca asistenta sociala, psihologie, medicina, drept, etc. Acest lucru este cauzat de complexitatea problemelor cu care se confrunta o persoana ca membru al unei comunitati umane. Interventiile in protectia copilului apar in aceasta lumina ca fiind rezultatul activitatii acestor specialisti in vederea dezvoltarii, recuperarii si cresterii normale a copilului. Asistentul maternal detine in acest context rolul de persoana cheie, persoana de referinta a copilului, dat fiind specificul acestei profesii. Coordonarea echipei de lucru va fi asigurata de catre asistentul social al copilului, responsabil de caz, asistent social ce va fi intalnit de catre AMP inaintea fiecarui plasament, inca din faza de potrivire teoretica. Asistentul social al copilului va realiza planul individualizat de protectie al copilului, cu sprijinul echipei pluridisciplinare, plan care va contine si referiri la interventiile altor categorii de specialisti. In consecinta, din cele prezentate pana acum, responsabilitatile asistentului maternal pofesionist, ca parte a unei echipe, includ cel putin urmatoarele:
realizarea obligatiilor si responsabilitatilor prevazute in conventia de plasament pentru fiecare copil;
participa la realizarea planului individualizat de protectie al copilului si a PIS-urilor aferente acestuia, moment in care va intelege care sunt obiectivele si interventiile planificate in care el va fi implicat;
participa la revizuirea periodica a planului individualizat de protectie al copilului, respectiv a PIS-urilor aferente;
respectarea procedurilor, metodologiilor si a regulamentelor interne elaborate de angajator;
participarea la programe de pregatire, functie de recomandarea asistentului social al AMP intocmita in urma identificarii nevoilor de formare;
asigura ingrijirea copilului;
sprijina copilul in mentinerea si dezvoltarea relatiilor cu familia sa, cu prietenii si cu orice alte persoane relevante din viata copilului, daca acestea nu contravin interesului superior al copilului. Concluzionand, reţeaua de suport a AMP include, de regula:

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 45

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 46

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 2.5 INSTRUMENTE DE LUCRU ALE AMP Munca in echipa si planificarea interventiilor fiecarui specialist sau profesionist se face si se urmareste cu ajutorul unor documente si instrumente de lucru. Cu alte cuvinte, exista o serie de “hartii” care sunt foarte importante atat pentru AMP cat si pentru copil; vorbim aici despre doua categorii esentiale de documente:
documente legate de calitatea AMP de angajat al Directiei (fisa postului, contractul de munca)
documente legate de situatia si evolutia copilului (conventia de plasament, planul individualizat de protectie - PIP, plan individualizat de servicii – PIS, jurnalul copilului) Din prima categorie, despre fisa postului si despre contractul de munca s-a discutat cu ocazia vizitei pe care AMP au facut-o la departamentul de resurse umane (sau a intalnirii avute cu reprezentantii acestui departament, dupa caz), ca parte a pregatirii practice. De asemenea, din cea de-a doua categorie s-a vorbit despre conventia de plasament, despre PIP si despre PIS. Ca urmare, in incheierea acestei sesiuni vom detalia importanta unui instrument/tehnica foarte importante legate direct de munca AMP cu copilul – “povestea vietii” sau jurnalul copilului. Copiii care traiesc cu familiile lor naturale au sansa de a-si cunoaste trecutul si de a-si clarifica evenimente din trecut prin prisma prezentului. Copiilor separarti de familiile lor naturale le este adesea negata aceasta sansa; au schimbat in repetate randuri familii, asistenti sociali, case si localitati. Trecutul lor poate fi pierdut, mare parte din el chiar uitat. “Jurnalul copilului” sau “povestea vietii copilului” este o incercare de a da inapoi copiilor separati de familiile lor naturale o parte a acestui trecut. Strangerea la un loc a faptelor petrecute in viata copilului si a oamenilor semnificativi din ea, il ajuta pe copil sa inceapa sa accepte trecutul si sa mearga inainte, in viitor, cu aceste cunostinte despre trecut. Daca adultii nu pot sau nu discuta despre trecut cu copiii pe care ii ingrijesc, copiii pot crede ca acest trecut este incarcat de lucruri urate, pentru care ei sunt vinovati, lucru care are un efect negativ asupra dezvoltarii lor emotionale si sociale. Pentru copiii separati de parintii lor naturali si in mod special pentru cei care au schimbat mai multe locuri de plasament, este important sa afle si sa inteleaga cauzele care au condus la separare si care a fost motivul pentru care atat de multi adulti nu au putut avea grija de ei. “Jurnalul copilului” poate fi concretizat intr-o carte, caseta video sau pur si simplu poate fi o inregistrare a intalnirilor care au avut loc cu copilul. Este foarte important ca toti copiii sa fie implicati in discutii care se refera direct la evenimente din viata lor. “Jurnalul copilului” poate constitui mijlocul prin care se ofera copilului informatii in concordanta cu varsta sa, informatii pe baza carora copilul sa ia sau sa inteleaga o serie de decizii care ii afecteaza viata. Spre exemplu, un copil care dezvaluie identitatea unui adult din familia naturala care a abuzat sexual de el/ea, va trebui sa inteleaga ca se poate sa nu fie posibila reintegrarea in familia naturala, atata timp cat situatia se mentine neschimbata. Tehnica de cunoastere a “povestii vietii” copilului ofera acestora o modalitate structurata si pe intelesul lor de a vorbi despre ei insisi.. “Povestea vietii” poate amplifica sentimentul valorii de sine al copilului, pentru ca este trist dar in mintile a aproape tuturor copiilor separati de familiile lor de origine exista gandul ca ei nu au nici o valoare si nu pot fi iubiti. Ei se auto-invinovatesc pentru

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 47

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 actiuni si fapte care apartin in exclusivitate adultilor. Daca au fost abandonati, neglijati sau raniti de catre parinti ori familia largita, sunt convinsi ca toti acestia ii blameaza pe ei. O modalitate de a depasi aceste sentimente si de a construi un sentiment sanatos al identitatii este aceea de a discuta cu copilul despre trecut, prezent si viitor. Trecutul este constituit din locuri, date semnificative si perioade, oameni, schimbari, pierderi sau separari, evenimente fericite sau triste, cum ar fi boli, vacante sau aniversari ale zilelor de nastere. Prezentul este reprezentat prin imagini despre sine, reactii la evenimente din trecut si raspunsuri la intrebari de genul “ce caut eu aici?”, “cui apartin eu?”, “cum ma privesc altii?”. Viitorul este reprezentat de subiecte ca “ ce voi fi eu”, “unde voi locui?”, “ce sanse am?”, “ce schimbari vor mai interveni?”. Aceasta tehnica/instrument poate fi folosit/a de orice adult care poate manifesta intelegere, atentie, rabdare si care este pregatit sa-si petreaca timpul cu si sa se dedice copilului: asistent social al copilului, personal din centrele de plasament, asistenti maternali, parinti adoptivi, cu mentiunea ca cei din urma vor trebui sa obtina sprijinul activ al asistentului social al copilului si al altor persoane semnificative pentru copil. Principiile de lucru care trebuie respectate in utilizarea acestui instrument/tehnica:
Sa nu tradati niciodata increderea pe care un copil o are in d-voastra (daca un copil vi se confeseaza pentru prima oara legat de un abuz sexual, va trebui sa-i explicati clar copilului ca unele informatii vor trebui transmise mai departe altor persoane responsabile).
Nu evitati sa discutati cu copilul lucruri pe care acesta doreste sa le discute doar pentru ca subiectele va stanjenesc.
Nu vorbiti in numele copilului
Odata inceputa munca la “povestea vietii” nu trebuie sa abandonati copilul la jumatatea procesului, sperand ca altcineva va termina ceea ce ati inceput dumneavoastra. Va trebui sa continuati pana cand amandoi veti cadea de acord ca este moemntul sa incheiati aceasta munca.
Sa nu folositi niciodata in relatiile cu copilul recompensa sau pedeapsa; purtati-va firesc, ca si cand ati trece printr-o perioada normala a vietii impreuna cu copilul.
Urmati si respectati ritmul impus de copil si nu cel care va convine d-voastra; grabindu-i pe copii nu faceti altceva decat sa-i franati in dezvaluirea informatiilor.
Fiti consecvent - nu incepeti niciodata munca pentru a spune mai apoi ca veti continua cand veti avea timp. Copilul nu va mai avea incredere in d-voastra si se va simti ranit daca veti proceda asa. Subliniem in mod deosebit faptul ca pastrarea confidentialitatii asupra a tot ceea ce spune copilul in timpul lucrului la “povestea vietii” este una extrem de importanta si uneori dificila pentru ca ceilalti profesionisti din viata copilului (asistent social, psiholog etc) pot avea o abordare “de echipa” asupra problemei, simtind ca este imperios necesar sa cunoasca unele lucruri, tocmai cu scopul de a ajuta copilul. Copilul, probabil, nu va avea aceeasi parere. De aceea, oricand este posibil incercati sa includeti in acest proces si persoane semnificative din trecutul copilului. O alta abordare este sa-i explicam copilului ca dorim sa-i cerem permisiunea de a discuta lucruri pe care ni le-a impartasit cu alte persoane, tocmai pentru ca noi credem ca acest lucru ar fi in folosul lui. Este posibil si sa negociem cu copilul ce anume avem voie sa spunem si ce nu. Totusi, exista uneori dezvaluiri atat de grave incat nu se poate pastra tacerea (ex. copilul stie ceva despre o persoana care a comis un abuz sexual asupra sa si care in prezent practica acest lucru cu alti copii). In asemenea cazuri va trebui sa explicati copilului ca este necesar sa impartasiti aceasta informatie unei alte persoane pentru a-l putea proteja si a-i putea ajuta si pe alti copii. Ceea ce se

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 48

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 poate promite este ca veti face acest lucru numai daca veti considera ca este absolut necesar, ca veti fi alaturi de copil, veti fi prezent la orice interviu pentru a-l proteja impotriva oricarui abuz. De asemenea, se poate agrea cu copilul un moment anume cand dezvaluirea lui poate fi impartasita si altor persoane. Sintetizand, principalele caracteristici ale acestei tehnici sunt urmatoarele:
Realizeaza o evidenta clara a trecutului copilului – oameni, fapte, evenimente
Explica evenimente din viata copilului, ajutandu-l sa inteleaga aceste evenimente
In situatia in care copilul este suficient de mare, el/ea trebuie implicat din plin in aceasta munca de “poveste a viatii”
Oricand este posibil, obtineti fotografii ale oamenilor importanti si ale locurilor importante din viata copilului.
Este util ca aceasta “poveste” sa fie facuta pentru toti copiii aflati in ingrijirea asistentilor maternali, indiferent daca acestia se vor intoarce acasa la familia naturala sau se vor muta intro familie adoptiva.
Este important de subliniat ca munca este proprietatea copilului si ca ea trebuie sa-l urmareasca intotdeauna cand el se muta.
Deseori, prin utilizarea acestei tehnici, copiii vor incepe sa discute despre experientele si amintirile lor cele mai dureroase din trecut, despre ingrijorarile si confuziile lor. Vom incheia sesiunea de astazi precizand faptul ca face parte din rolul asistentului social sa discute cu asistentul maternal despre momentul si modalitatea de folosire a acestei tehnici, precum si sa ajute asistentul maternal sa cunoasca si sa obisnuiasca cu munca de “poveste a vietii” dar si a altor tehnici de comunicare cu copilul.

MESAJE-CHEIE: 1. Decizia prin care copilul va fi separat de familia sa este luata de catre una din cele doua autoritati competente:
Comisia pentru Potectia Copilului – atunci cand exista acordul parintilor pentru plasament,
Instanta judecatoreasca – atunci cand parintii se opun plasamentului propus. 2. Intotdeauna exista un document care atesta separarea copilului de familie (Decizia de plasament in regim de urgenta a directorului DGASPC, hotararea CPC, hotararea instantei judecatoresti). 3. Fazele plasamentului:
potrivirea copilului cu AMP, care se face in doua componente (teoretica si practica)
informarea si pregatirea partilor implicate (copil, familie naturala, AMP)
acomodarea copil-AMP
pronuntarea hotararii de plasament de catre autoritatea competenta
mutarea propriu-zisa
urmarirea plasamentului (monitorizarea) 4. Aspecte de retinut cu privire la procesul de plasament:
fiecare copil are un ritmul propriu/personal de acomodare la schimbarile care au loc in viata lui si acest ritm trebuie respectat;
este obligatorie implicarea tuturor membrilor familiei AMP si a persoanelor care locuiesc cu acesta, inca de la inceputul procesului de acomodare si pe toata durata lui de desfasurare;

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 49

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008
intregul proces este urmarit si sprijinit de asistentul social al copilului, asistentul social al AMP si, daca este cazul, si de alti profesionisti. 5. In perioada de adaptare la o schimbare (mutarea copilului in sau din familia AMP) copilul traverseaza o perioada greu de gestionat in care pot sa apara manifestari specifice – tulburari somatice (febra, diaree, lipsa pofta de mancare etc), lipsa de incredere, intarzieri de dezvoltare, comportament retras, apatie sau dimpotriva – agresivitate, hiperactivitate, etc. 6. Procesul de separare trebuie planificat atent, cu luarea in considerare a tuturor aspectelor legate de copil, de parintii si rudele acestuia, de AMP, de familia adoptiva (atunci cand se pregateste adoptia copilului). 7. Cele mai importante documentele intocmite:
legate de calitatea de angajat a AMP: fisa postului, contractul de munca
legate de situatia si evolutia copilului:hotararea de plasament, conventia de plasament, planul individualizat de protectie - detaliat in planuri de interventie specifica pentru diferite domenii si “jurnalul copilului” 8. Fiecare copil plasat la AMP va avea un asistent social care va urmari aspectele legate de ingrijirea si dezvoltarea copilului, mentinerea relatiilor cu parintii naturali, familia extinsa, alte persoane relevante pentru copil. 9. Fiecare AMP va avea desemnat de catre angajator un asistent social ce va avea rolul de monitorizare si sustinere a activitatii sale, de realizare a evaluarii anuale a activitatii AMP. 10. AMP nu face singur ingrijirea copilului, existand si alti profesionisti care isi aduc aportul la cresterea si dezvoltarea armonioasa a copilului aflat in plasament; interventiile acestor specialisti se desfasoara in mod planificat, urmarindu-se respectarea unor termene si distribuindu-se sarcini mai multor membri ai unei echipe. 11. “Jurnalul copilului” sau povestea vietii copilului cuprinde la un loc fapte petrecute in viata copilului si oameni semnificativi din ea, il ajuta pe copil sa inceapa sa accepte trecutul si sa mearga inainte , in viitor, cu aceste cunostinte despre trecut.

INTREBARI DE AUTO-CONTROL: 1. 2. 3.

Care sunt autoritatile competente sa decida separarea copilului de familia sa naturala? Enumerati fazele plasamentului. Care sunt cele mai importante caracteristici ale procesului de acomodare a copilului cu AMP? 4. Enumerati cel putin 2 elemente de luat in considerare in pregatirea procesului de separare a copilului pentru copil, pentru familia naturala si respectiv pentru AMP. 5. Care sunt documentele cele mai importante legate de calitatea de angajat al Amp? Dar cele legate de situatia si evolutia copilului plasat? 6. Care este rolul asistentului social al AMP? 7. Care este rolul asistentului social al copilului? 8. Care este semnificatia conceptului de interventie in echipa? 9. Enumerati cel putin 3 componente ale retelei de suport a AMP. 10. Descrieti rolul “jurnalului copilului”.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 50

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008

SESIUNEA 3 ASPECTE CONCRETE ALE OCUPATIEI DE AMP Sesiunea 3 Aspecte concrete ale ocupatiei de AMP 4 ore 3.1. Respectarea confidentialitatii 3.2. Relationarea cu familia naturala/adoptiva a copilului ori alte persoane cu care copilul are relatii personale 3.3. Impactul ocrotirii temporare asupra familiei AMP

SESIUNEA 3.1 DEFINIREA SI ARGUMENTAREA IMPORTANTEI CONFIDENTIALITATII Sesiunea anterioara a abordat AMP ca parte a unei echipe care se ocupa de bunastarea copilului aflat in plasament. O data ce AMP face parte din aceasta echipa se asteapta de la el ca si profesionist o anumita atitudine in relatia cu familia naturala, cu familia adoptiva, cu alti membrii ai echipei de specialisti; cu alte cuvinte, atunci cand ceilalti considera AMP ca fiind un profesionist, asteapta de la el sa vorbeasca, sa se comporte ca un profesionist in tot ceea ce are de facut pentru ocrotirea copilului plasat. Pentru ca acest lucru sa se intample, este necesar ca AMP sa inteleaga foarte bine care sunt drepturile si indatoririle pe care le au in aceasta calitate; ceilalti profesionisti vor lua in considerare aceste lucruri atunci cand judeca activitatea AMP. Spre exemplu, toata lumea va considera de la sine inteles ca AMP accepta copiii plasati asa cum sunt ei, cu trecutul, prezentul si viitorul lor, cu calitatile dar si cu problemele lor si AMP, ca ocrotitor al lor, va fi primul “avocat” care va lupta pentru drepturile lor (chiar si atunci cand comit delicte!). Se va astepta de la AMP sa inteleaga de ce este important sa incurajeze si sa sprijine contactul copilului cu familia lui naturala (evident, atunci cand acest lucru nu este in mod explicit interzis de instanta judecatoreasca), sa-l ajute sa treaca peste sentimentele de abandon fara sa-l invinovateasca sau si mai rau sa-i acuze ori jigneasca pe parintii firesti ai copilului; in cursul sesiunilor viitoare despre atasament vom vedea ca astfel de atitudini intotdeauna fac rau copilului si ceea ce se intampla in multe situatii este ca AMP nu va mai putea comunica cu copilul sau vor aparea comportamente dificile ale acestuia. Pentru asigurarea dezvoltarii optime a copilului, AMP va crea o atmosfera echilibrata, de familie, sa caute si sa gasesca modalitati de a stimula copilul, de a-l ajuta sa se integreze in familie dar si in comunitate. Pedeapsa corporala si neglijarea copilului nu sunt permise si sunt motive pentru retragerea atestatului de AMP. Nu in ultimul rand, in calitate de profesionist, AMP trebuie sa stie ca, la fel cum medicul nu are voie sa discute despre boala unui pacient cu un alt pacient, nici in cazul AMP nu este permisa incalcarea principiului confidentialitatii. Acest lucru inseamna ca tot ceea ce AMP afla de la asistentul social sau de la copil ori de la familia naturala sunt lucruri care nu se discuta nici cu vecinii si nici cu prietenii. Poate sa para un lucru usor insa mai ales in comunitatile mici curiozitatea cu privire la copilul nou venit in familie, cu privire la situatia acestuia, a familiei sale poate sa fie foarte mare si AMP trebuie sa aiba intotdeauna un raspuns pregatit, raspuns care sa nu incalce principiul confidentialitatii.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 51

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 3.2 RELATIONAREA CU FAMILIA NATURALA/ADOPTIVA A COPILULUI ORI ALTE PERSOANE CU CARE COPILUL ARE RELATII PERSONALE Parintii trebuie implicati in toate deciziile cu privire la copil, cu exceptia situatiilor in care acest lucru este contraindicat sau nu este in interesul superior al copilului (ex. situatiile in care parintii au abuzat grav copilul, au fost decazuti din drepturile parintesti din diverse motive). Parintii isi exercita drepturile si responsabilitatile fata de copilul lor, cu exceptia situatiilor in care parintii copilului sunt decedati, necunoscuti, declarati judecatoreste disparuti sau morti, decazuti din drepturile parintesti; in aceste situatii drepturile si responsabilitatile parintesti sunt exercitate, dupa caz, de consiliul judetean, de tutore sau de alt reprezentant legal. AMP sprijină asistentul social in mentinerea relatiei copil-parinti sau alte rude, prieteni, persoane importante pentru viata copilului. Astfel, el trebuie sa clarifice cu asistentul social al copilului cel putin urmatoarele aspecte extrem de importante:
care sunt persoanele cu care se va mentine contactul,
cum se vor realiza aceste intalniri,
locul si durata de desfasurare. AMP discută cu asistentul social al copilului despre situatia copilului si despre familia acestuia pentru a intelege contextul care a stat la baza separarii copilului de familie. Retineti faptul ca pastrarea legaturii intre copil si parintii lui are o serie de beneficii foarte importante pentru copil:
ajuta la construirea unui sentiment pozitiv al identitatii;
creste respectul de sine al copilului;
imbunatateste integrarea sociala;
reduce riscul de esec al plasamentului;
mareste sansele de reintegrare in familia naturala. Este foarte adevarat si faptul ca, in ciuda acestor avantaje pentru copil, unii parinti nu-si viziteaza copiii. Pentru a putea mentine o relatie buna cu parintii copilului AMP trebuie sa retina urmatoarele:
nu exista tipare pentru cei mai buni parinti asa cum nu exista nici pentru asistentii maternali; fiecare copil are o situatie specifica/aparte
responsabilitatea asistentului maternal este de a lucra impreuna cu parintii pentru a ajuta copilul
parintii sunt de cele mai multe ori lipsiti de ajutor; acest lucru poate duce la excluderea lor din viata copilului daca nu sunt sprijiniti
parintii respecta asistentii maternali atata timp cat si ei sunt recunoscuti ca parinti, chiar daca nu pot avea grija de copil
daca se face diferenta clara intre parinte si asistent maternal acest lucru poate sa evite aparitia “rivalitatii”
asistentii maternali pot sa implice parintii copilului in identificarea mancarii preferate, organizarea programului zilnic, etc.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 52

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008
asistentii maternali pot avea sentimente negative fata de parintii care au abuzat copilul; acest lucru este normal sa se intample dar trebuie sa inteleaga ca in cele din urma copiii se vor intoarce in familia lor
relationarea cu familia este o responsabilitate a profesiei de asistent maternal; asistentii maternali vor fi sprijiniti in dezvoltarea unei atitudini profesionale fata de sentimentele negative care pot apare fata de parintii copilului.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 53

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 3.3 IMPACTUL OCROTIRII TEMPORARE ASUPRA FAMILIEI AMP Unul dintre scopurile sesiunilor de pregatire la care AMP participa este si acela de a se gandi in mod serios la ce inseamna prezenta unui (alt) copil in familia lor si la faptul ca ocrotirea unui copil are impact asupra intregii familii; nu este ceva ce afecteaza doar persoana care primeste atestatul de AMP ci si pe sot/sotie, copiii proprii si uneori si familia extinsa. Sentimentele pe care le incearca sotul/sotia AMP ori copilul propriu al AMP pot sa fie extrem de variate si contradictorii. Ocrotirea temporara a unui copil este stresanta si poate sa fie o piatra de incercare pentru relatiile din familia AMP. De exemplu, un sot sau o sotie se pot simti frustrati ca celalalt isi petrece foarte mult timp si consuma multa energie pentru a avea grija de copilul plasat si nu mai au timp unul pentru celalalt. Este deci important ca atunci cand vorbim despre un cuplu, chiar daca numai unul dintre soti solicita acordarea atestatului, sa fie amandoi decisi sa ocroteasca un copil si sa fie amandoi constienti de impactul pe care decizia lor il poate avea asupra familiei lor, ca intreg. De asemenea, dat fiind acest impact, este esential ca viitorii AMP sa se gandeasca de unde vor primi sprijin. Cu siguranta asistentul social va oferi o parte din acest sprijin, dar va trebui sa va ganditi si la alte resurse: rude, prieteni, biserica etc. Pentru aceia dintre AMP care au propriii copii, este vital ca acestia sa nu fie uitati. Ei trebuie implicati de la bun inceput, cu ajutorul parintilor si a asistentului social, care trebuie sa gaseasca impreuna modalitati de a explica cat mai clar ce va insemna ocrotirea unui copil in familia care pana atunci a fost doar a lui/ei. Întreţinerea relaţiilor între membrii familiei AMP: Este important să stabilim un mediu prielnic comunicării în familia AMP, astfel încât dvs. trebuie să menţineţi între membrii familiei dvs, relaţii de bună convieţuire şi implicit de comunicare. Recomandări:
Povestiţi partenerului dvs. care este situatia copilului, care sunt lucrurile pe care copilul poate şi nu poate să le facă, care sunt lucrurile care pot avea o conotatie negative pentru el (ex. Ca urmare a unui abuzz);;
În cazul în care în familia dvs. există şi alţi copii, spuneţi-le acestora, pe înţelesul lor, ce înseamnă prezenta copilului plasat;
Încurajaţi dialogul între membrii familiei
Prezentaţi familiei fiecare progres pe care copilul îl face şi creaţi un mic moment de bucurie la care să participe întreaga familie
Încurajaţi copilul să participe la activităţile curente al familiei ( spre exemplu, activităţi legate de gospodărie, dar şi cele legate de aniversări etc)
Nu-i privaţi pe ceilalţi membri ai familiei de anumite activităţi pe motiv că aveţi în îngrijire un copil ;
Stabiliţi împreună cu familia anumite reguli, încercând să-l implicaţi pe fiecare în relaţia cu copilul;
Dacă unul dintre membrii familiei nu doreşte să se implice, respectaţi-i decizia şi nu-l obligaţi să facă lucruri pe care nu doreşte;
Nu comparaţi copilul plasat cu ceilalţi copii ai familiei sau cu alti copii;
Păstraţi contactul cu anturajul care exista înainte de a lua în îngrijire un copil;
Acordaţi atenţie copilului în mod egal cu toţi membrii familiei, nu vă omiteţi nici pe dvs.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 54

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 MESAJE CHEIE: 1. AMP este un profesionist, prin modul in care se comporta, cum vorbeste in tot ceea ce trebuie sa faca pentru ocrotirea copilului plasat, adica: a. accepta copiii asa cum sunt (respecta identitatea), b. le promoveaza drepturile (in orice situatie!) c. intelege si promoveaza legatura cu familia naturala d. creaza in familie un atmosfera potrivita cresterii si dezvoltarii copilului plasat, e. pastreaza confidentialitatea cu privire la copil si situatia acestuia. 2. Parintii trebuie implicati in toate deciziile cu privire la copil, cu exceptia situatiilor in care acest lucru este contraindicat sau nu este in interesul superior al copilului (ex. situatiile in care parintii au abuzat grav copilul, au fost decazuti din drepturile parintesti din diverse motive). 3. Ca asistent maternal trebuie sa sprijiniti asistentul social in mentinerea relatiei copilparinti sau alte rude, prieteni, persoane importante pentru viata copilului. Astfel, trebuie sa clarificati cu asistentul social al copilului care sunt persoanele cu care se va mentine contactul, cum se vor realiza aceste intalniri, locul si durata de desfasurare. 4. Beneficiile pastrarii legaturii intre copil si parintii sai: a. ajuta la construirea unui sentiment pozitiv al identitatii; b. creste respectul de sine al copilului; c. imbunatateste integrarea sociala; d. reduce riscul de esec al plasamentului; e. mareste sansele de reintegrare in familia naturala. 5. Calitatea de AMP va influenta viata intregii familii; toti membrii familiei trebuie sa fie constienti de ceea ce inseamna ocrotirea temporara a unui copil si trebuie sa fie pregatiti sa-si asume acest lucru, cu toate implicatiile lui.

INTREBARI DE AUTO-CONTROL: 1. Explicati importanta respectarii principiului confindentialitatii. 2. Care sunt elementele pe care trebuie sa le stie AMP pentru defini modul in care se realizeaza pastrarea legaturii copilului plasat cu parintii sai? 3. Care sunt beneficiile pastrarii legaturii intre copil si parintii sai? 4. Enumerati cel putin trei elemente prin care AMP poate imbunatati relatia cu parintii naturali ai copilului. 5. Cum influenteaza calitatea de AMP pe membrii familiei acestuia? 6. Cum se poate pastra un climat de buna comunicare in familia AMP? Enumerati cel putin 3 modalitati.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 55

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008

MODULUL 3 CREŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA COPILULUI Sesiunea 1 Noţiuni de dezvoltare 1.1 Etapele dezvoltării copilului, teorii ale dezvoltării 1.2 Norme generale de igienă ale copilului si ale mediului sau de dezvoltare 1.3 Etape ale dezvoltării sexuale si dezvoltarea sexualitatii copilului 1.4 Tipuri de ataşament, modele de ataşament 1.5 Factori care conduc la tulburările de ataşament, efectele separării şi pierderii 1.6 Identitatea copilului 1.7 Abordarea globală a copilului de catre AMP Sesiunea 2 Viaţa intra-uterină 2.1 Etapele de dezvoltare fizică intra-uterină. 2.2 Principalii factori care influenţează dezvoltarea fătului Sesiunea 3 Perioada de nou-născut (sub o lună) 3.1 Principalele caracteristici ale nou-născutului SESIUNEA 4 Perioada de sugar (sub un an) 4.1 Principalele caracteristici ale sugarului 4.2 Principiile alimentaţiei sanogene a sugarului 4.3 Norme generale de igienă ale sugarului si ale mediului sau de dezvoltare 4.4 Mijloace de creştere a imunităţii 4.5 Cele mai frecvente boli ale sugarului. 4.6 Accidente posibile la sugari şi prevenirea lor SESIUNEA 5 Perioada copilăriei timpurii (1-3 ani) 5.1 Principalele etape de creştere şi dezvoltare a copilului de 1-3 ani. 5.2 Particularităţile psihice şi nevoile educative ale copiilor de 1-3 ani 5.3 Dezvoltarea limbajului 5.4 Tipuri de jocuri specifice acestei etape de dezvoltare a copilului. 5.5 Principalele crize de adaptare ale copilului de 1-3 ani 5.6 Comportamentul dificil al copilului şi tulburările de comportament în coplilăria timpurie 5.7 Prezentarea regulilor şi a limitelor utilizate în educarea copilului de 1-3 ani 5.8 Alcatuirea unui meniu adecvat copilului cu varsta cuprinsa intre 1 si 3 ani 5.9 Semne de imbolnavire si ingrijirea medicala 5.10 Prevenirea accidentelor 5.11 Norme generale de igienă ale copilului 1-3 ani si ale mediului sau de dezvoltare SESIUNEA 6 Vârsta preşcolară (3-5 ani) 6.1 Principalele caracteristici de creştere şi dezvoltare ale copilului de 3-5 ani 6.2 Particularităţi psihice şi nevoilor educative ale copiilor de 3-5 ani 6.3 Etapele de dezvoltare a limbajului 6.4 Tipuri de jocuri specifice acestei etape de dezvoltare a copilului 6.5 Reguli şi limite utilizate în educarea copilului de 3-5 ani. 6.6 Principale crize de adaptare şi integrare în colectivitate ale copilului de 3-5 ani 6.7 Comportamentul dificil al copilului de 3-5 ani şi tulburările de comportament specifice 6.8 Alcatuirea unui meniu adecvat copilului cu varsta cuprinsa intre 3 si 5 ani 6.9 Creşterea imunităţii copilului de 3-5 ani.

6 ore

1 oră

2 ore 4 ore

4 ore

4 ore

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 56

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 6.10 Prevenirea accidentelor. 6.11 Norme generale de igienă ale copilului 3-5 ani si ale mediului sau de dezvoltare, 6.12 Relatia asistentului maternal cu profesionistii din gradinita SESIUNEA 7 Vârsta şcolară mică (6-11 ani) 4 ore 7.1 Etape de creştere şi dezvoltare ale şcolarului mic 7.2 Particularităţi psihice şi nevoi educative ale copiilor de 6-11 ani 7.3 Etape de dezvoltare a limbajului în această perioadă de vârstă 7.4 Tipurile de jocuri specifice acestei etape de dezvoltare a copilului. 7.5 Principalele crize de adaptare şi integrare ale copilului în şcoală. 7.6 Comportamentul dificil al copilului şi tulburările de comportament specifice acestei perioade de vârstă. 7.7 Rreguli şi limite utilizate în educarea copilului cu vârsta de 6-11 ani. 7.8 Nevoile nutriţionale specifice ale copilului de 6 -11 ani. 7.9 Mijloace de creştere a imunităţii copiilor de 6-11 ani 7.10 Cele mai frecvente accidente posibile ale copilului mai mare de 6 ani 7.11 Norme generale de igienă ale scoalrului mic si ale mediului sau de dezvoltare, 7.12 Relatia asistentului maternal cu profesionistii din scoala SESIUNEA 8 Preadolescenţa, pubertatea (10-15 ani) 5 ore 8.1 Particularităţi psihice şi a nevoilor educative ale copiilor de 11-15 ani. 8.2 Etapele dezvoltării sexuale ale puberului şi fenomene psihologice asociate 8.3 Principalele crize de adaptare specifice acestei etape de dezvoltare 8.4 Comportamentele dificile ale puberilor şi tulburările afective şi comportamentale specifice 8.5 Probleme de integrare şcolară şi socială a preadolescentului, puberului 8.6 Nevoi nutriţionale specifice puberului 8. 7 Identificarea principalelor tulburări ale comportamentului alimentar 8.8 Norme generale de igienă ale puberului si ale mediului sau de dezvoltare 8.9 Relatia asistentului maternal cu profesionistii din scoala SESIUNEA 9 Adolescenţa (14-20 ani) 5 ore 9.1 Particularitati de dezvoltare 9. 2 Particularităţile psihice şi nevoile educative ale adolescenţilor 9.3 Etapele dezvoltării sexuale a adolescentului şi a fenomenelor psihologice asociate 9.4 Probleme de integrare şcolară şi socială a adolescentului. 9.5 Principalele crize de adaptare specifice acestei etape de dezvoltare (criza identităţii). 9.6 Comportamentele dificile ale adolescenţilor şi tulburări afective şi comportamentale specifice 9.7 Principalele tulburări ale comportamentului alimentar 9.8 Norme generale de igienă ale adolescentului si ale mediului sau de dezvoltare

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 57

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008

OBIECTIVE GENERALE

La sfârşitul sesiunii participanţii vor fi capabili să: 1. definească etapele dezvoltării fizice şi psihice ale copilului; 2. asigure îngrijirea copilului, respectându-l şi înţelegându-i particularităţile biologice şi psihice în fiecare perioadă de vârstă; 3. asigure copilului confortul afectiv şi şanse de dezvoltare optimă; 4. ofere condiţii de mediu igienice; 5. ofere, în mod atrăgător, alimentaţia, conform nevoilor nutritive şi particularităţilor fiecărui copil; 6. prevină accidentele; 7. acorde primul ajutor în caz de îmbolnăviri şi accidente; 8. comunice cu copilul şi familia sa în scopul dezvoltării copilului.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 58

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008

SESIUNEA 1 NOŢIUNI DE DEZVOLTARE Sesiunea 1 Noţiuni de dezvoltare 1.1 Etapele dezvoltării copilului, teorii ale dezvoltării 1.2 Norme generale de igienă ale copilului si ale mediului sau de dezvoltare 1.3 Etape ale dezvoltării sexuale si dezvoltarea sexualitatii copilului 1.4 Tipuri de ataşament, modele de ataşament 1.5 Factori care conduc la tulburările de ataşament, efectele separării şi pierderii 1.6 Identitatea copilului 1.7 Abordarea globală a copilului de catre AMP

6 ore

SESIUNEA 1.1 ETAPELE DEZVOLTĂRII COPILULUI, TEORII ALE DEZVOLTĂRII Dezvoltarea copilului cuprinde totalitatea aspectelor legate de transformarea sa din momentul concepţiei, din care dezvoltarea fizică, ca rezultat al creşterii şi maturaţiei organismului, face parte esenţială din procesele care trebuie urmărite de-a lungul copilăriei. Dezvoltarea fizică se referă şi se manifesta prin mărirea lungimii - a taliei, a greutăţii, suprafeţei şi volumului corpului şi a diferitelor părţi ale acestuia. Dezvoltare psihică se referă la formarea de noi atitudini şi conduite ca instrumente de adaptare, şi formarea unor modalităţi de satisfacere a trebuinţelor, a nevoilor. Dezvoltatea psiho-motorie le cuprinde atât pe cea fizică, cât şi pe cea psihică si se refera la felul în care apar şi se perfecţionează si coordoneaza mişcările, simţurile, cunoaşterea, capacităţile afective şi sociale ale copilului. Teoriile dezvoltării se referă la influenta ereditatii (genotipului) şi cea a mediului asupra dezvoltării unei persoane. Teoriile extreme susţin ca factor exclusiv fie mediul fie componenta genetică. Aceste teorii sunt însă depăşite, astăzi existând un relativ consens în ideea că există o interacţiune a celor două componente, astfel încât nici una nu poate fi exclusă. Sunt mulţi adulţi care cred că dacă părinţii unui copil au fost alcoolici atunci copiii vor deveni la rândul lor, la vârsta adultă alcoolici, indiferent de mediul în care creşte. Însă realitatea demonstrează că mediul în care creşte copilul este foarte important şi influenţează semnificativ dezvoltarea copilului. Astfel un mediu securizant în familia de AMP va avea o influenta esentiala, contribuind la buna dezvoltare a copilului fără ca factorii ereditari să aibă o influenţă preponderenta. Unii specialişti sunt de părere că copiii cresc uneori în mod continuu, iar alteori în mod discontinuu. In literatura de specialitate, etapele dezvoltării copilului în funcţie de vârsta sunt structurate după cum urmează:

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 59

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 Perioada prenatală Acesta se întinde de la concepţie până la naştere. Se formează (concepţie - naştere) structura fundamentală a corpului. În acestă perioadă vulnerabilitatea organismului la factorii de mediu este foarte mare. Perioada de nou născut Are loc o dezvoltare rapidă a abilităţilor motorii si senzoriale. Sfârşitul şi sugar (naştere-1 an) perioadei este marcată de dezvoltarea ataşamentului faţă de părinţi. Există capacitatea de învăţare şi memorare. Copilăria timpurie (1- Se conturează conştiinţa propriei persoane. Apare limbajul. 3 ani) Vârsta preşcolară (3-6 Între 3 şi 6 ani sporeşte forţa fizică a copilului şi apar independenţa şi ani) autocontrolul, iar comportamentul este egocentric (îndreptat către sine). Creativitatea şi imaginaţia sunt mai dezvoltate. Vârsta şcolară mică În perioada de 6-7 până la 10-11 ani prietenii devin foarte importanţi (6-10) pentru copil. Apare gândirea logică concretă. Abilităţile lingvistice şi memoria se îmbunătăţesc. Creşterea fizică este mai încetinită decat in perioadele anterioare. PreadolescenţaÎncepe la 10-11 ani şi durează până la 14-15 ani. Pregnante sunt puberatatea (10-15) modificările fizice rapide şi profunde, mai ales cele datorate schimbărilor la nivelul hormonal. Organismul atinge maturitatea sexuală. Corespunde apariţiei primei menstruaţii la fete si dezvoltării funcţiei sexuale la băieţi:
se încetineşte ritmul creşterii staturale;
se accelerează creşterea în greutate;
se modifică dimensiunile unor segmente - înfăţişarea este armonioasă apropiată de cea a adultului. Adolescenţa (15-20) Se derulează între 14-15 şi 20 de ani. Punctul central este căutarea propriei identităţi, dar se dezvolta si capacitatea de a gândi abstract. Psihologul Jean Piaget, a elaborat o serie de teorii referitoare la dezvoltarea umană. Una dintre cele mai cunoscute teorii este aceea a dezvoltării stadiale a inteligenţei. În cadrul acestei teorii stadiile dezoltării sunt: Stadiul 0-2 ani

senzoriomotor, Pana la 2 ani copilul înţelege lumea direct prin percepţie şi acţiune. El învaţă direct prin ceea ce poate vedea, auzi, pipăi şi gusta, şi la fel de bine de la rezultatele propriei sale activităţi cu efecte asupra lumii exterioare. Stadiul preoperator, 2- Copilul este acum capabil să realizeze reprezentarea mentală a 6/7 ani obiectelor şi să isi imagineze acţiuni care-i sunt povestite , dar este încă complet egocentric, neputând să-şi imagineze lumea din perspectiva celorlalţi oameni. Stadiul operaţiilor Copilul poate să gândească logic, dar doar in termeni concreţi. concrete, 6/7-11/12 ani Existenţa celorlaţi este acum pe deplin recunoscută. Stadiul operaţiilor Copilul este capabil să gândească în termeni abstracţi şi descoperă formale, de la 12-14 ani concepte (de exemplu, ale realitatii regulilor facute de om).

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 60

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 1.2 NORME GENERALE DE IGIENĂ ALE COPILULUI SI ALE MEDIULUI SAU DE DEZVOLTARE Igiena locuinŃei Folosirea locuinţei şi a modului de viaţă trebuie regândite în mometul plasării unui copil, astfel încât să se sigure copilului condiţii corespunzătoare desfăşurării normale a vieţii (dezvoltare fizcă şi psiho-motorie, evitarea accidentelor etc.). Asistentul maternal profesionist trebuie sa asigure un mediu sanatos, sigur si stimulativ pentru copilul plasat. Indiferent de dimensiunile locuinţei, primul obiectiv este fixarea spaţiului unde va fi instalat copilul. Se va alege camera cea mai luminoasă, însorită, uşor de aerisit. Incaperea in care locuieste copilul trebuie sa fie diferita de cea in care locuiesc adultii, insa in imediata apropiere a acesteia. Copilul trebuie sa fie aparat de microbi. Este adevarat ca organismul uman dispune de anumite mecanisme de aparare impotriva microbilor, insa este la fel de adevarat ca punerea acestor mecanisme de aparare in miscare dureaza. Copilul este cu atit mai vulnerabil in fata microbilor cu cit e mai mic. O locuinta salubra este, inainte de toate, o locuinta curata în care se face zilnic curăţenie cu o cârpă umedă sau aspiratorul. Se şterge bine praful in mod regulat. Este bine să nu se spele şi să nu se usuce lenjeria în camera în care locuieşte copilul. Microbii si bolile nu provin numai din murdarie. Ele pot fi aduse (transportate) de animale, de oameni si de obiecte. Atenţie prin urmare la persoanele şi obiectele din casă cu care vine copilul în contact. Se va evita intotdeauna contactul cu persoanele bolnave. Cand unul din membrii familiei e bolnav, masurile ce se impun vor fi discutate cu medicul de familie, consemnate in planul de interventie specifica al copilului si in jurnalul copilului si respectate ca atare. Atita timp cit copilul este mic este bine sa nu existe animale in camera lui. Este bine ca, in special in cazul copilului mic (caruia ii place sa duca la gura tot ce apuca), obiectele cu care vine in contact sa fie bine curatate/dezinfectate. O camera salubra trebuie sa respecte si urmatoarele conditii:
Sa fie o camera fara zgomote si cit mai bine ferita de ele, in special in cazul copilului mic.
Zgomotul il tulbura pe sugar intr-o asemenea masura incit unii cercetatori s-au intrebat daca nu influenteaza negativ cresterea copilului. Este deci recomandabil ca, pentru un ambient confortabil, sa dati cit mai incet aparatele de radio, televizorul etc; camera in care sa fie confort termic (22-24°C la nou-născut şi 18-22°C la copilul mai mare), in care atmosfera sa fie permanent umectata.
Un termometru în cameră este indispensabil; camera mereu aerisita.
Cind cubajul camerei este insuficient (camera este mica, plafonul prea jos, dorm mai multi copii in camera) aerisirea trebuie facuta in permanenta, chiar si in timpul noptii.
Aerul nu trebuie sa ajunga direct la copil. Intre fereastra si el se poate pune o perdea sau un paravan. De altfel, nu e nevoie sa se deschida fereastra la maxim, ci numai atit ci aerul din camera sa fie improspatat.
Atentie! Sunt situatii cind aerisirea in acest fel nu este recomandabila: daca afara este foarte frig, daca bate tare vintul sau daca apartamentul este situat la parter iar geamurile dau spre o strada intens circulata (gaze de esapament).

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 61

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008
O camera in care nu se fumeaza. De altfel, intr-o camera in care copilul este prezent sau isi petrece ziua, fumatul trebuie sa fie evitat cu desavirsire. Fumul de tigara este nociv nu numai pentru cel care fumeaza, ci si pentru cei ce sunt in preajma lui (fumat pasiv). In plus, plaminii copilului sunt mult mai fragili si vulnerabili decit cei ai adultului. Igiena personala In functie de varsta copilului, cerintele sunt diferite. De la toaleta sugarului la copilul mare, care se poate ingiji singur e o cale lunga.
Invatati sa cunoasteti nevoile copilului inca inainte de a fi plasat.
Solicitati toate informatiile relevante de la asistentul social. Toate aspectele legate de ingrijirea copilului trebuie sa fie discutate de catre asistentul social impreuna cu asistentul maternal si, in masura in care este posibil, cu medicul de familie al copilului, agreeate si inregistrate inca inainte de mutarea copilului la asistentul maternal in planul de interventie specifica pe sanatate.
Discutati si cu alte persoane care cunosc bine copilul pentru a afla cit mai multe date despre nevoile sale, despre regimul sau zilnic de viata, despre particularitatile sale.
Cand este vorba de un copil mic (sugar) sau ori de cite ori credeti ca este cazul, solicitati sfatul unor persoane avizate (asistent medical, medic) despre cum trebuie sa fie ingrijit.
Copilul invata de la adult! Avand grija in mod corect de propria dvs. igiena veti da un exemplu copilului. Reguli de baza:
copil curat (spalat maini inainte de fiecare masa, baie zilnica, igiena bucala etc);
imbracaminte adecvata si curata;
ambient curat;
lenjerie de corp si pat adecvate si curate;
alimentatie corespunzatoare dezvoltarii copilului.

SESIUNEA 1.3 ETAPE ALE DEZVOLTĂRII SEXUALE SI DEZVOLTAREA SEXUALITATII COPILULUI Prin dezvoltare sexuala se are in vedere dezvoltarea fizica (capacitatea de reproducere) si dezvoltarea psihologica (atractia fata de reprezentantii de alt sex, comportamentul sexual). Dezvoltarea sexuala se produce treptat si copilul nici nu este constient de primele ei manifestari, iar uneori nici nu o observa. Printre primele forme de manifestare a sexualitatii copilului se numara placerea pe care acesta o simte in timpul masajului, imbaiatului si suptului. Uneori acestea placere se impleteste cu satisfacerea nevoilor fiziologice si nu putem spune cu siguranta ca bebelusul "cere sanul " pentru ca ii este doar foame sau pentru ca are nevoie doar de alint, de placerea pe care o are in bratele mamei sale. Pe parcursul cresterii si dezvoltarii copilului, diferenta devine sesizabila pentru cei din jurul copilului: va cere sa fie luat in brate de mama sa si ii va cauta sanul (si acest lucru nu se inatampla doar cu copiii alaptati). Deoarece unii adulti vad ceva deosebit in aceasta, prin reactia lor incorecta atrag involuntar atentia copilului asupra acestor manifestari, trezindu-i, totodata, si lui interesul de a cauta un sens anume in ceea ce se intimpla cu el, fapt care deasemenea se poate rasfringe negativ asupra educarii copilului.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 62

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008

Sunt momente in care adultii gresesc in educarea copilului, fapt ce atrage dupa sine si greseli in educatia sexuala a copilului. De exemplu, atunci cand considera ca acesta poate sa stea pe olita de la varsta de 6 luni. De fapt, copilul poate sta pe olita din momentul in care fizicul sau ii permite sa sada nesprijinit, însa nu pentru a urina, caci controlul sfincterian vine mult mai tarziu! Insa, atat timp cat este lasat pe olita mult timp (uneori si pana la 30 de minute pentru "a se invata sa faca la oala") copilul se plictiseste si inventeaza diverse jocuri. De multe ori copiii îşi ating zonele genitale, acesta devenind uneori un obicei. Autostimularea voluntară manuală care produce excitaţie erotică se numeşte masturbare. Este bine să ştim că masturbarea infantilă este un fenomen normal, firesc. Cu ani în urmă chiar şi specilaiştii o considerau o problemă, chiar o boală mintală. Şi astăzi unii adulţi intră în panică în fata unor astfel de manifestari şi încep să exagereze cu explicaţiile: fie ii spun copilului ca "este rusine", fie cheama si alti membrii ai familiei sa "rada" impreuna de "isprava copilului". Această recţie însă nu este una potrivă şi poate avea consecinţe asupra dezvoltării sexuale ulterioare a copilului, însingurarea copilului sau respingerea sexului opus. Dacă copilul are însă tendinta de a-şi produce aceste stări de excitare prea des şi în prezenţa altor persoane, este bine să-i vorbiţi cu un specialist: psiholog, asistent social sau pediatru. Copilul va avea o viziune sănătoasă despre sexualitate dacă atunci când îşi descoperă organele genitale (aşa cum îşi descoperă degetele şi picioarele) şi are o anumită plăcere în a şi le atinge, adultul nu-l va privi dezaprobator şi nu îi va spune să nu se atingă. Dacă nu îl dezaprobăm aspru când dovedeşte interes şi plăcere pentru defecaţie ci doar îl încurajăm să fie curat el nu va ajunge să creadă că o parte a corpului lui este "murdară" sau "rea". In jurul varstei de 10 luni -1 an, copilul invata sa se recunoasca in oglinda. Incepe sa se perceapa ca individ si incepe sa isi cunoasca schema corporala. Pana la aceasta varsta a invatat ca aceasta este mana lui, acesta este piciorul lui. Odata ce se descopera in oglinda, invata sa vada si legatura dintre mana si piciorul sau. De indata ce isi contruieste si isi integreaza imaginea despre sine, copilul incepe sa ii observe cu atentie pe cei din jur. Astfel, spre 2 ani, copilul invata sa faca diferentele intre fete si baieti si sa se identifice ca atare (“eu sunt fetita”). La 3 ani, vocabularul copilului ii permite sa utilizeze pronumele "ea, el" si face diferentele dintre genuri ("gaina-cocos"), chiar daca nu le rosteste cu acuratete. Dupa varsta de 3 ani, copilul prefera sa se joace cu jucarii pe care le asociaza sexului: papusi sau masini. Deja acum vorbim si despre stereotipuri, despre modul in care copilul a integrat comportamentele celor din jurul sau. Deci despre modul in care copilul isi experimenteaza si isi integreaza sexualitatea. Fetitelor le place mai mult sa se joace cu papusile, sa facă ceea ce face asistenta maternală, sa vorbeasca mult, sa faca curatenie, sa devina doctorite. Baietilor le place sa-l ajute pe bărbatul casei, sa repare "electrice", sa conduca masina. Fetitelor le place sa fie privite ca printese, sa sarute obrazul bărbatului si sa "aiba grija de bebe". Baietilor le place sa se joace fotbal, sa fie "voinici", sa se murdareasca. Copilul se identifica cu adultul de acelasi sex, incercand in iubire totala sa il imite pe acesta. Este bine să lăsaţi copiii sa exerseze aceste roluri, de femei si barbati, prin jocuri de rol (de-a mama si de-a tata). Este important sa vorbim cu ei despre nelamuririle lor si putem sa fim cat mai sinceri cu ei atunci cand ne pun intrebari. Inclusiv atunci cand intreaba despre "cum vine bebe?"

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 63

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 A le explica cum se fac copiii. Probabil ştiţi deja că cei mici au nevoie să ştie adevărul şi nu să li se spună poveşti inventate despre naşterea lor, că nu trebuie să schimbaţi subiectul şi nici să ocoliţi întrebarea. În acelaşi timp nu trebuie să spuneţi prea multe. Nu se poate vorbi simplu despre sexualitate, poate din cauza felului în care ni s-a vorbit despre aceasta când eram mai tineri, poate din cauza unor experienţe trecute sau fiindcă este un subiect delicat, încărcat de emoţii. In acelaşi timp insa, este bine să faceţi astfel încât copiii să abordeze sănătos problemele sexualităţii. Între 3 şi 7 ani copii au cele mai fanteziste idei despre naştere chiar dacă vi se pare că le-aţi explicat corect totul. Ei vă pot răspunde "da, da", continuând în fapt să creadă tot în „teoriile” lor. Este obişnuit ca un copil să creadă că actul naşterii este legat de hrănire. Copilul nu cunoaşte din fiziologia sa decât ceea ce este legat de înghiţire şi de eliminare de alimente. De aceea un copil poate crede că un bebeluş creşte în stomac. Copilul poate fi tulburat şi se poate întreba dacă şi el nu poate avea un copil în stomac. Ei adună informaţii de la colegii de joacă sau din poveşti, dar un rol foarte important are imaginaţia lor. Înainte de a-i spune copilului ce doriţi despre naştere, este bine să aflaţi mai întâi teoria lui privind naşterea pentru ca, vorbind despre ea, să puteţi corecta ceea ce este eronat în conţinutul ei. Ce să spunem? Este bine să explicaţi copilului că locul în care stă un bebeluş se numeşte uter şi este diferit de stomac. Acolo creşte bebeluşul. Este nevoie de timp pentru copii să accepte acest lucru nemaipomenit. Dacă vedeţi că nu acceptă aceste idei, nu vă descurajaţi. Repetaţi informaţiile; cu timpul le va înţelege. Copii cred că bebeluşii ies prin buric sau "prin spate". Este mai bine să îi spuneţi: "Nu, mulţi copii cred ca tine dar nu este aşa. Copiii se nasc printr-o trecere specială care se deschide pentru ca să poată bebeluşul să iasă. Nu pe acolo iese "caca" şi "pipi" ci este o deschizătură specială pentru bebeluşi!" Dacă copilul vrea să vadă refuzaţi-l cu calm şi arătaţi-i eventual locul pe o păpuşă. Cum se formează bebeluşul? Îi putem spune copilului dacă întreabă sau dacă dă semne că este interesat de această problemă că: "O femeie şi un bărbat decid să aibă un copil. Un mic spermatozoid din corpul bărbatului întâlneşte un mic ovul în corpul femeii. Din întâlnirea lor rezultă un bebeluş care începe să crească". După 5 ani cu siguranţă copiii vor înţelege aceste explicaţii şi vor avea o mulţime de alte întrebări la care veţi găsi împreună răspunsuri. Câţi copii, atâtea sentimente şi atâtea reacţii – complexul lui Oedipe Între 18 luni şi 5 ani, copiii încep să fie preocupaţi din ce în ce mai mult de organele sexuale şi mai ales de diferenţele între fete şi băieţi. În această perioadă se fac achiziţii referitoare la noţiunea de sex. În perioada 2-5 ani, sentimentele copilului faţă de adultul de sex opus devin specifice. Sentimentele de ataşament şi dragoste se transformă în sentimente "amoroase". Admiraţia pe care copilul o are pentru adultul de sex opus este nelimitată în timp ce adultul de sex opus devine un rival, are sentimente derivalitate pentru acesta. Multe persoane cred că aceste sentimente sunt periculoase pentru dezvoltarea copilului, alţii cred că este vorba despre mit, o percepţie greşită a adulţilor şi care nu are suport real.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 64

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 Este bine să credem copilul şi să-l înţelegem chiar dacă ne este greu să realizam sau nu vrem să acceptăm aceste lucruri. În realitate trăirile copilului sunt intense, băieţii şi fetiţele reacţionând diferit. Sentimentele băiatului. În această perioadă, micul băiat caută mângâierile femeii aşteptând mai multă drăgălăşenie din partea ei. Are un comportament de protecţie a acesteia, sentimentele lui sunt intense şi serioase. El caută să demonstreze (inconstient bineînţeles) « virilitatea » lui faţă de ea, prin seducţie şi protecţie în acelaşi timp. Mulţi puşti spun la această vârstă : "Când voi fi mare mă voi însura cu Ana" (mama sau asistenta maternală). Comportamentele sale de amabilitate, curtare, grijă faţă de femeie sunt din ce în ce mai intense. Nu de puţine ori face demonstraţii de iubire, de amabilitate, face tot ce poate pentru a o mulţumi şi pentru a-i arăta că este mai puternic şi mai harnic decat soţul acesteia. Există o dependenţă faţă de persoana care îl îngrijeşte, nu suportă lipsa ei, plânge dacă aceasta pleacă la serviciu sau îl duce la gradiniţă. De multe ori vrea să doarmă cu ea şi să-l înlăture pe soţ din cameră şi chiar din patul ei. Prezenţa lui distruge dorinţa băieţelului de a fi numai el cu cea care îl îngrijeşte. Copilul se simte exclus de intimitatea adulţilor. De cele mai multe ori ei îl trimit în camera lui, îl culcă în camera copilului iar ei rămân împreună. Seara devine pentru micul copil un moment de invidiat, soţii stau unul lângă celălalt şi este vizibil că se simt bine. Bărbatul din casă devine astfel un amestec de sentimente, el îi admiră forţa, îl iubeşte, dar în acelaşi timp este invidios pe el. Are impresia că acesta este cel mai puternic şi că el nu-l va putea egala niciodată. Nu de puţine ori adulţii observă comportamentul copilului şi-l ceartă. De exemplu: copilul doreşte să stea în braţele asistentei maternale şi soţul acesteia îi spune: "eşti prea mare ca să stai în braţele ei, las-o în pace." Astfel bărbatul devine un personaj incomod pe care ar dori să-l îndepărteze, ar vrea ca acesta să dispară. Aceste sentimente sunt însă dublate de sentimentul de culpabilitate, se simte vinovat datorită dorinţei de a-l « elimina ». Este dificil să descriem acest aflux de sentimente, de dragoste, admiraţie şi invidie. Copilul exteriorizează cum poate aceste trăiri, sentimente. Sentimentele fetiţei Fetiţa, cochetă, geloasă, ascultătoare, foarte devotată bărbatului din casă, îşi îndreaptă toată atenţia spre bărbatul casei, care devine favoritul ei. Când soseşte acesta, fetiţa arată atâta bucurie încât este în stare să uite de toată lumea şi să-i dea atenţie numai lui. Îl urmăreşte, se joacă numai cu el, vrea să mănânce cu el, vrea să facă baie numai dacă el este cel care o ajută, doreşte să doarmă cu el. În momentul în care adulţii sunt în pat, fetiţa se insinuează între ei. Este perioada în care, în ciuda unei relaţii bune cu persoanele de sex opus, fetiţa are o relaţie dificilă cu asitenta maternală. Devine capricioasă, opozantă, refuză să coopereze cu aceasta, deşi cu soţul acesteia cooperează foarte bine. Are sentimente de invidie faţă de asistenta maternală, o contrazice, este speriată de dorinţa de a o înlătura , în ciuda faptului că o iubeşte şi o admiră. Atribuind femeii aceste sentimente, fetiţa ajunge să creadă că aceasta nu o mai iubeşte şi comportamentele opozante sunt din ce în ce mai accentuate. Asistenta maternală se simte de multe ori agasată de comportamentele fetiţei.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 65

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 Este aşadar o perioadă dificilă pentru copil. Aceste sentimente pe care le încearcă in aceasta perioada copiii sunt foarte serioase, de aceea nu este bine să râdeţi de ei sau să-i ironizaţi.
De asemenea, nu este bine să sancţionaţi prea dur aceste manifestări, să fiţi prea exigenţi cu copilul; îi veţi inhiba şi în viitor s-ar putea să aibă probleme de relaţionare;
Copilul îşi doreşte să fie cavalerul de onoare, cel care vă ajută şi vă face fericiţi, vor să fie admiraţi;
Pentru a evolua favorabil, copilul are nevoie să fie înţeles în sentimentele sale de dragoste, are nevoie să fie iubit şi protejat;
A-l pedepsi pe copil în aceste situaţii, nu este o soluţie favorabilă pentru dezvoltarea lui; aceste pedepse şi respingeri îi creează sentimentul de inhibiţie şi revoltă;
Dacă adultul de sex opus refuză sau ignoră sentimentele copilului, acesta va deveni dependent de adultul de acelaşi sex; în timp s-ar putea ca sentimentele faţă de sexul opus să fie inhibate sau chiar negative;
Răspundeţi cu dragoste la sentimentele copilului, nu-l ironizaţi şi mai ales nu minimalizaţi sentimentele lui în această perioadă. Dacă ezitaţi când vorbiţi despre sexualitate cu copiii, nu vă neliniştiţi. Nu aţi făcut nici o greşeală. Modul în care copiii văd sexualitatea nu ţine doar de o conversaţie. Nu trebuie să uitaţi că veţi mai avea multe ocazii pentru ca el să ajungă să înţeleagă ce vreţi să îi spuneţi. Educaţia sexuală este un proces de lungă durată, care se va continua de-a lungul anilor. Dacă îl încurajaţi să pună întrebări şi dacă îl ascultaţi cu bunăvoinţă, el va vedea că este natural să fii curios în legătură cu sexualitatea şi că aceasta semnifică un aspect foarte important al vieţii omului.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 66

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 1.4 TIPURI DE ATAŞAMENT, MODELE DE ATAŞAMENT Ataşamentul poate fi definit ca o legatură afectivă de durată, stabilită între un copil şi parintii acestuia sau, după caz, între copil şi persoanele care il ingrijesc in mod curent. Finalitatea ataşamentului este obţinerea şi pastrarea sigurantei. Aceasta siguranta inseamna la inceput supravietuire, urmand ca mai apoi sa se rafineze si sa capete noi intelesuri mai indepartate de supravietuirea imediata: dezvoltare, explorare, stima de sine, relatii sociale. Atasamentul copilului se formeaza initial fata de parinti sau de persoana care il ingrijeste in mod constant, urmand ca mai apoi sa se dezvolte, in cursul adolescentei si a restului existentei, prin intermediul relatiilor pe care acesta le stabileste cu cei din jurul sau.. Conform teoriei atasamentului, toti copii se ataseaza de persoanele cu responsabilitati de ingrijire, indiferent de felul in care sunt tratati. Atasamentul copilului fata de alte persoane care-l ingrijesc poate compensa in unele conditii atasamentul nesecurizat fata de parinti sau chiar lipsa acestuia. Asa se si intampla adesea cu copiii parasiti, institutionalizati sau adoptati. Desi copilul poate forma si alte atasamente, se considera ca exista totdeauna un comportament de atasament principal, care difera calitativ de celelalte. Astfel, majoritatea copiilor au format atasamente si cu alti oameni, in afara de parinti: atasamente fata de frati, bunici, persoane de ingrijire si ocrotire, prieteni de familie etc. Asistentii maternali profesionisti joaca un rol activ in mentinerea si intarirea atasamentului dintre copil si familia naturala, iar in anumite cazuri vor ajuta la transferul atasamentului copilului, catre noua familie de plasament (sau de adoptie). Atasamentul este un factor important in situatia copiilor plasati la asistentul maternal, pentru ca de cele mai multe ori acestia fie au petrecut o perioada indelungata in institutii rezidentiale de ocrotire, fie provin din familii dezorganizate/ vulnerabile sau au suferit diferite forme de abuz, neavand astfel o persoana constanta care sa le raspunda constant nevoilor afective. Exista o relatie stransa intre atasamentul timpuriu si dezvoltarea ulterioara a copilului. Astfel, copiii care au crescut in institutii rezidentiale de ocrotire si care nu au dezvoltat o relatie sanatoasa de atasament cu cei care i-au ingrijit, prezinta frecvent apatie, tulburari de comportament si nu manifesta vreun interes fata de interactiunea sociala. Teroria araşamentului şi metodele de studiu ale ataşamentului sunt încă în plină dezvoltare. John Bowlby a dezvoltat cadrul de referinţă teoretic pentru studiul ataşamentului. Acesta descrie atasamentul ca un dublu proces, complex, in care copilul devine legat emotional de mebrii familiei sale, de obicei de mama, tata, frati, persoane de ocrotire. Exista 3 modele de atasament care pot fi prezente in grade diferite :
Atasament sigur se dezvolta atunci cand individul are incredere in disponibilitatea parintilor. El stie ca parintii vor fi langa el si il vor sustine in cazul in care va avea probleme. De aceea copilul se simte capabil sa exploreze lumea sa caute si sa incerce lucruri noi.
Atasamentul angoasat, ambivalent se dezvolta atunci cand individul nu este sigur pe protectia si disponibilitatea parintilor de a-l ajuta daca va avea nevoie. Copilul se „agata” si cere atentie tot timpul. Are dificultati in a explora lumea si se arata angoasat. Aceasta se datoreaza faptului ca uneori parintele este disponibil, uneori nu. Cel mai adesea parintele se foloseste de

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 67

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 amenintarea cu separatia sau abandonul in scop „didactic” (ex: ”te las aici daca nu mananci tot” sau “nu te mai iubesc daca nu esti cuminte”).
Atasamentul evitant presupune o lipsa de incredere a copilului in faptul ca atunci cand va avea nevoi de ingrijire le va primi din partea parintilor, dublata de teama respingerii din partea acestora. Sunt acei copii care, desi le este frig sau somn, nu comunica (prin plans sau verbal), deoarece s-au obisnuit sa nu li se raspunda sau care nu au fost bagati in seama in mod repetat in situatii similare. Rejectiile repetate sau institutionalizarea din copilarie il pot transforma intr-o persoana izolata, ostila sau chiar antisociala. Calitatatea atasamentului este foarte importantă în dezvoltarea capacităţii de a reactiona in situatii problematice, la stres si in situatii cu potential traumatic. Specialistii au demonstrat că există o legatura precisa intre stilul de relationare precoce mamacopil si securitatea atasamentului. Copiii ale căror nevoi au fost satisfăcute se vor obişnui să le fie satisfăcute în continuare aceste nevoi. Din contra, copiii a căror nevoi nu sunt satisfăcute, iar modul de comportament al adultilor este de ignorare a acestora (uneori cu duritate, violenta), se vor astepta ca toti cei din jurul lor sa se comporte in aceeasi maniera cu ei. Exemplu: un copil care este bătut de cei care l-au ingrijit, într-un alt mediu el se va aştepta să fie tratat la fel, ba chiar va face lucruri care să atragă din partea adulţilor acelaşi reacţii. Face tot felul de prostioare, îşi încercă limitele şi când vede că nu este tratat la fel întreabă “Şi dacă nu mă baţi ce-mi faci?”. Este important ca asistentul maternal profesionist sa cunoasca aceste aspecte, pentru a putea raspunde adecvat nevoilor copilului si pentru a mentine sau schimba (prin relatia pe care o are cu copilul) tipul de atasament. Toţi copiii vor dezvolta tipuri de ataşament în acord cu experienţa lor. Comportamentul copilului însă nu cuprinde numai reacţii externe ci vor exista întodeauna şi trăriri interne. Este foarte important să sublinem faptul că ataşamentul nu este legat de performanta intelectuala a copilului, ci mai degraba de o dezvoltare sociala si cognitiva si de sentimentul de a te simti bine cu tine insuti si cu cei de aceeasi varsta. Noi experienţe de ataşament vor contribui la dezvoltarea copilului. Procesul acesta nu se termină în copilărie şi nici la vârsta adultă, noi şi noi experienţe vor genera noi şi noi procese de internalizare şi noi experienţe de ataşament. S-a dovedit că ataşamentul securizat ajută copilul sau adultul să treacă peste unele traume. Atasamentul ajuta copiii sa:
stabileasca si sa mentina relatii sanatoase cu alti copii si adulti;
fie plini de incredere;
se dezvolte armonios
aiba incredere in oameni si sa isi pastreze independenta;
fie capabili sa ofere si sa primeasca afectiune;
gandeasca logic si intuitiv;
fie interesati de lucrurile noi;
invete din greseli si succese
solicite ajutorul atunci cand au nevoie de el;
dezvolte constiinta proprie.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 68

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 Ataşamentul se constuieşte pe baza primelor legături dintre copil şi adultul care-l îngrijeşte. Din primul moment de interactiune dintre persoana care il ingrijeste (mama sau asistentul maternal), copilul invata sa interactioneze cu mediul social care il inconjoara. Va invata ca daca el reactioneaza intr-un anume fel, i se va raspunde in anume fel. In crearea atasamentului, sunt importante atingerile din momentul schimbarii scutecelor, modul in care i se prepara si i se administreaza hrana, modul in care i se vorbeste, modul in care ii este amenajat spatiul in care traieste. Există o strânsă legătură între ataşament şi componentele motrice (tonicitatea), senzoriale, afective şi imaginare ale copilului. In functie de tipul de atasament, copilul este mai mult sau mai putin explorator, are sau nu incredere in sine in a incerca noi miscari, in a avea initiativa sau a raspunde in relationarea cu adultul, in a accepta sau nu un nou fel de mancare. Ataşamentul permite creara unui “invelis” în jurul copilului care-i permite să se simtă ţinut, protejat, securizat emotional şi fizic. Încrederea în sine şi în ceilaţi sta la baza ataşamentului şi este compusă din patru zone care formează “invelisul”, ţesutul protector al copilului :
senzorial
tonic
afectiv
al limbajului şi imaginar Când copilul plânge, de exemplu, adultul îl ia în braţe. În acel moment adultul îl atinge, îl îngijeşte, îl spală dacă este cazul, îl hrăneşte. Se creează astfel o primă legătură de ataşament, una tactilă în cadrul firului senzorial al ataşamentului. Apoi adultul începe să se joace cu mânuţele copilului şi picioruşele sale, să-l ia în braţe, întărind astfel primele atingeri, primele legături, aducând copilul într-o tonicitate securizantă pentru el. Al doilea fir şi anume cel tonic este deja construit, construirea ţesutului merge mai departe. Apoi îi vorbeşte copilului, dă un sens comportamentelor lui, reacţiilor sale, îi spune “Eşti bucuros că mă vezi”, “Ţi-a fost foame”, “Ne-am jucat puţin”. Toate acestea întăresc cele două experienţe anterioare şi construiesc cel de-al treilea fir şi anume pe cel afectiv. Vorbind apoi cu copilul, cântându-i un cântec, vorbindu-i despre ceea ce faceţi sau ce veţi face în viitorul apropiat îl ajutaţi să descopere lumea înconjurătoare folosind limbajul verbal, nonverbal şi imaginile. Se construieşte astfel cel de-al patrulea fir, firul reprezentărilor (al limbajului şi imaginar). Sunt 4 puncte pe care dacă adultul le realizează atunci copilul va fi securizat şi bine ataşat:
a atinge
a purta (a-l ţine în braţe)
a vorbi
a gândi A securiza un copil, a-i satisface nevoile însemnă a-l ajuta să se ataşeze. Ataşamentul este un proces uman perosnalizat de fiecare cuplu copil-adult. Este un fir al vieţii, foarte simplu, bazat pe sentimentul de încredere. A asigura copilului aceste condiţii însemnă a-l ajuta să cunoască lumea înconjurătoare, a deveni autonom şi a se putea detaşa. Se pot detaşa numai copiii care sunt bine ataşaţi. Deşi era poate greu la început să ne imaginăm ce legătură există între ataşament şi motricitate, tonicitate, iată că există o legătură foarte strânsă. Aşa se explică si

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 69

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 hiperactivitatea copilului. Întodeauna în cazul copiilor hiperactivi va exista o neconcordanţă între nevoile copilului şi modul de satisfacere din partea adulţilor. Adulţii nu vor putea să-l ajute pe copil să treacă de la tensiune la destindere. Prin urmare hiperactivitatea şi indică o tulburare a ataşamentului.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 70

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 1.5 FACTORI CARE CONDUC LA TULBURĂRILE DE ATAŞAMENT, EFECTELE SEPARĂRII ŞI PIERDERII Adesea ne intrebam de ce unii copii stau cu degeţelul în guriţă şi se leagănă. Este unul dintre semnele lipsei afectivităţii, a unui ataşament nesecurizant. Când copilul nu primeşte ceea ce are nevoie este crispat, este tensionat in asteptarea satisfacerii nevoiii sale, el devine astfel hipertonic. Este ca şi cum ar avea nevoie să se sprijine de ceva, iar acel ceva este chiar propriul corp, degeţelul fiind astfel punctul său de sprijin. Copilul care nu are un ataşament securizat poate fi hipertonic şi în acest caz este tot timpul încordat, iar corpul său stă mereu în extensie. Alţi copii neglijaţi insa, îşi abandonează tonicitatea şi devin hipotonici (cu musculatura flasca, avand un aer apatic). Corpul lor exprima lipsa puterii de a lupta, refuza sa mai comunice, devenind depresivi (este cunoscut faptul ca pe langa limbajul verbal, noi comunicam prin intermediul gesturilor, a mimicii, a pozitiei corpului). A ajuta un copil nu însemnă numai a-i satisface nevoile, copilul are nevoie şi de limite, de reguli, are nevoie să-şi aducă aportul la această relaţie, prin urmare adultul va avea şi el nişte cerinţe, aşteptări din partea copilului. Este foarte important să-i organizăm universul cu ajutorul limitelor şi a regulilor şi să-l ajutăm să-şi formeze capacitatea de a percepe aşteptările si nevoile celor din jurul său. Pentru a intelege mai bine cum se formeaza atasamentul la copii vom analiza ciclul Tensiunerelaxare si ciclul de Initiere a Interactiunilor Pozitive. Ciclul Tensiune-Destindere Atunci cand copilul are o nevoie, in mod firesc acesta va fi tensionat, anxios, suparat, agitat, incepand chiar sa planga. In aceasta situatie, persoana care il ingrijeste (in cazul nostru asistentul maternal) ii va satisface nevoia (ii schimba scutecele, ii da sa manance etc) iar copilul se va destinde, se linişteşte. Acest ciclu nevoie-raspuns se repeta in fiecare zi, copilul va trece din stadiul tensiune în stadiul destindere. Copilul invata sa aiba incredere in asistentul maternal pentru ca stie ca daca are o nevoie, exista cineva care va veni si i-o va satisface. Aceasta actiune duce la construirea unei relatii apropriate, bazata pe incredere intre copil si asistentul maternal, adica de formare a atasamentului Ciclul de Initiere a Interactiunilor Pozitive Reprezinta o alta cale de construire a atasamentului, asistentul maternal incepand diferite activitati cu copilul in loc sa astepte ca acesta sa aiba o nevoie. In acesta situatie, atasamentul se construieste prin repetarea multiplelor sarcini si interactiuni zilnice ale vietii de familie: jocul impreuna, pregatirea si luarea mesei impreuna, ajutorul in gospodarie etc. Urmatoarele exemple va vor ajuta sa puneti bazele unei relatii de atasament sanatoase cu copilul pe care-l aveti in plasament:
sa ingrijesti copilul atunci cand este bolnav;
sa raspunzi nevoilor de baza ale copilului (hranire, imbracare, schimbarea scutecelor, imbaiere, etc.);
sa raspunzi la nevoile de atentie si afectiune ale copilului;
sa raspunzi la accesele de furie ale copilului cu calm si grija;

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 71

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008

















sa insotesti copilul la medic; sa ajuti copilul sa-si exprime si sa faca fata sentimentelor de manie si frustrare; sa fii alaturi de copil atunci cand este foarte emotionat de realizarile si succesele sale; sa ajuti copilul atunci cand acesta se muta; sa ajuti copilul sa faca fata sentimentelor legate de familia naturala; sa ajuti copilul sa invete mai multe despre trecutul sau ; sa raspunzi copilului cand acesta s-a lovit/ ranit; sa-l inveti pe copil cum sa se imbrace, sa se hraneasca, sa mearga singur la toaleta, etc.; sa faci gesturi pline de afectiune; sa-i vorbesti copilului despre trecutul lui; sa-i spui “te iubesc!”; sa-i vorbesti frumos copilului despre familia sa ; sa-l inveti pe copil sa participe la activitatile de familie ; sa-i vorbesti despre ‘povestea’ vietii lui ; sa faci educatie sexuala copilului ; sa il imbratisezi, sa-l tii aproape si sa-l mangai, etc.

Desi copilul poate forma si alte atasamente, se considera ca exista totdeauna un comportament de atasament care difera calitativ de celelalte. Orice persoana care ofera mai multa stimulare si interactiune poate deveni obiect de atasament in relatia sa cu copilul. Calitatea interactiunii decide calitatea atasamentului. Un ataşament securizant îi va permite copilului să devină autonom şi să se detaşeze. Pierdere şi durerea, efectele separării şi pierderii Asistentii maternali au nevoie de aptitudini pentru a putea ajuta la formarea atasamentului la copii. Separarea si pierderea atasamentului pot avea un impact de lunga durata asupra copiilor, care afecteaza toate aspectele dezvoltarii si comportamentului lor. Cunoasterea procesului durerii, poate ajuta asistentul maternal sa inteleaga si sa rezolve situatiile generate de comportamentul copiilor care au fost separati de familiile lor. Noţiunile de durere si doliu sunt folosite mereu atunci când se discută despre o pierdere. Durerea este reacţia normală la o pierdere, o experienţă universală întâlnită mereu şi mereu. Pierderea este o parte naturală a existenţei: copiii îşi pierd dinţii de lapte; moare pisicuţa preferată; copilul absolvă liceul; este abandonat de un iubit sau o iubită, un prieten nu reuşeşte săşi realizeze un scop; un frate se mută în alt oraş. Pierderile pot fi de două feluri: fizice (tangibile) sau simbolice (psihosociale). Exemple de pierderi fizice (tangibile): pierderea unui obiect preferat sau moartea unui prieten; exemple de pierderi simbolice (psihosociale): divorţul sau boala unei persoane dragi. De obicei, o pierdere simbolică nu este identificată ca o pierdere în sine, cu toate acestea ea va iniţia un proces de doliu exact ca în cazul unei pierderi fizice. Atunci cand copiii sunt plasati la asistentul maternal profesionist, ei experimenteaza o stare de separare fata de persoanele cu care au trait anterior – indiferent daca acestea fac parte dintr-o institutie sau din familia lor naturala. In astfel de situatii copiii percep separarea ca pe un fel de

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 72

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 pierdere, iar daca pierd complet contactul cu familia naturala acest sentiment va deveni mai intens si mai confuz. Exista 5 faze generale ale pierderii, pe care atat copiii cat si adultii le “traiesc”ori de cate ori sufera o pierdere. Procesul nu se desfasoara lin, fazele se pot suprapune pe alocuri; pot avea loc regrese sau progrese in evolutia lor. Faza 1: Soc si negare Pentru situatia copiilor plasati la asistentul maternal, acestia pot sa refuze sa accepte realitatea, fugind intotdeauna spre usa pentru a vedea daca nu cumva vine mama lor in vizita. Desi i se spune ca aceasta nu-l poate vizita, el pune mereu si mereu, aceeasi intrebare. Faza 2: Manie si vinovatie Copiii aflati in plasament la asistentul maternal isi pot exprima mania atat fata de acestia cat si fata de parintii naturali. Astfel, ei pot distruge lucrurile pe care parintii naturali le-au daruit si pe care ei le-au luat in familia asistentului maternal, fie isi manifesta mania fata de ocrotitori sau fata de alti copii din familie printr-un comportament agresiv-distructiv. Faza 3: Tristete si disperare De cele mai multe ori, copiii aflati in plasament la asistentii maternali, dezvolta sentimente de vinovatie de genul : ‘Parintii mei nu ma mai vor, pentru ca nu ma mai iubesc ; este numai vina mea ca am ajuns aici si este posibil ca nimeni sa nu ma mai iubeasca vreodata’. Faza 4 si 5: Intelegere si acceptare Dupa o perioada de timp, cu ajutorul eplicatiilor oferite de AMP (si nu numai), copilul va reausi sa inteleaga ce s-a intimplat si sa accepte situatia, fiind astfel pregatit si pentru cazul in care va fi confruntat in viitor cu situatii similare Efectele separarii si ale pierderii Separarea copilului de familia lui conduce in primul rand la probleme de atasament ceea ce va conduce la intarzieri de dezvoltare sau schimbari de comportament. Efectele separarii copilului de parinti sunt strans legate de urmatorii factori:
modul in care adultii au reactionat fata de copil
personalitatea copilului
mediul inconjurator Principalele aspecte care pot fi observate la copil ca urmare a separarii acestuia de parinti sunt:
lipsa increderii
comportament retras, nu dezvolta relatii cu alte persoane
agresivitate, hiperactivitate, comportament dificil
intarzieri de dezvoltare
dificultati in exercitarea controlului asupra sentimentelor si trairilor emotionale Copiii care se vor afla in ingrijirea asistentilor maternali sunt copii care au fost părăsiţi în maternităţi, spitale, copii instituţionalizaţi, copii proveniţi din familii în care exista violenţă, copii supuşi unei forme de abuz sau neglijare. Aceste evenimente marchează dezvoltarea unui copil in asa masura incat, in cele mai multe cazuri, din cauza lipsei de

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 73

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 atentie personalizata, din cuza îngririi necorespunzătoare, acesti copii prezinta intarzieri de dezvoltare majore. Copilul care este neglijat va avea probleme atât în dezvoltarea afectiv-emoţională, psihică, cât şi în cea fizică. Relatia copilului cu asistentul maternal este foarte importantă pentru dezvoltarea sa ulterioară, astfel ca asistentul maternal trebuie sa urmareasca foarte atent comportamentul copilului si sa sprijine dezvoltarea atasamentului.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 74

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUENEA 1.6 IDENTITATEA COPILULUI Identitatea deosebeşte un individ de ceilalţi şi în acelaşi timp îl face să fie parte a comunităţii în care trăieşte. Construcţia identităţii este un proces dinamic. Un rol important în construirea identităţii îl are interacţiunea dintre copil şi mediu. Este important pentru toţii copii să-şi dezvolte un sentiment pozitiv al identităţii. Toţii copiii au, pe linga mostenirea genetica, o moştenire culturala care trebuie preţuita. Identitatea copilului se va construi tocmai pe această bază culturală moştenită. Construcţia identităţii se realizează în etape, fiecare etapă fiind marcată de un anume „sentiment de identitate”:
Incredere/neîncredere – corespunzătoare primului an de viaţă. Copilul isi stabileste atitudinea de bază faţă de lumea din jurul său. Dacă în acest stadiu beneficiază de satisfacţie şi confort ( i se raspunde adecvat nevoilor sale), acest lucru îl va ajuta să-şi dezvolte o atitudine încrezătoare. Dacă îngrijirile nu raspund nevoilor sale, rezultă neîncredere faţă de cei de care depinde copilul, apoi faţă de toate persoanele cu care vine in contact.





Autonomie/dependenţă – corespunzătoare perioadei 1 -3 ani. Potenţialul său fizic şi activarea dorinţei de independenţă, reuşitele sau eşecurile în demersul explorator, îi pot dezvolta încrederea sau îl pot face să se simtă devalorizat deoarece nu reuseste in incercarile sale. Iniţiativă/lipsă de iniţiativă – corespunzător perioadei 3 – 5 ani. Deoarece copilului i se cere să-şi asume din ce în ce mai multă responsabilitate pentru viaţa sa (merge la gradinita, are diverse sarcini de indeplinit), el poate ajunge să-şi dezvolte un puternic simţ de iniţiativă sau poate ajunge să se simtă vinovat că nu şi-a îndeplinit corespunzător responsabilităţile.




Sentimentul de „fiinţă competentă”/incompetenta – între 6 ani şi pubertate- pe măsură ce copilul are de înfruntat tot mai multe provocări noi (responsabilitati scolare), se va stradui sa le depaseasca sau va capata un sentiment de incapacitate in fata acestora.




Integrarea elementelor de identitate din stadiile copilăriei – adolescenţă. Adolescentul va exersa initial si apoi va face diferenta intre diferitele roluri pe care le indeplineste: elev, copil al cuiva, prieten cu cineva, coleg de clasa, membru al echipei de fotbal....

Imaginea de sine diferă de la un individ la altul. Toate teoriile identităţii subliniează rolul important pe care îl joacă ceilalţi, mediul în formarea identităţii, interacţiunea pozitivă cu mediul. Pentru a putea integra social un copil care a fost parasit este bine să-l ajutăm mai întâi să-şi accepte identitatea, să se accepte pe sine ca apoi să se deschidă către cei din jurul său. Nu este vorba despre o reîntoarcere a trecutului pentru că aceasta este imposibilă, dar pentru a construi identitatea unui copil care nu-şi cunoaşte trecutul, naraţiunea, povestirile, poveştile, imaginile sunt cele care pot ajuta copilul să se descopere, să-şi construiească viitorul, sa-si construiasca universul psihic. De aceea este foarte important să-i vorbim copilului despre trecutul său, despre familia sa, să facem (sau sa refacem) povestea vieţii copilului, un fel de jurnal. Este foarte important să implicăm şi copilul în realizarea acestuia . Indiferent cât de mic este copilul, cu siguranţă va putea contribui cu ceva la acest jurnal al vieţii sale , fie chiar şi cu o mâzgălitură. La fel de important pentru

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 75

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 construirea identităţii sunt obiectele personale ale copilului: hăinuţele de când era mic, jucăriile preferate sau alte obiecte legate de trecutul său. „Zestrea” cu care vine copilul la dumneavoastră este foarte importantă pentru viitorul său. Copii care vin în plasament vin cu un bagaj cultural, moral, religios, uneori diferit de cel al familiei de AMP. Trebuie sa stim ca diferenţa culturală este o chestiune de percepţie şi atitudine şi nu una de culoare a pielii. Toţi copii sunt diferiţi din punct de vedere fizic, psihic şi al personalităţii. A ajuta copilul să-şi formeze o identitate înseamnă a accepta diferenţele şi a integra copilul în familie. A învăţa cum să accepţi copilul nu înseamnă neapărat a face numai ce scrie în cărţi, este ca şi cum ai învăţa să mergi, este o chestiune de echilibru între ceea ce moşteneşte copilul şi ceea ce acumulează în familia asistentului maternal. Copilul trebuie să simtă că aveţi încredere în el, că sunteţi disponibili să-l acceptaţi şi să-l ajutaţi să-şi creeze o imagine pozitivă despte sine. Copilul „citeşte” pe faţa noastră ca într-o „carte deschisă”, dectează cu rapiditate sentimentele pe care le avem faţă de el. De multe ori ne punem intrebarea: „de ce trebuie eu să încurajez relaţia copilulul cu o familie care l-a parasit”, sau afirmam cu multa convingere „părinţii lui nu ar trebui să mai aibă niciun drept asupra copilului”. Actioneaza prejudecata, uitand ca unul dintre cele mai importante roluri pe care le are asistentul maternal le are este acela de a ajuta copilul sa mentina relatia cu familia sa de origine si de a-l ajuta sa-si construiasca o buna imagine de sine. Pe de alta parte, apare o reactie paradoxala: familia la care este plasat copilul (si care este specializata, pregatita si remunerata special pentru serviciul pe care il presteaza) dezvolta un sentiment de gelozie fata de familia copilului si ingreuneaza prin atitudine si comportament dezvoltarea copilului si mentinerea relatiei cu familia sa sau cu familia de adoptie. Copilul aflat în plasament va face întodeauna referire la trei sisteme:
familia de origine – cu bagajul genetic şi cultural moştenit
familia de plasament – poate cu un alt bagaj de valori morale, spirituale şi culturale
etnie şi rasă Cum ajutăm copilul să se identifice? Primul element de identificare este corpul. Este bine deci să valorizaţi imaginea corporală a copilului. Să-i vorbiţi despre corpul său, să-l ajutaţi să se descopere într-un mod pozitiv. Chir şi cu bebeluşul se poate începe acest proces de autocunoaştere. Când îl îmbrăcaţi îi povestiţi : « Acum îţi dau bluziţa pe mâna stângă, acum pe mânuţa dreaptă », « Acum îţi dau pantalonasii pe piciorul drept etc », ca apoi după primele 12 luni să-i arătăm în oglină « Acesta este nasul tău », să-i prezentăm părţile componente ale corpului său. Identitatea copilului începe cu reprezentarea de sine. Al doilea element de identificare este familia sa biologică. Este bine să vorbiţi cu copilul despre rădăcinile sale, de unde provine, cine-i sunt părinţii, de ce se află la dumneavoastră, cu mult respect pentru familia si valorile sale. Al treilea element este cel al etniei şi rasei. Pentru a se cunoaşte copilul trebuie să ştie ce etnie au părinţii săi biologici, din ce rasă provine, ce religie are şi în statutul social şi cultural al părinţilor biologici. Asta în măsura în care aveţi aceste informaţii. Persoanele care îngrijesc copilul au un rol primordial în dezvoltarea identităţii lui: a-l iubi, a valoriza diferenţele şi a le accepta îi va da copilului sentimentul că este capabil să se dezvolte, să

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 76

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 crească, că este competent şi că a reuşit să-şi formeze o identitate bine conturata. Îi va da senzaţia că aparţie unei familii, unei şcoli, unui cartier, unui univers. Toate acestea îi vor da copilului o forţă interioară care îl va ajuta să treacă peste perioadele dificile din viaţa sa. De multe ori pentru a ne identifica, pentru a ne găsi un loc în cultura noastră avem nevoie să ne imaginăm că suntem cineva sau că vom deveni cineva. A visa cu ochii deschişi, a te delecta cu imaginea pe care o inventezi despre tine, este un mecanism de auto-liniştire, un factor de protecţie. Nu trebuie să confundăm acest vis cu ochii deschişi cu minciuna patologică. Putem lua ca exemplu un copil dintr-un centru de plasament care năucit de ceea ce vedea, de ceea ce se întâmpla în acel centru se refugia în diverse poveşti sau emisiuni Tv, încerca să se linştescă visând la ceea ce va fi când va fi mare „Voi fi un mare fotbalist şi voi da autografe tuturor copiiilor, voi avea o casă mare şi foarte mulţi bani”. Să-ţi creezi insuliţe de frumuseţe într-o realitate dureroasă, este unul dintre mecanismele cele mai eficiente de supravieţuire. Bineînţeles că după ce copilul va fi dus într-un loc securizant, va fi înconjurat de dragoste, nevoile sale vor fi satisfăcute de către cei ce-l îngrijesc, visarea se va diminua, realitatea pozitivă luând locul, visului frumos. Mulţi copii tind să-şi construiească imaginea de sine prin comparaţie cu ceialţi sau aşa cum spuneam anterior cu o imagine idealizată despre ceea ce ar trebui să fie. Eşecurile în anumite domenii ale vieţii conduc adeseori la sentimentul lipsei de valoare. Dacă i se va spune copilului „eşti rău”, copilul va spune „sunt un rău” şi se va comporta ca un copil „rău”. Principalii factori care ar putea avea influente negative in în calea formării identităţii sunt:
complexul de proveninenţă (copilul nu vrea să spună nimic despre familia sa, sau de locul de unde vine, centru de plasament etc),
neacceptarea condiţiei sale sociale,
confruntarea permanentă cu atitudinea grupului (uneori atitudinea grupului fiind negativă),
confruntarea cu trecutul lor (confruntarea cu traumele din copilărie: abuzuri, neglijare, exploatare). La copiii din instituţii apare deseori complexul de provenienţă cu efecte negative asupra echilibrului personalităţii. Abandonul afectează profund sentimentul identităţii, determinând la copii şi tineri sentimente de ambivalenţă, culpabilitate, frustrare afectivă, adesea atribuindu-şi cauza abandonului, având tendinţa să idealizeze părintele care la abandonat sau să caute o cauză, o explicaţie a abandonului. De acceea majoritatea copiilor pe care îi veţi primi în îngrijire vor dori săşi cunoască familia şi să o accepte în viaţa lor. Rolul asistentului maternal este primordial în acest moment în care copilul îşi formează identitatea. Identitatea se fixează cel târziu după adolescenţă, prin urmare până atunci toate acţiunile pe care copilul le face în construirea identităţii au nevoie de susţinerea şi aprobarea dumneavoastră. Este un proces dinamic care integrează pe parcursul vieţii diversele experienţe ale individului. Identitatea copiilor de diferite etnii Identitatea etnică este foarte importantă pentru copil. Ideal pentru un copil de o anumită etnie ar fi să fie plasat într-o familie de aceeaşi etnie. Dar dacă nu se poate asigura acest lucru, atunci asistentul maternal trebuie să asigure copilului un seniment pozitiv al identităţii etnice. Moştenirile culturale trebuie respectate. Prin urmare, este bine ca acei ce ocrotesc copilul să-l informeze despre obiceiurile, tradiţiile etniei din care provine copilul, să-i respecte apartenenţa la o religie (chiar daca aceasta e alta decât cea a familiei de AMP).

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 77

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 Prejudecăţile şi discriminarea sunt dăunătoare pentru toţi copii. Prejudecăţile adulţilor duc la o deformare a imaginii copilului despre sine, la o stimă de sine scăzută şi la o slabă încredere în propriile valori, propriile capacităţi şi aptitudini. Toate căutările copilui înceracă să răspundă la întrebările: „Cine sunt eu?” De unde provin? Unde mă duc? Adolescenţii care intră în viaţa de adult fără să fi ajuns să-şi cunoască adevărata identitate vor întâmpina probleme de adaptare şi integrare în societate. Este foarte important pentru dezvoltarea copilului ca acei ce-l îngrijesc şi-l ocrotesc, să-i preţuiească şi să respecte identitatea, să-i dezvolte un sentiment pozitiv al identităţii prin stabilirea unor legături cu familia biologică şi rudele acestuia. Contactul direct dintre copil şi familia acestuia aduce multe beneficii: ajută copilul să-şi construiească un sentiment pozitiv al identităţii, o stimă de sine pozitivă şi o mai bună integrare în plan social.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 78

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUENEA 1.7 ABORDAREA GLOBALĂ A COPILULUI DE CATRE AMP Nevoile copilului In functie de fiecare faza de dezvoltare, copiii au nevoi pe care tind sa si le satisfaca, in acest sens adultul fiind o “resursa” pentru tot ceea ce copilul nu poate rezolva singur. Nevoile umane pot fi impartite dupa cum urmeaza: a) Nevoi fiziologice (de baza): aer, apa, hrana, odihna, sex b) Nevoi personale– dragostea , siguranta c) Nevoi sociale – respectul de sine, apartenenta d) Nevoi intelectuale – intelegerea si constiinta, autocunoasterea si constiinta de sine Toate acestea pot fi regasite sub diverse forme pe parcursul dezvoltarii copilului. Dacă bebeluşii şi copiii mici ar putea să vă descrie nevoile lor iată ce anume v-ar spune:
Vreau să ştiţi în permanenţă unde mă aflu şi cine stă cu mine.
Vreau să-mi spuneţi spre cine să mă îndrept când am nevoie de ajutor.
Îmi place să mă mângâiaţi, să mă respectaţi. Arătaţi-mi că dragostea voastră este de neclintit. Acest lucru mă va ajuta să am încredere în mine şi să-mi dezvolt stima de sine.
Am nevoie de o varietate de alimente sănătoase, de controale medicale regulate, de vaccinuri, de aer proaspăt.
Am nevoie de timp pentru a alerga, pentru a mă juca şi pentru a dormi.
Vorbiţi-mi, cântaţi-mi şi jucaţi-vă cu mine. Spuneţi-mi poveşti.
Stimulaţi-mi simţurile făcându-mă să văd, să miros, să gust, să ascult.
Am nevoie de un program regulat.
Am nevoie de un mediu liniştitor când sunt agitat.
Ajutaţi-mă să-mi fac prieteni şi învăţaţi-mă să mă înţeleg bine cu alţii. Sentimentul de siguranţă Copilul are nevoie de dumneavoastră. Nu va fi prea răsfăţat dacă-l luaţi în braţe când plânge. Găsiţi diferite modalităţi pentru a-l linişti: hrănindu-l, alintându-l, legănându-l şi mergând împreună cu el. Strângeţi copilul în braţe cât de des posibil, mai ales atunci când îl hrăniţi. Jucaţi-vă cu el cât mai des, copilul învaţă cel mai bine din jocuri. Un copil de orice vârstă are nevoie să-i spuneţi ca îl iubiţi. Cum îi puteţi spune aceasta?
vorbindu-i frumos
îmbrăţişându-l, mângâindu-l
jucându-vă cu el
încurajându-l când face progrese
ascultându-l
făcându-i mici surprize
arătându-i că îl înţelegeţi şi că îl respectaţi. Starea de sănătate Mergeţi cu copilul la control medical cât mai des şi asiguraţi-vă că primeşte vaccinurile necesare, că primeşte îngrijirea de acre are nevoie. Ţineţi în permanenţă legătura cu medicul şi cu echipa de profesionişti (asistent social, psiholog etc).

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 79

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 Învăţarea Vorbiţi cu copilul. Arătaţi-i obiecte familiare şi denumiţi-le. Priviţi cărţi cu imagini împreună cu el, citiţi-i versuri, uitaţi-vă împreună la televizor la desene animate. Nu este niciodată prea devreme pentru a învăţa. Adaptare Respectaţi personalitatea şi sentimentele copilului. Fiecare dintre noi reacţionează diferit în funcţie de persoane şi situaţii diferite, nu-i pretindeţi să facă ceea ce credeţi dumneavoastră că trebuie să facă sau ceea ce aţi face dumneavoastră. Daţi-i ocazia copilui să îşi întâlnească familia sau alte persoane din jur (rude, alţi copii, prieteni), numai aşa va învăţa să interacţioneze cu oamenii. Siguranta Eliminaţi din casă tot ceea ce reprezintă un pericol pentru copil. Acoperiţi prizele de curent, luaţi obiectele periculoase şi păstraţi medicamentele într-un loc sigur. Daţi copilului ocazia să se caţere, să se legene, să alerge şi să alunece. Spuneţi copilului că vă place felul lui de a fi şi ceea ce face el. Mângâiaţi-l când este supărat. Supravegheaţi copilul în permanenţă, mai ales când se află în apropierea apei. Stabiliţi reguli de siguranţă pentru când mergeţi pe jos sau cu maşina. Temerile şi coşmarurile copilului sunt reale în mintea lui. Liniştiţi-l şi găsiţi metode pentru a se simţi mai bine. Pretuire Atunci când copilul este agitat, ajutaţi-l să se calmeze. Arătaţi-i că îl iubiţi şi nu-l criticaţi pe el atunci când face vreo prostioară, ci comportamentul lui. Lăudaţi-vă cu el. Spuneţi-i că dansează şi cântă frumos, că se joacă frumos. Dragoste Oferiţi copilului ocazia de a fi afectuos. Faptul că nu vă spune “mama” sau “tata” nu însemnă că nu trebuie sau nu poate să spună “te iubesc”. Socializare Oferiţi-i ocazia să se joace cu alţi copii, sa isi faca prieteni, sa comunice, sa exploreze si sa exerimenteze. Dacă la adulţi există o piramidă a nevoilor, astfel încât nevoile fiziologice (hrană, îngrijire etc) sunt la bază, urmate apoi de cele de securitate şi cele de apartenenţă la un grup, fie el familie, şcolă, serviciu, grup de prieteni, apoi urmate spre vârful piramidei de respectul de sine şi realizarea de sine, la copil această piramidă se transformă într-un tot unitar şi asta pentru că acesta are nevoie să i se satisfacă toate nevoile concomitent şi nu ierarhic.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 80

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 INTREBARI DE AUTO-CONTROL 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. 14. 15. 16. 17. 18. 19. 20.

Ce este dezvoltarea copilului? Care sunt etapele de dezvoltare ale copilului in functie de varsta copilulului? Care sunt etapele dezvoltarii stadiale ale inteligentei si care sunt abilitaile copilului specifice fiecarei etape? Dati cateva exemple, cateva elemente de care tine cont Asistentul maternal in vederea asiguraii igienei adecvate pentru cresterea si ingrijirea copilului. Care sunt regulile de baza in vederea asigurarii unei igiene personale adecvate a copilului? In jurul carei varste incepe copilul sa inteleaga diferenta dintre sexe (dintre fete si baieti) si cum discutati cu copiii despre acest aspect? Cum explicati copiilor cum vin copiii pe lume si de la ce varsta discutati cu ei despre acest lucru? Ce veti spune unui copil care afirma ca se va casatori cu mama/asistenta maternala, tata/asistentul maternal cand vor fi mari? Ce este atasamentul? Care sunt modelele de atasament si cum influenteaza ele dezvoltarea copilului? Exista o legatura intre atasamentul copilului si motricitate, imagini, cuvinte, componente senzoriale? De ce este importanta identitatea pentru dezvoltarea copilului? Care sunt etapele de constructie ale identitatii si caracteristicile lor? De ce trebuie sa incurajam relatia dintre copil cu familia bilogica? Cum ajutam copilul aflat in plasament sa se identifice? De ce are nevoie copilul sa treaca prin ciclul tensiune-destindere? Care sunt etapele doliului? Cum afecteaza separarea dezvoltarea copilului? Descrieti principalele consecinte. Care sunt etapele reintegraii copilului in familia biologica, familia largita sau adoptiva? Care sunt nevoile copilului si in ce masura satisfacerea lor afecteaza dezvoltarea copilului?

MESAJE CHEIE 1. 2.

3. 4.

5.

Dezvoltarea copilului cuprinde totalitatea aspectelor legate de transformarea sa din momentul concepţiei. Reguli de baza in ingrijirea igienica a copilului: copil curat, imbracaminte curata, ambient curat, lenjerie de corp si pat adecvate si curate, alimentatie corespunzatoare dezvoltarii copilului. Dezvoltarea sexuala se produce treptat si copilul nici nu este constient de primele ei manifestari, iar uneori nici nu o observa. Copilul va avea o viziune sănătoasă despre sexualitate atata timp cat adultul de referinta va avea o atitudine deschisa si va intelege importanta dezvoltarii sexuale in dezvoltarea copilului. Ataşamentul poate fi definit ca o legatură afectivă de durată, stabilită între un copil şi parintii acestuia sau, după caz, între copil şi persoanele care il ingrijesc in mod curent. Atasamentul copilului fata de alte persoane care-l ingrijesc poate compensa atasamentul nesecurizat fata de parinti sau chiar lipsa acestuia.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 81

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 6.

Există o strânsă legătură între ataşament şi componentele motrice (tonicitatea), senzoriale, afective şi imaginare ale copilului. 7. Identitatea trebuie privită ca rezultantă a particularităţilor de dezvoltare din sfera afectivităţii, a structurilor moral-religioase, a sferei sociale. 8. Este important pentru toţii copii să-şi dezvolte un sentiment pozitiv al identităţii. 9. Este foarte important să-i vorbim copilului despre trecutul său, despre familia sa, să facem (sau sa refacem) povestea vieţii copilului, un fel de jurnal. La fel de important pentru construirea identităţii sunt obiectele personale ale copilului: hăinuţele de când era mic, jucăriile preferate sau alte obiecte legate de trecutul său. 10. Atunci cand copiii sunt plasati la asistentul maternal profesionist, ei experimenteaza o stare de separare fata de persoanele cu care au trait anterior percepand separarea ca pe o pierdere. 11. Copilul, pentru a avea o dezvoltare unitara, are nevoie sa ii fie indeplinite concomitent toate nevoile de baza, de securitate, de apartenenta la un grup, de respect.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 82

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008

SESIUNEA 2 VIAŢA INTRA-UTERINĂ Sesiunea 2 Viaţa intra-uterină 2.1 Etapele de dezvoltare fizică intra-uterină. 2.2 Principalii factori care influenţează dezvoltarea fătului

1 oră

SESIUNEA 2.1 ETAPELE DE DEZVOLTARE FIZICĂ INTRA-UTERINĂ Dezvoltarea intrauterina cuprinde trei perioade: 1. perioada germinala 2. perioada embrionara 3. perioada fetala 1. Perioada germinala - primele doua saptamâni dupa conceptie. Primele 36 de ore dupa fertilizare, oul format se divide în doua celule, acestea la rândul lor se divid în patru, astfel ca la 6 zile de la conceptie putem vorbi de mai mult de 100 de celule, fiecare dintre ele fiind identice cu oul din punct de vedere genetic si cromozomial. 2. Perioada embrionara - de la 3 saptamani la 7 saptamani. In aceasta perioada dezvoltarea este rapida. In aceasta prima luna de sarcina, embrionul masoara intre 0,2 si 4 milimetri. Se creeaza un mediu protector si confortabil: din ziua a 8-a, embrionul incepe sa fie inconjurat de lichid amniotic si se formeaza placenta care va asigura schimburile nutritive si respiratorii dintre mama si copil. La 21 de zile dupa fertilizare se formeaza tubul neuronal (inceputul sistemului nervos central - spinal si cervical). Tot acum incepe si formarea sistemului cardio-vascular. 3. Perioda fetala - de la 8 saptamâni pâna la nastere. La 8 saptamani fatul are 2,5 cm si toate organele exceptand pe cele sexuale. Tot in aceasta perioada dezvoltarea creierului este apreciabila (lucru important in reglarea functiilor de baza ale organismului). Incepând cu luna a patra pot fi percepute bataile inimii si miscarile fatului. Din luna a saptea fatul poate supravietui extrauterin (nasterile premature), existand situatii in care fatul poate supravietui si daca nasterea s-a produs in luna a VI-a de sarcina. Fatul are capacitatea de a interactiona sau de a reactiona la stimulii externi. Fatul vede, simte, aude, isi regleaza temperatura corpului. Au fost certetari care au demonstrat ca imediat dupa nastere, copilul reactioneaza la vocea mamei (uneori si a tatalui), daca este strigat pe nume de mai multe persoane, printre care si mama sa. Nu inseamna ca isi recunoaste numele, ci recunoaste vocea si toate afectele care sunt legate de ea. Atunci cand gravida se simte obosita sau fericita de sarcina sa, exista un gest aproape reflex de protectie sau mangaiere a abdomenului. Fatul reactioneaza, in egala masura, si in situatii neplacute (impinge cu picioarele in burtica, isi accelereaza bataile inimii). Se linistete daca i se vorbeste sau daca aude o melodie cunoscuta, miscarile copilului dintr-o parte in alta a abdomenului sunt usor de observat.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 83

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 2.2 PRINCIPALII FACTORI CARE INFLUENŢEAZĂ DEZVOLTAREA FĂTULUI Factorii care pot perturba dezvoltarea prenatala pot fi: Factori endogeni - cauze provenite din interiorul organismului fatului sau copilului: factori genetici (mutatii genetice, afectarea unui cromozom sau doar unei parti a cromozomului) Factorii exogeni - care se formeaza se dezvolta in exteriorul organismului fatului (factori de mediu) pot fi grupati in mai multe categorii: 1. Diverse tipuri de substante:
alcoolul: sindrom alcoolic fetal (la nivel fizic: facies specific, inaltime mai mica decat cea obisnuita; din perspectiva psihologica cel mai accentuat simptom este intarzierea mentala chiar daca nu una severa.
tutunul: greutate mica la nastere, risc crescut de nastere prematura, dificultati de invatare, efectele crescand proportional cu cantitatea de nicotina consumata.
droguri, medicamente: moartea copilului la nastere (sau inainte de nastere), nastere prematura, greutate mica la nastere, moarte neasteptata in timpul somnului, probleme de atentie si dificultati de invatare. 2. Boli ale mamei
Rubeola: foarte periculoasa daca este transmisa in primele saptamani ale sarcinii ea poate duce la orbire, surditate, deficit mental, disfunctionalitati cardiace
Gripa: produce uneori neinchiderea tubului neural
HIV pozitiv/SIDA: risc pentru transmiterea virusului HIV la copil (intre 12-30%), prematuritate, greutate mica la nastere, risc crescut de a contacta boli infectioase in primul an de viata (ex: pneumonia).
Sifilisul congenital 3. Lipsa nutritiei adecvate
subnutritia mamei poate duce la nasterea copiilor cu probleme la nivelul sistemului nervos central (spina bifida si hidrocefalie), copii morti la nastere, dismaturi, prematuri.
obezitatea mamei poate genera diabetul copilului, tulburari cardiace ale copilului, greutate mare la nastere. 4. Alti factori exogeni
radiatiile: pot produce malformatii grave, complexe
expunerea la medii toxice (silicati, plumb): malformatii grave
stresul matern: poate determina dezvoltarea copilului. De exemplu, stresul poate determina aparitia contractiilor premature, care pot determina adesea nasterea inainte de termen (prematuritatea copilului). De asemenea, datorita starilor negative pe care gravida le traverseaza pe perioada sarcinii aceasta omite sa se alimenteze sau sa se odihneasca sanogen, fapt care duce la nasterea copiilor cu greutate mica, chiar daca sunt nascuti la termen.
incompatibilitatea factorului Rh (substanta existenta la nivelul globulelor rosii) se refera la cazul in care mama este Rh negativ iar copilul mosteneste un Rh pozitiv de la tata. In acest caz se ajunge la un conflict serologic intre sangele mamei si al copilului si organismul va reactiona ca si cum ar lua contact cu un corp strain ( la fel cum reactioneaza la bacterii, virusuri). În consecinta, va incerca sa distruga acest Rh, prin aparitia de anticorpi, ce produc la copil un icter grav (deosebit de cel fiziologic de la nastere).
varsta parintilor:

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 84

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 • •

varsta mamei peste 35 de ani se pare ca ar creste riscul aparitiei Sindromului Down varsta inaintata a tatalui e responsabila uneori de aparitia nanismului

INTREBARI DE AUTO-CONTROL 1. 2. 3. 4.

De ce este important sa cunoastem factorii care pot determina evolutia sarcinii? De cate feluri pot fi factorii perturbatori ai dezvoltarii prenatale? Ce sunt factorii endogeni? Care sunt factorii exogeni?

MESAJ CHEIE

1. 2. 3. 4.

Perioada intra-uterina influenteaza dezvoltarea ulterioara a copilului. Fiecare etapa (germinala, embrionala, fetala) este influentata de factori endogeni si exogeni. In perioada intra-uterina fatul are capacitatea de a interactiona sau de a reactiona la stimulii externi. Fatul vede, simte, aude, isi regleaza temperatura corpului. Alcoolul, tutunul, drogurile, medicamentele pot influenta negativ dezvoltarea fatului. Bolile mamei, nutritia neadecvata, stresul si alti factori exogeni au repercusiuni asupra dezvoltarii prenatale.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 85

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008

SESIUNEA 3 PERIOADA DE NOU-NĂSCUT (SUB O LUNĂ) Sesiunea 3 Perioada de nou-născut (sub o lună) 3.1 Principalele caracteristici ale nou-născutului

2 ore

SESIUNEA 3.1 CARACTERISTICI ALE NOU-NĂSCUTULUI Nou nascutul la termen. Este nou nascutul cu virsta gestationala cuprinsa intre 38 si 42 saptamini. Greutatea la nastere este cuprinsa intre 2 500-4 500 g cu o medie de 3 000 g. Lungimea la nastere este intre 48-55 cm, cu o medie de 50 cm, iar perimetrul cranian masoara intre 34,5-35 cm. Prematurul este nou nascutul cu varsta gestationala mai mica de 37 saptamani, cu greutatea mai mica de 2500g si talia mai mica de 47cm. Prematurul are greutatea corespunzatoare varstei gestationale. Evolutia prematurului depinde de varsta gestationala si de greutatea la nastere, dar si de ingrijirile ulterioare. Ritmul cresterii ponderale este mai accelerat decat la noul nascut la termen, astfel prematurul isi dubleaza greutatea la 2-3 luni. Dismaturul Dismaturul mai poarta denumirea si de intarziat in cresterea intrauterina. Dismaturul este copilul care la nastere are o greutate mai mica de 2.500g, neconcordanta cu varsta gestationala care poate fi normala sau aproape de normal. Greutatea dismaturului trebuie sa fie cu cel putin 500g mai mica decat greutatea corespunzatoare varstei gestationale respective. Dismaturul reprezinta intre 2530% din nou nascutii cu greutate mica Ia nastere si este consecinta ritmului incetinit de crestere intrauterina. In general dismaturitatea este rezultatul scaderii aportului nutritiv catre fat prin vasele uterine, placenta si cordonul ombilical. Caracteristicile alimentaţiei nou-născutului. Cunoscut este faptul ca pentru dezvoltarea copilului cel mai important aliment este laptele matern. In situatia copiilor plasati la asistentul maternal, alimentatia nou-nascutului este realizata exclusiv cu lapte formula adaptata. Este important ca modul de preparare a laptelui sa fie facut in concordanta cu recomandarile medicului de familie (dilutii recomandate specific pentru nounascutul pe care asistentul maternal il are in plasament). Toate formulele de lapte au o compozitie adecvata fiind create pentru a sustine cresterea si dezvoltarea nou-nascutului. Majoritatea formulelor se prepara prin dizolvarea in apa fiarta si racita la temperatura de administrare. Acest mod de preparare presupune existenta unui set de vesela speciala pentru alimentatie: biberoane, tetine, vase de fiert apa, vase pentru sterilizarea biberonului si tetinelor. Indiferent ce tip de formula este recomandata de catre medicul de familie, prepararea si pastrarea in conditii adecvate este o conditie esentiala. Regulile de baza in prepararea formulelor:
igiena impecabila a veselei - prepararea formulei se realizeaza intotdeauna intr-un loc curat, spalat in prealabil
vesela speciala pentru nou nascut trebuie sterilizata prin fierbere sau cu abur cald inainte de prima utilizare si spalata si sterilizata cu grija dupa fiecare utilizare
produsul trebuie preparat pentru o singura masa si intr-o concentratie corespunzatoare

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 86

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008
orice cantitate de lapte neconsumata intr-un interval de o ora trebuie aruncata. Alimentatia cu biberonul se realizeaza la ore fixe, numarul meselor variind in functie de varsta, greutatea si comportamentul alimentar al sugarului. In general, se ofera 6-7 mese /zi la nounascut. Copilul nu trebuie sa fie fortat sa termine tot laptele din biberon. Surplusul de lapte ramas in biberon trebuie sa fie aruncat. Caracteristicile psiho-motorii ale acestei perioade. Perioada de nou-nascut se intinde de la nastere pina la o luna. Mjoritatea elementelor enumerate mai jos apar evolutiv pe parcursul acestei etape, pe masura ce nou nascutul se dezvolta. Astfel, nou-nascutul· îşi tine capul ridicat pentru 1-2 secunde cand este asezat pe burta, îşi tine capul cand este ridicat in brate, rezemat de corpul adultului, tresare, plange, ramane nemiscat sau raspunde in alt mod la sunetele puternice. Copilul se linisteste sau tace in majoritatea cazurilor cand este luat in brate sau i se vorbeste. Urmareste o fata familiara cu ochii (de la 0.25 la 1m departare), urmareste o jucarie sau alt obiect aflat intr-o miscare tip arc de cerc, la 15 cm de fata, scoate cateva sunete de genul "ah-ah" sau "ooo". Doarme cate 3-4 ore o data si sta treaz mai mult de 1 ora. Comunica prin sunete ca raspuns la vocea parintilor. Raspunde la vocea parintilor intorcand capul si cautand cu ochii. Tresare la sunete sau miscari bruste, îşi misca mainile si picioarele, strange pumnul puternic cand ceva ii este asezat in palma. Isi schimba mimica fetei, scoate sunete la supt, isi misca gura, se misca si zambeste in timpul somnului.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 87

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 3.4 COMUNICAREA CONTINUA, ACTIVA CU NOU-NASCUTUL Comunicarea începe încă de la naştere deşi se dicută tot mai des despre importanţa comunicării “in utero” între mama şi copil. Cu siguranţă relaţia mamă-făt debutează din perioada intrauterină iar studiile arată că fătul aude sunetele produse de către mama sa. Nou-născutul este deci capabil încă din primele ore de la naştere să distingă vocea mamei şi să reacţioneze la ea. În cazul copiilor părăsiţi, copilul va distinge vocea persoanei care îl îngrijeşte şi va reacţiona la auzul iei. Pentru ca nou-născutul nu poate folosi cuvinte pentru a-si comunica nevoile, sentimentele, preferintele, ei comunica cu ingrijitorii lor prin semnale diferite, cum ar fi: sunete, expresii faciale sau miscari ale trupului. Comunicarea cu nou-născutul se realizeaza mai ales prin gesturi, prin actiuni ce vor pune in contact corporal direct asistentul maternal si copilul, ceea ce va duce la cunoasterea propriului corp. Pentru copilul aflat in primul an de viata, momentele de maxima comunicare sunt momentele in care este alimentat si spalat. Ţineţi copilul în braţe atunci când îl hrăniţi şi nu numai, vorbiţi cu el, utilizând un ton calm, o mimică prietenoasă; priviţi-l atunci când îi vorbiţi şi copilul se va simţi în siguranţă, iubit şi acceptat. Concordanta intre mimica si tonalitatea vocii este necesara intrucat imaginea de sine a copilului in primul an de viata este data de imaginea pe care o afiseaza asistentul maternal. Nu uitaţi de joc; jocul este un instrument de comunicare, îl va ajuta pe copil să se cunoască pe sine şi lumea înconjurătoare. La această varsta este bine să folosiţi jucarii viu colorate, care produc zgomote ce sunt in masura sa stimuleze dezvoltarea senzori-motorie. Când plânge, copilul nu plange pentru a va supara (el nu stie ca este zi sau noapte) ci pur si simplu va spune ceva: are gaze pe care trebuie sa le elimine , ii este foame sau doreste sa fiti alaturi de el pentru a-l linisti, incearca sa comunice nevoile pe care le are. Nevoile nou-nascutului şi modul de satisfacere a acestora. Dacă ar putea vorbi copilul v-ar spune: Eu plâng pentru că mi-e foame sau frig, sunt ud sau vreau să vă atrag atenţia. La început trebuie să veniţi de fiecare dată când plâng. De asemenea, vă amintesc că fac zgomote asemănătoare suptului când sunt hrănit sau alintat. Mă odihnesc când sunt obosit sau când nu îmi mai este foame. Am nevoie în permanenţă de o persoană care să se ocupe de mine. Îmi place să fiu în compania persoanelor care mă iubesc şi care se ocupă de mine. Mă ajută să descopăr cum să mă înţeleg mai târziu cu ceilalţi. Să îmi schimbaţi scutecele foarte des şi să profităm de lucrul acesta amuzându-ne. Îmi place când îmi cântaţi sau când mă gâdilaţi pe burtică. A acorda o atentie deosebita nevoilor copilului, atat pentru a-l stimula cat si pentru a-l linisti, il ajuta pe copil sa se simta in siguranta cu ingrijitorul sau. Inca de la aceasta varsta este foarte important sa se vorbeasca corect si permanent copilului in legatura cu orice actiune care-l priveste (“Acum mananci lăptic, acum te îmbrac: îţi pun bluziţa roz,

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 88

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 îţi mângâi mâna dreaptă, picioruşul stâng etc), aceasta avand ca efect stimularea limbajului si dezvoltarea psihica normala. Norme generale de igienă ale nou-nascutului si ale mediului sau de dezvoltare Pentru a vorbi despre igiena, este necesar sa analizam urmatoarele aspecte: a) Masurile generale de igiena b) Igiena vietii (somn, alimentatie, imbracaminte, plimbari in aer liber, aerisirea si intretinerea spatiilor, intretinerea si curatarea instrumentelor de bucatarie sau pentru igiena personala) c) Igiena ingrijirilor (schimbarea copiilor, spalarea copiilor) a) Masuri generale de igiena In general, locuinta asistentului maternal profesionist trebuie sa fie o locuinta salubra, in care se aspira, se spala si se sterge praful in mod regulat. Acestea sunt cerinte normale pentru intreaga locuinta a asistentului maternal profesionist, nu doar pentru camera care este ocupata de copilul aflat in plasament. Camera nou-nascutului trebuie sa respecte urmatoarele conditii:
sa fie o camera ferita de zgomote
in camera sa fie o temperatura constanta de 20-22 grade C, aerisita
sa fie luminoasa, pe cat se poate sa existe accesul la lumina naturala pe toata durata zilei
fara mobila in exces si fara elemente de suprastimulare (culorile peretilor sa fie calde si jucariile sa nu supraaglomereze copilul in patul sau) b) Igiena vietii Igiena somnului Copilul nu trebuie sa fie schimbat din patul sau, lenjeria sa fie personala, sa fie schimbata ori de cate ori se murdareste. Patutul trebuie dezinfectat periodic. Nevoile de somn variaza de la copil la copil, chiar daca se stie ca nou-nascutul doarme aproximativ 18 ore pe zi, in ciclu somn-alimentatie. In timpul somnului, nu este necesara suzeta. Asistentul maternal profesionist trebuie sa urmareasca si sa observe starea generala a copilului, daca somnul este linistit sau agitat, unele particularitati. Atentie: Adesea, copilul doarme cand ajunge in cabinetul medical, cu ocazia controalelor de rutina si/sau cu ocazia imunizarilor. Copilul trebuie trezit inainte de intrarea in cabinetul medicului de catre asistentul maternal profesionist si, in nici un caz, nu este permisa administrarea tratamentelor injectabile cat timp doarme copilul! Igiena alimentatiei Alimentatia trebuie sa respecte necesarul de dezvoltare al nou-nascutului si trebuie sa respecte indicatiile medicului de familie sau a medicului pediatru. Pe de alta parte, mai ales in situatia nou-nascutului si sugarului, momentele de alimentatie sunt momente de interactiune dintre asistentul maternal profesionist si copil, timp in care i se poate vorbi copilului, canta. Sunt momente foarte importante pentru dezvoltarea copilului si atmosfera trebuie sa fie una calda si calma, care sa permita interactiunea pozitiva dintre copil si adult. Sub nici o forma si in nici o situatie, biberonul nu va fi sprijinit pe patura rulata alaturi de copil pentru a se „autoalimenta”. Pe langa privarea interactiunii cu adultul, copilul este supus riscului major de a se ineca cu laptele regurgitat.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 89

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008

Igiena hainelor Hainele copilului trebuie schimbate de fiecare data cand este nevoie: cand s-au udat, patat, murdarit, sunt transpirate. Asistentul maternal profesionist trebuie sa aleaga hainele nounascutului in functie de vreme (anotimp), astfel incat copilul sa aiba o stare de confort si nu de restrictionare (infasat) sau de disconfort termic (prea multe haine sau caciuli, sau prea subtire imbracat). De asemenea, trebuie sa utilizeze haine adecvate gradului sau de dezvoltare (lungime, greutate, miscari). Hainele nu trebuie sa aiba elemente care se pot desprinde usor, snururi, etc pentru a evita eventualele accidente. Scutecele de unica folosinta se depoziteaza intr-o punga inchisa si se arunca imediat la gunoi. Hainele murdare, de care este schimbat copilul, se depoziteaza intr-o galeata cu capac. Pentru spalarea hainelor trebuie utilizat un detergent cat mai putin toxic. Hainele trebuie spalate si clatite foarte bine. Plimbarile in aer curat Nou-nascutul trebuie sa petreaca cel putin 2 ore in aer curat, chiar si in timpul iernii. Chiar daca afara este prea frig sau asistentul maternal nu are timp sa faca o iesire la aer cu el, copilul poate fi tinut in fata geamului deschis, insa este important sa fie bine imbracat. Alegerea hainelor pentru plimbarile in aer liber trebuie sa tina cont de anotimp si de vreme. Plimbarile in aer liber se pot stopa doar in situatii de vreme neprielnica: vant puternic, temperaturi mult sub zero grade, ploaie sau ninsoare, canicula. c) Ingrijirile acordate nou-nascutului Baia copilului Prima baie se face in general in a 15-a zi, dupa caderea bontului ombilical si cicatrizarea plagii. Baia poate fi facuta la orice ora din zi, dar este recomandata seara inainte de ultima alaptare, deoarece apa calda destinde bebelusul si il ajuta sa doarma linistit noaptea. Baia nu trebuie sa dureze mai mult de 5 -10 minute. In prima saptamana, sau pana cand bontul ombilical cade iar zona se vindeca, se recomanda toaleta partiala a nou-nascutului, cu un burete moale inmuiat in apa calduta. Fata si mainile trebuie spalate frecvent, iar zona genitala trebuie curatata cu grija inainte de schimbarea scutecelor. Unii bebelusi sunt foarte relaxati in apa calda, in timp ce altii plang pe toata durata spalarii. Este bine (si intr-un caz si in celalalt) sa i se vorbeasca copilului permanent, cu un ton calm si cald, pentru a se simti in siguaranta. Igiena orala Igiena orala poate incepe inca inaintea aparitiei dintilor de lapte prin curatarea gingiilor. Gingiile (superioare si inferioare) pot fi curatate cu ajutorul unei bucati de tifon curate si inmuiate in apa de cel putin doua ori pe zi – dupa prima si ultima masa a zilei. La fel ca in cazul adultilor, zaharul este cel mai mare inamic al dintilor de lapte, astfel incat: nu puneti zahar sau miere pe tetina biberonului, in laptele copiilor sau in ceai. Ingrijirea ochilor Ochii nou-nascutului se sterg in fiecare dimineata cu o compresa sterila inmuiata in ser fiziologic sau in apa calduta. Curatarea se incepe de la coltul mai curat, pentru a nu intinde secretiile pe tot

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 90

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 ochiul. Primele ingrijiri sunt acordate in spital, cand se pune cate o picatura de produs antiseptic in fiecare ochi. Ingrijirea urechilor Niciodata nu se introduce un betisor de bumbac sau orice alt obiect in conductul auditiv al copilului. Se utilizeaza mai degraba o compresa, fara a incerca sa o introduceti in conductul auditiv, deoarece exista riscul de perforare a timpanului Partea externa a urechilor copilului (pavilionul) trebuie spalate cu o compresa inmuiata putin in apa calduta. Ingrijirea organelor genitale ale bebelusului In primele zile dupa nastere, organele genitale ale nou-nascutilor de ambele sexe sunt tumefiate. Acest lucru se datoreaza mai multor factori, printre care expunerea la hormonii materni sau traumatismele din timpul nasterii. La fete, se constata uneori o secretie vaginala albicioasa, sau chiar o sangerare usoara, la 2 -3 zile dupa nastere. Aceste manifestari sunt normale si se datoreaza hormonilor la care a fost expus fetusul in uter. Organele genitale trebuie curatate la fel ca orice alta zona a corpului. Se sterg cu un servetel umed, indepartand usor labiile pentru a curata pliurile, intotdeauna din partea anterioara spre anus. La baieti, scrotul poate parea tumefiat, datorita unei colectii de lichid in jurul testiculelor nounascutilor, numita hidrocel, care dispare de obicei in primele 3-6 luni de viata. Pentru toaleta baieteilor nu este nevoie de astringenti, betisoare de bumbac sau alte produse speciale de toaleta – apa calda si sapunul sunt suficiente pentru ingrijirea corespunzatoare a zonei. Nu trebuie fortata niciodata decalotarea preputului pentru curatarea zonei - acest lucru este dureros si poate duce la formarea de cicatrici permanente si de aderente. Nu uitati!
Scutecele trebuiesc schimbate cat mai des si pielea lasata sa se usuce inainte de punerea unui nou scutec de unica folosinta.
Este recomandat sa fie utilizate unguentele pe baza de oxid de zinc care protejeaza pielea sugarului impotriva umezelii. Daca insa este utilizata pudra de talc, aceasta trebuie aplicata intr-un strat foarte fin.
Pielea trebuie spalata cu un sapun foarte delicat si uscata prin tamponare, in niciun caz prin frecare.
Daca temperatura o permite, dupa spalare pielea trebuie expusa la aer pentru cateva ore, fara scutec.
Este importanta igiena mainilor adultului care il ingrijeste pe copil. Inainte si dupa schimbarea copilului, mainile trebuiesc bine spalate cu apa si sapun. Imunizari Imunizarile se incep in maternitate prin administrarea primei doze de vaccin anti hepatita B in primele 24 ore de Ia nastere, vaccinarea BCG dupa varsta de 4 zile (se vor vaccina toti nou nascutii cu greutate de peste 2500g in absenta unor infectii acute febrile sau afectiuni dermatologice). Profilaxia rahitismului se face în conformitate cu recomandările medicului de familie sau ale medicului pediatru.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 91

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 INTREBARI DE AUTO-CONTROL

1. 2. 3. 4. 5.

Diferentiati caracteristicile nou-nascutului la termen de cele ale prematurului. Care sunt principalele nevoi ale nou-nascutului ? Descrieti etapele de preparare a laptelui formula adaptata pentru nou nascut. Cum se realizeaza igiena ochilor unui nou-nascut? Care sunt principalele imunizari pentru nou-nascut?

MESAJE CHEIE

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9.

Evolutia nou-nascutului este determinata de calitatea ingrijirilor pe care le primeste din partea asistentului maternal profesionist. Pentru stabilirea unei alimentatii care sa corespunda nevoilor nou-nascutului este obligatorie colaborarea asistentului maternal profesionist cu medicul de familie. Pentru o alimentatie sanatoasa, trebuiesc respectate toate regulile de preparare, administrare si igiena recomandate de catre medic. Copilul are nevoie sa fie tinut in brate cand este hranit, sa i se vorbeasca, sa fie privit si sa priveasca pentru a se simti in siguranta, iubit si acceptat. Comunicarea începe încă de la naştere deşi se dicută tot mai des despre importanţa comunicării “in utero” între mama şi copil. Atat asistentul maternal profesionist, cat si membrii familiei acestuia, vor respecta reguli stricte de igiena. Igiena vietii (a somnului, a alimentatiei, a hanutelor) sunt aspecte foarte importante iningrijirea copilului. Baia poate fi un moment de comunicare maxima cu copilul si de relaxare daca copilul se va simti in siguranta. Imunizarile se incep in maternitate si se contiuna acasa dupa un calendar stabilit medicul copilului, in conformitate cu Programul National de Imunizari.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 92

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008

SESIUNEA 4 PERIOADA DE SUGAR (SUB UN AN) SESIUNEA 4 Perioada de sugar (sub un an) 4.1 Principalele caracteristici ale sugarului 4.2 Principiile alimentaţiei sanogene a sugarului 4.3 Norme generale de igienă ale sugarului si ale mediului sau de dezvoltare 4.4 Mijloace de creştere a imunităţii 4.5 Cele mai frecvente boli ale sugarului. 4.6 Accidente posibile la sugari şi prevenirea lor

4 ore

SESIUNEA 4.1 PRINCIPALELE CARACTERISTICI ALE SUGARULUI In primul an de viata, copilul incepe sa-si organizeze conduita pe baza experientelor senzoriale (simturi). Reperele creşterii somatice (fizice):
Lungimea corpului – creste cu pana la 25,4 cm fata de lungimea de la nastere (5 cm in prima luna, 3 cm in a 2-a, cate 2 cm pe luna de la 3 la 7 luni si cite 1 cm pe luna de la 8 la 12 luni)
Greutatea - greutatea de la nastere se dubleaza la 4 luni (printr-o crestere ponderala cu 750g pe luna in primele 3 luni) si se tripleaza pina la virsta de 1 an (printr-o crestere cu 500g pe luna in trimestrul II si cu 250g pe luna in trimestrul 3). Pentru aproximarea greutatii medii normale a sugarului se poate folosi formula: numarul de kg = (varsta actuala a copilului in luni + 9) : 2 Este important sa urmarim greutatea copilului si dinamica acesteia pentru a determina modul in care acesta asimileaza alimentele (sa nu uitam ca in cursul primului an de viata trece de la alimentatia exclusiv bazata pe lapte la diversificatia alimentatiei si, de asemenea, capacitatile sale fizice se dezvolta, deci si consumul energetic).
Circumferinţa capului: creste de obicei cu 0,6 -1,3 cm pe luna (media perimetrului cranian la nastere este de 36,62 cm la fete si de 37,32 cm la baieti, valorile ajungand la 12 luni la 45,35 cm la fete, respectiv la 46,39 cm la baieti). Perimetrul cranian are o importanta deosebita. Creierul copilului continua sa se dezvolte in primul an de viata (masa, numar de circumvolutiuni) avand nevoie de spatiu pentru a se dezvolta corespunzator. Urmarirea perimetrului cranian si a fontanelelor ne poate furniza informatii despre posibilitatea dezvoltarii creierului copilului, putand avea interventii precoce in diagnosticarea microcefaliilor (cutie craniana mai mica decat media normala) sau craniostenozei (osificarea fontanelelor). Comportamente asteptate:
dezvoltare fizica rapida
inceputul dezvoltarii limbajului
dezvoltarea controlului muscular
atasament crescut fata de persoanele cunoscute
indeplinirea nevoilor de baza: mancare, caldura, afectiune Aspecte care pot semnala intarzieri in dezvoltare:
probleme medicale
dezvoltarea insuficienta a limbajului

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 93

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008





nesiguranta in prezenta adultilor neincredere in persoanele cunoscute lipsa raspunsului la stimuli control muscular scazut

Caracteristicilor psiho-motorii ale acestei perioade În primul an de viaţă copilul trece prin diverse etape de dezvoltare. Achiziţiile în plan psiho-motor sunt vizibile de la o lună la alta. Cunoaşterea acestor etape este utilă pentru asistentul maternal pentru a asigura copilului îngirjirea necesară şi mai ales pentru a avea aşteptări realiste de la copil. La 2 luni Zambeste cu adevarat (nu este doar un reflex) Gangureste (suna ca un "ooo-aah" sau alta combinatie de vocale) · Comunica prin sunete ca raspuns la vocea parintilor · Arata interes asupra sunetelor si mediului inconjurator · Isi arata placerea si bucuria · Isi ridica capul la 45° cand este asezat pe burta · Urmareste o jucarie sau alt obiect aflat in miscare tip arc de cerc, la 15 cm de fata · Isi priveste miinile · Tipa cu placere · Rade · Isi pastreaza capul ridicat cand se afla in brate, in pozitia "sezut" La 3 luni · Gangureste cu placere · Rade · Isi pastreaza capul ridicat cand se afla in brate, in pozitia "sezut" · Isi prinde mainile amindoua · Se uita la propriile maini si picioare · Isi ridica capul la 90° cand este asezat pe burta · Apuca o „sunatoare” (jucarie) · Se uita la un obiect mic · Isi intoarce capul dupa zgomotul „sunatoarei” · Isi tine capul foarte bine cand este tinut in pozitia "sezut" · Se rostogoleste · Se spijina in maini si-si ridica corpul cand este asezat pe burta · Urmareste un obiect care se misca 180° dintr-o parte a fetei in cealalta · Isi lasa greutatea pe picioare cand este ridicat pe ele. La 4 luni · Isi ridica capul si-l tine drept cand se afla pe burta · Se spijina in maini si-si ridica corpul cand este asezat pe burta · Se rostogoleste de pe fata pe spate · Isi tine mainile impreunate · Apuca o sunatoare (jucarie) · Isi lasa greutatea pe picioare cand este ridicat pe ele · Cauta si intinde mana dupa jucarii · Priveste si poate reactiona la un obiect in miscare · Recunoaste vocea parintilor si atingerea lor · Le zimbeste parintilor cand se apropie sau le imita expresiile · Se linistesc singuri (isi sug degetul sau adorm fara san sau sticla de lapte) · Dorm pentru cel putin 6 ore o data · Imita sunetele unor cuvinte · Se intorc dupa o voce · Stau singuri · Isi prind picioarele cu mainile · Se uita dupa un obiect cazut . La 5 luni· Cauta o anumita jucarie · Se uita la obiecte mici (ex. urmareste nasturii bluzei) · Intorc capul in directia de unde se aude sunatoarea · Isi tine capul bine cand este asezat in sezut · Isi duce mincarea la gura cu mana · Imita unele sunete La 6 luni · Isi duce mancarea la gura cu mana · Imita unele sunete · Se intorc dupa o voce · Muta un cub dintr-o mana in alta · Bazaie si scoate sunete vesele· Ii apar primii dinti, in mod obisnuit incisivii inferiori · Loveste doua cuburi · Ridica un obiect mic cu toate degetele, prin apucare · Sta in sezut fara sa fie sustinut. La 7 luni · Se ridica in picioare daca este sustinut · Apuca doua cuburi sau obiecte mici · Ridica un obiect mic cu toate degetele, prin apucare · Se uita dupa o jucarie care a cazut in afara ariei lui vizuale · Se ridica in picioare sustindu-se singur de un obiect · Apuca un obiect mic doar cu degetul mare si aratator · Se joaca "de-a v-ati-ascunselea" · Face din mana "PA" · Incepe sa se teama de straini.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 94

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 La 8 luni · Se ridica in picioare sustindu-se singur de un obiect sau o persoana · Loveste doua cuburi, tinute fiecare intr-o mana · Apuca un obiect mic doar cu degetul mare si aratator · Se ridica sa stea in pozitie verticala. La 9 luni · Merge de-a-busilea, se catara sau merge cu spatele tarandu-se pe fund sau pe burta · Impunge cu degetul aratator · Se joaca "de-a v-ati-ascunselea" · Se hraneste singur folosindu-si degetele · Bea dintr-o canita · Se aseaza in sezut singur. La 10 luni· Se aseaza in sezut singur · Arata ce isi doreste prin semne sau sunete · Introduce un cub intr-o cana · Sta in picioare nesustinut · Impinge o minge inapoi spre cel care i-a trimis-o · Imita miscarile parintilor. La 11 luni · Sta in picioare nesustinut · Se joaca si loveste cu putere doua cuburi tinute in maini · Merge singur. La 12 luni · Merge singur · Ciupeste cu degetul aratator si cel mare · Incearca sa imite unele cuvinte · Bea dintr-o canita · Cauta obiectele ascunse · Face din mana "PA" · Se hraneste aproape singur la masa · Arunca o minge in joaca · Mazgaleste · Indica imaginea respectiva cand i se pun intrebari usoare de genul "Unde este cainele?" · Indica propriul pantof sau obiect de imbracaminte cand este intrebat · Indica unde se afla ochii, nasul, parul papusii, cand este intrebat. La aceasta varsta se formeaza diferitele tipuri de comportament, asistentul maternal profesionist trebuind sa-l incurajeze si sa-l sustina pe copil, pentru dobandirea acestora. Intotdeauna trebuie laudat si incurajat un comportament bun. Spre exemplu, daca raspunde imediat unei solicitari trebuie sa fie apreciat. Comportamentele negative nu trebuie sa fie recompensate. Principalele metode de stimulare psiho-motorie Caracteristica principala a acestei perioade de dezvoltare umana este jocul, aceasta si ca urmare a faptului ca incepe sa deprinda treptat mersul, acest lucru permitandu-i copilului sa exploreze lumea mai amanuntit, sa se indrepte spre ceea ce-l intereseaza. La această vârstă copilul se joacă numai cu adulţii. Primele trei luni de viaţă
Jocurile recomandate la această vârstă sunt jocuri care-i dezvoltă acuitatea auditivă. Oferiţi-i diferite sunete din natură sau sunetele produse de diferite obiecte: ceasul, o linguriţă de metal pe sticlă, instrumente muzicale. Aceste sunete ar trebui să aibă un ton plăcut, liniştitor. Vorbe sau poezii spuse pe un ton calm, sunt foarte utile.
O altă modalitate de joc este aceea de a stimula pielea copilului (masaj, mângâieri). Jucăriile colorate şi care produc un sunet plăcut ar trebui să înfrumuseţeze patul copilului. Trei-şase luni
Este bine să-i oferim jucării sunătoare, animale din diverse materiale.
Atenţie! Jucăriile nu trebuie să fie prea dure, ascuţite, tăioase, prea mici, din materiale prea pufoase sau păroase, pentru a nu fi înghiţite sau aspirate. Atenţie de asemenea la jucăriile care au componente ce pot fi uşor demontatate şi înghiţite (ochii păpuşilor, mîinile etc).

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 95

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 Şase – nouă luni
Este monentul în care copilul se poate juca singur. Animale din diferite materiale, mingi, cutii, orice jucărie este acum intersantă pentru el. Obiceiul de a duce la gură jucăriile nu a dispărut aşa că atenţie la jucăriile ce prezintă acest pericol. Baia este un prilej de joc. Jucăriile plutitoare sunt cele care-l vor însoţi în baie. Nouă-douăsprezece luni
Jocurile sunt foarte diverese la această vârstă. Orice acţiune poate fi tranformată în joc: îmbrăcatul bluziţei- ne prefacem că jucăm “cu-cu, bau”, când îi punem pantalonul sau pantofiorul ne jucăm “unde este picioruşul?”.
Începem tot prin joc să-l învăţăm care sunt părţile componente ale corpului. Putem folosi poezii care se referă la părţi ale corpului; oglinda ne va fi de mare ajutor. Onomatopeele sunt foarte bine utilizate la această vârstă “cum face albina, cum face maşina”. Tot ca joc se poate folosi introducerea sau scoaterea unor obiecte din diverse cutii, însoţite de întrebări “Unde este pisica?” şi la aparţie “Iată pisica” însoţit de “Cum face pisica?” apoi răspunsul “Miau”. La această vârstă sunt de asemenea recomandate cuburile, incastrele. Prin joc copiii aflati la aceste varste comunica sentimente ce nu pot fi exprimate cu usurinta in cuvinte (papusa devine mama, s.a.). Acest lucru cere din partea asistentul maternal profesionist sa fie foarte atent si la mesajele pe care copilul le transmite atunci cand se joaca cu el pentru ca la aceasta varsta copilul incorporeaza treptat in joc, evenimentele vietii, care il intereseaza. Nevoile sugarului şi modul de satisfacere a acestora Dacă ar putea vorbi copilul v-ar spune că:
Ritmul creşterii mele este rapid şi am nevoie de lapte cât mai des.
Voi putea începe să mănânc mâncare solidă.
Introduceţi alimente noi pe rând. Nu mă obligaţi să mănânc ceea ce nu îmi place.
Acum că pot vedea mai departe îmi place să privesc tot felul de lucruri. Schimbaţi-mi poziţia din când în când şi duceţi-mă la aer.
Jucăriile pe care le agăţaţi de patul meu îmi atrag atenţia.
Dacă gânguresc, ascultaţi-mă, vorbiţi cu mine şi vă voi răspunde. O să vedeţi, chiar dacă am doar 5 luni, pot să conversez. Sentimentul de siguranţă Zâmbiţi mult bebeluşului. Bineînţeles că vă răspunde zâmbind. Bateţi din palme, jucaţi-vă de-a „cucu-bau” şi alte jocuri. Oferiţi explicaţii bebeluşului, de exemplu: „Acum mergem la plimbare”. Oferiţi-i ocazia să prindă obiecte nepericuloase şi să le ţină în mână. Aplaudaţi când reuşeşte. Învăţare Nu vă înfuriaţi şi nu vorbiţi tare în prezenţa copilului. Chemaţi-l pe nume şi puneţi-l să se privească în oglindă. Sănătate Dacă trebuie să îi daţi de băut înainte de culcare, daţi-i numai apă. Zahărul conţinut de sucuri poate afecta gingiile şi dinţii. Dacă vă nelinişteşte sănătatea bebeluşului, chemaţi medicul. Asiguraţi-vă că bebeluşului i se fac toate vaccinurile necesare.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 96

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 4.2 PRINCIPIILE ALIMENTAŢIEI SANOGENE A SUGARULUI Toate aspectele legate de alimentatia copilului trebuie sa fie discutate, agreeate si inregistrate inca inainte de mutarea copilului la asistentul maternal in planul individual de protectie al copilului (in cadrul planului de interventie specifica pentru sanatate). Stabilirea alimentatiei se face in echipa multidisciplinara, cu participarea obligatorie a medicului de familie la care este inregistrat (sau urmeaza sa fie inregistrat copilul) si cu consultarea persoanelor care cunosc copilul. Toate recomandarile (orarul meselor, tipul si cantitatea alimentelor etc) trebuie sa fie notate cu grija in planul planul de interventie specifica - sanatate al copilului si respectate ca atare. Toate modificarile recomandate de medic vor fi consemnate in fisa medicala a copilului si in caietul copilului. Pentru a corespunde cerintelor copilului, alimentatia trebuie sa fie variata si echilibrata. Consultarea regulata a medicului pentru verificarea si stabilirea alimentatiei este obligatorie. Atunci cand copilul este bolnav sau convalescent, in mod obligatoriu se vor urma recomadarile medicului in privinta regimului alimentar al copilului. In primul an de viata, exista trei etape disticte in asigurarea unor principii nutritive necesare dezvoltarii corecte a copilului: 1. perioada de alimentatie lactata exclusiva, de la nastere pana la 4-6 luni, care permite o digestie corespunzatoare a proteinelor, grasimilor, si glucidelor aflate in preparatele lactate de tip adaptat; 2. o perioada de tranzitie corespunzand initierii alimentatiei diversificate, prin introducerea progresiva a altor alimente decat cele lactate; 3. cea de a treia perioada, intre 9 luni si un an, in care terminarea maturizarii functiilor digestive, renale si neurologice, permite trecerea la o alimentatie de tip adult, fara ca aceasta alimentatie sa fie dezechilibrata. Pentru a putea determina cu exactitate numarul de calorii si valoarea energetica a alimentelor, este util ca asistentul maternal profesionist sa ii socilite medicului pediatru o lista cu alimente recomandate si care sa contina si date referitoare la veloarea energetica si calorii/100g. Aceste liste se regasesc si in cartile de bucate, insa este de preferat ca alimentele sa fie recomandate de medicul pediatru. Energia este necesară pentru menţinerea integrităţii funcţionale, termoreglare, activităţii fizice. Valoarea energetică se exprimă în Kilocalorii (Kcal). 1 Kcal este cantitatea de căldură necesară pentru a creşte temperatura unui litru de apă de la 14,5 grade C la 15,5 grade C (cu 1 grad). Diversificarea alimentatiei Incepand de la varsta de 4 luni, sugarul poate sa inghita alimente semisolide, mai ales ca poate si digera acest tip de alimente prin maturizarea sa digestiva. Diversificarea este introducerea alimentelor solide, altele decat preparate lactate si se face ideal la varsta de 5-6 luni pentru sugarul alimentat la sin si la 4-5 luni pentru cel alimentat cu lapte formula adaptata. Este obligatoriu ca in momentul inceperii diversificarii:
sa aiba o stare buna de sanatate
scaune normale
se va utiliza o lingurita boanta si NU un biberon cu gaura tetinei mult largita

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 97

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008



sa se evite insistarea introducerii unor alimente pe care copilul refuza consecvent sa le manance sa se evite introducerea a doua alimente in acelasi timp

Introducerea noilor alimente unul dupa altul, se va face in ritm relativ rapid la copilul la care diversificarea incepe la 5-6 luni. La copilul cu diversificare inceputa la 4-4,5 luni, ritmul va fi mai lent. Introducerea unui aliment nou dureaza 7-10 zile. Fainurile cu gluten (grau, ovaz), se vor evita inaintea varstei de 6 luni, preferandu-se orezul. Introducerea noilor alimente va respecta succesiunea urmatoare:
supa de legume, urmata rapid de piureul de legume, carne mixata de vaca si ulei vegetal – la 4 luni pentru cei alimentati artificial si la 5-6 luni pentru cei alimentati la san;
fructe (mar, piersica), cu adaos de suc de citrice (lamaie, portocala), suc de legume (rosi, morcov) – la 4,5-5 luni. Alte fructe decat cele mentionate, ca de exemplu bananele si kiwi, se pot folosi dupa varsta de 9-10 luni (risc de alergie cutanata-respiratorie). In ceea ce priveste pulpa unor fructe ca: pere, prune, pepeni, struguri, cirese, acestea nu se recomanda sugarului (risc de diaree, colon iritabil);
la 4,5 luni, carne fiarta de gaina sau de vita, evitandu-se – in general – carnea de animal tanar (vitel, pui) care este alergizanta si in plus contine o cantitate mare de gelatina, proteina de calitate inferioara. Carnea de porc se contraindica pana la 3 ani. Pestele (exclusiv pestele alb salau), se poate folosi, bineinteles foarte proaspat, dupa 8 luni;
la 5-5,5 luni se va introduce branza de vaci adaugata la piureul de fructe sau de legume
la 5,5-6 luni urmeaza: ficatul de pui, galbenusul de ou fiert (la inceput ¼, apoi crescindu-se treptat, catre virsta de 8-9 luni, pina la un galbenus intreg), iaurt simplu sau cu cereale Alte reguli
hidratarea suplimentara intre mese se face cu lichide neindulcite (ceai fara zahar, apa fiarta si racita)
nu se va insista excesiv la introducerea noilor alimente
nu se va introduce sare in mancarea sugarului
nu se vor folosi alimente care contin conservant. Dupa 9-12 luni, alimentatia copilului va ajunge incet spre cea de tip adult, asigurandu-se aporturi suficiente in principii nutritive pentru o crestere staturala si ponderala normala. Preparatele de lapte de crestere – de tip Junior – vor fi folosite pana la varsta de 3 ani, ele avand avantajul adausurilor necesare de acizi grasi esentiali si de fier. Alimentatia copiilor trebuie sa ramana variata, cuprinzand fructe, legume si proteine de calitate. Principalele tulburări ale comportamentului alimentar Greselile din alimentatie pot avea consecinte negative asupra dezvoltarii fizice si psihice a copilului. Atat supravalorizarea cat si subvalorizarea rolului alimentatiei pot avea consecinte nedorite. 1. Supravalorizarea alimentatiei distinge urmatoarele aspecte: a) dorinta de a avea un copil “gras si frumos” determina uneori persoana care il ingrijeste sa creasca numarul de mese oferite copilului, sa introduca fainoase in mancare, sa puna zahar in ceai. Acest tip de actiune, desi bine intentionat, are rezultate grave asupra sanatatii copilului: copilul se obisnuieste in timp sa manance un numar mare de calorii, va incepe sa aiba nevoie de ele. Toate

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 98

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 acestea duc in timp la obezitate. Daca copilul este obligat sa manance peste nevoile sale, caci “noi stim mai bine” ce are el nevoie, este posibil sa se instaleze refuzul alimentar, care se poate solda cu tulburari grave de alimentatie: bulimie, anorexie. b) alimentatia ca metoda de consolare; cand copilului i se ofera copilului dulciuri (sucuri, prajituri) pentru a-l linisti, consola, neavand rabdare sau tact suficient pentru a inlatura cu alte mijloace motivul de insatisfactie al copilului. c) alimentatia ca substitut al afectiunii; cand atentia fata de copil se traduce prin oferirea unor variate produse alimentare. 2. Devalorizarea alimentatiei - copilul incepe sa refuze mancare datorita lipsei de regularitate a meselor, a lipsei de interes pentru prepararea alimentelor, lipsei alternarii felurilor de mancare, datorita atmosferei din timpul mesei (prea tensionata, fara momente placute de interactiune intre copil si adult). Anorexia sugarului (absenta apetitului) Anorexiile, desi rare in semestrul intai de viata, sunt in general, grave, fiind vorba adesea de o patologie grava prin intensitatea si caracterul repetitiv al tulburarilor functionale. In conditiile aparitiei unor infectii (digestive, respiratorii, otice) exista riscul declansarii refuzului alimentar. Este necesar ca in cazul aparitiei primelor semne ale refuzului alimentar asistentul maternal profesionist sa consulte medicul pediatru al copilului si sa urmeze intocmai instructiunile acestuia Malnutritia Malnutritia este o tulburare a starii de nutritie specifica perioadei de sugar si copil mic, datorata inadecvarii aportului nutritiv. Se caracterizeaza printr-o greutate mica in raport cu varsta, la care se asociaza carente vitaminice si minerale, anemia nutritionala si rahitismul carential. Malnutritia este in prezent cel mai important factor de risc de morbiditate si mortalitate la copii la nivel mondial. In plus, o buna parte din starile de malnutritie se instaleaza in primele 6 luni de viata, perioada de maxima dezvoltare a sistemului nervos central. Malnutritia afecteaza toate organele corpului, opreste cresterea si dezvoltarea copilului si deterioreaza functiile imunologice ale organismului. Aceste modificari ale reactiilor imune determina o predispozitie a copiilor la infectiile cronice sau acute. Diareea, care survine in mod obisnuit la copiii malnutriti, cauzeaza anorexie. De asemenea, copiii care sufera de malnutritie cronica prezinta modificari de comportament: iritabilitate, apatie si diminuarea relationarii sociale, anxietate si tulburari ale atentiei. Gradul de retard si de deficiente depinde de severitatea si de durata insuficientei aportului alimentar, precum si de varsta la care apare malnutritia. In general, aportul alimentar insuficient la varste mai mici are un prognostic mai putin favorabil.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 99

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 4.3 NORME GENERALE DE IGIENĂ ALE SUGARULUI SI ALE MEDIULUI SAU DE DEZVOLTARE Incepand de la aceasta varsta, vom detalia doar ceea ce este specific varstei copilului care face subiectul acestor capitole. Camera copilului. Mobilierul va fi adaptat varstei copilului. In perioada de sugar sunt suficiente: patul, dulapior pentru lenjerie, etajera pentru jucarii, un cantar,un tarc. In privinta patului care are margini laterale cu gratii parerile sunt diferite, intrucat este nevoie de o foarte mare grija la acestea. Gratiile trebuiesc sa fie la o distanta mica una de alta, pentru a nu permite blocarea capului sau a membrelor copilului. Totodata, fiecare bara trebuie sa fie suficient de groasa sa poata fi apucata de copil in momentul in care incepe sa se sprijine pentru rasucire sau ridicare. Aceleasi precautii sunt necesare si in contextul in care pentru marginile laterale este utilizat grilajul de sarma, care poate fi extrem de periculos pentru copil. Imbracamintea in primul an de viata, atat cea de corp cit si cea exterioara, de preferat din bumbac, moi, absorbante si usor de spalat. Imbracamintea se va adapta dupa anotimp, dupa temperatura camerei, sau pentru timpul petrecut in aer liber. Scutecele pot fi de unica folosinta sau din bumbac. Schimbarea scutecelor va fi facuta inaintea fiecarei alimentatii si dupa fiecare scaun. Copilul poate purta maiou, chiloti, bluze, rochite sau pantaloni, ciorapi de bumbac sau de lana, ghetute. Imbracamintea trebuie sa fie pe masura copilului, astfel incat sa nu il deranjeze in miscarile sale. Somnul este important pentru dezvoltarea sistemului nervos si pentru refacerea capacitatii functiilor. Respectarea perioadelor si a duratei de somn sunt elemente de baza pentru dezvoltarea si educarea copilului. Este absolut necesara asigurarea unui somn profound si de durata suficienta. Somnul profund se poate recunoaste dupa pozitia sugarului: este culcat pe spate, are mainile ridicate cu degetele desfacute, respiratia este regulata. Somnul agitat, cu plans sau tipat se poate datora unei imbracaminti incomode, sau prea groase, temperaturii prea ridicate din camera. Durata somnului descreste cu varsta copilului:
sub varsta de 3 luni doarme circa 20 ore pe zi
peste varsta de 3 luni doarme circa 18 ore pe zi Imbaierea sugarului se va face zilnic, la aceeasi ora. Vasul pentru imbaiere va fi folosit numai pentru acest scop si va fi curatat si dezinfectat zilnic. Temperatura apei va fi de 37 grade, iar in lipsa termometrului, apa se va incerca prin intermediul fetei exterioare a antebratului persoanei care imbaiaza copilul (temperatura apei trebuie sa fie la temperatura corpului). Durata baii nu va depasi 3-5 minute in primele luni de viata, si 6-8 minute dupa varsta de 8 luni. Dupa varsta de 8-10 luni, cand sugarul poate sta in sezut si sprijinit, baia se poate efectua in pozitie sezanda. Igiena orala. Gingiile (superioare si inferioare) pot fi curatate cu ajutorul unei bucati de tifon curate si inmuiate in apa de cel putin doua ori pe zi – dupa prima si ultima masa a zilei. Dupa aparitia dentitiei, obligatoriu ca sugarul sa aiba propria periuta de dinti, moale, astfel incat sa nu raneasca gingia.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 100

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008

Ingrijirea ochilor. Ochii sugarului se sterg in fiecare dimineata cu o compresa sterila inmuiata in ser fiziologic sau in apa calduta. Pe masura ce creste, sugarul poate fi spalat cu apa calduta pe ochi. Ingrijirea urechilor. Niciodata nu se introduce un betisor de bumbac sau orice alt obiect in conductul auditiv al copilului, deoarece exista riscul de perforare a timpanului. Se utilizeaza mai degraba o compresa. Partea externa a urechilor copilului (pavilionul) trebuie spalate cu o compresa inmuiata putin in apa calduta. Activitatea fizica. In timpul masajului copilului sugar, asistentul maternal va executa miscari pasive, de indoire, de intindere si rotatie, de apropiere si indepartare a membrelor acestuia. Aceste miscari au rol de mentinere a tonusului muscular, activeaza circulatia sangelui si prin aceasta o buna irigare a tesuturilor si organelor. La varsta de 5-6 luni, sugarul se pune culcat pe spate, apoi va fi ridicat in sus pana se sprijina pe picioare. In timp, miscarile efectuate de catre adult vor fi inlocuite de miscarile active ale copilului (participa la imbracat, intinde mana sau piciorul daca este stimulat ). Durata gimnasticii va fi initial de 5-6 minute, apoi putandu-se depasi aceasta durata. Treptat, gimnastica se va asocia cu jocul.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 101

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 4.4 MIJLOACE DE CREŞTERE A IMUNITĂŢII In apararea antiinfectioasa intervin diversi factori de care trebuie sa tinem seama in cresterea si ingrijirea unui sugar, astfel:
buna nutritie creste rezistenta antiinfectioasa: o nutritie cantitativ corespunzatoare si calitativ cuprinzatoare continand: proteine (lapte si derivate, carne, peste) lipide, glucide si vitamine, in special vitamina C si vitamina A;
mentinerea unei pieli sanatoase, curate, impiedica intrarea diversilor microbi
plimbarile zilnice in aer liber ajuta organismul in termoreglare, obisnuindu-l sa reactioneze constant in situatii de frig sau caldura, fara a provoca suferinte copilului
masajul, miscarile libere dezvolta musculatura si sustin aparatul cardiovascular si respirator. ATENTIE ! Oboseala, separarile bruste, zgomotul permanent, brutaliatatea induc un efect negativ asupra rezistentei antiinfectioase. Imunitatea se poate dobandi:
prin transferul de anticorpi din sangele mamei la nou-nascut, care se naste cu imunitatea antiinfectioasa pe care o avea mama, dar pe care o pierde treptat, in 3 - 6 luni dupa nastere (deci are caracter temporar);
in mod natural dupa trecerea printr-o boala infectioasa (un copil care a facut rubeola nu o va mai face a doua oara)
in mod artificial, prin imunizari. Uneori, vaccinul nu poate preveni aparitia bolii, dar ii va reduce din gravitate. Scopul campaniilor de vaccinare este acela de a preveni bolile. Unele vaccinuri se administreaza intr-o singura doza, in timp ce altele necesita o doza de rapel pentru a continua protectia impotriva bolii. Calendarul de vaccinari Varsta 4 luni 6 luni 12 luni

Vaccin DTP (vaccin difteric, tetanic, pertussis) VPO DTP(vaccin difteric, tetanic, pertussis) -HepatitaB VPO DTP (vaccin diftero-tetano-pertussis) VPO vaccin antipoliomelitic oral)

Vaccinurile sunt in general bine tolerate. Totusi, ele pot provoca febra, eruptii cutanate sau durere in punctul injectiei. Copilul poate manifesta o stare de oboseala timp de mai multe zile. Contraindicatii
la copilul febril sau bolnav, se prefera amanarea vaccinarii
unele vaccinuri, in special cele impotriva oreionului si rujeolei nu sunt recomandate la copiii cu reactii alergice la oua
la copiii care sufera de o boala cronica, vaccinarea se discuta de la caz la caz Copilul trebuie pregatit pentru vaccinare. I se poate povesti ce anume i se intampla, chiar daca avem senzatia ca nu intelege. In dimineata in care trebuie administrat vaccinul, se ia temperatura copilului si se observa stare sa: apetitul, somnul, activitatile. In cazul in care copilul are febra, este racit sau bolnav, se recomanda avertizarea medicului pediatru. Orice renuntare la vaccinari se poate solda cu riscuri considerabile pentru individ (boala cu urmarile ei) si pentru colectivitate (epidemii).

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 102

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 4.5 CELE MAI FRECVENTE BOLI ALE SUGARULUI La primirea copilului, asigurati-va ca primiti si fisa lui medicala. Copilul trebuie sa fie imediat inregistrat la un medic de familie, medic care va participa la stabilirea si revizuirea planului de interventie specifica pentru sanatate al copilului (PIS) si care va urmari copilul pe toata durata plasamentului. Fisa medicala a copilului trebuie sa fie actualizata de catre medic pe toata durata plasamentului. Aceasta fisa va insoti copilul si dupa parasirea plasamentului. Inainte de a citi cele ce urmeaza, nu uitati ca medicul de familie este singurul profesionist avizat sa puna diagnostice si sa recomande tratamente! Anuntarea imediata a medicului pediatru (de familie) este obligatorie! a. Infectiile respiratorii Infectiile respiratorii sunt cauzate de diversi factori: umiditate, mucegaiuri, gaze de ardere, fumatul pasiv, tusitori cronici în familie, perioade reci - toamna, iama. Cauze
pana la 90% dintre infectiile respiratorii sunt datorate virusurilor respiratorii
germeni bacterieni (pneumococi, streptococi, stafiiococi,) Forme clinice
infectiile acute ale cailor respiratorii superioare: guturaiul, faringita acuta, otita acuta, sinuzita acuta.
infectii acute ale sistemului respirator inferior: laringotraheita acuta, bronsita acuta, bronsita obstructiva acuta, bronsiolita acuta, pneumonia acuta. Semne si simptome
nas infundat;
iritatie a mucoasei nasale, a ochilor sau a urechilor;
stranut;
stare subfebrila sau febrila;
tuse b.Colicile sugarului Colicile nu reprezinta o boala, ci este un termen utilizat pentru a descrie plansul inexplicabil la sugarii fara probleme de sanatate. Urmatoarele semne nu pot fi puse pe seama colicilor si necesita un consult medical:
prezenta de sange sau mucus in scaun
varsaturi repetate
pierderea in greutate
diminuarea reflexului de supt Sugarii (pana in 5 luni) cu colici au un reflex de supt puternic si un apetit normal; sunt considerati a fi sanatosi si au o crestere normala.
Pentru a se calma, copilul cu colici trebuie pus cu burtica in jos pe genunchii asistentului maternal sau pe o sticla cu apa calduta invelita intr-un prosop si masat pe spate pentru a reduce presiunea acumulata in stomac.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 103

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008
In aceasta perioada, este important sa i se vorbeasca copilului si sa fie mangaiat, plimbat in brate.
Daca este alaptat artificial, este important ca biberonul si tetina sa fie adaptate varstei si dezvoltarii copilului, sa gasiti un biberon potrivit. Biberoanele anticolici au o forma curba si supape interioare, pentru a impiedica formarea bulelor de aer in interiorul lichidului si inghitirea acestuiia de catre copil. c.Eritemul fesier Eritemul fesier este o iritatie cutanata ce afecteaza pielea acoperita de scutece la copii. Cea mai mare parte a copiilor sufera cel putin o data de eritem fesier in primii 3 ani de viata, indeosebi in preajma varstei de 9 -12 luni, dupa diversificarea alimentatiei. Introducerea alimentelor solide in alimentatia copilului determina modificarea aciditatii scaunelor, ceea ce favorizeaza aparitia eritemului. Eritemul fesier se manifesta prin inrosirea si iritarea portiunii de piele care intra in contact cu scutecele. In cazurile severe, pot sa apara vezicule sau infectii, iar placile se pot extinde dincolo de zona acoperita de scutece. La capitolul destinat nou-nascutului am descris care este maniera in care este recomandata schimbarea scutecelor. Aceste recomandari se mentin de-a lungul perioadei in care copilul nu are control sfincterian si utilizeaza scutecele. In situatia in care eritemul fesier se extinde, prezinta mici basicute purulente, pielea se descuameaza, medicul pediatru trebuie sa fie anuntat imediat in vederea prescrierii unui tratament adecvat. d. Febra In primele luni de viata, febra este un semnal de alarma, deoarece sistemul imunitar al sugarului este inca incomplet maturizat si nu este capabil sa lupte eficient impotriva infectiilor. Temperatura normala (masurata anal) la sugari este de 37 – 37,5°C. Peste 38°C, se vorbeste despre febra. Febra este frecventa la sugari, deoarece ei reactioneaza la orice infectie printr-o crestere brusca a temperaturii. Febra la sugari poate avea numeroase cauze. Copilul poate fi deshidrat sau poate fi imbracat prea gros intr-un mediu relativ cald. Cel mai des, febra este cauzata de o infectie (cu alte cuvinte este un semn de imbolnavire). Sistemul imunitar detecteaza un corp strain – o bacterie sau un virus – si reactioneaza, determinand cresterea temperaturii. Unele bacterii si virusuri sunt sensibile la temperaturi ridicate si pot fi mai usor distruse de sistemul imunitar. Astfel, febra este un mecanism de aparare – indica prezenta unei infectii si contribuie la lupta impotriva ei. La aparitia febrei trebuie anuntat imediat medicul pediatru, pentru ca acesta sa identifice si sa trateze cauzele care au dus la aparitia acestui simptom. Pentru combaterea febrei nu sunt utilizate decat antipireticele recomandate de medicul pediatru, produse care sunt adaptate varstei sugarului. Este importanta anuntarea imediata a medicului, existand riscuri deosebit de grave (deshidratare rapida). Cum trebuie luata temperatura? Asigurati-va ca termometrul este curat (trebuie sa-l sterilizati dupa fiecare luare a temperaturii), apoi coboriti-i temperatura pana sub 36°C, scuturandu-l. Puneti-i la capat putina crema. Culcat copilul pe spate, ridicati-i picioarele cu o mana, iar cu cealalta introduceti-i termometrul (partea

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 104

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 argintata a termometrului) in intregime in anus. Tot timpul in care termometrul este introdus, tineti-l, nelasind copilul nici o clipa singur. Termometrul trebuie sa fie tinut vreme de doua minute. Fiti atenti la introducerea termometrului. Introduceti-l cu grija, neuitand sa-i ungeti capatul cu crema. Hemoragiile provocate de manipularea neatenta sau brutala a termometrului nu sunt deloc rare. Luarea temperaturii axilar (subrat) nu este concludenta. Temperatura se poate lua si bucal, cu un termometru special, sau cu benzi speciale care se pun pe frunte si care indica temperatura, fie printr-o modificare a culorii, fie in cifre. Avand in vedere caracterul lor mai putin invaziv, ultimile doua metode sunt preferabile luarii temperaturii rectale, chiar daca sunt mai putin precise. Nu se utilizeaza termometrul in alt scop decat masurarea temperaturii! Este absolut interzisa utilizarea sa pentru stimularea defecarii! e. Convulsiile Convulsiile febrile sunt specifice sugarului si copilului mic si se pot produce in conditiile unei cresteri rapide a temperaturii (peste 38ºC). In general, convulsiile febrile sunt de scurta durata, manifestandu-se mai putin de 15 minute. In timpul unei astfel de convulsii, copilul isi pierde constienta; mainile si picioarele fac miscari mici si repetate; pielea este palida, iar pentru scurt timp poate deveni albastra. In cateva minute, criza ia sfarsit, iar tremuraturile inceteaza. Culoarea fetei revine la normal, iar copilul isi recapata starea de constienta. Cauza convulsiilor febrile este reprezentata de cresterea rapida a temperaturii corporale. In plus, se pare ca exista o predispozitie genetica pentru aparitia convulsiilor febrile, caci acestea se regasesc in unele cazuri in antecedentele familiale. Un alt factor de risc pentru convulsiile febrile este reprezentat de infectiile repetate ale copilului. Astfel, convulsiile febrile apar deseori in contextul unei infectii acute a cailor respiratorii (otita medie, rinofaringita, etc.), fiind prima manifestare a bolii. f. Diareea acuta Simptomul principal al diareii consta in eliminarea de scaune frecvente, de consistenta redusa si cu volum mare. In general, episodul diareic dureaza 3 zile, dar prin accentuarea simptomelor, se instaleaza sindromul acut de deshidratare. Diareia infectioasa poate fi insotita de febra, colici intestinale, varsaturi, greturi. Copiii mai mici de trei ani sufera in general 1-3 episoade diareice pe an. Majoritatea agentii patogeni ai diareilor se transmit pe cale fecal-orala, dar nu se exclud ca surse posibile apa sau alimentele contaminate. Cauzele diareei acute sunt: 1. virusuri, bacterii sau paraziti 2. intoxicatie alimentara 3. medicamentele, in special antibiotice 4. alergiile la alimente 5. deficit de enzime (de exemplu, intoleranta la lactoza)

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 105

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008

In astfel de situatii sugarul trebuie sa ingere o cantitate suficienta de lichide pentru a se evita deshidratarea. In majoritatea cazurilor de deshidratare usoara sau medie, se recomanda rehidratarea orala. Perfuziile sunt utilizate (la spital, de catre personal specializat) atunci cand diareea este insotita de varsaturi, emisie importanta de scaune sau in cazul unei deshidratari importante. Tratamentul diareei acute se face in functie de examenul medical, care permite aprecierea cauzei diareei si nivelul dezhidratarii. Este important sa va prezentati la medicul de familie la cele mai mici semne de imbolnavire ale copilului! Chiar daca sunteti bine intentionat cand amanati vizita la medicul de familie (este frig afara si nu vreti sa raceasca copilul). Starea de sanatate a sugarului se poate degrada rapid (2 ore), ajungandu-se la situatii extrem de grave!

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 106

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 4.6 ACCIDENTE POSIBILE LA SUGARI ŞI PREVENIREA LOR

Accidentele, fie din casa, fie de pe strada, fac mai multe victime decit toate bolile contagioase la un loc. Din trei decese la copii, unul este datorat accidentelor. Cu atentie, va veti obisnui repede sa preveniti pericolele, sa intoarceti cratita cu minerul spre interiorul plitei, astfel ca aceasta sa nu fie la indemina copiilor, sau sa mascati prizele – toate aceste gesturi va vor deveni familiare o data ce veti avea un copil in casa. Incepand de la acesta varsta, vom trata posibilele accidente si prevenirea lor, urmand ca la fiecare grupa de varsta sa atragem atentia asupra acelor accidente care pot aparea tocmai datorita specificitatii dezvoltarii copilului! Pericole din casa ! Iata in citeva din principalele cauze ale accidentelor domestice: Cratita de pe aragaz al carei maner este intors spre exterior. Copilul capata abilitatea de a se deplasa, mai intai de-a busi-lea, apoi mergan sprijinit, in cursul primului an de viata. El are nevoie de prezenta dumneavoastra si va va urma in bucatarie oricand. El se va sprijini de orice pentru a merge. In afara de pericolul ca micutul sa apuce minerul cratitei, sa o rastoarne si sa se opareasca, mai exista si posibilitatea ca, fiind prea plina si fierband, continutul ei sa dea pe dinafara si sa stinga focul, aparind astfel pericolul intoxicarii cu gaz metan sau al asfixierii. Perna sau plapuma de puf din patutul copilului. Inaintea varstei de 3 luni, copilul poate face un acces de supraincalzire si deshadratarea poate interveni rapid. Inainte de un an, sugarul se misca in pat, insa nu are capacitatea de a-si controla miscarile foarte bine si nici de a inlatura obiectele care ii provoaca rau, existand riscul de sufocare (isi trage plapuma peste cap, insa nu are puterea de o da la o parte) Fereastra sau scara fara aparatoare. Sugarul care merge de-a busi-lea poate cadea pe scari daca acestea nu sunt protejate. De asemenea, este foarte important sa fiti prezent langa el atunci cand va cobora scarile (scara va trebui sa aiba balustrada sau un perete fix) pentru a-l sustine de mana atunci cand urca sau coboara. Geamul nu trebuie lasat deschis si copilul nesupravegheat. Radiatorul electric fara plasa de protectie. Lumina pe care o zareste copilul la radiator este foarte interesanta pentru copil. Este bine sa asiguram radiatorul cu o plasa de protectie, care sa il tina la distanta de sursa de caldura. Dulapul de medicamente la indemina copilului. Copilul spre 1 an adora sa deschida si sa inchida dulapurile, sa scotoceasca in dorinta sa de explorare. Incepe sa apuce cu degetele si primul gest este acela de a cunoaste aceste obiecte cu gura. Medicamentele frumos colorate pot oricand sa ajunga in gurita sugarului. Uneori, riscul de incec cu aceste medicamente este mai mare decat intoxicatia medicamentoasa! De asemenea, medicamentele (dar si alte obiecte mici: nasturi, bomboane, boabe de fasole) pot fi puse in nasuc sau ureche si pot provoca suferinte mari copilului: otite, suprainfectari...De aceea, utilizati un dulapior de perete, cu inchizatoare pentru a depozita medicamentele. Produsele de menaj pastrate la un loc cu alimente sau puse in ambalajele produselor comestibile (ex: detergent lichid in sticla de suc).

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 107

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 Prizele neprotejate. Copilul va fi tentat sa va imite atunci cand va vede ca bagati in priza un aparat, dar nu numai! Se va juca la priza cu un bat gasit intamplator prin casa, o mina de pix.. Este suficient sa puneti prize cu capac cu arc puternic. Aparate electrice lasate in priza in preajma copilului cind acesta face baie (ex: aparat de ras, uscator de par, radio etc). Firul unui aparat casnic electric lasat in priza, dupa ce a fost scos din aparat. Acest fir, daca atirna pe jos, poate fi bagat in gura de copil. Sugarul care este infasat pe o comoda si este lasat nesupravegheat, risca sa cada de pe ea. De aceea, niciodata copilul nu va fi lasat nesupravegheat pe masa de infasat, in patul fara grilaj, pe scaunelul de la bucatarie. Fierul de calcat uitat in priza. Obiectele de incalzit defecte. Intoxicatiile provocate de monoxid de carbon sunt frecvente. Verificati ca obiectele de incalzit (sobe cu lemne, cu carbuni su cu gaz metan) sa functioneze bine si controlati-le in fiecare an. Copilul lasat singur in casa. Niciodata nu trebuie sa lasati un copil singur acasa, fie el de patru luni sau de patru ani, fie zi, fie noapte. Orice se poate intampla. Este imposibil sa faci o lista cu tot ce ti se poate intimpla intr-o casa; toate cele enumerate mai sus reprezinta pericole atit pentru sugar, cat si pentru copilul de virsta mai mare. Iata, in continuare (pe linga aspectele metnionate mai sus), citeva sfaturi inspirate din viata cotidiana pentru sugar:
nu-i puneti niciodata un lantisor in jurul gitului;
nu-i lasati la indemina o caseta de lucru care contine ace de cusut, ace cu gamalie, nasturi (copilul duce totul la gura).
nu lasati ace de siguranta la indemina copilului.
fiti atenti la animalele din casa si nu le lasati nesupravegheate in preajma copilului.
fiti atenti la distantele dintre barele patutului sau ale tarcului (sa nu-si poata trece capul printre ele).
nu lasati copilul nesupravegheat in tarc.
nu lasati la indemina lui obiecte mici pe care le poate inghiti sau aspira.
nu lasati niciodata copilul singur in cada de baie (se poate ineca).

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 108

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 INTREBARI DE AUTO-EVALUARE 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7.

Care sunt caracteristicile dezvoltarii psihomotorii ale sugarului cu varsta de 6 luni? Ce jocuri si jucarii adecvate acestei varste cunoasteti? Care sunt nevoile sugarului si cum poate adultul sa le satisfaca? Care sunt principalele regului in diversificatia alimentatiei sugarului? Care sunt normale de igiena specifice acestei etape de dezvoltare a copilului? Care sunt mijloacele de crestere a imunitatii la sugar? Ce masuri trebuiesc luate la primele semne de imbolnavire a copilui? Descrieti aceste semne. 8. Cum se pot preveni accidentele casnice si nu numai?

MESAJE CHEIE 1.

În primul an de viaţă copilul trece prin diverse etape de dezvoltare. Achiziţiile în plan psiho-motor sunt vizibile de la o lună la alta, dezvoltarea fizica este rapida. 2. Jocul este principalul instrument de comunicare cu copilul, mesajele pe care copilul le transmite atunci cand se joaca sunt foarte importante. 3. Este perioada in care copilul se exprima imitand ceea ce aude si ceea ce vede. 4. Comunicarea cu sugarul trebuie sa fie clara, cuvintele trebuiesc pronuntate corect ca forma gramaticala. 5. Intotdeauna trebuie laudat si incurajat un comportament bun al copilului. 6. Copilul trebuie sa fie imediat inregistrat la un medic de familie, medic care va participa la stabilirea si revizuirea planului de interventie specifica pentru sanatate al copilului si care va urmari copilul pe toata durata plasamentului. Medicul va va sustine ori de cate ori este nevoie: in stabilirea meniului pentru copil, in satbilirea calendarului de vaccinari si in toate situatiile de imbolnavire ale copilului. 7. Pentru a corespunde cerintelor copilului, alimentatia trebuie sa fie variata si echilibrata. 8. Greselile din alimentatie pot avea consecinte negative asupra dezvoltarii fizice si psihice a copilului: anorexia sugarului si malnutritia pot fi doua dintre aceste consecinte. 9. Imunizarile sunt foarte importante la aceasta varsta, de aceea este obligatorie respectarea calendaruli vaccinarilor si cunoasterea tuturor aspectelor legate de cresterea imunitatii copilului. 10. Este important sa va prezentati la medicul de familie la cele mai mici semne de imbolnavire ale copilului. 11. Accidentele, fie din casa, fie de pe strada, fac mai multe victime decit toate bolile contagioase la un loc, atentie deci la prevenirea lor.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 109

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008

SESIUNEA 5 PERIOADA COPILĂRIEI TIMPURII (1-3 ANI) SESIUNEA 5 - Perioada copilăriei timpurii (1-3 ani) 4 ore 5.1 Principalele etape de creştere şi dezvoltare a copilului de 1-3 ani. 5.2 Particularităţile psihice şi nevoile educative ale copiilor de 1-3 ani 5.3 Dezvoltarea limbajului 5.4 Tipuri de jocuri specifice acestei etape de dezvoltare a copilului. 5.5 Principalele crize de adaptare ale copilului de 1-3 ani 5.6 Comportamentul dificil al copilului şi tulburările de comportament în coplilăria timpurie 5.7 Prezentarea regulilor şi a limitelor utilizate în educarea copilului de 1-3 ani 5.8 Alcatuirea unui meniu adecvat copilului cu varsta cuprinsa intre 1 si 3 ani 5.9 Semne de imbolnavire si ingrijirea medicala 5.10 Prevenirea accidentelor 5.11 Norme generale de igienă ale copilului 1-3 ani si ale mediului sau de dezvoltare

SESIUNEA 5.1 PRINCIPALELE ETAPE DE CREŞTERE ŞI DEZVOLTARE A COPILULUI DE 1-3 ANI Aceasta perioada de timp este cea in care copilul isi dezvolta sentimentul de incredere in sine si constientizeaza ca este o persoana. Un prim pas in constituirea imaginii de sine este formarea la copil a “schemei corpului”. In aceasta etapa apare desprinderea copilului de spatiul extern, aceasta fiind legata de dezvoltarea capacitatii de diferentiere vizual spatiala. Copilul începe să cunoască lumea înconjurătoare, spaţiul, îşi recunoaşte propriul corp şi elementele corpului său, dar în acelaşi timp cunoaşte părţile corpului celuilalt „aceasta este urechea mea şi aceasta este urechea Alinei” de exemplu. Copilul începe să-şi definească acţiunile „aruncă mingea”, începe să înţeleagă astfel lumea exterioară şi să se înţeleagă pe sine. Se contureză individualizarea proprie şi separarea de imaginea celuilalt. Un rol deosebit de important in dezvoltarea imaginii de sine il constituie momentul in care copilul incepe sa se recunoasca in oglinda, moment situat dupa mai multi autori intre cea de-a 17-a luna de viata si cea de-a 24-a. Dezvoltarea imaginii de sine şi a încrederii în sine sunt elemente foarte importante în dezvoltarea sa ulterioară. Dacă îl veţi încuraja în acesată perioadă se se descopere pe sine şi lumea înconjurătoare, copilul se va dezvolta armonios. Intre 1 si 3 ani ritmul cresterii este foarte intens, insa manifestat inegal la nivelul segmentelor corpului, fapt care contribuie la modificarea generala a aspectului copilului. Spre exemplu, capul are la un an cam 1/3 din statura copilului la 1 an, insa la 3 ani are cam 1/4 din statura sa. Daca la 1 an, copilul are inaltimea de 74 de cm si o greutate medie de 9.300 kg, la 3 ani, valorile sunt de 92 de cm in inaltime, cu o greutate medie de 13/14 kg. In perioada 1-3 ani, copilul ia in greutate aproximativ 4,5 kg. Aceasta perioada este caracterizata de osificari intense la nivelul coloanei vertebrale, a cutiei craniene, laa nivelul dentitiei (daca la 1 an, copilul are 8 incisivi, spre sfarsitul perioadei putem vorbi de completarea dentitiei “de lapte”). Creierul se dezvolta atat sub

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 110

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 raportul circumvolutiunilor (spre 3 ani, creierul copilulului este asemanator cu cel al adultului), cat si sub raportul cresterii in greutate. Comportamente asteptate:
in această perioadă copilul va vorbi foarte mult, înţelegând mai multe cuvinte decât poate pronunţa;
rosteste corect si inteligibil cuvintele uzuale si se exprima in propoziţii scurte care se vor transforma treptat spre 3 ani în fraze;
foloseste foate des intrebarea „ce este asta?”
isi verbalizeaza, dorintele, intentiile, sentimentele;
timiditatea fata de persoanele straine, simpatia sau antipatia fata de cele cunoscute;
ii place să se joace cu obiectele dar si cu adultul; initial singur, apoi apar elementele jocului in paralel (alaturi de alti copii), sfarsind prin jocul impreuna cu alti copii;
manifesta gelozia in raport cu un alt copil
este posibil sa isi orienteze afectivitatea catre obiecte (un ursulet de plus, o hainuta);
învăţa să prindă, să arunce şi să lovească o minge, să pedaleze la tricicletă ;
poate să despacheteze, să îndoaie hârtia, să deseneze linii, să pună forme rotunde în cercuri şi să facă un puzzle simplu ;
se poate manifesta agresiv atunci când este frustrat, mai ales când este obosit. Poate muşca sau lovi alţi copii când este supărat;
dobandeste mai multa siguranta si independenta;
intre doi şi trei ani este pregătit să înveţe să meargă singur la toaletă. Dar probabil că va avea nevoie de scutec pe timpul nopţii. Intarzieri de dezvoltare:
slaba coordonare a miscarilor si a pozitiei corpului
lipsa increderii in persoana care il ingrijeste care poate sa se manifeste fie prin frica de a explora mediul, fie prin excese
nu este capabil de a-si controla supararea si mania
regresie la stadiul de bebelus (limbajul bebelusului)
dependenta foarte mare fata de adult
opune rezistenta la orice incercare de control din parte adultului

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 111

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 5.2 PARTICULARITĂŢILE PSIHICE ŞI NEVOILE EDUCATIVE ALE COPIILOR DE 1-3 ANI Fiecare copil se dezvoltă în ritmul său. 2 ani · Urca si coboara scarile treapta cu treapta · Loveste o minge cu piciorul · Aseaza cinci sau sase blocuri unul peste altul · Isi spala si usuca mainile · Spune cel putin 20 de cuvinte · Combina doua cuvinte ("Masina merge" sau "Mult suc") · Asculta doua comenzi consecutive "Ia-ti sosetele si pune-le in geanta" · Imita adultii in ceea ce spun si fac · Potriveste obiectele de aceeasi culoare · Sare in sus de pe loc · Aseaza opt cuburi unul peste altul · Isi periaza dintii cu ajutor · Pune intrebari · Numara pana la 3 · Numeste si comenteaza imaginile dintr-o carte · Se imbraca cu o parte dintre haine. 3 ani · Sare cu ambele picioare, in acelasi timp · Se balanseaza cite putin pe un singur picior · Arunca mingea cu amandoua mainile · Merge pe tricicleta · Isi spune numele, varsta, sexul si numele unui prieten · Se implica in jocuri imaginare · Aseaza opt cuburi unul peste altul · Foloseste des adjective · Foloseste verbe · Isi periaza dintii fara ajutor · Se imbraca fara ajutor · Stie sa explice funtionalitatea obiectelor uzuale · Se joaca joculete (care implica reguli si simboluri) Nimic nu este mai important pentru copil decât să petreacă timp cu dumneavoastră. Hrănindu-l şi mângâindu-l , vorbindu-i şi jucându-vă cu el, îl ajutaţi să devină încrezător, curios şi comunicativ, îi permiteţi să constate că este iubit, că este valoros şi că este în siguranţă în lumea care îl înconjură. Nevoile copilului Daca am intreba copilul care sunt nevoile sale, acesta ne-ar spune: Îmi place să ascult poveşti şi voi încerca să le „citesc” chiar eu. Îmi place când repetăm împreună cântecele. Nu vă îngrijoraţi dacă sunt băiat şi mă joc cu păpuşi sau dacă sunt fetiţă şi mă joc cu maşinuţe. Acum îmi place să explorez totul în jurul meu. Încep să înţeleg ce înseamnă „curând” şi „acum”. Învăţ să aştept pentru ceea ce am nevoie (dar nu îmi place să aştept). Dacă te rogi de mine sau te superi când mă port rău, s-ar putea să continui să mă port aşa ca să atrag atenţia. Dacă îmi spui clar ce vrei şi dacă nu te enervezi probabil voi face. Am nevoie de un program pentru somn, masă, joacă. Sentimentul de siguranţă
ascultă atent întrebările copilului şi răspunde la ele.
ţine-te de cuvânt dacă promiţi să–ţi petreci timpul cu el.
asigură-te că are o pălărie sau ceva de protecţie contra soarelui când se joacă
afară.
urmăreşte dezvoltarea copilului după un program.
ajută copilul să numească, să descrie şi să compare diferite animale, obiecte sau
mişcări.
distraţi-vă numărând sau spunând poezioare.
discutaţi cu un psiholog sau logoped dacă vă îngrijorează dezvoltarea limbajului. Învăţare
începeţi ziua cu programul obişnuit fără să vă grăbiţi. ajutaţi copilul să îşi aleagă
singur hainele de cu seară.
respectaţi dreptul la proprietate al copilului. nu îl forţaţi să dea jucăria preferată.
ajutaţi-l să găsească alte jucării pentru a le împărţi cu ceilalţi.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 112

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 5.3 DEZVOLTAREA LIMBAJULUI La 1 an îşi recunoaşte numele, face semnul de “la revedere” urmărind direcţia arătată, pronunţă 12 cuvinte, amestecă cuvintele şi sunetele într-un limbaj propriu (jargon). Utilizează foarte mult gesturile pentru a comunica: întinde mâna când doreşte ceva, arată cu degetul obiecte şi persoane cunoscute, la cerere. Dacă îi veţi cere să aducă un obiect va executa acest lucru. Tot în acesată perioadă apare şi vestitul „NU”; începe perioada negativismului. Îl ia pe „nu” în „braţe” şi-l experimentează în toate situaţiile. Asociază cuvintele după simbolul lor (ex: „mama, papa” echivalând cu propoziţia, „mama, vreau să mânc”). De multe ori am fost întrebaţi care este atitudinea pe care trebuie să o aibă AMP când copilul îi spune „mama”. Explicaţiile pe care psihologii le dau în aceste cazuri sunt diferite: unii psihologi sunt de părere că AMP-ul are obligaţia să-i explice copilului încă din primele zile de la primirea copilului, indiferent de vârsta copilului, că ea nu este mama sa şi soţul său nu este tatăl copilului primit în plasament. Aşa cum am mai precizat în acest manual, copilul, înţelege încă din primele clipe de viaţă ce i se comunică şi mai ales cum se comuincă cu el. Unii specialişti recomandă utilizarea numelor mici, a pronumelui, Ana, Maria etc. Alţii spun însă că se poate utiliza şi „mama Ana, mama Maria” dar nicidecum simplu „mama”. Cu siguranţă orice copil îşi doreşte să aibă o mamă şi interesul superior al copilului ar fi ca acesta să aibă o familie. Nu trebuie însă să ignorăm faptul că copilul este, de cele mai multe ori, plasat pentru o perioadă determinată, urmând ca apoi să fie adoptat de către o familie sau integrat în familia biologică sau familia extinsă. Atunci va putea să exerseze din plin terminologia specifică familiei dar şi să o experimenteze. Între timp poate avea ca model familial, modelul familiei dumneavoastră şi acest lucru îl va ajuta în viitor să se integreze într-o altă familie. Copilul îşi dezvoltă mijloacele de comunicare înainte de a achiziona toate mijloacele vorbirii, aşa cum spuneam şi înainte, înţelege multe cuvinte dar nu le paote rosti pe toate. Iniţial copilul foloseşte numai substantive comune, urmând ca apoi să utilizeze şi verbele şi pronumele personal. La 2 ani copilul cunoaşte 200 – 300 de cuvinte, denumeşte obiecte uzuale, foloseşte două cuvinte asociate, utilizează deja şi câteva prepoziţii (pe, în), pronumele (eu, tu dar destul de rar), verbe la imperativ („vino!, „pleacă!”); execută comenzi verbale simple. Este perioada în care apare „de ce?” şi este interesat de toate obiectele şi acţiunile din jurul său. În această perioadă este nevoie de răbdare, fiecare „de ce?” este foarte important pentru copil, răspunsul la aceste întrebări îl ajută să crească, să se dezvolte. „Piticul”, aşa cum îi spunem de multe ori, vorbeşte despre sine la persoana a 3-a „Radu vrea papa”, „Ana pleacă afară”. Perioada lui „NU” se menţine, copilul având de multe ori un comportament opoziţional. La 3 ani cunoaşte deja între 900 – 1000 cuvinte şi construieşte câte 3-4 propoziţii cu subiect şi predicat, execută o comandă cu două etape. Vorbirea lui este înţeleasă de membrii familiei, de cei din preaja lui. Întrebarea „de ce?” se menţine şi se adaugă şi altele:„unde?”, „când?”. Dorinţa de comunicare este mare, imitaţia la fel şi deşi vorbeşte încă ca un „bebe” începe să utilizeze „eu”, „mie”, „tu”. Se

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 113

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 dezvoltă conceptul „al meu”, utilizat pentru a indica posesia jucăriilor dar şi a persoanelor semnificative. La această vârstă copilul işi spune numele şi prenumele, ştie care este sexul său şi spune „sunt băieţel” sau „sunt fetiţă”.

SESIUNEA 5.4 TIPURI DE JOCURI SPECIFICE ACESTEI ETAPE DE DEZVOLTARE A COPILULUI Copilul aflat in aceasta etapa de dezvoltare are simtul proprietatii foarte dezvoltat, putand lua jucariile altor copii sustinand ca sunt ale sale. Pentru copil mic a da o jucărie înseamnă a o pierde, copilul nu dă jucăria nu pentru că este egoist ci pentru că simte că o pierde. Daca in jurul varstei de 2 ani copilul paraseste relativ usor jocul pentru alte activitati (ex. servirea mesei), spre sfarsitul etapei se simte frustrat daca jocul este intrerupt brutal. In aceste momente asistentul maternal trebuie sa explice copilului motivul pentru care suspenda jocul si faptul ca poate reveni dupa indeplinirea celeilalte sarcini. Copilul incepe sa se implice in conversatii folosind din ce in ce mai mult vorbirea, in locul gesturilor si semnalelor, pentru a realiza comunicarea. El trebuie incurajat sa exploreze mediul in care traieste, iar acesta trebuie sa fie corect structurat si securizant (vezi capitolul special) . Jucăriile adecvate acestei vârste sunt cele care-I dezvoltă copilului personalitatea şi contribuie la dezvoltarea proceselor psihice (afective, de cunoaştere, de relaţionare). Jocurile care solicită deplasarea, manipularea obiectelor, auzul sunt foarte eficiente. Obiectele din gospodărie pot fi folosite ca jucării: cutii, lădiţe, materiale textile şi multe alte obiecte. Jocurile în aer liber: lada cu nisip, ţarcul, gradina, toboganul, îi dezvoltă copilului deprinderile manuale şi motricitatea. La această vârstă putem să-i cumpărăm cărţi viu colorate, cu imagini bine conturate. Imaginile vor contribui la dezvoltarea percepţiei, imaginaţiei. De fiecare dată vom asocia câte o povestioară acelor imagini, pentru a stimula dezvoltarea limbajului. Jucăriile sonore sunt de asemenea foarte utile: animale care scot sunete, instrumente muzicale, cutii muzicale, minicasetofon. Audiţiile acestor sunete vor fi însoţite de mişacre, dansuri care stmiulează dezvoltarea motricităţii şi a cordonării motorii. Aprope toate aceste jocuri se vor desfăşura în compania adultului, sub supraveghere. Este bine să-I explicăm tot ceea ce facem, să-i povestim, să-l întrebăm, toate acestea îi vor da siguranţă. Luatul mesei de multe ori se transformă în joc; este bine să-l lăsaţi să se joace cu mâncarea, farfuria, lingurile, se va murdări probabil dar o va va face din dorinţa de cunoaştere şi nu din răutate. Jocurile preferate sunt: nisipul, apa, obiectele din bucătărie (va prefera tacâmurile şi farfuriile din bucătărie şi nu pe cele de jucărie), obiecte din garderoba părinţilor (pantofii cu toc vor fi foarte căutaţi de fetiţe dar şi de băieţi). Activităţile casnice ale părinţilor vor fi interesante pentru ei şi se vor implica, de multe ori spre disperarea părinţilor. Cărţile, instrumentele muzicale sunt şi la această vârstă accesibile. Este perioada în care putem introduce creioanele colorate, acuarelele, pensulele, cărţile de colorat, plastilina. Puzzelu-rile (acestea trebuie să fie formate din puţine elemente, să conţină imagini simple şi uşor de conturat), incastrele, jocul lotto cu imaginii, jocuri leggo, cuburile care au diferite imagini pe ele, sunt indicate

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 114

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 pentru această vârstă; acestea vor cotribui la dezvoltarea percepţiei, motricităţii, la dezvoltarea abilităţilor de cunoaştere şi orientare temporo-spaţială. Jocurile în aer liber cu mingea, găletuşe pentru nisip, apa, bicicleta, tricicleta, teatrul de păpuşi, animalele din pluş sau plastic, desenele animate, filmele cu animale, sunt toate indicate la acesată vârstă. Păpuşile, maşinile, figurinele sunt de asemenea utilizate în diverse scenarii de joc. Atenţie însă la programele de desene animate şi filme deoarece multe dintre ele conţin violenţă şi imagini necorespunzătoare dezvoltării copilului.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 115

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 5.5 PRINCIPALELE CRIZE DE ADAPTARE ALE COPILULUI DE 13 ANI Naşterea unui alt copil în familia asistentului maternal sau plasarea unui alt copil în familie poate fi una dintre motivele declanşării unei crize de adaptare a copilului. La apariţia unui alt copil, primul copil poate trăi o adevărată criză. Şi aceasta deoarce „puiul” este obişnuit să fie în centrul atenţiei întregii familii, să fie primul şi cel mai bun. Această stare de lucruri este ameninţată de venirea noului membru al familiei. Copilul este confruntat acum cu sentimente de gelozie iar în plus este preocupat de întrebarea tulburătoare: cum se nasc copii? El trebuie să înţeleagă toate acestea, să se adapteze, să "digere" noua realitate. Este foarte mult pentru un copil. Îl puteţi ajuta să depăşească această criză doar vorbind cu el, explicindu-i, înţelegându-l, ajutându-l să îşi depăşească gelozia. Pentru că îşi aduce aminte de momentele în care a fost "rău", copilul va crede că greşelile sale sunt adevăratele motive pentru care părinţii vor un alt copil. El se întreabă cum va mai putea fi iubit în aceste condiţii pentru că iubirea este pentru el ca o ciocolată, dacă îi dai altcuiva o bucată înseamnă să îl privezi pe el de acea parte. Nimic nu îi permite să vadă că iubirea nu este ca o ciocolată şi că poate primi în continuare foarte multe. Pentru a evita aceste situaţii de criză este bine să pregatiti copilul in mod firesc, simplu si pe intelesul lui, in legatura cu ce anume urmeaza sa se intample, fără a încerca să vă dezvinovăţiţi şi fără a încerca să îi obţineţi acordul, asigurandu-l in permanenta ca il iubiti. Cu cât timp înainte ar trebui să îl preveniţi ? Dacă are mai puţin de doi ani trebuie să îl preveniţi când plecaţi la maternitate chiar dacă nu înţelege complet situaţia. Cel mai mult îl va tulbura faptul că îl părăsiţi şi asta pentru că el a fost o dată părăsit. Preveniţi-l că plecaţi la spital pentru ca să aibă loc naşterea bebeluşului. Ar trebui, de asemenea, să fie deja obişnuit cu persoana cu care va rămâne acasă (soţul sau dacă va fi dat în îngrijirea unui alt asistent maternal). Pentru un copil care are 2-3 ani este bine să îl anunţaţi cu o lună înainte de naşterea copilului sau de venirea unui alt copil în familie. Aşteptările prea lungi pot părea interminabile pentru copil. Există riscul să uite ce aţi spus când lucrurile se vor întâmpla în realitate. Va trebui să îi spuneţi mult mai repede pentru a nu trage concluzi false. Dacă din acest motiv va trebui să plece la un alt asistent maternal atunci va trebui să-i explicaţi de ce va pleca, la cine va pleca şi daca veţi revedea. Îmbolnăvirea copilului poate provoca o criză de adaptare. In situatia spitalizarii copilului, criza de adaptare se datoreaza separarii bruste de mediul cunoscut si de persoana de referinta afectiva, precum si suferintei cauzate de boala (dureri, tratamente...) Toate acestea produc o perturbare a comportamentului copilului atat in timpul in care este bolnav, cat si imediat dupa aceea, cand va reveni la stilul obisnuit de viata. Chiar daca va fi in mod evident mult mai atent ingrijit in aceasta perioada, cu mult mai multa caldura, este important pentru el sa mentineti o parte din regulile si ritualurile obisnuite (ii spuneti povestea inainte de a se culca, ii dam sa manance din farfuria sa si nu recurgem la biberon, utilizam olita).

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 116

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 5.6 COMPORTAMENTUL DIFICIL AL COPILULUI TULBURĂRILE DE COMPORTAMENT ÎN COPLILĂRIA TIMPURIE

ŞI

Agresivitatea îndreptată către propria persoană sau îndreptată către alţii (jucării sau alte persoane) poate fi una dintre problemele acestei vârste. Copilul se dă cu capul de perete, se muşcă îşi dă palme sau se trânteşte pe jos? Are uneori comportamente agresive asupra propriei persoane? Manifestările opozante şi agresive sunt până la un punct, parte componentă a unei dezvoltări normale. Există faze în dezvoltarea copilului în care aceste manifestări sunt mai pregnante, de exemplu, mulţi copii de 2-3 ani au crize de furie intense care se răresc tot mai mult la 4-5 ani. În astfel de situaţii comportamentul asistentului maternal faţă de copil ar trebui să fie un echilibru între permisivitate şi disciplină. Relaţia cu asistentul maternal îi oferă copilului echilibrul afectiv şi siguranţa (securitatea) de care are atâta nevoie, îi răspunde în general nevoilor de sens, de ordonare a lumii astfel încât micul copil să facă faţă evenimentelor vieţii. Relaţiile pe care copilul le construieşte cu cei din jurul său sunt foarte importante şi toate persoanle care intră în contact cu el îi afectează în mod direct sau indirect viaţa. Mulţi asistenţi maternali au o relaţie foarte bună cu copilul aflat în plasament şi cu toate acestea observă la el unele comportamente „ciudate” sau „nelalocul lor”, spun ei. Unul dintre aceste comportamente ar fi şi acesta: copil îşi dă o palmă. Asta n-ar fi nimic dar se pare că unii copii repetă acest gest. Alţii se trântesc de pământ, alţii se lovesc cu capul de perete. Cu siguranţă dacă se întâmplă o singură dată, asistentul maternal nu observă, poate ignoră sau pur şi simplu nu consideră ca fiind ceva grav, dar în momentul în care copilul repetă aceste gesturi, comportamnetul său devine îngrijorător şi adulţii se văd în faţa unei adevărate probleme. Sunt aceste comportamente normale sau nu? Este una din întrebările pe care si le pun deseori cei care îngrijesc copilul. Răspunsul nu poate fi prea simplu prin da sau nu pentru că aceste comportamente depind de o serie de factori, de evenimente şi pot fi catalogaţi numai în funcţie de aceste aspecte. Faptul că îşi dă o palmă, că se trânteşte pe jos sau că se loveşte cu capul de perete poate însemna ceva numai dacă iei aceste comportamente în diferitele contexte. Poate fi vorba despre o modalitate de a atrage atenţia celor din jur asupra propriei persoane, ceva de genul „nu mă vede nimeni?”, „mă lovesc deci exist, aşa că da-ţi-mi atenţie că altfel mai fac o dată...”. Este o formă de autoagresivitate şi acest comportament poate fi pus în aplicaţie pentru a atrage atenţia sau poate fi folosit ca o metodă de autopedepsire, asta în cazul în care este obişnuit cu pedepsele de acest gen. Nu de puţine ori micul copil îşi încearcă astfel limitele „ce am voie să fac şi ce nu”, încearcă reacţiile celor din jur. Agresivitatea are multe cauze dar de multe ori nu ajungem să le descoperim, de aceea este indicat să apelăm la specialişti psihologi, psihiatri, educatori. Există mai multe forme de agresivitate, cum ar fi agresivitatea verbală, gesturile agresive – forme active de agresivitate şi forme pasive.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 117

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 Agresivitatea poate fi îndreptată către alte persoane (heteroagresivitatea) sau asupra propriei persoane (autoagresivitatea). Când fac copiii astfel de gesturi? Atunci când se simt neglijaţi, când doresc să ne atragă atenţia supra lor. Un copil are în permanenţă nevoie de atenţia unui adult. Copilul are ca reper în dezvoltarea sa atenţia şi informaţiile pe care le primeşte de la adulţi. Atunci când se cred vinovaţi pentru ele, atunci când sunt suficient de răsfăţaţi (ca să nu spunem lipsiţi de limite), atunci când doresc să ne transmită o stare pe care nu o pot defini sau când protestează şi nu în ultimul rând când doresc să-şi încerce limitele, doresc să ne cunoască, să ne pună la încercare. Pentru ca fiecare copil să poate experimenta astfel de situaţii prin care îşi descarcă agresivitatea, este bine ca jocul său să fie de multe ori liber şi mai puţin dirijat. Şi jocul dirijat are importanţa lui dar cel nedirijat permite aceste inversări de roluri de care copilul are nevoie. Copilul simte nevoia de a influenţa mediul din jurul săi şi de a nu fi el cel influenţat. “Mă joc cum vreau eu.” Psihologii spun: “Un copil care nu este niciodată agresiv ar trebui să vă îngrijoreze mai mult decât un copil care are din când în când crize de furie şi încalcă regulile.” Ignorarea comportamentelor agresive nu este o soluţie. Pe de altă parte atunci când îşi dă o palmă sau se trânteşte de pământ este bine să încercăm într-o primă fază să ignorăm acest comportament şi abia dacă acesta se repetă să încercăm să-i explicăm că ceea ce face nu este bine. A-i spune un simplu „NU este voie” nu rezolvă problema ci o adânceşte. Pentru micul copil acel „Nu” reprezintă de multe ori „De ce nu” sau „Şi ce dacă fac aşa?” „Ce mi se va întâmpla?” şi nicidecum nu va recepţiona ce am fi dorit noi să transmitem. Limitarea unui copil nu înseamnă pedepsirea lui, persecutarea sau anihilarea dorinţelor sau curiozităţilor ci înseamnă o aranjarea a spaţiului şi timpului, o înţelegere a lumii şi realităţii exterioare. Este foarte important ca explicaţiile pe care i le daţi să aibă sens pentru el, să fie pe înţelesul său şi mai ales, este important să înţeleagă că este important pentru voi aşa cum este şi că nu este nevoie să-şi dea palme sau să se trântească pe jos pentru a atrage atenţia.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 118

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 5.7 PREZENTAREA REGULILOR ŞI A LIMITELOR UTILIZATE ÎN EDUCAREA COPILULUI DE 1-3 ANI. Sustinerea permanenta din partea adultului ii confera siguranta copilului. Este acea perioada cand copilul poate constientiza diferenta intre sine si ceilalti, de aceea are nevoie de valorizare din partea adultului. Astfel, copilul dobandeste incredere in sine, dar si in adult. Daca adultul are o atitudine nonpermisiva, copilul va adopta un comportament de revolta sau de obedienta exagerata, de neincredere in propriile puteri (copil timid, copilul care va refuza sa stea singur in camera; alte manifestari pot fi pavorul nocturn sau enurezisul). Va adopta un model de relatie ambivalenta cu adultul, relatie de respingere a adultului, dar si dependenta de acesta. Una dintre erorile cel mai des intalnite in cresterea si ingrijirea copilului este „el este mic, nu stie, nu intelege”. Aceasta eroare atrage dupa sine comportamente deficitare ale adultului in raport cu nevoile de dezvoltare ale copilului. Apare dublul risc al supraprotejarii sau al comportamentelor restrictive, tocmai din dorinta de a-l proteja. Desconsiderarea competentelor copilului este o piedica in dezvoltarea copilului in egala masura in care nu-i este permis acestuia sa experimenteze situatii noi (nu il lasam sa manance singur pentru ca „este mic si nu poate” sau „nu poate duce singur lingura la gura si face mizerie in loc sa manance”). Ca o consecinta directa a acestor tipuri de comportamente este prelungirea dependentei de adult, lipsa stimularii copilului si intarzieri de dezvoltare ale copilului. Un alt tip de comportament deficitar este acela al lipsei de reguli sau existenta regulilor excesive, neadecvate varstei si puterii de intelegere a copilului. Mai ales la aceasta varsta, copilul dobandeste cunostiinte imitand in buna masura comportamentele curente ale adultilor reprezentativi din punct de vedere afectiv pentru ei. Modelul comportamental pe care il oferim copilului este cel pe care acesta il integreaza si il va reproduce. O regula este valabila doar in situatia in care a fost inteleasa de copil si in cazul in care este respectata de toata lumea. De aceea, este foarte util pentru copil sa ii fie explicate si argumentate pe intelesul lui toate regulile pe care le avem si in nici un caz sa nu fie utilizata forta (indiferent daca de forma ei: fizica sau verbala) pentru a „convinge” un copil sa respecte regulile. Ideal este ca la construirea unei reguli sa participe si copilul. Regulile sunt simple: „dupa ce ne jucam, strangem jucariile”, „inainte de masa, ne spalam pe maini”. Iar adultul trebuie sa faca in asa maniera sa insoteasca cuvintele de spalarea impreuna cu copilul pe maini, strangerea jucariilor. Pentru a putea avea un parteneriat cu un copil, este foarte util sa valorizam comportamentul sau pozitiv. Aprecierea adultului este extrem de importanta pentru copil si, in acest fel, copilul poate intelege care este tipul de comportament care este apreciat. In contextul incalcarii unei reguli, copilului poate sa i se explice ce anume a gresit, la ce anume ne asteptam de la el. Nu trebuie niciodata sa avem in gand faptul ca „este prea mic”!

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 119

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 5.8 ALCATUIREA UNUI VARSTA CUPRINSA INTRE 1 SI 3 ANI

MENIU

ADECVAT

COPILULUI

CU

La varsta de 1 an, copilul poate in general sa consume majoritatea alimentelor pe care le mananca un adult, dar cu cateva precautii. Alimentele condimentate excesiv, sarate, indulcite sau cu sosuri picante trebuiesc evitate. Acestea pot acoperi gustul natural al alimentelor si, pe termen lung, pot deveni daunatoare sanatatii. Copiii mici sunt mai sensibili decat adultii la aceste arome si pot respinge alimentele condimentate in exces. La copiii de aceasta varsta, exista riscul unei asfixieri cu alimente tari, care pot sa blocheze căile respiratorii. Prin urmare, toate alimentele trebuie sa fie pasate sau taiate in bucatele mici, usor de mestecat, iar copilul nu trebuie sa manance decat sub supravegherea unui adult. Fiecare grupa de alimente – carnea, pestele, ouale, lactatele, legumele si fructele, zaharurile, grasimile – trebuie sa fie in permanenta prezente in meniurile copilului. Nu exista un meniu ideal, complet. Ideal este ca meniurile sa corespunda nivelului de dezvoltare al copilului si sa fie in permanenta diversificate, variate, iar pentru a asigura varietatea, cel mai simplu este sa se pregateasca un program saptamanal al meselor copilului, tinind seama de anotimp, de preferintele copilului si de posibilitatile financiare. Un astfel de meniu poate fi discutat, stabilit si revizuit in cursul stabilirii planului de interventie specifica pentru sanatate si in fisa madicala a copilului, in colaborare cu asistentul social al copilului, asistentul medical/medicul de familie si asistentul maternal. Pregatirea alimentelor si reguli elementare de igiena Este deosebit de important ca pregatirea alimentelor sa se faca in conditii corespunzatoare de igiena, pt. a se evita posibilitatea aparitiei unor infectii alimentare, care pot avea consecinte foarte grave, in special in cazul sugarului si copilului mic. Pentru aceasta trebuie sa se respecte citeva reguli de baza (reguli pe care, in mod obisnuit suntem invatati sa le respectam la noi acasa):
alimentele trebuie sa fie in permanenta proaspete. mare atentie la alimentele care se altereaza usor (carne, lapte, oua etc) si la modalitatea lor de pastrare;
alimentele trebuie sa fie bine spalate, curatate si pregatite termic in mod corespunzator;
nu uitati sa va spalati pe maini inainte de a umbla cu alimentele!
in timp ce gatiti purtati un sort de bucatarie/halat curat si acoperiti-va parul cu o basma;
suprafetele pe care gatiti si ustensilele cu care gatiti trebuie sa fie curate (curatati bine si dezinfectati dupa fiecare intrebuintare);
daca aveti mici leziuni (taieturi, zgarieturi), protejati-le in mod corespunzator cu plasturi sau folositi manusi de cauciuc;
daca aveti infectii ale pielii (panaritiu, alte leziuni purulente) evitati sa veniti in contact cu alimentele. consultati medicul si urmati sfaturile acestuia!
asigurati-va ca masa, vasele si tacamurile sunt curate

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 120

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 5.9 SEMNE DE IMBOLNAVIRE SI INGRIJIREA MEDICALA Inainte de toate, pregatiti-va sa invatati cit mai multe despre copil si despre particularitatile acestuia, atit inainte, cit si dupa plasarea copilului. In mod obligatoriu, inainte de plasarea copilului, trebuie sa primiti o evaluare completa a nevoilor de sanatate ale copilului ce urmeaza sa fie plasat si sa fiti complet informati asupra procedurilor privind obtinerea consimtamintului reprezentantului legal al copilului (sau, dupa caz, al copilului), pentru a primi tratament medical sau orice interventie medicala. Toate aspectele legate de ingrijirea sanatatii copilului trebuie sa fie discutate, agreeate si inregistrate inca inainte de mutarea copilului la asistentul maternal, in planul individual de protectie al copilului. Fiecare copil trebuie sa aiba un plan de prevenire, interventie si recuperare, realizat cu consultarea profesionistilor in domeniul medical. Pentru o cat mai buna informare, in stabilirea planului initial este extrem de utila consultarea persoanelor/profesionistilor care cunosc bine copilul si care s-au ocupat de ingrijirea lui pana la momentul plasamentului, cit si (in functie de virsta si nivelul de intelegere) consultarea copilului. Toate recomandarile (ritmicitatea vizitelor medicale, tratemente necesare, aspecte particulare privind ingrijirea sanatatii etc) trebuie sa fie consemnate cu grija in planul de interventie specifica pentru sanatate, precum si in jurnalul copilului, si respectate ca atare. Toate modificarile recomandate de medic vor fi consemnate in planul de interventie specifica pentru sanatate al copilului. Asigurati-va ca planul individual de protectie al copilului contine prevederi clare pentru modalitatea de actiune in situatii de urgenta (persoane de contact, responsabilitati clar delimitate etc). De retinut in situatii de urgenta! Notati-va si pastrati la vedere numerele de telefon, adresele sau orice alt mijloc de contactare pentru:
asistentul social
medicul de familie
asistentul medical
salvare
spitalul de copii
reprezentantul legal al copilului
orice alt contact care poate fi util intr-o situatie de urgenta Este recomandabil ca, pentru a evita orice fel de complicatii, consimtamantul reprezentantului legal al copilului (sau al copilului, in functie de caz) pentru tratamente medicale (inclusiv anestezie, interventii stomatologice, chirurgicale, transfuzii etc) sa fie obtinut din timp de catre asistentul social si sa fie consemnat ca atare la dosarul copilului. Asigurati-va ca asistentul social a facut toate demersurile necesare pentru obtinerea consimtamintului reprezentatului legal si cereti/pastrati o copie a acestui consimtamant. Poate fi foarte util in situatii de urgenta. Atentie! Fiecare copil plasat trebuie sa beneficieze de o evaluare medicala completa cel putin o data pe an. Semne de imbolnavire Parintilor neexperimentati le-ar placea sa li se spuna: daca apare cutare simptom, consultati medicul, daca apare cutare simptom, nu este cazul sa-l deranjati. Dar o astfel de “lista” este

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 121

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 imposibil de facut. La un copil semnele si simptomele sunt greu de interpretat, se schimba repede si trebuie apreciate intr-un context general, de unde necesitatea examenului medical. Din acest motiv, niciodata un medic nu se va supara daca-l “deranjati”, aparent fara motiv. Nu trebuie sa fiti medic ca sa realizati cand un copil este bolnav. Daca ati invatat sa observati si sa cunoasteti bine copilul, o sa va fie evident cind acesta se imbolnaveste. In primul rind observati cu atentie copilul in general si in mod particular, aspectul fizic si comportamentul acestuia. Orice modificare in ceea ce priveste aspectul fizic sau/si comportamentul lui obisnuit trebuie sa va puna pe ginduri. De retinut! Fara a avea pretentia de a acoperi toate semnele/simptomele posibile, iata o lista pe care oricine trebuie sa o ia in considerare:
copilul poate fi mai apatic, somnolent si fara chef de joaca sau, dimpotriva agitat, nervos capricios, indispus
doarme prost
nu are pofta de mincare, nu vrea sa bea
stationeaza sau pierde in greutate
este palid, incercanat
are dureri: cap, git, abomen, musculare etc.
tuseste, stranuta, ii curge nasul
varsa sau are diaree (sau ambele)
are febra
eruptii cutanate
etc. Aprecierea gravitatii semnelor si simptomelor este dificila, mai ales in cazul copiilor mici. Daca nu se poate apela imediat la un medic, este bine sa nu intirziati prea mult. Cu cit copilul este mai mic, cu atit mai repede trebuie sa fie consultat de medic. In functie de varsta, copilul va putea sau nu sa coopereze si sa va spuna ce-l supara. Este foarte important sa observati si sa inregistrati in jurnalul copilului toate modificarile pe care le observati. Acestea ii vor fi foarte utile medicului atunci cind va veni sa consulte copilul. Nu va apucati sa-i faceti tratamente copilului dupa cum credeti dvs. sau la recomandarea unor prieteni sau vecini binevoitori. Mergeti cu copilul la medicul de familie, sau chemati medicul sa vada copilul. El este singurul in masura sa decida daca si ce fel de tratament e cazul sa fie administrat copilului. Fiecare vizita trebuie sa fie consemnata nu numai in fisa lui medicala, dar si in jurnalul copiulului. Trebuie sa informati, in mod obligatoriu, asistentul social si (in functie de caz) reprezentantii legali ai copilului si sa urmati cu strictete recomandarile medicului. Inainte de toate, asigurati-va ca ati inteles bine recomandarile medicului. E preferabil sa intrebati de mai multe ori decit sa gresiti. De retinut! Cum trebuie luata temperatura copilului 1-3 ani?(Nu uitati recomadarile facute la capitolul anterior!!)

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 122

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 Culcati copilul pe burta pentru a-i introduce termometrul in intregime in anus. Tot timpul in care termometrul este introdus, tineti-l, nelasind copilul nici o clipa singur. Termometrul trebuie sa fie tinut vreme de doua minute. Atentie! Amplasarea dulapiorului medical este foarte importanta. Acesta trebuie sa fie amplasat cit mai sus si incuiat cu cheia, pentru a fi inaccesibil copiilor. Nu lasati niciodata medicamente la indemina copiilor! Acestea constituie cea mai frecventa cauza a intoxicatiilor grave la copiii mici. De retinut! In principiu, din dulapiorul medical nu trebuie sa lipseasca termometrul medical, vata hidrofila, compresele sterile, plasturi, foafeca, penseta (pentru aschii), antiseptice (rivanol, spirt medicinal, apa oxigenata, Byoxiteracor), sapun lichid, antitermice (aspirina sau paracetamol in tablete, pliculete cu pulbere sau supozitoare). Continutul dulapiorului trebuie revizuit periodic, medicamentele expirate aruncate si inlocuite. Cum putem să facem perioadele de boală ale copilului mai uşoare şi ce îi putem spune ca săl facem să coopereze cu noi ? Trebuie să fim conştienţi că cei mici reacţionează la boală aproape ca şi noi. E bine să-i ajutăm să înţeleagă că ea face parte din viaţă, că vine şi pleacă. Să ştie că dacă sunt bolnavi atât medicii, cât şi dumneavoastră sunteţi acolo pentru a-i uşura durerile şi a-i reconforta. Ei au nevoie însă să îşi dea seama şi de rolul lor în vindecare, de implicarea lor în tratament: să urmărească prescripţiile medicului, să accepte medicamentele, să suporte injecţiile şi restricţiile oricât de dezagreabile ar fi. Pentru unii copii însă, a fi ţinut la pat, a nu mai avea voie să se joace, poate fi trăit ca o pedeapsă. Este bine să îi explicăm copilului de ce îl izolăm de ceilalţi, de ce stă în pat, cât timp, ce urmează se i se întâmple, să-l informăm în permanenţă despre acţiunile ce vor urma. În cazul unei boli contagioase îi putem spune copilului: "Ai gripă (spre exemplu); genul ăsta de boală se transmite repede de la un copil la altul dar tu nu poţi vedea cum; microbul intră în corpul tău şi tu faci gripa; dacă te joci cu cineva poate şi el o să ia gripa; de aceea trebuie să stai în camera ta până când medicul o să spună că totul este în regulă". Mulţi oameni consideră că un copil nu trebuie să reacţioneze prea tare la o durere (la o injecţie spre exemplu). Adulţii îl învaţă pe copil să nege durerea să facă totul ca să se prefacă faţă de ceilalţi. Mai bine în astfel de situaţii îi spunem că: "Poate o să te doară puţin; ai voie să plângi şi să ţipi cât vrei tu de mult". După un timp va accepta injecţiile mult mai uşor. De altfel, dacă veţi fi foarte anxioşi la cea mai mică zgârietură, dacă intraţi în panică la cel mai mic strănut al copilului, acesta riscă să fie extrem de preocupat de sănătatea sa şi să reacţioneze exagerat la fiecare mică problemă. Este bine, de asemenea, să îi învăţăm pe copii că medicii sunt cei mai buni prieteni ai lor, că atunci când sunt bolnavi medicii îi vor face sănătoşi. Surplusul de iubire şi de atenţie pe care îl primesc copii atunci când sunt bolnavi reprezintă pentru ei o atracţie. O mică răceală este un bun pretext pentru a face numai ce vrea. Adulţii lasă toate treburile şi se ocupă doar de el. Soluţia este să îi oferim dragoste şi atenţie şi atunci când este sănătos nu doar când este bolnav.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 123

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 5.10 PREVENIREA ACCIDENTELOR Este important sa nu uitati cele pe care le-am amintit la sugar in ceea ce priveste prevenirea accidentelor. Gama de potentiale accidente creste insa, datorita dezvoltarii copilului. Abilitatile fizice in aceasta perioada se dezvolta, dorinta de explorare si curiozitatea este mult mai mare ca in perioada precedenta. Este important de retinut faptul ca inca nu are capacitatea de a-si mentine echilibrul foarte bine, ca nu poate urca si cobori (scarile sau din/in pat...), campul vizual este mai redus decat la adult (campul vizual este redus la 90 grade), perceptia asupra timpului si raportul timp/viteza de reactie/posibilitate motrica, il determina sa nu perceapa riscul. Abilitatile motrice il sustin in explorare si va incerca sa va imite in tot ceea ce faceti: va incerca sa toate carne, sa scuture patura. Are nevoie de supravegheare permanenta, deoarece va fi tentat sa utilizeze cutitele sau sa deschida fereastra. Un aspect important de amintit atunci cand vorbim de prevenirea accidentelor este momentul mesei: copilul invata sa se autoserveasca, sa muste dintr-un mar sau o bucata de carne. Riscul inecarii este mare, caci nu poate mastica foarte bine, deci este util sa ii lasam la dispozitie doar acele alimente care au fost pasate sau taiate in cubulete mici. Bomboanele (in afara faptului ca nu reprezinta un aliment necesar pentru copil) sunt un risc major, copilul fiind tentat sa le inghita nemestecate sau sa le introduca in nas sau urechi. De asemenea, are nevoie de tacamuri cu varf bont (linguri si furculite speciale pentru aceasta varsta) pentru a fi incurajat in siguranta sa se autoserveasca. Pe langa posibilele accidentele casnice amintite mai sus si in capitolul anterior (care se mentin), intervine riscul accidentelor afara, in parc, pe strada. Accidentele rutiere. Copilul trebuie tinut de mana cand mergem pe strada. O secunda de neatentie si copilul poate iesi in strada, sa traverseze strada, sa se duca dupa un catel sau pentru a lua mingea care s-a dus spre sosea. Parcul de joaca. Desi este un spatiu despre care am putea afirma ca este un spatiu care ofera siguranta copilului, trebuie sa avem grija si sa verificam stabilitatea jocurilor din parc (leagan, tobogan...), nisipul aflat in nisipar (pot exista cioburi sau alte reziduri care pun in pericol sanatatea sau viata copilului).

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 124

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 5.11 NORME GENERALE DE IGIENĂ ALE COPILULUI 1-3 ANI SI ALE MEDIULUI SAU DE DEZVOLTARE Camera copilului. In general, se mentin aceleasi norme de igiena ca si la sugar. Imbracamintea. Copilul cu varsta cuprinsa intre 1 si 3 ani devine din ce in ce mai activ, fapt care atrage dupa sine murdarirea, transpirarea mai rapida decat in primul an de viata. De aceea, hainele trebuiesc schimbate ori de cate ori este nevoie! Hainele trebuie sa fie pe masura copiulului, nu mai mari pe motiv “ca mai creste!” Orice haina mai mare poate fi un adevarat pericol pentru copil: se impiedica, isi prinde bratul in maneca, se rasuceste in jurul gatului. Hainele copilului se vor spala separat de cele ale adultilor. Atentie la incaltaminte: aceasta trebuie sa fie pe masura piciorului copilului. In situatia in care medicul de familie constata existenta platfusului, este de preferat sa utilizati ghetute cu talonete. Somnul. Este absolut necesara asigurarea unui somn profound si de durata suficienta. Somnul copilului se imparte in somn de zi si de noapte, insa nu este obligatoriu sa doarma in timpul zilei. Nu este indicata trezirea copilului pentru a merge la toaleta! Controlul sfincterian. Copilul, in jurul varstei de 15 luni incepe sa aiba control sfincterian si abia la aceasta varsta trebuie sa incepeti sa il puneti pe olita. Nu mai devreme, caci riscati sa nu aveti nici un rezultat! Incercati sa il obisnuiti “curat” pe timpul zilei, insa nu trebuie sa va asteptati ca la 2 ani nu va mai trebui sa utilizeze scutecul de unica folosinta. Imbaierea copilului se va face zilnic, la aceeasi ora. Vasul pentru imbaiere va fi folosit numai pentru acest scop si va fi curatat si dezinfectat zilnic. Spre 3 ani putem utiliza dusul. Temperatura apei va fi de 37 grade, iar in lipsa termometrului, apa se va incerca prin intermediul fetei exterioare a antebratului persoanei care imbaiaza copilul. Igiena orala. Trebuie sa ajutam copilul sa invete sa se spele singur pe dinti. Pentru aceasta, trebuie sa aibe propria periuta si pasta de dinti, alaturi de periutele celorlati membrii ai familiei asistentului maternal profesionist, sa vada ca acesta se spala pe dinti in fiecare dimineata si seara. Activitatea fizica. Copilul are nevoie de multa miscare pentru dezvoltarea sa, fie ca merge la plimbare, fie ca se joaca cu diverse jucarii, urca sau coboara jocurile din parc. De multe ori nu are nevoie decat de suportul si sutinerea asistentului maternal profesionist, pentru a se simti in siguranta, in jocul sau.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 125

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 INTREBARI DE AUTO - CONTROL

1. 2.

Cum ajutam copilul sa-si dezvolte sentimentul de incredere in sine? Ce achizitii noi face copilul in plan emotional, comportamental, al limajului si al motricitatii? 3. Care sunt nevoilespecifice acestei perioade de dezvoltare? 4. Cum stimulam prin joc dezvoltarea copilului, ce jocuri si jucarii sunt adecvate copilului? 5. Care sunt principalele momente in care apar crizele de adaptare ale copilului in aceasta perioada de varsta (1-3 ani)? 6. Care sunt principalele comportamente dififcile ale copilului si cum ar trebui sa reactioneze adultul in aceste situatii? 7. Sunt importante regulile si limitele pentru dezvoltarea copilului? Cum stabiliti aceste reguli si limite? 8. Cu cine si de ce trebuie sa colaborati in elaborarea unui meniu adecvat copilului cu varsta intre 1 - 3 ani? 9. Ce anume trebuie sa se regaseasca in dulapul pentru medicamente in situatia in care aveti in plasament un copil cu varsta cuprinsa intre 1 si 3 ani? 10. Cand este recomandata baia copilului cu varsta intre 1 si 3 ani? 11. Cum prevenim accidentele si cum ar trebui sa reactionam in cazul accidentarii copilului?

MESAJE CHEIE

1. 2.

Fiecare copil se dezvoltă în ritmul său. Intre 1 si 3 ani dezvoltarea copilului este dominata de: deprinderea si consolidarea mersului, comunicarea cu adultul si dezvoltarea sentimentului de incredere in sine. 3. Jocul este principala activitate a copilului si principalul mijloc de exploarare a mediului inconjurator. 4. Manifestările opozante şi agresive sunt (până la un punct), sunt parte componentă a unei dezvoltări normale. 5. Agresivitatea copilului poate avea mai multe cauze si este indicat ca asistentul maternal sa apeleze la specialişti (psihologi, psihiatri, educatori) pentru a primi sprijin cresterea si ingrijirea copilului. 6. Comportamentul asistentului maternal faţă de copil trebuie să fie un echilibru între permisivitate şi disciplină. 7. Regulile pentru copilul 1-3 ani trebuie sa fie simple, intelese de copil si sunt valabile doar in situatia in care au fost intelese de copil si in cazul in care sunt respectate de toata lumea. 8. Pentru o alimentatie sanatoasa a copilului cu varsta cuprinsa intre 1 si 3 ani, fiecare grupa de alimente trebuie sa fie in permanenta prezente in meniurile sale. 9. Aprecierea gravitatii semnelor si simptomelor in cazul imbolnavirilor copiilor este doar responsabilitatea medicului de familie! 10. In aceasta perioada, datorita dezvoltarii copilului, gama de potentiale accidente creste, copilul fiind mai mobil si mai curios in a descoperi mediul inconjurator.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 126

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008

SESIUNEA 6 - VÂRSTA PREŞCOLARĂ (3-5 ANI) SESIUNEA 6 - Vârsta preşcolară (3-5 ani) 4 ore 6.1 Principalele caracteristici de creştere şi dezvoltare ale copilului de 3-5 ani 6.2 Particularităţi psihice şi nevoilor educative ale copiilor de 3-5 ani 6.3 Etapele de dezvoltare a limbajului 6.4 Tipuri de jocuri specifice acestei etape de dezvoltare a copilului 6.5 Reguli şi limite utilizate în educarea copilului de 3-5 ani. 6.6 Principale crize de adaptare şi integrare în colectivitate ale copilului de 3-5 ani 6.7 Comportamentul dificil al copilului de 3-5 ani şi tulburările de comportament specifice 6.8 Alcatuirea unui meniu adecvat copilului cu varsta cuprinsa intre 3 si 5 ani 6.9 Creşterea imunităţii copilului de 3-5 ani. 6.10 Prevenirea accidentelor. 6.11 Norme generale de igienă ale copilului 3-5 ani si ale mediului sau de dezvoltare, 6.12 Relatia asistentului maternal cu profesionistii din gradinita

SESIUNEA 6.1 PRINCIPALELE CARACTERISTICI DE CREŞTERE ŞI DEZVOLTARE ALE COPILULUI DE 3-5 ANI Perioada de varsta intre 3-5 ani este perioada de cunoastere de sine si a lumii inconjuratoare. Comportamente asteptate: 4 ani · Deseneaza un om din patru elemente (ex. cap, corp, picioare) · Isi periaza singur dintii · Se imbraca singur · Isi stie numele si prenumele · Povesteste despre activitatile si experientele zilnice · Sare intr-un singur picior · Merge pe bicicleta cu roti ajutatoare · Se joaca joculete care implica reguli si simboluri, sau jocuri de carti · Enumara 3 obiecte · Copiaza un cerc si o cruce · Identifica 4 culori corect · Se balanseaza pe fiecare picior pentru 4-5 secunde · Identifica doua lucruri opuse · Deseneaza - Incearca sa scrie litere sau poate sa-si scrie numele sau prenumele - sau pe amandoua. 5 ani · Se imbraca fara ajutor · Isi cunoaste adresa si numarul de telefon · Numara pe degete sau enumara pana la 5 obiecte · Copiaza un triunghi sau un patrat · Deseneaza un om din 6 elemente (ex. cap, corp, maini, picioare) · Recunoaste majoritatea literelor alfabetului · Scrie unele litere ale alfabetului · Intelege si numeste doua lucruri opuse · Foloseste si recunoaste limbajul complex (ex. "Nu m-am dat pe tobogan, dar m-am jucat in groapa de nisip") · Se costumeaza si se pretinde un personaj ireal sau real · Se balanseaza pe fiecare picior pentru 6 secunde · Poate sari peste obstacole usoare. Intarzieri de dezvoltare:
intarzieri in dezvoltarea limbajului
lipsa curiozitatii
izolare sociala
coordonare fizica scazuta
lipsa controlului sfincterian

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 127

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 6.2 PARTICULARITĂŢI PSIHICE ŞI NEVOILOR EDUCATIVE ALE COPIILOR DE 3-5 ANI
incepe jocurile simbolice : a se juca "de-a scoala", "de-a mama",
la 3 ani vocabularul copilului cuprinde intre 700/800 şi 1.000 de cuvinte, la 6 ani el ajunge sa cunoasca 2.500 de cuvinte
se bazeaza pe vocabular in comunicare.
sporirea autonomiei,
ii plac jocurile de miscare, de constructie, desenul, modelarea plastilinei
are stari afective confuze (rade si plange in acelasi timp sau rade cu lacrimi pe obraz), dar incepe sa-si poata stapani emotiile
apar sentimentele si emotiile estetice si morale (ii este rusine, doreste sa fie frumos). La aceasta varsta copiii au nevoie sa ne vorbeasca despre ceea ce simt si este important sa ii lasam sa se exprime si sa le aratam ca este important pentru noi ceea ce ei simt sau cred. Copiii au nevoie sa se simta parteneri in dialog. Subiectul unui film sau al unei povesti se poate constitui in momente de dialog copil-adult extrem de bogate si valorizante pentru copii. Copilul isi reorienteaza interesul afectiv catre alte persoane decat cele care ii ofera ingrijirile curente: incepe sa aiba prieteni printre egalii de varsta, este foarte important pentru el ceea ce spune doamna educatoare de la gradinita. O atitudine critica a persoanei de referinta vis-a-vis de prietenii copilului il fac pe acesta sa traiasca adevarate drame si, sa inceapa sa opuna rezistenta adultului si se ascunda Datorita achizitiilor importante in dezvoltarea sa, copilul simte nevoia sa impartaseasca experientele si sentimentele atat cu adultul, cat si cu egalii de varsta. Pentru el, este foarte important sa intre in dialog, sa poata avea ocazia sa vorbeasca si sa se exprime. De asemenea, are nevoie de reactia adultului in raport cu toate acestea. La inceputul perioadei, de exemplu, nu poate face diferenta intre imaginar si real (nu poate face diferenta dintre poveste si realitate, nu poate face diferenta intre vis si realitate). Doar in cazul unui dialog intre adult si copil, in care copilul va primi raspunsuri la toate intrebarile pe care le are, acesta va dobandi abilitatea de a diferentia imaginarul de real. In caz contrar, riscurile sunt nebanuite: refuzul dialogului si stagnarea la nivelul dezvoltarii limbajului si la nivel psiho-social, teama crescuta la lasarea noptii, enurezis si pavor nocturn si diurn. In egala masura, trebuie sa intelegem nevoia copilului de fabulatie, astfel incat sa nu penalizam „minciunile” copilului, decat in masura in care acestea dau cont de un comportament constient. Chiar si in situatia in care adultul descopera „minciuna” copilului, comportamentul adultului trebuie sa fie de cercetare a cauzalitatii acestui tip de comportament. In majoritatea cazurilor, copiii ascund adevarul din teama de a nu fi pedepsiti, de a nu mai fi iubiti, deoarece nu isi dau seama de consecinte. Relatia pe care copilul o stabileste cu egalii de varsta are o importanta definitorie pentru dezvoltarea sa ulterioara. In jurul varstei de 3-4 ani, copilul poate avea un prieten imaginar, care va fi inlocuit in mod firesc odata cu inscrierea la gradinita. Castigul major in relatia dintre egalii de varsta consta in „traducerea” fiecarei experiente in limbajul inteles de ei, in schimbul de opinii si in exersarea rolurilor reprezentative pentru acestia.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 128

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 Adultul trebuie sa ii ofere copilului ocazia de a avea acest tip de experienta si, mai ales, sa acorde valoare experientei dobandite de copil in aceasta maniera. Intr-o relatie fireasca, copilul va povesti adultului despre constatarile sale si ale grupului sau de prieteni. Daca insa adultul are o maniera extrem de critica si o atitudine nejustificata de control, copilul se va simti judecat si vinovat, drept pentru care va avea un comportament de ascundere. Dezvoltarea fizica, cognitiva si psiho-sociala ii permit sa se diferentieze sub raport sexual de catre ceilalti. Este curios in legatura cu viata sexuala: rolul mamei si al tatalui, al femeii si al barbatului, diferentele fizice. Este important ca atitudinea adultului sa fie constanta in satisfacerea nevoii de cunoastere a copilului, mentinand o stare de echilibru intre aceasta si informatiile oferite. Nu trebuie sa consideram acest subiect „interzis” copilului, dar nici nu trebuie sa ii furnizam mai multe informatii decat solicita! Orice atitudine nepotrivita din partea adultului poate determina reactiii de rusine, teama, timiditate din partea copilului.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 129

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 6.3 ETAPELE DE DEZVOLTARE A LIMBAJULUI Caracteristica principala a acestei perioade este dezvoltarea rapida a limbajului. Daca la 3 ani vocabularul copilului cuprinde intre 700/800 şi 1.000 de cuvinte, la 5 ani el ajunge sa cunoasca aproximativ 2.500 de cuvinte. Foloseste in mod curent frazele pentru a comunica cu cei din jurul sau (copii si adulti). Este interesat de povesti si povesteste la randu-i ce anume i s-a intamplat peste zi, ce a facut la gradinita, cu cine s-a jucat si de ce anume ii place o anumita jucarie. Reda povesti care i-au fost citite sau spuse, rasfoieste carti si reviste, intreband si ascultand cu mare atentie explicatiile primite din partea adultului. Spre 5 ani, copilul incepe sa „scrie” si sa recunoasca cateva litere (de obicei, acelea care ii formeaza numele). Comportamentul copilului la aceasta varsta este guvernat de setea de cunoastere, pune foarte multe intrebari de genul “DE CE?”, fapt pentru care asistentul maternal profesionist trebuie sa dea dovada, o data in plus, de rabdare si intelepciune, pentru a raspunde copilului potrivit varstei si nevoilor lui. Pentru ca acum copilul face parte si dintr-un alt grup (colegii de gradinita), in timpul comunicarii cu acest copil, nu insistati sa-l mangaiati in prezenta unor persoane straine daca acesta se retrage/evita acest gest, fiind un comportament firesc (intre anumite limite) ce tine de dezvoltarea psihica. Copiii aflati la aceste varste evita folosirea cuvintelor dificile si a frazelor complicate, motiv pentru care asistentul maternal trebuie sa foloseasca, in continuare, corect, toate cuvintele si sa construiasca frazele corect.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 130

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 6.4 TIPURI DE JOCURI SPECIFICE ACESTEI ETAPE DE DEZVOLTARE A COPILULUI Acum ii plac jocurile cu reguli bine stabilite dar, desi cunoaste regulile, nu le va respecta pe tot parcursul jocului, renuntand usor si incercand sa inventeze noi reguli. La 4 ani jocurile ce implica miscare se complica si se dezvolta, copilul incepe sa se joace mai mult cu mingea, ii plac jocurile de constructii. La 5 ani copilul joaca roluri de vanzator/cumparator, doctor/pacient, realizeaza desene. La 6 ani jocul cu papusi si “de-a ascunselea” pot fi foarte importante in dezvoltarea copilului ca si folosirea articolelor vestimentare ale adultilor. Asistentul maternal poate participa in joc prin confectionarea diferitelor jucarii, prin explicarea regulilor jocului si a modului in care pot fi folosite sau pur si simplu sa joace un rol in cadrul jocului (ex. medic, profesor) Si la aceasta varsta, dezvoltarea copilului este influentata direct de comportamentul adultului, de felul in care acesta comunica cu el si raspunde cerintelor lui. Jocul este încă principala formă de învăţare. Este foarte important să urmărim jocul copilului şi să-l antrenăm în jocuri educative. Jocul este influenţat de diferenţele între sexe: fetele se joacă cu păpuşile, iar băieţii cu maşinile, pistoalele. Uneori, jocul copiilor poate parea usor agresiv. De fapt este vorba despre o descărcare a agresivităţii în joc, prin luptă la băieţi, şi prin jocul cu păpuşile la fete. Este foarte important sa urmarim jocul copiilor, deoarece putem regasi in jocul lor elemente care care l-au marcat (o vizita la medic, o cearta la gradinita). Pană la trei ani jocul copilului este puţin diferenţiat, abia după trei ani, băieţii se vor juca preponderent cu maşinuţe, soldăţei, “de-a lupta”, ,,de-a tata”, iar fetiţele cu păpuşi, cu obiecte din bucătărie, cu hainele şi accesoriile mamelor sau “de-a mama”. Este o manifestare clară a identificării fetiţelor cu mama şi a băieţilor cu tata. Jocul cu maşinuţele şi cu păpuşile este bine să fie însoţit de povestiri, de istorioare pe care le spunem copiilor. De reţinut!
Modul în care se joacă copilul poate reflecta starea în care el se află: bucurie tristeţe, nemulţumire, etc.
Neacceptarea regulilor jocului poate să apară atât la copilul cu intarzire in dezvoltare, cât şi la cel imatur şi de asemenea la cei cu probleme de comportament şi de adaptare;
Imitaţia este una dintre metodele cele mai utilizate în jocul copiilor mici;
Unii copiii doresc să-şi construiească o familie imaginară şi perfectă în timpul jocului, acestea pot fi semnele unei relaţii defectuoase între el şi adulţi sau între adulţi;
Copiii care se simt neglijaţi, abandonaţi îşi vor creea de asemenea o familie imaginară în timpul jocului;
Se întâmplă adeseori ca pe lângă păpuşi şi maşinuţe să apară în joc şi un partener imaginar, cu care copilul discută, se amuză, rivalizează.
Dacă un copil demontează jucăriile, le strică, nu face acest lucru pentru a ne enerva pe noi, ci de cele mai multe ori din curiozitate. Este de foarte multe ori curios sa vadă “ce este înăuntru”. Atunci când copilul sparge jucăriile, este agresiv este bine să fie oprit. A-l lăsa să spargă, să trântească înseamnă a-i accepta si menţine starea de agresivitate, de violenţă.
Dacă copilul nu se joacă, este bine să vă puneţi un semn de întrebare;

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 131

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008
Dacă fetiţa preferă maşini, pistoale, jocuri prin care îşi descarcă agresivitatea, este bine să observăm această componentă agresivă şi să identificăm cauzele ei;
Dacă un copil este violent în jocurile sale, ne putem gândi că imită pe cineva: fie un personaj din desene animate, fie din filme, un personaj din anturajul său, prieten sau rudă;
Între 3-6 ani jocul este metoda cea mai eficientă de învăţare, este bine să-i oferiţi copilului o paletă diversificată de jocuri şi jucării;
Pentru un copil de trei ani, a-şi da jucăria unui alt copil nu înseamnă a dărui ci a pierde, aşa că nu-l obligaţi să facă acest lucru;
Fiecare copil este o entitate unică şi are un ritm propriu de dezvoltare a personalităţii aşa ca nu încercaţi să-l modelaţi sau să-l forţaţi după anumite idei preconcepute, ci susţineţi-l în manifestarea originalităţii şi a creativităţii;
Cumparati-i acele jucarii care-i plac şi-i stârnesc interesul copilului si nu acelea pe care le considerati dumneavoastra utile;
Jocul dezvoltă comunicarea, jucaţi-vă cu copilul, nu-i cumpăraţi jucării ca să “scăpaţi” de el. Jucăria “suficient de bună” trebuie să lase să se exprime creativitatea copilului.
Jucăriile prea tehnice, prea sofisticate, excesul de jucării pot afecta şi limita capacitatea copilului de a se juca, de a inventa, de a crea şi pot distruge jocul.
Copilul care are faţa imobilă, serioasă, impasibilă la stimulii externi, care pare incapabil să se joace, exprimă o suferinţă sau o nelinişte. In aceste situatii, este foarte important ca asistentul maternal sa se consulte cu asistentul social al copilului, pentru orientarea catre un specialist.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 132

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 6.5 REGULI ŞI LIMITE UTILIZATE ÎN EDUCAREA COPILULUI DE 3-5 ANI A-i stabili copilului nişte limite înseamnă a-i ordona universul, a-i ordona lumea care este aproape ca un haos pentru el, în ceva ordonat şi cu sens. Este important să afle că ceea ce face îi poate provoca rău, că sunt lucruri care nu se fac din anumite motive. A-l pedepsi de la început pentru un gest, un comportament nu face decât să-l pună în situaţia de a-şi pune noi şi noi întrebări, de a-şi încerca noi şi noi limite. Perseverenţa, răbdarea, înţelegerea sunt atuuri de care aveţi nevoie. Copilul de 5 ani intelege ce inseamna “NU” dar in majoritatea cazurilor, actiunile sale nu respecta interdictia. Dar inainte de a ignora restrictia, el are nevoie sa stie “DE CE NU?” Chiar daca noi incercam sa il ferim de pericole sau sa ii controlam comportamentul in sensul dorit de noi, este bine sa o facem cu mai mare eficienta, evitind cuvantul “NU”. Cum facem? Reformulam interdictia si o explicam! Pentru a da o nuanta pozitiva cererii noastre, in contextul in care ne asteptam ca prescolarul nostru sa raspunda adecvat, trebuie sa formulam cererea cat mai clar, fara inversunare si fara a insista prea mult asupra a ceea ce “nu are voie” sa faca!. De exemplu: “Nu! Nu ai voie sa te joci cu mingea in sufragerie” poate fii usor inlocuit cu “Te rog, incearca sa te joci afara cu mingea". Important este si tonul vocii, care trebuie sa fie cald dar ferm, fara a lasa copilului senzatia unei negocieri. Daca copilul intreaba “de ce?”, ii oferim optiuni si asta pentru ca micul copil care este dornic sa-si exerseze independenta si controlul are nevoie sa aiba sansa sa faca alegeri. Daca copilul nostru de 5-6 ani doreste sa se uite la televizor in timp ce mananca, ii putem spune: “te vei uita la televizor inainte sau dupa ce mananci, nu stiu cand, dar tu alegi”! Daca doreste sa manance cateva bomboane sau sa bea un suc carbogazos inainte de masa, ii punem la dispozitie cateva fructe, la alegere, explicandu-i in acelasi timp de ce am ales aceasta varianta: fructele sunt sanatoase pentru noi, ne lasa nealterata pofta de mancare. Il asiguram totodata pe copil, ca indata ce va termina masa, ii vom da si bomboanele sau sucul mult visate. Daca nu ii dam copilului alternative de alegere…nu avem nici dreptul de a-i critica alegerile! Trebuie sa construim aceasta relatie intre noi si copil! La aceasta varsta incepe sa ii placa sa fie rugat, iar atunci cand nu accepta o restrictie a invatat ca poate protesta (da din picioare, plange, incearca sa ne impresioneze!). Pe de alta parte insa, ii place foarte mult sa se simta important pentru noi, sa ne fie “complice” la ceea ce facem impreuna! Poate ca este bine sa incepem (daca nu am facut-o la o varsta mai mica!) sa ne construim un “cod” de relationare si sa tinem cont de fiecare data de el. De exemplu, atunci cand incearca sa eludeze o cerinta/interdictie, trebuie sa gasim o solutie care sa ii controleze atitudinea, prin a-i spune la ce ne asteptam de la el. Uneori copilul chiar nu intelege ce dorim de la el. Si pentru ca interdictia sa nu fie devalorizanta pentru el, este bine sa ne facem partasi la asumarea interdictiei: “Vorbesti mult prea tare si ma deranjeaza si stii ca ma deranjeaza acest lucru. Haide sa vorbim amadoi ceva mai incet”. De indata ce copilul stie ca sunt cateva reguli – pe care le-ati stabilit impreuna!- nu trebuie sa permitem nimanui sa le incalce. Dupa cum spuneam mai devreme, copilul de 6 ani incearca sa isi dovedeasca independenta si sa simta ca detine controlul.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 133

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 Copilul va incerca sa incalce in mod constant regulile atunci cand contextul familial se schimba (cand aveti musafiri, cand sunteti musafiri, de sarbatori...). Va fi foarte fericit sa creada ca se poate duce la culcare fara a s spala pe dinti, doar pentru ca nu suntem atenti la ceea ce face el. Avem grija sa-i aminim ca este ora de culcare, sa inceapa sa se pregateasca si sa nu uite sa se spele pe dinti! Regulile trebuiesc amintite permanent pentru a fi integrate si acceptate de copil. Daca unul dintre musafiri (care poate fi o persoana afectiv importanta pentru copil – bunica sau bunicul) incearca sa ne induplece, ii spunem si acestuia:” Imi pare foarte rau, am stabilit impreuna cu Matei ca se culca la ora 21.30 si ca trebuie sa se spele pe dinti. Aceasta este regula pe care o respectam cu totii!”. De indata ce copilul observa ca exista o persoana care are alta parere decat a noastra, este posibil sa inceapa sa negocieze regula. Cea mai buna solutie este de a-l imbratisa pe copil si a-l intreba: ”Vrei sa vin cu tine sa te ajut?” si in acelasi timp ne oprim din ceea ce faceam inainte si ii inducem miscare de parasire a incaperii spre baie. In acest fel, oprim si musafirul sa comenteze regulile stabilite de noi. Mai sunt situatii cand, regula poate fi incalcata – de revelion, de ex – cand Matei nu va putea dormi de la ora 21.30, fie si numai datorita zgomotului. Atunci, este bine sa-i spunem: ”Astazi nu ne culcam de la ora stabilita, daca nu vrem! Ne culcam mai tarziu, cand ni se face somn. Dar doar astazi!” Este o alta regula, pe care noi o stabilim doar pentru astazi! Pentru a nu trai cu senzatia esecului si pentru a nu ii crea senzatia de spaima in contextul in care a incalcat o regula, trebuie sa stim sa ignoram cateva micile abateri. Daca a spart un pahar, dorind sa ne ajute sa spalam vasele, nu este decat un accident! Nu a dorit sa sparga paharul. A dorit sa ne ajute, ceea ce este mult mai important decat cioburile de pe jos. Putem strange impreuna cioburile, explicandu-i cum trebuie stranse si asigurandu-l ca nu a facut nici o greseala. Sunt situatii in care copii se “parasc” intre ei. Daca sunt frati de varste apropiate…de multe ori vom avea ocazia sa ii auzim vorbind despre ceea ce a facut celalalt, mai ales in absenta acestuia. Il vom intreba: “ crezi ca lui Matei i-ar place sa afle ca tu vorbesti despre asta?”. Daca amandoi vin sa se “spuna” unul pe celalalt, este bine sa ii ascultam pe amandoi, dandu-le sansa sa ne spuna “de ce” au reactionat asa (“uite! Matei spune ca tu esti vinovat! Tu ce parere ai?”) In cazul in care am ajuns la o concluzie, este bine sa argumentam hotararea pe care am luat-o (“sunt de parere ca amandoi ati avut o parte de vina, pentru ca Matei a vorbit mai tare si te-a deranjat, insa nici tu nu l-ai rugat frumos sa vorbeasca mai incet”). Copiii trebuie sa aiba incredere in noi, pentru a avea curajul ca data viitoare sa ne vorbeasca despre problemele pe care le au stiind ca vom fi corecti si ca vom continua sa ii iubim, chiar daca uneori ii pedepsim! Si ajungem la un subiect interesant: Metodele de disciplinare. Ce ce sunt acestea si ce forme pot lua? Mai devreme, vorbeam despre “un cod” al nostru. Copilul trebuie sa stie ce se intampla daca incalca regulile stabilite –repet!impreuna! Aceasta ar fi pedeapsa! Aceasta trebuie sa fie inteleasa si acceptata de copil si sub nici o forma nu trebuie sa lezeze copilul. Puteti sa va ganditi la pedepse de genul: nu vei iesi afara timp de cateva zile, nu te vei uita la televizor cateva zile, nu te joci la calculator cateva zile.... Important, atunci cand pedepsim un copil, este sa ii explicam de ce o facem (unde a fost eroarea in comportamentul sau). Acest lucru nu inseamna ca il iubim mai putin. Continuam sa il iubim, dar aceasta este regula “noastra”.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 134

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 Cel mai important lucru atunci cand vorbim despre disciplina este totusi sa ii laudam copilului comportamentul pozitiv, atunci cand copilul se poarta in conformitate cu asteptarile noastre., mai ales daca il observam ca depune eforturi pentru a nu incalca regulile. Este suficient sa ii spunem: ”Da! Ai facut o treaba buna! Sunt multumit de tine si ma bucur ca esti un copil bun”.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 135

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 6.6 PRINCIPALE CRIZE DE ADAPTARE ŞI INTEGRARE ÎN COLECTIVITATE ALE COPILULUI DE 3-5 ANI Unul dintre problemele cu care vă puteţi confrunta în această etapă de dezvoltare este regresia. Vorbim despre regresie când, în momentul trecerii la o etapa următoare, copilul se opreşte şi face un regres. Concret, el se aruncă într-o stare anterioară noilor achizitii. De la naştere până la vârsta adultă, cu toţii trecem prin faze”regresive”. Dar, atenţie, regresia nu se traduce în termeni de performanţă sau reuşită în timpul unei zile (mai slab decât ieri). Toţi specialiştii ştiu acest lucru: nici un copil nu evolueaza în mod liniar (egal). Ceea ce învaţă azi, poate uita mâine iar poimâine va redescoperi acest lucru. Traseul sau este adesea haotic : un pas înainte, doi inapoi, trei înainte. Cea mai des întâlnită situaţie este în mod cert apariţia unui nou copil în familie. Puştiul va reacţiona încă din primele zile după ce a primit vestea. « Ce ???, îşi spune el, eu nu le sunt îndeajuns. Vor un bebeluş ?? Nu vreau ca acest lucru să se întâmple şi el nu are ce căuta aici». Şi altfel se reaşează în patru labe, cere să fie luat în braţe tot timpul, iar biberonul la care arenunţat demult şi pe care-l folosea pentru a « hrăni » păpuşile, este revendicat pentru a-l folosi chiar el. Aceste manifestări, frecvente, nu sunt întotdeauna semne ale regresiei, se poate ca micul copil să simtă nevoia de a se identifica cu noul venit. Alte situaţii, mai dureroase, vor antrena atitudini regresive faţă de care ar trebui să fim atenţi în mod particular: de exemplu, când unul dintre adulţi are probleme la serviciu, acest lucru va atârna asupra ambianţei familiale. Certurile din familie sunt de asemenea, o cauză a comportamentelor regresive, îmbolnăvirea unuia dintre membrii familiei, teama că va fi părăsit din nou sau mutat la o altă familie de asistenţi maternali. Există întotdeauna o cauză la originea comportamentului regresiv. A te întoarce acolo unde te simţi bine şi în securitate vine în contrapartidă cu momentul în care trebuie să treci de la un stadiu la altul, când viitorul e necunoscut. Cum spune şi proverbul : « Ştim ce pierdem, nu ştim ce găsim ». Orice pierdere e dureros de asumat, la orice vârstă. Momentele de regresie, la diferite vârste ale vieţii sunt frecvente, dar nu ar trebui să dureze. Toate persoanele sunt făcute pentru a avansa. Dacă aţi vorbit cu copilul, pentru a-i calma angoasa, teama, dacă l-aţi asigurat asupra dragostei pe care i-o purtaţi, iar el continuă atât acasă cât şi în exterior să « facă pe bebe-ul », îndreptaţi-vă la început atenţia asupra dumneavoastră: de fapt, aveţi întradevar, chef ca el să crească ? Nu cumva el încearca , prin aceste comportamente, de fapt, să vă facă pe plac ? Odată lămurită această problemă, urmăriţi în continuare reacţiile copilului;, este în continuare trist, nu mai vorbeşte sau vorbeşte ca un bebelus, nu este atras de jucării, de copii sau de alte activităţi specifice vârstei? În acest caz este foarte important să acţionati cât mai repede, apelând la un specialist, psiholog, pediatru, psihiatru. Se întâmplă rar, dar acestea pot fi semnele unei mari depresii infantile. Fiecare copil e unic, iar pe plan psihic, unii sunt mai fragili decât alţii. În funcţie de personalitatea fiecăruia, de poveştile personale şi familiale, vor reacţiona diferit în faţa unei situaţii noi.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 136

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 Totul depinde de contextul care a generat această regresie. În cazul unei regresii, nu vă alarmaţi prea mult. În prima faza, ascultaţi copilul şi ajutaţi-l să treacă de acest prag de care îi este frică, încurajându-l. « Ai putea să nu mai sugi biberonul ? Ştii că guriţa ta ţi-ar putea servi şi la altceva, la descoperirea altor gusturi şi mai ales la vorbit », « Vei reuşi să nu mai faci pipi în scutec numai atunci când vei dori acest lucru, şi abia atunci vei vedea ce bine şi plăcut este să poţi alerga fără scutec». Încurajările dumneavoastră, încrederea în el şi dorinţa de a-l vedea crescând il vor susţine. Chiar puteţi intra în jocul său, cu condiţia să îi arătaţi că este o joacă şi că nu sunteţi uşor de păcălit. “ Ai chef să faci pe bebeluşul? De acord, o să ne prefacem că eşti bebeluş; vino să te mângâi, să te îmbrăţişez .» Îi puteţi arăta poze cu el când era bebeluş şi vorbi despre acele timpuri dar, feriţi-vă să îi spuneţi cât de fericit(ă) sunteti că aveţi un copil atât de mare. În curând va simţi chiar copilul nevoia să vă spună că este mare sau un pic mai mare; aveţi puţină răbdare.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 137

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 6.7 COMPORTAMENTUL DIFICIL AL COPILULUI DE 3-5 ANI ŞI TULBURĂRILE DE COMPORTAMENT SPECIFICE Una dintre problemele cu care vă puteţi confrunta la această vârstă este comportamentul opozant. În situaţia în care este vorba despre o acţiune sau două, izolate, putem vorbi despre manifestări normale, întâlnite la orice copil. Agresiunile îndreptate către propria persoană, atunci când nu sunt foarte dese, oricât de paradoxal ar părea, sunt acţiuni care îi dau copilului sentimentul că există. Manifestările opozante şi agresive ale copilului se pot manifesta în familie sau la grădiniţă, în alte medii (spaţii de joacă, magazine, pe stradă). Cauzele acestor comportamente sunt multiple, factorul educaţional ocupând un rol important. Soluţiile pe care unii părinţi le găsesc sunt: pedepse, avertismente, mustrări, ignorare, ironie, ameninţări, şantaj. Aceste “soluţii” duc la degradarea relaţiilor copil-părinte şi la creşterea agresivităţii. Astfel relaţia dintre ei pierde căldura, apropierea necesară unei relaţii pozitive. Cum recunoaştem comportamentul opozant?
are crize neobişnuite şi puternice de furie sau se enervează repede, comparativ cu copii de aceeaşi vârstă;
se ceartă des cu adulţii;
frecvent se împotriveşte în mod activ regulilor sau cerinţelor adultului sau refuză să le urmeze;
îi agresează pe ceilalţi în mod intenţionat;
atribuie altora vina pentru propriile greşeli;
este des iritat sau se lasă uşor provocat de ceilalţi;
se enervează uşor şi ste în mod frecvent gălăgios;
este frecvent răutăcios şi dornic de răzbunare. Dr. James Dobson în « Copilul îndărătnic » oferă părinţilor un ajutor major în ceea ce priveşte relaţia lor cu copiii, învăţându-I cum să rezolve unele situaţii cum ar fi încăpăţânarea, problema hiperactivităţii şi nu în ultimul rând a agresivităţii: «Copilul dumneavoastră devine furios şi nimeni nu-l poate opri? Se înroşeşte la faţă, urlă din răsputeri, loveşte în stânga şi-n dreapta, se aruncă pe jos şi nu se mai poate discuta cu el? Aceste crize apar în momente neaşteptate? Vă oferim o mână de ajutor, pentru a vă descurca mai bine în astfel de situaţii»:
Mai întâi încercaţi să notaţi sau să discutaţi cu cineva despre acestea. Este foarte important să descrieţi situaţiile în care copilul dumneavostră reacţionează prin aceste accese de furie. Unii copii reacţionează aşa când li se cere să facă ceva, când fraţii i-au provacat sau când li se interzice ceva;
Dacă într-o astfel de situaţie a recţionat mai puţin sau deloc agresiv este bine să-l lăudaţi şi să-l încurajaţi;
Când puştiul dumneavoastră este nervos, mofturos, este bine să vă păstraţi calmul, cu siguranţă nu va fi de folos să vă ieşiţi şi dumneavostră din fire;
Câteodată vă este tare greu să vă calmaţi, puteţi folosi propriile tehnici de calmare sau inspiraţi adânc de trei ori sau număraţi până la zece;
În astfel de situaţii se recomandă ca puştiul să fie dus într-un loc în care se poate calma, într-o altă cameră sau chiar afară;
Unii părinţi încearcă să-l calmeze când criza este la apogeu, este practic inutil în acele momente să-i faceţi morală sau să încercaţi să-l liniştiţi;

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 138

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008
Dacă crizele de furie sunt repetate este bine să apelaţi la ajutorul unui specialist;
Când copilul a reuşit să se calmeze, puteţi dicuta cu el, lăudaţi-l pentru faptul că acum puteţi discuta cu el;
Este important ca puştiul să nu aibă beneficii după aceste crize deoarece astfel ar putea înţelege că este premiat pentru criză şi o va face ori de câte ori va căuta un beneficiu sau când va dori să facă numai ce şi cum vrea el;
Copilul nu are voie să obţină prin agresivitate, furie ceea ce altfel nu ar fi obţinut. A-l lăsa să se exprime astfel, înseamnă a-l lăsa să creadă că agresivitatea rezolvă orice problemă, că este un mod de viaţă;
Ascultaţi ce are de spus puştiul dumneavoastră chiar dacă sunteţi obosiţi sau supăraţi;
Este bine să-i oferiţi toată atenţia de care are nevoie, un punct de sprijin ferm şi binevoitor;
Nu ironizaţi şi nu ignoraţi unele acţiuni sau comportamente ale copilului;
Este bine să vă implicaţi în jocul copilului dar aveţi grijă să nu intraţi nepoftiţi în spaţiul pe care şi-l crează uneori pentru a evada în propria-i interioritate.
În cazul în care planul prezentat mai sus nu funcţionează, informaţiile pe care vi le voi prezenta vă pot fi de ajutor.
Este foarte important să discutăm cu cei mici, să încercăm să-i înţelegem. Să-i observăm cu atenţie şi să sesizăm foarte bine în ce context apar comportamentele descrise anterior şi cu ce frecvenţă apar. Imediat ce avem aceste informaţii ne vom lămuri asupra direcţiilor de acţiune şi anume de ce face şi în ce context. Apoi vom începe să prelucrăm informaţiile şi să-i explicăm că este important pentru noi, că nu este vinovat pentru ceea ce se întâmplă şi că aceste comportamente îi fac rău. Apoi vom încerca să vedem ce putem să-i oferim pentru ca acest comportament să nu apară. Poate mai multă atenţie, să ne jucăm mai mult cu el, să-l înţelegem mai bine etc.
Este greşit ca în momentul în care copilul şi-a dat o palmă să-i spunem „Hi!! Ce-ai făcut?”, o simplă privire de uimire, disperare, îngrijorare l-ar putea face să creadă că aceasta este soluţia pentru toate problemele lui. Un simplu zâmbet l-ar încuraja să facă din acest gest ceva obişnuit spunându-şi „Mă lovesc pentru că sunt haios aşa, ceilalţi râd de mine”.
Şi este de ajuns ca un membru la familiei să facă aşa ceva ca el să continue să se lovească sau să se trântească. De aceea este foarte important ca întreaga familie să aibă aceeaşi atitudine vizavi de aceste comportamente, tocmai pentru ca puiul să înţeleagă corect ce implică aceste gesturi. Dacă unii se vor comporta într-un fel şi alţii în alt fel, copilul va fi derutat, dezorientat.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 139

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 6.8 ALCATUIREA UNUI MENIU ADECVAT COPILULUI CU VARSTA CUPRINSA INTRE 3 SI 5 ANI Nevoile energetice ale copilului 3-5 ani sunt de 1800 calorii pe zi. Acestea sunt necesare datorita activităţii intense pe care o desfasoara copilul. Daca raportam la greutatea corpului (kg-corp), nevoile energetice sunt de 70-80 cal/kgc/zi. La aceasta grupa de vârsta se vor asigura cel putin urmatoarele cantitati de alimente:
carne si derivate de carne cca. 60—70 g pe zi;
laptele cca. 500 ml pe zi,
branzeturile cca. 20 g pe zi,
un ou pe zi, fiert moale sau inclus in diverse preparate usor digerabile. Proteinele de origine vegetala vor fi asigurate pe seama cerealelor si derivatelor, a legumelor si leguminoaselor. Grasimile de origine animala se vor da sub forma de unt, smantana, frisca, iar cele de origine vegetala se vor da ca uleiuri de floarea-soarelui, de germene de porumb. Glucidele se vor asigura mai ales din paine, paste fainoase, legume, fructe si se vor completa cu zahar. Painea se va da in cantitate de cca. 140 g pe zi. Dintre legume, cartofii se vor da in cantitate de cca. 160 g, radacinoasele (morcovi, albitura, telina) se vor da cca. 200 g pe zi in preparate ca supe de legume, pireuri, soteuri. Legumele verzi se vor da cca. 150—170 g pe zi, preparate ca salate crude asezonate cu ulei si suc de lamaie. Se pot da si leguminoase uscate (fasole, mazare, linte), cu conditia sa fie bine fierte. Fructele se vor da crude, coapte, pireuri sau compoturi, in cantitate de 200— 220 g pe zi. De asemenea din ele se pot prepara sucuri proaspete. Ce nu este indicat se ii dati copilului:
alimentele prea sarate, prea iuti, prea condimentate;
alimentele prajite in grasime, mezelurile, muraturile in otet;
alcool si cafeaua naturala. Se vor da 5 mese pe zi repartizate, dupa un orar regulat, in 3 mese de baza si 2 gustari. Prepararea mancarii in conditii de siguranta Copilul poate fi protejat de imbolnavire de catre asistentul maternal profesionist prin utilizarea cu atentie a unor practici igienice de preparare a mancarii si igiena a alimentatiei. Se poate reduce probabilitatea de imbolnavire a copilului prin spalarea pe maini inainte de prepararea alimentelor, prin pastrarea curateniei in bucatarie si a igienei vaselor utilizate pentru prepararea alimentelor. Depozitarea alimentelor Temperatura alimentelor trebuie mentinuta la un nivel de siguranta care sa previna cresterea bacteriilor care produc imbolnavirea. Alimentele proaspete trebuie depozitate separat, pentru a evita contaminarea lor. Alimentele care au venit in contact cu carnea cruda, trebuie sa fie gatite la temperaturi mari pentru a preveni dezvoltarea bacteriilor.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 140

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008

De retinut!
Copilul trebuie invatat sa se spele pe maini inainte de fiecare masa si apoi (dupa mese) pe dinti.
Copilul trebuie invatat sa mestece bine alimentele in gura, fara graba.
Asistentul maternal profesionist trebuie sa stea impreuna cu el la masa, pentru a-l putea invata o serie de reguli de comportare civilizata si igienica, in acest scop se va crea o ambianta cat mai placuta de calm si buna dispozitie si cat mai atragatoare.
Copilul nu trebuie certat in timpul mesei!

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 141

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 6.10 CREŞTEREA IMUNITĂŢII COPILULUI DE 3-5 ANI. Alimentatia sanatoasa a copilului determina in mare masura cresterea imunitatii organismului copilului. Satisfacerea nevoilor nutritive si o alimentatie sanatoasa sustin dezvoltarea copilului, mai ales in acesata perioada in care copilul devine din ce in ce mai energic. Jocul afara, miscarea in aer curat si soare, consolideaza starea de sanatate a copilului si ii cresc rezistenta. La aceasta varsta, copilul intra in colectivitatea de covarstnic, fiind inscris la gradinita. Asistentul maternal profesionist ar trebui sa invete din timp copilul sa practice obiceiuri sanatoase de igiena, in special in cazul in care acesta petrece mult timp in jurul altor copii, cum ar fi, de exemplu, la gradinita. Copilul trebuie sa invete sa-si acopere gura cand tuseste sau stranuta, de preferat folosind un servetel, astfel incat germenii sa nu ajunga pe maini. Copilul trebuie invatat sa-si sufle nasul cu ajutorul servetelelor. De asemenea, in cazul in care copilul este bolnav, contactul cu alti copii in timpul perioadei contagioase trebuie evitat. Vizitele regulate la medic sunt esentiale in mentinerea starii de sanatate a copilului. Nu mergem la medic doar cand avem de tratat , ci cu scopul de a preveni.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 142

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 6.11 PREVENIREA ACCIDENTELOR La aceasta varsta copilul este curios, dar inca neindeminatic. Vom lista o parte dintre precautiile pe care trebuie sa le avem atunci cand avem in grija un copil cu varsta cuprinsa intre 3 si 5 ani. Nu trebuie insa sa uitati riscurile si precautiile pe care le-am amintit la sesiunile anterioare.
Nu-i lasati la indemina nici un medicament, nici chiar cele ce va par inofensive, ca aspirina. Tocmai pentru ca o socotiti inofensiva, banala aspirina lasata la indemina copilului este cauza a numeroase accidente; de asemenea, nu-l lasati sa se joace cu poseta/geanta dvs. unde poate gasi un flacon de medicamente; vazindu-va pe dumneavoastra inghitind medicamente din acel flacon, prima lui reactie va fi sa va imite.
Indepartati din preajma copilului produsele menajere. Unele din ele pot fi toxice (otravitoare). Intoxicatiile nu sunt niciodata rodul intimplarii. Statisticile arata ca in 60% din cazuri substanta toxica a fost lasata la indemina copilului. De asemenea, pot fi foarte toxice anumite produse de gradinarit (ingrasaminte chimice etc.). Intoxicatiile cu medicamente si produse menajere reprezinta 85% din intoxicatiile copiilor (60% cu medicamente, 25 % cu produse menajere)
Copilul trebuie sa se uite la TV doar in prezenta adultului, pentru a putea pune intrebari si pentru a primi lamuriri. Copilul se afla la varsta la care nu discerne intre realitate si imaginar, iar imaginile pe care le vede ar putea genera o serie de actiuni ulterioare ale copilului care il pot pune in situatii de risc: ar putea crede ca este Superman si ca are capacitatea de a zbura de la geam, de ex. Geamurile trebuiesc protejate cu grilaje sau incuietori puse foarte sus. Sa nu uitam ca abilitatea fizica si cognitiva a copilului a crescut simtitor si este capabil sa gaseasca solutii pentru imposibilitatea de a ajunge la incuietoare (aduce un scaun pentru a se sui pe el pentru a ajunge la incuietoare).
Nu puneti niciodata la indemana copilului vase cu lichid fierbinte.
Nu lasati la indemina copiilor pungi de plastic: si le pot trage peste cap, sufocandu-se.
Atentie la broaste si la chei. Copilul se poate incuia singur in camera.
Fixati usile (de ex. cu un cirlig) pentru a evita prinderea degetelor copilului in tocul usii.
Unele plante de apartament pot fi periculoase. Adesea, frunzele sunt “bani” sau “mancare” in jocul copilului de 3-5 ani. Invatati copilul sa nu le atinga, si, mai ales, sa nu le manance. In general, nu lasati copilul sa se joace decit cu obiecte inofensive, adecvate varstei, luindu-i de la indemina orice ii poate dauna.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 143

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 6.12 NORME GENERALE DE IGIENĂ ALE COPILULUI 3-5 ANI SI ALE MEDIULUI SAU DE DEZVOLTARE Camera copilului. Camera copilului trebuie mobilata adecvat varstei acestuia: patul trebuie sa fie suficient de mare astfel incat copilul sa nu se simta restrictionat in vreun fel cand doarme (se poate trece de la patul utilizat pana la aceasta varsta, la patul clasic, jos, fara grilaje de protectie). Jucariile trebuie sa fie asezate pe rafturi joase, la indemana copiilor, pentru a-i permite acestuia alegerea acestora si prevenirea accidentelor in cazul in care ar dori sa se joace cu o jucarie anume si ar fi asezate pe dulap, sus. In camera poate fi asezata o masuta si un scaun joase, pentru a putea desena. Controlul sfincterian. Copilul de 3-5 ani poate utiliza scaunul de WC, la fel ca ceilalti membrii ai familiei. La debutul perioadei, este foarte util un colac adaptator pntru copii si este absolut necesar sa fie insotit de adult cand merge la toaleta (copilul trebuie ajutat sa se ridice pe scaun, sa se dezbrace si imbrace, sa se stearga, sa ajunga la chiuveta sa se spele pe maini). Scaunul de WC trebuie mentinut curat (poate fi utilizat un sapun care se pune in bazin si nu unul care se agata de scaun, caci copilul poate fi atras de acesta si sa doreasca sa se joace cu el). Imbaierea copilului se va face zilnic, fie in cadita, fie sub dus. Se va utiliza sapun si sampon adecvat varstei copilului si prosoape persoanale pentru stergerea sa. Apa ramasa in cada nu va fi utilizata pentru spalarea altei persoane sau a rufelor. Activitatea in aer liber. Timpul pe care il petrece copilul jucandu-se trebuie impartit in activitatea in interiorul casei si afara, la aer curat (indiferent daca este in parc, in curte, la plimbare). Are nevoie de minimum 2 ore petrecute in aer liber, insotit de asistentul maternal. In situatia temperaturilor extreme (canicula sau ger), este bine sa gasim o perioada in care copilul poate iesi totusi sa se joace afara, chiar daca pentru putin timp (dimineata sau seara – in cazul caniculei; la pranz – in cazul gerului).

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 144

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 6.13 RELATIA ASISTENTULUI MATERNAL PROFESIONISTII DIN GRADINITA Dupa cum am spus in prima sesiune a acestui modul, asistentul maternal trebuie sa colaboreze cu toti profesionistii care ofera diverse servicii copilului pe care il au in plasament. In mod frecvent, copilul de 3-5 ani este integrat intr-o forma de educatie institutionalizata (ne referim la gradinita). In vederea inscrierii la gradinita a copilului pe care il are in plasament, asistentul maternal trebuie sa colaboreze cu asistentul social al copilului in stabilirea unei proceduri (cand anume il vor inscrie?, la ce gradinita?, pe ce perioada de timp program scurt/lung?). Toate acestea se vor regasi in cadrul PIP, in Programul de Inteventie Specifica pentru Educatie formala si non-formala si in jurnalul copilului. Asistentul social poate sa inceapa demersurile de inscriere la gradinita a copilului aflat in plasament sau poate delega asistentul maternal pentru aceasta. Indiferent cum se va realiza inscrierea copilului, este foarte important ca asistentul maternal sa aiba o relatie de colaborare cu educatorul/educatorii de la grupa la care a fost inscris copilul. AMP reprezinta copilul prin participarea sa la intalnirile cu parintii copiilor din grupa, la diverse activitati comune ale parintilor si ale copiilor (serbari, excursii). Toate datele ce tin de evolutia copilului la gradinita, persoanele de care copilul se simte atasat (una dintre educatoare, bucatareasa sau unul dintrte copii), optiunile copilului in cadrul programei curriculare, evaluarile realizate de catre educatori trebuiesc notate in jurnalul copilului de catre asistentul maternal si sunt baza reevaluarii Planului de Interventie Specifica pentru Educatia formala si non-formala. Educatorul poate sustine dezvoltarea adecvata a copilului prin sugestii de activitati pe care asistentul maternal le poate dezvolta acasa, poate orienta asistentul maternal spre serviciile de evaluare, recuperare si abilitare in situatia in care observa perturbari ale dezvoltarii copilului, poate sugera care sunt modalitatile cela mai adecvate de petrecere a timpului liber sau care sunt activitatile extracurriculare la care poate participa copilul (activitati optionale:dans, muzica, desen...). Este foarte importanta pastrarea confidentialitatii asupra istoriei personale a copilului, informatiile pe care asisitentul maternal le poate furniza despre copil fiind stabilite impreuna cu asistentul social al copilului!

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 145

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 INTREBARI DE AUTO-CONTROL 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7.

Care sunt particularitatile psihice ale dezvoltarii unui copil de 3 - 5 ani? Ce este regresia in dezvoltare si ce anume o poate determina? Care sunt jocurile si jucariile recomandate acestei perioade de dezvoltare a copilului? Cum stabilim limite copilului si de ce are copilul nevoie de limite? Este agresivitatae o tulburare de comportament? Ce trebuie sa facem cand un copil este agresiv cu cei din jurul sau sau cu el insusi? Exista o legatura intre meniul copilului, igena de viata si imunitatea acestuia? Cum puteti preveni producerea accidentelor ?

MESAJE CHEIE 1. 2.

3.

4. 5. 6. 7.

8. 9.

Copiii au nevoie sa ne vorbeasca despre ceea ce simt si este important sa ii lasam sa se exprime si sa le aratam ca este important pentru noi ceea ce ei simt sau cred. Perioada de varsta intre 3-5 ani este perioada de cunoastere de sine si a lumii inconjuratoare. Comportamentul copilului este guvernat de setea de cunoastere, si de intrebarea “DE CE?” Jocul este încă principala formă de învăţare. Copilul incepe sa aiba prieteni printre egalii de varsta si ii plac jocurile (in casa sau afara) cu reguli bine stabilite dar, desi cunoaste regulile, nu le va respecta pe tot parcursul jocului, renuntand usor si incercand sa inventeze noi reguli. A-i stabili copilului nişte limite înseamnă a-i ordona universul, a-i ordona lumea în ceva ordonat şi cu sens, predictibil. Momentele de regresie, la diferite vârste ale vieţii sunt frecvente, dar nu ar trebui să dureze. La 3-5 ani, regresia este un comportament des intalnit. Agresiunile îndreptate către propria persoană, atunci când nu sunt foarte dese, oricât de paradoxal ar părea, sunt acţiuni care îi dau copilului sentimentul că există. Satisfacerea nevoilor nutritive si o alimentatie sanatoasa sustin dezvoltarea copilului si consolidarea imunizarii, mai ales in acesata perioada in care copilul devine din ce in ce mai energic. Copilul este curios,dar inca neindeminatic. Adultii trebuie sa fie precauti si sa supravegheze atent copilul pentru a preveni posibilele accidentele. Pentru a respecta confidentialitatea, informatiile despre copil pe care asistentul maternal le poate furniza educatorului de la gradinita trebuiesc stabilite impreuna cu asistentul social al copilului!

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 146

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008

SESIUNEA 7 - VÂRSTA ŞCOLARĂ MICĂ (6-11 ANI) SESIUNEA 7 - Vârsta şcolară mică (6-11 ani)

4 ore

7.1 Etape de creştere şi dezvoltare ale şcolarului mic 7.2 Particularităţi psihice şi nevoi educative ale copiilor de 6-11 ani 7.3 Etape de dezvoltare a limbajului în această perioadă de vârstă 7.4 Tipurile de jocuri specifice acestei etape de dezvoltare a copilului. 7.5 Principalele crize de adaptare şi integrare ale copilului în şcoală. 7.6 Comportamentul dificil al copilului şi tulburările de comportament specifice acestei perioade de vârstă. 7.7 Rreguli şi limite utilizate în educarea copilului cu vârsta de 6-11 ani. 7.8 Nevoile nutriţionale specifice ale copilului de 6 -11 ani. 7.9 Mijloace de creştere a imunităţii copiilor de 6-11 ani 7.10 Cele mai frecvente accidente posibile ale copilului mai mare de 6 ani 7.11 Norme generale de igienă ale scoalrului mic si ale mediului sau de dezvoltare, 7.12 Relatia asistentului maternal cu profesionistii din scoala

SESIUNEA 7.1 ETAPE DE CREŞTERE ŞI DEZVOLTARE ALE ŞCOLARULUI MIC

Între 6 şi 11 ani copilul creşte în medie in greutate cu 3-3,5 kg/an şi in inaltime cu 6cm/an. Dezvoltarea copilului in aceasta perioada este caracterizata de cresterea in inaltime, de aceea copilul pare ca este mai slab. Este timpul dentitiei definitive, cei de lapte încep să cadă treptat. Dezvoltarea psiho-motorie înregistrează şi ea mari progrese. Este perioada in care copilul incearca sa inteleaga si sa controleze viata in afara familiei. Cunoaşte consemnele simple şi se simte vinovat dacă nu le ascultă. Poate sări într-un picior, să meargă pe vârfuri, să stea în echilibru pe un picior. Poate să ţină creionul, să decupeze, să lipească, să deseneze oameni şi să reproducă cercuri sau pătrate. Acum este mai calm şi mai încrezător. Îi place să fie ocupat şi să facă diferite lucruri. E posibil să mai facă pipi în pat uneori. Puneţi un material impermeabil peste saltea, iar dacă se întâmplă frecvent puneţi-i un scutec de noapte. Dacă se repetă destul de des este bine să discutaţi cu medicul pediatru şi cu un psiholog. Specific varstei este aparitia unui nou mediu (scolar), fapt ce duce la aparitia unor noi seturi de reguli. In aceasta perioada copilul trebuie sa-si asume noi responsabilitati, sa aiba un program bine stabilit dar fara a se neglija repausul si jocul. Copilul trebuie sustinut permanent de catre asistentul maternal profesionist in procesul educational. In acest sens asistentul maternal, trebuie sa se asigure, prin intrebari simple, adresate copilului, daca acesta a inteles cum si ce trebuie sa invete. Copilul, in aceasta perioada de dezvoltare trebuie incurajat permanent in vederea obtinerii integrarii si reusitei scolare. Cele mai potrivite incurajari pot fi:
“Am incredere ca poti…”
“Sunt convins/a ca poti sa…”
Aceste incurajari sunt benefice din 2 perspective, si anume:

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 147

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008
se depaseste perioada de adaptare la noul mediu, scolar, care produce o oarecare insatisfactie copiilor aflati la aceasta varsta, generata de teama de esec;
duce la dobandirea increderii in fortele proprii – (in final - autonomie). La aceasta varsta se pun bazele conceptiei despre lume si viata, seaparare, pierdere, moarte, se dezvolta acum simtul dreptatii si al adevarului, de aceea comunicarea cu un astfel de copil trebuie sa fie deschisa, sa se abordeze toate subiectele aduse in discutie de catre acesta, tinand cont de posibilitatile de intelegere specifice varstei, urmarindu-se transmiterea valorilor, fara sa se ascunda adevarul. La fel de importante la aceasta varsta sunt aprecierile facute de catre membrii familiei asistentului maternal cu privire la alte persoane,. Acestia trebuie sa evite aprecierile discriminatorii, dat fiind faptul ca cei mai multi copii aflati in aceasta perioada a dezvoltarii se orienteaza in aprecierea celorlalti dupa modelul persoanelor de referinta (in acest caz AMP) adaugand la afirmatiile adultilor o multime de alte aspecte. Copilul se interesează de părţile sale intime precum şi de diferenţele dintre băieţi şi fete. Apar primele manifestari fata de colegul de sex opus. Curiozitatea cu privire la sexualitate se manifesta timpuriu iar asistentul maternal trebuie sa faca educatie sexuala acestor copii. Prin educatie sexuala, la aceasta varsta se intelege, in primul rand, discutii despre diferentele anatomice dintre fetite si baietei. La aceasta varsta se formeaza identitatea sexuala, asistentul maternal profesionist trebuind sa imbrace si sa tunda copiii adecvat, in functie de sex şi de dorinţele copilului. Este foarte important să implicăm activ copilul în alegerea hainelor şi a obiectelor personale. In situatia in care, spre finalul acestei perioade de dezvoltare, copilul este interesat si de alte aspecte legate de sexualitate, asistentul maternal ii poate explica, in cuvinte simple, pe intelesul lui raportul sexual.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 148

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 7.2 PARTICULARITĂŢI PSIHICE ŞI NEVOI EDUCATIVE ALE COPIILOR DE 6-11 ANI

Contextul general al evolutiei copilului Perioada scolaritatii mica (6/7 – 10/11 ani), de la intratrea copilului in scoala si pana la la terminarea ciclului elementar este apreciata, de unii autori, ca fiind un fel de sfarsit al copilariei. In aceasta etapa se dezvolta caracteristici importante si se realizeaza progrese in activitatea psihica, datorita constientizarii ca atare a procesului invatarii. Intens solicitat de scoala, invatarea devine tipul fundamental de activitate. Aceasta inseamna ca activitatea scolara va solicita intens intelectul si are loc un proces gradat de achizitii de cunostinte. In consecinta copilului i se vor organiza si dezvolta strategii de invatare, i se va constientiza rolul atentiei si repetitiei, isi va forma deprinderi de scris-citit si calcul. Dezvoltarea psihica a scolarilor mici Comparativ cu alte perioade, in mica scolaritate transformarile psihice se fac lent si nespectacular, dar ele sunt fundamentale pentru evolutia ulterioara a copilului. In ceea ce priveste preocuparile copilului, se poate semnala faptul ca, desi jocul isi pierde din importanta, acesta este inca activ, mai cu seama pe linia respectarii regulilor jocului in colectiv. Regula devine fenomen central si se organizeaza conduita in colectiv a copilului. Prin aceasta se dezvolta spiritul de echipa si se constientizeaza ideea de cinste si obligativitate. Copiii trec si printr-o faza de excesiva sensibilitate fata de noi reguli. Datorita multitudinii evenimentelor din viata sa, copilul este asaltat de noi reguli, conforme cu noile roluri pe care le dobandeste (nu mai este copil la gradinita, ci este elev, are noi colegi, etc). Copilul simte ca a pierdut reperele dupa care s-a coordonat pana atunci si ii trebuie o perioada de adaptare la noile reguli, de intelegere a acestora, de pozitionare in raport cu ele. De multe ori nu tolereaza incalcarea unor reguli si adopta atitudini fata de colegii care “isi uita caietul acasa” sau fata de cei care “nu stau cuminţi”. Cand adultul însă insista exagerat pe disciplina, copilul prezinta o adaptare mai dificila, ce se manifesta prin cresterea nervozitatii si a oboselii. În această perioadă copilul îşi manifestă curiozitatea faţă de mediul extrascolar si stradal, explorează mediul înconjurător, este foarte activ, dând senzaţia ca este tot timpul grabit; manifesta o relativa instabilitate motrica, fapt reflectat si in aranjarea neglijenta a lucrurilor. Mulţi adulţi cred că micul şcolar este hiperactiv şi încep să-i facă tot felul de investigaţii. Dupa 8 ani copilul este mai sensibil la educatia sociala, ceea ce inseamna ca a depasit perioada dificila de adaptare despre care vorbeam anterior. El se afla intr-o perioada in care domina echilibrul si o mai pregnanta stapanire de sine. El devine mai preocupat de probleme, ca aceea a provenientei copiilor, a apartenentei sociale, a identitatii de neam. Jocurile, micile plimbari, sunt primele in care copiii de sex opus incep sa se separe in mod spontan. Spre sfarsitul micii scolaritati, dezvoltarea intelectuala este evidenta si autoevaluarea capacitatilor sale este tot mai realista, apare spiritul critic si copilul devine mai ordonat si dornic de a realiza produse (lucrari scrise, desene) de performanta. La nivelul gandirii, constructiile logice joaca un rol din ce in ce mai important, iar prin intermediul judecatilor si rationamentelor copilul are posibilitatea sa opereze cu elemente desprinse de contextul dat, intuitive, sa depaseasca realitatea nemijlocita si apoi sa se apropie de abstract si

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 149

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 general. El cauta explicatii la ceea ce afirma, evoca cunostintele dobandite si utilizeaza concepte prin care dezvolta argumente pe baza de deductie. In gandire intervine tot mai mult spiritul logic si operarea cu seturi de reguli ca afirmatii despre concepte. Paralel cu dezvoltarea psihica se remarca si o evolutie a invatarii pe parcursul perioadei scolare mici. Astfel in prima clasa copiii utilizeaza forme de invatare simple bazate pe solicitarile memoriei. Sunt mai active formele legate de impresionabilitate si atractivitate (culoare, imagini). Prin antrenarea verbalizarii sunt solicitate diferitele functii ale atentiei, ceea ce imprima o activitate intelectuala sustinuta in timpul lectiei. Ca urmare a deselor exercitii, pastrarea informatiei devine mai de lunga durata si este facilitata clasificarea si organizarea informatiilor stocate de memorie. In acest context, nu trebuie neglijata nici motivatia, care da consistenta invatarii. In prima clasa copilul invata sub influenta adultilor pentru a raspunde statutului de scolar (motivatie extrinseca). Ulterior, invatarea este impulsionata si de elemente de rezonanta din relationarea copilului cu colegii, percepute ca ambitie, cooperare si competitie (motivatie intrinseca). Acum copilul este capabil de un efort sustinut, dozat si previzibil in care se impune tot mai extins vointa sa. Efortul voluntar il face pe copil sa fie mai atent la comportamentele sale si ale altora, sa se autoevalueze corect in raport cu altii, sa devina mai independent in conduitele sale. Atentia si capacitatea de mobilizare se exerseaza prin desfasurarea mai multor activitati in acelasi timp (sa asculte explicatiile invatatoarei si sa ia notite, sa asculte ce spun colegii si sa-si urmareasca ideile proprii) si prin necesitatea de a trece relativ repede de la o activitate la alta. In toate activitatile scolare, cat si in cele legate de igiena, de autoservire, in comportamentele generale se formeaza o serie de deprinderi si abilitati ce faciliteaza desfasurarea acestora cu un efort redus. Multe din aceste deprinderi, in care sunt implicate componente motrice si psihomotrice sunt destinate desfasurarii scris-cititului, a calculului matematic, a utilizarii corecte a regulilor gramaticale, a folosirii diferitelor instrumente de masurat, de rezolvare a problemelor. Nevoile copilului În această perioadă copilul ne spune:
Sunt rapid, zgomotos şi aventurier. Duceţi-mă în locuri unde pot alerga, sări, unde mă pot căţăra, mă pot legăna, pot face piruete. Îmi plac glumele şi ghicitorile. Subiectele legate de toaletă sunt încă de actualitate. Nu vă faceţi griji, asta va trece.
Sunt gata să-mi formez aptitudini care îmi vor folosi toată viaţa. Duceţi-mă la pescuit, învăţaţimă să gătesc ceva simplu, să trimit o scrisoare unui prieten.
Vă voi pune întrebări referitoare la diferenţe cum ar fi culoarea pielii, înălţimea oamenilor şi la diferenţe fizice (inclusiv ale mele).
Să răspundeţi la întrebările mele cu toată sinceritatea. Învăţaţi-mă să mă gândesc la ceilalţi, copii şi adulţi.
Îmi iubesc fratele sau sora, prietenul sau prietena dar se întâmplă să ne certăm. Fiţi corecţi şi învăţaţi-ne să ne înţelegem. Sentimentul de securitate
Consideraţi temerile copilului ca fiind reale şi vorbiţi-i cu calm. Liniştiţi-l când are coşmaruri, dar nu-l învăţaţi să doarmă cu voi.
Lăudaţi talentele sale. Expuneţi pe un perete ceea ce creeaza.
Înainte de a intra la şcoală, examinaţi vederea şi auzul copilului. Problemele depistate la timp pot fi corectate rapid şi uneori pot fi eliminate.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 150

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008
Asiguraţi-vă de faptul că utilizează corect hârtia igienică. Învăţaţi-l să tragă apa şi să se spele pe mâini.
Încurajaţi copilul să rezolve probleme arătându-i cum să construiască lucruri din bucăţi de lemn, obiecte de asamblat sau alte obiecte nepericuloase.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 151

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 7.3 ETAPE DE DEZVOLTARE A LIMBAJULUI ÎN ACEASTĂ PERIOADĂ DE VÂRSTĂ

In ceea ce priveste limbajul , se poate preciza ca acesta constituie unul dintre cele mai accentuate fenomene ce ii diferentiaza pe copii la intrarea in scoala. In scolaritatea mica se dezvolta toate formele de limbaj, limbajul oral-verbal, scris, citit, nonverbal etc. Curiozitatea este mare la aceasta varsta si ea sta la baza formarii unor trebuinte de cunoastere, odata cu producerea satisfactiilor complexe rezultate din activitatile creatoare de alcatuire de povesti, de desene, de perfectionare a scrisului ce devin foarte active spre finalul perioadei. O problema importanta a acestei perioade de dezvoltare este aceea a pronuntiei cuvintelor. Pentru ca un copil sa pronunte corect cuvintele, asistentul maternal trebuie sa repete clar si rar cuvintele grele, astfel incat copilul sa le poata retine corect. Cele mai frecvente greşeli de pronunţie la acesată vârstă sunt: pronunţia literei R aflată lângă o consoană (tr, br, pr etc), combinaţiile de consoane (pl, fl, tl etc) şi pronunţia incorectă a literei s şi ş şi a celor “înrudinte” cu acestea “ţ, ce, ci, ge,gi, che, chi”. Bâlbâiala este una dintre tulburările de limbaj care se poate accentua în această perioadă; copilul care se bâlbâie devine acum conştient de defectul său de vorbire şi începe să fie complexat de acesta. Pentru a corecta tulburările de limbaj este bine să apelaţi la un logoped, un psihopedagog. Tot în acesată perioadă pot să apară tulburările de scris şi citit. Până la nivelul clasei a II-a acestea sunt incluse în categoria întârzierilor de vorbire, dar după această perioadă ele devin tulburări ale limbajului scris şi citit. Profesionistul care vă poate ajuta şi în aceste situaţii este psihopedagogul sau logopedul.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 152

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 7.4 TIPURILE DE JOCURI SPECIFICE ACESTEI ETAPE DE DEZVOLTARE A COPILULUI

In ceea ce priveste jocurile, acestea se intind pe perioade indelungate (saptamani) pastrand acelasi subiect. Copiilor le place sa participe la serbari scolare si sa construiasca case (colibe), iar ghicitorile si jocurile de istetime au locul lor, foarte important in aceasta perioada. Desi in aceasta perioada de dezvoltare copilul este mai preocupat de activitatile scolare, datorita nevoii de cunoastere, el trebuie implicat in diferite jocuri de catre adulti (care au rol de relaxare, evaluare a cunostintelor si didactic). De asemenea el trebuie stimulat, sa se joace cu copiii de aceeasi varsta pentru a reusi sa se adapteze mediului social si sa comunice usor cu ceilalti, astfel pregatindu-se pentru o noua etapa a dezvoltarii, si anume pubertatea, cand acesta incepe sa petreaca mai mult timp cu grupul de prieteni. Desi se constituie o serie de asemanari intre jocul copilului prescolar si cel al scolarului mic, asemanari ce dau continuitate comportamentelor, totusi se manifesta diferenţe, jocurile fiind mult mai elaborate şi mai adaptate situaţiilor reale din viaţă, prin joc copilul exersând situaţii reale din familie, de la şcoală etc. Astfel, jocurile cu subiect si roluri, cele cu reguli, de constructie, de creatie, se constituie la scolarul mic ca activitati de ocupare a timpului liber, de distractie in care isi valorifica activitatile psiho-motorii si in care investeste energia sa psihica. In cadrul jocurilor sunt frecvent evocate scene cu actiuni umane in care copilul se implica prin indeplinirea unui rol. Jocul este mai bine organizat, regulile sunt respectate cu mai multa rigoare, cu o cooperare evidenta intre parteneri si cu o finalizare clara a actiunii. Este foarte important ca la acesată vârstă să încurajăm copii să facă sport, să participe la competiţii sportive şi să meargă in excursii. Copiii sunt atraşi de jocurile active (v-aţi ascunselea, săritul corzii, jocul cu mingea, dansul, muzica). Atenţie la programele Tv., la timpul petrecut în faţa televizorului şi la tipul programelor pe care le vizionează. Programele tv nu trebuie să reprezinte un premiu sau o pedeapsă. Copilul este bine să ştie între ce ore are acces la televizor şi mai ales la ce filme, la ce programe. Alegerea programelor şi a timpului se face împreună cu copilul. Negocierea este metoda cea mai eficientă şi metoda acre responsabilizează copilulul şi-i dă încredere în sine. La fel veţi putea proceda şi cu calculatorul. Jocurile pe calculator pot deveni o atracţie atât de mare încât copilul nu va mai putea să se limiteze la câteva ore pe zi ci va dori să stea tot timpul la calculator. Dependenţa de calculator este destul de des întâlnite în zilele noastre, de aceea este bine să preveniţi acest fenomen, diversificând programul copilului şi organizându-l în funcţie de nevoile, dorinţele şi aşteptările sale.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 153

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 7.5 PRINCIPALELE CRIZE DE ADAPTARE ŞI INTEGRARE ALE COPILULUI ÎN ŞCOALĂ

Scoala si invatarea determina modificari si in planul personalitatii. Se remarca o structurare a trebuintelor, intereselor, preferintelor si apoi a aptitudinilor ca urmare a descoperirii de catre copil a importantei lor pentru obtinerea de rezultate cat mai bune in activitate. Un rol deosebit de important pentru evolutia copilului il au relaţiile pe care le dezvoltă cu adulţii, învăţători, profesori şi cu colegii de clasă. Relatiile copilului cu familia asistentului maternal va influenţa dezvoltarea copilului în toate planurile: psihice şi psiho-motorii. Dacă se va simţi acceptat, iubit, îngrijit, va fi un copil echilibrat, autonom, adaptat, un copil creativ şi cu iniţiative. Deşi este perioada în care copilul începe să fie din ce în ce mai atras de către prieteni iar familia trece încetul cu încetul pe planul doi, copiii pot întâmpina dificultăţi de relaţionare, de integrare. In mica scolaritate se modifica substantial regimul de viata al copilului in care adaptarea scolara devine fundamentala cu prezenta unor dificultati ce trebuie depasite adeseori cu renuntari la unele activitati placute (cum este de pilda joaca) si implicarea in actiuni mai complexe care pot sa nu ii aduca satisfactii imediate. Pentru aceasta el trebuie sa se organizeze, sa se disciplineze si sa investeasca un efort continuu in finalizarea conduitelor sale. Mulţi copii nu vor dori să renunţe la activităţile de dinainte şi vor protesta cu vehemenţă la noile activităţi. Rolul asistentului maternal este acela de a face trecerea de la joc la lecţii, utilizând jocul ca instrument de învăţare şi de acceptare a regulilor, a limitelor. Activităţile şcolare presupun respectarea rigorilor disciplinei, stapânirea emotiilor, concentrarea atenţiei. Apar diferente vizibile intre copii in ceea ce priveste adaptarea scolara si succesele sau esecurile la invatatura. Astfel unii copii parcurg traseul adaptarii fara probleme majore, altii cunosc esecuri si dificultati temporare, cu framantari si conflicte, cu stagnari si reveniri, si in fine sunt copii care raman neadaptati, nu reusesc sa intre in ritmul alert al programului scolar. Datorita dificultatilor de adaptare la noul statut, copilul ar putea sa aiba tendinta de a abandona frecventarea scolii. Nu este vorba despre “lene”, “incapatanare”. Este vorba despre o dificultate majora, dificultate in care nu este sustinut de catre persoana de referinta afectiva. El depune eforturi pentru a face fata noilor solicitari, eforturi care il suprasolicita si il obosesc. Daca nu-i este apreciat efortul, nu va vedea de ce trebuie sa il mai faca. Datorita unor rezultate scolare nu foarte bune, copilul se simte devalorizat si, treptat, isi asuma eticheta de “incapabil”, “prost”...Sa nu uitam: existe forme multiple de inteligenta, unii copii sunt mai aplecati spre matematica, altii scriu frumos, altii deseneaza bine, altii sunt foarte priceputi la “surubarit”. Asistentul maternal trebuie sa repereze care sunt ariile in care copilul dovedeste pricepere (fie ca este citirea, fie ca este matematica sau cunostiintele despre natura) si sa il valorizeze pe copil pornind de la pasiunile sale. Treptat, copilul va invata sa isi determine potentialul si va stii ca trebuie sa depuna un efort mai mare pentru matmatica, dar exceleaza la desen!

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 154

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 7.6 COMPORTAMENTUL DIFICIL AL COPILULUI ŞI TULBURĂRILE DE COMPORTAMENT SPECIFICE ACESTEI PERIOADE DE VÂRSTĂ Ce este hiperactivitatea? Care este limita între normal şi patologic în hiperactivitate? Ce legătură are neastâmpărarea copilului cu problemele de atenţie? Sunt întrebări frecvente pe care ni le punem in aceasta perioada de virsta a copilului. Tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenţie se încrie în categoria tulburărilor de comportament şi emoţionale cu debut în copilărie şi adolescenţă. Este o problemă des întâlnită şi care le crează asistenţilor maternali multe dificultăţi. La sfârşitul secolului al XIX-lea copiii cu hiperactivitate, deficit de atenţie şi impulsivitate erau denumiţi “idioţi nebuni”, iar boala “nebunie impulsivă”, “inhibiţie imperfectă”. Studiile ulterioare au descris însă aceste comportamente în diferite feluri şi le-au denumit în diferite moduri. Denumirea de Tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenţie – THDA este utilizată cel mai des. Copilul hiperactiv are o capacitate de concentrare a atenţiei scăzută, dificultăţi de control a atenţiei, manifestat prin impulsivitate comportamentală şi cognitivă, precum şi nelinişte şi nerăbdare neadecvată. Această nerăbdare (“ţopăie întruna”) provoacă dificultăţi de adaptare şi de relaţionare. Aceste comportamente duc de multe ori la izolarea copilului, la incapacitatea de integrare şcolară, învăţătoarea nu mai doreşte să-l primească la şcoală. Aceste manifestări ale hiperactivităţii fac ca micul copil să fie mereu în dezacord cu cei din jur şi să fie respinşi de copii de aceaşi vârstă. Nu toţi copiii care sunt foarte activi, se zvârcolesc, se zbat, sar tot timpul sunt hiperactivi. Majoritatea copiilor sunt “în priză” de dimineaţa până seara. Pentru a stabili un diagnostic este necesar să ne adresăm unui specialist. Medicul psihiatru sau psihologul sunt în măsură să evalueze copilul împreună cu asistentul maternal şi să decidă împreună ce formă de terapie este adecvată fiecărui copil în parte. Criteriile de diagnosticare sunt diverse şi diverşi autori, specialişti clasifică simptomele după criterii diferite. Este bine însă de reţinut faptul că până la vârsta de 7 ani nu poate fi vorba despre hiperactivitate, ci numai despre hipertonie. Abia după această vârstă poate fi vorba despre o bolă. Agitaţia motorie a copilului nu este patologiă până după vârsta de 7 ani. Aşa cum spuneam şi în subcapitolul de ataşament, hiperactivitatea şi hipertonicitatea au legătură cu incapacitatea adultului de a satisface nevoile copilului, cu tipul de ataşament pe care copilul şi-l formează. Următoarele semne ar trebui să vă îngrijoreze şi să vă determine să apelaţi la un specialist, medic pediatru, medic psihiatru, psiholog: 1. Inatenţia (neatenţie) a. adesea face greşeli din neatenţie la şcoală sau în altă parte; nu dă atenţie detaliilor; b. are dificultăţi de menţinere a atenţiei în cursul jocului sau în timpul orelor de şcoală; c. adesea pare a nu fi atent la cea ce i se spune sau la ce i se cere să facă; d. nu are răbdarea cuvenită să dea atenţia cuvenită instrucţiunilor şi astfel nu reuşeşte să-şi termine lecţiile (nu pentru că nu poate să înţeleagă sau pentru că se opune);

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 155

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 e. f. g. h. i.

nu reuşeşte să dea atenţia cuvenită sarcinilor şi activităţilor; îi displace, evită sau devine agresiv când este obligat să depună un efort de atenţie şi mental susţinut; adesea pierde din neatenţie lucruri sau obiecte care-i sunt necesare (cărţi, creioane, jucării); este uşor de distras de către orice stimul exterior; este foarte “uituc” în ceea ce priveşte orarul şi activităţile zilnice.

2. Hiperactiviate/impulsivitate Hiperactivitatea a. se “foieşte” într-una pe scaun – dă din mâini şi din picioare când trebuie să stea pe scaun”; b. de multe ori se ridică din bancă în clasă sau de pe scaun când este nevoit să stea mai mult timp; c. când ar trebui să “stea cuminte” el nu reuşeşte şi începe să alerge şi să cotrobăie sau să se caţere; d. îi este foarte greu să “se joace în linişte”; e. este tot timpul în mişcare, parcă ar fi condus de un motor; f. vorbeşte mult, neîntrebat. Impulsivitate a. răspunde neîntrebat sau înainte ca întrebarea să fi fost formulată; b. este foarte nerăbdător, are mari dificultăţi în a-şi aştepta rândul la jocul cu reguli; c. de multe ori îi întrerupe sau îi deranjează pe ceilaţi; Simptomele de hiperactivitate, impulsivitate sau inatenţia sunt prezente înainte de 7 ani dar nu sunt patologice; Prezenţa simptomelor determină disfuncţionalitatea fie acasă, fie la şcoală; Cauzele acestei tulburări sunt multiple de la factori genetici până la cei psihosociali. Studiile arată că de multe ori condiţiile în care trăiesc copii au influenţat asupra manifestărilor hiperactive cu deficit de atenţie. THDA este mai frecvent la copiii care au trăit pierderi sau separări timpurii de familie, în special deprivarea maternă are mari influenţe asupra acestei tulburări. Mediul în care trăieşte copilul, familia, grădiniţa, şcoala are un rol important în dezvoltarea sa. Neglijarea, schimbările frecvente ale locuinţei, ale grădiniţelor sau şcolilor, schimbările dese ale personalului din instituţiile care îngrijesc copii (grădiniţe, creşe, centre de plasament, asistenţi maternali) toate influenţează apariţia tulburărilor mai sus descrise. Soluţiile pe care le au asistenţii maternali şi specialişti la îndemână în astfel de situaţii sunt terapia psihologică şi cea medicamentoasă. Psihoterapiile care au succes în astfel de situaţii sunt cele de familie, psihoterapia individuală şi cea de grup. Este foarte important ca soluţiile găsite să fie adaptate în permanenţă la cerinţele şi posibilităţile copilului şi să fie luate împreună cu echipa de profesionişti din Direcţiile Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului. Copilul hiperactiv are nevoie de un plan educaţional foarte bine pus la punct şi riguros. Este important de reţinut faptul că un astfel de copil trebuie considerat responsabil pentru faptele lui la fel ca ceilalţi membrii ai familiei. Este necesar ca regulile stabilite pentru fiecare copil să fie în concordanţă cu posibilităţile acestuia, cu nevoile sale, cu stadiul de dezvoltare în care se află şi personalitatea sa.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 156

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008
Fiţi foarte consecvenţi în stabilirea regulilor de disciplină.
Păstraţi-vă vocea liniştită şi nu ţipaţi.
Încercaţi să vă ţineţi în frâu emoţiile, prevâzând pe cât se poate dificultăţile care vă aşteaptă, încercând să reacţionaţi pozitiv.
Evitaţi abordarea permanent negativă: “Opreşte-te!” “Încetează!” “Nu mai fă..!”
Separaţi comportarea copilului pe care nu o agreeaţi de persoana lui, pe care o iubiţi. De exemplu: “Te iubesc, dar nu-mi place noroiul de pe hainele tale.”
Stabiliţi pentru copil un program zilnic foarte clar. Fiţi însă foarte atenţi să cuprindeţi toate activităţile de care are nevoie: joacă, somn, lecţii, plimbări sau vizite etc. Acest program îi va conferi o oarecare siguranţă până când va fi în stare să-şi facă singur un program.
Orice sarcină nouă, dificilă ar trebui demonstrată în faţa copilului şi însoţită de explicaţii clare, scurte şi liniştite. Repetaţi demonstrarea practică a sarcinii, cu răbdare, până ce copil a însuşito.
Încercaţi să-i oferiţi copilului o cameră sau măcar o parte dintr-o cameră care să fie proprietatea lui. Evitând să coloraţi camera copilului în culorii vii şi modele complicate. Simplitatea camerei îl va ajuta să se controleze, să se concentreze şi nu-i va distrage atenţia.
Obişnuiţi copilul să facă un singur lucru o dată, stimulii multipli îl împiedică să se concentreze asupra sarcinii principale.
Încredinţaţi copilului anumite responsabilităţi. Sarcina va trebui să fie în concordanţă cu nivelul său de dezvoltare şi îndeplinirea ei va fi supravegheată cu mare atenţie.
Nu-i arătaţi copilului o compasiune exagerată, nu-l ridiculizaţi, nu vă lăsaţi înspăimântaţi de el şi nu fiţi prea indulgent cu el.
Dacă medicul vă recomandă un tratament atunci este bine să ştiţi foarte bine modul de administrare şi să urmăriţi foarte atenţi efectele pe care le observaţi în timp.
Discutaţi cu specialiştii orice mică observaţie sau problemă ivită în timpul terapiei.
Atenţie la locul de depozitare al medicamentelor, copilul poate lua din curiozitate o doză prea mare din acestea.
Vorbiţi cu profesorii copilului despre programul de acasă şi despre ceea ce dă rezultate în munca directă cu copilul, acestea îi vor fi de ajutor în munca sa la clasă.
Discutaţi cu medicul despre regimul alimentar pe care ar trebui să-l aibă copilul, este un aspect care nu trebuie ignorat.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 157

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 7.7 REGULI ŞI LIMITE UTILIZATE ÎN EDUCAREA COPILULUI CU VÂRSTA DE 6-11 ANI

Una dintre cele mai importante reguli in viata copilului cu varsta cuprinsa intre 6 si 11 ani este programul de viata. De fapt, programul de viata este un cadru de constituit din mai multe reguli care il ajuta pe copil sa faca fata adaptarii la noile sale roluri. Cadrul trebuie sa ii permita copilului sa-si consolideze increderea in el: adultul trebuie sa ii ofere ocazia tot mai des sa isi asume responsabilitati pe masura puterilor sale. Programul trebuie in mod obligatoriu sa cuprinda timpi destinati igienei, odihnei (nu trebuie obligati sa doarma! Se pot odihni si jucandu-se in pat, in liniste), alimentatiei, activitatilor presupuse de responsabilitatile scolare si pentru joaca! Pentru a respecta un program, copilul are nevoie sa-si exprime opiniile si sa simta ca se tine cont de parerile lui, adultul trebuie sa il consulte in toate hotararile care il privesc. Deci, este bine ca asistentul maternal sa negocieze acest program impreuna cu el. Si ce anume se intampla daca nu va respecta programul. Sunt situatii in care adultul recurge la tot felul modele de disciplinare. Spre exemplu, daca copilul se abate de la o regula (nu conteaza care!), il pedepseste pe copil punandu-l sa faca 20 de exercitii la matematica. In acest caz, adultul il va ajuta pe copil sa isi reverse asupra matematicii toata revolta pentru pedeapasa primita! O alta regula ar fi ca trebuie sa isi faca curat la el in camera, in obiectele personale. Daca la 6 ani va avea nevoie de ajutor, spre 11 ani poate sa faca singur acest lucru. Daca nu va reusi sa faca curat, asistentul maternal va trebui sa il sustina si – chiar daca nu a facut patul bine- sa-i fie laudat efortul. Si mai trebuie sa nu uitam ca ceea ce este ordonat pentru noi, nu este neaparat ordonat pentru un copil. Copilul trebuie sa inteleaga conceptul de ordine, insa adultul trebuie sa ii respecte stilul in care face ordine, modul in care isi aranjeaza obiectele personale in camera sa! Un exemplu de set de reguli necesare pentru copil este acela referitor la datele pe care le da despre evolutia sa scolara, despre prieteni, despre locul in care isi petrece timpul. Insa aceste reguli depind in mare masura de relatia de incredere pe care asistentul maternal o creaza cu copilul. Copilul are nevoie sa simta increderea persoanelor de referinta: nu trebuie sa se simta judecat, verificat (sa il controlam in ghiozdan sau prin buzunare). Daca avem o relatie de incredere, copilul va avea o atitudine deschisa si va avea o comunicare fireasca cu adultul. Sa nu uitam totusi ca un copil are nevoia (si dreptul) de a avea secrete (pe care le imparte cu egalii de varsta, cu prietenii), deci nu trebuie sa fortam copilul sa ne spuna absolut totul. Este important sa ne spuna ce a facut la scoala, daca are probleme sau nu. Este important sa ne anunte daca va intarzia in drumul dinspre scoala (evident, vorbim de copii de 10-11 ani, care se intorc singuri de la scoala) si unde a fost.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 158

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 7.8 NEVOILE NUTRIŢIONALE SPECIFICE ALE COPILULUI DE 6 11 ANI Alimentatia scolarului mic se aseamana cu a adultului, nevoile sale energetice si nutritive fiind destinate cu precadere pentru activitatea fizica, intelectuala si maturare sexuala. Alimentatia trebuie sa contina si fibre alimentare, existente in paine integrala, legume, unele fructe, care combat obezitatea si constipatia, generata de sedentarism. Grasimile sunt acoperite prin ulei, smantana, unt, margarina, carne, lapte, galbenus de ou. Scolarul va primi 3 mese principale si 1-2 gustari pe zi. Micul dejun va avea caracter de masa principala, inaintea programului scolar. Gustarea va fi consumata la scoala, va fi pregatita de acasa, in felul acesta asistentul maternal putand avea un control asupra calitatii alimentatiei. Nu este recomandabil sa se lase copilului libertate in acest sens, deoarece el prefera alimente ca: napolitane, pufuleti, grisine, sticksuri sau sucuri carbogazoase, care pot dezechilibra alimentatia. Masa de pranz va consta din trei feluri, din care nu trebuie sa lipseasca cruditatile (salate, fructe). Cina consta din doua feluri (o mancare si un desert), care se vor consuma cu cel putin o ora inainte de culcare.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 159

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 7.9 MIJLOACE DE CREŞTERE A IMUNITĂŢII COPIILOR DE 6-11 ANI Programul de imunizari a copilului continua cu vaccinare DTP si anti-poliomielitic - a sase-a doza, plus anti-rujeolos (doza 2), in jurul varstei de 6-7 ani. Ca si in anii anteriori, sunt importante pentru cresterea imunitatii copilului alimentatia si activitatea fizica. Copilul isi poate determina sporturile favorite si poate incepe sa participe la diverse activitati extracurriculare: clubul de inot, dans, fotbal etc.

SESIUNEA 7.10 CELE MAI FRECVENTE ACCIDENTE POSIBILE ALE COPILULUI MAI MARE DE 6 ANI Pe măsură ce creşte, copilul câştigă conştiinţa acţiunilor sale şi a responsabilităţilor legate de propria sa siguranţă. Dar lucrurile nu trebuie lăsate la voia întâmplării, ci, pe măsură ce copilul crescând îşi lărgeşte aria de contact cu mediul înconjurător, pe lângă instruirea şi avertizarea sa, acestuia trebuie să i se dezvolte si simtul responsabilităţii. Pentru copilul mai mare. Trebuie sa-l invatati – si apoi sa-l lasati – sa se foloseasca de obiectele uzuale. Numai astfel il ajutati sa capete si sa se deprinda a avea grija de el insusi. Daca nu il lasati sa va ajute la bucatarie, nu va avea niciodata ocazia sa experiementeze anumite deprinderi care il pot ajuta in dobandirea sentimentului de independenta si implicare. Atunci cand nu sunteti de acord sa faca ceva anume, este foarte important sa ii explicati de ce anume nu sunteti de acord sau care sunt urmarile daca face acel ceva! (daca-i spunem:”nu pune mana pe cutit” si ne oprim, va considera ca este incapabil sa curete un mar, nu va intelege faptul ca trebuie sa fie atent la utilizarea cutitului!). Pentru prevenirea accidentelor si a intoxicatiilor este util sa retineti si sa respectati trei cuvinte cheie: ordine, supraveghere, educatie. Pericole din afara casei Printre cele mai mari pericole se numara petrecerile in aer liber, iesirile la iarba verde. Focul deschis, utilizarea substantelor combustibile etc., pot duce la o serie de accidente, de la arsuri din cele mai grave, la intoxicatii (ex: ingestie de combustibil). De asemenea, in astfel de conditii copii sunt expusi in mod frecvent la caderi, lovituri, taieturi, intepaturi de insecte, muscaturi de animale, arsuri solare si insolatie (Atentie! Aveti grija sa protejati intotdeauna in mod corespunzator copilul impotriva actiunii nocive a soarelui. Evitati expunerile prelungite si neprotejate la soare, in special in orele amiezii: 11 am – 15 pm), inec (la strand, pe marginea unei ape curgatoare, balti, lac sau la mare), plante otavitoare (de la ciuperci si brindusa de toamna, la cucuta si matraguna sau chiar fructele – nu tuberculul – banalului cartof, lista e foarte lunga, si indiferent daca cunoasteti sau nu care sunt acest plante, cel mai important lucru este ca astfel de plante sa nu ajunga in gura copilului) etc. Cele mai bune masuri de prevenire ramin supravegherea atenta si educatia permanenta a copilului, care va pot scuti de foarte multe neplaceri. Aveti grija cind iesiti cu copilul pe strada. Cele mai frecvente accidente de circulatie in care sunt implicati copiii se produc din vina lor:
copilul a traversat strada fara sa se uite in jur;
s-a smuls din mina parintelui pentru a alerga dupa mingea care i-a scapat;
se joaca impreuna cu prietenii lui si trece, alergind, strada. Astfel de accidente survin mai ales vara, in vacanta. De indata ce copilul ajunge la varsta la care poate intelege, va trebui sa fie invatat sa treaca corect strada.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 160

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 7.11 NORME GENERALE DE IGIENĂ ALE SCOLARULUI MIC SI ALE MEDIULUI SAU DE DEZVOLTARE Camera copilului. Mobilierul va fi adaptat varstei copilului si cerintelor specifice varstei: pat, dulap de haine, biblioteca cu loc de depozitare a jucariilor, birou si scaun pentru birou. Biroul trebuie orientat astfel incat copilul sa aiba lumina naturala cat mai mult timp pe perioada zilei. Dincolo de lustra camerei, este bine sa existe si o veioza pe biroul copilului. Imbracamintea. O atentie deosebita se indreapta asupra incaltamintei, deoarece piciorul creste cu rapiditate. Copilul trebuie sa nu fie constrans in mers sau alergat. La aceasta varsta, copilul isi poate corecta stilul de mers, doar daca este urmarit indeaproape de adult si daca este corectat permanent. Igiena corporala. Copilul trebuie invatat sa se spele zilnic si ori de cate ori este nevoie (dupa ora de sport, de ex). Igiena intima are o importanta deosebita in starea de sanatate a copilului si este bine sa stie cand si cum sa foloseasca sapunul, samponul. Igiena orala. Copilul trebuie sa se spele pe dinti, cu periuta persoanala, de doua ori pe zi (dimineata si seara, dupa ce mananca). De asemenea, datorita perioadei de schimbare a dintilor, este important ca asistentul maternal profesionist sa se sfatuiasca cu medicul stomatolog asupra starii de sanatate a danturii copilului. Copilul trebuie sa mearga la stomatolog de minim 2 ori pe an, fie si pentru controale de natura preventiva. Fiecare carie va fi tratata. In situatia in care medicul stomatolog recomanda folosirea aparatului dentar pentru indreptarea dentitiei, asistentul maternal profesionist trebuie sa stie care sunt normele de igiena specifice. Activitatea fizica. Copilul are nevoie de multa miscare pentru dezvoltarea sa: fie ca merge la plimbare, fie ca se joaca cu diverse jucarii, cu diverse jocuri. De multe ori nu are nevoie decat de suportul si sutinerea asistentului maternal profesionist, pentru a se simti in siguranta, in jocul sau. Miscarea in aer liber devine o necesitate pentru dezvoltarea fizica a copilului, dar si in dezvoltarea sociala, incepand sa aiba prieteni cu care va dori sa se joace in alte spatii (in parc, in curtea scolii).

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 161

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 7.12 RELATIA ASISTENTULUI MATERNAL CU PROFESIONISTII DIN SCOALA In mare masura, relatia asistentului social cu unitatea de invatamant nu difera de aceea pe care trebuie sa o stabileasca cu gradinita. Sunt cateva aspecte care trebuiesc mentionate insa, datorita specificului de varsta. In primul rand, vorbim despre o perioada de varsta a copilului care presupune un transfer al acestuia de la gradinita la scoala. Copilul merge la scoala la 6 sau la 7 ani, iar aici este vorba de o decizie care este luata de asistentul social al copilului, ca urmare a unei evaluari a dezvoltarii si evolutiei copilului, impreuna cu asistentul maternal, educatoarea copilului si psihologul de la inspectoratul scoalar (se face o evaluare pentru orientarea scolara a copilului care poate recomanda inscrierea copilului la 6 ani la scoala sau amanarea cu un an, tipul de scoala pe care copilul o poate urma: de masa sau speciala) si, in masura in care parintii sunt prezenti in viata copilului sau, impreuna cu parintii acestuia. Dupa inscrierea la scoala, asistentul maternal este reprezentantul copilului la nivelul relatiei cu scoala, precum a fost si in perioada in care copilul era la gradinita.Uneori, daca parintii isi exprima disponibilitatea si asistentul social al copilului este de acord, la sedintele cu parintii pot participa doar acestia sau pot participa insotiti de dumneavoastra. Spre sfarsitul perioadei, copilul trece din ciclul primar la ciclul scolar secundar (clasa a V-a), fapt care presupune trecerea de la invatator la mai multi profesori (dintre care un diriginte). Este important pentru evolutia scoalara a copilului ca asistentul maternal sa mentina legatura cu fiecare dintre profesori (intr-o prima etapa) si cu dirigintele copilului. In aceasta etapa de varsta, copilul isi defineste preferintele extracurriculare si este posibil ca sa isi doreasca sau sa-i fie recomandat de catre invatatori/profesori sa activeze in diverse cercuri sau cluburi care nu isi deruleaza activitatea in cadrul scoalii, ci in cadrul comunitatii (la “clubul Copiilor”, de ex). Relatia asistentului maternal cu profesorii sau antrenorii copiilor trebuie sa mentina aceeasi paramentrii de colaborare pe care ii are cu invatatoarea /profesorii. Toate aceste proceduri trebuiesc descrise si inscrise (notate) atat in PIP, cat si in PIS pentru educatie formala si non-formala, PIS pentru Socializare si petrecere a timpului si in jurnalul copilului. Toate informatiile trebuiesc scrise de catre asistentul maternal in acest jurnal: numele si datele de contact ale invatoarei, orarul copilului, evolutia scolara zilnica a acestuia, prieteni printre colegi, numere de telefoane ale parintilor prietenilor copilului, participari la serbari sau excursii.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 162

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 INTREBARI DE AUTO-CONTROL 1. Care sunt particularitatile psihice si nevoile scolarului mic? 2. Care sunt tulburarile de limbaj scris si oral ale copilului cu varsta intre 6 si 11 ani si carui spcialist va adresati in aceste situatii? 3. Care este limita între normal şi patologic în hiperactivitate? 4. Ce legătură are neastâmpărarea copilului cu problemele de atenţie? 5. Cum influenteaza prigramul scolar adaptarea si integrarea copilului? 6. Ce importanta au limitele in dezvoltarea micului scolar? 7. Care sunt caracteristicile regimului alimentar si al igienei vietii scolarului? 8. Care este specificul asigurarii igienei camerei copilului la aceasta varsta? 9. Care sunt cele mai bune masuri de supraveghere a copilului?

MESAJE CHEIE 1. Copilul incearca sa inteleaga si sa controleze viata in afara familiei, el isi trebuie sa-si asume noi responsabilitati, sa aiba un program bine stabilit, fara a se neglija repausul si jocul. 2. Copilul îşi manifestă curiozitatea faţă de mediul extrascolar si stradal, explorează mediul înconjurător, este foarte activ, dând senzaţia ca este tot timpul grabit, astfel incat mulţi adulţi cred că este hiperactiv şi încep să-i facă tot felul de investigaţii. Un diagnostic nu poate fi pus decat de specialisti! 3. In scolaritatea mica se dezvolta toate formele de limbaj, limbajul oral-verbal, scris, citit, nonverbal etc. 4. Copiilor le place sa participe la serbari scolare si sa construiasca case (colibe), iar ghicitorile si jocurile de istetime ocupa un rol important in dezvoltarea copilului. 5. Ttimpul petrecut în faţa televizorului şi la tipul programelor pe care le vizionează trebuiesc bine gestionate de catre adult. Programele tv nu trebuie să reprezinte un premiu sau o pedeapsă. 6. In mica scolaritate apare necesitatea adaptarii scolare.Datorita dificultatilor de adaptare la noul statut, copilul ar putea sa aiba tendinta de a abandona frecventarea scolii. 7. Copilul hiperactiv are nevoie de un plan educaţional foarte bine pus la punct şi riguros. 8. Una dintre cele mai importante reguli in viata copilului cu varsta cuprinsa intre 6 si 11 ani este programul de viata. 9. Cele mai bune masuri de prevenire ramin supravegherea atenta si educatia permanenta a copilului. 10. Dupa inscrierea la scoala, asistentul maternal este reprezentantul copilului la nivelul relatiei cu scoala.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 163

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008

SESIUNEA 8 PREADOLESCENŢA, PUBERTATEA (11-15 ANI) SESIUNEA 8 Preadolescenţa, pubertatea (10-15 ani) 8.1 Particularităţi psihice şi a nevoilor educative ale copiilor de 11-15 ani 8.2 Etapele dezvoltării sexuale ale puberului şi fenomene psihologice asociate 8.3 Principalele crize de adaptare specifice acestei etape de dezvoltare 8.4 Comportamentele dificile ale puberilor şi tulburările afective comportamentale specifice 8.5 Probleme de integrare şcolară şi socială a preadolescentului, puberului 8.6 Nevoi nutriţionale specifice puberului 8. 7 Identificarea principalelor tulburări ale comportamentului alimentar 8.8 Norme generale de igienă ale puberului si ale mediului sau de dezvoltare 8.9 Relatia asistentului maternal cu profesionistii din scoala

5 ore

şi

8.1 PARTICULARITĂŢI PSIHICE ŞI A NEVOILOR EDUCATIVE ALE COPIILOR DE 10-15 ANI De multe ori adolescenta si pubertatea sunt considerate ca fiind acelasi lucru. Este bine să ştim că sunt etape diferite în dezvoltarea copilului şi că diferenta intre aceste perioade este una semnificativa. Pubertatea desemneaza ansamblul modificarilor fizice ce au loc in corpul unui copil, in timp ce adolescenta se refera nu numai la schimbarile de ordin fizic, ci si la noile ganduri, trairi, responsabilitati si relatii pe care le au tinerii, adulti in devenire. Aceasta perioada se caracterizeaza prin profunde modificari ale structurii personalitatii, apar trairi emotionale intense si nevoia apartenentei la grup. Aceasta este una dintre cele mai tensionate si mai pline de confuzie perioade de dezvoltare umana. Acum copilul se orienteaza, preponderent, catre grupul de prieteni in functie de preferinte si interese comune, intrand adesea in conflict cu adultii din familiile cu care convietuiesc. Si in ceea ce priveste orientarea catre grupul de prieteni, poate trece rapid de la simpatie la antipatie fata de unul dintre membrii acestuia. Pubertatea este o cotitură a vieţii şi cu siguranţă una dintre cele mai importante perioade ale vieţii. Copilul trece printr-o perioadă în care se întreabă cine este, simte că nu este „nici cal, nici măgar”, având un corp de copil şi un cap de adult; sau invers. Azi este vesel şi debordează de bucurie, mâine este deprimat, mâhnit, nervos, mofturos, azi merge la discotecă sau la film, mâine consideră că nici măcar nu merită să iasă din casă. Totul se schimbă, acum, fizic dar şi mental. Relaţiile cu ceilalţi se modifică, adulţii devin agasanţi, în schimb colegii, prietenii sunt indinspensabili, fetele devin atrăgătoare pentru băeieţii iar băieţii devin intersanţi pentru fete. Prin intermediul hormonilor are loc o adevărată transformare fiziologică şi psihologică. Apar o mulţime de întrebări legate de aspectul fizic şi de funcţionarea sexuală a fetelor şi a băieţilor. Fiecare întrebare atrage după sine un alt set de întrebări, ca la un set de păpuşi ruseşti. Este bine să ştim că nici o întrebare a copilului nu este stupida; iar raspunsul nostru trebuie sa fie deschis! Daca nu avem detalii, nu suntem informati sau ne sperie subiectul pentru ca nu stim sa il abordam, putem orienta copilul catre o persoana care cunoaste raspunsul sau catre un specialist.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 164

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 Tinerii au nevoie de opinia adulţilor şi asta pentru că dacă nu vor primi răspunsuri sincere vor căuta în altă parte. Cuvintele clare, sincere, fără falsă pudoare sunt cele pe care este bine să le căutăm atunci când copilul are încrederea să ne pună unele întrebări legate de sexualitate, sex, relaţii etc. Copilul are nevoie de informaţii de la adulţi pentru a putea trece mai uşor de la perioada copilăriei la cea de adult fără însă a pierde din spontaneitatea şi prospeţimea acestei perioade. Dragostea şi sexualitatea sunt o promisiune de fericire, care trebuie trăite cu seninătate, fără complexe, fără ascunzişuri şi fără ruşine. A discuta cu copilul despre acestea este un lucru firesc şi sinceritatea noastră îl va ajuta pe copil să înţeleagă acesată perioadă şi să o accepte. Limbajul acestor copii cuprinde cuvinte parazite (jargon), excese de exclamatii de superlative (extraordinar, nemaipomenit, „cool”) dar si vulgaritati (uneori voite) induse de manifestarile teribiliste. Asistentul maternal profesionist, trebuie sa-si foloseasca abilitatile de ascultare dar si de exprimare. In ceea ce priveste comunicarea cu aceasta categorie de copii, asistentul maternal trebuie sa tina cont de faptul ca in aceasta perioada de dezvoltare au loc transformari majore legate de sexualitate. Asistentul maternal profesionist trebuie sa discute, in cunostinta de cauza, despre problemele legate de procesele biologice, normale pentru aceasta varsta. De asemenea, problemele legate de siguranta unui raport sexual, trebuiesc discutate spre finalul perioadei de dezvoltare, daca aceasta se impune. Cuvintele cheie care descriu relatia asistentului maternal profesionist cu copii de aceasta varsta sunt, toleranta si intelegere. Asistentul maternal trebuie sa dea dovada de toleranta fata de noul grup de prieteni ai copilului, manifestandu-si dorinta de cunoastere a membrilor acestuia (ex. Miar placea sa-ti cunosc prietenii). Aprecierile la adresa noilor prieteni au menirea de a reduce starile conflictuale caracteristice varstei (ex. Mi-a placut Costel pentru ca …). In situatia in care adultului nu-i place unul dintre membrii grupului, din motive obiective (ex. consuma droguri), nu este suficient sa se interzica relatia cu acesta fara a motiva interdictia (pot fi folosite argumente pe intelesul lui si exemple din viata reala). Daca in copilarie adulţii erau cei ce iniţiau jocurile si ii atrageau pe copii cu masinute, papusi, trenulete electrice si ursuleti, acum tanarul vrea sa preia initiativa si are impresia ca este atotstiutor. Interdictiile de a iesi seara la discoteca, impunerea unei ore limita pentru a veni acasa, pregatirea temelor sunt tot atatea motive de cearta si, in unele cazuri, de amenintarea "fug de acasa!". Comunicarea interdictiilor nu se va face sub amenintare sau sub forma de ordin, ele putand fi facute sub forma “As prefera ca tu sa …”. Regulile trebuiesc negociate permanent, intre asistentul maternal profesionist si copil, prin conditionare (ex. Mergi la discoteca daca ….). Acum copilul are nevoie de suportul adultilor, de recunoasterea din partea acestora a “eliberarii de sub tutela”. Increderea acordata copilului este foarte importanta, asistentul maternal trebuind sa-si ascunda teama fata de situatiile in care ar putea fi pus copilul lor de catre “anturaj”.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 165

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 Pentru aceste situatii vom prezenta cateva exemple elocvente: “Poti merge, stiu ca totul va fi in regula..”, “ Ma bazez pe tine…” În cazul puberului, nevoia de cunoastere (manifesta la scolarul mic), se transforma in nevoie de creatie, fapt ce solicita din partea asistentului maternal profesionist aprecieri si incurajari. Daca in ceea ce face copilul greseste, remarca ingrijitorului trebuie facuta sub forma “este bine, dar nu crezi ca ar fi mai bine daca…”, astfel copilul putand fi corectat fara sa aiba impresia ca i se impune ceva si ca ceea ce a facut singur este gresit. In comunicarea cu copiii aflati la aceste varste este important sa nu se impuna un anumit comportament ci pur si simplu sa fie recomandat sub forma modelelor de mai sus. Interesul pentru joc se diminueaza, timpul liber fiind ocupat acum de intalnirile cu prietenii, de filme, internet, TV. Apare riscul dependentelor de orice fel: calculator, fumat, alcool in situatia in care asistentul maternal nu urmareste programul copilului si nu are o relatie de incredere cu acesta. La început copilul utilizează „netul” din curiozitate, din plictiseală, nevoia de ceva nou, incitant, ca în timp calculatorul să ocupe din ce în ce mai mult timp; dorinţa de a „sta pe net” sau în faţa unui joc va urmata de nevoia de a face acest lucru. Astfel se ajunge la dependenţă. Comportamentul copilului dependent de net va fi ca a acelui dependent de droguri, tutun, alcool; se enervează dacă nu are acees la calculator, devine agitat, nu-şi găseşte locul, nu poate face nimic altceva. În aceste situaţii este nevoie de consultarea unui specialist, psiholog sau psihiatru. Dar cel mai corect ar fi să preveniţi aceste dependenţe şi să negociaţi cu copilul programul pentru internet, pentru jocuri, tv, pentru activităţile şcolare şi să-l încurajaţi să practice sportul. Sportul este una dintre cele mai sănătoase şi utile forme de ocupare a timpului liber. Din păcate nici şcoala şi nici adulţii nu mai pun accent pe aceste activităţi, ceea ce este în detrimentul copilului.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 166

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 8.2 ETAPELE DEZVOLTĂRII SEXUALE ALE PUBERULUI ŞI FENOMENE PSIHOLOGICE ASOCIATE Se spune că acesată perioadă este cu o imensă “harababură hormonală”. Scânteia biologică are loc mai întâi la nivelul creierului. La pubertate, creierul incepe sa produca anumiti hormoni, care trimit un mesaj organelor sexuale: testiculele baiatului si ovarele fetei. Acestea incep sa functioneze, producand hormoni sexuali. In cazul fetelor, modificarile fizice apar mai devreme, in jurul varstei de 9-11 ani, cand sanii incep sa se dezvolte, iar cativa ani mai tarziu se instaleaza menstruatia. Baietii "intarzie" cu un an sau doi. Astfel, in jurul varstei de 12-13 ani vocea baietilor incepe sa se ingroase, apare pilozitatea specifica (ca urmare a secretiei de testosteron) si se remarca o dezvoltare a masei musculare (in special in zona umerilor, care devin mai lati). Se spune că înainte de pubertate vorbim de copil, ca apoi să începem să vorbim despre tânăr, adult. Adolescenţa este o perioadă de trecere de la pubertate spre vârsta adultă. Pubertatea este “poarta” de intrare în vârsta adultă. Chiar daca pubertatea se caracterizeaza, in principal, prin modificari de ordin fizic, acest lucru nu inseamna ca la nivel emotional nu se petrec schimbari - si inca, unele semnificative. Mândria de a creşte, de a avea un corp nou şi sex nou, este, evident însoţită de îndoieli. La această vârstă copiii pot să "se inchida" in ei, preferând să discute numai cu un coleg sau o colegă despre ceea ce-i frământă şi nu cu adulţii. Nu de puţine ori se simt jenaţi de schimbările pe care le suferă şi nu doresc să vorbească cu nimeni. Fetele se simt jenate din cauza ca pieptul lor incepe sa se dezvolte si atrage atentia baietilor, iar acestia, la randul lor, se simt destul de ciudat atunci cand incep sa se barbiereasca. Există cazuri când copiii devin mai stângaci în acesată perioadă, deşi înainte erau abili, cu reflexe excelente. Explicaţia constă în faptul că nu-şi mai cunosc corpul, nici limitele fizice, noua dimensiune corporală nu a fost încă integrată în schema corporală. Din fericire copiii se obisnuiesc destul de repede cu evolutia corpului lor si acest lucru incepe sa le placa, pentru ca se simt adulti, chiar daca nu sunt inca, din nici un punct de vedere. Modificări fiziologice şi biologice la băieţi:
Schimbarea vocii
Testiculele îşi dublează sau triplează volumul (incep sa secrete testosteron)
Pielea testiculelor se cutează şi devine mai închisă la culoare
Penisul se dezvoltă şi el şi capătă forma sa caracteristică, continuând să se dezvolte până la vârsta adultă. Prima ejaculare apare aproximaiv la un an după ce penisul începe să crească, de pe la 13-14 ani. Sperma ajunge să fie pe deplin fecundantă după câteva luni, dar s-au văzut puberi care pe la 12-13 ani au lăsat însărcinate partenere de aceeaşi vârstă.
Se înmulţesc erecţiile spontane (în special cele nocturne), apar aşa numitele „vise umede” (polutii nocturne), caracterizate prin aparitia de ejaculari spontane in timpul somnului si primele masturbari.
Apare pilozitatea pubiană (pe la 12 ani în mod normal)
Apare părul la subsuoară, de obicei la doi ani după apariţia părului pubian, apoi părul pe abdomen, piept, fese şi spate
Părul bărbii apare cu timiditate la coţul buzelor, apoi de-a lungul buzei de sus, apoi în partea de sus a obrajilor şi, în sfârşit pe bărbie;
Mărul lui Adam devine aparent şi vocea se schimbă;

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 167

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 Modificări fiziologice şi biologice la fete:
Dezvoltarea pilozităţii pubiene. Unele fete simt dezgust în faţa acestor fire de păr, neobişnuite, în jurul organului sexual;
Primele secreţii vaginale;
Dezvoltarea sânilor. Sânii nu cresc întodeauna în acelaşi timp şi simetria lor le îngrijorează pe fete. Se întreabă dacă nu cumva au cancer sau alte probleme. Este bine să ştiţi că sânii nu sunt în general simterici şi că este normal ca unul să fie cu ceva mai mare decât celălat. Numai diferenţele foarte mari ar trebui să vă alarmeze şi să vă facă să consultaţi un medic. Creşterea sânilor este de multe ori acompaniată de dureri.
Hormonii feminini (ovarele produc hormonii feminini numiţi estrogeni), care fac să crească sânii, trezesc şi emoţii sexuale care uimesc şi tulbură. Este perioada în care fetele încep să cunoască placerea masturbării;
Apariţia menstruaţiei. Cu prima menstruaţie fetiţa părseşte copilăria şi păşeşte cu paşi repezi spre perioada adultă, nu este încă femeie dar nici copil nu mai este. Menstruaţiile sunt o parte a ciclului reproductiv al femeii. Aproape în fiecare lună uterul construieşte o căptuşeală pentru ovulul fertilizat. Dacă însă ovulul nu este feritilizat, acesată căptuşeală se elimină prin vagin (menstruaţia). Este bine să vorbim cu copiii despre toate aceste modificări şi să-i asigurăm ca este normal ceea ce se întâmplă şi că este bine să se accepte aşa cum sunt. Este foarte important să discutaţi cu copilul despre aceste modificări înainte ca ele să apară şi să-l sperie. Daca nu stiu despre menstruatie, respectiv despre polutii nocturne, copiii se pot speria. Nu e nevoie sa provocati o "discutie serioasa" pe aceasta tema, copilul s-ar putea speria si inchide in sine; este de preferat să ajungeţi la acest subiect cu tact, profitând de o iniţiativă a copilului în acest sens, de o glumă pe acesată temă, o emisiune, un articol. Este recomandabil ca baiatul sa discute cu un bărbat, iar fetita, cu o femeie. Este bine să discutaţi atât despre modificările care apar la fete cât şi despre cele care intervin la băieţi, asta pentru a şti ceea ce se întâmplă şi cu sexul opus. Probabil ca nu-i veti putea raspunde la toate intrebarile intr-o singura discutie. Si nici nu ar fi prea indicat, pentru ca avalansa de informatii noi si inedite il pot bulversa. Cel mai bine este sa parcurgeti subiectul treptat, oferindu-i de fiecare data tot mai multe detalii, lamurindu-i necunoscutele si raspunzandu-i la intrebarile care apar pe parcurs. Este bine să fiţi dumneavoastră cei care discutaţi cu copilul şi să nu lăsaţi aceste subiecte în seama altor persoane; astăzi copii au acces la multe materialel informative, însă nu toate sunt corecte, utile şi potrivite nivelului său de înţelegere. Dacă evitaţi aceste subiecte copilul ar putea crede că este ruşinos să vorbească despre aşa ceva şi va ajunge sa-i fie rusine de sine si de corpul sau, creandu-si complexe atat de ordin fizic, cat si emotional. Sexualitatea nu înseamnă numai sex. Înseamnă sentimente, dorinţe, senzaţii, gânduri despre sine şi despre relaţia cu ceilalţi. Informaţiile pe le veţi oferi tinerilor la acesată vârstă vor contribui la formarea unei imagini corecte despre sine şi despre lumea înconjurătoare, îi va ajuta să se gândească la ceea ce este bine pentru ei şi să acţioneze în consecinţă, inclusiv în ceea ce priveşte sexualitatea proprie.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 168

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 8.3 PRINCIPALELE CRIZE DE ADAPTARE SPECIFICE ACESTEI ETAPE DE DEZVOLTARE Copilul aflat in perioada pubertatii cauta prietenie si afectiune, dar manifesta si tendinte de revolta ca reactie la cerintele adultilor. Copilul se afla la granita in care doreste sa devina independent, dar simte gradul de dependenta (afectiva si materiala) de adult. La nivelul grupului de prieteni sau la nivelul grupurilor sociale la care doreste sa acceada se constata ca exista momente in care este acceptat, neglijat, tolerat sau chiar respins. Acest fapt ii creeaza o oarecare nesiguranta si izolare, care poate disparea cu timpul. De aceea, puberii pot manifesta tendinte de inadaptare scolara si sociala. Astfel, copilul isi asuma diverse etichetari de tipul: elev bun, slab, mediocru, ceea ce il face sa manifeste atitudini de un anumit tip fata de activitatea scolara (invata de placere sau respinge activitatile scolare). Toate acestea duc si spre ambivalenta in atitudinea adultilor care, in unele imprejurari il considera copil, insa in altele ii solicita un comportament de adult. Acesta ambivalenta a adultului il face pe copil sa traiasca momente contradictorii si o usoara respingere a statutului si rolului incert care i se atribuie. Puberului nu-i mai place autoritatea adultului, uneori exagerata, si de aceea doreste sa-si manifeste independenta. Astfel copilul poate trece printr-o perioada de respingere a adultilor. In relatiile cu parintii sau cu asistentul maternal, starile afective ale puberului pot fi tensionate, in acelasi timp insa el mentinandu-si dorinta de a fi pozitiv.

8.4 COMPORTAMENTELE DIFICILE ALE PUBERILOR ŞI TULBURĂRILE AFECTIVE ŞI COMPORTAMENTALE SPECIFICE Una dintre problemele cu care se confruntă copii dar şi cei care îi îngrijesc este dependenţa de calculator, de internet. Astăzi tehnologia informatică a avansat atât de mult şi este atât de atractivă incât copii ajung să-şi patreacă mai mult de jumătate din timpul liber în faţa calculatorului. Comunicarea reală a fost tot mai mult înlocuită de cea virtuală. Multe dintre trăirile lor, anxietăţi, probleme, puberii nu le vor discuta cu dumneavoastră. Este bine să-i încurajaţi să discute cu un specialist, cu un psiholog despre lucrurile care-i frământă. La fel de util este şi jurnalul propriu; este important să ţină un astfel de jurnal, deoarece il ajuta sa descarce o seama din emotiile pe care le traieste si il ajuta sa „le revada” pentru a le putea pune „in ordine” pe hartie. Ceea ce trebuie să faceţi dumneavoastră este să-i respectaţi intimitatea, fiecare dintre noi trebuie să aibă „grădina lui secretă”. Daca insa doreste sa va citeasca din jurnal, este bine sa il ascultati si sa valorizati aceasta experienta:”Ai scris frumos”, „sunt impresionata de cat de multe poti simti”. Tulburările ce comportament cu debut în pubertate sunt: minciuna, furtul, fuga de acasă. Atunci când aceste conduite apar în mod izolat, ele nu pot fi considerate tulburări, în schimb repetarea lor, reproducerea lor în timp, asocierea lor, pot constitui primele semne ale unor tulburări care se manifestă mai vizibil în adolescenţă. Minciuna De multe ori spunem „minte cum respiră”. A spune minciuni este normal pentru copilul de 3-4 ani, când nu face distincţia clară între bine şi rău, între realitate şi imaginar. Între 6-7 ani copilul însă va înţelege că minciuna nu este o glumă. Minciuna poate fi utilizată pentru a obţine ce vrea sau

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 169

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 pentru a evita o neplăcere). De multe ori copilul nemulţumit de sine, de situaţia sa va încerca să creeze o lume imaginară, una în care totul să fie perfect, îşi va inventa o familie, prieteni etc. Este vorba despre minciuna compensatoare, prin care îşi crează o imagine la care nu mai poate spera în realitate. Şi acest lucru este normal până la 6 ani, dar după această vârstă ar trebui să ne punem semne de întrebare. Dacă veţi ignora in mod excesiv aceste comportamentecopilul va crede că aceasta este soluţia şi va contiuna să mintă pentru a obţine avantaje. Atitudinea copilului în faţa minciunii depinde de comportamentul adultului. Este bine să discutaţi cu copilul, nicidecum să-l acuzaţi sau să-l ameninţaţi. Verificaţi împreună cauzele minciunii şi încercaţi să le soluţionaţi împreună. Furtul Este cel mai frecvent comportament delincvenţial la copil. Dacă la început poate fi un joc, acest comportament, dacă nu este controlat, poate deveni unul patologic. De multe ori copilul care fură face acest gest în culmea tensiunii ca apoi să se liniştească. Furtul poate fi însă însoţit de sentimentul de vinovăţie, teama de a fi prins. Furtul poate fi însoţit de minciună, copilul intrînd astfel într-un cerc vicios. Alteori însă furtul nu este însoţit de nici de tesiune, nici de sentimentul de vinovăţie ci este trăit ca o răzbunare, o revendicare sau ca pe o recuperare. De multe ori copilul va încerca să-şi motiveze gestul, să rezolve sentimentul de culpabilitate. Dacă copilul fură numai pentru că cei din gaşca sa fac acest lucru atunci poate fi vorba despre un comportament antisocial de grup. Bătaia, cearta copilului nu rezolvă acest comportament. Fiţi sinceri cu copilul, discutaţi despre ceea ce se întâmplă, găsiţi soluţii împreună şi dacă nu reuşiţi să le găsiţi apelaţi la un psiholog. De multe ori furtul începe de la dorinţa copilului de a atrage atenţia („fur deci exist”), în cazul copiilor neglijaţi sau şi al celor răsfăţaţi. Fuga de acasă Copilul fuge de acasă când se simte neîţeles, nedreptăţit, nedorit. Deseori, când fuge de acasă, copilul nu are niciun scop, hoinăreşte, rătăceşte, se ascunde prin împrejurimi sau ceva mai departe. În realitate caută locuri în care ar putea fi găsit de vecini, familie, prieteni. Există însă şi situaţii când fuge cu un anumit scop. Pubertatea şi în special adolescenţa sunt perioade în care copiii fug în semn de protest sau în semn de solidaritate cu cei din gaşca lor.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 170

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 8.5 PROBLEME DE INTEGRARE ŞCOLARĂ ŞI SOCIALĂ A PREADOLESCENTULUI, PUBERULUI Trecerea de la ciclul primar la gimnazial, de la invatator la mai multi profesori, produce adesea dificutati de adaptare a copilului la mediul social. Uneori, aceasta coincide si cu ruperea de grupul de colegi din anii anteriori, fapt care presupune un efort deosebit de readaptare sociala a copilului. In prima perioada a clasei a V-a, copilul are nevoie de sustinerea si intelegerea asistentului maternal profesionist: este posibil ca in aceasta perioada copilul sa nu aiba randamentul scolar obisnuit, sa aiba dificultati de invatare. Pe de alta parte, datorita efortului pe care il face (inclusiv programul de frecventare a cursurilor se poate schimba), copilul poate avea tulburari de somn sau de alimentatie (mananca mai mult sau mai putin ca de obicei). Copilul are nevoie de sustinere si indrumare in activitatea scolara, fiind intr-un proces masiv de achizitii in plan cognitiv si psiho-social. Cerintele din partea cadrelor didactice pot fi multiple si extrem de diverse, copilului fiindu-i dificil sa si le organizeze in functie de capacitatile sale. De aceea, relatia cu asistentul maternal profesionist este foarte importanta. Insa relatia trebuie sa fie de incredere, copilul netrebuind sa se simta contrans in vreun fel. Programul copilului trebuie sa fie individualizat si trebuie stabilit de comun acord cu acesta. Daca asteptarile asistentului maternal profesionist depasesc posibilitatile si dorintele copilului, este posibil sa obtinem din partea copilului reactii de respingere, esec in realizarea sarcinilor si, implicit, devalorizarea copilului. Trebuie sa admitem ca un copil este o individualitate, ca unii copii au dezvoltate anumite competente si abilitati si ca, la nivel intelectual, exista diverse orientari catre stiinte tehnice si exacte, stiinte umaniste sau catre manualitati, arte, sporturi. In asteptarile pe care le avem de la copii trebuie sa tinem cont si de maximum de potential individual fiecarui copil. De asemenea, trebuie sa incercam tot posibilul sa orientam copilul spre placerea de invata, de a cunoaste si nu catre nota sau calificativ. Daca exista o nepotrivire intre toate acestea, se poate produce devalorizarea copilului, o scadere a increderii in sine si, implicit, abandonul scolar simbolic (rezultate scolare mai scazute decat potentialul copilului) sau efectiv (refuzul de a frecventa cursurile scolare). Acelasi poate fi rezultatul in contextul in care copilul traieste o seama de evenimente cu potential abuziv (relatie deficitara cu unul dintre profesori sau un coleg, alti adulti sau copii care isi petrec timpul in curstea scolii etc). Daca adultul are o atitudine orientata exclusiv pe rezultatul scolar, este posibil sa nu observe si nici sa nu-i ofere ocazia copilului sa vorbeasca despre situatiile acestea, permanetizand starea abuziva in care se afla copilul.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 171

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 8.6 NEVOI NUTRIŢIONALE SPECIFICE PUBERULUI Intrucat in perioada prepubertara are loc o accelerare a ritmului de crestere a organismului, aceasta are nevoi energetice crescute in special in proteine, minerale (calciu, fosfor), oligoelemente (fier, zinc), precum si de vitamine (vitaminele A si E). Cresterea masei musculare si practicarea sporturilor maresc nevoile energetice. Baietii necesita o alimentatie mai consistenta. Nevoile de proteine, minerale si oligoelemente se maresc pentru a putea asigura cresterea musculaturii, dezvoltarea oaselor si a organelor sexuale. Si in aceasta perioada sunt necesare 3 mese principale si 1-2 gustari pe zi. Alimentatia este practic ca la adult.

8.7 IDENTIFICAREA PRINCIPALELOR TULBURĂRI ALE COMPORTAMENTULUI ALIMENTAR Datorita perioadei dificile, de cautare a identitatii, de confuzie a rolurilor, datorita dezvoltarii fizice (cu accent pe dezvoltarea sexualitatii), atat fetele, cat si baietii incep sa aiba tulburari de alimentatie. Obiceiul de a manca in fata televizorului sau in fata calculatorului, atrage dupa sine schimbarea comportamentelor alimentare ale copilului. Mancarea tip fast food, sucurile acidulate in exces atrag dupa sine fie lipsa poftei de mancare, fie alimentatia excesiva. De aici, apar probleme mai mici sau mai mari de greutate, de carentare a organismului (lipsa vitaminelor, calciului etc). Grupurile de covarstnici din care puberii fac parte pot avea o influenta in alimentatia aleasa de acestia si, sub influenta grupului, copiii pot dezvolta tulburari grave de alimentatie Unele probleme cum ar fi bulimia, anorexia sunt foarte frecvente la puberi si adolescenti. Greutatea reprezinta doar un simptom fizic al tulburarii alimentare, insa acestea sunt expresia unor probleme emotionale profunde: stima de sine scazuta, depresie, imagine de sine proasta. Chiar daca la suprafata, tulburarile alimentare pot sa para nesemnificative in raport cu celelalte probleme ale pubertatii, aceste tulburari conduc la probleme emotionale mult mai serioase. Asistentul maternal e bine sa urmareasca modul de alimentare al puberului si sa ii propuna o alimentatie cat mai sanatoasa si in acord cu nevoile nutritive specifice varstei si activitatii pe care acesta o depune. Implicarea in elaborarea meniului pentru intreaga familie il responsabilizeaza (trebuie sa gandeasca pentru toti membrii familiei, nu doar pentru el) si il valorizeaza totodata (i se asculta opinia). Programul stabilit pentru mese este mult mai usor de respectat daca este insoti de un ritual: pranzul (sau cina, in functie de programul tuturor) sa devina un moment important in schimburi afective intre membrii familiei asistentului maternal si copilul aflat in plasament, in care toti discuta despre ce au facut/au de facut, despre ce isi doresc sa faca la sfarsit de saptamana, etc.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 172

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 8.8 NORME GENERALE DE IGIENĂ ALE PUBERULUI SI ALE MEDIULUI SAU DE DEZVOLTARE Camera copilului. Dezorganizarea interioara a puberului va incepe sa se vada si in modul in care acesta isi organizeaza spoatiul de viata. De aceea, este bine sa il ajutati sa isi mentina camera in ordine. Acest fapt nu inseamna sa ii impuneti cum anume sa faca ordine, ci sa il ajutati pe el sa stabileasca o ordine in diversele spatii din camera: birou, biblioteca sau raft cu carti si caiete, dulap cu haine, pat, etc. La corp nou, igienă nouă. La pubertate, transpiraţia creşte şi devine mirositoare sub acţiunea hormonilor. Se impune astfel un duş zilnic. Pielea şi părul se transformă (sunt mai grase) până la sfârşitul aolescenţei. Fetele trebuiesc informate despre modul de utilizare a tampoanelor. Deodorantele se pot utiliza ca să frâneze transpiraţia sau să mascheze mirosul. Produsele de igienă personală vor fi alese cu mare grijă de fiecare copil şi este bine să-i încurajaţi să-şi găsească singuri tipul şi firma produselor, responsabilizându-i astfel şi dându-le încredere în propriile alegeri. Igiena hainelor este importanta (puberii se „ataseaza” de un obiect vestimentar si il poata neincetat). Trebuie sa se deprinda cu obisnuinta de a schimba hainele purtate (chiar daca, pentru o perioada, ii vor fi cumparate cate doua obiecte de vestimentatie identice), iar lenjeria intima trebuie sa o schimbe dupa fiecare purtare.

8.9 RELATIA ASISTENTULUI MATERNAL CU SCOALA Cand vorbeam despre scolarul mic, aminteam deja trecerea din ciclul scolar primar in ciclul gimnazial al copilului. Este vorba de trecerea copilului din clasa a IVa in clasa a Va, de la un colectiv de colegi, la altul, de la un invatator, la mai multi profesori si un diriginte. Aceasta trecere presupune un nou prag pentru copil, un nou proces de adaptare care poate avea repercusiuni asupra copilului. De aceea, relatia dintre asistentul maternal si cadrele didactice va fi mentinuta constant. Asistentul maternal nu se poate limita doar la relatia constanta pe care o are cu dirigintele, deoarece copilul poate avea o relatie foarte buna cu un alt profesor decat acesta (sau o relatie deficitara, devalorizanta pentru copil), relatie care poate genera o serie de reactii din partea copilului (fie este foarte motivat spre o singura materie, fie – in situatia devalorizanta- are tendinta de a abandona frecventarea cursurilor). Prezenta asistentului maternal trebuie sa fie constanta si in relatie cu parintii colegilor copilului, fiind foarte important sa cunoasca care ii sunt colegii, grupul social din care acesta face parte, obiceiurile, valorile. Toate observatiile (primite de catre asistentul maternal de la profesori sau observatiile pe care asistentul maternal le face ca urmare a intalnirilor periodice cu profesorii/dirigintele copilului) trebuiesc scrise in jurnalul copilului si fac subectul PIS pentru educatie formala si non-formala si PIS pentru Socializare si petrecere a timpului si in jurnalul copilului.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 173

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 INTREBARI DE AUTO-CONTROL 1. 2. 3. 4. 5. 6.

Care este diferenta dintre pubertate si adolescenta? Care sunt pricipalele particularitati ale dezvoltarii sexuale ale baiatului si ale fetei in perioada de pubertate. Care sunt principalelel tulburari de comportament ale puberului? Cum influenteaza programul scolar vdezvoltarea copilului? In ce masura este influentata alimentatia puberului de obiceiurile si produsele alimentare promovate pe diferite canale de informare? Care este roul asistentului maternal in integrarea scolara a puberului?

MESAJELE CHEIE 1. 2. 3. 4.

5.

Adolescenta si pubertatea sunt etape diferite în dezvoltarea copilului şi diferenta intre aceste perioade este una semnificativa. Copilul trece printr-o perioadă în care se întreabă cine este. Copilul se afla la granita in care doreste sa devina independent, dar simte gradul de dependenta (afectiva si materiala) de adult. Limbajul acestor copii cuprinde cuvinte parazite (jargon), excese de exclamatii de superlative (extraordinar, nemaipomenit, „cool”) dar si vulgaritati (uneori voite) induse de manifestarile teribiliste. Regulile trebuiesc negociate permanent cu puberul!

6.

Apare riscul dependentelor de orice fel: calculator, fumat, alcool in situatia in care asistentul maternal nu urmareste programul copilului si nu are o relatie de incredere cu acesta. 7. Pubertatea este o perioadă cu o imensă “harababură hormonală”. 8. Sexualitatea nu înseamnă numai sex. Înseamnă sentimente, dorinţe, senzaţii, gânduri despre sine şi despre relaţia cu ceilalţi. 9. Tulburările ce comportament cu debut în pubertate sunt: minciuna, furtul, fuga de acasă. 10. Datorita efortului pe care il face la scoala, copilul poate avea tulburari de somn sau de alimentatie (mananca mai mult sau mai putin ca de obicei). 11. Unele probleme cum ar fi bulimia, anorexia sunt foarte frecvente la puberi si adolescenti. 12. Intrucat in perioada prepubertara are loc o accelerare a ritmului de crestere a organismului, aceasta are nevoi energetice crescute in special in proteine, minerale, oligoelemente, precum si de vitamine.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 174

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008

SESIUNEA 9 - ADOLESCENŢA (14-20 ANI) SESIUNEA 9 Adolescenţa (14-20 ani) 5 ore 9.1 Particularitati de dezvoltare 9. 2 Particularităţile psihice şi nevoile educative ale adolescenţilor 9.3 Etapele dezvoltării sexuale a adolescentului şi a fenomenelor psihologice asociate 9.4 Probleme de integrare şcolară şi socială a adolescentului. 9.5 Principalele crize de adaptare specifice acestei etape de dezvoltare (criza identităţii). 9.6 Comportamentele dificile ale adolescenţilor şi tulburări afective şi comportamentale specifice 9.7 Principalele tulburări ale comportamentului alimentar 9.8 Norme generale de igienă ale adolescentului si ale mediului sau de dezvoltare

9.1 PARTICULARITATI DE DEZVOLTARE

Dezvoltare fizica
se incheie procesul de osificare a anumitor parti ale craniului, in timp ce osificarea scheletului se realizează progresiv si se definitiveaza spre 20-25 de ani.
la mijlocul acestei perioade se constata o stabilizare a cresterii in greutate si inaltime Dezvoltare cognitiva
disponibilitate crescuta pentru confruntarea de idei
pe la 16-18 ani atinge un nivel maxim de operativitate
prefera jocurile de perspicacitate Dezvoltare psiho-sociala
dezvoltarea constiintei si a constiintei de sine
stabilizarea maturizarii biologice
apar conflictele interioare exprimate prin stari de agitatie, impulsivitate, anxietate
domina dorinta de afirmare personala si atitudinile de independenta
isi poate asuma responsabilitati multiple – are loc dezvoltarea manifestarilor vocationale si profesionale

9.2 PARTICULARITĂŢILE PSIHICE ŞI NEVOILE EDUCATIVE ALE ADOLESCENŢILOR Se spune despre adolescenta ca este o perioada de conflicte si stres, caracterizata de o dispozitie schimbatoare, conflicte interioare si rebeliune. Pentru adolescent este foarte important ceea ce simte, crede, gandeste. Este intr-o perioada de testare permanenta, intra in diverse grupuri de colegi sau prieteni, se inscrie in diverse grupuri care au diverse afilieri muzicale, culturale, sportive.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 175

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 Este in cautarea unor persoane cu care se poate identifica (cu care sa semene) sau in care sa investeasca afectiv. Acest lucru poate fi observat in modul in care isi amenajeaza camera (afise cu diversi actori, sportivi, cantareti), asupra comportamentului (a felului cum vorbeste si cum se imbraca), asupra pasiunilor pe care le dezvolta (muzica ascultata, filmele urmarite, cartile citite, sportul practicat). Este bine sa ca adultul sa accepte aceste cautari pe care le face adolescentul, sa-l inteleaga si sa nu-i dea senzatia ca nu este de acord cu el. O astfel de atitudine il face pe adolescent sa aiba incredere in alegerile sale si sa vorbeasca despre ele cu deschidere, sa invete sa-si asume responsabilitati. In sens contrar, atitudinea adolescentului poate lua forma respingerii relatiei cu adultul, abandonul scolar sau aparitia tulburarilor comportamentale (consumul de alcool sau tutun, abandonul scolar, agresivitate, agitatie, fuga de acasa). Un loc important il ocupa gasirea unei identitati vocationale, acum se gandeste ce vrea sa devina. Apare aici un conflict al adolescentului cu sine: acela intre interesele si aptitudinile pe care le are (isi doreste sa fie cantaret, insa nu are ureche muzicala). Chiar daca adultul este constient de abilitatile adolescentului, este bine sa sa-i dea ocazia acestuia sa si le identifice, sa exerseze esecul si succesul intr-un cadru de incredere, respect si de securitate afectiva. In aceasta etapa de dezvoltare copilul trebuie privit si inteles ca fiind un adult in devenire, cu numeroase schimbari de comportament. In perioada adolescentei certurile dintre copii si adulti se amplifica, iar gradul de apropiere dintre acestia se reduce. Multi adulţi accepta destul de greu faptul ca adolescentii, in incercarea de a-si crea o identitate proprie, se indeparteaza destul de mult de parinti. Tensiunile între adolescent şi adult apar atunci când adultul nu vrea să piardă controlul, iar adolescentul vrea cu orice preţ autonomia. Adolescentul crede că adulţii nu au încredere în el şi nu va avea nici el încredere în adulţi iar relaţia de tip învins-învingtor va crea numai conflicte şi frustrări. Lupta de putere poate continua ani de-a rândul fără ca relaţiile dintre adulti şi tineri să fie mai bune, ba dimpotrivă ele fiind din ce în ce mai rele. De multe ori lipsa încrederii în adolescent este de fapt lipsa de încredere în sine, adultul nu doreşte ca micul copil să crească şi asta pentru că astfel adultul realizeaza ca îmbătrâneşte iar rolul lui în coordonarea vieţii copilului scade. Sigur că o astfel de atitudine nu este corectă şi se traduce tot prin dorinţa de a deţine controlul asupra propriei vieţi, a propriei evoluţii şi asupra evoluţiei copilului. Totusi, in majoritatea cazurilor perioada de conflicte de la inceputul adolescentei este urmata de stabilirea unei noi relatii parinte (sau asistent maternal profesionist)-copil, bazata mai mult pe egalitate. Adulţii care isi mentin autoritatea, calzi si suportivi, dar fermi in privinta regulilor pe care le aplica, tind sa aiba adolescenti care traverseaza aceasta perioada intr-o maniera mai putin problematica. In schimb, adolescentii care au ocrotitori prea autoritari, cu reguli rigide si putina afectiune in relatia cu copiii, tind sa se confrunte cu mai multe probleme emotionale si comportamentale. De cele mai multe ori adulţii ştiu că tinerii îi iubesc, dar vor să fie plăcuţi de aceştia şi acceptaţi. Este bine însă să observăm diferenţa dintre a fi iubit şi a fi plăcut. Cu siguranţă, va doriti ca adolescentul să discute cu voi, sa va împărtăşească problemele prin care trec si chiar sa vă asculte sfaturile, propunerile. Adolescenta vine "la pachet" cu o sumedenie de probleme, "toane", “mofturi” si frustrari. Este o

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 176

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 perioadă în care practic adultii retraiesc alături de adolescent acele momente de frumuseţe dar şi de stres, intrigi, conflicte şi întrebări. Comunicarea cu adolescentul este de multe ori dificilă şi exista multe aspecte de care trebuie sa tinem seama pentru a avea o comunicare cât mai eficientă. Timp de calitate petrecut impreuna cu el Este important să vorbiţi cu adolescentul să manifestaţi interes sincer faţă de preocuparile, hobbyurile si problemele sale. Adolescentii din ziua de azi au la fel de mare nevoie sa vă petreceţi timpul impreuna cu ei (cat mai mult timp de calitate), în ciuda faptului că ei par a nu avea nevoie de prezenţa adulţilor, par a fi foarte independenti, a avea nevoie de mai putina ingrijire, supraveghere sau monitorizare. Nu este insa deloc asa. Incearcaţi să petreceţi cât mai mult timp cu adolescentul şi veţi vedea cat de important este pentru el sa mergeti impreuna la masa sau la cumparaturi, doar voi doi la un film, la munte. Măcar o data pe luna, organizaţi o "sedinta" cu ei si lasati-i sa isi aleaga activitatea preferata pe care sa o realizati impreuna. Pe langa faptul ca va veti distra de minune facand ceea ce ii face placere fiecaruia dintre copii, veti ajunge sa ii cunoasteti si sa ii intelegeti mai bine decat ati facut-o pana acum. Este foarte important să-i permiteţi copilului să-şi aducă prietenii în vizită, veţi vedea astfel ce prieteni are, în ce companie se află atunci când nu este acasă şi care sunt activităţile care-i preocupă. Ascultaţi cu adevarat adolescentul Veţi spune că nu-i mare lucru şi că faceţi asta în fiecare zi dar vom vedea că ascultarea activă însemă a fi atent la ceea ce spune copilul, a-l aproba, a-l încuraja să-şi exprime sentimentele, nevoile, a înţelege cu adevărat ceea ce spune. Chiar daca uneori "se dau mari" atunci cand vorbesc este bine să-i ascultaţi să vedeţi exact ce vor să vă transmită, să le arătaţi că vă pasă. Este foarte important să vorbiţi cu ei atunci când au disponibilitatea să o facă şi să nu forţati dialogul. A comunica cu copilul nu însemnă a-i pune întrebări şi a cere răspunsuri. Masa de seara ar putea fi un bun punct de plecare. Este monentul în care adolescentul ar putea să vă transmită anumite informaţii. Puteţi propune cina ca reuniune zilnică sau măcar o dată pe săptămână. În ciuda aparenţelor şi a dorinţei de independenţă adolescentul are nevoie de limite, reguli şi chiar de un program. Ce va faceti insa în cazul în care ceea ce auziti nu va este pe plac? Uneori poate fi foarte dificil sa stati si sa ascultati intreaga poveste a adolescentului, cand tot ceea ce vreti sa faceti este sa va exprimati parerea in legatura cu ceva cu ce nu sunteti de acord. Este recomandat sa incercati sa nu judecati lucrurile si sa nu dati judecati de valoare. Cu siguranţă că doriti sa ii raspundeti adolescentului intr-o maniera onesta, sa il consiliati si sa il ajutati, dar uneori este mai bine sa asteptati un moment potrivit si sa va amanati raspunsul. Este foarte important să nu începeti să-i spuneti “Dacă aş fi în locul tău aş face...” sau “Când eram eu de vârsta ta am făcut...”. Este greu să nu-i dati sfaturi dar este mai bine să-l lasati să găsească soluţii singur sau cu ajutorul vostru, dacă îl acceptă. De multe ori a repeta ce spune adolescentul, înseamnă a întări ceea ce spune, a-l încuraja să spună mai departe, a-i da încredere în el.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 177

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 Dacă copilul spune “Astăzi m-am certat cu colega mea de bancă pentru că am aflat că-i place de iubitul meu” ce faceţi? Cu siguranţă majoritatea dintre dumneavoastră aţi spune: “Sper că nu te-ai certat prea tare cu ea, că nu eşti o certăreaţă” sau “Păi spune-i dragă ce merită că doar nu ai să o laşi să-ţi fure iubitul”. Prima afirmaţie este o judecată iar a doua este un sfat. Poate ar fi fost mai folositor pentru copil dacă i-aţi spune: “Astăzi te-ai certat cu colega ta pentru că ai auzit că îi place de prietenul tău” lăsând astfel adolescentului loc să-şi continue relatarea. Se va simţi înteles şi cu siguranţă va veni cu soluţia “Cred că am să...”, pe când ca răspuns la celelalte ar fi zis “Lasă-mă în pace că mă enervezi” sau “Nu sunt aşa cum crezi” şi aţi fi încheiat conversaţia. Animalul poate fi un intermediar in dialogul adolescent - adulti Când un adolescent devine irascibil, nimic nu-i convine, nu este mulţumit de nimic una dintre cele mai bune soluţii este aceea de a-i cumpăra un animal de casă, asta dacă şi el doreşte acest lucru. A ingriji un animal este un bun exerciţiu în care adolescentul vede că nu poate să facă numai ceea ce doreşte şi că nu-i uşor să ceri cuiva să facă ceva sau să te asculte când doreşti. Învaţă să nu fie prea posesiv, să negocieze conflictele şi să le rezolve. Adolescentul invata să fie tolerant şi să respecte nevoile ceiluilalt şi să le satisfacă. Afectivitatea animalulului reduce starea de agresivitate a adolescentului. Intreţinerea zilnică a unui animal îl responsabilizează pe adolescent şi îl determină să-şi facă un program de viaţă ordonat. Animalul devine astfel un element de legătură în familie ; când adolescentul nu ajunge să-l scoată afară îi roagă pe adulţi să-l ajute creându-se astfel a alianţă pozitivă.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 178

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 9.3 ETAPELE DEZVOLTĂRII SEXUALE A ADOLESCENTULUI ŞI A FENOMENELOR PSIHOLOGICE ASOCIATE Evolutia spre maturitate sexuala este in plina desfasurare, fapt care accentueaza o serie de problematici specifice adolescentei. Copilul are diverse stari pe care nici pentru sine nu si le poate defini (schimbarile hormonale) si nu stie sa le faca fata (si de aici si o stare de dezechilibru profund intre dorinta de independenta/dependenta, culpabilitate). In aceasta perioada se produce, sub raportul dezvoltarii fizice: La fete:
dezvoltarea sanilor
pilozitatea pubiana si sub brat (axiala)
menstruatia
ovulatia
transformarea conformatiei (prin dezvoltarea sanilor si rotunjirea coapselor) La baieti:
cresterea penisului si a testiculelor
pilozitatea pubiana, axial si pe corp
par facial
erectii spontane
producerea de sperma
dezvoltarea acneei
ingrosarea vocii
transformarea conformatiei (cresterea in inaltime spre sfarsitul perioadei, stabilizarea sub raportul greutatii si dezvoltarea musculaturii) Acum sexualitatea si orientarea profesionala detin un loc privilegiat intre preocuparile adolescentului, fapt pentru care asistentul maternal trebuie sa-i prezinte metodele contraceptive si de protectie impotriva bolilor cu transmitere sexuala dar si sa il sustina in alegerea rutei profesionale. Tinerii din lumea întreagă sunt expuşi stimulilor fabricaţi de ziare, reviste, cărţi şi filme pornografice. Ei au aflat despre acceptarea din partea societăţii a relaţiilor sexuale înaintea căsătoriei, despre creşterea numărului divorţurilor, despre contracepţie. Colegii îi împing să guste drogurile, alcoolul, sexualitatea. Adultii sunt acum mai utili ca niciodată pentru a-i ghida pe cei aflaţi la pubertate şi pe adolescenţi care desi afirma ca le stiu pe toate, nu stiu cât lasă să se creadă. Sigur că în educaţia copilului şcoala ar trebui să aibă un rol extrem de important şi unele informaţii ar trebui să le primească la şcoală, dar asta nu reduce responsabilităţile pe care le aveţi dumneavoastră în informarea şi formarea adolescentului. Discuţiile despre sexualitate nu incită copilul la a face sex, ci îi ajutaţi să se informaze şi să-şi dezvolte o opinie pozitivă, corespunzătoare vârstei sale. Un studiu realizat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii arată că educaţia sexuală de calitate, contribuie la întârziera începerii vieţii sexuale la adolescenţi şi contribuie la scăderea numărului de sarcini nedorite şi de cazuri de infecţii cu transmitere sexuală. Astăzi, mai mult ca oricând, este bine să vorbiţi cu tinerii despre sănătate şi sexualitate.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 179

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008

Adolescentul are nevoie sa i se recunoasca si respecte dreptul la intimitate si la viata personala (inclusiv viata sexuala) mai mult decat pana acum. Orice incercare neargumentata si nenegociata a adultului de a interveni in viata sa, este perceputa ca fiind o incalcare a intimitatii, fapt ce va atrage dupa sine perturbarea profunda a relatiei dintre el si acesta. Fetele şi sexualitatea Este o surpriză dureroasă, adesea un şoc, să vedem că un mare număr de fete de 14-15 ani merg, cum se spune "până la capăt". Aceasta nu înseamnă că toate fetele fac asta, dar presiunile sunt tot mai puternice din partea colegilor, a prietenilor. Adultii acţionează, bineînţeles, foarte diferit. Unii sunt foarte puritani, alţii anxioşi iar alţii pedepsesc. Unii nu ştiu cum să reacţioneze şi se prefac că nu văd nimic. Trebuie abordate si temele legate de santajul afectiv, de brutalitate, abuz si de viol. Spre exemplu, un adolescent îi poate spune: "Eşti frigidă, ai o problemă psihologică" sau şi mai rău: "Nu ne vom mai vedea dacă nu faci dragoste cu mine". O adolescentă trebuie să ştie că un tânăr se interesează uneori de fete doar pentru sex, pentru a-şi dovedi virilitatea, pentru a se mândri, pentru a se vorbi de ei, pentru a face ce fac şi ceilalţi şi pentru alte multe motive care nu au de a face cu adevărata dragoste. Asistentul maternal profesionist trebuie sa sutina fata sa devina o adolescentă conştientă de valoarea sa, sa inteleaga ca nu trebuie să se creadă obligată să răspundă presiunilor, oricare ar fi circumstanţele. Adolescentele sunt adesea dezamăgite de prima experienţă sexuală; ele sunt pregătite fizic dar nu şi afectiv sau social, riscând să fie extrem de frustrate. Subiectul sexualităţii este pentru mulţi adulti care ingrijesc copii unul dintre cele mai delicate şi mai dificile. Dar oricât de ciudat ar părea, adolescenţii vor să audă părerea adultilor chiar dacă o vor urma sau nu. Băieţii şi sexualitatea Un băiat trebuie să fie pregătit pentru etapele psihologice şi sexuale ale dezvoltării sale. La pubertate, el poate discuta cu un adult (femeie sau barbat) pentru a avea un alt punct de vedere pentru a descoperi anumite fapte, pentru a învăţa care sunt obligaţiile sale şi responsabilităţile morale faţă de o fată şi faţă de sine însuşi. Dacă un băiat are ejaculări nocturne, aceasta nu înseamnă că trebuie să aibă un contact sexual pentru a rămâne sănătos. Un băiat care ezită nu trebuie să se lanseze într-o relaţie sexuală doar pentru că ceilalţi îl împing la asta. Pentru el se poate să fie doar o experienţă dezamăgitoare sau umilitoare. Nu există soluţii miracol. Nu există un mod just de a regla această problemă, nici pentru adulti nici pentru tineri. Asistentul maternal profesionist trebuie să menţină dialogul cu copiii şi să le arate că pot să le pună orice întrebare fără a fi respinşi. Ajutându-i să fie responsabili în legătură cu sexualitatea lor, adultii pot, în acelaşi timp, să le comunice propriul sistem de valori şi sentimentele personale despre acest subiect. Este sigur că la interdicţii, ameninţări, poveşti macabre sau lecţii de morală adolescenţii sunt impermeabili. Ei răspund la toate acestea începând să ascundă ceea ce fac şi vom pierde, astfel, contactul cu ei. Adolescenţa şi contracepţia Dacă o fată pune intrebari în legătură cu un curs de educaţie sexuală de la şcoală sau deschide vorba despre sarcina nedorită a unei colege aceasta înseamnă că ea are nevoie de informaţii clare

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 180

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 şi trebuie să răspundem acestei aşteptări. Oricât de dificil ar fi, să fim realişti: numărul sarcinilor nedorite nu încetează să crească. Asistentul maternal trebuie sa o ajute sa obtina aceste informatii, fie punandu-i la dispozitie materiale pe care sa le comenteze ulterior, fie ajutand-o sa apeleze la un cabinet de planificare familială. Este important insa sa se tine seama de context: situaţia trebuie privita in ansamblu (riscurile de sarcină, maturitatea afectivă a fetei). Cu siguranţă şcoala ar trebui să aibă un rol important în educarea tinerilor pentru o viaţă sănătoasă şi pentru prevenirea sarcinilor nedorite şi a infecţiilor cu transmitere sexuală, dar rolul celor care îngrijesc copilul, al educatorilor, asistenţilor maternali este la fel de important ca si cel al profesorilor. Printre funcţiile parentale se numără şi aceea de a informa copilul, de a-i furniza informaţii corespunzătoare vârtei sale şi de a cere de la el ceea ce poate să facă. Contracepţia este unul dintre subiectele foarte importante pe care trebuie să le abordaţi la vârsta adolescenţei. Nu lăsaţi jena legată de sexualitate să vă împiedice să protejaţi sănătatea copiilor pe care îi aveţi în îngrijire! Adolescenta trebuie sa invete sa aiba o atitudine matura in ceea ce priveste propria-i stare de sanatate si trebuie ajutata sa invete cum sa aiba grija de ea. Cancerul de sân este cea mai frecventă tumoare malignă la femei în ţara noastra, cu o frecvenţă în continuă creştere la diferite varste. Datorita lipsei de educaţie sanitara precum şi a aplicării de tratamente neconvenţionale de către persoane neavizate, de cele mai multe ori depistarea cancerului de sân se face în stadii avansate. Asistentul maternal trebuie sa o informeze pe adolescenta in legatura cu verificarea periodica a starii de sanatate si sa o orienteze spre un medic specialist.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 181

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 9.4 PROBLEME DE INTEGRARE ŞCOLARĂ ŞI SOCIALĂ A ADOLESCENTULUI Aceasta perioada coincide cu perioada in care copilul este supus unor obligatii scolare destul de mari: examenul de capacitate, trecerea de la scoala la liceu. Examenele in sine, efortul pe care copilul trebuie sa il depuna pentru un rezultat valorizant, il pot destabiliza. In cazul unui rezultat nesatisfacator sau al unui esec, copilul este tentat sa abandoneze, in cazul succesului, urmeaza o perioada dificila, de adaptare la un nou mediu social (rigorile impuse de profesori, grupul de noi colegi din medii sociale diferite). Pentru adolescenti solutia grupului pare sa fie la un moment dat, o ratiune de a fi, de a exista. Grupul ofera adolescentului nu numai cadrul de afirmare, de exprimare libera, ci si securitate, siguranta. În grup, adolescentul gaseste niveluri de aspiratie si tabele de valori comune cu ale sale, chiar în grupuri nonformale orientate negativ. Adolescentul va cauta sa dovedeasca, ca reprezinta ceva. In acest scop mai ales baietii cauta obstacole, încercari prin care sa probeze calitatile, sa verifice limitele si posibilitatile lor. Prin comportamentul lor ei vor sa dovedeasca ca sunt maturi, ca au detasarea si stapânirea de sine a adultilor, ca reprezinta individualitati forte si independente. Influenta grupului pentru care adolescentul simte o afiliere este ambivalenta pentru acesta:
valenta pozitiva, in care adolescentul isi doreste sa se autodepaseasca, isi defineste scala de valori morale si sociale, doreste sa acceada la o imagine de sine ideala si se motiveaza in acest sens (invata, cauta informatii, participa la diverse cluburi, se intereseaza si investeste timp si efort in abilitatile sale vocationale)
valenta negativa, in care teama de ridicol, grija de a parea înca un copil si dorinta de a-i imita pe cei mari contribuie la coruperea lui precoce. Astfel el va începe sa fumeze, sa bea, sa practice jocuri de noroc si cauta în toate prilejurile prin care sa demonstreze forta si curajul sau. In aceasta perioada, adolescentul simte nevoia independentei sub raport financiar. Va cauta sa se inscrie in diferite activitati aducatoare de venituri, fapt care – in esenta- nu este un fapt negativ. Ideea de a stii sa iti gestionezi banii in conformitate cu propriile nevoi este extrem de benefica pentru achizitia unor deprinderi de viata esentiale. Singurul aspect care trebuie remarcat este riscul de a nu fi supsus unor forme de abuz sau trafic. Adolescentul trebuie sa fie ajutat de catre asistentul maternal sa inteleaga care-i sunt drepturile in contextul in care lucreaza (pe perioada vacantelor, de ex). De asemenea, asistentul maternal trebuie sa cunoasca angajatorul adolescentului pe care il are in plasament si sa se asigure ca-i sunt respectate drepturile. Evident, sunt si situatii in care adolescentii obtin venituri ocazionale (ajuta un vecin la zugravit sau o persoana varstnica sa isi faca cumparaturile), insa trebuie ca asistentul maternal sa se asigure ca veniturile pe care adolescentul le obtine nu provin din efectuarea unor activitati ilicite (vinderea unor obiecte furate, de ex).

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 182

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 9.5 PRINCIPALELE CRIZE DE ADAPTARE SPECIFICE ACESTEI ETAPE DE DEZVOLTARE (CRIZA IDENTITĂŢII) Transformarile ce se produc in intreaga structura a personalitatii adolescentului nu raman fara urmari sub aspecte foarte variate. In cadrul numeroaselor particularitati pe care le prezinta procesul formarii si dezvoltarii personalitatii adolescentilor un loc important il ocupa cautare identitatii. Maturizarea fiziologica, dezvoltarea capacitatii de cunoastere, aparitia unor dorinte si sentimente dau adolescentului impresia ca este o persoana noua. Pentru a se echilibra si a se descoperi pe el insusi - pe un plan mai profund - el cauta noi identificari, noi modele de personalitate pe care sa le imite. Adolescentul încearcă în această perioadă perioadă mai multe identităţii, mulţi dintre ei vor incerca să fie ca unul dintre adulţii din jurul său sau ca unele vedete de tv; caută, imită diverse modele, examinează foarte critic adulţii din familia în care trăieşte, fie familia biologică, fie cea de plasament, fie cea adoptivă. Adolescentul este foarte schimbător; acum va dori să semene cu unul dintre mebrii familiei acum va spune că nu sunt buni de nimic şi că el trebuie să fie totalmente opus. Deci, în cele din urmă va crede că trebuie să se distingă clar de familia în care este integrat şi va vrea să semene cu prietenii săi. Cu toate astea, fără să-şi dea seama, ei sunt încă dependenţi de adulţii care au responsabilităţi faţă de ei şi nu numai din punct de vedere finaciar ci şi emoţional. Adolescentul vrea independenţă dar nu ştie încă exact ce grad de independenţă poate gestiona, cum se poate descurca singur în anumite contexte. Adolescenţii sunt adeseori greu de înţeles. Schimbările rapide care se petrec în corpul lor şi în mediul lor înconjurător le crează o stare de anxietate şi stres, emoţii noi pe care nu ştie să le gestioneze. Aceste comportamente ar trebui să vă atragă atenţia mai cu seamă dacă ele se repetă o perioadă lungă de timp:
Idei ciudate: crede că cineva îl urmăreşte şi vrea să-i facă rău, că i se transmit mesaje prin radio sau Tv. Crede că poate citi gândurile celorlaţi sau că ceilaţi îi citesc gândurile.
Un decalaj în frazele sale: vobeşte despre un subiect care nu are nicio legătură cu discuţia de faţă, îi lipseşte atenţia (probleme de concentrare a atenţiei şi de distributivitate a atenţiei).
Tulburări de dispoziţie: este trist, nefericit, are probleme de somn.
Rezultate şcolare scăzute, absenteism şcolar. Este adevarat ca multi adolescenti experimenteaza comportamente ingrijoratoare sau periculoase, dar acest lucru nu conduce la aparitia de probleme permanente decat la un grup restrans de adolescenti. Nu este uşor să distingeţi un comportament normal de unul patologic de aceea este bine să apelaţi la echipa de specialişti : medic, psiholog, asistent social, etunci când aveţi semne de întrebare asupra sănătăţii fizice şi psihice a copilului aflat în plasament la dumneavoastră. Dar cum deosebim comportamentele nomale, de zi cu zi de cele patologice ? Nu vom putea fi tot timpul lângă adolescent pentru a-l proteja astfel încât cel mai bine este să-l informăm, să-l pregătim pentru a se putea apăra singur, să-l asigurăm că suntem oricând dispuşi să-l ascultăm şi să-i dăm sfaturi atunci când are nevoie de ele, că suntem capabili să-l acceptăm aşa cum este şi că suntem sinceri cu el. Este mult mai util să-l învăţăm pe copil să se protejeze singur de unele boli, de unele persoane, astfel încât să fie capabil să ia decizii, hotărâri în ceea ce-l priveşte, să-l responsabilizăm astfel încât să-şi respecte deciziile şi principiile.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 183

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 9.6 COMPORTAMENTELE DIFICILE ALE ADOLESCENŢILOR ŞI TULBURĂRI AFECTIVE ŞI COMPORTAMENTALE SPECIFICE Deseori îi veţi auzi pe adolescenţi spunând: „Dorm prea mult, mănânc de sparg, merg adus de spate, sunt deprimat” sau „Nu pot dormi, nu am chef să mănânc şi sunt tare agitat”. Depresiile sunt destul de frecvente la această vârstă, gândurile negre îi bântuie deseori pe adolescenţi. Li se pare că sunt „nasoi”, că se simt „ca dracu’ ” şi că sunt complexaţi. La ceastă vârstă aspectul fizic, „look”-ul este sfânt, pentru că este vorba despre privirea celor din jur şi în special a colegilor. Preocupările pentru aspectul fizic vor ocupa un loc prioritar în viaţa lor. De multe ori va fi atât de preocupat de felul în care arată încât nu va mai fi capabil să-i observe pe cei din jurul său în special pe cei din familie. Războiul coşurilor va fi una dintre cele mai importante şi mai mari provocări ale momentului. Acneea, căci aşa se numeşte, se datorează prezenţiei unui număr prea mare de hormoni masculini. Glandele sebacee (cele care fabrică grăsimea sau sebum la baza firelor de păr) sunt stimulate, orificiul glandelor are tendinţa de a se astupa, formând mici puncte albe fie mici puncte negre. Pielea impregnată de sebum devine „teren de joacă” ideal pentru bacterii; şi de aceea apar coşurile. Perioada coşurilor durează în general 2-3 ani dar poate dura mai puţin sau mai mult în funcţie de fiecare copil în parte. Aceste coşuri pot să dispară spontan sau nu. În cazul în care ele persistă este bine să-i ajutaţi pe adolescenţi să găsească o soluţie; medicul dermatolog, cosmeticiana vă pot ajuta. De multe ori aceste coşuri inofensive la prima vedere „reuşesc” să altereze încrederea în sine a adolescentului, imaginea despre sine şi implicit starea psihică pe o bună perioadă de timp. Tratamentele dermatologice şi cele cosmetice (geluri, loţiuni, creme antiseptice sau chiar antibiotice) sunt de multe ori soluţia pentru un psihic sănătos; se şi spune „arăţi bine, te simţi bine”. Aşadar nu ignoraţi războiul cu coşurile şi aliaţi-vă pentru binele copilului pe care îl aveţi în ingrijire. Ca si in cazul celorlalte grupe de varsta, adolescentii aflati in ingrijirea asistentului maternal profesionist, fie provin din centrele de plasament fie din familii dezorganizate a caror membri au transmis copiilor modele de viata diferite, de cele mai multe ori anormale. Astfel, la adolescenti, pot fi intalnite mai multe tipuri de comportamente dificile: 1. cei pasivi – agresivi - care in loc sa spuna ca sunt suparati refuza sa vorbeasca. 2. cei ostili – acestia devin agresivi (verbal), folosind un ton ridicat, uneori sarcastic. 3. cei incapatinati si certareti – sunt cei care au tot timpul de spus ceva (aceasta si pentru faptul ca nu i-a ascultat nimeni) 4.cei cu cerinte nerezonabile – asistentul maternal, ca oricare alta persoana este epuizat de faptul ca nu stie cum sa refuze cerinta copilului. Numărul tinerilor afectaţi de probleme de sănătate mintală este foarte mare. Se estimează ca unul din cinci adolescenţi are probleme de sănătate mintală, probleme ce pot fi identificate şi tratate. Tulburările mintale în rândul copiilor şi adolescenţilor sunt cauzate de mediul în care trăiesc, de factori biologici sau de combinarea celor două. Termenul se referă la problemele mintale care afectează sever abilitatea unei persoane din punct de vedere emoţional, social, profesional. Mulţi factori care provin din mediul în care se dezvoltă tânărul cum ar fi expunerea la violenţă, la stres extrem sau pierderea unei persoane dragi, pot afecta sănătatea mintală a acestuia. Unele din aceste tulburări sunt mai raspândite decât altele iar problemele comportamentale pot fi uşoare sau severe, afectând mai mult sau mai puţin sănătatea generală a tânărului. Uneori acelaşi individ poate suferi de mai multe dintre aceste tulburări.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 184

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 Anxietatea este cea mai frecventă tulburare a acestei perioade. Acessta se manifesta prin:
o grijă nefondată şi excesivă
temeri nefondate privind obiecte sau situaţii
imagini ale unor traume din trecut
insomnii
comportament superstiţios
nesiguranţă
tulburări vegetative:transpiraţii, palpitaţii, mâini reci sau fierbinţi, hipotensiune,etc
frisoane
dureri musculare
greaţă, diaree,gura uscată
noduri în gât
respiraţie neregulată Suferinzii de anxietate sunt temători şi neîncrezători, gândindu-se că ceva grav se poate întâmpla lor sau celor dragi. De cele mai multe ori ei sunt impacientaţi, sunt iritabili şi uşor distraţi. Stresul este inevitabil, este cu noi, acasă, la serviciu, pe stradă, în cadrul fiecărei zile. Stresul nu este în întregime dăunător. Există trei tipuri de stres ce pot apărea în viaţa unui individ:
Stresul ce apare ca urmare a unui eveniment serios şi neşteptat.
Stresul ce apare ca o componentă a fiecărei etape a vieţii: căsătoria, naşterea, pensionarea.
Stresul ce apare ca o parte integrată a vieţii de zi cu zi.
Stresul se transformă în dezastru când se întâmplă mult prea des, într-un interval de timp mult prea scurt. Ce i-aţi putea spune unui adolescent care să diminueze efectele negative ale stresului:
Acceptarea responsabilităţii: este viaţa ta şi nimeni nu va putea lupta pentru tine mai bine decât o poţi face tu. Iniţiativa trebuie să vină de la tine.
Încearcă să fii obiectiv: încercă să-ţi priveşti propria viaţă cu alţi ochi, ca şi cum ar fi viaţa altcuiva. Ce-ar putea să schimbe acestă persoană la viaţa lui? Ce va trebui să accepte şi ce nu?
Nu uita că ceilalţi au atâta putere asupra ta câtă le dai tu.
Descoperă-ţi resursele interioare. Gândeşte-te la punctele tari pe care le ai, la punctele slabe. Încearcă să fii sincer cu tine pentru a-ţi putea face o imagine clară şi reală a ta.
Nu încerca să lupţi singur. Sunt mulţi oameni care îţi vor binele, acceptă ajutorul lor. Familia de plasament, prietenii, rudele, specialiştii sunt cei care te pot ajuta.
Încercă o abordare pozitivă a situaţiilor. Întodeauna se găsesc soluţii chiar dacă uneori destul de greu.
Fii realist şi nu cere prea mult de la tine.
Stabileşte-ţi scopuri ce pot fi atinse.
Nu te aştepta să ai întotdeauna dreptate şi numai reuşite.
Fii flexibil; dacă prima soluţie nu dă rezultat, încearcă o altă soluţie.
Învaţă să cunoşti semnalele de pericol: tulburări de somn, oboseală, consum de alcool, deprimare, iritabilitate exagerată. I-a imediat măsuri, încetineşte-ţi ritmul şi analizează-ţi cu grijă viaţa.
Hrăneşte-te corespunzător, fă sport, plimbă-te, relaxează-te aşa cum ştii că poţi. Depresia este o tulburare din ce în ce mai răspândită în rândul tinerilor. Depresia se manifestă şi se poate remarca prin următoarele schimbări comportamentale:
Emoţionale-copilul plânge, este trist în majoritatea timpului, se simte fără valoare.
Lipsa motivaţiei-rezultate şcolare slabe, lipsă de interes faţă de unele activităţi.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 185

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008
Sănătatea fizică-schimbări ale apetitului alimentar şi tulburări ale somnului.
Apariţia gândurilor “negre”-copilul crede că nu este în stare să facă nimic bun, se crede urât, crede că lumea şi viaţa nu au nici o perspectivă. Unii adolescenţi cred că viaţa lor nu are nici o valoare că nu sunt importanţi şi mai bine ar fi să moară. Tulburări de învăţare afectează capacitatea copilului şi a adolescentului de a primi informaţii sau de a exprima informaţiile acumulate. Apar de asemenea tulburări de scris, citit, atenţie. Multe dintre aceste tulburări se pot ameliora în timp datorită tratamentului şi suportului adecvat, recomandat de medici, psihologi, asistenţi sociali. Adolescentul şi drogurile Multi adolescenti experimenteaza alcoolul si tutunul, intra in conflict cu tot ce presupune autoritate (parinti, profesori, etc), dar majoritatea nu dezvolta o dependenta de alcool si nu ajung delincventi. Adolescentii care au probleme grave comportamentale sau emotionale au o istorie de viata plina de probleme incepand din copilarie. Adesea tinerii cred că nu li se poate întâmpla nimic rău dacă consumă o singură dată droguri. De cele mai multe ori însă o singură doză este de ajuns pentru a începe ulterior să consume droguri din ce în ce mai tari. O doză luată azi va îndeamnă tânărul spre o nouă încercare, o simplă curiozitate poate duce la dependenţă. Ştiind cât mai multe lucruri despre consumul de droguri şi dependenţa de droguri veţi putea să discutaţi cu tinerii despre aceste aspecte şi îi veţi putea ajuta să se ferească de acest pericol. Astăzi drogurile sunt destul de uşor de procurat, curiozitatea tinerilor este mare şi anturajul poate fi unul destul de periculos. Un tânăr informat, va şti cum să se ferească de dorguri, A FI PRUDENT însemnă A NU FI DEPENDENT! Utilizarea în mod repetat a drogurilor dă o dependenţă psihică şi fizică. Dependenţa fizică este mult mai gravă. Aceasta inseamnă că întreruperea consumului de droguri determină apariţia sevrajului. În aceste momente apar: vărsături, diaree, dureri musculare, dureri articulare, transpiraţii, crampe abdominale, febră, frisoane, nelinişte, insomnie, şi necesita internare în spital pentru că, deseori aceste stari se pot agrava şi pot duce la moarte Reţineţi!
Chiar şi o singură doză de cocaină, heroină sau alt drog poate fi fatală.
Folosind droguri tinerii îşi pun în pericol sănătatea, educaţia, relaţiile cu părinţii şi cu prietenii.
Folosirea drogurilor nu îl face mai interesant, mai frumos, mai “cool” ci, dimpotrivă, îi strică înfăţişarea şi contribuie la degradarea fizică şi psihică.
Consumul de droguri nu îl va scuti de probleme ci îi va crea mai multe probleme. În cazul în care copilul pe care îl aveţi în îngrijire consumă droguri adresaţi-vă de urgenţă asistentului social şi psihologulul din echipa pluridisciplinară a serviciului de protecţie a copilului. Cu cât este mai rapidă intervenţia cu atât rezultatele sunt mai bune.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 186

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 9.7 PRINCIPALELE TULBURĂRI ALE COMPORTAMENTULUI ALIMENTAR Una dintre cele mai frecvente probleme ale acestei perioade este greutatea. Este mai frecventă la fete decât la băieţi şi este foarte important să discutăm cu copiii pe care îi avem în îngrijire despre regimul alimentar şi regimul de viaţă. Mulţi copii care au crescut în centrele de plasament au tendinţa de a mânca foarte mult atunci când ajung într-o familie de plasament sau familie adoptivă. E ca şi cum hrana ar înlocui lipsa de dragose, de atenţie, de motivaţie din perioada şederii în centrele de plasament. Acesată foame biologică este de fapt rezultatul unei deprivări afective. Copilul încearcă să ocupe „golul” emoţional. Odată securizat copilul şi acceptat acesta va începe să-şi echilibreze regimul alimentar şi să se dezvolte afectiv, să recupereze afectiv. Unele probleme cum ar fi bulimia, anorexia sunt foarte frecvente la adolescenţi. În această perioadă pentru că nu pot să-şi controleze schimbarile care le tulbură, fetele încearcă să-şi domine corpul printr-un comportament alimentar. Unele comportamente alimentare sunt însă periculoase pentru sănătatea lor. Dictatura slăbirii este prezentă peste tot şi este încurajată de mass-media care promovează imaginea fetei perfecte, a băiatului perfect. Tinerii fiind însă foarte vulnerabili în această perioadă cad cu uşurinţă vicime a acestor modele de perfecţiune şi ajung să se chinuie numai pentru a deveni cât mai la modă. Din păcate educaţia alimenatră în şcoli lasă de dorit astfel încât tinerii nu cunosc dietele care le-ar putea asigura şi sănatatea dar şi un aspect fizic de invidiat şi pleacă urechea la tot felul de tratamenete şi diete care le „biciuiesc” organismul. Prin urmare, este foarte important ca împreună cu echipa de profesionişti să ajutaţi copilul să-şi formeze un regim alimentar cât mai bun pentru el. Tulburări alimetare: Anorexia si bulimia sunt doua boli ce-si fac simtita prezenta la varsta adolescente. Bulimia este des întâlnită la adolescente şi poate avea urmări grave asupra dezvoltării tânărului. Multe fete după ce ajung acasă sunt in stare să golească frigiderul, fără a se putea controla, până ating o stare de preaplin, mergând chiar pînă la o stare de rău fizic. După ce s-a „umplut” până sus, tânăra este obsedată de o singură idee: să se „golească”. Pentru a-şi atinge scopul începe să ia laxative şi să-şi provoace vomă. Şi toate acestea numai pentru a nu se îngrăşa. Fetele ajung să se izoleze de prieteni sau familie pentru ca să poate face tot ceea ce face. Bulimia este de multe ori descoperită de medicul dentist pentru că provocarea vomitatului duce la iritaţii în jurul gurii, la iritarea gingiilor şi stricarea dinţilor. Cauzele acestui comportament alimentar sunt de ordin psihologic, emoţional de aceea este bine să apelaţi la un psiholog, medic psihiatru sau medic de familie. Una dintre principalele cauze în adolescenţă este conflictul între nevoile de independenţă şi tema de despărţirea de cei ce-l îngrijesc. Bulimia, alături de alcool, tutun, droguri este o bolă a dependeţei şi trebuie tratată ca atare. Anorexia. În timp ce bulimicele reuşesc să-şi ascundă mult timp obiceiurile periculoase, cele care slăbesc văzând cu ochii atrag atenţia. Refuzul de a mânca pentru a pierde din greutate se numeşte anorexie. În lume o adolescentă dintr-o sută suferă de acestă boală. Dacă în bulime adolescenta încearcă o senzaţie de ruşine şi culpabilitate, anorexica are un sentiment de triumf asupra sa şi asupra celorlalte fete. Plăcerea constă în a-şi suprima foamea, dorinţele, plăcerea de a-şi domina corpul.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 187

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 Fetele care suferă de anorexie nu sunt conştiente de suferinţa lor psihologică si mai ales de pericolul acestei boli. Anorexia este de fapt obesia de a pierde câteva kilograme. Acesată dorinţă poate să apară spontan sau din cauza unor vorbe spuse de cineva. În general lipsa alimentaţiei este dublată de actvităţi sportive epuizante. Hiperactivitatea corelată cu pierderea în greutate este un semn care ar trebui să vă atragă atenţia. Una dintre consecinţe este lipsa menstruaţiei; după slăbire fetele nu mai au nici menstruaţie, ceea ce însemnă că boala s-a agravat. Anorexia se poate agrava dacă nu apelaţi la un profesionist şi se poate ajunge la deces. O bună igienă alimentară constă în:
a reduce puţin din porţie, fără ca apoi să se servească din nou;
a avea o alimentaţie bogată în proteine, în calciu şi vitamine;
a nu sări peste mese (3, 4 mese pe zi);
a nu mânca în afara meselor. de fapt micile „ciuguleli” din afara meselor sunt cele mai dăunătoare, un baton de ciocolată, o prăjiturică, un suc, o îngheţată etc.
a favoriza micul dejun; este una dintre mesele cele mai importante şi nu trebuie ignorat;
a consuma legume cât mai multe pentru că sunt puţin calorice şi umplu stomacul, dând senzaţia de saţietate.
a diminua cantităţile de grăsimi şi de zahăr; Atunci când regimul alimetar nu îl ajută pe tânăr cel mai bine ar fi să apelaţi la un nutriţionist pentru a fixa un regim alimentar adecvat. Regimul alimentar trebuie să fie însoţit de un regim de viaţă sănătos: sport, mişcare, plimbări, somn şi mai ales o gândire pozitivă.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 188

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 9.8 NORME GENERALE DE IGIENĂ ALE ADOLESCENTULUI SI ALE MEDIULUI SAU DE DEZVOLTARE Igiena vietii A fi între şcoală, teme, amici, televizor etc însemnă a avea timp ori adolescentul de astăzi este adesea prea încărcat, nu are timp pentru tot ceea ce şi-ar dori să facă şi mai ales pentru ceea ce îi place să facă. De cele mai multe ori ritmul şcolar nu respectă ritmul biologic al copilului, programul şcolar fiind mult prea încărcat. De aici se pot observa mai multe efecte asupra adolescentului: oboseală, lipsa atenţiei, lipsa poftei de mâncare, somnolenţă sau insomnii, dureri de cap. A ajuta adolescentul să se dezvolte însemnă a-i respecta ritmul biologic. Cu toţii avem un ritm propriu. Acesta permite corpului nostru să se organizeze, să se adapteze diferitelor activităţi din fiecare zi. Controlat de creierul nostru acest ritm este influenţat de variaţii fiziologice (hormoni) de procese cognitive (atenţia). Pentru a conserva sănătatea trebuie deci să respectăm deci acest ritm. Cel mai important element al ritmului biologic este alternaţa somn – veghe. Tânărul are nevoie de somn chiar dacă de cele mai multe ori va spune: “Toată viaţa am să dorm , acum trebuie să mă distrez”. În această perioadă dacă adolescentul nu doarme cât ar trebui, capacitatea de concentrare scade şi înregul proces de dezvoltare este afectat. Programul şcolar prea încărcat, temele pentru acasă, meditaţiile şcolare aduc de multe ori adolescentul în pragul epuizării fizice. S-a demonstrat că performanţele cognitive cresc până în jurul orei 11, ca apoi ele să fie moderate şi să scadă până în jurul orei 14, ca apoi să se remonteze în jurul după amiezii. Ori programul şcolar nu ţine cont de aceste aspecte. Prin urmare eforturile pentru a se concentra sunt cu atât mai mari cu cât ritmul său bilogic este altul decât cel impus de şcoală. S-a observat că în întreaga lume, copilul este cel care trebuie să se adapteze cerinţelor şcolii şi nu invers. În România numărul copiilor care au probleme cauzate de stres şi oboseală a crescut considerabil, este deja o problemă care ar trebui să pună mari semne de întrebare asupra sistemului educativ. Problemele şcolare (slaba capacitate de concentrare a atenţiei, rezultate şcolare scăzute, absenteism etc) pe care le întâmpină adolescenţii sunt de multe ori cauzate de cerinţele prea ridicate ale şcolii şi neadaptarea şcolii la nevoile copilului. Tulburările de somn sunt poate cele mai frecvente probleme ale adolescenţei. O dintre adolescenţilor se plâng stări de oboseală accentuată, lipsa poftei de mâncare şi scădere în greutate sau stări de oboseală cuplate cu un apetit alimentar crescut şi creşteri în greutate. De ce dorm adolescenţii puţin:
Petrec prea mult timp în faţa calculatorului înainte de a se culca ?
Consumă prea multă cola sau cafea spre sfârşitul zilei ?
Are o frică legată de temă de casă sau probleme de familie ? Dacă nu poate să adoarmă puteţi să-i recomandaţi un ceai cald, un pahar cu lapte şi miere de albine. Si tehnicile de relaxare sunt foarte utile şi le puteţi găsi în reviste sau cărţi de specialitate sau puteţi consulta un psiholog. Dacă problemele de somn sunt pasagere nu trebuie să vă impacientaţi, o noapte de somn îl va ajuta să-şi revină dar dacă acestea persistă atunci este necesar să apelaţi la un specialist. De multe ori copilul va credere că este bine să fie aşa pentru că asta însemnă că are energie dar nu este aşa, acest probleme de somn îi vor afecta întreaga dezvoltare. Insomniile pot fi un prim semn al unei depresii şi pot fi acompaniate de dureri de cap, stări de

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 189

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 ameţeală, copilul fiind palid şi având uneori şi senzaţia de vomă. Toate acestea putându-se asocia cu o anemie ; prin urmare este necesară o vizită la medicul de familie sau la un medic pediatru. Cheia succesului în comunicarea cu adolescentul:
Acceptarea rezistenţei;
Fără presiuni/să nu forţăm adolescentul;
Fără prea multe întrebări;
Încurajarea deciziilor personale;
Încurajarea exprimării prin intermediul metodelor creative;
Toleranţa faţă de ambivalenţele adolescentului;
Fermitatea în stabilirea limitelor;
Atenţie deosebită la comportamentele pozitive şi negative ale adolescentului

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 190

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 INTREBARI DE AUTO-CONTROL 1. 2. 3. 4.

Cum sunt particularitatile emotional-cognitiv-afective ale adolescentului? Cum poate adultul sa raspunda nevoilor adolescentului? Care sunt modificarile fizice specifice fetelor si baietilor in acesata perioada? Cum influeanteaza educatia sexuala dezvoltarea psiho-emotionala si sanatatea adolescentului? 5. Cand apar si cum se manifesta probleme de integrare scolara? 6. Cum influeanteaza grupul de prieteni, de colegi viata adolescentului? 7. Care sunt principalele probleme de sanatate mintala cu care se confrunta copiii in aceasta perioada? 8. In ce consta o buna alimentatie a adolescentului? 9. Care sunt tulburarile comportamentului alimentar specifice adolescentei? 10. Care sunt colaboratorii principali ai asistentului maternal profesionist atunci cand are in plasament un adolescent?

MESAJE CHEIE 1.

Adolescenta este o perioada de conflicte si stres, caracterizata de o dispozitie schimbatoare, conflicte interioare si rebeliune, o perioada a ambivalenţei, a ambiguităţii, a schimbărilor şi a alegerilor. 2. Bravura, teribilismul, conduitele antisociale, de risc, acţiunile antisociale dau senzaţia adolescentului că se schimbă, că trăieşte, că se mişcă. 3. Tensiunile între adolescent şi adult apar atunci când adultul nu vrea să piardă controlul, iar adolescentul vrea cu orice preţ autonomia. 4. Adulţii care isi mentin autoritatea, calzi si suportivi, dar fermi in privinta regulilor pe care le aplica, tind sa aiba adolescenti care traverseaza aceasta perioada intr-o maniera mai putin problematica. 5. Este o perioada a cautarilor, a descoperirilor, a identificarii cu anumite persoane. Adolescentul intra in diverse grupuri de colegi sau prieteni, se inscrie in diverse grupuri care au diverse afilieri muzicale, culturale, sportive. 6. Ascultarea activă însemă a fi atent la ceea ce spune copilul, a-l aproba, a-l încuraja să-şi exprime sentimentele, nevoile, a înţelege cu adevărat ceea ce spune, a nu forta dialogul. 7. Discuţiile despre sexualitate nu incită copilul la a face sex, ci îi ajutaţi să se informaze şi să-şi dezvolte o opinie pozitivă, corespunzătoare vârstei sale. 8. Contracepţia este unul dintre subiectele foarte importante pe care trebuie să le abordaţi la vârsta adolescenţei. 9. Se estimează ca unul din cinci adolescenţi are probleme de sănătate mintală, probleme ce pot fi identificate şi tratate de catre specialisti. 10. Este important sa solicitati interventia asistentului social sau a psihologului in situatia in care copilul pe care il aveti in plasament consuma droguri. 11. Una dintre cele mai frecvente probleme ale acestei perioade este greutatea. Bulimia, anorexia sunt foarte frecvente la adolescenţi. 12. Problemele şcolare pe care le întâmpină adolescenţii sunt de multe ori cauzate de cerinţele prea ridicate ale şcolii şi neadaptarea şcolii la nevoile copilului.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 191

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008

MODULUL 4 OCROTIREA COPILULUI CARE A FOST SUPUS UNEI FORME DE ABUZ, NEGLIJARE, EXPLOATARE ŞI TRAFIC Sesiunea 1 1.1 Conceptele de abuz, neglijare, exploatare şi trafic 1.2 Legislatia romaneasca cu referire la proţectia copilului abuzat, neglijat, exploatat şi traficat 1.3 Principii de lucru luand in considerare tipurile specifice cazurilor de abuz, neglijare, exploatare şi trafic asupra copilului Sesiunea 2 2.1 Semnele, elementele evocatoare ale abuzului, neglijarii, exploatarii şi traficului asupra copilului 2.2 Factori de risc asupra copilului pentru abuz, neglijare, exploatare şi trafic 2.3 Modalităţi de comunicare cu copilul-victimă a unei forme de abuz, neglijare, exploatare sau trafic Sesiunea 3 3.1 Măsuri de prevenire a abuzului, neglijării, exploatării şi traficului copilului 3.2 Consecinţele imediate si pe termen lung ale formelor de abuz 3.3 Factori de protecţie care favorizează recuperarea copilului după un eveniment traumatic Sesiunea 4

3 ore

3 ore

3 ore

4 ore

4.4 Relaţia asistent maternal profesionist-copil-părinte protector 4.5 Reţeaua de sprijin comunitar 4.6 Atribuţiile diverselor structure comunitare La sfârsitul sesiunii participanţii vor fi capabili să:

OBIECTIVE GENERALE

1. enunte principii generale de lucru, aplicate pentru copilul supus unei forme de violenţă 2. defineasca conceptele de abuz, neglijare, exploatare, trafic 3. identifice semnele/elementele evocatoare, factorii de risc şi efectele abuzului, neglijării, exploatării, traficului 4. identifice particularităţile ocrotirii unui copil care a fost supus unei forme de violenţă 5. promoveze modalităţile de prevenire a abuzului/neglijării/exploatării/traficului copilului aflat în îngrijirea asistentului maternal profesionist

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 192

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 1.1 CONCEPTELE DE ABUZ, NEGLIJARE, EXPLOATARE ŞI TRAFIC 1.1.1 Abuzul copilului Conform legii 272/2004 abuzul asupra copilului este definit ca orice actiune voluntara a unei persoane care se afla într-o relatie de raspundere, încredere sau de autoritate fata de acesta, prin care este periclitata viata, dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala, integritatea corporala, sanatatea fizica sau psihica a copilului. Organizaţia Mondială a Sănătăţii relatează următoarea clasificare: “Abuzul fizic asupra copilului reprezinta actiunea sau lipsa de actiune (singulara sau repetata) din partea unui parinte sau a unei persoane aflata in pozitie de raspundere, putere sau incredere care are drept consecinta vatamarea fizica actuala sau potentiala”. Abuzul fizic presupune supunerea copilului la: lovire, ranire, legare, asejzare in genunchi, otravire, intoxicare sau arderi produse intentionate. “Abuzul emotional reprezinta esecul adultului de care copilul este foarte legat de a oferi un mediu de dezvoltare corespunzator sau acte comportamentale care pot dauna dezvoltarii fizice, mentale, spirituale, morale sau sociale”. In cadrul acestui tip de abuz pot fi mentionate: restrictii de deplasare, discriminare, ridiculizare sau alte forme de tratament ostil si de respingere. . “Abuzul sexual este implicarea unui copil intr-o activitate sexuala pe care el nu o intelege, pentru care nu are capacitatea de a-si da incuvintarea informata, pentru care nu este pregatit din punct de vedere al dezvoltarii sau care incalca legile sau tabuurile (interdictiile) sociale”. Abuzul sexual asupra copilului presupune antrenarea copilului intr-o activitate realizata cu intentia de a produce placere sau de a satisface nevoile unui adult sau unui alt copil, care, prin varsta si dezvoltare se afla fata de el intr-o relatie de raspundere, incredere sau putere” (De exemplu, atragerea sau obligarea copilului la acţiuni indecente, exploatarea copilului pentru prostituţie sau alte practici indecente, exploatarea copiilor în materiale sau expuneri pornografice). Copiii sunt dependenti de cei care ii ingrijesc pentru satisfacerea nevoilor fizice si emotionale. De aceea abuzul sexual poate fi savarsit de bunici, parinti,alte rude apropiate, alte persoane care ingrijesc copilul, persoane de incredere (vecini, profesori). Caracterul secret care domneste in legatura abuziva precum si vulnerabilitatea copilului il obliga pe acesta la tacere permitand repetarea abuzului timp de mai multi ani. Într-un studiu privind „Exploatarea sexuală comercială a copiilor“, realizat în Statele Unite ale Americii, Canada şi Mexic, şi publicat în septembrie 2001, sunt identificaţi şi definiţi termeni asociaţi cu abuzul şi exploatarea sexuală a copiilor. Astfel, conform acestui studiu, sunt descrise o serie de subtipuri ale abuzului sexual asupra copilului: Violul şi molestarea fiind „cunoaşterea intimă a unei persoane, cu forţa sau/şi împotriva voinţei acesteia; sau fără a recurge la forţă şi nici împotriva voinţei persoanei - în cazul în care victima este

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 193

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 incapabilă să-şi dea consimţământul, din cauza unei incapacităţi fizice sau psihice, permanentă sau temporară“. Pornografia _ „angajarea, folosirea, inducerea, atragerea sau constrângerea unui copil în a se implica sau a asista altă persoană într-un comportament sexual explicit sau simulat, în scopul producerii unei imagini vizuale a unui astfel de comportament“. Abuzul sexual este asociat adesea cu alte tipuri de abuz Alti autori (Pecora si colaboratorii, 1992) propun conceptualizarea abuzului comis împotriva copilului la trei niveluri: societal, instituţional şi familial. 1.Abuzul societal reprezinta «suma acţiunilor, atitudinilor şi valorilor societăţii care împiedică buna dezvoltare a copilului» (Giovannoni, 1985). Abuzul societal se refera la:
existenta inegalitatii educationale sau de formare profesionala intre diferitele categorii de familii si copii ale acestora
marginalizarea unor familii
gradul crescut de violenta in societate
neinterzicerea prin lege a unor forme de pedeapsa corporala
inegalitatile de sanse intre copiii din mediul urban si rural 2.Abuzul instituţional se refera la orice actiune comisa in cadrul ori de catre o institutie sau orice lipsa de actiune care provoaca o suferinta fizica sau psihologica inutila si/sau care afecteaza evolutia ulterioara a copilului. De exemplu unele şcoli, spitale, autorităţi, institutii, unităţi medicale operează în modalităţi discriminatorii, sau de nerespectare a drepturilor copiilor şi ale omului, în general. 3. Abuzul familial – este cel comis de membrii familiei copilului. De asemnarea, unui anumit comportament din cadrul familial ca fiind abuz sau neglijare depinde de o serie de factori sociali şi culturali. Desi familia ar trebui sa constituie un mediu securizant pentru copil, aici se intalnesc frecvent diferite forme de abuz (de exemplu bataia, folosita inca frecvent ca metoda de disciplinare, constituie un abuz) Forme particulare de abuz familial: Intoxicaţii ale copilului ca urmare a obligării acestuia de a bea băuturi alcoolice sau de a înghiţi tranchilizante pentru a obţine calmul sau somnul copilului, precum şi situaţia nou-născutului cu mamă toxicomană. Sindromul copilului scuturat este o forma de abuz asupra copilului cu vârsta sub un an şi pe plan mondial reprezintă principala cauză a decesului nou-născuţilor consecutiv relelor tratamente. Greutatea relativ mare a capului sugarului în raport cu corpul, precum şi lipsa de forţă a muşchilor cefei îl fac pe acesta deosebit de vulnerabil la scuturările bruşte şi brutale, voluntare sau datorate unor comportamente inadecvate ale părinţilor/altor persoane, unele dintre acestea fiind considerate o formă de joacă cu copilul. 1.1.2 Neglijarea copilului Prin neglijarea copilului se întelege omisiunea, voluntara sau involuntara, a unei persoane care are responsabilitatea cresterii, îngrijirii sau educarii copilului de a lua orice masura subordonata acestei responsabilitati, fapt care pune în pericol viata, dezvoltarea fizica, mentala, spirituala,

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 194

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 morala sau sociala, integritatea corporala, sanatatea fizica sau psihica a copilului (Legea 272/2004). Cu alte cuvinte, neglijarea consta in lipsa de actiuni din partea persoanei care are responsabilitatea cresterii, ingrijirii si educarii copilului in scopul asigurarii conditiilor necesare satisfacerii nevoilor de dezvoltare ale copilului. Neglijarea include nesupravegherea copilului şi lipsa protecţiei în faţa pericolelor. Neglijarea este considerata grava atunci cand viata copilului este pusa in pericol prin ignorarea nevoilor sale vitale. Abandonul copilului de catre adult este o forma grava de neglijare. Neglijarea fizica se refera la privarea de alimentatie, de imbracaminte, de medicamente sau de domiciliu. Uneori neglijarea fizica poate avea urmari mult mai grave decat abuzul fizic. Exemple de neglijare fizica:
copilul este privat de alimentatie, sau alimentatia este neconforma cu varsta si nevoile copilului, mesele sunt neregulate;
haine nepotrivite pentru anotimp, haine prea mari sau prea mici, haine murdare;
lipsa celor necesare igienei corporale si a conditiilor de igiena adecvate;
lipsa ingrijirilor medicale necesare si a tratamentelor prescrise, omiterea vaccinarilor si a vizitelor de control;
lipsa locuinei, locuinta improprie, prost intretinuta, neincalzita, conditii insalubre, mobilier absent, substante toxice la indemana copilului, pericole de incendiu, instalare proasta datorata mutarilor frecvente Neglijarea educationala implica tot ceea ce tine de impiedicarea frecventarii unei forme de invatament, prin obligarea copilului la alte activitati decat cele scolare sau la vagabondaj. Exemple de neglijare educationala:
neincadrarea in sistemul de invatamant,
lipsa sau neadecvarea stimularii pentru invatare,
lipsa de urmarire si dezinteresul fata de performantele scolare ale copilului. Neglijarea emotionala presupune lipsa semnelor de afectiune si a aprecierilor ;ignorarea evenimentelor importante din viata copilului, omiterea incurajarilor asteptate de copil, modalitati neadecvate de raspuns la nevoile sale emotionale. De cele mai multe ori parintii incearca sa substituie relatia afectiva prin satisfacerea tuturor nevoilor materiale in mod neobisnuit. Neglijarea emotionala este, in general, foarte greu de depistat de aceea ea persistand un timp destul de mare, poate provoaca mari daune dezvoltarii emotionale si fizice a copilului. Abandonul ca forma extrema de neglijenta reprezinta incetarea imputabila a oricaror legaturi intre parinti si copil, legaturi care sa dovedeasca existenta unor raporturi parintesti normale. Cei mai multi copii abandonati sunt rezultati din legaturi nelegitime si nu sunt integrati in familie din cauza prejudecatilor si cutumelor. O alta categorie o reprezinta copiii proveniti din familii cu probleme economice sau copiii cu probleme medicale grave. 1.1.3 Exploatarea copilului Exploatarea copilului prin muncă înseamnă orice formă de muncă a copilului, de ale cărei beneficii profită un adult şi care are drept consecinţă afectarea dezvoltării, educaţiei şi motalităţii.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 195

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 Exploatarea comercială sau de altă natură a copilului presupune folosirea copilului în câmpul muncii, în prostituţie sau alte activităţi in beneficiul altor persoane. Aceste activităţi afecteaza grav dezvoltarea fizica, mintala, educaţionala, spirituala, morala sau social-emoţionala a copilului. Există mai multe forme ale exploatării copilului. Ponderea cea mai mare a acestui tip de abuz o deţine obligarea copilului să aibă grijă de fraţii mai mici în loc să meargă la şcoală sau obligarea copilului să muncească în detrimentul şcolii. Astfel, un copil este exploatat dacă:
copilul este trimis să muncească pe bani in loc să meargă la şcoală
copilul este obligat să stea cu fraţii mai mici în loc să meargă la şcoală
copilul este trimis să cerşească în loc să meargă la şcoală Principalul motiv al exploatarii copilului este saracia. Anumite munci constituie exploatarea copiilor, îi priveaza de educatie, le fura copilaria si perpetueaza saracia. Cele mai grave forme de exploatare prin munca sunt: munca pe strada, cersetoria, prostitutia, munca in constructii, munca in medii toxice (turnatorii), servitudinea, ingrijirea fratilor mai mici, munca fortata. Cele mai vulnerabile categorii de copii care pot fi exploatati prin munca sunt: copiii strazii, copiii din comunitatile de rromi, copiii din mediul rural, copiii victime ale traficului de persoane. Conditiile care favorizeaza exploatarea prin munca sunt: munca la negru, prezenta unui handicap/dizabilitati, familii in dificultate (consum de alcool, droguri, abuz asupra copilului, violenta domestica, nivel de educatie scazut, somaj), saracia, lipsa de informare si sensibilizarea a copiilor, familiiilor, comunitatii. Nu orice munca efectuata de copil reprezinta exploatarea prin munca a acestuia (de ex: curatatul camerei, spalatul vaselor). Constituie exploatare prin munca:
muncile care, prin natura lor impiedica participarea copilului la procesul de educatie, dauneza sanatatii, securitatii sau moralitatii copilului.
implicarea in activitati economice a copiilor sub 12 ani
implicarea in cele mai grave forme de munca a copiilor sub 18 ani
sclavia, servitutea, utilizarea copiilor in conflicte armate
prostitutia, productia de material pornografic, spectacole pornografice
implicarea copiilor in activitati ilicite (trafic de stupefiante etc.) 1.1.4 Traficul şi răpirea de copii Traficarea reprezinta transportul, adăpostirea şi vinderea de persoane în interiorul unei ţări sau în exteriorul ei, uzând de forţă, coerciţie, răpire, înşelăciune sau fraudă, în scopul de a plasa persoanele respective în situaţia de a munci sau presta forţat diferite servicii - cum ar fi prostituţia, sclavia domestică sau alte forme de sclavie. Traficarea copilului este un proces în care un copil este retras din sfera protecţiei şi autorităţii parentale şi considerat ca având valoare comercială. Aici sunt incluse acţiunile de recrutare,

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 196

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 transport, furnizare sau vânzare de persoane cu implicarea înşelăciunii, ameninţării sau agresării inclusiv pentru recuperarea de datorii, desfăşurate în interiorul sau înafara ţării de origine. Traficul de fiinte umane si, in speta, traficul de copii, sunt clar definite prin reglementarile internationale si legislatia interna ca infractiuni al caror scop este intotdeauna exploatarea. Copiii pot fi traficaţi intern, la nivel naţional, sau internaţional, în majoritatea cazurilor scopul traficării fiind exploatarea sexuală sau prin muncă. Traficul de copii este indisolubil legat de problematica exploatarii si, implicit, a abuzului, precum si de vanzarea de copii, prostitutia si pornografia infantila, adoptia ilegala. Adesea formele de abuz, neglijare, exploatare, trafic pot fi gasite impreuna la acelasi copil:
abuzul de orice tip poate fi combinat cu neglijarea.
formele de abuz se includ reciproc: abuzul sexual conţine abuzul fizic şi emoţional, abuzul fizic conţine abuzul emoţional.
abuzul emoţional se împleteşte adeseori cu neglijarea.
anumite forme de abuz sau neglijare se dezvoltă pe fundalul unui abuz societal care tolerează, nu dezvoltă servicii, nu educă, nu dezvoltă atitudini,
abuzul societal accentuează sau re-victimizează copilul maltratat în relaţia cu cel care are responsabilitatea de a-l îngriji.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 197

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 1.2 LEGISLATIA ROMÂNEASCA CU REFERIRE LA PROTECTIA COPILULUI ABUZAT, NEGLIJAT, EXPLOATAT ŞI TRAFICAT Inspirandu-se din Conventia ONU cu privire la Drepturile Copilului, România a adoptat în anul 2004 o legislatie în favoarea copilului si a respectarii drepturilor copilului (Legea 272/2004) Conform legislatiei romane si documentelor internationale la care Romania este parte, toti copiii au dreptul de a fi protejati împotriva oricăror forme de abuz, neglijare, exploatare, trafic inclusiv impotriva abandonului, a abuzului fizic, emotional sau sexual, impotriva exploatarii sexuale in scopuri comerciale si a exploatarii economice de orice fel, a rapirii si a traficarii, a tratamentelor crude sau degradante, a migratiei ilegale sau in situatii de risc, a încheierii adopţiilor, naţionale ori internaţionale, în alte scopuri decât interesul superior al copilului, a dezvoltării forţate a talentelor în dauna dezvoltării armonioase, fizice şi mentale, a exploatării de către mass-media, precum si impotriva oricaror alte forme de abuz . Pe langa aspectele generale mentionate, un aspect important introdus de cadrul legal intrat in vigoare din anul 2005 este abordarea aprofundata si complexa a unor arii de interventie care privesc in ansamblu prevenirea si protectia copiilor impotriva celor mai grave incalcari ale drepturilor acestora: abandonul, neglijarea si toate formele de abuz; exploatarea sub orice forma, inclusiv exploatarea copiilor prin munca si exploatarea sexuala in scopuri comerciale; rapirea, vanzarea si traficul de copii; consumul si traficul de droguri; migratia copiilor in strainatate ca minori neinsotiti sau acompaniati de reprezentanti legali care nu dispun de capacitatea de a le acorda protectia si ingrijirea necesara; utilizarea si victimizarea copiilor in relatie cu retelele de criminalitate organizata.

In Legea 272/2004 exista reglementari speciale in ceea ce priveste abuzul, neglijarea, exploatarea sau traficarea copilului: Art. 85, art. L.272/2004

89, Dispunerea protectiei copilului impotriva oricaror forme de violenta, abuz, rele tratamente sau neglijare, precum si obligatia, pentru toti angajatii institutiilor publice sau private care, prin natura profesiei, intra in contact cu copiii, de a sesiza de urgenta DGASPC spre a lua masurile necesare;

Art. 90, L.272/2004

Interzicerea expresa a pedepselor fizice aplicate copiilor, sub orice forma si in orice mediu, precum si interzicerea privarii copiilor de drepturile lor, de natura sa puna in pericol viata, integritatea corporala, sanatatea fizica sau psihica si dezvoltarea acestora;

Art.99, L. 272/2004

Reglementarea protectiei copilului impotriva oricarei forme de exploatare, precum si a obligatiei institutiilor si autoritatilor publice de a adopta masuri pentru prevenirea si combaterea transferului ilicit si al nereturnarii copiilor, a incheierii adoptiilor in alte scopuri decat interesul superior al copilului, a exploatarii sexuale, a rapirii si traficarii copiilor in orice scop si sub orice forma, a dezvoltarii fortate a talentelor copiilor in dauna dezvoltarii lor armonioase fizice si

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 198

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 mintale, a exploatarii de catre mass-media sau in cadrul experimentelor stiintifice, a implicarii copiilor in conflicte armate; Art. 98, L. 272/2004

Reglementarea responsabilitatii comune a Ministerului de Interne, a ANPDC si a Ministerului Educatiei pentru adoptarea tuturor masurilor necesare, legislative, administrative si educative, in vederea protectiei efective a copiilor impotriva oricaror forme de traficare interna sau internationala, inclusiv de catre proprii parinti, precum si dispunerea elaborarii unei strategii nationale in acest scop, care sa includa un mecanism intern de coordonare si monitorizare a masurilor intreprinse

Art.95, L. 272/2004

Dispunerea posibilitatii de a administra din oficiu, ca proba in instanta, a declaratiei scrise a copilului referitoare la abuzul sau formele de exploatare la care a fost supus, precum si a posibilitatii de inregistrare a declaratiei copilului prin mijloace audio-video, in prezenta unui psiholog;

Art. 124-131, art. 64- Dispunerea solutionarii in regim de urgenta a cauzelor care privesc 67, art. 94-L.272/2004 copiii, termenele de judecata pana la stabilirea unei masuri de protectie neputand depasi 10 zile, precum si a posibilitatii actionarii (de catre directia generala de asistenta sociala si protectia copilului), in baza unei ordonante presedintiale emise de instanta judecatoreasca competenta, pentru asigurarea protectiei in regim de urgenta a copilului victima a abuzului, neglijarii, exploatarii sau traficarii; Art. 18, L. 272/2004

Art. 18-21 272/2004

ale

Art. 115-117, 272/2004

Reglementarea deplasarii copiilor in strainatate, prin impunerea instiintarii si acordului ambilor parinti, precum si prin obligarea parintilor/reprezentantului legal de a anunta la politie disparitia copilului de la domiciliu, in termen de 24 de ore de la constatare; L. Reglementarea protectiei de urgenta, pe teritoriul statului gazda, a copiilor aflati neinsotiti in strainatate, a repatrierii acestora si a acordarii protectiei necesare pe teritoriul Romaniei, prin dispunerea de obligatii speciale in sarcina misiunilor diplomatice ale Romaniei in strainatate si in sarcina altor institutii si servicii romane, precum si prin dispunerea incheierii de tratate speciale cu statele sau cu autoritatile statelor vizate; L. Reglementarea infiintarii, diversificarii si dezvoltarii serviciilor la nivel local, pentru a raspunde nevoilor de asistenta si sprijin pentru copii si familii, prin introducerea licentei de functionare acordata de catre ANPDC, in baza respectarii de catre acestea a standardelor minime obligatorii pentru fiecare tip de serviciu, elaborate de catre ANPDC, precum si reglementarea inspectiei periodice a serviciilor;

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 199

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 Competenţa prevenirii situaţiilor de risc şi comportamentelor abuzive ale părinţilor, este stabilită expres în sarcina serviciilor de asistenţă socială de la nivel local. Cadrul legal din Romania care reglementeaza acest domeniu mai cuprinde: Constituţia României

Articolul 45 aliniatul 3, interzice in mod expres exploatarea prin munca a copiilor.

Codul Penal

Infracţiunile privitoare la viaţa sexuală, proxenetismul, lipsirea de libertate în mod ilegal.

Codul muncii

Copilul are dreptul să muncească începând cu vârsta de 15 ani, dar beneficiind de condiţii speciale la locul de muncă (art.7 din Codul Muncii şi Normele Generale de Protecţie a Muncii aprobate prin Ordinul nr.185/1990); intre 15 şi 16 ani, acordul părinţilor este obligatoriu; in cazul în care copilul nu a absolvit învăţământul obligatoriu, angajatorul trebuie să permita şi să faciliteze continuarea studiilor în acest.

Legea nr. 203/2000

de ratificare a Convenţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii (OIM) nr. 189/1999 privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor.

Legea nr. 470/2001

Prin aceasta lege România a ratificat Protocolul facultativ la Convenţia cu privire la drepturile copilului, referitor la vânzarea de copii, prostituţia copilului şi pornografia infantilă, semnat la New York la 6 septembrie 2000. Aceasta lege incrimineaza în dreptul intern următoarele fapte: oferirea, livrarea sau acceptarea unui copil, în scopul exploatării sexuale, transferului de organe pentru profit şi supunerii la muncă forţată a copiilor; obţinerea consimţământului în mod fraudulos pentru adopţie şi încălcarea instrumentelor juridice în materia adopţiei; oferirea, obţinerea, procurarea, furnizarea copiilor pentru prostituţie; activităţi care implică pornografia infantilă. De asemenea, aceeaşi lege stabileşte că statele sunt obligate să ia măsurile necesare atât pentru instrumentarea cu celeritate, cât şi pentru sancţionarea acestor fapte cât şi pentru protecţia victimelor acestor infracţiuni.

Legea nr. 678/2001

privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane (Regulamentul de aplicare a dispoziţiilor acesteia, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 299/2003), cu modificările şi completările ulterioare prevazute in OU 79/2005.

Legea nr. 682/2002

privind protecţia martorilor.

Legea nr. 196/2003

privind prevenirea şi combaterea pornografiei.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 200

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008

Legea nr. 211/2004

privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor.

Legea nr. 304/ 2005

care ratifica Convenţia Consiliului Europei privind despăgubirea victimelor infracţiunilor violente. Aceasta instituie trei categorii de masuri care se adreseaza in mod direct nevoilor victimei infractiunilor: informarea victimelor infracţiunilor cu privire la drepturile lor; consilierea psihologică; asistenţa juridică gratuită.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 201

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 1.3 PRINCIPII DE LUCRU CU COPILUL CARE A SUFERIT O FORMA DE ABUZ, NEGLIJARE, EXPLOATARE, TRAFIC Pentru ca un copil sa se dezvolte armonios, pentru a deveni un adult adaptat si echilibrat este nevoie de:
dragostea celor care il ingrijesc
conditii de dezvoltare fizica si psihica
mediu de crestere di dezvoltare echilibrat, fara conflicte, bazat pe respect si dragoste
conditii optime de educatie Copilul are nevoie:
sa i se recunoasca valorile
sa fie crezut
sa fie ajutat sa gaseasca solutii problemelor lui
sa fie recompensat Copilul poate fi educat cu tact si rabdare, evitand violenta si pedepsele nejustificate. Asistentul Maternal Profesionist care isi propune sa protejeze un copil supus unei forme de abuz trebuie sa respecte urmatoarele principii: 1. Valorizarea elementelor pozitive ale copilului si familiei acestuia 2. Respectarea demnitatii si individualitatii copilului/familiei 3. Respectarea parintilor copilului 4. Ascultarea opiniei copilului si luarea in considerare a acesteia, tinand cond de gradul sau de maturitate 5. Asigurarea stabilitatii si continuitatii in ingrijirea, cresterea si educarea copilului 6. Respectarea identitatii culturale, etnice, religioase si lingvistice a copilului 7. Celeritate in luarea oricarei decizii cu privire la copil 8. Promovarea parteneriatului cu copilul, familia, structuri si grupuri locale. 9. Respectarea confidentialitatii informatiilor despre copil si familia acestuia. Ca AMP care aveti in ingrijire un copil care a fost supus unei forme de abuz, neglijare, exploatare, trafic este recomanbabil să: 1. Oferiti un exemplu bun. Copiii invata cum sa se comporte urmarindu-i pe adulti. Asistentul Maternal Profesionist trebuie sa faca un efort pentru a-si pastra un sens al valorilor si moralei in paralel cu modul de a se exprima non-violent si de a oferi un exemplu in acest sens. Daca copilul va vede certandu-va, asigurati-va ca va va vedea si impacandu-va si niciodata nu continuati cu violenta fizica sau verbala in prezenta lui. 2. Folositi metode de disciplinare non-violente. Exista suficiente cai de pedepsire fara violenta, astfel incat pentru rezolvarea uneori a problemelor, pedepse de genul: "5 minute stai pe acest scaun" sau "2 minute la colt" sunt suficiente si non-violente. Amintiti-va insa ca mereu sa lăudaţi un comportament frumos. 3. Limitati expunerea la violenta. Acordati mare atentie programelor de la televizor, casetelor video si programelor de pe internet pe care copilul le urmareste si limiteaza expunerea acestuia la temele violente. Pistoalele si sabiile de jucarie, dar si alte jucarii ce promoveaza violenta si agresiunea trebuiesc limitate si monitorizate.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 202

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008

4. Impuneti reguli clare si limite potrivite varstei. Copiii trebuie sa cunoasca exact ce se asteapta de la ei si consecintele daca nu coopereaza. Mai mult, fiti siguri ca copilul intelege toate regulile din familie - puteti chiar sa-l implicati in stabilirea unora. De asemenea, mentinerea acelorasi reguli in mod consistent reduce conflictele si va mentine credibilitatea dvs ca persoana de ingrijire. 5. Oferiti copilului multa afectiune si atentie. Copiii care se simt iubiti, in siguranta si care au format un sentiment de incredere cu adultul care-i ingrijeste sunt mai putin violenti si agresivi decit ceilalti. Puteti construi acest sentiment de incredere si siguranta copilului avand un rol activ in viata lui, petrecand in mod consistent suficient timp de calitate cu el si oferindu-i multa dragoste, laude si incurajari. Chiar si o perioada de timp scurta petrecuta astfel, poate aduce numai satisfactii si pentru persoana care ingrijeste copilul, dar mai ales pentru copil. Un AMP care ingrijeste un copil supus abuzului, neglijarii, exploatarii, traficului va avea în vedere:
sa puna in prim planul actiunilor sale interesul superior al copilului
sa considere ca semnalarea cazurilor de violenta asupra copilului intra in obligatiile sale
sa acorde copilului prezumtia de credibilitate
sa puna actiunile sale in acord cu faptul ca perceptia copilului asupra abuzului si neglijarii evolueaza pe masura ce se dezvolta
sa evite acele interventii care ar adauga un abuz in plus in viata copilului
sa incurajeze participarea copilului si a parintelui (adultului) protector la activitatile care vizeaza rezolvarea situatiilor de abuz, neglijare, exploatare, trafic
sa tina cont de faptul ca munca cu un copil supus unei forme de violenta se desfasoara in echipa, alaturi de persoane cu calificare profesionala de specialitate in domeniul violentei
sa respecte confidentialitatea cu privire la informatiile legate de copil
sa stie ca interventia specializata se adreseaza: copilului, reprezentantului legal, apartinatorului protector si abuzator. Aveti grija sa:
Colaborati cu specialistii din echipa multidisciplinara care au realizat evaluarea detaliata a cazului, in cadrul etapei de planificare a activitatilor si intocmire a PIP, care contine masurile si serviciile necesare copilului abuzat, neglijat, exploatat sau traficat precum si familiei acestuia.
Planificati in timp activitatile specifice, in cadrul etapei de planificare a activitatilor si intocmire a PIP (aceasta actiune este realizata de echipa multidisciplinara in parteneriat cu familia si, dupa caz, cu copilul).
Ierarhizati activitatile ce urmeaza a fi derulate impreuna cu asistentul social al copilului si asistentul social care va supervizeaza activitatea.
Asistati, acompaniati si oferiti suport emotional copilului si familiei in procesele de terapie, Incurajati participarea la programele de terapie si consiliere.
Participati la sedinte de terapie/alte activitati cuprinse in plan, daca persoana responsabila cu implementarea programului specific de interventie/terapie considera acest lucru oportun sau necesar.
Informati asistentul social al copilului (responsabil de caz) despre situatiile nou aparute in ceea ce priveste copilul.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 203

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 MESAJE –CHEIE: 1. Abuzul, neglijarea si exploatarea copilului sunt forme de rele tratamente produse de parinti sau orice alta persoana aflata in pozitie de raspundere, putere sau relatie de incredere cu copil, care produc vatamare actuala sau potentiala asupra sanatatii copilului si pun in pericol viata, dezvoltarea si demnitatea acestuia 2. Incluzând semnificaţiile menţionate, conceptul de abuz asupra copilului are o cuprindere foarte largă si se poate aplica tuturor mediilor cu care copilul se află în relaţie: familie, şcoală, instituţii de protecţie, locuri de muncă, locuri de detenţie, comunitatea în ansamblul său. 3. Copilul trebuie protejat impotriva oricaror forme de abuz. 4. În cazul abuzului sexual, odată ce copilul l-a recunoscut şi dezvăluit, este vitală prezenţa unui adult, mai ales a unui părinte protector sau persoane de îngrijire, în care copilul are încredere şi îl ajută să facă faţă acestei experienţe dramatice şi să înţeleagă ce i s-a întâmplat, oferindu-i sprijin şi protecţie. 5. In legislatia romaneasca , abuzul impotriva copilului este sanctionat sub diferite denumiri, in functie de natura dreptului incalcat si gravitatea faptei . 6. Copii care au trait experiente nefericite se pot comporta in moduri care sunt diferite de ceea ce se asteapta de la ei, in concordanta cu varsta pe care o au 7. AMP au un rol important in a-i ajuta pe copiii a caror dezvoltare a fost afectata de experintele din trecut.

INTREBARI DE AUTOCONTROL

1. 2. 3. 4. 5. 6.

Când avem de-a face cu o situatie de abuz, respectiv de neglijare a copilului ? Ce forme (tipuri) principale de manifestare pot fi calificate astfel? Care sunt cauzele principale ale abuzului sau neglijãrii copilului? Ce inseamna exploatarea copilului? Dati 3 exemple. Ce inseamna traficul de copii? Enumerati 3 legi sau reglementãri juridice sau administrative importante pentru acest domeniu. 7. Enumerati 5 principii pe care trebuie sa le respecte un AMP care ingrijeste un copil supus unei forme de abuz.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 204

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 2.1 SEMNELE, ELEMENTELE EVOCATOARE ALE ABUZULUI, NEGLIJARII, EXPLOATARII SI TRAFICULUI ASUPRA COPILULUI 2.1.1 Semnele abuzului fizic Stare generala: Intarzierea dezvoltarii staturo-ponderale si mentale, tulburari de limbaj, carente alimentare, tulburari ale somnului. Tulburari cu exprimare somatica: rahitism, insomnie, enurezis, dermatoze,, anorexie, intirziere in dezvoltarea fizica. Alte semne fizice:
diverse leziuni dermatologige consecutive traumei (echimoze, escoriatii, hematoame, zgarieturi, taieturi, arsuri, par smuls, urme de legături la nivelul membrelor),
fracturi osoase, dislocari, deformari ale membrelor,
leziuni la nivelul sistemului nervos central (dizabilitati motorii, deficite senzoriale, paralizii oculare, convulsii, hemiplegii, coma), hemoragii cerebrale sau retiniene, leziuni ale organelor interne.. Localizarea leziunilor, varsta copilului si explicatia felului in care acestea au aparut, pot indica abuzul. Cele mai grave si delicate sunt traumele care nu au nici un semn exterior (traume craniene, ale organelor interne, fracturile). Manifestari comportamentale: ascultare neconditionata, instabilitate (nu vrea sa se aseze, motiveaza ciudat urmele de pe corp, nu-si aminteste cauza lor, evita orice confruntare cu parintele, pare excesiv de docil, impietrit sau bizar, hipervigilent, cu reactii de aparare fizica nemotivate, tresariri sau, dimpotriva, manifestand teribilism si violenta in relatii interpersonale), nevoia disperata de a atrage atentia, comportamente dezordonate. S-a descris la unii copii o stare de «vigilenţă îngheţată», adică o atenţie anxioasă şi imobilă faţă de anturaj, ca şi cum copilul ar scruta cu frica mediul pentru a observa din timp pericolul potenţial sau pentru a anticipa dorinţa altciuva din anturaj. La polul opus se află copilul care are o uimitoare lipsă de rezervă în ceea ce priveşte relaţia cu persoanele străine : se duc repede la ei, stabilesc rapid relaţii cu persoane necunoscute. Această familiaritate, această lipsă de teamă de străini relevă distorsiunea profundă a relaţiei cu părinţii, tulburări de ataşament. Trairi afectiv-emotionale: neincredere, teama, curiozitate scazuta sau absenta, vigilenta anxioasa (mentionata anterior), dificultati de contact interpersonal, frica de separare, vulnerabilitate la situatii stresante, dificultati de autocontrol, de intelegere si de invatare, tulburari de somn (somnolenta sau insomnii, coşmaruri sau terori nocturne), lipsa de control si motivatie saraca. Copiii vicime ale abuzului fizic dezvoltă frecvent sentimentul de vinovăţie, adică părinţii îl bat pentru că este «copil rău». În plan social: dificultăţi şcolare (dificultăţi de concentrare a atenţiei, agitaţie, nerespecatrea regulilor) eşec şcolar la majoritate cazurilor, agresivitate, impulsivitate faţă de ceilalţi copii ceea ce contribuie la respingerea si izolarea lor de catre ceilalti copii (cercul vicios agresivitatedevalorizare-excludere).

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 205

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 2.1.2 Semnele abuzului emotional Trairi emotionale: stima de sine redusa, timiditate, sentimente de vina, interiorizare, neincredere, ostilitate, nefericire, frica (anxietate), dezvoltarea unui nucleu de manifestari nevrotice depresive si obsesive, tendinte autoagresive. Intarzie dezvoltarea sentimentului de sine, a maturizarii emotionale si a capacitatii empatice. Comportament social: esec permanent, manifestari agresive, inhibitie sociala, dificultati de adaptare si de comunicare, incapacitatea de exprimare prin joc. Fuga de acasa, acte antisociale, dificultati de adaptare durabile repetate intr-un mediu nou, lipsa de initiativa, de creativitate, lipsa de autonomie, anxietate (frica) de separare inclusiv la varsta adulta. 2.1.3 Semnele abuzului sexual Aspect clinic: Pot fi observate mai ales în primele 24-48 de ore de la producerea abuzului contuzii, echimoze, inflamaţii, sângerări, până la leziuni genitale grave, infecţii genito-urinare, înroşirea sau lezarea orificiului anal sau vaginal. Copilul poate prezenta vulnerabilitate la boli cu transmitere sexuală, tulburări digestive şi de somn, panica, agravarea unor boli cu componentă psihică, tulburări de comportament alimentar, cefalee şi dureri abdominale. Trăiri emoţionale: culpabilitate, responsabilitate tensionantă de a pastra secretul, frica, pedeapsa, degradarea imaginii de sine, sentiment de murdărie corporală, ostilitate, furie, stări depresive şi eventual tendinţe suicidale. Manifestări comportamentale: ostilitate sau agresiune faţă de alte persoane, atitudini de protejare a abuzatorului, pierderea deprinderilor sociale, letargie, nepăsare fată de sine, postura corpului exprimând copleşire, masturbare prelungită şi intempestivă la copilul mic, curiozitate sexuală mare exprimată chiar şi violent având un limbaj împrumutat de la adulţi, joc de alură sexuală cu păpuşile sau cu copii de aceeaşi vârstă. În plan psihologic:
oboseală;
tulburări alimentare: anorexie, vărsături, refuz de alimentare;
tulburări de somn: coşmaruri, anxietate la culcare, ritualuri la culcare, treziri nocturne repetate, terori nocturne;
tulburări afective: apatie, stare confuză, faţă tristă, dezinteres faţă de joc, criză de lacrimi putându-se ajunge până la stări depresive;
tulburări de adaptare: dificultăţi şcolare bruşte, izolare, fugă, refuzul de a sta acasă singur cu adulţii sau invers, investire şcolară mare, şcoala şi persoanele adulte fiind singurul loc de refugiu. Toate aceste semne si simptome nu dovedesc neapărat abuzul sexual dar apariţia lor bruscă fără ca un eveniment să le justifice, o situaţie familială de risc poate să ne îndrepte către această posibilitate. 2.1.4 Semnele neglijarii Stare generala: copil infomentat sau alimentat nepotrivit, copil neigienizat, cu aspect vestimentar neadecvat, pedepsit in repetate randuri, nu-si cunoaste ziua nasterii, are un program de viata neadecvat varstei sale, este nesupravegheat. Somatic si comportamental: hipo/hiperponderal, bolnavicios, labil psihic.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 206

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008

Trairi emotionale: neatasat, introvertit, incapabil de a stabili relatii interpesonale durabile. 2.1.5 Semnele exploatarii Copiii exploatati pierd cele mai multe dintre ocaziile de a se bucura de perioada minunată a copilariei. Exploatarea stă în calea activităţilor specifice copilăriei şi devine un obstacol în calea dezvoltării fizice, emoţionale şi sociale a copilului. Dezvoltare fizică: Copiii exploatati sunt mai vulnerabili decât adulţii care muncesc pentru că trupurile lor sunt încă în creştere şi nu sunt complet formate. Ei suferă de probleme de sănătate pentru că munca pe care o fac îi expune la răniri şi la îmbolnăviri. Efectele pot fi atât imediate (arsuri, tăieturi, amputari, etc.) dar pot avea şi consecinţe pe viaţă (boli de plămâni sau SIDA, afecţiuni dermatologice, TBC, hepatită etc.). Dezvoltare emoţională: Copiii exploatati lucrează adesea în circumstanţe periculoase, degradante şi/sau în condiţii de izolare. Adesea, sunt rău trataţi, abuzaţi şi lăsaţi la voia angajatorilor. Ei pot avea dificultăţi de ataşament sau nu pot avea sentimente fata de alţii, au probleme de comunicare şi cooperare cu ceilalţi. Adesea, acestor copii le lipseşte încrederea in sine şi se subapreciaza. Dezvoltare socială: Majoritatea copiilor implicati prematur in munca au performanţe şi frecvenţă şcolară scăzute; rata abandonului şcolar creşte în jurul vârstei de 11–12 ani, în special la fete; Copiii exploatati prin munca sunt expusi excluderii sociale, in special abandonului scolar, precum si la o serie de consecinte negative asupra dezvoltarii lor; in acest caz, excluderea sociala se poate propaga si la varsta adulta. 2.1.6 Semnele traficului copilului Traficul implica prin natura sa o combinatie variata a elementelor de abuz (fizic, emotional, sexual), neglijare, exploatare. In consecinta, copiii traficati vor prezenta variate combinatii ale semnelor descrise deja mai sus, corespunzator naturii formelor de abuz, neglijare, exploatare la care au fost supusi. Ca AMP va recomandam sa observati cu atentie copilul plasat in ingrijire, imediat dupa mutarea copilului la dumneavoastra si ulterior, pe intreaga perioada a plasamentului. Observarea atenta din punct de vedere fizic si comportamental este extrem de importanta pentru decelarea unor semne evocatoare ale unui eventual abuz. Nu incercati sa trageti singuri concluzii!! Orice suspiciune va fi adusa imediat la cunostinta asistentului social al copilului, urmind ca observatiile dumneavoastra sa fie discutate de o echipa de specialisti care va avea responsabilitatea de a analiza situatia si de a stabili daca exista temeri justificate pentru un abuz. Totodata, acestia vor stabili urmatorii pasi in abordarea cazului copilului pe care il ingrijiti. Ca profesionist in cadrul echipei care se ocupa de situatia copilului veti participa la discutii cu diversi specialisti (asistenti sociali, psihologi, medici etc) si veti fi in permanenta informati in legatura cu concluziile si recomandarile acestora.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 207

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 2.2 FACTORI DE RISC ASUPRA COPILULUI PENTRU ABUZ, NEGLIJARE, EXPLOATARE SI TRAFIC Unii cercetatori pun accentul pe patologia autorului abuzului ca etiologie principala: scoruri ridicate la masuratorile psihopatologice, distorsiuni cognitive, perceptii negative si asteptari nerealiste fata de copii. Este adevarat ca mamele din familiile in care gasim situatii de abuz cronic adesea sunt depresive, in special in momentul nasterii copilului. In acest caz se observa ca mama spera ca micul copil sa o ajute si eventual sa-i rezolve problemele. Alte teorii se elaboreaza in jurul transmiterii transgenerationale a abuzului . Se observa ca unele familii care maltrateaza sunt cunoscute de mai multe generatii de catre profesionistii din domeniul social. Alti cercetatori pun accentul pe factorii legati de contextul familial si de mediu, in special pe somaj, saracie, lipsa sustinerii sociale. S-a constatat ca familiile in care fenomenele de abuz, neglijare, exploatare sunt cronice au retele sociale reduse si nesatisfacatoare. Copiii acestor familii sunt mai putin implicati social. Marceline Gabel (1999) enumera urmatoarele cauze ale abuzului impotriva copilului:
factorii socio-economici;
factorii psihologici (psihoza, abuz de droguri, alcoolism);
factorii de mediu (izolare, lipsa sprijinului social);
factorii legati de istoria familiei (separare, doliu, somaj);
factori educativi (pedepse educative);
factori legati de dezvoltarea normala a unui copil mic (exersarea controlului sfincterian, tulburari ale somnului, refuz alimentar);
factori legati de dorinta adultilor care ingrijesc copilul ca acesta sa fie intr-un anumit fel si caracteristicile acestuia (nu corespunde copilului dorit: in ceea ce priveste sexul, o trasatura fizica sau alte caracteristici). Caracteristicile adultilor care comit abuz, neglijare, exploatare şi trafic:
imaturitatea si dependenta parintior de alte persoane
izolare sociala
stima de sine redusa
obtinere dificila a placerii
perceptia falsa a copilului, uneori cu schimbarea rolurilor
frica de a rasfata copilul
increderea in valoarea pedepsei
incapacitatea de a dovedi empatie privind nevoile copilului si de a raspunde adecvat acestora
nivelul redus de scolarizare a parintilor
probleme de sanatate mintale a parintilor
probleme legate de consumul de alcool si droguri
varsta mica a mamei la nasterea primului copil
nivelul intelectual scazut al mamei
maltratarea in copilarie (adultul a fost el insusi supus abuzului in timpul copilariei sale)
handicap grav sau boala cronica a unuia dintre parinti Principalii factori de risc care determină vulnerabilitatea victimei: (Factorii de risc pentru copii)

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 208

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 Riscul de a fi abuzat sau neglijat, exploatat sau traficat creste daca un copil are o dizabilitate sau alte probleme de sanatate, cum ar fi:
nasterea prematura. Nou-nascutii care se nasc devreme adeseori aduc un plus de stres emotional si financiar familiei din cauza nevoii lor de a sta mai mult in spital, ceea ce implica un cost mai mare si din cauza vulnerabilitatii generale care impune o urmarire atenta din momentul in care ajung acasa. Ei pot avea probleme de dezvoltare persistente
o dizabilitate fizica, ca de exemplu orbirea sau paralizia
inteligenta sub normal
intarzieri in dezvoltare
un temperament dificil
probleme de comportament, inclusiv tulburarea hiperkinetica cu deficit de atentie (ADHD) O legatura nesigura intre parinte si copil este de asemenea un factor de risc pentru abuz sau neglijare. Incapacitatea de se stabili o legatura poate fi rezultatul urmatoarelor situatii:
parintii nu isi doresc copilul
nasterea de gemeni sau a mai multor copii
spitalizare indelungata a nou-nascutului si separarea de parinti din cauza nasterii premature sau a unor probleme de sanatate
luarea in adoptie sau in asistenta maternala a unui copil
probleme mentale ale persoanei de ingrijire. De exemplu, un parinte care are o depresie severa pote sa isi neglijeze fara intentie copilul
copilul s-a nascut cu o afectiune severa sau o dizabilitate, cum ar fi orbire, surzenie sau autism. Aceste tipuri de probleme pot face dificila comunicarea parintelui cu copilul sau pot impiedica copilul sa ofere si sa primeasca afectiune.
Semen evocatoare de abuz
leziunea este neobisnuita sau este foarte putin probabil sa fie provocata de un accident, mai ales pentru varsta acelui copil Caracteristicile contextului social, familial si situational
instabilitatea structurii familiale
frecventa ridicata a mutarilor
numarul mare de copii in familie
mama nu are activitati sau relatii sociale
violenta conjugala
familie monoparentala
tata si mama se cunosc de putin timp
copilul maltratat este nelegitim
climatul familial
locuinta inadecvata
saracie
parintii au venituri foarte mici
mama este in general nemultumita de propria ei situatie

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 209

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 2.3 MODALITATI DE COMUNICARE CU COPILUL – VICTIMA A UNEI FORME DE ABUZ, NEGLIJARE, EXPLOATARE SAU TRAFIC
Este important sa acordati atentie comunicarii cu copilul si sa folositi abilitatile decomunicare interpersonala. Situatia este dificila deoarece copilul nu mai are incredere in adulti. Copilul pote trai sentimente de: rusine, neliniste, frica, vina.
Incercati sa comunicati cu copilul despre perceptiile si sentimentele sale. Aceasta comunicare presupune o intensa empatie cu copilul; fara intrebari, comentarii critice sau predici despre lucrurile intamplate.
In timpul comunicarii cu copilul este important sa se arate consideratie fata de parintii acestuia, deoarece acesta este atasat de ei.
Este important sa se creeze un mediu deschis, bazat pe incredere si siguranta. Copilul se teme de consecintele dezvaluirii abuzului la care a fost supus, fie ca a fost amenintat si ii este frica sa nu fie pedepsit, fie se teme de masurile ce vor aplicate abuzatorului, mai ales cand acesta este membru al familiei.
Mesajul transmis copilului trebuie sa fie acela ca el are dreptul la viata sigura si ca va fi ajutat. Copilul trebuie sa stie ca exista cineva care-l intelege, caruia ii pasa si care va face ceva pentru schimbarea situatiei lui.
Un scop al comunicarii este reducerea sentimentului de vinovatie a copilului: vinovatia pentru cele traite, dar si pentru dezvaluirea unor fapte care-i invinuiesc parintele, situatie care naste in copil teama fata de consecinte si, in acelasi timp sentimentul tradarii. Oricat de rea ar fi situatia pe care o traieste, copilul are tendinta de a fi loial parintelui.
Interlocutorul copilului trebuie sa se exprime coerent, sa-i creeze copilului posibilitatea de a spune ce simte si cum isi vede propria situatie. Atitudinea este foarte importanta, copilul are nevoie de sprijin. Comunicarea trebuie sa fie directa, sincera, calda, sa se creeze o atmosfera de deschidere, incredere, intelegere si empatie. Nu tebuie uitat ca:
AMP se afla intr-o pozitie de responsabilitate fata de copil.
trebuie pastrata confidentialitatea informatiilor (acestea sunt pentru uzul specialistilor din echipa multidisciplinara) Invatati sa-i ascultati pe copii, sa-i intelegeti si sa-i respectati Ascultarea activă este o modalitate eficienta de comunicare cu copilul, fiind cea care încurajează copilul să vorbească deschis şi liber. Prin ascultare activă se comunică respect pentru ceea ce gândeşte sau simte copilul. Factori care susţin procesul de ascultare activă:
comunicarea nonverbală (tonul şi intensitatea vocii, mimica, gestica) să fie adecvată conţinutului şi stării afective a interlocutorului;
contact vizual cu interlocutorul, fără însă a-l fixa cu privirea;
asiguraţi-vă că aţi înţeles corect ceea ce v-a comunicat copilul prin formule de genul “Ceea ce vrei tu să îmi spui este că …”;

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 210

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008









puteţi apela la afirmaţii de genul “hmm”, “da”, “înţeleg”; nu vorbiţi continuu, daţi copilului ocazia să vorbească şi să pună întrebări; ascultarea să fie autentică, cel care asculta să fie sincer interesat de problema/subiectul abordat; ascultarea să nu fie evaluativă – nu faceţi judecăţi de valoare în funcţie de propriile atitudini şi convingeri, în termeni de “bine” sau “rău”, “acceptabil” sau “neacceptabil”, “potrivit” sau “nepotrivit”, “interesant” sau “neinteresant”; nu filtraţi informaţiile în funcţie de interesele şi convingerile dvs. personale; nu utilizaţi etichete din dorinţa de a integra interlocutorul într-o categorie; ascultarea să nu se centreze numai pe mesajul verbal - cele mai multe informaţii le obţinem din mesajele non-verbale pe care le transmite copilul: reacţii vegetative (paloarea sau roşeaţa feţei), tonul vocii, gestica etc; trebuie respectate momentele de tăcere şi pauzele copilului în vorbire.

MESAJE CHEIE 1.

2. 3. 4. 5. 6.

Observarea atenta din punct de vedere fizic si comportamental este extrem de importanta pentru decelarea unor semne evocatoare ale unui eventual abuz. In acest sens, cunoasterea de catre AMP a semnelor evocatoare este esentiala. Lucrul in echipa multidisciplinara este esential atit in diagnosticarea si rezolvarea situatiilor de A/N/T/E. AMP este parte a acestei echipe de profesionisti. Factorii de risc sunt legati de contextul familial si de mediu, in special: saracie, lipsa sustinerii sociale Comunicarea cu copilul trebuie sa fie directa, sincera, calda, sa se creeze o atmosfera de deschidere , incredere, intelegere si empatie Invatati sa-i ascultati pe copii, sa-i intelegeti si sa-i respectati AMP se afla intr-o pozitie de responsabilitate fata de copil. Confidentialitatea informatiilor trebuie pastrata (acestea sunt pentru uzul specialistilor din echipa multidisciplinara)

INTREBARI DE AUTOCONTROL: 1. 2. 3. 4. 5.

Enumerati semne evocatoare pentru diferite tipuri de abuz (fizic, emotional), neglijare, exploatare, trafic. Care sunt principalele categorii de factori de risc pentru abuz, neglijare, exploatare, trafic? Dati exemple de factori favorizanti pentru abuz, neglijare, exploatare, trafic – 3 exemple din fiecare categorie Cum trebuie sa fie comunicarea cu copilul? Ce inseamna „ascultarea activa”?

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 211

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 3.1 MĂSURI DE PREVENIRE A ABUZULUI, NEGLIJARII, EXPLOATARII, TRAFICULUI În vreme ce intervenţia în cazurile de abuz, neglijare ,exploatare si trafic a copilului se axează în principal pe copilul victimă sau traumatizat, prevenirea se adresează în principal adulţilor: părinţii, persoane care îngrijesc copilul, profesioniştii din serviciile pentru copii şi familie, politicieni şi administratorii comunităţii. Prin acţiunile care oferă un sprijin şi asistă familiile în sarcina lor de creştere a copiilor, mai mult decât prin cele menite doar să întărească supravegherea şi depistarea cazurilor, prevenirea rămâne cea mai viabilă strategie pentru diminuarea extinderii şi a severităţii abuzului asupra copilului. Abuzul, neglijarea, exploatarea, traficul pun în pericol sănătatea, dezvoltarea, demninatea şi uneori chiar viaţa copilului. Este foarte important ca prevenirea abuzului, neglijarii, exploatarii, traficului să fie un din obiectiv social extrem de important. Noua legislaţie privind protectia drepturilor copiluli (Legea 272/2004, intrata in vigoare la inceputul anului 2005) interzice aplicarea pedepselor fizice sub orice formă, precum şi privarea copilului de drepturile sale de natură să pună în pericol viaţa, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului, atât în familie cât şi în orice instituţie care asigură protecţia, îngrijirea şi educarea copiilor. Respectarea acestor prevederi ar duce la prevenirea abuzului, neglijarii, exploatarii, traficului asupra copilului. Promovarea drepturilor copilului şi a importanţei asigurării unui cadru securizant de dezvoltare, precum şi pledoaria în favoarea copilului constituie principala activitate a muncii de prevenire a abuzului, neglijării exploatării si traficului copilului. Prevenirea abuzului, neglijarii, exploatarii, traficului se realizeaza abordând cauzele acestor fenomene., Programele de prevenire trebuie să tina cont de facorii de risc enuntati la sesiunea precedenta. Prevenirea presupune:
Promovarea valorilor non-violenţei şi creşterea nivelului de conştientizare asupra fenomenelor de abuz, neglijare ,exploatare si trafic si a consecintelor acestora
Pregatirea corespunzatoare intelegerii abuzului, neglijarii, exploatarii, traficului si in spiritul respectarii si promovarii protectiei drepturilor copilului a tuturor celor care lucrează cu şi pentru copii
Asigurarea de servicii de reabilitare şi reintegrare socială
Asigurarea participării copiilor
Crearea de sisteme de raportare şi de servicii adaptate nevoilor copiilor
Garantarea tragerii la răspundere a celor care au comis fapte de abuz, neglijare, exploatare si trafic

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 212

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 Clasificarea măsurilor de prevenire a abuzului asupra copilului: Prevenirea primară: Este forma de prevenire care face posibilă evitarea unei situaţii de risc prin informare, ridicarea nivelului de cunoştinţe şi prin sensibilizare asupra problemei. Aceasta se adreseaza populaţiei în general şi vizează diminuarea incidenţei şi deci prevenirea apariţiei A/N/T/E, asigurind premisele unei bune dezvoltări a copilului. Prevenirea secundară Crează servicii orientate spre grupurile care prezintă un risc ridicat de a deveni victime ale abuzului sau agresori. Se încearcă astfel prin aceste servicii depistarea precoce, limitarea factorilor de risc şi tratarea primelor semne evitându-se astfel producerea A/N/T/E. Prevenirea terţiară Oferă servicii victimelor abuzului sau agresorilor în vederea diminuării recurenţei A/N/T/E şi/sau a consecinţelor acestora. Se lucrează şi asupra mediului pentru a încerca înlăturarea condiţiilor care favorizează sau întreţin fenomenele de A/N/T/E. Această clasificare pe trei niveluri, în funcţie de nevoi, este pusă în discuţie de unii autori (Bouvier) care consideră că nivelul prevenirii terţiare se situează, din punct de vedere etic, pe primul plan, datorită faptului că acest nivel se referă la reducerea consecinţelor agresiunilor suferite şi uşurarea suferinţei. Masuri specifice: Pentru ca prevenirea să fie o activitate eficientă este necesar ca profesioniştii implicaţi (inclusiv AMP) să lucreze în echipa multidisciplinară şi în parteneriat cu familia. Un rol important în prevenire ar trebui să-l aibă înţelegerea şi sprijinul acordat părinţilor. Toţi părinţii au nevoie de sprijin şi înţelegere, unii pentru că în copilăria lor nu au fost sprijiniţi destul, alţii pentru că sunt într-o situaţie dificilă, alţii pentru că nu fac faţă singuri unor situaţii. Nu puţini sunt acei părinţi care ajung la concluzia că funcţia de părinţi este prea grea pentru ei şi că nu pot face singuri faţă nevoilor copilului Sosirea unui copil in familia AMP marcheaza o stare de ingrijorare, de anxietate in intreaga familie. Si copilul traieste aceleasi temeri atunci cand este mutat din mediul care ii era familiar intr-unul nou. Daca familia AMP are copii proprii, acestia trebuie pregatiti (impreuna cu specialistii de la DGASPC) pentru venirea in familie a unui “posibil concurent”. Trebuie discutat cu toti membrii familiei AMP despre toate aspectele pe care le impune schimbarea. Asistentul maternal trebuie sa cladeasca in familie un sistem de relatii suportive care au rolul de a asigura satisfactie membrilor ei si de a evita violenta asupra copilului luat in ingrijire. AMP poate ajuta copii pe care ii are in ingrijire, aratandu-se preocupat in legatura cu starea lor de bine, oferindu-se voluntar atunci cand este capabil sa-i ajute si, in general, fiind un bun aparator si sustinator pentru ei. Este important ca Asistentul Maternal Profesionist:
sa invete si sa foloseasca tehnicile practice de disciplina si de educatie si sa nu foloseasca niciodata pedepse corporale;
sa-si insuseasca tehnici de rezolvare a conflictelor si de management al stresului;

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 213

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008





sa ceara ajutor atunci cand are nevoie; sa ia legatura cu asistentul social al copilului (responsabil de caz) ori de cite ori simte nevoia de a discuta despre copil sau despre propriile nevoi de sprijin; sa apeleze la serviciile comunitare care il pot sprijini in ingrijirea copilului (in functie de PIP si PIS); sa-si insuseasca cunostinte privind dezvoltarea normala a copilului (pentru a intelege mai bine copilul); sa indeparteze toate obiectele periculoase din casa.

Este de subliniat faptul că în serviciile de prevenire competenţele profesioniştilor şi cunoştinţele acestora sunt foarte importante. Dezvoltarea competenţelor reprezintă atât o responsabilitate etică profesională, cât şi o provocare pentru fiecare specialist, în cadrul fiecării profesii, dar şi în cadrul fiecărei instituţii. Putem vorbi astfel de o responsabilitate socială. Punerea accentului pe servicii de prevenire de tip integrat (colaborare multidisciplinară şi colaborare între domenii şi instituţii) este necesară şi ea constituie una din premisele dezvoltării armonioase a copilului şi a bunăstării copilului. AMP trebuie sa stie ca păstrarea secretului profesional reprezintă premisa încrederii şi siguranţei copilului şi a celorlaţi parteneri. Acest secret profesional nu va fi invocat în cazul unor fapte care primejduiesc integritatea copilului, când obligativitatea semnalării reprezintă o necesitate etică şi juridică, iar amânarea reprezintă un risc.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 214

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 3.2 CONSECINTELE IMEDIATE SI PE TERMEN LUNG ALE FORMELOR DE ABUZ Abuzul afecteaza viata tuturor celor care sunt martori la ea. Pentru copii, abuzul are urmari psihologice, emotionale si de dezvoltare. Abuzul, neglijarea, exploatarea si traficul pot avea consecinţe imediate şi/sau pe termen lung asupra sănătăţii, dezvoltării şi bunăstării copilului. Pe termen lung, consecinţele se răsfrâng şi asupra vieţii de adult, fiind reflectate de dificultatea de a dezvolta sau menţine relaţii intime cu sexul opus sau chiar relaţii sociale în general, de a-şi găsi un loc de muncă stabil, de a avea atitudinile şi abilităţile necesare unui părinte suficient de bun etc. Nu numai actul în sine al abuzului, neglijării, exploatării sau traficului are consecinţe, ci şi contextul în care acesta se produce. De obicei, are loc o interacţiune între mai mulţi factori de risc care conduc la apariţia consecinţelor şi creşterea impactului. Structurarea personalităţii copilului va suporta efectele abuzului şi va fi marcată de o atitudine reticentă în relaţionarea socială, de sentimentul de stigmatizare şi de o imagine de sine negativă. Toţi copii care au suferit un abuz sau au fost neglijaţi sau au fost martori la violenţa au un risc crescut de a dezvolta afecţiuni psihice, probleme emoţionale sau abilităţi sociale deficitare. Aceste probleme pot apărea singure sau în asociere. Efectele abuzului sau ale neglijării sunt determinate de severitatea lor, de frecvenţa lor şi de durata perioadei în care au avut loc şi de relaţia copilului cu abuzatorul. Comportamentele abuzive au o evolutie in spirala , astfel incat in absenta unei interventii specifice pot face ca victima sa se transforme in timp la rindul sau in agresor, perpetuand astfel ciclul abuziv si extinzandu-l in mediile sociale in care functioneaza fosta victima. Pentru a aprecia particularităţile efectelor traumatice ale abuzului, neglijarii, exploatarii, traficului asupra copilului trebuie să pornim de la faptul că înţelegerea de sine şi faţă de lumea copiilor, care este în plină construcţie şi dezvoltare, nu le permite copiilor decât o reprezentare limitată asupra circumstanţelor în care s-a produs trauma, şi nici nu pot reconstitui în memorie desfăşurările complexe şi acţiunile umane care au dus la dezastru. Un factor important care trebuie luat în consideraţie când apreciem efectele abuzului asupra copilului este mediul în care acesta s-a produs, respectiv mediul intrafamilial sau extrafamilial. Abuzul produs în afara familiei zdruncină înţelegerea copilului faţă de securitatea lumii externe, dar se compensează cu faptul că el poate trăi apărat de figuri parentale afectuoase, de sentimentul de siguranţă intrafamilial. Dificultăţile de înţelegere a evenimentului traumatizant sunt depăşite prin mecanisme de adaptare care, în acest caz, au o schemă simplă - lumea externă poate fi periculoasă, dar în propria familie şi în propriul sine există siguranţă şi încredere căpătată prin acest suport afectiv Cu totul altfel se prezintă situaţia când experienţa traumatică se produce în cadrul familiei, iar figurile familiale de afecţiune şi protecţie devin surse de agresiune. În această situaţie, eforturile adaptative, compensatorii ale copilului ajung într-un impas periculos. Conform concluziilor desprinse din studii şi cercetării realizate în cazurile de abuz asupra copilului, sindromul de stres posttraumatic este diagnosticul cel mai constant întâlnit.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 215

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008

Simptomatologia frecvent descrisă de către copiii victime ale abuzului cuprinde:
Tulburări de somn şi coşmaruri - imagini legate de evenimentul abuzului reapar în timpul somnului sub forma viselor şi a coşmarurilor. Tulburările de somn includ: insomniile, incapacitatea de relaxare şi odihnă;
Anxietate generalizată;
Hipervigilenţă, comportament precaut, circumspect, în special dacă se află într-un loc similar cu cel în care s-a produs evenimentul;
Evitarea unor locuri, persoane, obiecte sau alimente care amintesc de momentul evenimentului traumatic. În cazul în care trauma este repetată, de lungă durată şi presupune un grad crescut de violenţă, agresiune, modalitatea de adaptare a copilului este disocierea, care reprezintă un mecanism de apărare obişnuit, natural. Disocierea reprezintă perturbarea funcţiilor de monitorizare şi control conştient. Efectele abuzului din copilărie se regăsesc şi într-un comportament marcat de dificultăţi de adaptare şi integrare socială. Victimele abuzului prezintă:
Dificultăţi în îndeplinirea sarcinilor şi incapacitatea de a respecta un program impus (iniţial, în perioada şcolară, apoi în activitatea profesională);
Dificultăţi de relaţionare şi comunicare;
Comportament deviant: minte, fură, fuge de acasă etc.
Comportament agresiv faţă de sine: tentative suicidare, automutilare, consum exagerat de alcool, tutun, droguri;
Comportament agresiv faţă de alţii: acte violente, limbaj agresiv;
Incapacitate de a dezvolta o relaţie afectivă cu un partener şi de a constitui un cuplu;
Disfuncţii în sfera sexuală: hipersexualitate, respingerea actului sexual, atracţie sexuală faţă de copii. Consecinţele produse de abuzul fizic Abuzul fizic poate avea consecinţe fizice, neurologice şi poate conduce la apariţia unei dizabilităţi şi chiar a decesului. De asemenea, duce frecvent la instalarea unor comportamente agresive, probleme emoţionale şi de comportament şi dificultăţi de învăţare. Contextul în care se produce poate fi familial, instituţional şi chiar societal, cum este cazul conflictului armat. Printre consecintele pproduse de abuzul fizic enumeram:
contuzii
plagi
arsuri
fracturi
hemoragii Consecinţele produse de abuzul emoţional Abuzul emoţional susţinut are mai ales consecinţe pe termen lung asupra dezvoltării copilului, sănătăţii sale mintale, comportamentului şi stimei de sine. Printre consecintele pe plan emotional enumeram:
scaderea stimei de sine, care este convingerea centrala a persoanei in legatura cu propria persoana. Copii nu pot procesa sau intelege ce li s-a intamplat. Adeseori, ei se blameaza

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 216

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008








inconstient pe ei insisi si cresc cu o proasta imagine de sine, care le afecteaza relatiile cu ceilalti; mânie, ostilitate, sfidare, tendinte antisociale sau comportament criminal; negativitate - o persoana cu un istoric de abuz sau de neglijare poate avea dificultati in adaptarea la norme abuz de substante, cum ar fi folosirea de droguri ilegale sau consumul excesiv de alcool detasare emotionala - persoana respectiva poate avea dificultati in crearea de legaturi, in socializare si in formarea de prietenii. Acestea pot duce la izolare si la incapacitatea de a invata sa aiba si de a dezvolta simpatie, empatie si alte concepte importante bazate pe emotie impulsivitate - persoana nu poate sa se gandeasca si sa prevada consecintele inainte de a actiona. Adesea, aceasta duce la activitati nesabuite, riscante sau antisociale.

Consecinţele produse de abuzul sexual Abuzul sexual este deseori legat de comportamente autoagresive, depresii, pierderea stimei de sine şi comportament sexual inadecvat vârstei copilului. Severitatea impactului este cu atât mai mare cu cât abuzul are o durata şi intensitate mai mari, cu cât copilul este mai mare ca vârstă, dacă există o componentă de premeditate, ameninţare, coerciţie, sadism etc. Copiii abuzati sau neglijati, in special cei care au fost abuzati sexual, adeseori au probleme in dezvoltarea unei sexualitati normale la adolescenta si la maturitate. Unii pot avea o viata sexuala promiscua; altii pot avea teama si nu sunt dispusi sa riste sa se implice in nici un fel de relatii intime. Consecinţele produse de neglijare Copiii nu au suficientă experienţă de viaţă şi capacitate de raţionament ca să poată înţelege că neglijarea nu este din vina lor. Ei pot suferi eşecuri devastatoare în dezvoltare, precum ar fi încetinirea/oprirea creşterii sau întârzieri în dezvoltare (tulburări de învăţare), durere fizică sau durere emoţională care poate dura toată viaţa. Neglijarea severă mai ales a copiilor de vârstă mică afectează major creşterea şi dezvoltarea intelectuală a copilului, iar în cazurile extreme poate duce la deces. Afecţiunile psihice care ar putea apărea din cauza neglijării sunt: anxietatea, depresia sau diferite tulburări de personalitate. O persoană cu această condiţie mentală are dificultăţi să îşi controleze mânia şi impulsurile, are probleme datorate relaţiilor interpersonale instabile sau intense, are un sentiment scăzut al propriei valori, şi are trăiri de anxietate legate de teama de abandon etc. Copiii abandonati prezintă aptitudini motorii şi de socializare reduse şi întîrzieri în funcţionarea intelectuală şi logică, dificultăţi de învăţare. Acesti copii citesc cu greu, ,prezintă dificultăţi cînd sunt puşi în situaţia de a lua o decizie, etc. Pe de altă parte se constată impulsivitate, delincvenţă, comportament agresiv sau anti-social. Sindromul copilului abandonat mai preupune modificări serioase de dispoziţie, frică, depresie; copiii sunt rezervaţi şi reci, au sentimene de culpabilitate considerînd că ei poarta vina şi sunt cauza esenţială a abandonului lor. Consecinţe ale traficului, exploatării prin muncă şi exploatării sexuale Copiii exploatati nu au ocazia de a participa la activităţi care reprezintă o componentă crucială a dezvoltarii, cum ar fi joaca, mersul la şcoală, şi socializarea cu cei de o varsta cu ei. Nu beneficiază de educaţie, nu au ocazia de a interacţiona cu ceilalţi, de a participa activ la evenimentele vieţii şi de a se bucura de ea. Aceste activităţi sunt abandonate în favoarea muncii şi, în consecinţă, copiii sunt împinşicătre maturitate înainte de a fi pregătiţi, prestând munci care cer un înalt nivel de maturitate.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 217

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008

Copiii implicaţi în trafic, exploatare prin muncă şi/sau exploatare sexuala se confruntă cu riscuri majore la nivel fizic şi psihologic. Consecinţele la nivel fizic pot fi rezultate ale unor abuzuri fizice (bătăi repetate, tortură), lipsa unei alimentaţii adecvate (subnutriţie sau o nutriţie nesănătoasă), lipsa unei locuinţe, comportamente sexuale de risc (risc crescut de HIV/SIDA, BTS, hepatită), lipsa îngrijirilor medicale, îmbolnăviri repetate. Copilul traficat este lipsit şi de securitatea unui mediu stabil. Mutarea frecventă dintr-un un loc în altul, lipsa unei locuinţe stabile, a unui mediu social stabil nu îi permite copilului să îşi dezvolte o reţea personală de suport social (ex. nu îşi poate face prieteni stabili) şi să ofere copilului sentimentul de control şi siguranţă. De asemenea, adesea el este supus reacţiilor negative ale celorlalţi de marginalizare, stigmatizare şi etichetare a lui („cerşetorul”). Atât lipsa unui mediu stabil cât şi reacţiile celorlalţi crează confuzie asupra formării propriei identităţi. Consecinţele psihologice includ consecinţe la nivelul dezvoltării cognitive, emoţionale şi sociale. Copilul poate dezvolta în urma evenimentelor de trafic, exploatare probleme emoţionale grave stres posttraumatic, depresie, anxietate, suicid, dependenţă de alcool şi/sau droguri, comportamente auto-distructive, tulburări de conduită (ex. furt), tulburări de imagine corporală, comportamente sexualizate. Alte consecinţe negative ale traficului si exploatarii asupra copilului pot fi disfuncţii în percepţia propriei identităţi, dificultăţi de relaţionare, percepţii negative, eronate asupra propriei sexualităţii şi relaţiilor interpersonale, neîncredere în adulţi, percepţii distorsionate ale muncii şi copilăriei. Traficul şi exploatarea sexuală a copiilor în scopuri comerciale pot conduce la:
Pierderea identităţii sociale;
Marginalizare socială;
Pierderea apartenenţei la grupul de origine prin: - rejectare; - autoexcludere; - depărtare geografică în cazul traficului;
Cantonarea aspiraţiilor sub potenţialul real;
Alterarea sănătăţii, uneori dezvoltând incapacităţi temporare sau, pe termen lung, în urma contactării unor boli cu transmisie sexuală; Exploatarea sexuală are consecinţe pe termen lung prin percepţiile şi convingerile despre viaţă pe care copiii şi le formează în timpul experienţelor traumatice. Studiile asupra impactului exploatării sexuale la nivel intergeneraţional arată că adulţii victime ale exploatării sexuale trasmit anumite norme negative de comportament copiilor (Dunlap, 2002). Convingerea că ne putem folosi de propria noastră sexualitate pentru a câştiga bani sau droguri este cea mai frecventă atitudine negativă disfuncţională. Efectele psiho-sociale ale abuzului şi exploatării sexuale a copiilor au un impact social de lungă durată, presupunând eforturi la nivel organizatoric, administrativ şi economic. Îngrijirea, recuperarea şi reabilitarea copilului care a fost supus abuzului sau exploatării sexuale sunt costisitoare din punct de vedere financiar prin asigurarea costurilor de rezolvare a problemelor de sănătate, prin asigurarea serviciilor de recuperare şi reabilitare, prin pregătirea personalului de intervenţie. Societatea, în general, suportă incapacitatea de adaptare şi integrare a celor care au fost victime ale abuzului şi exploatării sexuale prin comportamentele antisociale dezvoltate de aceştia, prin incapacitatea de integrare profesională sau incapacitatea de muncă a lor, prin perpetuarea unui comportament abuziv.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 218

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 3.3 FACTORI DE PROTECTIE CARE FAVORIZEAZA RECUPERAREA DUPA UN EVENIMENT TRAUMATIC Unii indivizi au capacitatea de a depasi cu o oarecare usurinta situatii care, in cazul altora au consecinte grave. Aceasta tendinţa pe care o are un copil, un adult sau o familie să-şi revină după circumstanţe sau evenimente stresante şi să-şi reia activităţile obişnuite, puterea fiecaruia de recuperare se numeste rezilienta. Fiecare copil reacţionează diferit după un eveniment traumatic. Intensitatea şi gravitatea reacţiilor depind de natura evenimentului (dacă a fost un eveniment singular sau repetat), resursele de adaptare de care dispune copilul (abilităţile protectoare ale copilului, sursele de suport emoţional şi social), vârsta copilului. Astfel, un copil poate să dezvolte reacţii minimale din punct de vedere psihologic în timp ce alţii pot dezvolta probleme sau tulburări emoţionale severe cum ar fi stresul posttraumatic sau depresie. Cu privire la consecintele abuzului, specialistii au aratat ca nu experientele copilariei decid dezvoltarea si functionarea ca adult, ci capacitatea individului de a face fata acestor experiente. Gradul de rezistenţă la stres si puterea de recuperare post-stres sunt variabile în timp şi sunt influenţate de circumstanţele de viaţă. Astfel, la un moment dat, putem specifica pentru un copil capacitatea de recuperare, nivelul de rezilienta care îl caracterizează. Pentru a oferi o rezistenţă la factorii de risc sunt identificaţi şi puşi în acţiune factorii de protecţie. Factorii de protectie sunt reprezentaţi de elementele pozitive care sustin combaterea efectelor abuzului asupra copilului. Există trei factori posibili de protecţie pentru copil:
Caracteristici bilogice, psihologice şi socio-afective ale copilului: -Starea buna a sanatatii, varsta, sex, rang in familie -Capacitati protective dobandite de copil: grad de dezvoltare, abilitati sociale, atasament securizant, stima de sine
Caracteristicile părinţilor, ale mediului familial şi ale interacţiunilor părinte-copil: -Factori protectivi familiali: familie mare , familie armonioasa afectiv, suportul si credibilitatea familiei fata de copil, structura educativa adecvata in cadrul familial , interactiuni diverse si pozitive.
Caracteristicile mediului social: -Factori protectivi de natura comunitara: gradul de educatie in comunitate, profilul familiei in comunitate, existenta unor prieteni, servicii comunitare -Deschiderea institutionala: acces la servicii pentru copil si familie,, permisivitatea participarii copiilor Recuperarea copilului, refacerea dupa o trauma este susţinută de:
şansa copilului de a fi acompaniat de către o persoană de încredere
calitatea relaţiei cu persoana de ataşament în copilăria mică
inteligenţa şi nivelul de dezvoltare a copilului la momentul producerii abuzului,
crearea unui climat de securitate pentru copil, care să înlocuiască mediul cu risc de abuz,
calitatea acompanierii copilului pe perioada intervenţiei,
tipul şi eficienţa intervenţiilor (formarea largă a specialiştilor astfel încât aceştia să fie capabili „să aleagă soluţia cea mai pertinentă în situaţia dată”)

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 219

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008

In procesul de recuperare copilul are nevoie de doua puncte de sprijin majore: 1. existenţa unei persoane de referinţă căreia copilul să îi poată împărtăşi suferinţa şi de către care să se simtă valorizat 2. capacitatea copilului de a înţelege ceea ce i s-a întâmplat şi de a ierta fără să uite. Actiunile pe care AMP-ul le va urmari in procesul de recuperare, de refacere sunt:
dezvoltarea competenţelor copilului,
dezvoltarea capacităţii de autonomie,
dezvoltarea unei relaţii securizante cu o altă persoană ( AMP), relaţie în care copilul să se simtă acceptat, valoros, iubit. In acest scop AMP-ul se va preocupa de: 1. Asigurarea securităţii fizice (mediu fizic securizat) a copilului; 2. Asigurarea confortului psihologic şi a dezvoltării psiho-sociale optime; 3. Creşterea rezilienţei copilului , adică a încrederii în sine, a înţelegerii relaţiilor sociale, a autonomiei, a capacităţii de reflecţie asupra evenimentelor trecute şi de planificare a celor viitoare

MESAJE – CHEIE

1.

2. 3.

4.

5. 6.

Promovarea drepturilor copilului şi a importanţei asigurării unui cadru securizant de dezvoltare, precum şi pledoaria în favoarea copilului constituie principala activitate a muncii de prevenire a abuzului, neglijării exploatării si traficului copilului. Este mai eficient sa actionezi inainte de producerea raului dacat dupa aceea. Raportarea oricarei forme de abuz, neglijare, exploatare si trafic este obligatorie; obligativitatea semnalării reprezintă o necesitate etică şi juridică, iar amânarea reprezintă un risc. Expunerea la abuz, neglijare, exploatare si trafic poate avea efecte semnificative asupra copiilor pe parcursul dezvoltarii lor si influenteaza modul in care acestia isi vor forma relatiile cu cei din jur in copilarie si, mai apoi, ca adulti. Fiecare copil reacţionează diferit după un eveniment traumatic. Rolul AMP in recuperarea copilului care a suferit o forma de A/N/T/E poate fi deosebit de important. Comportamentul lui poate constitui în factor refulant de protecţie.

INTREBARI DE AUTOCONTROL: 1. 2. 3. 4. 5.

Enumerati tipurile de prevenire si dati exemple pentru fiecare. Ce consecinte imediate are abuzul, neglijarea, exploatarea si traficul asupra copilului? Dati câte 3 exemple pentru fiecare forma de abuz, neglijare,exploatare si trafic. Ce consecinte pe termen lung cunoasteti? Dati 3 exemple. Ce este recuperarea copilului? Enumerati 3 factori de protectie

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 220

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 4.1 RELAŢIA ASISTENT MATERNAL PROFESIONIST - COPIL PĂRINTE PROTECTOR Legea 272/2004 prevede: (1) Copilul care a fost separat de ambii parinti sau de unul dintre acestia printr-o masura dispusa in conditiile legii are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu ambii parinti, cu exceptia situatiei in care acest lucru contravine interesului superior al copilului. (2) Instanta judecatoreasca, luand in considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, poate limita exercitarea acestui drept, daca exista motive temeinice de natura a periclita dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala a copilului. Promovarea şi respectarea interesului superior al copilului: este principiul primordial şi de aceea, el trebuie să stea la baza tuturor acţiunilor care îl privesc pe copil, înţeles ca persoană cu drepturi şi responsabilităţi, căruia i se acordă prioritatea cuvenită în toate aspectele vieţii sale de către părinţi, reprezentanţi legali, precum şi alte persoane fizice sau juridice cu care interacţionează. Atunci cand se semnaleaza o situatie in care un copil a fost supus unei forme de abuz, neglijare, exploatare sau trafic, asistentii sociali fac o evaluare la nivel individual (copil) si la nivelul intregii familii. Evaluarea familiei are drept scop identificarea cauzelor care au dus la situaţia de abuz asupra copilului, a factorilor de risc existenţi şi a măsurilor ce pot fi adoptate în cadrul planului de intervenţie. Această evaluare şi dorinţele copilului sunt cei doi factori care stau la baza deciziei de a reintegra copilul familie sau nu. Modelul relatiei cu parintii si modelul relatiei dintre parinti vor ramâne un model important pentru copil (ce-i drept inconstient) pe baza caruia se vor construi viitoarele relatii. În general, cu cât un individ este mai important, mai semnificativ pentru noi din punct de vedere emoţional, cu atât relaţia noastră cu această personă este mai asemănătoare cu relaţia cu părinţii noştri. Este foarte important sa se urmareasca reabilitarea copilului in cadrul familiei. Familia, in special mama (in situatia in care este parintele protector), trebuie sa rezolve problemele dintre victima si agresor. Trebuie ca parintele protector sa fie indrumat pentru a fi in stare sa-si ajute copilul, sa accepte reabilitarea copilului in cadrul familiei. Parintii care au pierdut custodia copiilor lor o pot recastiga. Acest lucru depinde de severitatea abuzului sau a neglijarii si de evaluarea de catre profesionisti a progresului lor in reabilitare. In cazurile severe, contactele viitoare dintre parinte si copil vor fi supervizate. Uneori se pierd toate drepturile parentale. AMP trebuie sa le ofere copiilor sprijin şi sa-i încurajeze să menţină legăturile cu părinţii, familia lărgită şi alte persoane importante pentru ei, dacă acest lucru nu contravine interesului lor superior. Părinţii, familia lărgită şi alte persoane importante pentru copil trebuie sa fie implicate pe cât posibil în viaţa acestuia pe perioada şederii sale la AMP, astfel încât reintegrarea sa

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 221

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 familială să se pregătească şi să se realizeze în cele mai bune condiţii şi în cel mai scurt timp. Managerul de caz si asistentul social al copilului abuzat, neglijat, exploatat sau traficat, aflat in ingrijirea AMP, stabilesc proceduri clare de menţinere a legăturilor cu diversele persoane importante din viaţa copilului, inclusiv referitoare la restricţiile în acest sens. În elaborarea acestor proceduri se vor lua în considerare cel puţin următoarele aspecte: în situaţii de abuz, neglijare, exploatare, trafic comise de unul dintre părinţii copilului, precum şi în situaţii de violenţă în familie, legăturile cu părintele potenţial agresor sunt restricţionate prin hotărâre a comisiei pentru protecţia copilului sau, în cazul părintelui agresor aflat în urmărire penală sau condamnat pentru infracţiuni corespunzătoare faptelor de abuz, neglijare, exploatare, trafic, respectiv violenţă în familie, prin hotărâre judecătorească.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 222

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 Pe perioada plasamentului la AMP legăturile copilului cu părintele protector (părintele care nu este autorul unor acţiuni de abuz, neglijare sau exploatare a copilului) se menţin în condiţii stabilite de instanta sau Comisia pentru Protecţia Copilului. In situaţia reintegrării în familie, ambii părinţi pot fi implicaţi cu ocazia întâlnirilor de pregătire a reintegrării în familie şi a întocmirii planului de servicii, care în această situaţie are prevederi exprese pentru părintele (potenţial) agresor. Procedurile de menţinere a legăturilor se referă la: a)modalităţi, b)condiţii referitoare la vizitele la domiciliu AMP şi în afara acestuia c)restricţii. Vizitele la domiciliul AMP şi cele în afara acestuia, precum şi ieşirile copiilor în comunitate pe perioada plasamentului la AMP se realizează numai conform recomandarilor si programului stabilit in echipa multidisciplinara (manager de caz, asistent social al copilului, psiholog, AMP) si numai in prezenta AMP si/sau a altor specialisti (psiholog,asistent social al copilului, etc.). Restricţiile în ceea ce priveşte menţinerea legăturilor, în scopul protejării copilului, cu excepţia celor prevăzute de lege şi cuprinse în hotărârea de plasament a copilului la AMP a instantei, se stabilesc cu consultarea managerului de caz. In situatia in care copilul nu poate fi vizitat la domiciliul AMP, furnizorul de servicii (unde AMP este angajat) îşi organizează un spaţiu privat, cu o destinaţie bine stabilită şi cu o ambianţă intimă pentru desfăşurarea vizitelor efectuate de persoanele importante pentru copii. Toate vizitele sunt consemnate într-un registru special. Serviciile oferite copilului care a suferit o forma de abuz urmaresc securizarea copilului, diminuarea consecinţelor şi evitarea expunerii lui la un nou abuz cu consultarea şi implicarea activă a copilului în procesul de luare a deciziilor, adecvat gradului său de maturitate, precum şi cu consultarea si implicarea părintelui protector sau, după caz, a persoanelor importante pentru copil. Pentru securizarea si dezvoltarea armonioasa a copilului este extrem de importanta mentinerea relatiei cu parintii (cu parintele protector), precum si relaţia dintre profesionişti (inclusiv AMP) şi părintele protector (parinti, in functie de caz), familie în general. În situaţia în care dreptul de a vizita copilul şi de a menţine relaţii personale cu acesta nu a fost restricţionat în condiţiile legii, alegerea asistentului maternal profesionist unde urmează a se plasa copilul se face şi cu luarea în considerare a capacităţii acestuia de a asigura realizarea efectivă a dreptului de vizită şi relaţii personale ale copilului (apropierea domiciliilor, relaţiile existente între părinţi şi persoana/familia unde urmează a fi plasat copilul etc.). Astfel, în practică, ne aflăm în situaţia în care exercitarea drepturilor şi obligaţiilor părinteşti cu privire la persoana copilului este împărţită între părinte/părinţi (ex: legături permanente şi nemijlocite cu copilul pe toată durata plasamentului, vizitarea copilului, corespondenţa cu acesta, dreptul de a veghea la creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea sa profesională) şi Asistentul Maternal Profesionist care asigură îngrijirea copilului (supravegherea copilului, obligaţia de a asigura îngrijirea şi condiţiile necesare dezvoltării sale, efectuarea actelor obişnuite necesare

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 223

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 îndeplinirii acestei obligaţii sau înlăturării oricărei situaţii urgente care ar pune în pericol copilul, securitatea, dezvoltarea sau integritatea morală a acestuia). Alta este situaţia în care în discuţie sunt aduse drepturile şi obligaţiilor părinteşti care privesc bunurile copilului (dreptul de administrare a bunurilor, de reprezentare sau de încuviinţare a actelor copilului), acestea revenind în exclusivitate părintelui/părinţilor pe toată perioada în care copilul are instituită măsura plasamentului prin hotărârea comisiei pentru protecţia copilului. Faţă de considerentele expuse mai sus, este de subliniat faptul că instituirea măsurii plasamentului de către Comisia pentru Protecţia Copilului nu afectează în nici un fel calitatea părintelui de reprezentant legal al copilului său. În situaţia copilului pentru care s-a stabilit măsura plasamentului de către instanţa judecătorească, drepturile şi obligaţiile părinteşti sunt exercitate de către preşedintele consiliului judeţean, respectiv de către primarul sectorului municipiului Bucureşti. Legea 272/2004 instituie o excepţie de la prevederile care vizează exercitarea drepturilor părinteşti de către preşedintele consiliului judeţean/primarul sectorului municipiului Bucureşti, aceştia neputând să exprime în locul părinţilor consimţământul la adopţia copilului, drept care se menţine pentru părinţii decăzuţi din drepturile părinteşti şi pentru cei cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părinteştiul, nnnnoiia accepte ceea ce s-a intamplat, sa-l protejeze.

SESIUNEA 4.2 REŢEAUA DE SPRIJIN COMUNITAR

In perioada in care copilul se afla in grija asistentului maternal profesionist, el ingrijeste copilul de parca ar fi al sau. Relatia cu ceilalti specialisti implicati in protectia copilului (medici, psihologi, asistenti sociali, pedagogi, etc.) ar putea fi comparata cu cea pe care o are parintele biologic. Familia rămâne structura aptă şi responsabilă să servească cel mai bine la creşterea şi educarea copilului şi a transmiterii valorilor tradiţionale şi culturale.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 224

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 De la asistentul maternal se asteapta ca atunci cand are in ingrijire un copil care a fost supus unei forme de violenta sa colaborareze cu DGASPC-urile, ONG-urile si familia biologica a copilului pentru a pregati copilul in vederea reintoarcerii in familia biologica, incredintarii in familia extinsa, adoptarii sau inceperii vietii independente. În activitatea pe care o desfasoara cu copilul aflat in ingrijirea lui, AMP trebuie sa beneficieze de sprijinul instituţiilor, profesioniştilor si al comunitatii locale. Acest fapt presupune participarea, cu drepturi şi obligaţii clar definite, în scopul permanent de a apăra drepturile copilului, ale tuturor actorilor care acţionează direct sau indirect în acest domeniu. Cand vorbim de rolul comunitatii in protectia drepturilor unui copil –victima , este relevant sa ne referim la trei categorii de “actori” care vin in contact cu copilul si familia AMP:

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 225

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 Reţeaua Comunitară Consiliul Comunitar Consultativ Consiliul comunitar consultativ reprezintă o modalitate de implicare a reprezentatilor comunitatii o reprezinta “consiliile comunitare consultative” (structura lor si mandatul sunt stabilite de catre autoritatile administratiei publice locale) şi este un model nou de organizare a comunităţii locale pentru o implicare permanentă şi sistematică a acesteia în soluţionarea problemelor sociale. Consiliile comunitare consultative se înfiinţează şi funcţionează pe bază de voluntariat şi sunt compuse din 5-7 membri. Ei sunt selectaţi nu pe criterii profesionale, ci în funcţie de prestigiul social, influenţa în comunitate, starea materială. Având în vedere raporturile dintre consiliul comunitar consultativ şi autorităţile administraţiei publice locale, se recomandă ca primarul să nu fie membru al consiliului. Consiliile comunitare consultative reprezinta (acolo unde ele sunt organizate si functionale) o structură comunitară independentă care sprijină serviciul social pentru copil şi familie pentru realizarea activităţii de asistenţă socială şi protecţia copilului, structura care nu se substituie autorităţilor locale şi nici serviciului social pentru copil şi familie. Are relaţii de colaborare cu autorităţile locale precum şi cu serviciile locale care au ca obiect de activitate asistenţa social. Consiliul comunitar consultativ recomandă consiliului local/primarului/comisiei pentru protecţia copilului luarea unor măsuri pentru soluţionarea unor cazuri fie acordarea unor servicii fie luarea unor măsuri speciale de protecţie. Consiliul comunitar împreună cu serviciul social pentru copil şi familie îşi asumă obligaţia de a sfătui şi influenţa familia care beneficiază de sprijin, pentru a creşte capacitatea acesteia de a se ocupa de copii colaborarand cu serviciul social comunitar pentru copil şi familie, cu alte servicii publice şi private din comunitate, inclusiv cu consiliul de familie sau alte structuri comunitare dacă acestea există (grupuri de sprijin, familii de suport etc.). Membrii consiliului comunitar sunt obligaţi să respecte toate drepturile cetăţenilor (adulţi şi copii) cu care vin în contact în această calitate, fără nici o discriminare. Echipa multidisciplinara si interinstitutionala Situaţia unui copil abuzat, neglijat, exploatat sau traficat poate prezenta aspecte complexe legate de copil, familie şi presupusul făptuitor, astfel încât nu este suficient şi nu este recomandabil ca un singur profesionist să o evalueze. Implicarea unei echipe multidisciplinare în evaluarea acestor situaţii reduce presiunea asupra copilului şi creşte cantitatea şi calitatea datelor obţinute şi pertinenţa deciziei. Echipa multidisciplinară şi interinstituţională poate interveni atât în procesul de evaluare, cât şi în furnizarea serviciilor specializate. Nu există o formulă standard în ceea ce priveşte componenţa echipei în funcţie de obiectivele acesteia – evaluare sau intervenţie – însă există câteva categorii de profesionişti care fac parte din componenţa minima obligatorie: Asistentul social

care de regulă este şi managerul de caz.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 226

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 Psihologul

poate fi implicat atât în procesul de evaluare a abuzului, cât şi în procesul terapeutic de recuperare a copilului care a suferit o formă de abuz. De asemenea, psihologul are un rol important în echipa multidisciplinară implicată în investigarea, evaluarea şi intervenţia în cazurile de abuz asupra copilului. Intervenţia psihologului este cerută, în special, de către asistentul social, medicul, profesorul, avocatul sau de alţi profesionişti implicaţi în asistarea unui caz de abuz sau neglijare. Evaluarea psihologică a copilului poate fi utilă în înţelegerea: -efectelor abuzului asupra dezvoltării psiho-sociale a acestuia; -factorilor care determină apariţia comportamentelor abuzive. Pentru a obţine informaţii, psihologul trebuie să se focalizeze atât pe părinţi, cât şi pe copii, luându-se în considerare interacţiunile dintre aceştia.

Medicul

cu precădere un pediatru specialist; în funcţie de caz, vor fi consultaţi şi medici de alte specialităţi: ortopedie-chirurgie infantilă, ginecologie-obstetrică, neurologie pediatrică, psihiatrie infantilă, radiologie etc.

Poliţistul

În funcţie de caz, se poate colabora cu unul sau mai mulţi poliţişti, cu predilecţie din cadrul următoarelor structuri: Investigaţii criminale, Ordine publică (poliţia de proximitate şi posturile de poliţie), Analiză, prevenire şi cercetare, Cercetare penală şi Crima organizată, precum şi ofiţerul de poliţie care este membru desemnat în Comisia pentru Protecţia Copilului.

Juristul

Instrumenteaza cazul copilului A/N/E/T din punct de vedere juridic

Pe lângă membrii unei echipe minim constituite, pot fi implicaţi şi alţi profesionişti care, prin pregătirea profesională sau vocaţie, pot aduce un plus de calitate serviciilor oferite de echipa multidisciplinară. Astfel, aceşti profesionişti devin membrii ai reţelei de intervenţie şi pot fi: -Cadre didactice -Terapeuţi specializaţi -Avocaţi -Judecători -Preoţi -Personal de îngrijire Reţeaua socială O reţea socială adecvată oferă înţelegere, sprijin şi ajutor atât familiei AMP cât şi copilului aflat in ingrijire. Venirea unui copil in familia AMP este un eveniment care-i modifică viaţa de zi cu zi, putând să o aducă într-o situaţie de criză. Sprijinul social, faptul că cineva se gândeşte la respectiva familie a AMP, o iubeşte, o respectă, o valorizează este foarte important pentru dezvoltarea familiei. S-a demonstrat că reţeaua de sprijin social constituie un factor de protecţie foarte eficace în faţa unor

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 227

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 situaţii stresante. Familia Asistentului Maternal trebuie sa beneficieze, pe linga sprijinul profesionistilor cu care lucreaza in echipa, de un sistem de sprijin /suport social (asa numita retea sociala) format din: prieteni, vecini si membrii familiei largite pentru a-si asigura socializarea, adaptabilitatea, si functionarea sociala. . Reteaua sociala a asistentului maternal si a familiei acestuia indeplineste doua functii: 1. de suport psihologic, sprijin afectiv, emotional care asigura: comunicare intima, incredere, confidenta, apreciere si acceptare. 2. de suport instrumental: asigura rezolvarea unor probleme concrete, practice, in viata de zi cu zi sau in situatii de criza (pierderi, schimbari, boli) In cazul modelului de interventie sociala in retea, interventiile trebuie sa urmareasca, cu multa creativitate, sistematic, initierea si functionarea retelelor sociale in jurul celor implicati in situatii de A/N/E/T a copilului. Retelele se alcatuiesc din serviciile si profesionistii implicati in interventie, dar si din persoane exterioare sistemului de servicii. Aceste persoane pot apartine familiei extinse sau pot fi voluntari care se implica pentru sprijinirea copilului, familiei, institutiei. În intervenţiile centrate pe copil o resursă foarte importantă o reprezintă grădiniţele şi şcolile. Educatoarele şi învăţătoarele cu conştiinţa misiunii lor pot servi copiilor abuzati ca figuri de ataşament securizant.Convieţuirea cu colegii de grupă, sub îndrumarea educatoarei sau a învăţătoarei, dezvoltă deprinderi sănătoase de relaţionare socială, reducând agresivitatea şi izolarea socială. În cazul copiilor de vârstă mai mare, adolescenţi, grupurile de sprijin precum şi orele de educaţie ţintind dezvoltarea deprinderilor personale de relaţionare cu ceilalţi sunt importante pentru ca acestea creează contexte adecvate de învăţare a rezolvării conflictelor în relaţiile cu ceilalţi şi de dezvoltare a bunelor deprinderi sociale. Daca educatia in familie (inclusiv familia AMP) inarmeaza copilul cu un tipar de relationare cu ceilalti, mai ales cu cei apropiati, educatia in afara familiei, in primul rand in scoala, in serviciile sociale creeaza tiparele largi de relationare in comunitate. Familia de sprijin Reprezinta un concept nou si inca putin pus in practica la noi in tara, dar care merita sa fie amintit ca model de sprijin pentru familia biologica, extrem de util (acolo unde este pus in practica) pentru mentinerea sau reintegrarea copilului in familia biologica. Familia de sprijin se referă la un cuplu care are de cele mai multe ori un copil şi care oferă ajutor unei familii aflate în dificultate. Acest ajutor constă în perfecţionarea, dezvoltarea abilităţilor parentale şi îmbunătăţirii calităţii vieţii familiei sprijinite. Familiile de sprijin sunt constituite din neprofesionişti (dar care sunt pregatite/formate şi supervizate) şi din acest motiv familiile care beneficiază de suport le acordă mai mare credit. Este important ca familiile de sprijin să aibă o experienţă reuşită în viaţa de zi cu zi în educarea copiilor lor şi să nu aibă foarte multe probleme. Este de preferat ca familia de sprijin să fie mai în vârstă decât beneficiarii tocmai pentru a-şi putea asuma rolul de consilier. Diferenţele prea mari de vârstă însă, pot duce la crearea unor limite în cadrul activităţilor pe care le vor desfăşura împreună.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 228

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 Familliile care doresc să se constituie în familii de sprijin ar trebui să: -fie disponibili şi aibă dorinţa de a oferi ajutor; -ştie să asculte activ; -fie capabili să comunice activ; -ştie să se poarte în societate, -fie discrete să fie disponibile în timpul serii şi la sfârşitul săptămânii dacă este nevoie; -provină dintr-un mediu socio-economic şi cultural asemănător cu grupul ţintă pentru a-i înţelege mai bine obiceiurile, problemele, modul de viaţă. Familia de sprijin nu lucrează singură ci în colaborare cu profesioniştii. Servicii sociale adaptate nevoilor familiilor substitutive Eliminarea violentei asupra copilului presupune parteneriate între instituţii, lucrul în echipă multidisciplinară şi servicii sociale care să corespundă realelor nevoi ale copiilor şi familiilor naturale sau AMP. În ultimii ani, în România, serviciile sociale au dobândit valenţe pozitive: -abordarea individualizată a copilului şi familiei (inclusiv AMP) în cadrul serviciilor de protecţie; -creşterea numărului de instituţii şi organizaţii implicate în protecţia copilului şi familiilor substitutive; -diversificarea tipurilor de servicii oferite; -creşterea accesibilităţii serviciilor; La recomandarea specialistilor din cadrul echipei multidisciplinare, copilul aflat in ingrijirea unui Asistent maternal profesionist poate beneficia de serviciile oferite de DGASPC sau de furnizorii privati de servicii (ex: centre de consiliere si sprijin).

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 229

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 4.3. ATRIBUTIILE DIFERITELOR STRUCTURI DIN COMUNITATE Dacă autorităţille judetene (DGASPC) au responsabilităţi clare faţă de copiii aflaţi deja în sistemul public de protecţie specială, autorităţile de la nivel local au responsabilităţi in prevenirea separarii copiilor din raza lor teritorială de părinţi şi întreprinderea de acţiuni care să prevină intrarea acestor copii în sistemul de protecţie speciala. Sesizările cu privire la posibile situaţii de abuz sau neglijare sunt adresate de catre orice persoana care le sesizeaza serviciului public de asistenţă socială (SPAS) de la nivelul primăriilor sau direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţie a copilului de la nivel judeţean, respectiv de la nivelul consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, în a căror rază administrativ-teritorială a fost identificat cazul respectiv. În scopul facilitării transmiterii sesizărilor cu privire la aceste aspecte şi pentru o intervenţie operativă, prin legea 272/2004 este reglementată obligaţia care revine direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţie a copilului de a înfiinţa telefonul copilului şi a mediatiza numărul acestuia precum si obligaţia care revine DGASPC de a verifica şi soluţiona toate sesizările cu privire la potenţiale situaţii de abuz sau neglijare. În exercitarea acestei atribuţii, direcţia verifică şi soluţionează toate sesizările primite pe aceasta temă, indiferent dacă identitatea persoanei care formulează sesizarea este cunoscută sau nu. Verificarea sesizarilor se face intotdeauna cu sprijinul reprezentantilor politiei locale si a personalului SPAS (a persoanelor cu responsabilitati de asistenta sociala) de la nivel local. DGASPC are de asemenea responsabilitatea de a institui masuri speciale de protectie (prin Comisia pentru Protectia Copilului sau prin Instanta Judecatoreasca, dupa caz), in cazul in care acestea se impun (mai multe detalii privind mecanismul de luare a deciziilor sunt oferite in Modulul 5 al acestui manual). Monitorizarea si sprijinirea plasamentului copilului la AMP in urma instituirii masurii de protectie speciala, precum si evaluarea periodica a situatiei familiei copilului in vederea reintegrarii (daca e cazul) este, de asemenea, responsabilitatea DGASPC, in timp ce pentru sprijinirea familiei biologice in vederea reintegrarii copilului pot interveni atit DGASPC (prin oferirea de servicii de consiliere si sprijin) cit si autoritatile locale (SPAS, persoane cu atributii de asistenta sociala de la nivelul primariilor) prin serviciile/prestatiile sociale pe care acestea le pot pune la dispozitia familiei. In cazul reintegrarii in familie a copilului, obligatia monitorizarii modului în care este îngrijit copilul revine serviciilor publice de asistenţă socială ale consiliilor locale de la domiciliul/ reşedinţa părinţilor, iar în cazul municipiului Bucureşti, direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţie a copilului unde domiciliază sau au reşedinţa părinţii. Stabilirea obligaţiei în sarcina serviciilor de asistenţă socială de la nivel local este în concordanţă cu atribuţiile ce revin prin lege (272/2004) acestor servicii în domeniul protecţiei copilului.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 230

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 MESAJE-CHEIE: 1.

2. 3. 4. 5.

AMP trebuie sa le ofere copiilor sprijin concret şi sa-i încurajeze să menţină legăturile cu părinţii, familia lărgită şi alte persoane importante pentru ei, dacă acest lucru nu contravine interesului lor superior Implicarea profesionistilor trebuie sa se bazeze pe lucrul in echipa. Reţea socială adecvată oferă înţelegere, sprijin şi ajutor atât AMP-ului cât şi copilului. Comunitatea este responsabila de protecţia drepturilor copilului Sesizările cu privire la posibile situaţii de abuz sau neglijare sunt adresate serviciului public de asistenţă socială de la nivelul primăriilor sau direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţie a copilului de la nivel judeţean, respectiv de la nivelul consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, în a căror rază administrativ-teritorială a fost identificat cazul respectiv

INTREBARI DE AUTOCONTROL: 1. Este importanta mentinerea relatiilor personale ale copilului cu parintii sai? De ce? 2. Parintii isi pastreaza drepturile asupra copilului pe perioada plasamentului la AMP? 3. Care sunt specialistii care fac parte din echipa multidisciplinara si plurinstitutionala? 4. Care este rolul retelei sociale de suport ? 5. Care sunt principalele structuri din comunitate implicate in verificarea sesizarilor de abuz? 6. Ce structura raspunde de monitorizarea si sprijinirea plasamentului copilului la AMP? 7. Cine raspunde de monitorizare dupa reintegrarea copilului in familia sa?

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 231

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008

MODULUL 5 OCROTIREA UNUI COPIL PLASAT IN REGIM DE URGENTA SESIUNEA 1 3 ore 1.1 Rolul şi responsabilităţile AMP care primeşte în îngrijire un copil plasat în regim de urgenţă 1.2 Modalităţi de lucru în echipă multidisciplinara 1.3 Importanţa confidenţialităţii 1.4 Modalităţi de menţinere a relaţiilor cu părinţii, alte rude pană la gradul IV ale copilului plasat în regim de urgenţă. SESIUNEA 2 3 ore 2.1 Dezvoltarea abilităţilor de comunicare ale asistentului maternal profesionist cu copilul plasat în regim de urgenţă 2.2 Dezvoltarea abilitatilor de comunicare ale AMP pentru pregătirea propriei familii în vederea plasării copilului în regim de urgenţă 2.3 Posibile solutii la diferitele situaţii care pot să apară, pe perioada plasamentului în regim de urgenţă, în relaţia cu: copilul, familia acestuia, alţi profesionişti şi membrii familiei AMP

OBIECTIVE GENERALE

La sfârsitul sesiunii participanţii vor fi capabili să: 1. definească rolul şi responsabilitatile asistentului maternal profesionist în situaţia copilului plasat în regim de urgenţă. 2. identifice particularităţile măsurii de protecţieplasamentul în regim de urgenţă. 3. enumere categoriile de copii ocrotiţi în regim de urgenţă. 4. identifice membrii echipei multidisciplinare cu care colaboreaza 5. analizeze importanţa respectării confidenţialităţii. 6. identifice modalitati de comunicare cu copilul plasat in regim de urgenta 7. descrie rolul asistentului maternal profesionist în pregătirea familiei proprii pentru ocrotirea unui copil în regim de urgenţă. 8. definească problemele şi să furnizeze soluţii optime în colaborare cu echipa de profesionisti.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 232

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008

SESIUNEA 1 SESIUNEA 1 3 ore 1.1 Rolul şi responsabilităţile AMP care primeşte în îngrijire un copil plasat în regim de urgenţă 1.2 Modalităţi de lucru în echipă multidisciplinara 1.3 Importanţa confidenţialităţii 1.4 Modalităţi de menţinere a relaţiilor cu părinţii, alte rude pană la gradul IV ale copilului plasat în regim de urgenţă.

SESIUNEA 1.1 ROLUL SI RESPONSABILITATILE ASISTENTULUI MATERNAL PROFESIONIST CARE PRIMESTE IN INGRIJIRE UN COPIL PLASAT IN REGIM DE URGENTA – CADRU LEGAL In conformitate cu Legea 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, plasamentul in regim de urgenta este o masura de protectie speciala, cu caracter temporar, care se stabileste în situatia copilului abuzat sau neglijat, precum si în situatia copilului gasit sau a celui abandonat în unitati sanitare. In acest caz se suspenda de drept exercitiul drepturilor parintesti, pâna când instanta judecatoreasca va decide cu privire la mentinerea sau la înlocuirea acestei masuri si cu privire la exercitarea drepturilor parintesti. Pe toata durata plasamentului in regim de urgenta drepturile si obligatiile parintesti privitoare la persoana copilului sunt exercitate si, respectiv, sunt îndeplinite de catre persoana, familia, asistentul maternal sau de catre seful serviciului de tip rezidential care a primit copilul în plasament în regim de urgenta, iar cele privitoare la bunurile copilului sunt exercitate si, respectiv, sunt îndeplinite de catre presedintele consiliului judetean, respectiv de catre primarul sectorului municipiului Bucuresti. In situatia de pericol iminent pentru copil, datorata abuzului si neglijarii, masura plasamentului in regim de urgenta se stabileste de catre:


Directorul DGASPC prin dispozitie, in situatia in care nu exista opozitia persoanelor fizice sau a reprezentantilor persoanelor juridice care au in ingrijire sau asigura protectia unui copil, dupa care se sesizeaza instanta judecatoreasca in termen de maxim 48 de ore. Instanta se va pronunta cu privire la mentinerea acestei masuri de protectie sau inlocuirea cu masura plasamentului, instituirea tutelei ori cu privire la reintegrarea copilului in familia sa. Instanta este obligata sa se pronunte si cu privire la exercitarea drepturilor parintesti;




Instanta Judecatoreasca, prin emiterea unei ordonante presedintiale de plasare in regim de urgenta la solicitarea DGASPC, daca persoanele fizice sau reprezentantii persoanelor juridice care–l au in ingrijire sau ii asigura protectia sa, refuza sau impiedica verificarile privitoare la situatia copilului. In termen de 48 de ore de la data executarii ordonantei presedintiale, DGASPC sesizeaza instanta judecatoreasca pentru a decide cu privire la: inlocuirea plasamentului in regim de urgenta cu masura plasamentului, decaderea totala sau partiala din exercitiul drepturilor parintesti, precum si cu privire la exercitarea drepturilor parintesti.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 233

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008









Caracteristici ale plasamentului in regim de urgenta: implica interventie rapida pentru a pune copilul in siguranta, adica pentru a-i oferi un mediu optim de dezvoltare are un caracter temporar - se emite pentru o perioada limitata de timp este provizoriu, pana la hotararea instantei judecatoresti care poate hotari: pastrarea masurii sau inlocuirea cu plasamentul, instituirea tutelei sau reintegrare in familie plasamentul poate fi hotarat in continuare la asistentul maternal profesionist care a primit copilul in regim de urgenta sau la un alt asistent maternal profesionist pentru copilul mai mic de doi ani se poate dispune plasamentul de urgenta doar la familia extinsa sau substitutiva (asistent maternal sau alta familie), cu exceptia copiilor care prezinta handicapuri grave si au nevoie de servicii de tip rezidential specializate mentinerea fratilor impreuna

Categorii de copii ce pot fi plasati in regim de urgenta si particularitati ale copilului plasat in regim de urgenta Copii parasiti in spital Aici putem distinge doua tipuri de situatii: copii cu certificat de nastere si copii fara certificat de nastere. In situatia copiilor parasiti in spital fara certificat de nastere, procedura de inregistrare a nasterii este stabilita prin Legea 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului si alte legi referitoare la actele de stare civila. Aceste demersuri vor fi realizate de maternitate, politie si directia generala de asistenta social si protectia copilului. Masura de plasament in regim de urgenta se poate lua daca starea de sanatate a copilului o permite, chiar daca nasterea nu a fost inca inregistrata, aceasta urmand sa se realizeze ulterior. In situatia copilului parasit in spital, dar care are acte de identitate, spitalul sesizeaza DGASPC si Politia, in vederea identificarii parintilor copilului sau a rudelor pana la gradul IV. In situatia in care parintele sau rudele pana la gradul IV nu sunt identificate (nu mai locuiesc la adresa de domiciliu, au parasit domiciliul fara a lasa date despre noua resedinta) sau refuza mentinerea relatiei cu copilul, se incep demersurile privind plasamentul in regim de urgenta al copilului. Aceasta masura de protectie speciala se impune deoarece, doar mediul familial este cel care ofera copilului conditii favorabile pentru dezvoltarea sa optima, ceea ce spitalul nu are menirea si nici capacitatea de a oferi. Copii gasiti Pentru aceasta categorie de copiii, DGASPC impreuna cu politia vor face toate demersurile necesare ca ei sa fie identificati sau sa li se elibereze acte de identitate. Acesti copii vor fi plasati in regim de urgenta la un asistent maternal sau intr-un centru de plasament in functie de varsta si daca au sau nu nevoie de ingrijiri specializate ( de exemplu daca sunt cu dizabilitati) pentru a li se oferi protectie si un mediu favorabil dezvoltarii normale. Copii abuzati, neglijati, exploatati sau traficati In astfel de situatii, indepartarea copilului din mediu periculos, care ii dauneaza dezvoltarii fizice, psihice, emotionale si sociale se impune de urgenta, astfel ca reprezentantii DGASPC vor face toate

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 234

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 demersurile necesare, in cel mai scurt timp posibil pentru a-i oferi copilului un mediu care sa-i ofere siguranta si suport. Asa cum cunoasteti din capitolul 4, consecintele abuzului, neglijarii, exploatarii si traficului asupra copilului au repercursiuni foarte importante pentru intreaga sa dezvoltare. Plasarea copilului in regim de urgenta implica o separare brusca si o schimbare de mediu fizic si uman. Principalele comportamente care pot fi observate ca urmare a separarii copilului de parinti/ ingrijitori sau alte persoane de referinta sunt:
lipsa increderii in alte persoane, in special in relatia cu adultii
nu dezvolta relatii cu alte persoane, copilul este retras
agresivitate sau autoagresivitate
hiperactivitate, agitatie
intarzieri in dezvoltare sau regres in dezvoltare
dificultati in exercitarea controlului asupra sentimentelor si trairilor emotionale
evitarea contactului vizual, intoarcerea capului
zambet vag sau inexistent
probleme de alimentatie si de somn
comportamente de auto-stimulare
comportament de explorare redus In orice situatie, copilul trebuie sa fie examinat de catre un medic la momentul in care s-a hotarat plasamentul in regim de urgenta, asistentul maternal fiind informat cu privire la eventuale situatii medicale ce pot apare si ce masuri se impun. In special, in situatia copiilor abuzati, neglijati, exploatati sau traficati asistentul maternal va adopta, de la inceput atitudini si comportamente care sa nu-l revictimizeze pe copil. Astfel, asistentul maternal va putea evita aparitia unor situatii care pot conduce la afectarea dezvoltarii copilului sau la afectarea stabilirii unei relatii de siguranta intre copil-asistent maternal. Trebuie sa nu uitam ca in situatii similare, copiii raspund diferit, fiecare avand nevoi specifice si modalitati de reactie diferite, deoarece fiecare copil este o individualitate. Traumele produse de abuz, neglijare, exploatare sau trafic vor fi permanent in atentia asistentului maternal, orice informatii si observatii ale asistentului maternal fiind de indata aduse la cunostinta asistentului social al asitentului maternal si al copilului, dar la solicitare si celorlalti membri ai echipei de specialisti in vederea stabilirii celei mai bune interventii fata de situatia data. Asistentul maternal este parte a echipei multidisciplinare avand urmatoarele roluri si responsabilitati:
de a accepta copilul “asa cum este”, fara o perioada de cunoastere prealabila a sa si a mediului din care provine
de a oferi copilului un mediu cald si prietenos
de a mentine un climat securizant
de a observa comportamentul copilului, modul de relationare cu AMP si cu ceilalti membri ai familiei sale
de a observa starea de sanatate a copilului - daca observa semnale ca ar exista o afectiune fizica, de orice fel, asistentul maternal va informa de indata asistentul social si va fi contactat medicul in vederea interventiilor de tip medical.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 235

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008
de a culege informatii despre persoana copilului si a celorlalti membri ai familiei
de a participa la activitatile de culegere de informatii prin observarea comportamentului copilului si transmiterea acestora asistentului social al copilului si asistentului social propriu.
de a asigura acces la recuperare si terapie
de a-l pregati in vederea reintegrarii in familia sa sau intr-o familie substitutiva

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 236

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 1.2. MODALITĂŢI DE LUCRU ÎN ECHIPĂ MULTIDISCIPLINARA Deoarece plasarea copilului in regim de urgenta are niste caracteristici speciale, care au fost prezentate la capitolul anterior, lucrul in echipa implica o dinamica speciala a interventiei. Asa cum ati aflat deja din capitolul 2, echipa al carui membru este asistentul maternal profesionist este formata din: asistentul social al copilului, asistentul social al asistentului maternal, psiholog, medic, educator, iar in cazul copilului plasat in regim de urgenta politistul si alte persoane care pot oferi sprijin pentru o evolutie favorabila a situatie copilului. Toti membrii echipei va vor ajuta, in cel mai scurt timp posibil si in limita competentelor lor, pentru:
cunoasterea efectelor situatiei prin care a trecut copilul
cunoasterea mediului anterior de viata al copilului
cunoasterea nivelului sau de dezvoltare fizic, psihic, emotional si educational
acomodarea copilului in noua familie, cu noul mediu care presupune noi comportamente si atitudini. Cooperarea cu alti profesionisti va fi facuta in diferite faze ale perioadei cat dureaza plasamentul in regim de urgenta pentru a exista un permanent schimb de informatii necesare clarificarii situatiei copilului si pentru adaptarea planului de interventie.

SESIUNEA 1.3 IMPORTANŢA CONFIDENŢIALITĂŢII Munca asistentului maternal profesionist presupune pastrarea confidentialitatii informatiilor despre copilul aflat in ingrijire dar si despre familia acestuia, indiferent de masura de protectie stabilita. Toate informatiile despre copil si familie sunt secrete profesionale si se supun reglementarilor legale despre pastrarea confidentialitatii. In situatia speciala a plasamentului in regim de urgenta, care presupune, in primul rand oferirea unui cadru securizant pentru copil, pastrarea informatiilor in raport cu alte persoane decat echipa de profesionisti cu care lucreaza direct asistentul maternal profesionist este esentiala. Orice informatie spusa in afara cadrului echipei poate dauna grav copilului, starii sale fizice, psihice, emotionale si sociale Regulile pastrarii confidentialitatii se aplica si membrilor familiei asistentului maternal. Este obligatoriu ca sotul sau copiii asistentului maternal sa nu povesteasca in alte medii (la serviciu sau la scoala), despre situatia copilului aflat in mediul lor familial sau despre familia acestuia, pentru a nu impiedica buna desfasurare a interventiei pentru copilul plasat in regim de urgenta.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 237

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 1.4. MODALITĂŢI DE MENŢINERE A RELAŢIILOR CU PĂRINŢII, ALTE RUDE PANĂ LA GRADUL IV ALE COPILULUI PLASAT ÎN REGIM DE URGENŢĂ Plasamentul in regim de urgenta implica incetarea exercitarii drepturilor parintesti, acest lucru insemnand si stoparea oricaror relatii ale parintilor cu copilul. Chiar si in situatia copilului plasat in regim de urgenta, acesta poate sa mentina legatura cu alte rude, bunici, matusi, unchi, veri daca acest lucru este permis de DGASPC sau de instanta judecatoreasca. Orice copil poate sa aiba relatii cu alte persoane apropiate daca acestea nu contravin cu interesul sau superior si nu-l pun in situatii de pericol. Asistentul maternal profesionist trebuie e binesa cunoasca daca copilul are voie sa mentina relatii cu alte persoane si care sunt conditiile. Uneori, aceste persoane il pot ajuta pe copil sa depaseasca mai usor evenimentele prin care a trecut in procesul plasarii in regim de urgenta, deci a separarii. Pentru asistentul maternal aceste persoane pot fi surse de informatii despre nevoile, abilitatile, lucrurile care ii fac placere sau nu copilului, putand fi astfel o punte de legatura intre copil si noul mediu al asistentului maternal profesionist.

MESAJE CHEIE: 1. 2.

3. 4. 5.

Plasamentul in regim de urgenta este o masura care se ia in cel mai scurt timp posibil pentru a pune copilul in siguranta. Plasamentul in regim de urgenta este o masura de protectie speciala, cu caracter temporar, care se stabileste în situatia copilului abuzat sau neglijat, precum si în situatia copilului gasit sau a celui abandonat în unitati sanitare. In acest caz se suspenda de drept exercitiul drepturilor parintesti, pâna când instanta judecatoreasca va decide cu privire la mentinerea sau la înlocuirea acestei masuri si cu privire la exercitarea drepturilor parintesti. AMP este parte a echipei multidisciplinare de profesionisti cu care colaboreaza si de care este sustinut Regulile pastrarii confidentialitatii se aplica atit AMP cit si si membrilor familiei sale Copilul plasat in regim de urgenta poate sa mentina legatura cu alte rude, bunici, matusi, unchi, veri daca acest lucru este permis de DGASPC sau de instanta judecatoreasca

INTREBARI DE AUTOCONTROL: 1. 2. 3. 4. 5. 6.

Ce este plasamentul in regim de urgenta? Care sunt atributiile asistentului maternal profesionist in situatia plasarii unui copil in regim de urgenta? Care sunt categoriile de copii ce pot fi plasati in regim de urgenta? Enumerati membrii echipei multidisciplinare Ce implica pastrarea confidentialitatii? In ce conditii poate copilul plasat in regim de urgenta sa pastreze relatii cu familia si rudele sale?

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 238

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008

SESIUNEA 2 SESIUNEA 2 3 ore 2.2 Dezvoltarea abilităţilor de comunicare ale asistentului maternal profesionist cu copilul plasat în regim de urgenţă 2.2 Dezvoltarea abilitatilor de comunicare ale AMP pentru pregătirea propriei familii în vederea plasării copilului în regim de urgenţă 2.3 Posibile solutii la diferitele situaţii care pot să apară, pe perioada plasamentului în regim de urgenţă, în relaţia cu: copilul, familia acestuia, alţi profesionişti şi membrii familiei AMP

SESIUNEA 2.1 DEZVOLTAREA ABILITĂŢILOR DE COMUNICARE ALE ASISTENTULUI MATERNAL PROFESIONIST CU COPILUL PLASAT ÎN REGIM DE URGENŢĂ Comunicarea presupune un emitator si un receptor, un canal prin cere se transmite un mesaj si mesajul care va ajunge la receptor. Receptorul va reactiona, ca urmare a faptului ca a inteles mesajul primit. Doar in aceasta situatie, cand avem toate aceste elemente, putem vorbi de comunicare intre 2 persoane. In situatia copiilor plasati, in special a celor plasati in regim de urgenta, trebuie sa gasiti cat mai repede canalele si modalitatile de comunicare adaptate varstei, achizitiilor, modelului lingvistic si cultural de provenienta al copilului. Este bine ca atunci cand comunicati cu copilul sa respectati cateva reguli, care va vor ajuta la o buna functionare a relatiei cu copilul:
sa ascultati atat cu urechile cat si cu ”ochii” ce va spune copilul
coborati la nivelul copilului atat la nivelul vocabularului utilizat, dar si fizic, pentru a mentine contactul ochi-ochi,
vorbiti rar si utilizati cuvinte adaptate varstei, gradului de maturitate al copilului
formulaţi intrebari clare şi concise
nu puneţi mai multe intrebari deodată
lăsaţi o pauză după intrebari ca timpul de raspuns al copilului sa fie respectat
formulaţi mai curând intrebari deschise, adica acele intrebari care-i dau copilului posibilitatea sa povesteasca , nu doar sa va raspunda cu „Da sau Nu”.
ascultaţi răspunsul verbal şi fiţi atenţi la cel nonverbal (postura, mimica, gestica)
folositi un ton al vocii cat mai calm
nu tratati copilul in mod umilitor, agresiv
respectati dreptul copilului / adolescentului la intimitate, pentru ca toti avem nevoie de un spatiu personal, fizic si emotional
sa fiti atenti la barierele interne si externe ale comunicarii atat ale dumneavoastra, cat si ale copilului Bariere de comunicare: Bariere interne
Implicare pozitivă - Copilul poate asocia persoana dumneavoastra cu cineva placut sau cu care s-a inteles bine, astfel ca puteti stabili o comunicare mai rapida si mai placuta

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 239

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008
Implicare negativă - Uneori, copilul nu poate asocia adultul decat cu ce i s-a intamplat rau , asa ca stabilirea unei relatii cu el va fi dificila
Frica - Copilul poate fi infricosat de noul spatiu si noile persoane la care este adus, astfel ca a stabili un dialog cu el va fi mai dificil
Diferente culturale si de limbaj - copilul poate nu intelege toate cuvintele, fie pentru ca a vorbit cu parintii alta limba, fie pentru ca nu cunoaste toate cuvintele, datorita varstei sau mediului din care provine Bariere externe
Deficienţe verbale/acustice -Copilul nu aude bine sau nu pronunta corect cuvintele
Amplasament -pozitia copilului sau a asistentului maternal
Ora din zi -prea de dimineata sau prea tarziu, noaptea
Durata întâlnirii - in functie de starea copilului, asistentul maternal va adapta timpul pentru comunicare, dand copilului timp sa-si formuleze raspunsul
Temperatura - potrivita, prea ridicata sau prea scazuta, poate contribui la confortul/ disconfortul spatiului in care are loc intalnirea
Lumina - prea puternica sau prea difuza, crepusculara Este important sa stim si ce nu functioneaza in procesul comunicarii cu copilul:
sa nu-l comparati cu alt copil
sa fiti foarte atenti atunci cand il mangaiati, pentru ca sunt momente cand copilul se simte deranjat de apropierea fizica, in special copilul supus abuzului, neglijarii, exploatat sau traficat. e preferabil sa va apropiati de copil cerandu-i acceptul.
sa nu-l compatimiti „sa-i plangeti de mila” , pentru ca el are nevoie de sprijin si afectiune
sa nu-i cereti mai mult decat poate sa faca, spunandu-i „esti copil mare si trebuie sa....”
sa nu va asteptati sa reactioneze la fel ca si copiii dumneavoastra, pentru ca el are o alta experienta de viata, educare si disciplinare
sa nu-l amenintati pentru a obtine comportamentul dorit, ci sa-i prezentati alternative si sa negociati cu el in functie de varsta si gradul sau de maturitate Cunoasteti ca prin joc copilul achizitioneaza comportamente, deprinderi, atitudini si cunostinte; dar jocul este si un mijloc ideal de exprimare si comunicare a trailor si descarcarii sentimentelor pe care copilul nu poate sau nu stie sa le exprime. Astfel ca este de preferat sa:
stimulati şi creati situaţii favorabile de joc.
oferiti modele şi ocazii pentru joc
comunicati cu copilul, incercand sa respectati cat mai multe dintre sfaturile prezentate mai sus
oferiti flexibilitate în alegerea metodelor de interacţiune
va implicati activ în joc, pentru a putea fi langa el atunci cand are nevoia suportului unui adult
încurajati pozitiv eforturile copilului

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 240

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 2.2 DEZVOLTAREA ABILITATILOR DE COMUNICARE ALE AMP PENTRU PREGĂTIREA PROPRIEI FAMILII ÎN VEDEREA PLASĂRII COPILULUI ÎN REGIM DE URGENŢĂ Pe linga membrii echipei cu care lucrati, familia dumneavoastra joaca un rol foarte important in relatia cu copilul. Atitudinea si comportamentul lor este definitoriu pentru plasamentul copilului in regim de urgenta. Deschiderea catre noul membru din mediul familial va va ajuta in demersurile de a oferi copilului nou venit un climat cat mai cald si primitor. Efectele separarii copilului de parintii sau ingrijitorii sai si criza de adaptare la noul mediu pot fi mai usor depasite de copil, daca sunt alaturi si membrii familiei dumneavoastra. Este foarte important de stiut de catre membrii familiei asistentului maternal profesionist ca plasamentul in regim de urgenta a unui copil presupune venirea sa la orice ora din zi sau noapte. Este foarte important momentul zilei cand este adus copilul de catre reprezentantii directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului! Seara sau noaptea, fragilitatea copilului este mult mai accentuata, sentimentele pe care i le provoaca separarea de parinti sau ingrijitori fiind accentuate de lasarea intunericului, de intrarea brusca intr-un nou mediu. De aceea, asistentul maternal trebuie sa aiba in vedere o potentiala dificultate de relationare in acest caz. Plasarea copilului in regim de urgenta in familia asistentului maternal conduce la noi organizari si structurari ale relatiilor dintre membri acesteia, pentru ca se intervine brusc in obiceiurile si rutina familiei. Este importanta impartirea rolurilor in familie pentru sustinerea activitatii asistentului maternal si sprijinirea copilului in depasirea situatiei care a condus la plasarea sa. In aceasta noua situatie asistentul maternal va fi atent la:
respectarea individualitatii fiecarui copil cel/cei proprii si copilul aflat in plasament
comportamentul propriilor copii cu copilul nou venit (de exemplu: rivalitati, invadarea propriului spatiu, luarea jucariilor etc) .
discriminarea in raport cu ceilalti copii (de ex. sarbatorirea zilei de nastere sau a numelui copilului aflat temporar in familie)
accesul la oportunitati egale de integrare si dezvoltare in mediul scolar In aceste prime momente de intrare a copilului in familie, e bine ca familia dumneavoastra sa fie atenta la urmatoarele:
sa manifeste intelegere si respect pentru copil
sa faca cunostinta cu el fara a-l forta sa relationeze
sa nu-l asalteze cu intrebari despre ceea ce s-a intamplat sau sa-i ceara sa-si povesteasca atunci situatia lui
sa fie alaturi de dumneavoastra si sa va sustina in primele activitati de acomodare a copilului cu noul mediu (de exemplu cand ii prezentati camera lu)i
sa-i accepte jucariile sau alte obiecte cu care vine copilul si care pentru ele reprezinta un factor de echilibru; acestea pot fi singurele lucruri care-l ajuta sa accepte mai usor mutarea si noile persoane cu care intra in relatie, fiind punctele lui de sprijin si echilibru.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 241

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 2.3 POSIBILE SOLUTII LA DIFERITELE SITUAŢII CARE POT SĂ APARĂ, PE PERIOADA PLASAMENTULUI ÎN REGIM DE URGENŢĂ, ÎN RELAŢIA CU: COPILUL, FAMILIA ACESTUIA, ALŢI PROFESIONIŞTI ŞI MEMBRII FAMILIEI AMP Este foarte important sa stiti ce probleme sau situatii dificile pot aparea in relatie cu copilul sau cu familia lui, atat din punctul de vedere al asistentului maternal, cat si al celorlalti membri ai familiei asistentului maternal. Situatii problema in relatia cu copilul Mai ales in situatia copiilor abuzati, neglijati, exploatati sau traficati, dar si in functie de varsta si gradul lor de maturitate, apare uneori neintelegerea copilului asupra evenimentelor pe care le traverseaza: ce i se intampla?, de ce este luat din mediul sau?, de ce nu mai poate fi impreuna cu parintii sau ingrijitorii sai? Copilul isi pune aceste intrebari la care va cauta raspuns mai mult sau mai putin explicit, adica va va pune acele intrebari sau va crea situatii care sa-i aduca raspunsurile dorite. Necunoasterea noului mediu fizic, dar si a persoanelor, creeaza probleme de acceptare, de adaptare la ceea ce este nou. Unii copii pot sa manifeste teama, respingere, nu vor sa comunice cu asistentul maternal sau cu membrii familiei acestuia sau dimpotriva pot fi foarte prietenosi, vor dori sa va povesteasca cat mai multe despre ei si familia lor. Uneori, copilul poate proveni din medii extrem de violente, in care adultii se injurau, utilizau violenta fizica, erau consumatori de alcool. Copilul, crescand in astfel de mediu, nu cunoaste alt tip de comportament decat cel violent. In prima perioada, copilul ar putea fi extrem de linistit, insa este posibil ca gesturile sale sa fie bruste, sa tipe cand vorbeste (asa a vazut in familia sa!), sa tranteasca. Asistentul maternal trebuie sa ajute copilul sa inteleaga noile reguli, de ce anume nu se tipa cand se vorbeste, de ce anume trebuie sa avem grija cand punem cana pe masa si nu sa o trantim, de ce anume nu acceptam sa lovim cand dorim sa avem ceva. Dar asistentul maternal nu trebuie sa uite ca acest proces (de intelegere a noului spatiu, a noilor reguli) este unul de durata si trebuie sa repete cu mult calm si caldura aceste explicatii. Situatii problema in relatia cu familia copilului Asa dupa cum cunoasteti, in situatia plasamentului in regim de urgenta parintii sau reprezentantii legali au suspendate drepturile parintesti pana la pronuntarea instantei referitor la acest aspect. Situatia este dificil de gestionat si de parintii copilului (doar unul dintre acestia poate fi abuzator, de ex) sau de catre bunicii copilului, care nu cunosteau comportamentul inadecvat al parintilor nepotului lor. Separarea brusca de copil creaza un sentiment de frustrare, de nedreptate care le este facuta. Vor incerca sa gaseasca posibilitatea de a gasi sau vedea copilul. Uneori, singura informatie pe care o cunosc este aceea ca „oamenii de la directie mi-au luat copilul”, fapt pentru care vor sta in fata DGASPC pentru a obtine diverse alte informatii. Este posibil sa intalneasca asistentul maternal la DGASPC si sa-l acuze ca „mi-a luat copilul”. Atitudinea asistentului maternal trebuie sa fie respectuoasa si calma. Orice astfel de intalnire intamplatoare cu parintii copilului/familia copilului, trebuie adusa la cunostinta asistentul social al asistentului maternal si la cunostinta asistentului social al copilului. Acestia vor sustine asistentul maternal: vor stabili impreuna care sunt procedurile care trebuie urmate, proceduri care sunt particularizate in functie de problematica fiecarui copil.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 242

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 Situatii problema cu membrii propriei familii a asistentului maternal In situatiile de primire in regim de urgenta, echilibrul familiei asistentului maternal poate fi perturbat. De aceea, sotul/sotia si copiii asistentului maternal trebuie sa inteleaga ce inseamna plasamentul in regim de urgenta: uneori nu trece mai mult de 1 ora de la momentul la care au fost anuntati ca urmeaza sa fie adus copilul si momentul venirii sale insotit de reprezentanti DGASPC. Alteori, copilul poate fi adus fara un anunt prealabil (sunt situatii foarte rare). Numai agitatia creata in jurul acestui eveniment (ora la care este adus copilul, multa lume, un copil in suferinta – care poate plange sau este foarte speriat) poate provoca un dezechilibru in familia asistentului maternal, daca membrii familiei nu stiu cum anume sa reactioneze in aceste situatii. Important este ca asistentul maternal sa stabileasca impreuna cu familia sa modalitatea in care vor proceda in astfel decazuri: cine raspunde la usa, cine are grija de copii (sotul/sotia), cum trebuie sa reactioneze acestia in raport cu noul sosit. Este un exercitiu dificil, deoarece este greu sa prevezi ce anume se poate intampla in aceste situatii. Asistentul maternal poate oricind solicita ajutorul asistentului social. Un alt gen de problema care poate sa apara este rivalitatea dintre copiii asistentului maternal si copilul plasat in regim de urgenta. Nu este vorba despre situatiile „normale”, existente in orice familie, in care copiii au diverse rivalitati, pe orice: haine, jucarii, imbratisari. Cum aminteam anterior, asistentul maternal trebuie sa acorde mai multa atentie copilului plasat in regim de urgenta (observarea atenta a acestuia, un efort de cunoastere ceva mai rapida decat in situatia plasamentului simplu, cand exista o perioada de potrivire, de adaptare), pe care copiii asistentului maternal o pot interpreta ca fiind „mai multa dragoste pentru copilul asta si mai putina pentru noi”. Si in aceasta situatie este bine ca asistentul maternal sa solicite ajutorul asistentul social, pentru a gasi cea mai adecvata formula pentru a reactiona in aceste situatii. Situatii problema cu membrii echipei Specificitatea plasamentului in urgenta o reprezinta rapiditatea de actiune pe care o presupune interventia. In aceste situatii, exista o stare de incordare fireasca, chiar daca cei care intervin sunt profesionisti cu experienta. Pe de alta parte, sunt foarte multe proceduri de indeplinit intr-o perioada scurta, proceduri care au ca rezultat fie asigurarea sigurantei copilului, fie obtinerea identitatii copilului, fie identificarea parintilor, etc. Uneori, timpul se scurge in mod diferit pentru fiecare profesionist, in functie de responsabilitatile pe care le are in raport cu acel copil. De exemplu asistentul maternal doreste sa inscrie cit mai repede copilul la medicul de familie pentru ca acesta sa poata beneficia de asistenta medicala necesara, dar nu poate deoarece are nevoie de actele de identitate ale copilului. In acelasi timp, asistentul social al copilului si politistul, au multe demersuri de facut in vederea obtinerii acestor acte. Actele sunt necesare pentru intocmirea dosarului pentru a prezenta situatia in instanta, in vederea emiterii unei hotarari in ceea ce priveste situatia viitoare a copilului. In cazul unei comunicari deficitare in cadrul echipei, este posibil ca aceasta „presiune” sa creeze probleme in cadrul echipei. De aceea, este foarte important ca fiecare membru al echipei sa isi cunoasca rolul si limitele interventiei, dar sa le cunoasca si pe ale celorlati profesionisti. Comunicarea prompta a tuturor informatiilor importante intre membri echipei poate facilita procesul interventiei si, deci, poate reduce presiunea existenta.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 243

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 MESAJE CHEIE: 1.Plasarea copilului in regim de urgenta in familia asistentului maternal conduce la noi organizari si structurari ale relatiilor dintre membri acesteia, pentru ca se intervine brusc in obiceiurile si rutina familiei 2. Reguli de comunicare cu copilul plasat:
coborati la nivelul copilului
vorbiti rar si utilizati cuvinte adaptate varstei, gradului de maturitate al copilului
formulaţi intrebari clare şi concise
nu puneţi mai multe intrebari deodată
lăsaţi o pauză după intrebari ca timpul de raspuns al copilului sa fie respectat
formulaţi mai curând intrebari deschise
ascultaţi răspunsul verbal şi fiţi atenţi la cel nonverbal (postura, mimica, gestica)
folositi un ton al vocii cat mai calm
nu tratati copilul in mod umilitor, agresiv
sa fiti atenti la barierele interne si externe ale comunicarii atat ale asistentului maternal , cat si ale copilului 3. Specificitatea plasamentului in urgenta o reprezinta rapiditatea de actiune pe care o presupune interventia. In aceste situatii, exista o stare de incordare fireasca, de presiune, care influenteaza comportamentul copilului plasat, a familiei acestuia, a familiei AMP si a profesionistilor. Sprijinul echipei mutlidisciplinare este esential pentru depasirea eventualelor situatii de criza.

INTREBARI DE AUTOCONTROL: 1. 2. 3. 4.

Cum poate ajuta famila AMP la integrarea copilului plasat in regim de urgenta? Care sunt regulile unei comunicari eficiente cu copilul? Enumerati cel putin 4 reguli. Ce tipuri de bariere pot sa apara in comunicare? Dati 3 exemple pentru fiecare tip. Care sunt categoriile principale de probleme care pot sa apara pe perioada plasamentului in regim de urgenta? Cum pot fi ele solutionate?

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 244

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008

MODUL 6 OCROTIREA COPILULUI CU HANDICAP SESIUNEA 1 3 ore 1.1 Principalele concepte utilizate în domeniul protecţiei copilului cu handicap 1.2 Tipuri de handicap 1.3 Principalele cauze ale handicapului SESIUNEA 2 3 ore 2.1 Principii de lucru privind copilul cu handicap 2.2 Cele mai importante acte normative din domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copiilor cu handicap 2.3 Tipologia serviciilor sociale specializate conform legislaţiei româneşti

OBIECTIVE GENERALE








La finalul modulului participantii vor fi capabili să: Cunoască principalele concepte utilizate în domeniul protecţiei copilului cu handicap Identifice tipurile şi gradele de handicap Enumere principalele cauze ale handicapului Descrie principiile de lucru privind copilul cu handicap Cunoască legislaţia actuală în vigoare şi serviciile sociale specifice copilului cu handicap

SESIUNEA 1.1 PRINCIPALELE CONCEPTE UTILIZATE ÎN DOMENIUL PROTECŢIEI COPILULUI CU HANDICAP Forurile abilitate au încercat, de-alungul timpului, să utilizeze concepte, care să nu presupună o notă descalificantă, astfel, au circulat numeroase variante care au încercat să cuprindă cât mai bine problematica acestor categorii de persoane. Dacă iniţial se utilizau termeni ca handicap şi deficienţă, ulterior s-au utilizat termeni ca nevoi speciale şi dizabilitate. Oferim mai jos o trecere în revistă a celor mai uzitate termene şi concepte: Accesibilitate: “procesul prin care sistemul general al societăţii – mediul fizic şi socio-cultural: locuinţa şi transporturile, activităţile educaţionale, recreatice şi sportive, oportunităţile pentru încadrarea în muncă – oferă şanse egale de acces tuturor persoanelor, fie cu handicap sau nu” (ONU, decembrie 1982, “Program Mondial de Acţiune privind Persoanele Handicap) Adaptare: acţiune sau rezultat al unei acţiuni, prin care individul devine compatibil cu mediu; este un proces care se desfăşoară pe parcursul întregii vieţi. Calitatea Vietii: ansamblul elementelor care se referă la situaţia fizică, economică, socială, culturală, politică, de sănătate etc., în care trăiesc oamenii, conţinutul şi natura activităţilor pe care le desfăşoară, caracteristicile relaţiilor şi proceselor sociale la care participă bunurile şi serviciile la care au acces, modelele de consum adoptate, modul şi stilul de viaţă, evaluarea împrejurărilor şi

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 245

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 rezultatelor activităţilor care corespund aşteptărilor populaţiei, precum şi stările subiective de satisfacţie/insatisfacţie, fericire, frustrare etc. (Mărginean I, 2002) Cerinte Educative Speciale: cerinţe specifice faţă de educaţie ale copilului cu handicap, derivate din particularităţile individuale de dezvoltare, învăţare, relaţionare cu mediul, din experienţele anterioare ale copilului. Deficienta: pierderea sau alterarea unei structuri sau a unei funcţii rezultând în urma unei maladii, accident sau perturbare în evoluţia normală (bătrâneţea), dar şi ca urmare a unor carenţe psiho-afective. Deficienţe frecvente: auditive, vizuale, de limbaj, intelectuale; Dizabilitate: termen generic pentru afectări/deficienţe, limitări de activitate şi restricţii de participare, care relevă aspectul negativ al interacţiunii individ – mediu; Excluziune: limitarea sau interzicerea, voită sau nu, a accesului la drepturile şi libertăţile de drept ale persoanei. Handicap: dezavantajul social, rezultat în urma unei deficienţe sau incapacităţi şi care limitează sau împiedică îndeplinirea de către individ a unui rol aşteptat de mediu. Incluziune: setul de măsuri şi acţiuni din domeniile protecţiei sociale, ocupării forţei de muncă, locuirii, educaţiei, sănătăţii, informării şi comunicării, mobilităţii, securităţii, justiţiei şi culturii, destinate combaterii excluziunii sociale; Integrare: procesul de interacţiune dintre individ/grup şi mediul social, prin intermediul căruia se realizează un echilibru funcţional al ambelor părţi; Incapacitate: reducerea parţială sau totală a posibilităţii de a realiza o activitate (motrică sau cognitivă) sau un comportament. Participare: capacitatea de a lua parte la o activitate, la o acţiune, la o discuţie de a avea un cuvânt de spus în ceea ce priveşte principalele aspecte ale vieţii personale; posibilitatea de a-şi exprima părerile, de a discuta problemele considerate importante, precum şi de a căuta şi a primi informaţii relevante pentru propria persoană. Prejudecata: părere, idee preconcepută (şi adesea eronată) pe care şi-o face cineva asupra unui lucru, acceptată fără temei, adoptată, de obicei, fără cunoaşterea directă a faptelor; Reabilitare: este procesul destinat să redea posibilitatea persoanelor cu handicap posibilitatea să ajungă la, şi să-şi păstreze, nivelele funcţionale fizice, senzoriale, intelectuale, psihiatrice şi/sau sociale optime, furnizându-le acestora instrumentele cu ajutorul cărora îşi pot schimba viaţa în direcţia obţinerii unui grad mai mare de independenţă. Recuperare: acţiune de restabilire e stării iniţiale, proces de refacere a capacităţii funcţionale iniţiale. În sens mai extins, se referă la ansamblul intervenţiilor socio-psiho-medicale care să permită reconstituirea anumitor capacităţi funţionale, care să permită integrarea individului în viaţa socială activă. Sanse Egale: rezultatul procesului prin care diferitele structuri ale societăţii şi mediului sunt accesibile în mod egal tuturor, inclusiv persoanelor cu handicap;

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 246

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008

In tabelul de mai jos vom vedea cum se regăsesc aceşti termeni în legislaţia românească: Termenul

Legislatie

Persoana handicapata Copii cu handicap

Constitutia Romaniei

Copii cu deficienta Copii cu cerinte educative speciale

Copii cu nevoi speciale

Copii cu dizabilitati

Domeniul

Semnificatie/ Relevanta


Ordonanta de urgenta a guvernului nr.12/ 2001 si Hotararea Guvernului nr.216/ 2001
Legea nr.71/ 2002 si Hotararea Guvernului nr.1205/ 2001
Hotararea Guvernului nr.218/ 2002
Legea nr.519/ 2002
Legea nr.84/ 1995
Legea nr.71/ 2002 si Hotararea Guvernului nr.1205/ 2001

Protectia copilului

Nevoia speciala Nevoia speciala

Educatie

Nevoia de educatie speciala


Legea nr.84/ 1995

Educatie


Strategia guvernamentala in domeniul protectiei copilului in dificultate 2001 – 2004
Ordinul ministrului sanatatii si familiei si al secretarului de stat al Autoritatii Nationale pentru Protectia Copilului si Adoptie nr.705/ 12.709/ 2002

Protectia Copilului

Sanatate Educatie Protectia copilului

Sanatate Protectia Copilului

de

protectie

de

protectie

Nevoia de ingrijiri medicale speciale Idem

Legea se refera la copiii cu deficiente si/ sau handicap, dar sfera de acoperire este mai mare (copii cu tulburari de invatare, de limbaj etc) Strategia se refera la copiii cu deficiente, cu handicap, cu HIV/ SIDA Primul act normativ care utilizeaza sintagma copil cu dizabilitati

Reamintim faptul că această nevoie permanentă de a schimba demunirea prin care să definim această categorie de persoane, a apărut ca urmare a faptului că s-a încercat găsirea celui mai bun concept care să nu eticheteze, discrimineze persoanele în cauză. Din păcate, cuvinte, precum „handicap”, au căpătat de-alungul timpului o conotaţie negativă, un sens peiorativ. De aceea, există şi astăzi grija permanentă de a utiliza cuvinte care să nu aibă nici un fel de încărcătură negativă.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 247

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 1.2 TIPURI DE HANDICAP Clasificarea deficienţelor a constituit un pas important pentru a distinge foarte clar care sunt nevoile individuale si pentru a putea propune soluţii optime; aceasta se realizează având în vedere mai multe criterii, spre exemplu după mometul apariţiei (la naştere sau de-alungul vieţii), după evoluţie (evolutiv sau nu), după localizarea anatomică – considerat a fi criteriul cel mai complet. In consecinţă, după localizarea leziunii sau a structurii anatomo-funcţionale afectată, putem distinge următoarele deficienţe: 1) Deficienţe senzoriale - tulburări la nivelul analizatorilor:
analizator vizual: deficienţă vizuală, care prezinta diferite grade de gravitate de la ambliopie (vedere slabă) la cecitate (lipsa vederii);
analizatorul auditiv: deficiente auditive, care au diferite grade de gravitate, de la hipoacuzie (auz scăzut) la surditate (lipsa auzului); 2) Deficienţe motorii – tulburări ale aparatului locomotor care se însoţesc de cele mai multe ori de afecţiuni neurologice (deficienţe neuro-motorii); ele se-mpart în deficienţe de structură (spre exemplu, malfornaţia ale unui membru) şi deficienţe funcţionale (spre exemplu, membrul există, dar nu poate fi folosit). In functie de amplitudine:
Deficiente globale – generale (care afectează întregul organism, spre exemplu bolile congenital precum nanismul sau piticismul)
Deficiente locale – partiale (care afectează o parte a organismului, spre exemplu afectarea unui membru: mână, picior sau a unui organ intern) 3) Deficienţe mentale – tulburări ale structurilor şi funcţiilor creierului, dereglări ale personalităţii; există diferite grade de la debilitate mintală uşoară, până la debilitate profundă. Deficienţa mentală este uşoară atunci când evaluarea funcţională evidenţiază următoarele aspecte: limitări în planul dezvoltării cognitive; dificultăti în dezvoltarea percepţiei, psihomotricităţii, gândirii, memoriei, limbajului; personalitate care necesită intervenţii terapeutice şi psihoterapeutice; dificultăţi în procesul de socializare; un C.I. (coeficient de inteligenţă) de la 7075 la 50-55 şi un profil ce marchează inegalităţi în dezvoltarea intelectuală. Deficienţa mentală este considerată moderată spre severă când evaluarea funcţională evidenţiază următoarele caracteristici: limitări în dezvoltarea cognitivă, care restrâng capacităţile de învăţare; capacităţi funcţionale limitate în planul autonomiei personale şi sociale; dificultăţi în dezvoltarea senzorială şi motorie; un C.I. situat între 55-50 şi 25-20. Deficienţa mentală este calificată drept profundă atunci când evaluarea funcţională relevă următoarele caracteristici: limitări importante în planul dezvoltării cognitive; abilităţi perceptivmotrice şi de comunicare cu manifestare limitată; capacităţi funcţionale foarte slabe în planul autonomiei personale şi sociale; un C.I. inferior valorii de 25-20. 4) Deficienţe de limbaj – pot fi de sine stătătoare sau se pot asocia cu celelalte deficienţe; presupun destructurări sau dereglări la nivelul aparatului fonator şi ale funcţiilor limbajului, spre exemplu bâlbăiala, dificultăţi ale scris-cititului. 5) Deficienţe comportamentale – tulburări adaptative, dereglări de conduită, instabilitate psihocomportamentală, care fac dificile relaţiile dintre copil şi cei din jur. în cazul tulburărilor comportamentale putem distinge două mari subcategorii:

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 248

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008

A. Tulburarea creşterii sau aşa-numitul "eşec" al creşterii. Aceasta tulburare se referă la încetinirea sau la sistarea cresterii fizice (staturoponderale) a copilului, în general mai mic de 5 ani, retardul dezvoltării (respectiv al maturizării) fiind o consecinţă. Esecul cresterii antreneaza, de la un anumit grad in sus - practic constant - si alte tulburari ale cresterii si dezvoltarii (respectiv, maturarii), inclusiv ale comportamentului psihointelectual si social, in una sau mai multe dintre formele sale de manifestare. B. Tulburarile propriu-zise de comportament înglobează problemele de interacţiune dintre copil şi părinţi sau persoanele care-i îngrijesc, anxietatea de separare, problemele de alimentatie, problemele de disciplină şi modelul cercului vicios. O descriere detaliatăaacestora se regăseşte şi în modulul 3. In cele ce urmează vom face o scurtă trecere în revistă:
Problemele de inter-relaţii dintre copil şi părinti pot apărea din primele luni de viată, ca urmare a dificultăţilor mamei în cursul sarcinii şi travaliului, depresiei ulterioare a mamei, a abandonului matern, lipsei unui sprijin, tulburărilor de somn ale copilului. Aceste probleme pot tulbura comportamentul psiho-social al copilului şi se pot solda cu eşecul creşterii.


Problemele de alimentaţie sunt comune la vârsta de 1-8 ani, concomitent cu micşorarea dezvoltării creşterii şi scăderii concomitente a apetitului. Alimentaţia cu forţa se poate solda în timp, cu tulburari de comportament.




Problemele de disciplină - eşecul măsurilor de disciplinare a copilului (nerespectarea orei de masă şi a modului de a se alimenta, orei de baie, măsurilor de securitate cu restricţii în a se juca cu anumite obiecte) pot genera disfuncţii comportamentale dacă nu sunt însuşite corespunzător.




Modelul cercului vicios. Un comportament negativ al copilului se soldeaza cu reactii negative si din partea parintilor si genereaza un comportament si mai inadecvat din partea copilului.




Problemele de somn includ: coşmarul nocturn, terorile nocturne (Pavor nocturn), "plimbatul" în cursul somnului sau somnambulismul, rezistenţa la a se da jos din pat la sculare, trezirea in cursul noptii.




Controlul sfincterelor anal şi uretral şi educarea pentru folosirea olitei sau a toaletei. Majoritatea copiilor îşi controlează sfincterul anal între 2-3 ani şi sfincterul uretral între 3 şi 4 ani. La 5 ani, 50% dintre copii merg la toaletă. Dacă nu există cauze organice, neachizitionarea acestor deprinderi are o importantă bază educaţională, fiind cunoscute sub denumirile de encoprezis şi, respective, enurezis.




Hiperactivitatea sau hiperkinezia: un model constitutional de activitate motorie excesivă, care survine de la vârsta de 1 an, dar este mai pronuntat în perioada şcolară. Copilul este întro permanentă mişcare, neliniştit, agitat, nu se poate concentra. Copilul nu are retard mintal şi nici vreo afectare neurologică, este bine dezvoltat fizic şi psihic, este clinic sanatos. Tulburarea apare mult mai frecvent la băieţi şi poate fi corectată educational. Se poate asocia cu disfuncţia cerebrală minimă.




Tulburările cu deficit de atenţie. Se manifestă prin proasta calitate şi/sau scurtarea duratei acestei importante deprinderi, afectand 5-10% dintre copiii de vârstă şcolară, de 10 ori mai

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 249

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 frecvent la băieţi. Tulburarea este în mod obisnuit ereditară. Sunt implicate substanţele neurotransmitatoare.


Dizabilitatea de a învaţa rezulta din deficitul de atentie şi de memorie, manifestandu-se ca o dificultate de achizitionare, reţinere/memorare a noilor informaţii.

6) Deficienţe asociate – reprezinta prezenţa simultantă a mai multor deficiente, polihandicap. In România, persoanele cu handicap, reprezintă 13% din populaţia ţării, distribuite astfel:
handicap senzorial – 24%
handicap neuro-motor – 33%
handicap mental – 20%
tulburări de comportament – 16%
handicap asociat – 5%
altele – 2 %

Sursă: site ANPH - septembrie 2007 In ceea ce priveşte gradul de handicap, prin Ordinul nr.12709/01.10.2002 au fost reglementate criteriile pe baza cărora acesta se stabileşte şi astfel se definesc următoarele categorii: Gradul grav de handicap se poate acorda copiilor care au, in raport cu vârsta, capacitatea de autoservire inca neformata sau pierduta, respectiv au un grad de dependenta ridicat fizic si psihic. In aceasta situatie autonomia persoanei este foarte scazuta din cauza limitarii severe in activitate, ceea ce conduce la restrictii multiple in participarea sociala a copilului. Drept urmare, copilul necesita ingrijire speciala si supraveghere permanenta din partea altei persoane. Gradul accentuat de handicap se poate acorda copiilor la care incapacitatea de a desfasura activitatea potrivit rolului social corespunzator dezvoltarii si vârstei se datoreaza unor limitari functionale importante motorii, senzoriale, neuropsihice sau metabolice rezultate din afectiuni severe, in stadii inaintate, cu complicatii ale unor aparate si sisteme. In aceasta situatie participarea sociala a copilului este substantial restrictionata.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 250

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 Gradul mediu de handicap se poate acorda copiilor care au capacitate de prestatie fizica (motorie, metabolica) sau intelectuala redusa, corespunzând unei deficiente functionale scazute, ceea ce duce la limitari in activitate, in raport cu asteptarile corespunzatoare vârstei. In aceasta situatie ele se reflecta in restrictii relativ semnificative ale participarii sociale a copilului. Gradul usor de handicap se poate acorda pentru cazurile in care impactul afectarii asupra organismului este minim, cu limitare nesemnificativa a activitatii, si nu necesita masuri de protectie speciala, participarea sociala fiind in limite rezonabile. Aceste cazuri vor fi raportate si inregistrate statistic.

RETINETI: „Deficienta”

Grad handicap

Capacitatea functionala

Fără

Infirmitate - fără grad

100 – 80 %

Uşoară

Uşor - fără grad

79 – 51 %

Medie

Mediu – grad III

50 – 39 %

Accentuată

Accentuată – grad II

30 – 11 %

Gravă

Grav – grad I

10 – 0 %

Sursa: Instrucţiunea Metodologică nr.5/10.11.2003

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 251

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 1.3 PRINCIPALELE CAUZE ALE HANDICAPULUI 1.3.1. Cauzele deficienţei Vom încerca în cele ce urmează să vedem de ce apar deficienţele, pe care le-am prezentat în capitolul anterior, care este cauza acestor deficienţe, care sunt factorii care au contribuit la apariţia lor, considerând că înţelegerea modului prin care au apărut în viaţa copilului, va uşura acceptarea şi gestionarea situaţiei acestuia. De asemenea, veţi putea răspunde întrebărilor pe care poate chiar copilul cu handicap vi le-ar putea adresa la un moment dat. A. Deficienţe senzoriale: 1. vizuale: cauzele deficienţelor de vedere pot fi multiple, dintre ele amintim: afecţiuni care evoluează cu scăderea acuităţii vizuale:
unele boli ale pleoapelor, ale aparatului lacrimal, ale orbitei, conjunctivelor;
tulburările refracţiei oculare (miopia, hipermetropia, astigmatismul)
afecţiuni ale căilor optice cerebrale;
accidente oculare ş.a. Dincolo de cauzele de ordin anatomo-fiziologic ale analizatorului vizual, care duc la perturbarea funcţiei vizuale, există şi cauze organice generale: a. afecţiuni de natură congenitală – boli ereditare, boli infecţioase ale mamei în timpul sarcinii (sifilis, tuberculoză, rubeolă, hepatita epidemică), dar şi intoxicaţiile cu alcool şi droguri ale mamei, care pot afecta activitatea vizuală a fătului. b. traumatismele obstetricale. c. boli contactate de copil după naştere, ca: scarlatină, tuse convulsivă, boli reumatismale, parazitoze intestinale, boli ale nasului, gâtului urechilor; boli neurologice, boli ale sângelui, boli digestive, traumatisme. 2. auditive: trebuie să precizăm faptul că între 30-60% dintre situaţii, nu cunoaştem cu exactitate cauza surdităţii, totuşi au fost identificate clinic câteva dintre cauzele posibile: Cauze congenitale:
boli genetice: prezenţa surdităţi în familie
rubeola mamei în timpul sarcinii
prematuritate
medicamente luate de mamă în timpul sarcinii
incompatibilitate Rh Cauze dobâdite:
meningita
traumatismul cranian
medicamente administrate copiilor ca tratament al unor boli grave ( exemple de medicamente de risc – streptomicina, gentamicina, kanamicina)
oreionul şi pojarul care au ca urmare de multe ori o surditate gravă
traumatisme la nivelul urechii
afecţiunile inflamatorii şi parazitare – încep printr-o afecţiune la nivel extern, care netratată se transmite la urechea internă B. Deficienţele neuro-motorii

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 252

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 Pentru 20% dintre copiii cu o astfel de dizabilitate, nu se cunosc cauzele apariţiei acestei afecţiuni, totuşi, pentru majoritatea celorlalte cazuri, s-au identificat două mari categorii de etiologii: 1. tulburări de dezvoltare – imposibilitatea creierului de a se dezvolta normal, în special în primul şi în al doilea trimestru de sarcină. 2. leziuni neurologice – în cazul in care a existat o dezvoltare normală a creierului, astfel de deficienţe pot să apară în contextul unor leziuni cerebrale care s-au realizat înainte, în timpul sau după naştere. Aceste leziuni sunt adesea asociate cu prematuritatea, travalii dificile, complicaţii neonatale. Factori:
lipsa de oxigen înainte, în timpul sau după naştere
hemoragiile cerebrale
factori toxici (alcool, droguri, medicamente utilizate de mamă în timpul sarcinii)
traumatisme ( spre ex. accidente)
probleme metabolice (spre ex. icter, glicemie scăzută)
prematuritatea
foarte rar, factori ereditari C. Deficienţele mentale În cazul deficienţelor mintale, prevalează cauzele genetice. Deficienţele mentale congenitale apar în general în perioada intrauterină, fiind determinate de factori chimici, fizici, intoxicaţii cu medicamente, traumatisme abdominale ale mamei, intoxicaţii cu metale grele, diferite infecţii genitale materne. Cauze perinatale:
imaturitatea – naşterea imatură
icter nuclear – strâns legat de incompatibilitatea Rh-ului.
traumatisme obstetricale
hipoxia cerebrală – lipsa oxigenului după naştere Cauze postnatale: sunt determinate de boli ale copilului: encefalite, meningite, intoxicaţii cu diferite substanţe, traumatisme cranio-cerebrale. D. Deficienţele de limbaj: pot să aibă numeroase cauze, pe care am încercat să le sistematizăm astfel: Cauze prenatale (care apar înaninte naşterii) :
incompatibilitate de Rh
boli infecţioase şi intoxicaţiile gravidei
malnutritia
unele malformaţii congenitale
traumatisme fizice şi psihice Cauze perinatale (care apar în cursul sau imediat după naştere):
asfixiile prelungite în timpul naşterii prelungite
naşteriile cu forceps sau cu alte manopere obstetricale Cauze postnatale (care apar după naştere):
cauze organice: boli ale sistemului nervos care afectează centri vorbirii, malformaţii ale aparatului fonator

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 253

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008


cauze în plan fiziologic: - dereglări ale funcţiei respiratorii - dereglări ale funcţiilor diferitelor componente nervoase - dereglări ale componentelor aparatului fonator

Cauze psiho-neurologice dintre cele mai frecvente în domeniul practic:
se însoţesc cu tulburari de memorie, atentie.
in unele boli psihice apar tulburari de limbaj Cauze psiho-sociale – dintre cele mai frecvente în domeniul practic:
necorectarea greselilor de pronuntie
conflicte familiale, interfamiliale, de relaţionare
traume psihice E. Tulburări comportamentale: apar la vârstă adolecenţei, dar şi la vârsta mici copilării, mai ales dacă sunt induse. Ele reprezintă devianţe negative din punct de vedere social. Tulburările de comportament pot avea cauze multiple, individuale/constitutionale sau de mediu şi ambianţă (inclusiv, cauze educationale). Se vorbeşte însă despre mai multe forme sau tipuri de tulburari de comportament şi - respectiv - despre diferite alte tulburări ale procesului de creştere şi dezvoltare/maturare. Factori: 1) determinism genetic sau ereditar – sunt autori care sustin ideea că dacă în familia copilului existe rude care au manifestat tulburări de comportament, există un risc mai mare pentru ca şi copilul să aibă astfel de tendinţe. Totuşi, într-un mediu favorabil, ele pot să rămână la stadiu de predispoziţie. 2) determinism prin factori fizici, organici şi fiziologici: carenţe nutriţionale, agenti toxici, dereglări endocrine etc. 3) determinism social:
context social negativ din punct de vedere afectiv şi valoric
influente negative ale mediului
normativitate de grup impusă – în sensul că aparţine unui grup care-şi impune un set de reguli de comportament (spre exemplu, regulile impuse de anturaj)
factori de ordin familial (experiente stresante, violenţă) F. Deficienţe asociate: este evident ca în funcţie de tipurile de handicap care sunt reunite în deficienţe asociate, putem cumula pentru fiecare deficienţă cauza care a provocat-o. Spre exemplu, care avem un handicap auditiv şi un climat familial agresiv, atunci copilul va dezvolta şi o tulburare de comportament. Astfel, pentru deficienţele asociate, există etiologii asociate. 1.3.2. Prognostic şi evoluţie Trebuie să spunem că fiecare copil are propria sa evoluţie, fiecare handicap are propria lui istorie şi nu puţine au fost cazurile când copiii cu handicap au avut evoluţii spectaculoase, deşi sufereau de boli grave. De asemenea, trebuie să fim conştienţi că un handicap va avea influenţe asupra dezvoltării personalităţii copilului. Totuşi, în condiţiile unui mediu stabil şi stimulativ se pot obţine rezultate remarcabile. A. Deficienţe senzoriale: în funcţie de cauză, acestea pot fi evolutive sau nu, nu se poate da un prognostic general. Spre exemplu, o miopie poate evolua până la o formă severă, ce necesită poate şi o intervenţie chirurgicală, sau poate fi doar corectată prin ochelari.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 254

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008

B. Deficienţele neuro-motorii: nu sunt evolutive, dar trebuie urmarită simptomatologia; pot fi îmbunătăţite anumite deprinderi sau chiar recuperate, într-o măsură mai mare sau mai mică; prin kinetoterapie pot fi controlate anumite simptome (coordonări, menţinerea echilibrului etc), iar prin tratament medicamentos pot fi ţinute sub stăpânire altele (spre exemplu, episoade epileptice). C. Deficienţele mentale: ele nu evoluează, însă odată cu înaintarea în vârstă a copilului cu deficienţă mintală, creşte decalajul dintre nivelul normal corespunzător vârstei şi nivelul său de dezvoltare. D. Deficienţele de limbaj: în bună măsură ele pot fi recuperabile, cu precizarea că şi aici depinde de etiologia handicapului. Totuşi, tratamentele logopedice obţin rezultate remarcabile pe o paletă largă de tulburări. E. Tulburări comportamentale: şi în cazul tulburărilor comportamentale se înregistrează rezultate semnificative, atât prin terapii medicamentoase, dar şi terapii cognitivecomportamentale, art-terapii, terapii ocupaţionale etc. F. Deficienţe asociate: aşa cum precizam şi în cazul etiologiilor, prognosticul deficienţelor multiple, depinde de asocierea care există. Astfel, asocierea unui diagnostic grav, cu unul mai puţin invalidant, va avea un prognostic rezervat.

MESAJE CHEIE


Forurile abilitate au încercat să utilizeze concepte care să nu presupună o încărcătură emoţională negativă, care să nu discrimineze
Handicapul este dezavantajul social rezultat în urma unei deficienţe
Se disting mai multe tipuri de handicap, în funcţie de mai multe criterii
Există 4 tipuri de grade de handicap: grav, accentuat, mediu şi uşor
Fiecare copil, indiferent de tipul de handicap, are o evoluţie personalizată

AUTOEVALUARE


Care este diferenţa dintre handicap, dizabilitate, deficienţă?
Daţi exemple de 2 criterii de clasificare a handicapului.
Care sunt gradele de handicap?
Care sunt cauzele handicapului? Minim 5 exemplificări
Toate tipurile de handicap evoluează?

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 255

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 2.1 PRINCIPII DE LUCRU PRIVIND COPILUL CU HANDICAP In derularea procesului de îngrijire şi asistenţă a copilului cu handicap, asistentul maternal profesionist trebuie să aibă în vedere câteva principii de lucru, respectiv: 1. Principiul socializării reprezintă procesul de transmitere şi însuşire a unui set de modele culturale şi normative, de cunoştinţe şi atitudini prin care indivizii dobândesc cunoaşterea comportamentelor socialmente dezirabile, îşi formează deprinderi şi dispoziţii care-i fac apţi să acţioneze ca membri ai societăţii şi grupului social. 2. Principiul normalizării se referă la necesitatea asigurării condiţiilor unei vieţi normale pentru copiii cu handicap, în aşa fel încât acestea să trăiască conform standardelor după care trăiesc majoritatea membrilor comunităţii. 3. Principiul drepturilor egale reglementează accesul efectiv al copiilor cu handicap la educaţie şi alte servicii comunitare, precum şi eliminarea unor obstacole sociale care împiedică satisfacerea în condiţii de egalitate a unor necesităţi individuale pentru persoanele cu handicap. 4. Principiul interesului superior al copilului: în toate acţiunile care se întreprind în raport cu copilul (de la tehnicii de îngrijire, la modalităţi de luare a deciziilor ce privesc viaţa personală a copilului) primează interesul superior al copilului. 5. Principiul dezinstituţionalizării se referă la reformarea sistemului special pentru persoanele cu dizabilităţi în direcţia creşterii gradului de independenţă şi autonomie personală a asistaţilor pentru o inserţie optimă în cadrul vieţii comunitare. Astfel, asistentul maternal reprezintă o soluţie a acestei reforme sociale. 6. Principiul dezvoltării se referă la faptul că toţi copiii cu handicap sunt capabili de creştere, învăţare şi dezvoltare, indiferent de severitatea handicapului, cu potenţialul de care dispun. In consecinţă, trebuie depuse toate eforturile pentru a atinge potenţialul maxim al fiecărui copil. 7. Principiul egalităţii şanselor – educaţia copiilor cu dizabilitati trebuie să se facă pe cât e posibil în cadrul sistemului general de învăţământ, prin eliminarea oricăror practici discriminatorii. Acest lucru implică faptul că necesităţile fiecărui individ, precum şi ale tuturor indivizilor sunt de importanţă egală, că aceste necesităţi trebuie să stea la baza planurilor făcute de societate şi că toate resursele trebuie folosite într-un asemenea mod încât fiecare copil să aibă şanse egale de participare. 8. Principiul asigurării serviciilor de sprijin presupune oferirea serviciilor guvernamentale (de sănătate, învăţământ, (variate instituţii de educaţie, de asistenţă şi ocrotire, centre de orientare, formare profesională, asistenţă socială), serviciilor de sprijin – de consultanţă / consilier a copiilor cu handicap, precum şi a persoanelor care îi au în îngrijire, prin crearea resurselor umane (personal specializat) şi resurselor materiale consiliere, cercetare etc.). 9. Principiul intervenţiei timpurii indică eficienţa intervenţiei precoce de reabilitare, reeducare şi integrare pentru copilul cu handicap, astfel cu cât intervenţia este mai rapidă, cu atât rezultatele sunt mai semnificative. 10. Principiul asigurării unui climat familial optim indică faptul că trebuie să i se asigure copilului cu handicap un climat de structură şi funcţionalitate familială, adică o anumită continuitate, armonie, echilibru familial; toate acestea având ca factor comun un element de

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 256

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 afectivitate, greu detectabil în mod direct, ca multe alte procese psihice de mare subtilitate, dar care în acelaşi timp are o acţiune permanentă, profundă şi de durată asupra formării şi dezvoltării personalităţii. 11. Principiul participării: principiul informării copilului şi luării în considerare a opiniei acestuia, în raport cu vârsta şi gradul său de maturitate, cu privire la orice aspect din viaţa lui.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 257

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 2.2 CELE MAI IMPORTANTE ACTE NORMATIVE DIN DOMENIUL PROTECŢIEI ŞI PROMOVĂRII DREPTURILOR COPIILOR CU HANDICAP Domeniul legislativ a evoluat semnificativ în ultimii ani, ajungând să fie astăzi suficient de generos pentru a putea răspunde adecvat celor mai diversificate nevoi ale persoanelor cu handicap. Principalele acte normative care reglementează domeniul protecţiei şi promovării drepturilor persoanelor cu handicap, respectiv ale copiilor cu handicap, sunt: Legea 705 Legea 783

2001 2002

Legea 487

2002

Legea 239

2003

Legea 121

2004

Legea 272 Legea 467

2004 2004

Legea 600

2004

Legea 448

2006

Legea 275

2007

Legea 448

2008

Privind sistemul national de asistenta sociala Aprobarea OUG 170/1999 privind acordarea, în mod gratuit a asistentei medicale, medicamentelor si protezelor pentru unele categorii de persoane prevazute in legi special Legea sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice Pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 14/2003 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap Privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 30/2004 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 170/1999 privind acordarea, în mod gratuit, a asistenţei medicale, medicamentelor şi protezelor pentru unele categorii de persoane prevăzute în legi special Privind protectia si promovarea drepturilor copilului Pentru modificarea si completarea Ordonanţei Guvernului nr. 14 / 2003 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap Pentru completarea Legii sanatatii mintale si a protectiei persoanelor cu tulburari psihice Lege privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap Privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 14/2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap Legea 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată

Hotarari Guvernamentale H.G. 503 2003 Indexarea intervalurilor de venituri pe baza carora se stabileste contributia lunara de întretinere datorata de sustinatorul legal al persoanei asistate H.G. 1175 2005 Aprobarea Strategiei nationale privind protectia integrarea si incluziunea sociala a persoanelor cu handicap din România în perioada 2006 – 2013 H.G. 268 2007 Hotărâre pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr.448-2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap H.G. 680 2007 Pentru aprobarea Normelor metodologice privind modalitatea de

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 258

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008

H.G. 10

2008

acordare a drepturilor la transport interurban gratuit persoanelor cu handicap Privind indexarea cuantumului prestaţiilor sociale prevăzute la art. 58 alin. (4) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap

Legea care reglementează la ora actuală drepturile şi obligaţiile persoanei cu handicap, deci implicit şi ale copilului cu handicap, este legea 448/2006. Principalele noutăţi pe care le aduce această lege sunt: 1. Introduce principii legislative noi, precum: respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului; egalizarea şanselor; prevenirea şi combaterea discriminării; adaptarea societăţii la persoana cu handicap; responsabilizarea comunităţii; libertatea opţiunii şi controlul sau decizia asupra propriei vieţi, a serviciilor şi formelor de suport de care beneficiază; integrarea şi incluziunea socială a persoanelor cu handicap, cu drepturi şi obligaţii egale ca toţi ceilalţi membri ai societăţii; 2. Defineşte termeni şi concepte noi: dizabilitate (chiar dacă în context nu se foloseşte această noţiune); integrare şi incluziune socială; programul individual de reabilitare şi integrare socială, planul individual de servicii (ca instrumente de lucru în concordanţă cu nevoile individuale ale persoanei cu handicap); loc de muncă protejat, atelier protejat şi unitate protejată autorizată; angajare asistată; tehnologie asistivă; adaptare rezonabilă; acces pentru toţi etc; În programul individual de reabilitare şi integrare socială, elaborat de către Serviciul de Evaluare Complexă şi validat de Comisia pentru Protecţia Copilului, sunt stabilite activităţile şi serviciile de care are nevoie persoana cu handicap în procesul de integrare socială, iar în planul individual de servicii sunt trecute obiectivele pe termen scurt şi mediu, modalităţile de intervenţie şi sprijin pentru integrarea socială. 3. Stabileşte clar drepturile de care beneficiază persoanele cu handicap în domeniile: ocrotirii sănătăţii – prevenire, tratament şi recuperare; educaţiei şi formării profesionale; ocupării şi adaptării locului de muncă, orientării şi reconversiei profesionale; asistenţei sociale (servicii şi prestaţii sociale); locuinţei, amenajării mediului de viaţă, personal ambiant, transportului, accesului la mediul fizic, informaţional şi comunicaţional; petrecerii timpului liber, accesului la cultură, sport, turism; asistenţei juridice; facilităţilor fiscale. 4. Accentuează prevenirea instituţionalizării prin crearea de servicii alternative: dezvoltarea serviciilor sociale la domiciliu; înfiinţarea ocupaţiei de asistent personal profesionist; admiterea într-un centru rezidenţial a unui copil cu handicap ca ultimă soluţie de asistenţă socială; creşterea rolului familiei prin evaluarea nevoilor şi acordarea unui sprijin adecvat astfel ca familia să devină mediul cel mai prielnic pentru îngrijirea şi protecţia persoanei cu handicap. 5. Asigură continuitatea între măsurile de protecţie stabilite pentru copiii cu handicap şi cele stabilite pentru adulţii cu handicap prin: înfiinţarea ocupaţiei de asistent personal profesionist pentru preluarea în îngrijire, de la asistentul maternal profesionist, a copiilor cu handicap grav şi accentuat care împlinesc 18 ani şi pentru care nu există decât alternativa centrului rezidenţial; 6. Prevede diversificarea realizării de accesibilităţi în mediul fizic şi, în mod deosebit, în mediul informaţional şi comunicaţional; promovează conceptul modern „acces pentru toţi”. În mediul fizic sunt nominalizate elemente noi: hoteluri, garnituri de tren, staţii de cale ferată,

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 259

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 taxiuri etc, iar în mediul informaţional şi comunicaţional: pagini web, echipamente electronice şi softuri accesibile, utilizarea pictogramelor, accesul la noile tehnologii în domeniul telefoniei etc. In mod particular art. 12 şi 59 din cadrul legii 448/2006 prevăd drepturi speciale pentru persoanele care au în îngrijire un copil cu handicap: Art. 12. - (1) Persoana care are in ingrijire, supraveghere si intretinere un copil cu handicap beneficiaza de urmatoarele drepturi: a) concediu platit pentru cresterea copilului cu handicap pana la implinirea de catre acesta a varstei de 7 ani si program de lucru redus la 4 ore pentru parintele care are in ingrijire copilul cu handicap care necesita tratament pentru afectiuni intercurente, pana la implinirea de catre copil a varstei de 18 ani; b) concedii medicale pentru ingrijirea copilului cu handicap care necesita internare, tratament ambulatoriu sau la domiciliu pentru afectiuni intercurente, pana la implinirea de catre copil a varstei de 18 ani; c) indemnizatie, prin Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei, pentru cresterea copilului cu handicap, acordata femeii mama detinatoare de certificat de persoana cu handicap, pana la implinirea de catre copil a varstei de 7 ani; d) alocatie de intretinere pentru copiii cu handicap, aflati in plasament familial sau incredintati, potrivit legii, unei familii ori persoane sau unui organism privat autorizat potrivit legii, in cuantumul prevazut de lege, majorat cu 0%. (2) De drepturile prevazute la alin. (1) beneficiaza, la cerere, unul dintre parinti, tutorele, persoanele care au adoptat un copil cu handicap sau carora li s-au incredintat copii cu handicap spre crestere si educare ori in plasament familial, daca sunt asigurati pentru concedii si indemnizatii de asigurari sociale de sanatate in cadrul sistemului de asigurari sociale de sanatate. Art. 59. - Persoana care are in ingrijire, supraveghere si intretinere un copil sau adult cu handicap are urmatoarele obligatii principale: a) sa asigure cresterea si ingrijirea corespunzatoare a persoanei cu handicap; b) sa respecte si/sau sa urmeze activitatile si serviciile prevazute in planul de recuperare pentru copilul cu handicap, respectiv in planul individual de servicii al adultului cu handicap ; c) sa insoteasca persoana cu handicap, la termenul necesar sau la solicitare, pentru evaluare si reevaluare, la comisiile cu competenta in domeniu; d) sa se prezinte la solicitarea directiilor generale de asistenta sociala si protectia copilului judetene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti; e) sa colaboreze cu asistentii sociali si specialistii care au ca scop recuperarea, reabilitarea, orientarea profesionala si integrarea sociala; f) sa comunice directiilor generale de asistenta sociala si protectia copilului judetene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, in termen de 48 de ore de la luarea la cunostinta, orice modificare cu privire la gradul de handicap, domiciliu sau resedinta, starea materiala, precum si alte situatii de natura sa modifice acordarea drepturilor prevazute de lege. g) Conform HG 679/2003 – AMP beneficiaza de asemenea de un spor de 25% pentru fiecare copil cu dizabilităţi aflat în plasament.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 260

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 2.3 PREZENTAREA TIPOLOGIEI SERVICIILOR SOCIALE CONFORM LEGISLAŢIEI ROMÂNEŞTI

RETINETI: Serviciile sociale reprezintă ansamblul complex de măsuri şi acţiuni realizate pentru a răspunde nevoilor sociale individuale, familiale sau de grup, în vederea depăşirii unor situaţii de dificultate, pentru prezervarea autonomiei şi protecţiei persoanei, pentru prevenirea marginalizarii şi excluziunii sociale şi promovarea incluziunii sociale. Institutiile de protectie speciala pentru copii cu handicap sunt coordonate metodologic de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului. Acestea sunt organizate şi functioneaza sub forma de:
centre - pilot
centre de îngrijire şi asistenţă
centre de recuperare şi reabilitare
centre de integrare prin terapie ocupaţională
locuinţe protejate de tip familial
centre de intervenţie timpurie
centre de zi Dintre acestea, cele care ne interesează în mod special, pentru copilul cu handicap sunt centrele de recuperare şi reabilitare, centrele de integrare prin terapie ocupaţională, centre în care dvs. puteţi să primiţi sprijinul diverşilor specialiştilor, reuşind astfel ca împreună să găsiţi cele mai bune soluţii pentru copilul pe care-l aveţi în îngrijire. Ele se pot regăsi în cadrul serviciilor Direcţiilor Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului sau în cadrul serviciilor organizaţiilor nonguvernamentale. Tipurile de servicii: A) servicii cu caracter primar - sunt serviciile care au drept scop prevenirea sau limitarea unor situaţii de dificultate ori vulnerabilitate, care pot duce la marginalizare sau excludere socială. Acestea pot reprezenta:
activităţi de identificare a nevoii sociale, individuale, familiale şi de grup;
activităţi de informare despre drepturi şi obligaţii;
măsuri şi actiuni de constientizare şi sensibilizare socială;
măsuri şi actiuni de urgenţă în vederea reducerii efectelor situaţiilor de criză;
măsuri şi actiuni de sprijin în vederea menţinerii în comunitate a persoanelor în dificultate;
activităţi şi servicii de consiliere;
măsuri şi activităţi de organizare şi dezvoltare comunitară în plan social, pentru încurajarea participării şi solidariăţii sociale;
orice alte măsuri şi actiuni care au drept scop prevenirea sau limitarea unor situaţii de dificultate şi vulnerabilitate, care pot conduce la marginalizarea sau excluderea socială. B) servicii specializate - au drept scop menţinerea, refacerea sau dezvoltarea capacităţilor individuale pentru depăşirea unei situaţii de nevoie socială. Acestea pot reprezenta:
recuperare şi reabilitare;
suport şi asistenţă pentru familiile şi copiii aflaţi în dificultate;

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 261

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008





educaţie formal şi informală extracurriculară pentru copii şi adulţi; asistenta şi suport; sprijin şi orientare pentru integrarea , readaptarea şi reeducarea profesională; îngrijire socio-medicală pentru persoanele aflate în dificultate, inclusiv paleative pentru persoanele aflate în stadiile terminale ale unor boli;
mediere socială;
consiliere în cadrul instituţionalizat, în centre de informare şi consiliere;
orice alte măsuri şi actiuni care au drept scop mentinerea, refacerea sau dezvoltarea capacităţilor individuale pentru depăşirea unei situaţii de nevoie socială. C)

serviciile de îngrijire socio-medicală pot reprezenta:

1.servicii de îngrijire social-medicala de natura socială:
servicii de bază: ajutor pentru igiena corporală, îmbrăcare şi dezbrăcare, igiena eliminărilor, hrănire şi hidratare, transfer şi imobilizare, deplasare în interior, comunicare;
servicii de suport: ajutor pentru prepararea hranei sau livrarea acesteia, efectuarea de cumpărături; activităţi de menaj, însoţirea în mijloacele de transport, facilitarea deplasării în exterior, companie, activităţi de administrare şi gestionare a bunurilor personale, activităţi de petrecere a timpului liber;
servicii de reabilitare şi adaptare a ambientului: mici amenajări, reparaţii şi altele asemenea. 2.servicii de îngrijire social-medicală de natura medicala: pot fi reprezentate de activităţi complexe de diagnostic, tratament, îngrijiri şi altele asemenea, recomandate şi realizate în conformitate cu tipurile de afecţiuni pe care le prezintă beneficiarii de servicii sociale. 3.servicii de îngrijire social-medicala de natura serviciilor conexe: pot fi servicii de recuperare şi reabilitare, kinetoterapie, fizioterapie, terapie ocupatională, psihoterapie, psihopedagogie, logopedie şi altele. Serviciile se organizează, la nivel comunitar, în funcţie de nevoile identificate, de numărul potentialilor beneficiari, de complexitatea situaţiilor de dificultate şi gradul de risc social. Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a dezvolta şi diversivica gama serviciilor sociale în functie de nevoile identificate. In realizarea obiectivelor proprii, autorităţile administratiei publice locale au obligaţia de a implica comunitatea în identificarea, prevenirea şi solutionarea la nivel local a problemelor sociale. AMP trebuie să solicite Comisiei pentru protecţia copilului sau Serviciului de evaluare complexă, datele de contact şi localizarea principalelor servicii pe care instituţiile publice sau private le oferă în zona în care locuiesc. RETINETI: Toate tipurile de servicii existente au menierea să vă sprijine în munca dvs. privind copilul cu handicap.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 262

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008

MESAJE CHEIE

AUTOEVALUARE


Domeniul legislativ a evoluat semnificativ în ultimii ani, iar legea în vigoare este 448/2006
AMP îşi desfăşoară activitatea având la bază un set de principii clare de lucru
Există servicii specializate adresate tuturor categoriilor de handicap


Enumeraţi minim 5 principii de lucru privind copilul cu handicap
Ce aduce nou legea 448/2006? Minim 6 exemple
Daţi 3 exemple de tipuri de centre care ar putea fi frecventate de copilul cu handicap

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 263

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008

MODULUL 7 OCROTIREA COPILULUI CU HIV/SIDA SESIUNEA 1 1.1Concepte de bază cu referire la boală, infectie 1.2 Stadiile infectiei cu HIV 1.3 Cai de transmitere a infectiei cu HIV 1.4 Modalitati de prevenire a HIV/SIDA SESIUNEA 2 2.1 Nevoile copilului cu SIDA/HIV pozitiv 2.2 Legislatia privind drepturile copiilor cu SIDA/HIV pozitiv 2.3 Importanţa confidenţialităţii în îngrijirea copilului cu SIDA/HIV pozitiv

4 ore

2 ore

La finalul modulului participanţii vor fi capabili să: OBIECTIVE GENERALE

1. înţeleagă, să utilizeze adecvat principiile, noţiunile, termenii din domeniul HIV/SIDA 2. identifice importanţa respectării confidenţialităţii de către profesioniştii implicaţi în protecţia şi îngrijirea copilului cu SIDA/HIV pozitiv. 3. evalueze problemele şi soluţiile la problemele care pot să apară în perioada plasamentului copilului cu SIDA/HIV pozitiv.

SESIUNEA 1.1 CONCEPTE DE BAZĂ CU REFERIRE LA BOALĂ, INFECTIE; MODUL DE TRANSMITERE ŞI DE PREVENIRE A HIV/SIDA Boala Definitiile de dictionar ne spun ca boala este o modificare organică sau funcţională a echilibrului normal al organismului; proces patologic care afectează organismul; maladie, afecţiune, beteşug (Sursa: DEX '98). Din aceiasi sursa despre infectie aflam ca este un proces rezultat din pătrunderea şi dezvoltarea în organism a unor agenţi patogeni (paraziţi, microbi sau viruşi) şi din reacţia ţesuturilor la acest atac, manifestată prin inflamaţii, supuraţii, cangrene etc. O boală infecţioasă, (sau boală contagioasă, boală comunicabilă, boală transmisibilă, boală molipsitoare), este o boală cauzată de un agent biologic (adică, virus, bacterie, ş.a.m.d.) Infecţie înseamnă o pătrundere activă sau pasivă a unor germeni patogeni, care o dată ajunşi în organism pot rămâne la locul porţii de intrare, sau să ajungă în curentul sanguin. In cazul în care sunt numai vehiculaţi de sânge fără a se înmulţi excesiv, această înmulţire fiind frânată de forţele de apărare ale sistemului imun, fenomenul este numit „bacteriemie” sau „viremie” în funcţie de natura germenului infecţios. In cazul unei înmulţiri excesive în sânge fenomenul este numit „septicemie” cu consecinţe grave pentru organismul infectat.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 264

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 In functie de echilibrul dintre patogenitatea, sau virulenţa agentului infecţios şi intensitatea reacţiei de apărare a organismului gazdă, infecţia se poate exterioriza cu simptome şterse sau cu aparitia semnelor de boală. Procesul de pătrundere în organism a unor paraziţi patogeni se numeşte infestare. In ceea ce urmeaza ne vom referii pe larg la problematica HIV/SIDA Scurt istoric: În urma cu aproximativ 20 de ani s-a discutat pentru prima oara în lumea medicala despre o boala noua - infectia HIV/SIDA. La acea vreme nimeni nu banuia ce consecinte psihilogice, economice si sociale va avea aceasta asupra omenirii. Boala s-a raspândit nebanuit de repede pe toata suprafata globului, fara diferente de vârsta, sex, rasa, nationalitate, categorii sociale. Prima recunoastere a sindromului de imunodeficienta dobândita a fost în anul 1981în SUA. Medicii din New York, Los Angeles si San Francisco au semnalat un numar în crestere de îmbolnaviri printre barbatii homosexuali, care sugera o forma de imunodeficienta celulara. Studiile epidemiologice au aratat la acea data, ca desi barbatii homosexuali formau grupul cel mai mare de persoane afectate, noul sindrom a mai fost observat si la utilizatorii de droguri, hemofilici, si persoanele care au suferit multiple transfuzii. Informatiile oferite de studiile epidemiologice initiale au condus la sfârsitul anului1983 la izolarea, în Franta si în Statele Unite ale Americii, a unui retrovirus cauzal, denumit în anul 1986 ca virusul imunodeficientei umane (HIV). Desi neapreciat initial, HIV era prezent pe cel putin alte 4 continente în momentul descrierii originale a infectiei HIV/SIDA. Recunoasterea caii sexuale ca principala modalitate de transmitere a HIV a urmat identificarii epidemiei heterosexuale din tarile în curs de dezvoltare si bazinul Caraibelor. S-a mai recunoscut, de asemenea, posibilitatea trecerii virusului de la mamele infectate la feti sau la nou-nascutii lor, stabilind importanta transmiterii verticale a infectiei HIV ca o cale noua si importanta. În anul 1985, a fost identificat un al doilea retrovirus în Africa de Vest fiind denumit HIV 2. Acesta ramâne în mare, tributar Africii de Vest, în timp ce HIV 1, cel depistat primul în anul 1983, este cauzator al pandemiei SIDA. Toate aceste aspecte, mai mult decât alarmante, ale ultimilor ani, au definit dezvoltarea a 3 epidemii: - epidemia infectiei cu virusul imunodeficientei umane (HIV); - epidemia cazurilor SIDA, manifestare finala a infectiei cu HIV; - epidemia implicatiilor socio-economice ale infectiei cu HIV. În România, infectia HIV/SIDA a fost si este o problema majora de sanatate publica, cu un important impact social si economic. De altfel, România a fost prima tara din Europa Centrala si de Est care a anuntat Centrul de supraveghere a SIDA din Paris al Organizatiei Mondiale a Sanatatii cu privire la diagnosticarea unui caz de SIDA în anul 1985. Aparitia cazurilor de infectie HIV la copii a fost semnalata din anul 1989, cu notificare începând cu anul 1990.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 265

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 Desi nu au fost facute studii epidemiologice complexe, in Romania se evidentiaza câteva aspecte particulare:
Mentinerea numarului mare de cazuri noi, pediatrice (an de nastere 1988-1989
1990), cu disparitia transmiterii nozocomiale (cauzate de mediul spitalicesc) si cresterea celei verticale dupa anul 1994;
Cresterea rapida a numarului de cazuri noi la adulti, pentru grupa de vârsta
cuprinsa între 14 si 29 de ani (transmitere heterosexuala);
Perspectiva cresterii cazurilor de infectie cu HIV în rândul utilizatorilor de droguri;
O crestere globala a numarului persoanelor HIV pozitive care solicita îngrijire
medicala si tratament. La 30 iunie 2007, în România erau în evidenţă activă HIV/SIDA 8.376 de persoane, din care 328 copii şi 8.048 adulţi. Din totalul persoanelor aflate în aceste evidenţe, 6.670 beneficiau de tratament antiretroviral.(SURSA : Comisia de luptă anti/Sida şi Centrul Român HIV/SIDA) Infectia cu HIV Infectia cu HIV este un subiect dificil de abordat datorita sentimentelor si atitudinilor noastre, amestecate de multe ori cu informatii confuze pe care se poate sa le fi primit in legatura cu acest subiect. De multe ori avem de a face cu informatii incorecte, incomplete sau chiar cu fabulatii, motiv pentru care orice clarificare este bine venita. In ciuda faptului ca subiectul HIV/SIDA a fost in ultimii ani destul de intens mediatizat, multi oameni nu stiu inca sa deosebeasca fictiunea de realitate. Ce este HIV? HIV este un virus care ataca celulele albe ale singelui care, in mod normal, apara organismul uman impotriva infectiilor. Datorita modului sau de actiune, virusul a primit numele de virus al imunodeficientei umane (Human Immunodeficiency Virus). O persoana infectata cu HIV este descrisa ca o persoana seropozitiva (sau cu HIV pozitiv). HIV afecteaza sistemul imun (care asigura apararea impotriva infectiilor) al persoanelor infectate. O persoana seropozitiva este mai susceptibila de a face infectii impotriva carora sistemul imun al unei persoane sanatoase poate lupta cu usurinta. Este bine de stiut faptul ca exista persoane infectate care nu stiu acest lucru, persoane seropozitive care par sanatoase si nu prezinta nici un fel de simptome, dar cu toate acestea, ele pot transmite virusul mai departe. Aceste persoane sint purtatori. De ce este periculos? Sistemul imun reprezintă un grup de celule şi organe care apără organismul luptîndu-se cu infecţiile. Sistemul imun uman, de obicei, depistează şi ucide virusurile destul de repede. Dacă sistemul imun al corpului atacă şi ucide virusuri, care atunci este problema? Diferiţi viruşi atacă diferite părţi ale corpului – unii atacă pielea, alţii plămînii, şi aşa mai departe. O răceală simplă este cauzată de un virus. Ceea ce face HIV atît de periculos este faptul că el atacă însăşi sistemul imun – anume acel sistem care, în mod normal, depisteaza şi ucide virusii. În particular HIV atacă un tip special de celule ale sistemului imun, cunoscute sub denumirea de limfocite CD4. Mai mult, HIV are un şir de caracteristici care îl ajută să evite metodele de apărare ale organismului, inclusiv o mutaţie foarte rapidă. Aceasta înseamnă că odată ce HIV a pătruns în organism, sistemul imun niciodată nu va scăpa de el pe deplin.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 266

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 O simplă examinare fizică nu poate arăta dacă o persoană este infectată cu HIV. Doar printr-un test de sînge poate fi detectată infecţia după aproximativ trei luni după ce virusul a pătruns pentru prima dată în organism. O persoană infectată cu HIV poate să arate şi să se simtă foarte bine timp de mai mulţi ani fără a şti că este infectată. Însă odată cu slăbirea sistemul imun, persoana devine extrem de vulnerabilă la boli, multe dintre care înainte puteau fi lecuite foarte uşor.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 267

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 1.2 STADIILE INFECŢIEI CU HIV Stadiul 1: Infecţia HIV primară Acest stadiu al infecţiei durează cîteva săptămîni şi este deseori acompaniat de o boală scurtă asemănătoare cu gripa. În pînă la 20% cazuri, simptomele sunt destul de serioase pentru a consulta un doctor, dar diagnosticul infecţiei HIV este foarte des omis. Pe parcursul acestui stadiu, există o cantitate mare de HIV în sîngele periferic, iar sistemul imun începe să răspundă la virus prin producerea anticorpilor HIV şi a limfocitelor citotoxice (T-killer). Acest proces este cunoscut sub denumirea de sero-conversie. Dacă testul la HIV este efectuat înainte de terminarea sero-conversiei, rezultatul va fi negativ (adica nu identifica prezenta infectiei).. Semne ale infectiei primare 1. crampe abdominale, greata sau voma. 2. diaree. 3. marirea ganglionilor din jurul gatului, din axile si regiunea inghinala. 4. febra. 5. cefalee. 6. dureri musculare si articulare. 7. eruptie cutanata. 8. durere in gat. 9. scadere in greutate Stadiul 2: Stadiul Clinic Asimptomatic Acest stadiu durează in medie 10 ani şi, după cum sugerează denumirea, se caracterizează prin lipsa unor simptome majore, cu toate că în unele cazuri nodulii (ganglionii) limfatici sunt inflamaţi. Nivelul de HIV în sîngele periferic scade semnificativ, dar persoanele rămîn infectate şi anticorpii HIV sunt detectabili în sînge, astfel testul la anticorpi va da rezultat pozitiv. Cercetările au arătat că HIV nu este dormant pe parcursul acestui stadiu, ci este foarte activ în ganglionii limfatici. Există un test care măsoară cantitatea de HIV care evită nodulii limfatici. Acest test care măsoară ARN HIV (material genetic HIV) este numit testul la încărcătura virală (viremie) şi are un rol important în tratamentul infecţiei HIV. Stadiul 3: Infecţia HIV simptomatică În timp sistemul imun devine serios afectat de HIV. Acest fapt se întîmplă din cîteva motive:
Nodulii limfatici şi ţesuturile devin afectate sau "istovite" datorită activităţii prelungite pe parcursul anilor;
HIV mutează şi devine mai patogen, în alte cuvinte mai puternic şi mai variat, ducînd la distrugerea a şi mai multe celule T helper (ajutatoare);
Organismul nu mai reuşeşte să înlocuiască celulele T helper pierdute. Odată cu deteriorarea sistemului imun, se dezvoltă simptomele caracteristice bolii. Iniţial multe simptome sunt slabe, dar odată cu deteriorarea sistemului imun, acestea se acutizează. Semne 1. confuzie 2. diaree sau alte modificari ale scaunului 3. dificultati de concentrare 4. tuse seaca

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 268

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. 14. 15. 16. 17. 18.

oboseala febra pierderea apetitului afte bucale modificari ale unghiilor transpiratii nocturne umflarea ganglionilor limfatici de la gat, axile, si inghinal dureri la inghitire modificari de personalitate reactivari de herpes simplex lipsa de aer intepaturi, amorteli si slabiciune in membre pierdere in greutate neexplicata candidoza bucala, stomatita aftoasa

Stadiul 4: Progresul de la HIV la SIDA Odată ce sistemul imun devine tot mai afectat de boli, este stabilit diagnosticul de SIDA. În prezent, la noi in tara, diagnosticul de SIDA este confirmat dacă o persoană cu HIV dezvoltă una sau mai multe infecţii oportuniste sau tumori severe. În alte ţări, ca spre exemplu SUA, diagnosticul SIDA se poate pune şi ca rezultat al identificarii, prin analize de laborator specifice, a unui număr foarte scazut al celulelor T helper din sînge. Este posibil ca o persoană cu HIV că se simtă foarte bolnavă, dar să nu aibă diagnosticul SIDA. Ce este SIDA ? SIDA inseamna sindromul imunodeficientei umane dobindite. SIDA se refera la un grup de afectiuni cauzate de HIV si reprezinta ultimul stadiu al infectiei cu HIV. SIDA nu este o boala in sine, ci manifestarea finala a unei boli care este, de fapt, infectia cu HIV. O persoana seropozitiva nu are neaparat si SIDA . A fi seropozitiv nu inseamna a avea boala (SIDA), ci doar a fi purtator al virusului. Evolutia infectiei cu HIV spre SIDA se face in mod imprevizibil. In medie, trebuie sa treaca o perioada de aproximativ zece ani ca o persoana seropozitiva sa faca SIDA. Nu exista insa nici o regula din acest punct de vedere. Medicamente antiretrovirale pot prelungi timpul de trecere de la infecţia HIV la apariţia SIDA. Terapia combinată modernă este foarte eficientă şi, teoretic, persoana infectată cu HIV poate să trăiască mult timp înainte de apariţia SIDA. Aceste medicamente, totuşi, nu sunt larg accesibile şi milioane de oameni nu au acces la medicamente.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 269

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 1.3 CAILE DE TRANSMITERE A INFECTIEI CU HIV Cum se transmite HIV? Retineti urmatorele trei cuvinte care incep toate cu litera “C”:

Cale Cantitate Calitate Acesta este un mijloc simplu de a tine minte conditiile de care are nevoie virusul HIV pentru a se transmite. Cale. Trebuie sa existe o cale potrivita pe care virusul sa poata sa patrunda in organism (o poarta de intrare). Cantitate. Pentru producerea infectiei este necesara o anumita cantitate de virus. Concentratia cea mai ridicata a virusului HIV la persoanele infectate s-a gasit in patru fluide ale corpului: singele, sperma, secretiile vaginale si laptele matern. Calitate. Pentru a cauza infectia, virusul trebuie sa aiba o calitate corespunzatoare. Virusul HIV este usor afectat de caldura sau dezinfectanti si produse chimice cum ar fi acizii. In afara corpului uman, virusul este usor de distrus. HIV a fost izolat si in alte secretii ale corpului cum ar fi saliva si lacrimile, dar pina in prezent nu exista dovezi ca virusul poate fi transmis prin lacrimii sau saliva. Se pare ca in aceste secretii virusul nu este prezent intr-o cantitate (concentratie) suficienta pentru a produce infectia. Căile prin care te poţi infecta cu HIV:
Contact sexual neprotejat cu o persoană infectată - Contactul sexual fără prezervativ este riscant, fiindcă virusul aflat şi în fluidele sexuale ale persoanei infectate poate să treacă direct în organismul partenerului. Aceasta este valabil atît pentru sexul vaginal, cît şi cel anal. Sexul oral prezintă mai puţin risc, însă transmiterea HIV poate avea loc şi în acest caz, dacă nu este folosit un prezervativ – de exemplu, dacă la unul din parteneri sîngerează gingiile, sau are o tăietură deschisă, oricît de mică, în gură.
Contact cu sîngele persoanei infectate - Dacă sîngele unei persoane infectate pătrunde în volum suficient în organismul unei persoane neinfectate, atunci virusul poate fi transmis.
De la mamă la făt - HIV poate fi transmis de la mama infectată la fătul ei în timpul sarcinii, naşterii şi alăptării. Există medicamente speciale care pot reduce considerabil probabilitatea de transmitere în asemenea cazuri, însă acestea nu sunt larg accesibile în multe din ţările cu venituri scăzute şi medii.
Utilizarea produselor sangvine infectate - În trecut mulţi oameni au fost infectaţi cu HIV în urma transfuziilor de sînge şi folosirii produselor de sînge contaminate, de exemplu în spitale. În majoritatea ţărilor transfuziile de sînge şi produse sangvine nu mai prezintă risc, întrucît donaţiile de sînge sînt testate regulat.
Droguri injectabile - Persoanele care utilizează droguri injectabile sunt de asemenea vulnerabile la infecţia HIV, datorita folosirii repetate a acelorasi seringi si ace si a transmiterii lor, in grup, de la o persoana la alta. Un volum foarte mic de sînge poate transmite HIV şi poate fi injectat direct în sînge împreună cu drogurile. În multe părţi ale lumii există programe care

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 270

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 distribuie gratuit echipament injectabil steril sau produse pentru dezinfecţie, pentru a incerca stavilirea transmiterii infectiei HIV pe aceasta cale la utilizatorii de droguri injectabile. Virusul se poate transmite numai pe caile aratate mai sus. Persoanele seropozitive nu sunt contagioase, asa cum este inteles termenul de contagiozitate in cazul unor boli ca gripa, pojarul, varicela si alte boli contagioase similare. HIV NU se transmite prin: Sărut La moment, opinia ştiinţifică susţine destul de clar că HIV nu se transmite prin sărut. Pentru a deveni infectat cu HIV, trebuie ca o cantitate suficientă de HIV să ajungă în circuitul sangvin. Saliva conţine HIV, dar virusul este prezent în cantităţi foarte mici, ceea ce este insuficient pentru a transmite infecţia HIV. Doar în cazul în care ambii parteneri au răni semnificative deschise în gură, sau gingii sîngerînde, sărutul gură în gură prezintă un risc de transmitere. Strănut, tuse, utilizarea aceleiaşi vesele, etc HIV nu se poate reproduce în afara organismului gazdă, cu excepţia unor condiţii de laborator extreme. HIV nu poate supravieţui în aer liber, ceea ce face imposibilă posibilitatea transmiterii în mediu. În practică, nu s-a înregistrat niciun caz de transmitere în mediu. Aceasta înseamnă că HIV nu poate fi transmis prin scuipat, strănut, utilizarea în comun a paharelor sau instrumentelor muzicale. De asemenea, infectarea nu este posibilă în bazine, duşuri comune, utilizarea aceloraşi maşini de spălat sau toalete. Insecte Studiile efectuate de cercetatori nu au găsit dovezi de transmitere HIV prin intepaturi de insecte, nici chiar în regiunile în care există multe cazuri de SIDA şi populaţii majore de insecte, cum ar fi ţînţarii. Lipsa evidentei acestor transmiteri, in pofida eforturilor considerabile de detectare a acestora, susţin concluzia că HIV nu se transmite prin insecte. De asemenea, HIV trăieşte doar o perioadă scurtă de timp şi nu se reporoduce în insecte. Astfel, chiar dacă virusul ajunge în ţînţar sau într-o altă insecta care muşcă sau suge, insecta nu devine infectată şi astfel nu poate transmite HIV următorului om pe care îl muşcă sau din care se alimentează. Injectarea cu seringi sterile Utilizarea drogurilor cu echipament steril nu impune pericol legat de transmiterea HIV, atîta timp cît comportamentul este menţinut – ceea ce presupune curăţirea acelor, seringilor, lingurilor, apei şi filtrelor. Totuşi, multe alte riscuri legate de utilizarea drogurilor vor persista. Dacă o persoană utilizează droguri, chiar şi alcool, acest fapt poate submina raţionalitatea şi sporeşte riscurile de implicare în comportamente sexuale riscante – este mult mai greu de a face efortul de a utiliza prezervativul cînd mintea nu este clară. Contacte sexuale protejate Prezervativele, atunci cînd sunt utilizate corect şi consistent, sunt foarte eficiente în prevenirea transmiterii HIV. Există mituri care susţin că "unele virusuri foarte mici pot penetra latexul" – dar acestea nu sunt adevărate.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 271

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 Sexul anal nu impune neapărat risc dacă se utilizează prezervativul şi nu există contact dintre sîngele partenerilor. HIV nu se crează ca rezultat al sexului anal. Circumstantele ce favorizeaza transmiterea infectiei cu HIV Folosirea în comun a:
aceleiasi lame de ras
aceluiasi brici
aceleiasi periute de dinti
aceluiasi instrumentar de manichiura, pedichiura
alte obiecte de uz intim. Practici cu risc:
tatuajele
“fratiile de cruce“
perforarea lobilor urechilor în condi]ii necorespunzatoare. Mituri legate de HIV Oriunde în lume există mituri diferite despre HIV şi SIDA. Iată unele dintre cele mai comune: "E nevoie să bei o căldare de salivă infectată ca să te infectezi"… Yuck! Acesta este un mit tipic. HIV se găseşte în salivă, însă în cantităţi prea mici pentru a infecta pe cineva. Dacă întradevăr bei o căldare de salivă a unei persoane infectate, nu te vei infecta. A fost înregistrat doar un singur caz de transmitere a virusului HIV prin sărut din toate milioanele de cazuri înregistrate. În cazul dat, ambii parteneri au avut sîngerări severe ale gingiilor. "Sexul cu o persoană virgină poate să lecuiască HIV"… Mitul dat este răspîndit în unele părţi ale Africii, şi este complet eronat. Mitul rezultă în violuri multiple de fetelor tinere şi copii de către bărbaţi HIV pozitivi, care infectează deseori victimele lor. Violurile nu lecuiesc şi sunt o crimă deosebit de gravă în toată lumea. "Apare doar la homosexuali / persoane de culoare / tineri, etc."… Fals! Oricine poate fi infectat cu HIV. Majoritatea oamenilor care au fost infectaţi cu HIV au crezut că lor nu li se poate întîmpla, şi au greşit. "HIV poate pătrunde în organism prin latex"… unii oameni au răspîndit zvonuri că virusul este atît de mic, încît poate să treacă prin porii din latexul folosit în producerea prezervativelor. Aceasta nu este adevărat. Latexul blochează HIV (precum si alti virusi cum ar fi cel al Hepatitei B), sperma, precum şi previne sarcina.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 272

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUENEA 1.4 MODALITATI DE PREVENIRE A INFECTIEI CU HIV Sexul protejat Sexul protejat se referă la protejarea partenerilor in timpul activităţilor sexuale care implică contactul cu sîngele sau oricare alte fluide sexuale dintre persoane. Dacă două persoane întreţin contacte sexuale protejate, atunci, chiar dacă o persoană este infectată, nu este nicio posibilitate pentru cealaltă persoană să se infecteze. Cea mai cunoscuta metoda de protectie este utilizarea prezervativului. Alte exemple de sex protejat sunt îmbrăţişările strînse, masturbare reciprocă, sexul "uscat" (sau "îmbrăcat")… În multe părţi ale lumii, îndeosebi în SUA, oamenii sunt învăţaţi că cea mai protejată formă de sex este lipsa lui – la fel numită "abstinenţă sexuală". Abstinenţa insa nu este o formă de sex – ea inseamna evitarea tuturor activităţilor sexuale. De obicei, tinerii sunt învăţaţi că trebuie să se abţină de la contacte sexuale pînă la nuntă, iar după aceea să păstreze fidelitate partenerului. Aceasta este o cale bună pentru oameni să evite infecţia HIV atît timp cît soţul sau soţia, de asemenea, păstrează fidelitate completă. De ce este nevoie de a utiliza prezervativul? Prezervativele sunt singura modalitate de protecţie care previne şi transmiterea infecţiilor sexual transmisibile (ITS), inclusiv HIV, şi sarcina. Masurile de igiena universala Dupa cum s-a aratat mai devreme, HIV este un virus fragil, care are o viata limitata in afara organismului uman. De aceea, pentru prevenirea transmiterii infectiei este suficienta adoptarea unor masuri de igiena universala, care sunt valabile si pentru evitarea transmiterii altor infectii (spalare cu apa si sapun, utilizarea dezinfectantelor obisnite). Nu exista nici un vaccin care sa previna infectia HIV si nici vreo metoda de a vindeca SIDA. Dar este posibil sa va protejati pe dumneavoastra si pe celalti de infectie. Aceasta inseamna sa va educati in ceea ce priveste HIV si sa evitati comportamentele care permit lichidelor infectate cu HIV — sange, sperma, secretii vaginale si lapte uman - sa intre in corpul dumneavoastra. Daca sunteti HIV-negativ Urmatoarele masuri va pot ajuta sa va feriti de a fi infectati cu HIV:
Educati-va pe dumneavoastra si pe ceilalti. Asigurati-va ca intelegeti ce este HIV si cum se transmite virusul. La fel de important este sa va invatati copiii despre HIV.
Cunoasteti statutul HIV al fiecarui partener sexual. Nu va lansati in relatii sexuale neprotejate pana cand nu sunteti absolut sigur ca partenerul dumneavoastra nu este infectat cu HIV.
Folositi un prezervativ nou, din latex sau poliuretan, la fiecare raport sexual.
Folositi ace sterile. Daca folositi ace pentru injectarea de medicamente asigurati-va ca sunt sterile si nu le folositi in comun. Luati in considerare sa apelati la ajutor pentru administrarea medicamentului dumneavoastra.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 273

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008


Testati-va cu regularitate. Daca sunteti femeie, faceti-va un test Papanicolau odata pe an.
Nu va complaceti. Deoarece medicamentele antiretrovirale potente au redus numarul de decese SIDA in Statele Unite, ati putea crede ca infectia HIV nu mai este o problema. Dar HIV/SIDA este inca o boala terminala pentru care nu exista vaccin sau vindecare. Singurul mod de a ramane sanatos este sa va protejati pe dumneavoastra si pe ceilalti de infectie. Daca sunteti HIV-pozitiv Daca ati fost recent diagnosticat cu HIV/SIDA, urmand sfaturile urmatoare ii puteti proteja pe ceilalti:






Practicati sexul protejat. Spuneti-i partenerului (partenerilor) dumneavoastra ca aveti HIV. Daca partenera dumneavoastra este insarcinata spuneti-i ca aveti HIV. Spuneti si altora care e necesar sa stie. Nu folositi in comun ace sau seringi. Daca folositi droguri intravenoase, nu imprumutati niciodata ace sau serigi.
Nu donati sange sau organe.
Nu imprumutati lame de ras sau periute de dinti.
Daca sunteti insarcinata cereti ajutor medical imediat. Daca sunteti HIV-pozitiva, puteti transmite infectia la copil. Dar daca primiti tratament in timpul sarcinii puteti reduce in mare parte riscul copilului.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 274

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008

MESAJE CHEIE

1.

2. 3. 4.

5.

HIV este un virus care ataca celulele albe ale singelui care, in mod normal, apara organismul uman impotriva infectiilor. Datorita modului sau de actiune, virusul a primit numele de virus al imunodeficientei umane (Human Immunodeficiency Virus). persoana infectata cu HIV este descrisa ca o persoana seropozitiva (sau cu HIV pozitiv). SIDA inseamna sindromul imunodeficientei umane dobindite. SIDA se refera la un grup de afectiuni cauzate de HIV si reprezinta ultimul stadiu al infectiei cu HIV. SIDA nu este o boala in sine, ci manifestarea finala a unei boli care este, de fapt, infectia cu HIV. O persoana seropozitiva nu are neaparat si SIDA. A fi seropozitiv nu inseamna a avea boala (SIDA), ci doar a fi purtator al virusului. Căile prin care se poate transmite infectia cu HIV: a. Contact sexual neprotejat cu o persoană infectată b. Contact cu sîngele persoanei infectate c. De la mamă la făt

RETINETI: Virusul se poate transmite numai pe caile aratate mai sus. Persoanele seropozitive nu sunt contagioase, asa cum este inteles termenul de contagiozitate in cazul unor boli ca gripa, pojarul, varicela si alte boli contagioase similare.

AUTOEVALUARE

1. 2. 3. 4. 5.

Ce este HIV? Ce este SIDA? Cum se transmite HIV? Cum ne putem proteja? Care sunt stadiile infectiei cu HIV?

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 275

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 2.1 NEVOILE COPILULUI CU SIDA/HIV POZITIV Infecţia HIV îndeplineşte criteriile de încadrare în rândul bolilor cronice. Ca în orice boală cronică, suferinţa persoanei infectate interferează viaţa propriei familii, cu importante consecinţe extrafamiliale, acest fenomen nu ocoleste familia asistentului maternal profesionist care ingrijeste un copil seropozitiv HIV. Copii cu SIDA/HIV pozitiv nu ajung in sistemul de asistenta maternal din cauza bolii lor ci pentru ca parintii nu le pot furniza ingrijirea necesara sau au fost abandonati in institutii de ingrijire Nevoile copilului infectat cu HIV cuprind urmatoarele aspecte:
Protecţia socială adecvată presupune nevoia copilului de a beneficia de sprijin social şi de legislaţie care să-i apere interesele. De multe ori părinţii nu vorbesc cu nimeni despre problema lor, sau mai grav, nu o recunosc. Copilul infectat HIV are interesul ca familia sa să lase deoparte orgoliul, răzbunarea sau senzaţia de neputinţă şi să apeleze la serviciile sociale şi medicale de specialitate, să facă demersurile necesare în vederea obţinerii drepturilor legale.


Viaţa socială a copilului - copilul are nevoie să se simtă acceptat de cei din jurul său, are nevoie de comunicare şi înţelegere din partea familiei, prietenilor şi a comunităţii în general, pentru a putea depăşi situaţiile de impas, cu atât mai mult cu cât boala de care suferă acţionează în mod negativ asupra valorilor sale – frumuseţe, independenţă şi apartenenţă la grup. Copilul seropozitiv HIV are dreptul şi simte nevoia de a se implica în activitatea celor din jur, de a-şi consuma energia într-un mod constructiv şi de a nu fi izolat.




Nevoia de a cunoaşte şi de a fi educat - şcolarizarea are efecte benefice asupra stării de sănătate a oricărui copil, răspunzând dorinţei lui de a fi la fel ca ceilalţi copii, de a-şi satisface curiozitatea. Marginalizarea copiilor seropozitivi din învăţământul de masă şi orientarea lor către învăţământul special este contrară intereselor lor şi trebuie amânată atâta timp cât starea de sănătate şi capacitatea intelectuală permite frecventarea şcolii normale.




Nevoia de a avea propria familie – specialiştii susţin că cel mai bun mediu de îngrijire al copilului este cel familial. Copilul are continuu nevoie de afecţiune, stabilitate şi protecţie din partea unor persoane de referinţă care pot fi părinţii naturali, membri ai familiei lărgite sau cei ai familiilei de îngrijire temporară (AMP).




Îngrijire medicală adecvată – una dintre cele mai importante nevoi ale copilului seropozitiv HIV este de a avea acces la terapia anti HIV, chiar înainte de a se naşte. Este în interesul viitorului copil ca mama lui - dacă este infectată HIV – să primească tratament încă din perioada de sarcină pentru a spori şansele lui de a se naşte sănătos.




În menţinerea stării de sănătate a copilului infectat cu HIV, o importanţă deosebită o are alimentaţia suficientă, consistentă şi echilibrată; aceasta asociată cu tratament corespunzător şi confort psihic adecvat scad sau întârzie riscul de trecere în stadiul de SIDA. De asemenea, tratamentul trebuie să fie administrat la orele şi în cantitatea prescrisă de medicul infecţionist.




Păstrarea curăţeniei în locuinţă, folosirea alimentelor proaspete, respectarea normelor elementare de igienă asigură prevenirea multor boli şi îi oferă copilului un climat optim pentru dezvoltare.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 276

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008




Siguranţa copilului - priveşte nevoia copilului de a nu fi supus unor terapii noi fără recomandare avizată. În acest sens mulţi părinţi, în disperarea lor de a-şi salva copilul, apelează la tratamente alternative, costisitoare de multe ori, ale căror efecte nu se cunosc sau sunt ineficiente. Multe familii apelează la această variantă renunţând la tratamentul prescris de medicul specialist sperând în miracole.

Persoanele infectate şi afectate HIV/SIDA sunt nevoite să facă faţă unor situaţii greu de suportat, cu grad ridicat de stres emoţional, care determină apariţia şi amplificarea unor devastatoare trăiri negative cu efect destructiv asupra stării de sănătate psihică, dintre care amintim:
discriminarea;
stigmatizarea ori frica de a fi stigmatizat;
absenţa confidenţialităţii;
culpabilizarea şi autoculpabilizarea;
incertitudinea;
izolarea fizică şi psihică;
excluderea ori/şi marginalizarea comunitară sau familială;
slaba integrare socială, şcolară şi profesională;
diminuarea până la dispariţie a relaţiilor interpersonale;
teama pentru ziua de mâine;
proceduri medicale dureroase şi tratament medicamentos continuu etc. Cararacteristicile supravietuirii pe termen lung cu infectia HIV se caracterizeaza prin:
necesitatea îngrijirii de specialitate;
deteriorarea treptată a sănătăţii;
durerea şi disconfortul;
spitalizarea îndelungată;
impactul psihologic şi emoţional asupra familiei şi copilului;
cheltuieli financiare mari;
perturbarea activităţilor obişnuite (şcoală, serviciu);
izolarea socială;
interacţiunea cu problemele familiale anterioare (sărăcia, consumul de alcool şi dependenţa de droguri).

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 277

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 2.2 LEGISLATIA PRIVIND DREPTURILE COPIILOR CU SIDA/HIV POZITIV Măsurile de protecţie socială a persoanelor infectate cu HIV sau bolnave de SIDA Conform Legii nr. 584/2002 privind masurile de prevenire a raspandirii maladiei SIDA in Romania si de protectie a persoanelor infectate cu HIV sau bolnave de SIDA, persoanele infectate cu HIV sau bolnave de SIDA beneficiază de protecţie socială, de tratament nediscriminatoriu în ceea ce priveşte dreptul la învăţătură, dreptul la muncă şi protecţia socială a muncii şi la promovarea profesională, iar starea sănătăţii lor nu poate constitui criteriu de concediere.” Măsurile de protecţie socială sunt următoarele:
Asigurarea neîngrădită şi necondiţionată a dreptului la muncă al bolnavilor HIV/SIDA;
Promovarea profesională nediscriminatorie pentru persoanele infectate cu HIV sau bolnave de SIDA;
Respectarea dreptului la învăţământ în cazul copiilor şi tinerilor infectaţi cu HIV sau bolnavi de SIDA şi integrarea acestora în formele de învăţământ;
Pentru o alimentaţie corespunzătoare atât pentru bolnavii internaţi şi instituţionalizaţi, cât şi pentru cei din ambulatoriu (copii şi adulţi seropozitivi HIV), care să asigure eficienţa în tratamentul cu medicamente antiretrovirale, se acordă indemnizaţii lunare de hrană în cuantum aprobat prin hotărâre a Guvernului. Plata acestor indemnizaţii lunare de hrană se efectuează de către Direcţiile pentru Dialog, Familie şi Solidaritate Socială Judeţene;
În funcţie de stadiul infecţiei, persoanele infectate cu HIV sau bolnave de SIDA beneficiază de orientare sau reorientare profesională ori de pensionare, stabilită prin expertiza medicală de specialitate, după caz. Alte drepturi din sfera sociala ale persoanelor infectate cu HIV si a celor afectate de SIDA se circumscriu drepturilor persoanelor cu handicap (descrise la modulul 6 al acestui manual – Legea 448/2006). Trecerea la boala SIDA presupune incadrarea copilului la handicap grav. Drepturile asistentului maternal care are în îngrijire un copil cu HIV/SIDA sunt aceleasi ca ale unui asistent maternal care are in ingrijire un copil cu handicap grav (discutate deja la modulul 6 al acestui manual). Dreptul la educatie al copilului cu HIV Mentionat si in Legea 548/2002 (cap.3 art.7 c) - « Respectarea dreptului la invatamant in cazul copiilor si tinerilor infectati cu HIV sau bolnavi de SIDA si integrarea acestora in formele de invatamant”. Acest drept este intarit si de Legea nr. 48 din 16 ianuarie 2002 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului, nr. 137/2000, privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare. Aceasta lege mentioneaza (la art.4) ca prin categorie defavorizata se intelege acea categorie de persoane care fie se afla intr-o pozitie de inegalitate in raport cu majoritatea cetatenilor din cauza originii sociale ori a unui handicap, fie se confrunta cu un comportament de respingere si marginalizare generat de cauze specifice, cum ar fi o boala cronica necontagioasa ori infectarea HIV statutul de refugiat sau azilant, si prevede in mod explicit ca:
Principiul egalitatii intre cetateni, al excluderii privilegiilor si discriminarii este garantat inclusiv pentru dreptul la educatie si la pregatire profesionala;
Refuzarea accesului unei persoane sau unui grup de persoane la sistemul de educatie de stat sau privat, la orice forma, grad si nivel, din cauza apartenentei acestora la o anumita rasa, nationalitate, etnie, religie, categorie sociala sau la o categorie defavorizata, respectiv din cazua

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 278

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 convingerilor varstei, sexului sau orientarii sexuale a persoanelor in cauza Constituie contraventie.( Art.15 - (1)) Dreptul la asistenta medicala Legea nr. 584 din 29/10/2002 (deja mentionata) prevede ca: Art. 9 - Untitatile sanitare si medicii, indiferent de specialitate, sunt obligati sa interneze si sa asigure ingrijirile medicale de profil in specialitatea pe care o reprezinta, in conformitate cu patologia prezentata de pacient. Art. 10 - Medicatia specifica antiretrovirala a bolilor asociate infectiei HIV/SIDA se instituie pe baza Ghidului terapeutic cu infectia HIV al Comisiei nationale pentru supravegherea, controlul si prevenirea cazurilor de infectie HIV/SIDA in regim de gratuitate pe toata perioada necesara. Art. 11 - Activitatea de diagnosticare, tratament si monitorizare a terapiei in spital si in ambulatoriu se realizeaza sub coordonarea centrelor regionale HIV/SIDA, pe baza normelor elaborate de Comisia nationala pentru supravegherea, controlul si prevenirea cazurilor de infectie HIV/SIDA.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 279

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 2.3 IMPORTANŢA CONFIDENŢIALITĂŢII ÎN ÎNGRIJIREA COPILULUI CU SIDA/HIV POZITIV Confidentialitatea insemna sa nu faci publice numele si imaginea unei persoane afectate de HIV/SIDA, fara acceptul acesteia. Principala regula este aceea ca fiecare individ are dreptul la confidentialitate si fiecare AMP are obligativitatea de a respecta acest drept. Este de asemenea prevazuta in Legea nr. 584 din 29/10/2002: Art. 8. – (1). Pãstrarea confidentialitãtii datelor privind persoanele infectate cu HIV, sau bolnave de SIDA este obligatorie pentru: a) angajatii retelei sanitare; b) angajatorii acestor persoane; c) functionarii publici care au acces la aceste date. Dezvăluirea statusului serologic (a faptului că este seropozitiv), ca şi acordarea îngrijirilor medicale şi a tratamentului specific se poate face numai cu acordul pacientului. Aceeasi lege prevede insa si faptul că, cel infectat are obligaţia să dezvăluie sau să accepte dezvăluirea faptului că este seropozitiv în unele situaţii prevăzute de lege: (3) Pacientul este obligat sa informeze medicul curant, inclusiv medicul stomatolog, cu privire la statusul sau HIV, atunci cand il cunoaste. (4) Persoanele infectate cu HIV sau bolnave de SIDA care isi cunosc statusul de HIV pozitiv raspund, conform legii pentru transmiterea voluntara a infectiei, daca aceasta s-a produs din motive imputabile lor. (5) Persoanele infectate cu HIV care nu isi cunosc statusul de HIV pozitiv nu raspund pentru eventuala transmitere a infectiei HIV. Au existat situatii in care s-a argumentat ca dezvaluind numele unei persoane seropozitive care are un comportament sexual la risc se va trimite un semnal de alarma catre posibilii viitori parteneri sexuali, si ca, in acest mod, se va reduce numarul noilor infectari. Pana in prezent nu exista nici o evidenta clara a diminuarii numarului de noi cazuri sau a schimbarii comportamentului persoanelor seropozitive, dupa ce au fost expusi opiniei publice fara consimtamantul lor. In schimb, a fost inregistrata o crestere a numarului de actiuni discriminatorii asupra acelor persoane infectate. O alta situatie in care numele si imaginea persoanei nu trebuie facute publice este aceea a violului, atunci cand victima sau violatorul este o persoana seropozitiva. Chiar daca s-a incercat o abordare plina de compasiune fata de victima, cel mai adesea aceste situatii s-au soldat cu stigmatizarea sa si chiar cu atacuri fizice din partea unor membri ai comunitatii. Conform articolului 196 din Codul Penal, divulgarea secretului profesional, respectiv divulgarea, fãrã drept a unor date, de cãtre acela cãruia i-au fost încredintate, sau de care a luat cunostintã în virtutea profesiei ori functiei, dacã fapta este de naturã a aduce prejudicii unei persoane, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani, sau cu amendã.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 280

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008

Actiunea penalã se pune în miscare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate. Împãcarea pãrtilor înlãturã rãspunderea penalã. Luând în considerare principiile generale, vom ţine cont de următoarele aspecte: a) Confidenţialitatea – ca nevoie de a păstra secretul referitor la datele culese de către profesionist pentru a-şi planifica intervenţia. b) Respectul confidenţialităţii - fiecare beneficiar este o persoană care are dreptul la respect şi înţelegere, la acceptarea sa aşa cum este şi este îndreptăţit să se aştepte ca relaţia client – profesionist să fie în concordanţă cu legile, politicile şi standardele etice referitoare la confidenţialitate.

MESAJE CHEIE

1. Nevoile copilului sint:
Protecţia socială
Viaţa socială a copilului
Nevoia de a cunoaşte şi de a fi educat
Nevoia de a avea propria familie
Îngrijire adecvată (medicală si nu numai)
Siguranţa 2. 3.

AUTOEVALUARE

Legea ii ocroteste pe copii cu SIDA/HIV pozitiv Fiecare copil este o persoană care are dreptul la respect şi înţelegere, la acceptarea sa aşa cum este şi este îndreptăţit să se aştepte ca relaţia client – profesionist să fie în concordanţă cu legile, politicile şi standardele etice referitoare la confidenţialitate.

1. Care sint nevoile copilului cu SIDA/HIV pozitiv? 2. Care sint legile care il protejeaza pe copilul SIDA/HIV pozitiv? 3. Argumentati importanta confidentialitatii si care sint limitele ei?

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 281

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008

MODULUL 8 CREŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA COPILULUI DE LA NAŞTERE LA 2 ANI SESIUNEA 1 Recapitulare 1.1 Etapele dezvoltării copilului 1.2 Norme generale de igienă ale copilului si ale mediului sau de dezvoltare 1.3 Tipuri de ataşament 1.4 Identitatea copilului 1.5 Abordarea globală a copilului de catre AMP SESIUNEA 2 Viaţa intra-uterină 2.1 Etapele de dezvoltare fizică intra-uterină. 2.2 Principalii factori care influenţează dezvoltarea fătului SESIUNEA 3 – Perioada de nou-născut (sub o lună) 3.1 Principalele caracteristici ale nou-născutului (la termen, prematur, dismatur). 3.2 Caracteristicile alimentaţiei nou-născutului. 3.3 Caracteristicile psiho-motorii ale acestei perioade. 3.4 Comunicarea continua, activa cu nou-nascutul. 3.5 Nevoile nou-nascutului şi modul de satisfacere a acestora. 3.6 Norme generale de igienă ale nou-nascutului si ale mediului sau de dezvoltare SESIUNEA 4 – Perioada de sugar (sub un an) 4.1 Etape de dezvoltare a sugarului 4.2 Caracteristicilor psiho-motorii ale acestei perioade 4.3 Metode de stimulare psiho-motorie 4.4Dezvoltarea limbajului în primul an de viaţă 4.5 Nevoile sugarului şi modul de satisfacere a acestora 4.6 Principiile alimentaţiei sanogene a sugarului 4.7 Principalele tulburări ale comportamentului alimentar 4.8 Norme generale de igienă ale sugarului si ale mediului sau de dezvoltare 4.9 Mijloace de creştere a imunităţii 4.10 Cele mai frecvente boli ale sugarului 4.11 Accidente posibile la sugari şi prevenirea lor SESIUNEA 5 Perioada copilăriei timpurii (1-2 ani) 5.1 Principalele etape de creştere şi dezvoltare a copilului de 1-2 ani 5.2 Particularităţile psihice şi nevoile educative ale copiilor de 1-2 ani 5.3 Dezvoltarea limbajului 5.4 Tipuri de jocuri specifice acestei etape de dezvoltare a copilului 5.5 Principalele crize de adaptare ale copilului de 1-2 ani 5.6 Comportamentul dificil al copilului şi tulburările de comportament în coplilăria timpurie 5.7 Prezentarea regulilor şi a limitelor utilizate în educarea copilului de 1-2 ani 5.8 Alcatuirea unui meniu adecvat copilului cu varsta cuprinsa intre 1 si 2 ani 5.9 Semne de imbolnavire si ingrijirea medicala 5.10 Prevenirea accidentelor 5.11 Norme generale de igienă ale copilului 1-2 ani si ale mediului sau de dezvoltare

1 oră

1 oră

2 ore

4 ore

4 ore

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 282

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008

OBIECTIVE GENERALE

La sfârşitul sesiunii participanţii vor fi capabili să:
definească etapele dezvoltării fizice şi psihice ale copilului de vârsta 0-2 ani,
asigure îngrijirea copilului, respectându-l şi înţelegându-i particularităţile biologice şi psihice specifice vârstei,
ofere condiţii de mediu igienice,
prevină accidentele,
acorde primul ajutor în caz de îmbolnăviri şi accidente,
comunice cu copilul şi familia sa în scopul dezvoltării copilului.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 283

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008

SESIUNEA 1 RECAPITULARE Sesiunea 1 Recapitulare 1.1 Etapele dezvoltării copilului 1.2 Norme generale de igienă ale copilului mic si ale mediului sau de dezvoltare 1.3 Abordarea globală a copilului de catre AMP

1 oră

SESIUNEA 1.1 ETAPELE DEZVOLTĂRII COPILULUI Dezvoltarea copilului cuprinde totalitatea aspectelor legate de transformarea sa din momentul concepţiei, din care dezvoltarea fizică, ca rezultat al creşterii şi maturaţiei organismului, face parte esenţială din procesele care trebuie urmărite de-a lungul copilăriei. In literatura de specialitate, etapele dezvoltării copilului în funcţie de vârsta sunt structurate după cum urmează: Perioada prenatală (concepţie - naştere) Acesta se întinde de la concepţie până la naştere. Se formează structura fundamentală a corpului. În acestă perioadă vulnerabilitatea organismului la factorii de mediu este foarte mare. Perioada de nou născut şi sugar (naştere – 1 an) Are loc o dezvoltare rapidă fizică şi totodată a abilităţilor motorii si senzoriale. Sfârşitul perioadei este marcată de dezvoltarea ataşamentului faţă de părinţi. Există capacitatea de învăţare şi memorare. Copilăria timpurie (1 -3 ani) Se conturează conştiinţa propriei persoane. Apare limbajul. Vârsta preşcolară (3 – 6 ani) Între 3 şi 6 ani sporeşte forţa fizică a copilului şi apar independenţa şi autocontrolul, iar comportamentul este egocentric (îndreptat către sine). Creativitatea şi imaginaţia sunt mai dezvoltate. Vârsta şcolară mică (6 - 10) În perioada de 6/7 până la 10/11 ani prietenii devin foarte importanţi pentru copil. Apare gândirea logică concretă. Abilităţile lingvistice şi memoria se îmbunătăţesc. Creşterea fizică este mai încetinită decat in perioadele anterioare. Preadolescenţa-puberatatea (10 - 15) Începe la 10/11 ani şi durează până la 14/15 ani. Pregnante sunt modificările fizice rapide şi profunde, mai ales cele datorate schimbărilor la nivelul hormonal. Organismul atinge maturitatea sexuală. Corespunde apariţiei primei menstruaţii la fete si dezvoltării funcţiei sexuale la băieţi:
se încetineşte ritmul creşterii staturale;
se accelerează creşterea în greutate;
se modifică dimensiunile unor segmente - înfăţişarea este armonioasă apropiată de cea a adultului.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 284

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 Adolescenţa (15 - 20) Se derulează între 14/15 şi 20 de ani. Punctul central este căutarea propriei identităţi, dar se dezvolta si capacitatea de a gândi abstract. Psihologul Jean Piaget, a elaborat o serie de teorii referitoare la dezvoltarea umană. Una dintre cele mai cunoscute teorii este aceea a dezvoltării stadiale a inteligenţei. În cadrul acestei teorii stadiile dezoltării sunt: Stadiul senzoriomotor - 0-2 ani Pana la 2 ani copilul înţelege lumea direct prin percepţie şi acţiune. El învaţă direct prin ceea ce poate vedea, auzi, pipăi şi gusta, şi la fel de bine de la rezultatele propriei sale activităţi cu efecte asupra lumii exterioare. Stadiul preoperator - 2-6/7 ani Copilul este acum capabil să realizeze reprezentarea mentală a obiectelor şi să isi imagineze acţiuni care-i sunt povestite , dar este încă complet egocentric, neputând să-şi imagineze lumea din perspectiva celorlalţi oameni. Stadiul operaţiilor concrete - 6/7-11/12 ani Copilul poate să gândească logic, dar doar in termeni concreţi. Existenţa celorlaţi este acum pe deplin recunoscută. Stadiul operaţiilor formale - de la 12/14 ani Copilul este capabil să gândească în termeni abstracţi şi descoperă concepte (de exemplu, ale realitatii regulilor facute de om).

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 285

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 1.2 NORME GENERALE DE IGIENĂ ALE COPILULUI MIC SI ALE MEDIULUI SAU DE DEZVOLTARE Igiena locuinţei Folosirea locuinţei şi a modului de viaţă trebuie regândite în mometul plasării unui copil, astfel încât să se sigure copilului condiţii corespunzătoare desfăşurării normale a vieţii (dezvoltare fizcă şi psiho-motorie, evitarea accidentelor etc.). Asistentul maternal profesionist trebuie sa asigure un mediu sanatos, sigur si stimulativ pentru copilul plasat. Indiferent de dimensiunile locuinţei, primul obiectiv este fixarea spaţiului unde va fi instalat copilul. Se va alege camera cea mai luminoasă, însorită, uşor de aerisit. Incaperea in care locuieste copilul trebuie sa fie diferita de cea in care locuiesc adultii, insa in imediata apropiere a acesteia. Copilul trebuie sa fie aparat de microbi. Este adevarat ca organismul uman dispune de anumite mecanisme de aparare impotriva microbilor, insa este la fel de adevarat ca punerea acestor mecanisme de aparare in miscare dureaza. Copilul este cu atit mai vulnerabil in fata microbilor cu cit este mai mic. O locuinta salubra este, inainte de toate, o locuinta curata în care se face zilnic curăţenie cu o cârpă umedă sau aspiratorul. Se şterge bine praful in mod regulat. Este bine să nu se spele şi să nu se usuce lenjeria în camera în care locuieşte copilul. Microbii si bolile nu provin numai din murdarie. Ele pot fi aduse (transportate) de animale, de oameni si de obiecte. Atenţie prin urmare la persoanele şi obiectele din casă cu care vine copilul în contact. Se va evita intotdeauna contactul cu persoanele bolnave. Cand unul din membrii familiei e bolnav, masurile ce se impun vor fi discutate cu medicul de familie, consemnate in planul de interventie specifica al copilului si in jurnalul copilului si respectate ca atare. Atita timp cit copilul este mic este bine sa nu existe animale in camera lui. Este bine ca, in special in cazul copilului mic (caruia ii place sa duca la gura tot ce apuca), obiectele cu care vine in contact sa fie bine curatate/dezinfectate. Igiena personala - Reguli de baza:
copil curat (spalat maini inainte de fiecare masa, baie zilnica, igiena bucala etc);
imbracaminte adecvata si curata;
ambient curat
lenjerie de corp si pat adecvate si curate.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 286

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 1.3 ABORDAREA GLOBALĂ A COPILULUI DE CATRE AMP Nevoile copilului In functie de fiecare faza de dezvoltare, copiii au nevoi pe care tind sa si le satisfaca, in acest sens adultul fiind o “resursa” pentru tot ceea ce copilul nu poate rezolva singur. Nevoile umane pot fi impartite dupa cum urmeaza: A. Nevoi fiziologice(de baza) : aer, apa, hrana, odihna, locuinţă, sex B. Nevoi personale– dragostea , siguranta C. Nevoi sociale – respectul de sine, apartenenta D. Nevoi intelectuale – intelegerea si constiinta, autocunoasterea si constiinta de sine Toate acestea pot fi regasite sub diverse forme pe parcursul dezvoltarii copilului. Dacă bebeluşii şi copiii mici ar putea să vă descrie nevoile lor iată ce anume v-ar spune:
Vreau să ştiţi în permanenţă unde mă aflu şi cine stă cu mine.
Vreau să-mi spuneţi spre cine să mă îndrept când am nevoie de ajutor.
Îmi place să mă mângâiaţi, să mă respectaţi. Arătaţi-mi că dragostea voastră este de neclintit. Acest lucru mă va ajuta să am încredere în mine şi să-mi dezvolt stima de sine.
Am nevoie de o varietate de alimente sănătoase, de controale medicale regulate, de vaccinuri, de aer proaspăt.
Am nevoie de timp pentru a alerga, pentru a mă juca şi pentru a dormi.
Vorbiţi-mi, cântaţi-mi şi jucaţi-vă cu mine. Spuneţi-mi poveşti.
Stimulaţi-mi simţurile făcându-mă să văd, să miros, să gust, să ascult.
Am nevoie de un program regulat.
Am nevoie de un mediu liniştitor când sunt agitat.
Ajutaţi-mă să-mi fac prieteni şi învăţaţi-mă să mă înţeleg bine cu alţii. Sentimentul de siguranţă Copilul are nevoie de dumneavoastră. Nu va fi prea răsfăţat dacă-l luaţi în braţe când plânge. Găsiţi diferite modalităţi pentru a-l linişti: hrănindu-l, alintându-l, legănându-l şi mergând împreună cu el. Strângeţi copilul în braţe cât de des posibil, mai ales atunci când îl hrăniţi. Jucaţi-vă cu el cât mai des, copilul învaţă cel mai bine din jocuri. Un copil de orice vârstă are nevoie să-i spuneţi ca îl iubiţi. Cum îi puteţi spune aceasta?
Vorbindu-i frumos
Îmbrăţişându-l, mângâindu-l
Jucându-vă cu el
Încurajându-l când face progrese
Ascultându-l
Făcându-i mici surprize
Arătându-i că îl înţelegeţi şi că îl respectaţi. Starea de sănătate Mergeţi cu copilul la control medicul pediatru, ori de câte ori este nevoie şi asiguraţi-vă că primeşte vaccinurile necesare, că primeşte îngrijirea de care are nevoie. Ţineţi în permanenţă legătura cu medicul şi cu echipa de profesionişti (asistent social, psiholog etc).

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 287

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 Învăţarea Vorbiţi cu copilul. Arătaţi-i obiecte familiare şi denumiţi-le. Priviţi cărţi cu imagini împreună cu el, citiţi-i versuri, uitaţi-vă împreună la televizor la desene animate. Nu este niciodată prea devreme pentru a învăţa. Adaptare Respectaţi personalitatea şi sentimentele copilului. Fiecare dintre noi reacţionează diferit în funcţie de persoane şi situaţii diferite, nu-i pretindeţi să facă ceea ce credeţi dumneavoastră că trebuie să facă sau ceea ce aţi face dumneavoastră. Daţi-i ocazia copilui să îşi întâlnească familia sau alte persoane din jur (rude, alţi copii), numai aşa va învăţa să interacţioneze cu oamenii. Siguranta Eliminaţi din casă tot ceea ce reprezintă un pericol pentru copil. Acoperiţi prizele de curent, luaţi obiectele periculoase şi păstraţi medicamentele într-un loc sigur. Daţi copilului ocazia să se caţere, să se legene, să alerge şi să alunece. Spuneţi copilului că vă place felul lui de a fi şi ceea ce face el. Mângâiaţi-l când este supărat. Supravegheaţi copilul în permanenţă, mai ales când se află în apropierea apei sau focului. Asiguraţi condiţii de siguranţă pentru când mergeţi pe jos sau cu maşina. Temerile şi coşmarurile copilului sunt reale în mintea lui. Liniştiţi-l şi găsiţi metode pentru a se simţi mai bine. Pretuire Atunci când copilul este agitat, ajutaţi-l să se calmeze. Arătaţi-i că îl iubiţi şi nu-l criticaţi pe el atunci când face vreo prostioară, ci comportamentul lui. Lăudaţi-vă cu el. Spuneţi-i că dansează şi cântă frumos, că se joacă frumos. Dragoste Oferiţi copilului ocazia de a fi afectuos. Faptul că nu vă spune “mama” sau “tata” nu însemnă că nu trebuie sau nu poate să spună “te iubesc”. Socializare Oferiţi-i ocazia să se joace cu alţi copii, sa isi faca prieteni, sa comunice, sa exploreze si sa exerimenteze. Dacă la adulţi există o piramidă a nevoilor, astfel încât nevoile fiziologice (hrană, îngrijire etc) sunt la bază, urmate apoi de cele de securitate şi cele de apartenenţă la un grup, fie el familie, şcolă, serviciu, grup de prieteni, apoi urmate spre vârful piramidei de respectul de sine şi realizarea de sine, la copil această piramidă se transformă într-un tot unitar şi asta pentru că acesta are nevoie să i se satisfacă toate nevoile concomitent şi nu ierarhic

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 288

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 INTREBARI DE AUTO-CONTROL

1. 2. 3. 4. 5.

Ce este dezvoltarea copilului? Care sunt etapele de dezvoltare ale copilului in functie de varsta copilulului? Dati cateva exemple, cateva elemente de care tine cont Asistentul maternal in vederea asiguraii igienei adecvate pentru cresterea si ingrijirea copilului. Care sunt etapele reintegraii copilului in familia biologica, familia largita sau adoptiva? Care sunt nevoile copilului si in ce masura satisfacerea lor afecteaza dezvoltarea copilului?

MESAJE CHEIE 1. 2.

3.

4.

Dezvoltarea copilului cuprinde totalitatea aspectelor legate de transformarea sa din momentul concepţiei. Reguli de baza in ingrijirea igienica a copilului: copil curat, imbracaminte curata, ambient curat, lenjerie de corp si pat adecvate si curate, alimentatie corespunzatoare dezvoltarii copilului. Atunci cand copiii sunt plasati la asistentul maternal profesionist, ei experimenteaza o stare de separare fata de persoanele cu care au trait anterior percepand separarea ca pe o pierdere. Copilul, pentru a avea o dezvoltare unitara, are nevoie sa ii fie indeplinite concomitent toate nevoile de baza, de securitate, de apartenenta la un grup, de respect.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 289

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008

SESIUNEA 2 VIAŢA INTRA-UTERINĂ Sesiunea 2 Viaţa intra-uterină 2.1 Etapele de dezvoltare fizică intra-uterină. 2.2 Principalii factori care influenţează dezvoltarea fătului

1 oră

SESIUNEA 2.1 ETAPELE DE DEZVOLTARE FIZICĂ INTRA-UTERINĂ Dezvoltarea intrauterina cuprinde trei perioade: 1. perioada germinala 2. perioada embrionara 3. perioada fetala 1. Perioada germinala - primele doua saptamâni dupa conceptie. Primele 36 de ore dupa fertilizare, oul format se divide în doua celule, acestea la rândul lor se divid în patru, astfel ca la 6 zile de la conceptie putem vorbi de mai mult de 100 de celule, fiecare dintre ele fiind identice cu oul din punct de vedere genetic si cromozomial. 2. Perioada embrionara - de la 3 saptamani la 7 saptamani. In aceasta perioada dezvoltarea este rapida. In aceasta prima luna de sarcina, embrionul masoara intre 0,2 si 4 milimetri. Se creeaza un mediu protector si confortabil: din ziua a 8-a, embrionul incepe sa fie inconjurat de lichid amniotic si se formeaza placenta care va asigura schimburile nutritive si respiratorii dintre mama si copil. La 21 de zile dupa fertilizare se formeaza tubul neuronal (inceputul sistemului nervos central - spinal si cervical). Tot acum incepe si formarea sistemului cardio-vascular. 3. Perioda fetala - de la 8 saptamâni pâna la nastere. La 8 saptamani fatul are 2,5 cm si toate organele exceptand pe cele sexuale. Tot in aceasta perioada dezvoltarea creierului este apreciabila (lucru important in reglarea functiilor de baza ale organismului). Incepând cu luna a patra pot fi percepute bataile inimii si miscarile fatului. Din luna a saptea fatul poate supravietui extrauterin (nasterile premature), existand situatii in care fatul poate supravietui si daca nasterea s-a produs in luna a VI-a de sarcina. Fatul are capacitatea de a interactiona sau de a reactiona la stimulii externi. Fatul vede, simte, aude, isi regleaza temperatura corpului. Au fost certetari care au demonstrat ca imediat dupa nastere, copilul reactioneaza la vocea mamei (uneori si a tatalui), daca este strigat pe nume de mai multe persoane, printre care si mama sa. Nu inseamna ca isi recunoaste numele, ci recunoaste vocea si toate efectele care sunt legate de ea. Atunci cand gravida se simte obosita sau fericita de sarcina sa, exista un gest aproape reflex de protectie sau mangaiere a abdomenului. Fatul reactioneaza, in egala masura, si in situatii neplacute (impinge cu picioarele in burtica, isi accelereaza bataile inimii). Se linistete daca i se vorbeste sau daca aude o melodie cunoscuta, miscarile copilului dintr-o parte in alta a abdomenului sunt usor de observat.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 290

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 2.2 PRINCIPALII FACTORI CARE INFLUENŢEAZĂ DEZVOLTAREA FĂTULUI Factorii care pot perturba dezvoltarea prenatala pot fi: Factori endogeni - cauze provenite din interiorul organismului fatului sau copilului: factori genetici (mutatii genetice, afectarea unui cromozom sau doar unei parti a cromozomului) Factorii exogeni - care se formeaza se dezvolta in exteriorul organismului fatului (factori de mediu ) pot fi grupati in mai multe categorii: 1. Diverse tipuri de substante :
alcoolul: sindrom alcoolic fetal (la nivel fizic: facies specific, inaltime mai mica decat cea obisnuita; din perspectiva psihologica cel mai accentuat simptom este intarzierea mentala chiar daca nu una severa.
tutunul: greutate mica la nastere, risc crescut de nastere prematura, dificultati de invatare, efectele crescand proportional cu cantitatea de nicotina consumata.
droguri, medicamente: moartea copilului la nastere (sau inainte de nastere), nastere prematura, greutate mica la nastere, moarte neasteptata in timpul somnului, probleme de atentie si dificultati de invatare. 2. Boli ale mamei
Rubeola: foarte periculoasa daca este transmisa in primele saptamani ale sarcinii ea poate duce la orbire, surditate, deficit mental, disfunctionalitati cardiace
Gripa: produce uneori neinchiderea tubului neural
HIV pozitiv/SIDA: risc pt. transmiterea virusului HIV la copil (intre 12-30%) , prematuritate, greutate mica la nastere, risc crescut de a contacta boli infectioase in primul an de viata (ex: pneumonia).
Sifilisul congenital 3. Lipsa nutritiei adecvate
subnutritia mamei poate duce la nasterea copiilor cu probleme la nivelul sistemului nervos central (spina bifida si hidrocefalie), copii morti la nastere, dismaturi, prematuri.
obezitatea mamei poate genera diabetul copilului, tulburari cardiace ale copilului, greutate mare la nastere. 4. Alti factori exogeni
radiatiile: pot produce malformatii grave, complexe
expunerea la medii toxice (silicati, plumb) : malformatii grave
stresul matern: poate determina dezvoltarea copilului. De exemplu, stresul poate determina aparitia contractiilor premature, care pot determina adesea nasterea inainte de termen (prematuritatea copilului). De asemenea, datorita starilor negative pe care gravida le traverseaza pe perioada sarcinii aceasta omite sa se alimenteze sau sa se odihneasca sanogen, fapt care duce la nasterea copiilor cu greutate mica, chiar daca sunt nascuti la termen.
incompatibilitatea factorului Rh (substanta existenta la nivelul globulelor rosii) se refera la cazul in care mama este Rh negativ iar copilul mosteneste un Rh pozitiv de la tata. In acest caz se ajunge la un conflict serologic intre sangele mamei si al copilului si organismul va reactiona ca si cum ar lua contact cu un corp strain ( la fel cum reactioneaza la bacterii, virusuri). În consecinta, va incerca sa distruga acest Rh, prin aparitia de anticorpi, ce produc la copil un icter grav (deosebit de cel fiziologic de la nastere).

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 291

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008
varsta parintilor: -varsta mamei peste 35-40 de ani se pare ca ar creste riscul aparitiei Sindromului Down -varsta inaintata a tatalui e responsabila uneori de aparitia nanismului

INTREBARI DE AUTO-CONTROL 1. 2. 3. 4.

De ce este important sa cunoastem factorii care pot determina evolutia sarcinii? De cate feluri pot fi factorii perturbatori ai dezvoltarii prenatale? Ce sunt factorii endogeni? Care sunt factorii exogeni?

MESAJ CHEIE 1. 2. 3. 4.

Perioada intra-uterina influenteaza dezvoltarea ulterioara a copilului. Fiecare etapa (germinala, embrionala, fetala) este influentata de factori endogeni si exogeni. In perioada intra-uterina fatul are capacitatea de a interactiona sau de a reactiona la stimulii externi. Fatul vede, simte, aude, isi regleaza temperatura corpului. Alcoolul, tutunul, drogurile, medicamentele pot influenta negativ dezvoltarea fatului. Bolile mamei, nutritia neadecvata, stresul si alti factori exogeni au repercusiuni asupra dezvoltarii prenatale.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 292

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008

SESIUNEA 3 PERIOADA DE NOU-NĂSCUT (SUB O LUNĂ) - 2 ORE SESIUNEA 3 – Perioada de nou-născut (sub o lună) 3.1 Principalele caracteristici ale nou-născutului (la termen, prematur, dismatur). 3.2 Caracteristicile alimentaţiei nou-născutului. 3.3 Caracteristicile psiho-motorii ale acestei perioade. 3.4 Comunicarea continua, activa cu nou-nascutul. 3.5 Nevoile nou-nascutului şi modul de satisfacere a acestora. 3.6 Norme generale de igienă ale nou-nascutului si ale mediului sau de dezvoltare

2 ore

SESIUNEA 3.1 CARACTERISTICI ALE NOU-NĂSCUTULUI (LA TERMEN, PREMATUR, DISMATUR) Nou nascutul la termen. Este nou nascutul cu virsta gestationala cuprinsa intre 38 si 42 saptamini. Greutatea la nastere este cuprinsa intre 2 500-4 500 g cu o medie de 3 000 g. Lungimea la nastere este intre 48-55 cm, cu o medie de 50 cm, iar perimetrul cranian masoara intre 34,5-35 cm. Prematurul este nou nascutul cu varsta gestationala mai mica de 37 saptamani, cu greutatea mai mica de 2500g si talia mai mica de 47cm. Prematurul are greutatea corespunzatoare varstei gestationale. Gradele de prematuritate In functie de greutatea de la nastere, prematurii se clasifica in:
Gradul I: 2499-2000 g
Gradul II: 1999-1500 g
Gradul III: 1499-1000 g
Gradul IV: sub 1000 g Evolutia prematurului depinde de varsta gestationala si de greutatea la nastere, dar si de ingrijirile ulterioare. Ritmul cresterii ponderale este mai accelerat decat la noul nascut la termen, astfel prematurul isi dubleaza greutatea la 2-3 luni. Dismaturul Dismaturul mai poarta denumirea si de intarziat in cresterea intrauterina. Dismaturul este copilul care la nastere are o greutate mai mica de 2.500g, neconcordanta cu varsta gestationala care poate fi normala sau aproape de normal. Greutatea dismaturului trebuie sa fie cu cel putin 500g mai mica decat greutatea corespunzatoare varstei gestationale respective. Dismaturul reprezinta intre 2530% din nou nascutii cu greutate mica Ia nastere si este consecinta ritmului incetinit de crestere intrauterina. In general dismaturitatea este rezultatul scaderii aportului nutritiv catre fat prin vasele uterine, placenta si cordonul ombilical.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 293

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 3.2 CARACTERISTICILE ALIMENTAŢIEI NOU-NĂSCUTULUI Cunoscut este faptul ca pentru dezvoltarea copilului cel mai important aliment este laptele matern. In situatia copiilor plasati la asistentul maternal, alimentatia nou-nascutului este realizata exclusiv cu lapte formula adaptata. Este important ca modul de preparare a laptelui sa fie facut in concordanta cu recomandarile medicului de familie (dilutii recomandate specific pentru nounascutul pe care asistentul maternal il are in plasament). Toate formulele de lapte pentru sugari au o compozitie adecvata fiind create pentru a sustine cresterea si dezvoltarea nou-nascutului. Majoritatea formulelor se prepara prin dizolvarea in apa fiarta si racita la temperatura de administrare. Acest mod de preparare presupune existenta unui set de vesela speciala pentru alimentatie: biberoane, tetine, vase de fiert apa, vase pentru sterilizarea biberonului si tetinelor. Indiferent ce tip de formula este recomandata de catre medicul de familie, prepararea si pastrarea in conditii adecvate este o conditie esentiala. Regulile de baza in prepararea formulelor:
igiena impecabila a veselei - prepararea formulei se realizeaza intotdeauna intr-un loc curat, spalat in prealabil
vesela speciala pentru nou nascut trebuie sterilizata prin fierbere sau cu abur cald inainte de prima utilizare si spalata si sterilizata cu grija dupa fiecare utilizare
produsul trebuie preparat pentru o singura masa si intr-o concentratie corespunzatoare
orice cantitate de lapte neconsumata intr-un interval de o ora trebuie aruncata. Etapele prepararii formulelor de lapte:
Mainile trebuie spalate cu apa si sapun inainte de a incepe prepararea laptelui.
Biberonul si tetina trebuie sterilizate prin fierbere.
Inainte de a deschide o noua cutie/punga de lapte este util ca aceasta sa fie stearsa.
Apa utilizata pentru prepararea laptelui trebuie fiarta si racita. Poate fi fiarta mai multa apa si depozitata in sticle sterilizate si care se pot inchide ermetic.
Trebuie respectata cantitatea de lapte formula recomandata de medicul pediatru. De obicei, pentru fiecare masura de lapte praf, se adauga 30 ml de apa fiarta si racita. Dupa ce laptele praf este pus in biberon, se toarna apa si apoi se agita pentru omogenizare. Nu se prepara lapte decat pentru o masa!
Inainte de a i se administra laptele copilului, se verifica temperatura laptelui varsand cateva picaturi de lapte pe fata interioara a incheieturii mainii.
Dupa alimentare, surplusul se arunca si se sterilizeaza biberonul.
Biberoanele sterilizate pot fi pastrate in recipiente special destinate, acoperite. Alimentatia cu biberonul se realizeaza la ore fixe, numarul meselor variind in functie de varsta, greutatea si comportamentul alimentar al sugarului. In general, se ofera 6-7 mese /zi nounascuţilor. Instalati-va confortabil, tinand copilul pe bratul stang. Pentru a-l determina sa deschida gura, atingeti usor comisura buzelor cu biberonul, apoi introduceti tetina deasupra limbii. Inclinati biberonul suficient pentru a nu exista aer in tetina. Prezenta bulelor de aer care urca la suprafata arata ca orificiul tetinei este suficient de mare si ca laptele curge normal. Retrageti din cand in cand tetina pentru ca suctiunea sa nu creeze un vid ce poate impiedica aspirarea laptelui. Verificati permeabilitatea tetinei, al carei orificiu se poate infunda cu usurinta. Masa trebuie sa dureze intre 10 si 20 minute. Dupa supt, tineti copilul in pozitie verticala sau culcat pe burtica, pe genunchii dvs., pana la eructatie (eliminarea unei

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 294

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 cantitati mici de aer) care urmeaza rapid sau in 10-20 minute. Uneori eructatia se produce in timpul alimentaţiei. Dupa producerea eructatiei, culcati sugarul pe partea dreapta. Orarul meselor este flexibil, recomandabil fiind un ritm de aproximativ 3 ore. Intervalul dintre mese, în timpul nopţii, nu va depăşi 6-7 ore. În general, nou născutul trebuie hrănit atunci când:
au trecut 2 ½ - 3 ore de la ultima masă; copilul plânge de foame;
au trecut, în timpul zilei, 4-5 ore de la ultima masă iar copilul doarme în continuare; este momentul să fie trezit cu blândeţe, pentru a fi hrănit. Copilul nu trebuie să fie forţat să termine tot laptele din biberon. Surplusul rămas în biberon va fi aruncat! SESIUNEA 3.3 CARAC TERISTIC ILE PSIHO-MOTORII ALE ACEST EI PERIOADE Perioada de nou-nascut se intinde de la nastere pina la o luna. Mjoritatea elementelor enumerate mai jos apar evolutiv pe parcursul acestei etape, pe masura ce nou nascutul se dezvolta. Astfel, nou-nascutul· îşi tine capul ridicat pentru 1-2 secunde cand este asezat pe burta, îşi tine capul cand este ridicat in brate, rezemat de corpul adultului, tresare, plange, ramane nemiscat sau raspunde in alt mod la sunetele puternice. Copilul se linisteste sau tace in majoritatea cazurilor cand este luat in brate sau i se vorbeste. Urmareste o fata familiara cu ochii (de la 0.25 la 1m departare), urmareste o jucarie sau alt obiect aflat intr-o miscare tip arc de cerc, la 15 cm de fata, scoate cateva sunete de genul "ah-ah" sau "ooo". Doarme cate 3-4 ore o data si sta treaz mai mult de 1 ora. Comunica prin sunete ca raspuns la vocea parintilor. Raspunde la vocea parintilor intorcand capul si cautand cu ochii. Tresare la sunete sau miscari bruste, îşi misca mainile si picioarele, strange pumnul puternic cand ceva ii este asezat in palma. Isi schimba mimica fetei, scoate sunete la supt, isi misca gura, se misca si zambeste in timpul somnului.

SESIUNEA 3.4 COMUNICAREA CONTINUA, ACTIVA CU NOU-NASCUTUL Comunicarea începe încă de la naştere; se dicută tot mai des despre importanţa comunicării “in utero” între mama şi copil. Cu siguranţă relaţia mamă-făt debutează din perioada intrauterină iar studiile arată că fătul aude sunetele produse de către mama sa. Nou-născutul este deci capabil încă din primele ore de la naştere să distingă vocea mamei şi să reacţioneze la ea. În cazul copiilor care sunt respinşi de mama, copilul va distinge vocea persoanei care îl îngrijeşte şi va reacţiona la auzul iei. Pentru ca nou-născutul nu poate folosi cuvinte pentru a-si comunica nevoile, sentimentele, preferintele, ei comunica cu ingrijitorii lor prin semnale diferite, cum ar fi: sunete, expresii faciale sau miscari ale trupului. Comunicarea cu nou-născutul se realizeaza mai ales prin gesturi, prin actiuni ce vor pune in contact corporal direct asistentul maternal si copilul, ceea ce va duce la cunoasterea propriului corp.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 295

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 Pentru copilul aflat in primul an de viata, momentele de maxima comunicare sunt momentele in care este alimentat si spalat. Ţineţi copilul în braţe atunci când îl hrăniţi şi nu numai, vorbiţi cu el, utilizând un ton calm, o mimică prietenoasă; priviţi-l atunci când îi vorbiţi şi copilul se va simţi în siguranţă, iubit şi acceptat. Concordanta intre mimica si tonalitatea vocii este necesara intrucat imaginea de sine a copilului in primul an de viata este data de imaginea pe care o afiseaza asistentul maternal. Nu uitaţi de joc; jocul este un instrument de comunicare, îl va ajuta pe copil să se cunoască pe sine şi lumea înconjurătoare. La această varsta este bine să folosiţi jucarii viu colorate, care produc zgomote ce sunt in masura sa stimuleze dezvoltarea senzori-motorie. Când plânge, copilul nu plange pentru a va supara (el nu stie ca este zi sau noapte) ci pur si simplu va spune ceva: are gaze pe care trebuie sa le elimine , ii este foame sau doreste sa fiti alaturi de el pentru a-l linisti, incearca sa comunice nevoile pe care le are.

SESIUNEA 3.5 NEVOILE NOU-NASCUTULUI ŞI MODUL DE SATISFACERE A ACESTORA Dacă ar putea vorbi copilul v-ar spune: Eu plâng pentru că mi-e foame sau frig, sunt ud sau vreau să vă atrag atenţia. La început trebuie să veniţi de fiecare dată când plâng. De asemenea, vă amintesc că fac zgomote asemănătoare suptului când sunt hrănit sau alintat. Mă odihnesc când sunt obosit sau când nu îmi mai este foame. Am nevoie în permanenţă de o persoană care să se ocupe de mine. Îmi place să fiu în compania persoanelor care mă iubesc şi care se ocupă de mine. Mă ajută să descopăr cum să mă înţeleg mai târziu cu ceilalţi. Să îmi schimbaţi scutecele foarte des şi să profităm de lucrul acesta amuzându-ne. Îmi place când îmi cântaţi sau când mă gâdilaţi pe burtică. Sentimentul de siguranţă
Strângeţi copilul în braţe cât mai des posibil, mai ales când îl hrăniţi.
Vorbiţi-i încet când bea.
Mişcaţi o jucărie în faţa ochilor copilului, astfel încât să mişte ochii şi mai târziu să întoarcă şi capul.
Ajutaţi-l să-şi dezvolte limbajul vorbindu-i mult şi cântându-i.
Când nou-născutul plânge luaţi-l în braţe şi consolaţi-l.
Încercaţi să liniştiţi copilul legănându-l, mângâindu-l, hrănindu-l şi plimbându-vă cu el. Sănătate Alimentaţia copilului este foarte importantă, este momentul de maximă comunicare cu copilul. Laptele este alimentul de bază in aceasta perioada. Pentru a cere sfaturi vorbiţi cu o asistentă sau cu un medic pediatru. Mergeţi cu copilul la medic des şi asiguraţi-vă că primeşte toate vaccinurile de care are nevoie în primele luni. A acorda o atentie deosebita nevoilor copilului, atat pentru a-l stimula cat si pentru a-l linisti, il ajuta pe copil sa se simta in siguranta cu ingrijitorul sau. Inca de la aceasta varsta este foarte important sa se vorbeasca corect si permanent copilului in legatura cu orice actiune care-l priveste (“Acum mananci lăptic, acum te îmbrac: îţi pun bluziţa roz, îţi mângâi mâna dreaptă, picioruşul stâng etc), aceasta avand ca efect stimularea limbajului si dezvoltarea psihica normala.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 296

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 3.6 NORME GENERALE DE IGIENĂ ALE NOU-NASCUTULUI SI ALE MEDIULUI SAU DE DEZVOLTARE Pentru a vorbi despre igiena, este necesar sa analizam urmatoarele aspecte: a. Masurile generale de igiena b. Igiena vietii (somn, alimentatie, imbracaminte, plimbari in aer liber, aerisirea si intretinerea spatiilor, intretinerea si curatarea instrumentelor de bucatarie sau pentru igiena personala) c. Igiena ingrijirilor (schimbarea copiilor, spalarea copiilor) a. Masuri generale de igiena In general, locuinta asistentului maternal profesionist trebuie sa fie o locuinta salubra, in care se aspira, se spala si se sterge praful in mod regulat. Acestea sunt cerinte normale pentru intreaga locuinta a asistentului maternal profesionist, nu doar pentru camera care este ocupata de copilul aflat in plasament. Camera nou-nascutului trebuie sa respecte urmatoarele conditii:
sa fie o camera ferita de zgomote
in camera sa fie o temperatura constanta de 20-22 grade C, aerisita
sa fie luminoasa, pe cat se poate sa existe accesul la lumina naturala pe toata durata zilei
fara mobila in exces si fara elemente de suprastimulare (culorile peretilor sa fie calde si jucariile sa nu supraaglomereze copilul in patul sau) Rulajul persoanelor din afara familiei asistentului maternal profesionist in camera nou-nascutului trebuie sa fie pe cat se poate de restrans, pentru a evita contactarea unor boli. Atat asistentul maternal profesionist, cat si membrii familiei acestuia, vor respecta reguli stricte de igiena. Spalarea mainilor cu sapun, constituie o masura igienica de baza. Hainele trebuie sa fie curate si se recomanda folosirea hainelor „de casa” in momentul contactului cu nou-nascutul. In cazul in care unul dintre membrii familiei este bolnav, se restrictioneaza intrarea in contact cu nou-nascutul. b. Igiena vietii Igiena somnului Copilul nu trebuie sa fie schimbat din patul sau, lenjeria sa fie personala, sa fie schimbata ori de cate ori se murdareste. Patutul trebuie dezinfectat periodic. Nevoile de somn variaza de la copil la copil, chiar daca se stie ca nou-nascutul doarme aproximativ 18 ore pe zi, in ciclu somn-alimentatie. In timpul somnului, nu este necesara suzeta. Asistentul maternal profesionist trebuie sa urmareasca si sa observe starea generala a copilului, daca somnul este linistit sau agitat, unele particularitati. Somnul copilului va fi respectat, nefiind recomandata trezirea fortata a copilului. In situatia in care aceasta este necesara, trezirea se va realiza treptat, incet, in timp ce asistentul maternal profesionist ii vorbeste copilului si il mangaie incet. Atentie: Adesea, copilul doarme cand ajunge in cabinetul medical, cu ocazia controalelor de rutina si/sau cu ocazia imunizarilor. Copilul trebuie trezit inainte de intrarea in cabinetul

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 297

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 medicului de catre asistentul maternal profesionist si, in nici un caz, nu este permisa administrarea tratamentelor injectabile cat timp doarme copilul! Igiena alimentatiei Alimentatia trebuie sa respecte necesarul de dezvoltare al nou-nascutului si trebuie sa respecte indicatiile medicului de familie sau a medicului pediatru. Pe de alta parte, mai ales in situatia nou-nascutului si sugarului, momentele de alimentatie sunt momente de interactiune dintre asistentul maternal profesionist si copil, timp in care i se poate vorbi copilului, canta. Sunt momente foarte importante pentru dezvoltarea copilului si atmosfera trebuie sa fie una calda si calma, care sa permita interactiunea pozitiva dintre copil si adult. Sub nici o forma si in nici o situatie, biberonul nu va fi sprijinit pe patura rulata alaturi de copil pentru a se „autoalimenta”. Pe langa privarea interactiunii cu adultul, copilul este supus riscului major de a se ineca cu laptele regurgitat. Igiena hainelor Hainele copilului trebuie schimbate de fiecare data cand este nevoie: cand s-au udat, patat, murdarit, sunt transpirate. Asistentul maternal profesionist trebuie sa aleaga hainele nounascutului in functie de vreme (anotimp), astfel incat copilul sa aiba o stare de confort si nu de restrictionare (infasat) sau de disconfort termic (prea multe haine sau caciuli, sau prea subtire imbracat). De asemenea, trebuie sa utilizeze haine adecvate gradului sau de dezvoltare (lungime, greutate, miscari). Hainele nu trebuie sa aiba elemente care se pot desprinde usor, snururi, etc pentru a evita eventualele accidente. Scutecele de unica folosinta se depoziteaza intr-o punga inchisa si se arunca imediat la gunoi. Hainele murdare, de care este schimbat copilul, se depoziteaza intr-o galeata cu capac. Pentru spalarea hainelor trebuie utilizat un detergent cat mai putin toxic. Hainele trebuie spalate si clatite foarte bine. Plimbarile in aer curat Nou-nascutul trebuie sa petreaca cel putin 2 ore in aer curat, chiar si in timpul iernii. Chiar daca afara este prea frig sau asistentul maternal nu are timp sa faca o iesire la aer cu el, copilul poate fi tinut in fata geamului deschis, insa este important sa fie bine imbracat. Alegerea hainelor pentru plimbarile in aer liber trebuie sa tina cont de anotimp si de vreme. Plimbarile in aer liber se pot stopa doar in situatii de vreme neprielnica: vant puternic, temperaturi mult sub zero grade, ploaie sau ninsoare, canicula. c. Ingrijirile acordate nou-nascutului Baia copilului Prima baie se face in general in a 15-a zi, dupa caderea bontului ombilical si cicatrizarea plagii. Baia poate fi facuta la orice ora din zi, dar este recomandata seara inainte de ultima alaptare, deoarece apa calda destinde bebelusul si il ajuta sa doarma linistit noaptea. Baia nu trebuie sa dureze mai mult de 5 -10 minute. In prima saptamana, sau pana cand bontul ombilical cade iar zona se vindeca, se recomanda toaleta partiala a nou-nascutului, cu un burete moale inmuiat in apa calduta. Fata si mainile trebuie spalate frecvent, iar zona genitala trebuie curatata cu grija inainte de schimbarea scutecelor.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 298

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 Unii bebelusi sunt foarte relaxati in apa calda, in timp ce altii plang pe toata durata spalarii. Este bine (si intr-un caz si in celalalt) sa i se vorbeasca copilului permanent, cu un ton calm si cald, pentru a se simti in siguaranta. Siguranta copilului in timpul baii:
temperatura apei trebuie verificata cu un termometru, sau in lipsa acestuia cu cotul. Temperatura apei trebuie sa fie de 37°C (temperatura corpului), iar cea a camerei intre 20 si 22°C
in cadita se pune intai apa rece si apoi cea calda
nu trebuie adaugata apa calda in timp ce bebelusul este in cadita. Un nou-nascut poate suferi arsuri de gradul trei in mai putin de un minut daca apa este fierbinte
iarna, sala de baie trebuie incalzita in prealabil
copilul nu trebuie lasat niciodata nesupravegheat, chiar daca suna la usa cineva sau suna telefonul!
Etapele baii
Toate obiectele necesare pentru baie, un prosop, un scutec curat si hainutele copilului trebuiesc pregatite inainte de baie.
Se pun 5 – 7 cm apa calduta (aproximativ 37º C) in cadita (amestec apa fiarta si apa rece (fiarta si racita in prealabil)). Se pastreaza o parte din apa intr-un recipient alaturat, cu apa pentru clatirea copilului.
Copilul este introdus incet in apa, sustinandu-i-se capul si gatul cu o mana. Copilul trebuie sa fie permanent udat cu apa din cadita.
Se utilizeaza un sapun special pentru copii, pentru a evita uscarea pielii nou-nascutului. Scalpul se spala cu un burete ud si sapun, iar fata si ochii se sterg cu discuri de bumbac inmuiate in apa, fara sapun.
Se acorda o atentie speciala pliurilor formate de piele (la gat, dupa urechi, la genunchi, inghinale etc).
Nou-nascutul trebuie sa fie bine clatit, pentru a indeparta orice urma de sapun. Clatiti bine bebelusul pentru a indeparta orice urma de sapun (acesta poate irita pielea bebelusului).
Copilul va fi ridicat cu grija din cadita: cu o mana se sustine capul si gatul bebelusului, iar cu cealalta sezutul, punand degetele in jurul unui piciorus.
Copilul se inveleste intr-un prosop si se sterge cu blandete, fara a freca si irita pielea. Se acorda o atentie deosebita uscarii zonei genitale, pentru a evita aparitia unui eritem. Igiena orala Igiena orala poate incepe inca inaintea aparitiei dintilor de lapte prin curatarea gingiilor. Gingiile (superioare si inferioare) pot fi curatate cu ajutorul unei bucati de tifon curate si inmuiate in apa de cel putin doua ori pe zi – dupa prima si ultima masa a zilei. La fel ca in cazul adultilor, zaharul este cel mai mare inamic al dintilor de lapte, astfel incat: nu puneti zahar sau miere pe tetina biberonului, in laptele copiilor sau in ceai. Ingrijirea ochilor Ochii nou-nascutului se sterg in fiecare dimineata cu o compresa sterila inmuiata in ser fiziologic sau in apa calduta. Curatarea se incepe de la coltul mai curat, pentru a nu intinde secretiile pe tot ochiul. Primele ingrijiri sunt acordate in spital, cand se pune cate o picatura de produs antiseptic in fiecare ochi.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 299

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 Ingrijirea urechilor Niciodata nu se introduce un betisor de bumbac sau orice alt obiect in conductul auditiv al copilului. Se utilizeaza mai degraba o compresa, fara a incerca sa o introduceti in conductul auditiv, deoarece exista riscul de perforare a timpanului Partea externa a urechilor copilului (pavilionul) trebuie spalate cu o compresa inmuiata putin in apa calduta. Ingrijirea organelor genitale ale bebelusului In primele zile dupa nastere, organele genitale ale nou-nascutilor de ambele sexe sunt tumefiate. Acest lucru se datoreaza mai multor factori, printre care expunerea la hormonii materni sau traumatismele din timpul nasterii. La fete, se constata uneori o secretie vaginala albicioasa, sau chiar o sangerare usoara, la 2 -3 zile dupa nastere. Aceste manifestari sunt normale si se datoreaza hormonilor la care a fost expus fetusul in uter. Organele genitale trebuie curatate la fel ca orice alta zona a corpului. Se sterg cu un servetel umed, indepartand usor labiile pentru a curata pliurile, intotdeauna din partea anterioara spre anus. La baieti, scrotul poate parea tumefiat, datorita unei colectii de lichid in jurul testiculelor nounascutilor, numita hidrocel, care dispare de obicei in primele 3-6 luni de viata. Pentru toaleta baieteilor nu este nevoie de astringenti, betisoare de bumbac sau alte produse speciale de toaleta – apa calda si sapunul sunt suficiente pentru ingrijirea corespunzatoare a zonei. Nu trebuie fortata niciodata decalotarea preputului pentru curatarea zonei - acest lucru este dureros si poate duce la formarea de cicatrici permanente si de aderente. Nu uitati!
Scutecele trebuie schimbate cat mai des si pielea lasata sa se usuce inainte de punerea unui nou scutec de unica folosinta.
Este recomandat sa fie utilizate unguentele pe baza de oxid de zinc care protejeaza pielea sugarului impotriva umezelii. Se va evita folosirea pudrei de talc.
Pielea trebuie spalata cu un sapun foarte delicat si uscata prin tamponare, in niciun caz prin frecare.
Daca temperatura o permite, dupa spalare pielea trebuie expusa la aer pentru cateva ore, fara scutec.
Este importanta igiena mainilor adultului care il ingrijeste pe copil. Inainte si dupa schimbarea copilului, mainile trebuiesc bine spalate cu apa si sapun. Imunizari Imunizarile se incep in maternitate prin administrarea primei doze de vaccin anti hepatita B in primele 24 ore de Ia nastere, vaccinarea BCG dupa varsta de 4 zile (se vor vaccina toti nou nascutii cu greutate de peste 2500g in absenta unor infectii acute febrile sau afectiuni dermatologice). Profilaxia rahitismului se face în conformitate cu recomandările medicului de familie sau ale medicului pediatru.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 300

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 INTREBARI DE AUTO-CONTROL 1. 2. 3. 4. 5.

Diferentiati caracteristicile nou-nascutului la termen de cele ale prematurului. Care sunt principalele nevoi ale nou-nascutului ? Descrieti etapele de preparare a laptelui formula adaptata pentru nou nascut. Cum se realizeaza igiena ochilor unui nou-nascut? Care sunt principalele imunizari pentru nou-nascut?

MESAJE CHEIE 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9.

Evolutia nou-nascutului este determinata de calitatea ingrijirilor pe care le primeste din partea asistentului maternal profesionist. Pentru stabilirea unei alimentatii care sa corespunda nevoilor nou-nascutului este obligatorie colaborarea asistentului maternal profesionist cu medicul de familie. Pentru o alimentatie sanatoasa, trebuie respectate toate regulile de preparare, administrare si igiena recomandate de catre medic. Copilul are nevoie sa fie tinut in brate cand este hranit, sa i se vorbeasca, sa fie privit si sa priveasca pentru a se simti in siguranta, iubit si acceptat. Comunicarea va începe încă de la naştere; se dicută tot mai des despre importanţa comunicării precoce pentru evoluţia ulterioară a copilului. Atat asistentul maternal profesionist, cat si membrii familiei acestuia, vor respecta reguli stricte de igiena. Igiena vietii (a somnului, a alimentatiei, a hainutelor) sunt aspecte foarte importante in ingrijirea copilului. Baia poate fi un moment de comunicare maxima cu copilul si de relaxare daca copilul se va simti in siguranta. Imunizarile se incep in maternitate si se contiuna acasa dupa un calendar stabilit medicul copilului, in conformitate cu Programul National de Imunizari.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 301

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008

SESIUNEA 4 – PERIOADA DE SUGAR (SUB UN AN) - PRIMUL AN DE VIATA (0-1 AN) SESIUNEA 4 – Perioada de sugar (sub un an) 4.1 Etape de dezvoltare a sugarului 4.2 Caracteristicilor psiho-motorii ale acestei perioade 4.3 Metode de stimulare psiho-motorie 4.4Dezvoltarea limbajului în primul an de viaţă 4.5 Nevoile sugarului şi modul de satisfacere a acestora 4.6 Principiile alimentaţiei sanogene a sugarului 4.7 Principalele tulburări ale comportamentului alimentar 4.8 Norme generale de igienă ale sugarului si ale mediului sau de dezvoltare 4.9 Mijloace de creştere a imunităţii 4.10 Cele mai frecvente boli ale sugarului 4.11 Accidente posibile la sugari şi prevenirea lor

4 ore

SESIUNEA 4.1 ETAPE DE DEZVOLTARE A SUGARULUI In primul an de viata, copilul incepe sa-si organizeze conduita pe baza experientelor senzoriale (simturi). Reperele creşterii somatice (fizice):
Lungimea corpului – creste cu pana la 25,4 cm fata de lungimea de la nastere (5 cm in prima luna, 3 cm in a 2-a, cate 2 cm pe luna de la 3 la 7 luni si cite 1 cm pe luna de la 8 la 12 luni)
Greutatea - greutatea de la nastere se dubleaza la 4 luni (printr-o crestere ponderala cu 750g pe luna in primele 3 luni) si se tripleaza pina la virsta de 1 an (printr-o crestere cu 500g pe luna in trimestrul II si cu 250g pe luna in trimestrul 3). Pentru aproximarea greutatii medii normale a sugarului se poate folosi formula: numarul de kg = (varsta actuala a copilului in luni + 9) : 2 Este important sa urmarim greutatea copilului si dinamica acesteia pentru a determina modul in care acesta asimileaza alimentele (sa nu uitam ca in cursul primului an de viata trece de la alimentatia exclusiv bazata pe lapte la diversificatia alimentatiei si, de asemenea, capacitatile sale fizice se dezvolta, deci si consumul energetic).
Circumferinţa capului: creste de obicei cu 0,6 -1,3 cm pe luna (media perimetrului cranian la nastere este de 36,62 cm la fete si de 37,32 cm la baieti, valorile ajungand la 12 luni la 45cm la fete, respectiv la 46 cm la baieti). Perimetrul cranian are o importanta deosebita. Creierul copilului continua sa se dezvolte in primul an de viata (masa, numar de circumvolutiuni) avand nevoie de spatiu pentru a se dezvolta corespunzator. Urmarirea perimetrului cranian si a fontanelelor ne poate furniza informatii despre posibilitatea dezvoltarii creierului copilului, putand avea interventii precoce in diagnosticarea microcefaliilor (cutie craniana mai mica decat media normala) sau craniostenozei (osificarea fontanelelor). Evaluarea medicală periodică sănătate/dezvoltare a copilului.

va

permite

un

diagnostic

corect

al

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

stării

de

Page 302

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 Comportamente asteptate:
dezvoltare fizica rapida
inceputul dezvoltarii limbajului
dezvoltarea controlului muscular
atasament crescut fata de persoanele cunoscute
indeplinirea nevoilor de baza: mancare, caldura, afectiune Aspecte care pot semnala intarzieri in dezvoltare:
probleme medicale
dezvoltarea insuficienta a limbajului
nesiguranta in prezenta adultilor
neincredere in persoanele cunoscute
lipsa raspunsului la stimuli
control muscular scazut

SESIUNEA 4.2 CARACTERISTICILOR PSIHO-MOTORII ALE ACESTEI PERIOADE În primul an de viaţă copilul trece prin diverse etape de dezvoltare. Achiziţiile în plan psiho-motor sunt vizibile de la o lună la alta. Cunoaşterea acestor etape este utilă pentru asistentul maternal pentru a asigura copilului îngirjirea necesară şi mai ales pentru a avea aşteptări realiste de la copil. La 2 luni · Zambeste cu adevarat (nu este doar un reflex) Gangureste (suna ca un "ooo-aah" sau alta combinatie de vocale) · Comunica prin sunete ca raspuns la vocea parintilor · Arata interes asupra sunetelor si mediului inconjurator · Isi arata placerea si bucuria · Isi ridica capul la 45° cand este asezat pe burta · Urmareste o jucarie sau alt obiect aflat in miscare tip arc de cerc, la 15 cm de fata · Isi priveste miinile · Tipa cu placere · Rade · Isi pastreaza capul ridicat cand se afla in brate, in pozitia "sezut" La 3 luni · Gangureste cu placere · Rade · Isi pastreaza capul ridicat cand se afla in brate, in pozitia "sezut" · Isi prinde mainile amindoua · Se uita la propriile maini si picioare · Isi ridica capul la 90° cand este asezat pe burta · Apuca o „sunatoare” (jucarie) · Se uita la un obiect mic · Isi intoarce capul dupa zgomotul „sunatoarei” · Isi tine capul foarte bine cand este tinut in pozitia "sezut" · Se rostogoleste · Se spijina in maini si-si ridica corpul cand este asezat pe burta · Urmareste un obiect care se misca 180° dintr-o parte a fetei in cealalta · Isi lasa greutatea pe picioare cand este ridicat pe ele. La 4 luni · Isi ridica capul si-l tine drept cand se afla pe burta · Se spijina in maini si-si ridica corpul cand este asezat pe burta · Se rostogoleste de pe fata pe spate · Isi tine mainile impreunate · Apuca o sunatoare (jucarie) · Isi lasa greutatea pe picioare cand este ridicat pe ele · Cauta si intinde mana dupa jucarii · Priveste si poate reactiona la un obiect in miscare · Recunoaste vocea parintilor si atingerea lor · Le zimbeste parintilor cand se apropie sau le imita expresiile · Se linistesc singuri (isi sug degetul sau adorm fara san sau sticla de lapte) · Dorm pentru cel putin 6 ore o data · Imita sunetele unor cuvinte · Se intorc dupa o voce · Stau singuri · Isi prind picioarele cu mainile · Se uita dupa un obiect cazut . La 5 luni· Cauta o anumita jucarie · Se uita la obiecte mici (ex. urmareste nasturii bluzei) · Intorc capul in directia de unde se aude sunatoarea · Isi tine capul bine cand este asezat in sezut · Isi duce mincarea la gura cu mana · Imita unele sunete

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 303

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008

La 6 luni · Isi duce mancarea la gura cu mana · Imita unele sunete · Se intorc dupa o voce · Muta un cub dintr-o mana in alta · Bazaie si scoate sunete vesele· Ii apar primii dinti, in mod obisnuit incisivii inferiori · Loveste doua cuburi · Ridica un obiect mic cu toate degetele, prin apucare · Sta in sezut fara sa fie sustinut. La 7 luni · Se ridica in picioare daca este sustinut · Apuca doua cuburi sau obiecte mici · Ridica un obiect mic cu toate degetele, prin apucare · Se uita dupa o jucarie care a cazut in afara ariei lui vizuale · Se ridica in picioare sustindu-se singur de un obiect · Apuca un obiect mic doar cu degetul mare si aratator · Se joaca "de-a v-ati-ascunselea" · Face din mana "PA" · Incepe sa se teama de straini. La 8 luni · Se ridica in picioare sustindu-se singur de un obiect sau o persoana · Loveste doua cuburi, tinute fiecare intr-o mana · Apuca un obiect mic doar cu degetul mare si aratator · Se ridica sa stea in pozitie verticala. La 9 luni · Merge de-a-busilea, se catara sau merge cu spatele tarandu-se pe fund sau pe burta · Impunge cu degetul aratator · Se joaca "de-a v-ati-ascunselea" · Se hraneste singur folosindu-si degetele · Bea dintr-o canita · Se aseaza in sezut singur. La 10 luni· Se aseaza in sezut singur · Arata ce isi doreste prin semne sau sunete · Introduce un cub intr-o cana · Sta in picioare nesustinut · Impinge o minge inapoi spre cel care i-a trimis-o · Imita miscarile parintilor. La 11 luni · Sta in picioare nesustinut · Se joaca si loveste cu putere doua cuburi tinute in maini · Merge singur. La 12 luni · Merge singur · Ciupeste cu degetul aratator si cel mare · Incearca sa imite unele cuvinte · Bea dintr-o canita · Cauta obiectele ascunse · Face din mana "PA" · Se hraneste aproape singur la masa · Arunca o minge in joaca · Mazgaleste · Indica imaginea respectiva cand i se pun intrebari usoare de genul "Unde este cainele?" · Indica propriul pantof sau obiect de imbracaminte cand este intrebat · Indica unde se afla ochii, nasul, parul papusii, cand este intrebat. La aceasta varsta se formeaza diferitele tipuri de comportament, asistentul maternal profesionist trebuind sa-l incurajeze si sa-l sustina pe copil, pentru dobandirea acestora. Intotdeauna trebuie laudat si incurajat un comportament bun. Spre exemplu, daca raspunde imediat unei solicitari trebuie sa fie apreciat. Comportamentele negative nu trebuie sa fie recompensate.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 304

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 4.3 METODE DE STIMULARE PSIHO-MOTORIE Principalele metode de stimulare psiho-motorie Caracteristica principala a acestei perioade de dezvoltare umana este jocul, aceasta si ca urmare a faptului ca incepe sa deprinda treptat mersul, acest lucru permitandu-i copilului sa exploreze lumea mai amanuntit, sa se indrepte spre ceea ce-l intereseaza. La această vârstă copilul se joacă numai cu adulţii. Primele trei luni de viaţă
Jocurile recomandate la această vârstă sunt jocuri care-i dezvoltă acuitatea auditivă. Oferiţi-i diferite sunete din natură sau sunetele produse de diferite obiecte: ceasul, o linguriţă de metal pe sticlă, instrumente muzicale. Aceste sunete ar trebui să aibă un ton plăcut, liniştitor. Vorbe sau poezii spuse pe un ton calm, sunt foarte utile.
O altă modalitate de joc este aceea de a stimula pielea copilului (masaj, mângâieri). Jucăriile colorate şi care produc un sunet plăcut ar trebui să înfrumuseţeze patul copilului. Trei-şase luni
Este bine să-i oferim jucării sunătoare, animale din diverse materiale.
Atenţie! Jucăriile nu trebuie să fie prea dure, ascuţite, tăioase, prea mici, din materiale prea pufoase sau păroase, pentru a nu fi înghiţite sau aspirate. Atenţie de asemenea la jucăriile care au componente ce pot fi uşor demontatate şi înghiţite (ochii păpuşilor, mîinile etc). Şase – nouă luni
Este monentul în care copilul se poate juca singur. Animale din diferite materiale, mingi, cutii, orice jucărie este acum intersantă pentru el. Obiceiul de a duce la gură jucăriile nu a dispărut aşa că atenţie la jucăriile ce prezintă acest pericol; obişnuiţi-vă să spălaţi frecvent jucăriile. Baia este un prilej de joc. Jucăriile plutitoare sunt cele care-l vor însoţi în baie. Nouă-douăsprezece luni
Jocurile sunt foarte diverese la această vârstă. Orice acţiune poate fi tranformată în joc: îmbrăcatul bluziţei- ne prefacem că jucăm “cu-cu, bau”, când îi punem pantalonul sau pantofiorul ne jucăm “unde este picioruşul?”.
Începem tot prin joc să-l învăţăm care sunt părţile componente ale corpului. Putem folosi poezii care se referă la părţi ale corpului; oglinda ne va fi de mare ajutor. Onomatopeele sunt foarte bine utilizate la această vârstă “cum face albina, cum face maşina”. Tot ca joc se poate folosi introducerea sau scoaterea unor obiecte din diverse cutii, însoţite de întrebări “Unde este pisica?” şi la aparţie “Iată pisica” însoţit de “Cum face pisica?” apoi răspunsul “Miau”. La această vârstă sunt de asemenea recomandate cuburile, incastrele. Prin joc copiii aflati la aceste varste comunica sentimente ce nu pot fi exprimate cu usurinta in cuvinte (papusa devine mama, s.a.). Acest lucru cere din partea asistentul maternal profesionist sa fie foarte atent si la mesajele pe care copilul le transmite atunci cand se joaca cu el pentru ca la aceasta varsta copilul incorporeaza treptat in joc, evenimentele vietii, care il intereseaza.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 305

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 4.4 DEZVOLTAREA LIMBAJULUI ÎN PRIMUL AN DE VIAŢĂ Aşa cum precizam în capitolele anterioare copilul începe să comunice încă din perioada intrauterină ca apoi după naştere comunicarea lui să evolueze în funcţie de vârsta cronologică şi de alţi factori care-i stimulează limbajul. Familia asistentului maternal va fi principala sursă de comunicare a copilului, modelul pe care acesta îl va urma. De aceea comunicarea, va fi clara, cuvintele trebuiesc pronuntate corect ca forma gramaticala, acest lucru pentru ca este perioada de dezvoltare in care copilul se exprima imitand ceea ce aude. De asemenea, copilul va fi incurajat sa intre in contact si cu alte persoane pentru ca, acum, acesta se orienteaza si spre alte persoane. La două luni, copilul îşi mişcă buzele de parcă ar vorbi. La 3-4 luni începe să comunice cu persoana care îi acordă îngrijire (mamă, AMP, îngrijitor) prin sunete: gângureşte când adultul îi vorbeşte, se înviorează când îi aude glasul, se opreşte atent când aude glasul adultului, aşteptând parcă, continuarea. La 5 luni se joacă cu sunetele (consoane şi vocale). În toata această perioadă este foarte important să comunicaţi cu copilul, să-i vorbiţi, să utilizaţi cuvinte cât mai simple, onomatopee pentru a-i stimula atenţia şi pentru a-i oferi modele de comunicare. Psihologii spun că la acestă vârstă este foarte importantă “baia de cuvinte”. Unii adulţi spun “degeaba vorbim noi cu copilul că nu înţelege nimic”. Acest lucru este total eronat, copilul va înţelege ce-ţi spuneţi dar şi ceea ce exprimaţi non-verbal, mimica, gesturile pe care le faceţi. Este foarte important să-i vorbiţi cu un ton cald, calm, să-l priviţi atunci când îi vorbiţi şi să-i zâmbiţi cât mai des. La 6 luni apare “lalalizarea”, una dintre cele mai frumoase etape ale dezvoltării limbajului, când micul copil reuşeşte să asocieze două sunete sau silabe: “a-la-la”, “a-ta-ta”. Mulţi adulţi sunt foarte fericiţi crezând că puiul îi strigă pe nume: “tata şi mama”, încurajând copilul să spună aceste cuvinte. Este foarte important să fie încurajat să pronunţe silabe şi cuvinte şi să fie lăudat. La 7 luni asociează frecvent silabe reuşind chiar performanţa unui ta-ta sau ma-ma. La până în 12 luni foloseşte “cuvântul-propoziţie” sau “holofrazic”. Copilul va utiliza un singur cuvânt pentru a exprima o întreagă propoziţie. De exemplu “papa” este echivalentul pentru “mama, vreau să mănânc”.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 306

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 4.5 NEVOILE SUGARULUI ŞI MODUL DE SATISFACERE A ACESTORA Dacă ar putea vorbi copilul v-ar spune că:
Ritmul creşterii mele este rapid şi am nevoie de lapte cât mai des.
Voi putea începe să mănânc mâncare solidă.
Introduceţi alimente noi pe rând. Nu mă obligaţi să mănânc ceea ce nu îmi place.
Acum că pot vedea mai departe îmi place să privesc tot felul de lucruri. Schimbaţi-mi poziţia din când în când şi duceţi-mă la aer.
Jucăriile pe care le agăţaţi de patul meu îmi atrag atenţia.
Dacă gânguresc, ascultaţi-mă, vorbiţi cu mine şi vă voi răspunde. O să vedeţi, chiar dacă am doar 5 luni, pot să conversez. Sentimentul de siguranţă
Zâmbiţi mult bebeluşului. Bineînţeles că vă răspunde zâmbind.
Bateţi din palme, jucaţi-vă de-a „cucu-bau” şi alte jocuri.
Oferiţi explicaţii bebeluşului, de exemplu: „Acum mergem la plimbare”.
Oferiţi-i ocazia să prindă obiecte nepericuloase şi să le ţină în mână. Aplaudaţi când reuşeşte. Învăţare
Nu vă înfuriaţi şi nu vorbiţi tare în prezenţa copilului.
Chemaţi-l pe nume şi puneţi-l să se privească în oglindă. Sănătate
Dacă trebuie să îi daţi de băut înainte de culcare, daţi-i numai apă. Zahărul conţinut de sucuri, sau pus în ceai poate afecta gingiile şi dinţii.
Dacă vă nelinişteşte sănătatea bebeluşului, chemaţi medicul. Asiguraţi-vă că bebeluşului i se fac toate vaccinurile necesare.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 307

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 4.6 PRINCIPIILE ALIMENTAŢIEI SANOGENE A SUGARULUI Toate aspectele legate de alimentatia copilului trebuie sa fie discutate, agreeate si inregistrate inca inainte de mutarea copilului la asistentul maternal in planul individual de protectie al copilului (in cadrul planului de interventie specifica pentru sanatate). Stabilirea alimentatiei se face in echipa multidisciplinara, cu participarea obligatorie a medicului de familie la care este inregistrat (sau urmeaza sa fie inregistrat copilul) si cu consultarea persoanelor care cunosc copilul. Toate recomandarile (orarul meselor, tipul si cantitatea alimentelor etc) trebuie sa fie notate cu grija in planul planul de interventie specifica - sanatate al copilului si respectate ca atare. Toate modificarile recomandate de medic vor fi consemnate in fisa medicala si in caietul copilului. De retinut Pentru a corespunde cerintelor copilului, alimentatia trebuie sa fie variata si echilibrata. Consultarea regulata a medicului pentru verificarea si stabilirea alimentatiei este obligatorie. Atunci cand copilul este bolnav sau convalescent, in mod obligatoriu se vor urma recomadarile medicului in privinta regimului alimentar. In primul an de viata, exista trei etape disticte in asigurarea unor principii nutritive necesare dezvoltarii corecte a copilului: 1. perioada de alimentatie lactata exclusiva, de la nastere pana la (4)6 luni, care permite o digestie corespunzatoare a proteinelor, grasimilor, si glucidelor aflate in preparatele lactate de tip adaptat; 2. o perioada de tranzitie corespunzand initierii alimentatiei diversificate, prin introducerea progresiva a altor alimente decat cele lactate; 3. cea de a treia perioada, intre 9 luni si un an, in care terminarea maturizarii functiilor digestive, renale si neurologice, permite trecerea la o alimentatie de tip adult, fara ca aceasta alimentatie sa fie dezechilibrata sau cu alimente agresive pentru copilul mic. Necesitatile energetice globale in primul an de viata sunt:
in primele 2 luni - 120kcal/kg corp/zi
- 6 luni – 110 kcal/kg corp/zi
6 - 12 luni – 100 kcal/kg corp/ zi Pentru a putea determina cu exactitate numarul de calorii si valoarea energetica a alimentelor, este util ca asistentul maternal profesionist sa ii socilite medicului pediatru o lista cu alimente recomandate si care sa contina si date referitoare la valoarea energetica si calorii/100g. Aceste liste se regasesc si in cartile de bucate, insa este de preferat ca alimentele sa fie recomandate de medicul pediatru. Energia este necesară pentru creştere, menţinerea integrităţii funcţionale, termoreglare, activităţii fizice. Valoarea energetică se exprimă în Kilocalorii (Kcal). 1 Kcal este cantitatea de căldură necesară pentru a creşte temperatura unui litru de apă de la 14,5 grade C la 15,5 grade C (cu 1 grad). Diversificarea alimentatiei Incepand de la varsta de 4 luni, sugarul poate sa inghita alimente semisolide, mai ales ca poate si digera acest tip de alimente prin începerea maturizării sale digestive.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 308

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 Diversificarea este introducerea alimentelor solide, altele decat preparate lactate si se face ideal la varsta de 5-6 luni. Este obligatoriu ca in momentul inceperii diversificarii:
sa aiba o stare buna de sanatate
scaune normale
se va utiliza o lingurita boanta si NU un biberon cu gaura tetinei mult largita
sa se evite insistarea introducerii unor alimente pe care copilul refuza consecvent sa le manance
sa se evite introducerea a doua alimente in acelasi timp Diversificarea alimentatiei sugarului este oportuna in a 6-a luna de viata, indiferent daca sugarul este alaptat sau primeste formula de lapte. Numai in situatia de nedorit in care copilul primeste lapte de vaca, diversificarea trebuie sa inceapa la 4 luni. Introducerea noilor alimente se va face tinand seama de preferintele copilului, starea sa de nutritie, disponibilitatea alimentelor. Astfel, primul aliment poate fi supa de legume pasate cu adaos de ulei vegetal sau piureul de fructe (mar ras/piure de piersica) la care se pot adauga cereale (1-2 lingurite) fara gluten (daca sugarul nu are inca 7 luni) si 3-5 lingurite de suc de morcov, urmat (la 6-7 luni) de sucul de portocale, de rosii. Dupa ce copilul a implinit 6 luni, se va introduce carnea fiarta de gaina/curcan/vita, evitandu-se carnea de animal tanar (pui, vitel) care este alergizanta si – in plus – contine o cantitate mare de gelatina, proteina de calitate inferioara. Carnea de porc, precum si ficatul de pasare/vita sunt contraindicate pana la 2-3 ani. Pestele alb, proaspat, se poate introduce de la 8 luni.Se incepe cu o lingurita de carne pasata, amestecata in supa, se creste progresiv la 1-2 linguri; este recomandabil sa fie data zilnic. De la 6 luni si ½ este recomandat galbenusul de ou de gaina fiert tare: in prima zi ¼ galbenus in supa de legume pasata, peste 2-3 zile - ½ galbenus, apoi cate un galbenus de 2-3 ori pe saptamana. Dupa 7 luni, legumele din supa vor fi diversificate (spanac, loboda, stevie, ardei, rosii, brocoli, conopida), precum si cele din sucuri (morcov, rosie pentru masa de fructe), ca si fructele (citrice, para, struguri etc.). Sunt de amanat dupa varsta de 11-12 luni fructele cunoscute ca alergizante imediat (capsuni, fragi, smeura, kiwi) sau la distanta (banane). Dupa 7 luni se pot oferi branza proaspata de vaca si iaurtul (fara a avea un rol nutritional important pentru sugarul alaptat si pentru cel care primeste formula de lapte). Dupa 8 luni, forma de prezentare se poate amplifica (supa cu galuste, ciorba de perisoare cu bors, supa de carne degresata, papanasi, budinci; se va folosi numai galbenusul de ou!). Reguli importante:
in perioada diversificarii nu se va insista exagerat cu introducerea unui anume aliment; totul va fi oferit atragator, in cantitati mici la inceput, fara a se folosi “mijloace de convingere” ca jucariile sau televizorul;
hidratarea intre mese a sugarului se va face cu lichide neindulcite (apa de robinet fiarta si racita/apa plata oligominerala/ceai de plante neindulcit);

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 309

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008
alimentele pentru sugar nu trebuie sarate (imaturitatea functionala a rinichiului nu permite eliminarea excesului de sodiu), nici sa contina conservanti. Dupa 11-12 luni, alimentatia va ajunge treptat la cea de tip adult, asigurandu-se un aport suficient de principii nutritive pentru o crestere staturo-ponderala normala. Preparatele de lapte-formula de tip”junior” sunt oportune pana la varsta de 24-36 de luni, acestea prezentand avantajul adaosurilor de acizi grasi esentiali, fier, vitamine. Este recomandabil ca alimentatia sa fie variata, cuprinzand zilnic minimum patru feluri de legume si doua feluri de fructe, cereale variate, uleiuri vegetale variate, grasime animala din lapte/iaurt/branza de vaci nedegresate, precum si proteine de calitate superioara.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 310

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 4.7 PRINCIPALELE TULBURĂRI ALE COMPORTAMENTULUI ALIMENTAR Greselile din alimentatie Greselile din alimentatie pot avea consecinte negative asupra dezvoltarii fizice si psihice a copilului. Atat supravalorizarea cat si subvalorizarea rolului alimentatiei pot avea consecinte nedorite. 1. Supravalorizarea alimentatiei distinge urmatoarele aspecte: a) DORINTA DE A AVEA UN COPIL “GRAS SI FRUMOS” determina uneori persoana care il ingrijeste sa creasca numarul de mese oferite copilului, sa introduca fainoase in mancare, sa puna zahar in ceai. Acest tip de actiune, desi bine intentionat, are rezultate grave asupra sanatatii copilului: copilul se obisnuieste in timp sa manance un numar mare de calorii, va incepe sa aiba nevoie de ele. Toate acestea duc in timp la obezitate. Daca copilul este obligat sa manance peste nevoile sale, caci “noi stim mai bine” ce are el nevoie, este posibil sa se instaleze refuzul alimentar, care se poate solda cu tulburari grave de alimentatie: bulimie, anorexie. b) ALIMENTATIA CA METODA DE CONSOLARE; cand copilului i se ofera copilului dulciuri (sucuri, prajituri) pentru a-l linisti, consola, neavand rabdare sau tact suficient pentru a inlatura cu alte mijloace motivul de insatisfactie al copilului. c) ALIMENTATIA CA SUBSTITUT AL AFECTIUNII; cand atentia fata de copil se traduce prin oferirea unor variate produse alimentare. 2. Devalorizarea alimentatiei - copilul incepe sa refuze mancare datorita lipsei de regularitate a meselor, a lipsei de interes pentru prepararea alimentelor, lipsei alternarii felurilor de mancare, datorita atmosferei din timpul mesei (prea tensionata, fara momente placute de interactiune intre copil si adult). Anorexia sugarului (absenta apetitului) Anorexiile, desi rare in semestrul intai de viata, sunt in general, grave, fiind vorba adesea de o patologie grava prin intensitatea si caracterul repetitiv al tulburarilor functionale. In conditiile aparitiei unor infectii (digestive, respiratorii, otice) exista riscul declansarii refuzului alimentar. Este necesar ca in cazul aparitiei primelor semne ale refuzului alimentar asistentul maternal profesionist sa consulte medicul pediatru al copilului si sa urmeze intocmai instructiunile acestuia Malnutritia este o tulburare a starii de nutritie specifica perioadei de sugar si copil mic, datorata inadecvarii aportului nutritiv. Se caracterizeaza printr-o greutate mica in raport cu varsta, la care se asociaza carente vitaminice si minerale, anemia nutritionala si rahitismul carential. Malnutritia este in prezent cel mai important factor de risc de morbiditate si mortalitate la copii la nivel mondial. In plus, o buna parte din starile de malnutritie se instaleaza in primele 6 luni de viata, perioada de maxima dezvoltare a sistemului nervos central. Malnutritia afecteaza toate organele corpului, opreste cresterea si dezvoltarea copilului si deterioreaza functiile imunologice ale organismului. Aceste modificari ale reactiilor imune determina o predispozitie a copiilor la infectiile cronice sau acute. Diareea, care survine in mod obisnuit la copiii malnutriti, cauzeaza anorexie. De asemenea, copiii care sufera de malnutritie

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 311

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 cronica prezinta modificari de comportament: iritabilitate, apatie si diminuarea relationarii sociale, anxietate si tulburari ale atentiei. Gradul de retard si de deficiente depinde de severitatea si de durata insuficientei aportului alimentar, precum si de varsta la care apare malnutritia. In general, aportul alimentar insuficient la varste mai mici are un prognostic mai putin favorabil.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 312

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 4.8 NORME GENERALE DE IGIENĂ ALE SUGARULUI SI ALE MEDIULUI SAU DE DEZVOLTARE Incepand de la aceasta varsta, vom detalia doar ceea ce este specific varstei copilului care face subiectul acestor capitole. Camera copilului. Mobilierul va fi adaptat varstei copilului. In perioada de sugar sunt suficiente: patul, dulapior pentru lenjerie, etajera pentru jucarii, un cantar,un tarc. In privinta patului care are margini laterale cu gratii parerile sunt diferite, intrucat este nevoie de o foarte mare grija la acestea. Gratiile trebuiesc sa fie la o distanta mica una de alta, pentru a nu permite blocarea capului sau a membrelor copilului. Totodata, fiecare bara trebuie sa fie suficient de groasa sa poata fi apucata de copil in momentul in care incepe sa se sprijine pentru rasucire sau ridicare. Aceleasi precautii sunt necesare si in contextul in care pentru marginile laterale este utilizat grilajul de sarma, care poate fi extrem de periculos pentru copil. Se va folosi o saltea care sa nu supraincalzeasca copilul. Peste saltea se va pune un material impermeabil cu marginile introduse lateral sub saltea si un ceraceaf. Pana la varsta de doi ani nu se folosesc perne, deoarece aceste pot afecta coloana vertebrala. Imbracamintea in primul an de viata, atat cea de corp cit si cea exterioara, de preferat din bumbac, moi, absorbante si usor de spalat. Imbracamintea se va adapta dupa anotimp, dupa temperatura camerei, sau pentru timpul petrecut in aer liber. Scutecele pot fi de unica folosinta sau din bumbac. Schimbarea scutecelor va fi facuta inaintea fiecarei alimentatii si dupa fiecare scaun. Copilul poate purta maiou, chiloti, bluze, rochite sau pantaloni, ciorapi de bumbac sau de lana, ghetute. Imbracamintea trebuie sa fie pe masura copilului, astfel incat sa nu il deranjeze in miscarile sale. Somnul este important pentru dezvoltarea sistemului nervos si pentru refacerea capacitatii functiilor. Respectarea perioadelor si a duratei de somn sunt elemente de baza pentru dezvoltarea si educarea copilului. Este absolut necesara asigurarea unui somn profound si de durata suficienta. Somnul profund se poate recunoaste dupa pozitia sugarului: este culcat pe spate, are mainile ridicate cu degetele desfacute, respiratia este regulata. Somnul agitat, cu plans sau tipat se poate datora unei imbracaminti incomode, sau prea groase, temperaturii prea ridicate din camera. Durata somnului descreste cu varsta copilului:
sub varsta de 3 luni doarme circa 20 ore pe zi
peste varsta de 3 luni doarme circa 18 ore pe zi Imbaierea sugarului se va face zilnic, la aceeasi ora. Vasul pentru imbaiere va fi folosit numai pentru acest scop si va fi curatat si dezinfectat zilnic. Temperatura apei va fi de 37 grade, iar in lipsa termometrului, apa se va incerca prin intermediul fetei exterioare a antebratului persoanei care imbaiaza copilul (temperatura apei trebuie sa fie la temperatura corpului). Durata baii nu va depasi 3-5 minute in primele luni de viata, si 6-8 minute dupa varsta de 8 luni. Dupa varsta de 8-10 luni, cand sugarul poate sta in sezut si sprijinit, baia se poate efectua in pozitie sezanda.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 313

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 Igiena orala. Gingiile (superioare si inferioare) pot fi curatate blând cu ajutorul unei bucati de tifon foarte moale, curate si inmuiate in apa de cel putin doua ori pe zi – dupa prima si ultima masa a zilei. Dupa aparitia dentitiei, obligatoriu ca sugarul sa aiba propria periuta de dinti, moale, astfel incat sa nu raneasca gingia. Ingrijirea ochilor. Ochii sugarului se sterg in fiecare dimineata cu o compresa sterila inmuiata in ser fiziologic sau in apa calduta. Pe masura ce creste, sugarul poate fi spalat cu apa calduta pe ochi. Ingrijirea urechilor. Niciodata nu se introduce un betisor de bumbac sau orice alt obiect in conductul auditiv al copilului, deoarece exista riscul de perforare a timpanului. Se utilizeaza mai degraba o compresa. Partea externa a urechilor copilului (pavilionul) trebuie spalate cu o compresa inmuiata putin in apa calduta. Activitatea fizica. In timpul masajului copilului sugar, asistentul maternal va executa miscari pasive, de indoire, de intindere si rotatie, de apropiere si indepartare a membrelor acestuia. Aceste miscari au rol de mentinere a tonusului muscular, activeaza circulatia sangelui si prin aceasta o buna irigare a tesuturilor si organelor. La varsta de 5-6 luni, sugarul se pune culcat pe spate, apoi va fi ridicat in sus pana se sprijina pe picioare. In timp, miscarile efectuate de catre adult vor fi inlocuite de miscarile active ale copilului (participa la imbracat, intinde mana sau piciorul daca este stimulat ). Durata gimnasticii va fi initial de 5-6 minute, apoi putandu-se depasi aceasta durata. Treptat, gimnastica se va asocia cu jocul.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 314

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 4.9 MIJLOACE DE CREŞTERE A IMUNITĂŢII In apararea antiinfectioasa intervin diversi factori de care trebuie sa tinem seama in cresterea si ingrijirea unui sugar, astfel:
buna nutritie creste rezistenta antiinfectioasa: o nutritie cantitativ corespunzatoare si calitativ cuprinzatoare continand: proteine (lapte si derivate, carne, peste) lipide, glucide si vitamine, in special vitamina C si vitamina A; întrucât alimentele nu conţin suficienă vitamina D, aceasta se va da ca supliment, în dependenţă de recomandările mediculu.
mentinerea unei pieli sanatoase, curate, impiedica intrarea diversilor microbi
plimbarile zilnice in aer liber ajuta organismul in termoreglare, obisnuindu-l sa reactioneze constant in situatii de frig sau caldura, fara a provoca suferinte copilului
masajul, miscarile libere dezvolta musculatura si sustin aparatul cardiovascular si respirator. ATENTIE ! Oboseala, separarile bruste, zgomotul permanent, brutaliatatea induc un efect negativ asupra rezistentei antiinfectioase. Imunitatea se poate dobandi:
prin transferul de anticorpi din sangele mamei la nou-nascut, care se naste cu imunitatea antiinfectioasa pe care o avea mama, dar pe care o pierde treptat, in 3 - 6 luni dupa nastere (deci are caracter temporar);
in mod natural dupa trecerea printr-o boala infectioasa (un copil care a facut rubeola nu o va mai face a doua oara) in mod artificial, prin imunizari. Uneori, vaccinul nu poate preveni aparitia bolii, dar ii va reduce din gravitate. Scopul campaniilor de vaccinare este acela de a preveni bolile. Unele vaccinuri se administreaza intr-o singura doza, in timp ce altele necesita o doza de rapel pentru a continua protectia impotriva bolii. Calendarul de vaccinari Varsta Vaccin 4 luni DTP (vaccin difteric, tetanic, pertussis) VPO 6 luni DTP(vaccin difteric, tetanic, pertussis) -HepatitaB VPO 12 luni DTP (vaccin diftero-tetano-pertussis) VPO vaccin antipoliomelitic oral) Vaccinurile sunt in general bine tolerate. Totusi, ele pot provoca febra, eruptii cutanate sau durere in punctul injectiei. Copilul poate manifesta o stare de oboseala timp de mai multe zile. Contraindicatii
la copilul febril sau bolnav, se prefera amanarea vaccinarii
unele vaccinuri, in special cele impotriva oreionului si rujeolei nu sunt recomandate la copiii cu reactii alergice la oua
la copiii care sufera de o boala cronica, vaccinarea se discuta de la caz la caz

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 315

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 ! Injecţia de vaccinare o va face numai medicul. Copilul trebuie pregatit pentru vaccinare. I se poate povesti ce anume i se intampla, chiar daca avem senzatia ca nu intelege. In dimineata in care trebuie administrat vaccinul, se ia temperatura copilului si se observa stare sa: apetitul, somnul, activitatile. In cazul in care copilul are febra, este racit sau bolnav, se recomanda avertizarea medicului pediatru. Orice renuntare la vaccinari se poate solda cu riscuri considerabile pentru individ (boala cu urmarile ei) si pentru colectivitate (epidemii).

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 316

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 4.10 CELE MAI FRECVENTE BOLI ALE SUGARULUI La primirea copilului, asigurati-va ca primiti si fisa lui medicala. Copilul trebuie sa fie imediat inregistrat la un medic de familie, medic care va participa la stabilirea si revizuirea planului de interventie specifica pentru sanatate al copilului (PIS) si care va urmari copilul pe toata durata plasamentului. Fisa medicala a copilului trebuie sa fie actualizata de catre medic pe toata durata plasamentului. Aceasta fisa va insoti copilul si dupa parasirea plasamentului. Inainte de a citi cele ce urmeaza, nu uitati ca medicul de familie este singurul profesionist avizat sa puna diagnostice si sa recomande tratamente! Anuntarea imediata a medicului pediatru (de familie) este obligatorie! a. Infectiile respiratorii Infectiile respiratorii sunt cauzate de diversi factori: umiditate, mucegaiuri, gaze de ardere, fumatul pasiv, tusitori cronici în familie, perioade reci - toamna, iama. Cauze
pana la 90% dintre infectiile respiratorii sunt datorate virusurilor respiratorii
germeni bacterieni (pneumococi, streptococi, stafiiococi,) Forme clinice
infectiile acute ale cailor respiratorii superioare: guturaiul, faringita acuta, otita acuta, sinuzita acuta.
infectii acute ale sistemului respirator inferior: laringotraheita acuta, bronsita acuta, bronsita obstructiva acuta, bronsiolita acuta, pneumonia acuta. Semne si simptome
nas infundat;
iritatie a mucoasei nasale, a ochilor sau a urechilor;
stranut;
stare subfebrila sau febrila;
tuse b.Colicile sugarului Colicile nu reprezinta o boala, ci este un termen utilizat pentru a descrie plansul inexplicabil la sugarii fara probleme de sanatate. Urmatoarele semne nu pot fi puse pe seama colicilor si necesita un consult medical:
prezenta de sange sau mucus in scaun
varsaturi repetate
pierderea in greutate
diminuarea reflexului de supt Sugarii (pana in 5 luni) cu colici au un reflex de supt puternic si un apetit normal; sunt considerati a fi sanatosi si au o crestere normala.
Pentru a se calma, copilul cu colici trebuie pus cu burtica in jos pe genunchii asistentului maternal sau pe o sticla cu apa calduta invelita intr-un prosop si masat pe spate pentru a reduce presiunea acumulata in stomac.
In aceasta perioada, este important sa i se vorbeasca copilului si sa fie mangaiat, plimbat in brate.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 317

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008
Daca este alimentat artificial, este important ca biberonul si tetina sa fie adaptate varstei si dezvoltarii copilului, sa gasiti un biberon potrivit. Biberoanele anticolici au o forma curba si supape interioare, pentru a impiedica formarea bulelor de aer in interiorul lichidului si inghitirea acestuiia de catre copil. c.Eritemul fesier Eritemul fesier este o iritatie cutanata ce afecteaza pielea acoperita de scutece la copii. Cea mai mare parte a copiilor sufera cel putin o data de eritem fesier in primii 3 ani de viata, indeosebi in preajma varstei de 9 -12 luni, dupa diversificarea alimentatiei. Introducerea alimentelor solide in alimentatia copilului determina modificarea aciditatii scaunelor, ceea ce favorizeaza aparitia eritemului. Eritemul fesier se manifesta prin inrosirea si iritarea portiunii de piele care intra in contact cu scutecele. In cazurile severe, pot sa apara vezicule sau infectii, iar placile se pot extinde dincolo de zona acoperita de scutece/pampers. La capitolul destinat nou-nascutului am descris care este maniera in care este recomandata schimbarea scutecelor. Aceste recomandari se mentin de-a lungul perioadei in care copilul nu are control sfincterian si utilizeaza scutecele. In situatia in care eritemul fesier se extinde, prezinta mici basicute purulente, pielea se descuameaza, medicul pediatru trebuie sa fie anuntat imediat in vederea prescrierii unui tratament adecvat. d. Febra In primele luni de viata, febra este un semnal de alarma, deoarece sistemul imunitar al sugarului este inca incomplet maturizat si nu este capabil sa lupte eficient impotriva infectiilor. Temperatura normala (masurata anal) la sugari este de 37 – 37,5°C. Peste 38°C, se vorbeste despre febra. Febra este frecventa la sugari, deoarece ei reactioneaza la orice infectie printr-o crestere brusca a temperaturii. Febra la sugari poate avea numeroase cauze. Copilul poate fi deshidrat sau poate fi imbracat prea gros intr-un mediu relativ cald. Cel mai des, febra este cauzata de o infectie (cu alte cuvinte este un semn de imbolnavire). Sistemul imunitar detecteaza un corp strain – o bacterie sau un virus – si reactioneaza, determinand cresterea temperaturii. Unele bacterii si virusuri sunt sensibile la temperaturi ridicate si pot fi mai usor distruse de sistemul imunitar. Astfel, febra este un mecanism de aparare – indica prezenta unei infectii si contribuie la lupta impotriva ei. La aparitia febrei trebuie anuntat imediat medicul de familie, pentru ca acesta sa identifice si sa trateze cauzele care au dus la aparitia acestui simptom. Pentru combaterea febrei nu sunt utilizate decat antipireticele recomandate de medicul pediatru, produse care sunt adaptate varstei sugarului. Este importanta anuntarea imediata a medicului, existand riscuri deosebit de grave (deshidratare rapida). De retinut Cum trebuie luata temperatura?
Asigurati-va ca termometrul este curat (trebuie sa-l sterilizati dupa fiecare luare a temperaturii), apoi coboriti-i temperatura pana sub 36°C, scuturandu-l. Puneti-i la capat putina crema. Culcat copilul pe spate, ridicati-i picioarele cu o mana, iar cu cealalta

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 318

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008






introduceti-i termometrul (partea argintata a termometrului) in intregime in anus. Tot timpul in care termometrul este introdus, tineti-l, nelasind copilul nici o clipa singur. Termometrul trebuie sa fie tinut vreme de doua minute. Fiti atenti la introducerea termometrului. Introduceti-l cu grija, neuitand sa-i ungeti capatul cu crema. Hemoragiile provocate de manipularea neatenta sau brutala a termometrului nu sunt deloc rare. Luarea temperaturii axilar (subrat) nu este concludenta la această vârstă. Temperatura se poate lua si bucal, cu un termometru special, sau cu benzi speciale care se pun pe frunte si care indica temperatura, fie printr-o modificare a culorii, fie in cifre. Avand in vedere caracterul lor mai putin invaziv, ultimile doua metode sunt preferabile luarii temperaturii rectale, chiar daca sunt mai putin precise.

Atentie! Nu se utilizeaza termometrul in alt scop decat masurarea temperaturii! Este absolut interzisa utilizarea sa pentru stimularea defecarii! e. Convulsiile Convulsiile febrile sunt specifice sugarului si copilului mic si se pot produce in conditiile unei cresteri rapide a temperaturii (peste 38ºC). In general, convulsiile febrile sunt de scurta durata, manifestandu-se mai putin de 15 minute. In timpul unei astfel de convulsii, copilul isi pierde constienta; mainile si picioarele fac miscari mici si repetate; pielea este palida, iar pentru scurt timp poate deveni albastra. In cateva minute, criza ia sfarsit, iar tremuraturile inceteaza. Culoarea fetei revine la normal, iar copilul isi recapata starea de constienta. Cauza convulsiilor febrile este reprezentata de cresterea rapida a temperaturii corporale. In plus, se pare ca exista o predispozitie genetica pentru aparitia convulsiilor febrile, caci acestea se regasesc in unele cazuri in antecedentele familiale. Un alt factor de risc pentru convulsiile febrile este reprezentat de infectiile repetate ale copilului. Astfel, convulsiile febrile apar deseori in contextul unei infectii acute a cailor respiratorii (otita medie, rinofaringita, etc.), fiind prima manifestare a bolii. f. Diareea acuta Simptomul principal al diareii consta in eliminarea de scaune frecvente, de consistenta redusa si cu volum mare. In general, episodul diareic dureaza 3 zile, dar prin accentuarea simptomelor, se instaleaza sindromul acut de deshidratare. Diareia infectioasa poate fi insotita de febra, colici intestinale, varsaturi, greturi. Copiii mai mici de trei ani sufera in general 1-3 episoade diareice pe an. Majoritatea agentii patogeni ai diareilor se transmit pe cale fecal-orala, dar nu se exclud ca surse posibile apa sau alimentele contaminate. Cauzele diareei acute sunt: 1. virusuri, bacterii sau paraziti 2. intoxicatie alimentara 3. medicamentele, in special antibiotice 4. alergiile la alimente 5. deficit de enzime (de exemplu, intoleranta la lactoza)

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 319

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008

In astfel de situatii sugarul trebuie sa ingere o cantitate suficienta de lichide pentru a se evita deshidratarea. In majoritatea cazurilor de deshidratare usoara sau medie, se recomanda rehidratarea orala. Perfuziile sunt utilizate (la spital, de catre personal specializat) atunci cand diareea este insotita de varsaturi, emisie importanta de scaune sau in cazul unei deshidratari importante. Tratamentul diareei acute se face in functie de examenul medical, care permite aprecierea cauzei diareei si nivelul dezhidratarii. NU UITATI: Este important sa va prezentati la medicul de familie la cele mai mici semne de imbolnavire ale copilului! Chiar daca sunteti bine intentionat cand amanati vizita la medicul de familie (este frig afara si nu vreti sa raceasca copilul). Nu uitaţi că, starea de sanatate a sugarului se poate degrada rapid (2 ore), ajungandu-se la situatii extrem de grave!

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 320

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 4.11 ACCIDENTE POSIBILE LA SUGARI ŞI PREVENIREA LOR Accidentele, fie din casa, fie de pe strada, fac mai multe victime decit toate bolile contagioase la un loc. Din trei decese la copii, unul este datorat accidentelor. Cu atentie, va veti obisnui repede sa preveniti pericolele, sa intoarceti cratita cu minerul spre interiorul plitei, astfel ca aceasta sa nu fie la indemina copiilor, sau sa mascati prizele – toate aceste gesturi va vor deveni familiare o data ce veti avea un copil in casa. Incepand de la acesta varsta, vom trata posibilele accidente si prevenirea lor, urmand ca la fiecare grupa de varsta sa atragem atentia asupra acelor accidente care pot aparea tocmai datorita specificitatii dezvoltarii copilului! Pericole din casa ! Iata in citeva din principalele cauze ale accidentelor domestice: Cratita de pe aragaz al carei maner este intors spre exterior. Copilul capata abilitatea de a se deplasa, mai intai de-a busi-lea, apoi mergan sprijinit, in cursul primului an de viata. El are nevoie de prezenta dumneavoastra si va va urma in bucatarie oricand. El se va sprijini de orice pentru a merge. In afara de pericolul ca micutul sa apuce minerul cratitei, sa o rastoarne si sa se opareasca, mai exista si posibilitatea ca, fiind prea plina si fierband, continutul ei sa dea pe dinafara si sa stinga focul, aparind astfel pericolul intoxicarii cu gaz metan sau al asfixierii. Perna sau plapuma de puf din patutul copilului. Inaintea varstei de 3 luni, copilul poate face un acces de supraincalzire si deshadratarea poate interveni rapid. Inainte de un an, sugarul se misca in pat, insa nu are capacitatea de a-si controla miscarile foarte bine si nici de a inlatura obiectele care ii provoaca rau, existand riscul de sufocare (isi trage plapuma peste cap, insa nu are puterea de o da la o parte) Fereastra sau scara fara aparatoare. Sugarul care merge de-a busi-lea poate cadea pe scari daca acestea nu sunt protejate. De asemenea, este foarte important sa fiti prezent langa el atunci cand va cobora scarile (scara va trebui sa aiba balustrada sau un perete fix) pentru a-l sustine de mana atunci cand urca sau coboara. Geamul nu trebuie lasat deschis si copilul nesupravegheat. Radiatorul electric fara plasa de protectie. Lumina pe care o zareste copilul la radiator este foarte interesanta pentru copil. Este bine sa asiguram radiatorul cu o plasa de protectie, care sa il tina la distanta de sursa de caldura. Dulapul de medicamente la indemina copilului. Copilul spre 1 an adora sa deschida si sa inchida dulapurile, sa scotoceasca in dorinta sa de explorare. Incepe sa apuce cu degetele si primul gest este acela de a cunoaste aceste obiecte cu gura. Medicamentele frumos colorate pot oricand sa ajunga in gurita sugarului. Uneori, riscul de incec cu aceste medicamente este mai mare decat intoxicatia medicamentoasa! De asemenea, medicamentele (dar si alte obiecte mici: nasturi, bomboane, boabe de fasole) pot fi puse in nasuc sau ureche si pot provoca suferinte mari copilului: otite, suprainfectari...De aceea, utilizati un dulapior de perete, cu inchizatoare pentru a depozita medicamentele. Produsele de menaj pastrate la un loc cu alimente sau puse in ambalajele produselor comestibile (ex: detergent lichid in sticla de suc). Prizele neprotejate. Copilul va fi tentat sa va imite atunci cand va vede ca bagati in priza un aparat, dar nu numai! Se va juca la priza cu un bat gasit intamplator prin casa, o mina de pix.. Este suficient sa puneti prize cu capac cu arc puternic.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 321

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008

Aparate electrice lasate in priza in preajma copilului cind acesta face baie (ex: aparat de ras, uscator de par, radio etc). Firul unui aparat casnic electric lasat in priza, dupa ce a fost scos din aparat. Acest fir, daca atirna pe jos, poate fi bagat in gura de copil. Sugarul care este infasat pe o comoda si este lasat nesupravegheat, risca sa cada de pe ea. De aceea, niciodata copilul nu va fi lasat nesupravegheat pe masa de infasat, in patul fara grilaj, pe scaunelul de la bucatarie. Fierul de calcat uitat in priza. Obiectele de incalzit defecte. Intoxicatiile provocate de monoxid de carbon sunt frecvente. Verificati ca obiectele de incalzit (sobe cu lemne, cu carbuni su cu gaz metan) sa functioneze bine si controlati-le in fiecare an. Copilul lasat singur in casa. Niciodata nu trebuie sa lasati un copil singur acasa, fie el de patru luni sau de patru ani, fie zi, fie noapte. Orice se poate intampla. Este imposibil sa faci o lista cu tot ce ti se poate intimpla intr-o casa; toate cele enumerate mai sus reprezinta pericole atit pentru sugar, cat si pentru copilul de virsta mai mare. Iata, in continuare (pe linga aspectele metnionate mai sus), citeva sfaturi inspirate din viata cotidiana pentru sugar:
Nu-i puneti niciodata un lantisor in jurul gitului;
Nu-i lasati la indemina o caseta de lucru care contine ace de cusut, ace cu gamalie, nasturi (copilul duce totul la gura).
Nu lasati ace de siguranta la indemina copilului.
Fiti atenti la animalele din casa si nu le lasati nesupravegheate in preajma copilului.
Fiti atenti la distantele dintre barele patutului sau ale tarcului (sa nu-si poata trece capul printre ele).
Nu lasati copilul nesupravegheat in tarc.
Nu lasati la indemina lui obiecte mici pe care le poate inghiti sau aspira.
Nu lasati niciodata copilul singur in cada de baie (se poate ineca).

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 322

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 INTREBARI DE AUTO-EVALUARE 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8.

Care sunt caracteristicile dezvoltarii psihomotorii ale sugarului cu varsta de 6 luni? Ce jocuri si jucarii adecvate acestei varste cunoasteti? Care sunt nevoile sugarului si cum poate adultul sa le satisfaca? Care sunt principalele regului in diversificatia alimentatiei sugarului? Care sunt normale de igiena specifice acestei etape de dezvoltare a copilului? Care sunt mijloacele de crestere a imunitatii la sugar? Ce masuri trebuie luate la primele semne de imbolnavire a copilui? Descrieti aceste semne. Cum se pot preveni accidentele casnicce si nu numai?

MESAJE CHEIE 1.

În primul an de viaţă copilul trece prin diverse etape de dezvoltare. Achiziţiile în plan psiho-motor sunt vizibile de la o lună la alta, dezvoltarea fizica este rapida. 2. Jocul este principalul instrument de comunicare cu copilul, mesajele pe care copilul le transmite atunci cand se joaca sunt foarte importante. 3. Este perioada in care copilul se exprima imitand ceea ce aude si ceea ce vede. 4. Comunicarea cu sugarul trebuie sa fie clara, cuvintele vor fi pronuntate corect ca forma gramaticala. 5. Intotdeauna va fi laudat si incurajat un comportament bun al copilului. 6. Copilul va fi imediat inregistrat la un medic de familie, medic care va participa la stabilirea si revizuirea planului de interventie specifica pentru sanatate al copilului si care va urmari copilul pe toata durata plasamentului. Medicul vă va sustine ori de cate ori este nevoie: in stabilirea meniului pentru copil, in satbilirea calendarului de vaccinari, pentru a stabili necesitatea în vitamina D şi in toate situatiile de imbolnavire ale copilului. 7. Pentru a corespunde cerintelor copilului, alimentatia trebuie sa fie variata si echilibrata. 8. Greselile din alimentatie pot avea consecinte negative asupra dezvoltarii fizice si psihice a copilului: anorexia sugarului si malnutritia pot fi doua dintre aceste consecinte. 9. Imunizarile sunt foarte importante la aceasta varsta, de aceea este obligatorie respectarea calendaruli vaccinarilor si cunoasterea tuturor aspectelor legate de cresterea imunitatii copilului. 10. Este important sa va prezentati la medicul de familie la cele mai mici semne de imbolnavire ale copilului. 11. Accidentele, fie din casa, fie de pe strada, fac mai multe victime decit toate bolile contagioase la un loc, atentie deci la prevenirea lor.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 323

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008

SESIUNEA 5 PERIOADA COPILĂRIEI TIMPURII (1-2 ANI) SESIUNEA 5 Perioada copilăriei timpurii (1-2 ani) 4 ore 5.1 Principalele etape de creştere şi dezvoltare a copilului de 1-2 ani 5.2 Particularităţile psihice şi nevoile educative ale copiilor de 1-2 ani 5.3 Dezvoltarea limbajului 5.4 Tipuri de jocuri specifice acestei etape de dezvoltare a copilului 5.5 Principalele crize de adaptare ale copilului de 1-2 ani 5.6 Comportamentul dificil al copilului şi tulburările de comportament în coplilăria timpurie 5.7 Prezentarea regulilor şi a limitelor utilizate în educarea copilului de 1-2 ani 5.8 Alcatuirea unui meniu adecvat copilului cu varsta cuprinsa intre 1 si 2 ani 5.9 Semne de imbolnavire si ingrijirea medicala 5.10 Prevenirea accidentelor 5.11 Norme generale de igienă ale copilului 1-2 ani si ale mediului sau de dezvoltare

SESIUNEA 5.1 PRINCIPALELE ETAPE DE CREŞTERE ŞI DEZVOLTARE A COPILULUI DE 1-2 ANI Aceasta perioada de timp este cea in care copilul isi dezvolta sentimentul de incredere in sine si constientizeaza ca este o persoana. Un prim pas in constituirea imaginii de sine este formarea la copil a “schemei corpului”. In aceasta etapa apare desprinderea copilului de spatiul extern, aceasta fiind legata de dezvoltarea capacitatii de diferentiere vizual spatiala. Copilul începe să cunoască lumea înconjurătoare, spaţiul, îşi recunoaşte propriul corp şi elementele corpului său, dar în acelaşi timp cunoaşte părţile corpului celuilalt „aceasta este urechea mea şi aceasta este urechea Alinei” de exemplu. Copilul începe să-şi definească acţiunile „aruncă mingea”, începe să înţeleagă astfel lumea exterioară şi să se înţeleagă pe sine. Se contureză individualizarea proprie şi separarea de imaginea celuilalt. Un rol deosebit de important in dezvoltarea imaginii de sine il constituie momentul in care copilul incepe sa se recunoasca in oglinda, moment situat dupa mai multi autori intre cea de-a 17-a luna de viata si cea de-a 24-a. Dezvoltarea imaginii de sine şi a încrederii în sine sunt elemente foarte importante în dezvoltarea sa ulterioară. Dacă îl veţi stimula în acesată perioadă se se descopere pe sine şi lumea înconjurătoare, copilul se va dezvolta armonios. Intre 1 si 2, dar si la 3 ani ritmul cresterii este foarte intens, insa manifestat inegal la nivelul segmentelor corpului, fapt care contribuie la modificarea generala a aspectului copilului. Spre exemplu, capul are la un an cam 1/3 din statura copilului la 1 an, insa la 3 ani are cam 1/4 din statura sa. Daca la 1 an, copilul are inaltimea de 74 de cm si o greutate medie de 9.300 kg, la 3 ani, valorile sunt de 92 de cm in inaltime, cu o greutate medie de 13/14 kg. In perioada 1-3 ani, copilul ia in greutate aproximativ 4,5 kg. Aceasta perioada este caracterizata de osificari intense la nivelul coloanei vertebrale, a cutiei craniene, la nivelul dentitiei (daca la 1 an, copilul are 8 incisivi, spre sfarsitul perioadei putem vorbi de completarea dentitiei “de lapte”). Creierul se dezvolta atat sub

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 324

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 raportul circumvolutiunilor (spre 3 ani, creierul copilulului este asemanator cu cel al adultului), cat si sub raportul cresterii in greutate. Comportamente asteptate:
in această perioadă copilul va vorbi foarte mult, înţelegând mai multe cuvinte decât poate pronunţa;
rosteste corect si inteligibil cuvintele uzuale si se exprima in propoziţii scurte care se vor transforma treptat spre 3 ani în fraze;
foloseste foate des intrebarea „ce este asta?”
isi verbalizeaza, dorintele, intentiile, sentimentele;
timiditatea fata de persoanele straine, simpatia sau antipatia fata de cele cunoscute;
ii place să se joace cu obiectele dar si cu adultul; initial singur, apoi apar elementele jocului in paralel (alaturi de alti copii), sfarsind prin jocul impreuna cu alti copii;
manifesta gelozia in raport cu un alt copil
este posibil sa isi orienteze afectivitatea catre obiecte (un ursulet de plus, o hainuta);
învăţa să prindă, să arunce şi să lovească o minge, să pedaleze la tricicletă ;
poate să despacheteze, să îndoaie hârtia, să deseneze linii, să pună forme rotunde în cercuri şi să facă un puzzle simplu ;
se poate manifesta agresiv atunci când este frustrat, mai ales când este obosit. Poate muşca sau lovi alţi copii când este supărat;
dobandeste mai multa siguranta si independenta;
intre doi şi trei ani este pregătit să înveţe să meargă singur la toaletă. Dar probabil că va avea nevoie de scutec pe timpul nopţii. Intarzieri de dezvoltare:
slaba coordonare a miscarilor si a pozitiei corpului
lipsa increderii in persoana care il ingrijeste care poate sa se manifeste fie prin frica de a explora mediul, fie prin excese
nu este capabil de a-si controla supararea si mania
regresie la stadiul de bebelus (limbajul bebelusului)
dependenta foarte mare fata de adult
opune rezistenta la orice incercare de control din parte adultului

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 325

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 5.2 PARTICULARITĂŢILE PSIHICE ŞI NEVOILE EDUCATIVE ALE COPIILOR DE 1-2 ANI Fiecare copil se dezvoltă în ritmul său. 2 ani · Urca si coboara scarile treapta cu treapta · Loveste o minge cu piciorul · Aseaza cinci sau sase blocuri unul peste altul · Isi spala si usuca mainile · Spune cel putin 20 de cuvinte · Combina doua cuvinte ("Masina merge" sau "Mult suc") · Asculta doua comenzi consecutive "Ia-ti sosetele si pune-le in geanta" · Imita adultii in ceea ce spun si fac · Potriveste obiectele de aceeasi culoare · Sare in sus de pe loc · Aseaza opt cuburi unul peste altul · Isi periaza dintii cu ajutor · Pune intrebari · Numara pana la 3 · Numeste si comenteaza imaginile dintr-o carte · Se imbraca cu o parte dintre haine. Nimic nu este mai important pentru copil decât să petreacă timp cu dumneavoastră. Hrănindu-l şi mângâindu-l , vorbindu-i şi jucându-vă cu el, îl ajutaţi să devină încrezător, curios şi comunicativ, îi permiteţi să constate că este iubit, că este valoros şi că este în siguranţă în lumea care îl înconjură. Nevoile copilului Daca am intreba copilul care sunt nevoile sale, acesta ne-ar spune: Îmi place să ascult poveşti şi voi încerca să le „citesc” chiar eu. Îmi place când repetăm împreună cântecele. Nu vă îngrijoraţi dacă sunt băiat şi mă joc cu păpuşi sau dacă sunt fetiţă şi mă joc cu maşinuţe. Acum îmi place să explorez totul în jurul meu. Încep să înţeleg ce înseamnă „curând” şi „acum”. Învăţ să aştept pentru ceea ce am nevoie (dar nu îmi place să aştept). Dacă te rogi de mine sau te superi când mă port rău, s-ar putea să continui să mă port aşa ca să atrag atenţia. Dacă îmi spui clar ce vrei şi dacă nu te enervezi probabil voi face. Am nevoie de un program pentru somn, masă, joacă. Sentimentul de siguranţă
Ascultă atent întrebările copilului şi răspunde la ele.
Ţine-te de cuvânt dacă promiţi să–ţi petreci timpul cu el.
Asigură-te că are o pălărie sau ceva de protecţie contra soarelui când se joacă afară.
Urmăreşte dezvoltarea copilului după un program.
Ajută copilul să numească, să descrie şi să compare diferite animale, obiecte sau mişcări.
Distraţi-vă numărând sau spunând poezioare.
Discutaţi cu un psiholog sau logoped dacă vă îngrijorează dezvoltarea limbajului. Învăţare
Începeţi ziua cu programul obişnuit fără să vă grăbiţi. Ajutaţi copilul să îşi aleagă singur hainele de cu seară.
Respectaţi dreptul la proprietate al copilului. Nu îl forţaţi să dea jucăria preferată.
Ajutaţi-l să găsească alte jucării pentru a le împărţi cu ceilalţi.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 326

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 5.3 DEZVOLTAREA LIMBAJULUI La 1 an îşi recunoaşte numele, face semnul de “la revedere” urmărind direcţia arătată, pronunţă 12 cuvinte, amestecă cuvintele şi sunetele într-un limbaj propriu (jargon). Utilizează foarte mult gesturile pentru a comunica: întinde mâna când doreşte ceva, arată cu degetul obiecte şi persoane cunoscute, la cerere. Dacă îi veţi cere să aducă un obiect va executa acest lucru. Tot în acesată perioadă apare şi vestitul „NU”; începe perioada negativismului. Îl ia pe „nu” în „braţe” şi-l experimentează în toate situaţiile. Asociază cuvintele după simbolul lor (ex: „mama, papa” echivalând cu propoziţia, „mama, vreau să mânc”). De multe ori am fost întrebaţi care este atitudinea pe care trebuie să o aibă Asistentul Maternal Profesionist când copilul îi spune „mama”. Explicaţiile pe care psihologii le dau în aceste cazuri sunt diferite: unii psihologi sunt de părere că AMP-ul are obligaţia să-i explice copilului încă din primele zile de la primirea copilului, indiferent de vârsta, că ea nu este mama sa şi soţul său nu este tatăl copilului primit în plasament. Aşa cum am mai precizat în acest manual, copilul, înţelege încă din primele clipe de viaţă ce i se comunică şi mai ales cum se comuincă cu el. Unii specialişti recomandă utilizarea numelor mici, a pronumelui, Ana, Maria etc. Alţii spun însă că se poate utiliza şi „mama Ana, mama Maria” dar nicidecum simplu „mama”. Cu siguranţă orice copil îşi doreşte să aibă o mamă şi interesul superior al copilului ar fi ca acesta să aibă o familie. Nu trebuie însă să ignorăm faptul că el este, de cele mai multe ori, plasat pentru o perioadă determinată, urmând ca apoi să fie adoptat de către o familie sau integrat în familia biologică sau familia extinsă. Atunci va putea să exerseze din plin terminologia specifică familiei dar şi să o experimenteze. Între timp poate avea ca model familial, modelul familiei dumneavoastră şi acest lucru îl va ajuta în viitor să se integreze într-o altă familie. Copilul îşi dezvoltă mijloacele de comunicare înainte de a achiziona toate mijloacele vorbirii, aşa cum spuneam şi înainte, înţelege multe cuvinte dar nu le paote rosti pe toate. Iniţial copilul foloseşte numai substantive comune, urmând ca apoi să utilizeze şi verbele şi pronumele personal. La 2 ani copilul cunoaşte 200 – 300 de cuvinte, denumeşte obiecte uzuale, foloseşte două cuvinte asociate, utilizează deja şi câteva prepoziţii (pe, în), pronumele (eu, tu dar destul de rar), verbe la imperativ („vino!, „pleacă!”); execută comenzi verbale simple. Este perioada în care apare „de ce?” şi este interesat de toate obiectele şi acţiunile din jurul său. În această perioadă este nevoie de răbdare, fiecare „de ce?” este foarte important pentru copil, răspunsul la aceste întrebări îl ajută să crească, să se dezvolte. „Piticul”, aşa cum îi spunem de multe ori, vorbeşte despre sine la persoana a 3-a „Radu vrea papa”, „Ana pleacă afară”. Perioada lui „NU” se menţine, copilul având de multe ori un comportament opoziţional.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 327

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 5.4 TIPURI DE JOCURI SPECIFICE ACESTEI ETAPE DE DEZVOLTARE A COPILULUI Copilul aflat in aceasta etapa de dezvoltare are simtul proprietatii foarte dezvoltat, putand lua jucariile altor copii sustinand ca sunt ale sale. Pentru copil mic a da o jucărie înseamnă a o pierde, copilul nu dă jucăria nu pentru că este egoist ci pentru că simte că o pierde. Daca in jurul varstei de 2 ani copilul paraseste relativ usor jocul pentru alte activitati (ex. servirea mesei), spre sfarsitul etapei se simte frustrat daca jocul este intrerupt brutal. In aceste momente asistentul maternal trebuie sa explice copilului motivul pentru care suspenda jocul si faptul ca poate reveni dupa indeplinirea celeilalte sarcini. Copilul incepe sa se implice in conversatii folosind din ce in ce mai mult vorbirea, in locul gesturilor si semnalelor, pentru a realiza comunicarea. El trebuie incurajat sa exploreze mediul in care traieste, iar acesta trebuie sa fie corect structurat si securizant (vezi capitolul special). Jucăriile adecvate acestei vârste sunt cele care-I dezvoltă copilului personalitatea şi contribuie la dezvoltarea proceselor psihice (afective, de cunoaştere, de relaţionare). Jocurile care solicită deplasarea, manipularea obiectelor, auzul sunt foarte eficiente. Obiectele din gospodărie pot fi folosite ca jucării: cutii, lădiţe, materiale textile şi multe alte obiecte. Jocurile în aer liber: lada cu nisip, ţarcul, gradina, toboganul, îi dezvoltă copilului deprinderile manuale şi motricitatea. La această vârstă putem să-i cumpărăm cărţi viu colorate, cu imagini bine conturate. Imaginile vor contribui la dezvoltarea percepţiei, imaginaţiei. De fiecare dată vom asocia câte o povestioară acelor imagini, pentru a stimula dezvoltarea limbajului. Jucăriile sonore sunt de asemenea foarte utile: animale care scot sunete, instrumente muzicale, cutii muzicale, minicasetofon. Audiţiile acestor sunete vor fi însoţite de mişacre, dansuri care stmiulează dezvoltarea motricităţii şi a cordonării motorii. Aprope toate aceste jocuri se vor desfăşura în compania adultului, sub supraveghere. Este bine să-I explicăm tot ceea ce facem, să-i povestim, să-l întrebăm, toate acestea îi vor da siguranţă. Luatul mesei de multe ori se transformă în joc; este bine să-l lăsaţi să se joace cu mâncarea, farfuria, lingurile, se va murdări probabil dar o va va face din dorinţa de cunoaştere şi nu din răutate. Jocurile preferate sunt: nisipul, apa, obiectele din bucătărie (va prefera tacâmurile şi farfuriile din bucătărie şi nu pe cele de jucărie), obiecte din garderoba părinţilor (pantofii cu toc vor fi foarte căutaţi de fetiţe dar şi de băieţi). Activităţile casnice ale părinţilor vor fi interesante pentru ei şi se vor implica, de multe ori spre disperarea părinţilor. Cărţile, instrumentele muzicale sunt şi la această vârstă accesibile. Este perioada în care putem introduce creioanele colorate, acuarelele, pensulele, cărţile de colorat, plastilina. Puzzelu-rile (acestea trebuie să fie formate din puţine elemente, să conţină imagini simple şi uşor de conturat), incastrele, jocul lotto cu imaginii, jocuri leggo, cuburile care au diferite imagini pe ele, sunt indicate pentru această vârstă; acestea vor cotribui la dezvoltarea percepţiei, motricităţii, la dezvoltarea abilităţilor de cunoaştere şi orientare temporo-spaţială. Jocurile în aer liber cu mingea, găletuşe pentru nisip, apa, bicicleta, tricicleta, teatrul de păpuşi, animalele din pluş sau plastic, desenele animate, filmele cu animale, sunt toate indicate la acesată vârstă. Păpuşile, maşinile, figurinele sunt de asemenea utilizate în diverse scenarii de joc. Atenţie însă la programele de desene animate şi filme deoarece multe dintre ele conţin violenţă şi imagini necorespunzătoare dezvoltării copilului.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 328

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 5.5 PRINCIPALELE CRIZE DE ADAPTARE ALE COPILULUI DE 12 ANI Naşterea unui alt copil în familia asistentului maternal sau plasarea unui alt copil în familie poate fi una dintre motivele declanşării unei crize de adaptare a copilului. La apariţia unui alt copil, primul copil poate trăi o adevărată criză. Şi aceasta deoarce „puiul” este obişnuit să fie în centrul atenţiei întregii familii, să fie primul şi cel mai bun. Această stare de lucruri este ameninţată de venirea noului membru al familiei. Copilul este confruntat acum cu sentimente de gelozie iar în plus este preocupat de întrebarea tulburătoare: cum se nasc copii? El trebuie să înţeleagă toate acestea, să se adapteze, să "digere" noua realitate. Este foarte mult pentru un copil. Îl puteţi ajuta să depăşească această criză doar vorbind cu el, explicindu-i, înţelegându-l, ajutându-l să îşi depăşească gelozia. Pentru că îşi aduce aminte de momentele în care a fost "rău", copilul va crede că greşelile sale sunt adevăratele motive pentru care părinţii vor un alt copil. El se întreabă cum va mai putea fi iubit în aceste condiţii pentru că iubirea este pentru el ca o ciocolată, dacă îi dai altcuiva o bucată înseamnă să îl privezi pe el de acea parte. Nimic nu îi permite să vadă că iubirea nu este ca o ciocolată şi că poate primi în continuare foarte multe. Pentru a evita aceste situaţii de criză este bine să pregatiti copilul in mod firesc, simplu si pe intelesul lui, in legatura cu ce anume urmeaza sa se intample, fără a încerca să vă dezvinovăţiţi şi fără a încerca să îi obţineţi acordul, asigurandu-l in permanenta ca il iubiti. Cu cât timp înainte ar trebui să îl preveniţi ? Dacă are mai puţin de doi ani trebuie să îl preveniţi când plecaţi la maternitate chiar dacă nu înţelege complet situaţia. Cel mai mult îl va tulbura faptul că îl părăsiţi şi asta pentru că el a fost o dată părăsit. Preveniţi-l că plecaţi la spital pentru ca să aibă loc naşterea bebeluşului. Ar trebui, de asemenea, să fie deja obişnuit cu persoana cu care va rămâne acasă (soţul sau dacă va fi dat în îngrijirea unui alt asistent maternal). Pentru un copil care are 2-3 ani este bine să îl anunţaţi cu o lună înainte de naşterea copilului sau de venirea unui alt copil în familie. Aşteptările prea lungi pot părea interminabile pentru copil. Există riscul să uite ce aţi spus când lucrurile se vor întâmpla în realitate. Va trebui să îi spuneţi mult mai repede pentru a nu trage concluzi false. Dacă din acest motiv va trebui să plece la un alt asistent maternal atunci va trebui să-i explicaţi de ce va pleca, la cine va pleca şi daca-l veţi revedea. Îmbolnăvirea copilului poate provoca o criză de adaptare. In situatia spitalizarii copilului, criza de adaptare se datoreaza separarii bruste de mediul cunoscut si de persoana de referinta afectiva, precum si suferintei cauzate de boala (dureri, tratamente...) Toate acestea produc o perturbare a comportamentului copilului atat in timpul in care este bolnav, cat si imediat dupa aceea, cand va reveni la stilul obisnuit de viata. Chiar daca va fi in mod evident mult mai atent ingrijit in aceasta perioada, cu mult mai multa caldura, este important pentru el sa mentineti o parte din regulile si ritualurile obisnuite (ii spuneti povestea inainte de a se culca, ii dam sa manance din farfuria sa si nu recurgem la biberon, utilizam olita).

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 329

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 5.6 COMPORTAMENTUL DIFICIL AL COPILULUI ŞI TULBURĂRILE DE COMPORTAMENT ÎN COPLILĂRIA TIMPURIE Agresivitatea îndreptată către propria persoană sau îndreptată către alţii (jucării sau alte persoane) poate fi una dintre problemele acestei vârste. Copilul se dă cu capul de perete, se muşcă îşi dă palme sau se trânteşte pe jos? Are uneori comportamente agresive asupra propriei persoane? Manifestările opozante şi agresive sunt până la un punct, parte componentă a unei dezvoltări normale. Există faze în dezvoltarea copilului în care aceste manifestări sunt mai pregnante, de exemplu, mulţi copii de 2-3 ani au crize de furie intense care se răresc tot mai mult la 4-5 ani. În astfel de situaţii comportamentul asistentului maternal faţă de copil ar trebui să fie un echilibru între permisivitate şi disciplină. Relaţia cu asistentul maternal îi oferă copilului echilibrul afectiv şi siguranţa (securitatea) de care are atâta nevoie, îi răspunde în general nevoilor de sens, de ordonare a lumii astfel încât micul copil să facă faţă evenimentelor vieţii. Relaţiile pe care copilul le construieşte cu cei din jurul său sunt foarte importante şi toate persoanle care intră în contact cu el îi afectează în mod direct sau indirect viaţa. Mulţi asistenţi maternali au o relaţie foarte bună cu copilul aflat în plasament şi cu toate acestea observă la el unele comportamente „ciudate” sau „nelalocul lor”, spun ei. Unul dintre aceste comportamente ar fi şi acesta: copil îşi dă o palmă. Asta n-ar fi nimic dar se pare că unii copii repetă acest gest. Alţii se trântesc de pământ, alţii se lovesc cu capul de perete. Cu siguranţă dacă se întâmplă o singură dată, asistentul maternal nu observă, poate ignoră sau pur şi simplu nu consideră ca fiind ceva grav, dar în momentul în care copilul repetă aceste gesturi, comportamnetul său devine îngrijorător şi adulţii se văd în faţa unei adevărate probleme. Sunt aceste comportamente normale sau nu? Este una din întrebările pe care si le pun deseori cei care îngrijesc copilul. Răspunsul nu poate fi prea simplu prin da sau nu pentru că aceste comportamente depind de o serie de factori, de evenimente şi pot fi catalogaţi numai în funcţie de aceste aspecte. Faptul că îşi dă o palmă, că se trânteşte pe jos sau că se loveşte cu capul de perete poate însemna ceva numai dacă iei aceste comportamente în diferitele contexte. Poate fi vorba despre o modalitate de a atrage atenţia celor din jur asupra propriei persoane, ceva de genul „nu mă vede nimeni?”, „mă lovesc deci exist, aşa că da-ţi-mi atenţie că altfel mai fac o dată...”. Este o formă de autoagresivitate şi acest comportament poate fi pus în aplicaţie pentru a atrage atenţia sau poate fi folosit ca o metodă de autopedepsire, asta în cazul în care este obişnuit cu pedepsele de acest gen. Nu de puţine ori micul copil îşi încearcă astfel limitele „ce am voie să fac şi ce nu”, încearcă reacţiile celor din jur. Agresivitatea are multe cauze dar de multe ori nu ajungem să le descoperim, de aceea este indicat să apelăm la specialişti psihologi, psihiatri, educatori. Există mai multe forme de agresivitate, cum ar fi agresivitatea verbală, gesturile agresive – forme active de agresivitate şi forme pasive. Agresivitatea poate fi îndreptată către alte persoane (heteroagresivitatea) sau asupra propriei persoane (autoagresivitatea).

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 330

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008

Când fac copiii astfel de gesturi? Atunci când se simt neglijaţi, când doresc să ne atragă atenţia supra lor. Un copil are în permanenţă nevoie de atenţia unui adult. Copilul are ca reper în dezvoltarea sa atenţia şi informaţiile pe care le primeşte de la adulţi. Atunci când se cred vinovaţi pentru ele, atunci când sunt suficient de răsfăţaţi (ca să nu spunem lipsiţi de limite), atunci când doresc să ne transmită o stare pe care nu o pot defini sau când protestează şi nu în ultimul rând când doresc să-şi încerce limitele, doresc să ne cunoască, să ne pună la încercare. Pentru ca fiecare copil să poate experimenta astfel de situaţii prin care îşi descarcă agresivitatea, este bine ca jocul său să fie de multe ori liber şi mai puţin dirijat. Şi jocul dirijat are importanţa lui dar cel nedirijat permite aceste inversări de roluri de care copilul are nevoie. Copilul simte nevoia de a influenţa mediul din jurul săi şi de a nu fi el cel influenţat. “Mă joc cum vreau eu.” Psihologii spun: “Un copil care nu este niciodată agresiv ar trebui să vă îngrijoreze mai mult decât un copil care are din când în când crize de furie şi încalcă regulile.” Ignorarea comportamentelor agresive nu este o soluţie. Pe de altă parte atunci când îşi dă o palmă sau se trânteşte de pământ este bine să încercăm într-o primă fază să ignorăm acest comportament şi abia dacă acesta se repetă să încercăm să-i explicăm că ceea ce face nu este bine. A-i spune un simplu „NU este voie” nu rezolvă problema ci o adânceşte. Pentru micul copil acel „Nu” reprezintă de multe ori „De ce nu” sau „Şi ce dacă fac aşa?” „Ce mi se va întâmpla?” şi nicidecum nu va recepţiona ce am fi dorit noi să transmitem. Limitarea unui copil nu înseamnă pedepsirea lui, persecutarea sau anihilarea dorinţelor sau curiozităţilor ci înseamnă o aranjarea a spaţiului şi timpului, o înţelegere a lumii şi realităţii exterioare. Este foarte important ca explicaţiile pe care i le daţi să aibă sens pentru el, să fie pe înţelesul său şi mai ales, este important să înţeleagă că este important pentru voi aşa cum este şi că nu este nevoie să-şi dea palme sau să se trântească pe jos pentru a atrage atenţia.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 331

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 5.7 PREZENTAREA REGULILOR ŞI A LIMITELOR UTILIZATE ÎN EDUCAREA COPILULUI DE 1-2 ANI Sustinerea permanenta din partea adultului ii confera siguranta copilului. Este acea perioada cand copilul poate constientiza diferenta intre sine si ceilalti, de aceea are nevoie de valorizare din partea adultului. Astfel, copilul dobandeste incredere in sine, dar si in adult. Daca adultul are o atitudine nonpermisiva, copilul va adopta un comportament de revolta sau de obedienta exagerata, de neincredere in propriile puteri (copil timid, copilul care va refuza sa stea singur in camera; alte manifestari pot fi pavorul nocturn sau enurezisul). Va adopta un model de relatie ambivalenta cu adultul, relatie de respingere a adultului, dar si dependenta de acesta. Una dintre erorile cel mai des intalnite in cresterea si ingrijirea copilului este „el este mic, nu stie, nu intelege”. Aceasta eroare atrage dupa sine comportamente deficitare ale adultului in raport cu nevoile de dezvoltare ale copilului. Apare dublul risc al supraprotejarii sau al comportamentelor restrictive, tocmai din dorinta de a-l proteja. Desconsiderarea competentelor copilului este o piedica in dezvoltarea copilului in egala masura in care nu-i este permis acestuia sa experimenteze situatii noi (nu il lasam sa manance singur pentru ca „este mic si nu poate” sau „nu poate duce singur lingura la gura si face mizerie in loc sa manance”). Ca o consecinta directa a acestor tipuri de comportamente este prelungirea dependentei de adult, lipsa stimularii copilului si intarzieri de dezvoltare ale copilului. Un alt tip de comportament deficitar este acela al lipsei de reguli sau existenta regulilor excesive, neadecvate varstei si puterii de intelegere a copilului. Mai ales la aceasta varsta, copilul dobandeste cunostiinte imitand in buna masura comportamentele curente ale adultilor reprezentativi din punct de vedere afectiv pentru ei. Modelul comportamental pe care il oferim copilului este cel pe care acesta il integreaza si il va reproduce. O regula este valabila doar in situatia in care a fost inteleasa de copil si in cazul in care este respectata de toata lumea. De aceea, este foarte util pentru copil sa ii fie explicate si argumentate pe intelesul lui toate regulile pe care le avem si in nici un caz sa nu fie utilizata forta (indiferent daca de forma ei: fizica sau verbala) pentru a „convinge” un copil sa respecte regulile. Ideal este ca la construirea unei reguli sa participe si copilul. Regulile sunt simple: „dupa ce ne jucam, strangem jucariile”, „inainte de masa, ne spalam pe maini”. Iar adultul trebuie sa faca in asa maniera sa insoteasca cuvintele de spalarea impreuna cu copilul pe maini, strangerea jucariilor. Pentru a putea avea un parteneriat cu un copil, este foarte util sa valorizam comportamentul sau pozitiv. Aprecierea adultului este extrem de importanta pentru copil si, in acest fel, copilul poate intelege care este tipul de comportament care este apreciat. In contextul incalcarii unei reguli, copilului poate sa i se explice ce anume a gresit, la ce anume ne asteptam de la el. Nu trebuie niciodata sa avem in gand faptul ca „este prea mic”!

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 332

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 5.8 ALCATUIREA UNUI MENIU ADECVAT COPILULUI CU VARSTA CUPRINSA INTRE 1 SI 2 ANI La varsta de 1 an, copilul poate in general sa consume majoritatea alimentelor pe care le mananca un adult, dar cu cateva precautii. Alimentele condimentate excesiv, sarate, indulcite sau cu sosuri picante, trebuie evitate. Acestea pot acoperi gustul natural al alimentelor si, pe termen lung, pot deveni daunatoare sanatatii. Copiii mici sunt mai sensibili decat adultii la aceste arome si pot respinge alimentele condimentate in exces. Vor fi evitate prăjelile, carnea de porc, conservele. La copiii de aceasta varsta, exista riscul unei asfixieri cu alimente tari, care pot sa blocheze căile respiratorii. Prin urmare, toate alimentele trebuie sa fie pasate sau taiate in bucatele mici, usor de mestecat, iar copilul nu trebuie sa manance decat sub supravegherea unui adult. Fiecare grupa de alimente – carnea, pestele, ouale, lactatele, legumele si fructele, zaharurile, grasimile – trebuie sa fie in permanenta prezente in meniurile copilului. Nu exista un meniu ideal, complet. Ideal este ca meniurile sa corespunda nivelului de dezvoltare al copilului si sa fie in permanenta diversificate, variate, iar pentru a asigura varietatea, cel mai simplu este sa se pregateasca un program saptamanal al meselor copilului, tinind seama de anotimp, de preferintele copilului si de posibilitatile financiare. Un astfel de meniu poate fi discutat, stabilit si revizuit in cursul stabilirii planului de interventie specifica pentru sanatate si in fisa madicala a copilului, in colaborare cu asistentul social al copilului, asistentul medical/medicul de familie si asistentul maternal. Pregatirea alimentelor si reguli elementare de igiena Este deosebit de important ca pregatirea alimentelor sa se faca in conditii corespunzatoare de igiena, pt. a se evita posibilitatea aparitiei unor infectii alimentare, care pot avea consecinte foarte grave, in special in cazul sugarului si copilului mic. Pentru aceasta trebuie sa se respecte citeva reguli de baza (reguli pe care, in mod obisnuit suntem invatati sa le respectam la noi acasa):
Alimentele trebuie sa fie in permanenta proaspete. Mare atentie la alimentele care se altereaza usor (carne, lapte, oua etc) si la modalitatea lor de pastrare;
Alimentele vor fi bine spalate, curatate si pregatite termic in mod corespunzator;
Nu uitati sa va spalati pe maini inainte de a umbla cu alimentele!
In timp ce gatiti purtati un sort de bucatarie/halat curat si acoperiti-va parul cu o basma;
Suprafetele pe care gatiti si ustensilele cu care gatiti trebuie sa fie curate (curatati bine si dezinfectati dupa fiecare intrebuintare);
Daca aveti mici leziuni (taieturi, zgarieturi), protejati-le in mod corespunzator cu plasturi sau folositi manusi de cauciuc;
Daca aveti infectii ale pielii (panaritiu, alte leziuni purulente) evitati sa veniti in contact cu alimentele. Consultati medicul si urmati sfaturile acestuia!
Asigurati-va ca masa, vasele si tacamurile sunt curate.
Asiguraţi-vă că depozitarea alimentelor este corespunzătoare.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 333

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 5.9 SEMNE DE IMBOLNAVIRE SI INGRIJIREA MEDICALA Inainte de toate, pregatiti-va sa invatati cit mai multe despre copil si despre particularitatile acestuia, atit inainte, cit si dupa plasarea copilului. In mod obligatoriu, inainte de plasarea copilului, trebuie sa primiti o evaluare completa a nevoilor de sanatate ale copilului ce urmeaza sa fie plasat si sa fiti complet informati asupra procedurilor privind obtinerea consimtamintului reprezentantului legal al copilului (sau, dupa caz, al copilului), pentru a primi tratament medical sau orice interventie medicala. Toate aspectele legate de ingrijirea sanatatii copilului trebuie sa fie discutate, agreeate si inregistrate inca inainte de mutarea copilului la asistentul maternal, in planul individual de protectie al copilului. Fiecare copil trebuie sa aiba un plan de prevenire, interventie si recuperare, realizat cu consultarea profesionistilor in domeniul medical. Pentru o cat mai buna informare, in stabilirea planului initial este extrem de utila consultarea persoanelor/ profesionistilor care cunosc bine copilul si care s-au ocupat de ingrijirea lui pana la momentul plasamentului. Toate recomandarile (ritmicitatea vizitelor medicale, tratemente necesare, aspecte particulare privind ingrijirea sanatatii etc) trebuie sa fie consemnate cu grija in planul de interventie specifica pentru sanatate, precum si in jurnalul copilului, si respectate ca atare. Toate modificarile recomandate de medic vor fi consemnate in planul de interventie specifica pentru sanatate al copilului. Asigurati-va ca planul individual de protectie al copilului contine prevederi clare pentru modalitatea de actiune in situatii de urgenta (persoane de contact, responsabilitati clar delimitate etc). De retinut in situatii de urgenta! Notati-va si pastrati la vedere numerele de telefon , adresele sau orice alt mijloc de contactare pentru:
Asistentul social
Medicul de familie
Asistentul medical
Salvare
Spitalul de Copii
Reprezentantul legal al copilului
Orice alt contact care poate fi util intr-o situatie de urgenta Este recomandabil ca, pentru a evita orice fel de complicatii, consimtamantul reprezentantului legal al copilului pentru tratamente medicale (inclusiv anestezie, interventii stomatologice, chirurgicale, transfuzii etc) sa fie obtinut din timp de catre asistentul social si sa fie consemnat ca atare la dosarul copilului. Asigurati-va ca asistentul social a facut toate demersurile necesare pentru obtinerea consimtamintului reprezentatului legal si cereti/pastrati o copie a acestui consimtamant. Poate fi foarte util in situatii de urgenta. Atentie! Fiecare copil plasat trebuie sa beneficieze de o evaluare medicala completa cel putin o data pe an. Semne de imbolnavire Parintilor neexperimentati le-ar placea sa li se spuna: daca apare cutare simptom, consultati medicul, daca apare cutare simptom, nu este cazul sa-l deranjati. Dar o astfel de “lista” este

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 334

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 imposibil de facut. La un copil semnele si simptomele sunt greu de interpretat, se schimba repede si trebuie apreciate intr-un context general, de unde necesitatea examenului medical. Din acest motiv, niciodata un medic nu se va supara daca-l “deranjati”, aparent fara motiv. Nu trebuie sa fiti medic ca sa realizati cand un copil este bolnav. Daca ati invatat sa observati si sa cunoasteti bine copilul, o sa va fie evident cind acesta se imbolnaveste. In primul rind observati cu atentie copilul in general si in mod particular, aspectul fizic si comportamentul acestuia. Orice modificare in ceea ce priveste aspectul fizic sau/si comportamentul lui obisnuit trebuie sa va puna pe ginduri. De retinut Fara a avea pretentia de a acoperi toate semnele/simptomele posibile, iata o lista pe care oricine trebuie sa o ia in considerare:
copilul poate fi mai apatic, somnolent si fara chef de joaca sau, dimpotriva agitat, nervos capricios, indispus, “nu se simte bine în pielea lui”
doarme prost
nu are pofta de mincare, nu vrea sa bea
stationeaza sau pierde in greutate
este palid, incercanat
are dureri: cap, git, abomen, musculare etc.
tuseste, stranuta, ii curge nasul
varsa sau are diaree (sau ambele)
are febra
eruptii cutanate, etc. Aprecierea gravitatii semnelor si simptomelor este dificila, mai ales in cazul copiilor mici. Daca nu se poate apela imediat la un medic, este bine sa nu intirziati prea mult. Cu cit copilul este mai mic, cu atit mai repede trebuie sa fie consultat de medic. In functie de varsta, copilul va putea sau nu sa coopereze si sa va spuna ce-l supara. Este foarte important sa observati si sa inregistrati in jurnalul copilului toate modificarile pe care le observati. Acestea ii vor fi foarte utile medicului atunci cind va veni sa examineze copilul. Nu va apucati sa-i faceti tratamente copilului dupa cum credeti dvs. sau la recomandarea unor prieteni sau vecini binevoitori. Mergeti cu copilul la medicul de familie, sau chemati medicul sa vada copilul. El este singurul in masura sa decida daca si ce fel de tratament e cazul sa fie administrat copilului. Fiecare vizita trebuie sa fie consemnata nu numai in fisa lui medicala, dar si in jurnalul copiulului. Trebuie sa informati, in mod obligatoriu, asistentul social si (in functie de caz) reprezentantii legali ai copilului si sa urmati cu strictete recomandarile medicului. Inainte de toate, asigurati-va ca ati inteles bine recomandarile medicului. E preferabil sa intrebati de mai multe ori decit sa gresiti. De retinut Cum trebuie luata temperatura copilului 1-2 ani? (Nu uitati recomadarile facute la capitolul anterior!!)

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 335

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 Culcati copilul pe burta pentru a-i introduce capătul subţire al termometrul in intregime in anus. Tot timpul in care termometrul este introdus, tineti-l, nelasind copilul nici o clipa singur. Termometrul trebuie sa fie tinut vreme de doua minute. Atentie! Amplasarea dulapiorului medical este foarte importanta. Acesta trebuie sa fie amplasat cit mai sus si incuiat cu cheia, pentru a fi inaccesibil copiilor. Nu lasati niciodata medicamente la indemina copiilor! Acestea constituie cea mai frecventa cauza a intoxicatiilor grave la copiii mici. De retinut In principiu, din dulapiorul medical nu trebuie sa lipseasca termometrul medical, vata hidrofila, compresele sterile, plasturi, foafeca, penseta (pentru aschii), antiseptice (rivanol, spirt medicinal, apa oxigenata, Byoxiteracor), sapun lichid, antitermice (aspirina sau paracetamol in tablete, pliculete cu pulbere sau supozitoare). Continutul dulapiorului trebuie revizuit periodic, medicamentele expirate aruncate si inlocuite. Cum putem să facem perioadele de boală ale copilului mai uşoare şi ce îi putem spune ca săl facem să coopereze cu noi ? Trebuie să fim conştienţi că cei mici reacţionează la boală aproape ca şi noi. E bine să-i ajutăm să înţeleagă că ea face parte din viaţă, că vine şi pleacă. Să ştie că dacă sunt bolnavi atât medicii, cât şi dumneavoastră sunteţi acolo pentru a-i uşura durerile şi a-i reconforta. Ei au nevoie însă să îşi dea seama şi de rolul lor în vindecare, de implicarea lor în tratament: să urmărească prescripţiile medicului, să accepte medicamentele, să suporte injecţiile şi restricţiile oricât de dezagreabile ar fi. Pentru unii copii însă, a fi ţinut la pat, a nu mai avea voie să se joace, poate fi trăit ca o pedeapsă. Este bine să îi explicăm copilului de ce îl izolăm de ceilalţi, de ce stă în pat, cât timp, ce urmează se i se întâmple, să-l informăm în permanenţă despre acţiunile ce vor urma. În cazul unei boli contagioase îi putem spune copilului: "Ai gripă (spre exemplu); genul ăsta de boală se transmite repede de la un copil la altul dar tu nu poţi vedea cum; microbul intră în corpul tău şi tu faci gripa; dacă te joci cu cineva poate şi el o să ia gripa; de aceea trebuie să stai în camera ta până când medicul o să spună că totul este în regulă". Mulţi oameni consideră că un copil nu trebuie să reacţioneze prea tare la o durere (la o injecţie spre exemplu). Adulţii îl învaţă pe copil să nege durerea să facă totul ca să se prefacă faţă de ceilalţi. Mai bine în astfel de situaţii îi spunem că: "Poate o să te doară puţin; ai voie să plângi şi să ţipi cât vrei tu de mult". După un timp va accepta injecţiile mult mai uşor. De altfel, dacă veţi fi foarte anxioşi la cea mai mică zgârietură, dacă intraţi în panică la cel mai mic strănut al copilului, acesta riscă să fie extrem de preocupat de sănătatea sa şi să reacţioneze exagerat la fiecare mică problemă. Este bine, de asemenea, să îi învăţăm pe copii că medicii sunt cei mai buni prieteni ai lor, că atunci când sunt bolnavi medicii îi vor face sănătoşi. Surplusul de iubire şi de atenţie pe care îl primesc copii atunci când sunt bolnavi reprezintă pentru ei o atracţie. O mică răceală este un bun pretext pentru a face numai ce vrea. Adulţii lasă toate treburile şi se ocupă doar de el. Soluţia este să îi oferim dragoste şi atenţie şi atunci când este sănătos nu doar când este bolnav.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 336

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 5.10 PREVENIREA ACCIDENTELOR Este important sa nu uitati cele pe care le-am amintit la sugar in ceea ce priveste prevenirea accidentelor. Gama de potentiale accidente creste insa, datorita dezvoltarii copilului. Abilitatile fizice in aceasta perioada se dezvolta, dorinta de explorare si curiozitatea este mult mai mare ca in perioada precedenta. Este important de retinut faptul ca inca nu are capacitatea de a-si mentine echilibrul foarte bine, ca nu poate urca si cobori (scarile sau din/in pat...), campul vizual este mai redus decat la adult (campul vizual este redus la 90 grade), perceptia asupra timpului si raportul timp/viteza de reactie/posibilitate motrica, il determina sa nu perceapa riscul. Abilitatile motrice il sustin in explorare si va incerca sa va imite in tot ceea ce faceti: va incerca sa toate carne, sa scuture patura. Are nevoie de supravegheare permanenta, deoarece va fi tentat sa utilizeze cutitele sau sa deschida fereastra. Un aspect important de amintit atunci cand vorbim de prevenirea accidentelor este momentul mesei: copilul invata sa se autoserveasca, sa muste dintr-un mar sau o bucata de carne. Riscul inecarii este mare, caci nu poate mestica foarte bine, deci este util sa ii lasam la dispozitie doar acele alimente care au fost pasate sau taiate in cubulete mici. Bomboanele (in afara faptului ca nu reprezinta un aliment necesar pentru copil) sunt un risc major, copilul fiind tentat sa le inghita nemestecate sau sa le introduca in nas sau urechi. De asemenea, are nevoie de tacamuri cu varf bont (linguri si furculite speciale pentru aceasta varsta) pentru a fi incurajat in siguranta sa se autoserveasca. Pe langa posibilele accidentele casnice amintite mai sus si in capitolul anterior (care se mentin), intervine riscul accidentelor afara, in parc, pe strada. Accidentele rutiere. Copilul trebuie tinut de mana cand mergem pe strada. O secunda de neatentie si copilul poate iesi in strada, sa traverseze strada, sa se duca dupa un catel sau pentru a lua mingea care s-a dus spre sosea. Parcul de joaca. Desi este un spatiu despre care am putea afirma ca este un spatiu care ofera siguranta copilului, trebuie sa avem grija si sa verificam stabilitatea jocurilor din parc (leagan, tobogan...), nisipul aflat in nisipar (pot exista cioburi sau alte reziduri care pun in pericol sanatatea sau viata copilului).

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 337

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 5.11 NORME GENERALE DE IGIENĂ ALE COPILULUI 1-2 ANI SI ALE MEDIULUI SAU DE DEZVOLTARE Camera copilului. In general, se mentin aceleasi norme de igiena ca si la sugar. Imbracamintea. Copilul cu varsta cuprinsa de această vârstă devine din ce in ce mai activ, fapt care atrage dupa sine murdarirea, transpirarea mai rapida decat in primul an de viata. De aceea, hainele trebuie schimbate ori de cate ori este nevoie! Hainele trebuie sa fie pe masura copiulului, nu mai mari pe motiv “ca mai creste!” Orice haina mai mare poate fi un adevarat pericol pentru copil: se impiedica, isi prinde bratul in maneca, se rasuceste in jurul gatului. Hainele copilului se vor spala separat de cele ale adultilor. Atentie la incaltaminte: aceasta trebuie sa fie pe masura piciorului copilului. In situatia in care medicul de familie constata existenta platfusului, este de preferat sa utilizati ghetute cu talonete din fabricaţie. Somnul. Este absolut necesara asigurarea unui somn profound si de durata suficienta. Somnul copilului se imparte in somn de zi si de noapte, insa nu este obligatoriu sa doarma in timpul zilei. Nu este indicata trezirea copilului pentru a merge la toaleta! Controlul sfincterian. Copilul, in jurul varstei de 15 luni incepe sa aiba control sfincterian si abia la aceasta varsta trebuie sa incepeti sa il puneti pe olita. Nu mai devreme, caci riscati sa nu aveti nici un rezultat! Incercati sa il obisnuiti “curat” pe timpul zilei, insa nu trebuie sa va asteptati ca la 2 ani nu va mai trebui sa utilizeze scutecul de unica folosinta. Imbaierea copilului se va face zilnic, la aceeasi ora. Vasul pentru imbaiere va fi folosit numai pentru acest scop si va fi curatat si dezinfectat zilnic. Spre 2 ani putem utiliza dusul, folosind o stropitoare mai mica şi frumos colorată. Temperatura apei va fi de 37 grade, iar in lipsa termometrului, apa se va incerca prin intermediul fetei exterioare a antebratului persoanei care imbaiaza copilul. Igiena orala. Trebuie sa ajutam copilul sa invete sa se spele singur pe dinti. Pentru aceasta, trebuie sa aibe propria periuta si pasta de dinti, alaturi de periutele celorlati membrii ai familiei asistentului maternal profesionist, sa vada ca acesta se spala pe dinti in fiecare dimineata si seara. Activitatea fizica. Copilul are nevoie de multa miscare pentru dezvoltarea sa, fie ca merge la plimbare, fie ca se joaca cu diverse jucarii, urca sau coboara jocurile din parc. De multe ori nu are nevoie decat de suportul si sutinerea asistentului maternal profesionist, pentru a se simti in siguranta, in jocul sau.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 338

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 INTREBARI DE AUTO - CONTROL 1. Cum ajutam copilul sa-si dezvolte sentimentul de incredere in sine? 2. Ce achizitii noi face copilul in plan emotional, comportamental, al limajului si al motricitatii? 3. Care sunt nevoilespecifice acestei perioade de dezvoltare? 4. Cum stimulam prin joc dezvoltarea copilului, ce jocuri si jucarii sunt adecvate copilului? 5. Care sunt principalele momente in care apar crizele de adaptare ale copilului in aceasta perioada de varsta (1-2 ani)? 6. Care sunt principalele comportamente dififcile ale copilului si cum ar trebui sa reactioneze adultul in aceste situatii? 7. Sunt importante regulile si limitele pentru dezvoltarea copilului? Cum stabiliti aceste reguli si limite? 8. Cu cine si de ce trebuie sa colaborati in elaborarea unui meniu adecvat copilului cu varsta intre 1 - 2 ani? 9. Ce anume trebuie sa se regaseasca in dulapul pentru medicamente in situatia in care aveti in plasament un copil cu varsta cuprinsa intre 1 si 2 ani? 10. Cand este recomandata baia copilului cu varsta intre 1 si 2 ani? 11. Cum prevenim accidentele si cum ar trebui sa reactionam in cazul accidentarii copilului?

MESAJE CHEIE 1. 2.

Fiecare copil se dezvoltă în ritmul său. Intre 1 si 2 ani dezvoltarea copilului este dominata de: deprinderea si consolidarea mersului, comunicarea cu adultul si dezvoltarea sentimentului de incredere in sine. 3. Jocul este principala activitate a copilului si principalul mijloc de exploarare a mediului inconjurator. 4. Manifestările opozante şi agresive sunt (până la un punct), sunt parte componentă a unei dezvoltări normale. 5. Agresivitatea copilului poate avea mai multe cauze si este indicat ca asistentul maternal sa apeleze la specialişti (psihologi, psihiatri, educatori) pentru a primi sprijin cresterea si ingrijirea copilului. 6. Comportamentul asistentului maternal faţă de copil trebuie să fie un echilibru între permisivitate şi disciplină. 7. Regulile pentru copilul 1-2 ani trebuie sa fie simple, intelese de copil si sunt valabile doar in situatia in care au fost intelese de copil si in cazul in care sunt respectate de toata lumea. 8. Pentru o alimentatie sanatoasa a copilului cu varsta cuprinsa intre 1 si 2 ani, fiecare grupa de alimente trebuie sa fie in permanenta prezente in meniurile sale. 9. Aprecierea gravitatii semnelor si simptomelor in cazul imbolnavirilor copiilor este doar responsabilitatea medicului de familie! 10. In aceasta perioada, datorita dezvoltarii copilului, gama de potentiale accidente creste, copilul fiind mai mobil si mai curios in a descoperi mediul inconjurator.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 339

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008

MODULUL 9 OCROTIREA COPILULUI CU HANDICAP SESIUNEA 1 Recapitulare 3 ore 1.1 Recapitularea cunoştinţelor modulului sinteză 1.2 Nevoi individuale de asistenţă şi îngrijire ale copilului cu handicap 1.3 Particularităţi de dezvoltare ale copilului cu handicap SESIUNEA 2 4 ore 2.1 Programul individual de recuperare, reabilitare, integrare a copilului cu handicap 2.2 Tehnici specifice de îngrijire integrată a copilului cu handicap, utilizarea manevrelor de transport şi transfer ale copilului cu dizabilităţi 2.3 Practici recomandate pentru igena personală a copilului cu handicap, alcătuirea unui meniu în concordanţă cu particularităţile copilului cu handicap SESIUNEA 3 3 ore 3.1 Limbajele verbale, nonverbale şi a modalităţilor alternative de comunicare cu copilul cu handicap 3.2 Sexualitatea copilulului cu nevoi speciale, forme şi deprinderi de viaţă independentă

OBIECTIVE GENERALE

La finalul modulului participantii vor fi capabili să:
Identifice particularităţile de dezvoltare în raport cu tipul de handicap prezent
Cunoască tehnici specifice de îngrijire a copilului cu handicap, în raport cu nevoile individuale
Cunoască modalitatea de obţinere a certificatului de handicap şi de realizare a programului individual de recuperare, reabilitare şi integrare a copilului cu handicap
Cunoască principalele norme de igienă privind alimentaţia, vestimentaţia, locuinţa, îngrijirea corporală
Identifice principalele modalităţi de comunicare specifice fiecărui tip de handicap
Descrie etapele de formare a deprinderilor de viaţă independentă

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 340

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008

SESIUNEA 1 RECAPITULARE SESIUNEA 1 Recapitulare 1.1 Recapitularea cunoştinţelor modulului sinteză 1.2 Nevoi individuale de asistenţă şi îngrijire ale copilului cu handicap 1.3 Particularităţi de dezvoltare ale copilului cu handicap

3 ore

SESIUNEA 1.1 RECAPITULAREA CUNOŞTIINŢELOR MODULULUI SINTEZĂ NR. SESIUNII

SESIUNEA 1

SUBCAPITOL 1.1 Definirea principalelor concepte utilizate în domeniul protecţiei copilului cu handicap

CONTINUT
accesibilitate, adaptare, calitatea vieţii, cerinţe educative special, deficienţă, dizabilitate, excluziune, handicap, incluziune, integrare, incapacitate, participare, prejudecata, reabilitare, recuperare, şanse egale


deficienţe senzoriale
deficienţe motorii
deficienţe mentale
deficienţe de limbaj
tulburări comportamentale
deficienţe asociate 1.3 Analiza principalelor
congenitale sau dobândite cauze ale handicapului
prenatale, perinatale, postnatale
psiho-neurologice
psiho-sociale
asociate 2.1 Identificarea, Principiul socializării descrierea şi promovarea Principiul normalizării principiilor de lucru Principiul drepturilor egale privind copilul cu handicap Principiul interesului superior al copilului Principiul dezinstituţionalizării Principiul dezvoltării Principiul egalităţii şanselor Principiul asigurării serviciilor de sprijin Principiul intervenţiei timpurii Principiul asigurării unui climat familial optim Principiul participării 2.2 Enumerarea celor mai
legii: legea in vigoare 448/2006 importante acte normative
hotarâri guvernamentale din domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copiilor cu handicap 2.3 Prezentarea tipologiei
servicii cu caracter primar serviciilor sociale
servicii specializate specializate conform
servicii de îngrijire socio-medicală legislaţiei 1.2 Distingerea tipurilor de handicap

SESIUNEA 2

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 341

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 1.2 NEVOI INDIVIDUALE DE ASISTENŢĂ ŞI ÎNGRIJIRE ALE COPILULUI CU HANDICAP Pentru a asigura o dezvoltare armonioasă a copilului, trebuie mai întâi să identificăm care sunt nevoile copiilor şi apoi să stabilim care sunt tehnicile de asistenţă şi îngrijire adaptate nevoilor identificate. Literatura de specialitate descrie un model de dezvoltare ce se bazează atât pe nevoile individuale ale copilului cât şi pe abilităţile de tip parental pe care trebuie să le aibă asistentul maternal profesionist. De asemenea, toate acestea se realizează într-un mediu specific, cu anumite resurse comunitare.

Vom descrie principalele nevoi de dezvoltare din perspectiva copilului cu handicap, considerând că abilităţile de tip parental pe care trebuie să le aibă AMP sunt atinse pe parcursul întregului manual. De altfel, procedura de atestare a AMP, presupune inclusiv urmărirea unor criterii de tipul existenţei abilităţilor parentale. Amintim că descrierea detaliată a nevoilor de dezvoltare se regăseşte în Modulul 3. Astfel, nevoile de dezvoltare din perspectiva copilului cu handicap presupun următoarele nivele: 1. sănătate 2. dezvoltare emoţională 3. educaţie 4. identitate 5. relaţiile cu familia 6. dezvoltarea deprinderilor de viaţă independentă

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 342

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 1) sănătate – copilul cu handicap beneficiază de o evaluare medicală completă, cel puţin odată pe an. De asemenea, AMP trebuie să se prezinte la medic, ori de câte ori semnalează o modificare a stării de sănătate. Nevoile de sănătate pot fi grupate astfel: NEVOILE DE SANATATE ALE COPILULUI CU HANDICAP Tipuri de nevoi Tehnici de ingrijire Nevoia de alimentaţie şi AMP trebuie să se asigure că alimentele răspund hidratare normelor de calitate (prospeţime, culoare, miros, Alimentaţia copilului trebuie să gust) şi sunt în termenul de garanţie. De asemenea, respecte următoarele principii: alimentele trebuie să fie prezentate într-o formă
asigurarea aportului de vitamine şi atractivă pentru copil şi să i se respecte ritmul de de săruri minerale necesare hrănire. Trebuie să avem în vedere că există copii metabolismului normal, creşterii şi cu handicap pentru care procesele de masticaţie, de dezvoltării copilului; înghiţire sunt anevoioase astfel că AMP trebuie să
prevenirea unor boli de regim aibă răbdare şi să se adapteze ritmului copilului. alimentar, a unor carenţe alimentare; Dacă acesta refuză să mănânce în momentul în care noi îi propunem, trebuie să ţinem cont de cerinţele
asigurarea alimentaţiei raţionale lui, să încercăm să înţelegem de ce refuză respectând necesităţile cantitative şi alimentele şi să ne comportăm adecvat. calitative ale organismului;
asigurarea a trei mese principale pe zi şi două gustări între mese; Copilul va fi încurajat să participe la toate etapele
regim alimentar integral care să de pregătire, de servire şi de strângerea mesei, în conţină un raport echilibrat între măsura posibilităţilor sale. Masa se va desfăşura lipide, glucide şi proteine; într-un loc special amenajat şi nu se va permite
se recomnadă o dietă bogată în copilului să mănânce în alte zone în afara celei legume, fructe şi produse cerealiere şi stabilite. Dacă copilul este imobilizat la pat, se mai puţin bogată în carne şi grăsimi; recomandă servirea mesei pe o tavă.
se vor folosi cu moderaţie produsele zaharoase, sarea şi In ceea ce priveşte băuturile, se vor evita băuturile condimentele; cu conţinut ridicat de zaharuri, cele carbogazoase şi
regimul alimentar trebuie adaptat cele care conţin cofeină. vârstei copilului şi particularităţilor disfuncţionale, iar în cazul în care medicul recomandă un regim dietetic, acesta trebuie respectat cu stricteţe. Nevoia de excreţie AMP va urmări modul în care se realizează
de eliminare a urinei şi a materiilor eliminarea urinei şi a materiilor fecale, fiind atent la fecale consistenţa, frecvenţa şi cantitatea acestora,
trebuie să existe minim un scaun pe anunţând medicul ori de câte ori apare o modificare zi semnificativă la oricare dintre cei 3 indicatori amintiţi. Se va păstra cu stricteţe igiena zonelor intime, iar în cazul copiilor cu probleme de tranzit, se pot utiliza sonde de evacuare, pe care medicul specialist le va prezenta ca funcţionalitate. Pentru copiii care nu au control sfincterian, există scutece absorbante de mărimi diferite.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 343

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008

Nevoia de somn şi odihnă: Aceasta presupune existenţa unui orar de somn adaptat nivelului de vârstă al copilului. Nevoia de odihnă presupune:
reducerea zgomotului;
asigurarea confortului: temperatura adecvată, aerisirea camerei, poziţie comodă, igienă corporală, atenuarea durerii, etc;
asigurarea numărului optim de ore de somn;
spaţiul de dormit nu trebuie să cuprindă elemente care să distorsioneze odihna copilului (spre ex., computer, televizor etc.)

Nevoia de a se îmbrăca
protejarea corpului şi a temperaturii acestuia;
asigurarea intimităţii;
alegerea de îmbrăcămin te şi încălţăminte adecvată, în funcţie de sexul, vârsta, temperatura mediului şi talia copilului; Nevoia de mişcare
mişcarea asigură o dezvoltare armonioasă copilului, astfel că, în limita dizabilităţii, copilul este încurajat permanent să-şi diversifice mişcările;
se recomandă că acestea să se realizeze, pe cât posibil în aer liber;

Nevoia de recreere
are ca scop diminuarea stărilor de tensiune, crearea bunei dispoziţii, favorizarea socializării şi exersarea abilităţilor de comunicare

Nevoia de recuperare
se referă în special al nevoia de

In funcţie de tipul de handicap, există copii care vor învăţa mai greu să-şi controleze această nevoie, însă cu răbdare şî înţelegere copilul va învăţa. Dacă iniţial copilul de vârstă mică doarme 10-12 ore, adolescentul ajunge la 7-8 ore. Copilul va respecta orele de somn şi se va căuta să nu se depăşească ora de culcare mai târziu de orele 22.00. AMP trebuie să favorizeze existenţa ritualurilor adormirii: citirea unei poveşti, existenţa unei jucării drept companie de somn, consumul unei băuturi calde (lapte, ceai), etc. Se recomandă evitarea unei activităţi excitatoare şi a consumului de alimente ce conţin cofeină ( coca cola, ciocolată, etc). Copii nu vor fi obligaţi să doarmă după-amiaza, existând şi posibilitatea odihnei active. AMP va explica copilului fiecare manevră efectuată cu răbdare şi calm, acordând timp şi încurajând permanent copilul pentru a învăţa şi realiza singur deprinderile. Acesta poate avea un rol important în dezvoltarea deprinderilor de viată independentă, dar şi în educaţia estetică a copilului.

Copiii cu handicap îşi doresc să se mişte, să se joace la fel de mult ca şi ceilalţi copii, uneori compensând faptul că nu se pot mişca prin stereotipii, adică mişcări repetitive, (spre exemplu legănatul). Chiar şi în cazul copiilor imobilizaţi trebuie să existe un program de exerciţii care să se poate realiza la nivelul patului. AMP nu va râde de poziţiile defectuase ale copilului sau de mersul acestuia, ci îl va încuraja să se mişte cât mai mult şi cât mai diversificat. Copiii cu handicap simt nevoia să se bucure, să râdă sau să comunice ca orice alt copil. Sunt copii veseli şi sensibili şi AMP trebuie să creeze momente de bună dispoziţie şi relaxare. Nu uitaţi că jocul este principala activitate a oricărui copil, indiferent dacă are handicap sau nu. Copiii vor fi incantati dacă vă veţi alătura jocului lor. Poate este una dintre cele mai importante nevoi pentru copilul cu handicap, alături de nevoia de

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 344

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 recuperare fizică, dar şi a abilităţilor sociale

sănătate, deoarece dacă se urmează consecvent un program de recuperare coerent, există posibilităţi foarte mari ca acesta să-şi îmbunătăţească deficienţa – această nevoie este cea care diferenţiază aceşti copii de copiii fără handicap. Satisfacerea cu responsabilitate a acestei nevoi măreşte semnificativ şansa de recuperare şi integrare ale copilului

Tot în cadrul nevoilor de sănătate intră şi cele privind administrarea medicamentelor:







ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR Scop AMP are obligaţia să: prevenirea îmbolnăvirilor
respecte tratamentul prescris de medic; ameliorarea durerii
verifice calitatea medicamentelor, observând vindecarea bolilor integritatea, culoarea şi termenul de valabilitate al menţinerea sub supraveghere a acestora; simptomatologiei
respecte căile de administrare prescrise de medic;
respecte dozele, orarul succesiunea şi ritmul de administrare;
observe reacţiile copilului după administrare şi să informeze medicul cu privire la acestea;
explice copilului de ce urmeaza tratamentul respectiv, durata acestuia şi posibilele consecinţe.

2) dezvoltare emoţională şi comportamentală – în cadrul modulului 3 s-a explicat importanţa construirii unui ataşament sigur. In ceea ce priveşte dezvoltarea emoţională a copilului cu handicap, trebuia să precizăm că are o evoluţie specială, deoarece nevoia de securitate a acestor copii este mai mare decât a celorlalţi. Această nevoie este exacerbată pentru că realitatea pe care ei o percep le este nefavorabilă, nu li se potriveşte, poate fi chiar ostilă. Ei nu înţeleg, la început, de ce le este greu să facă anumite lucruri, iar celorlaţi copii nu. Nu înţeleg de ce oamenii se uită poate ciudat la ei şi nici de ce copii râd uneori de defectul lor. In concluzie, ca AMP trebuie să cunoaşteţi şi să înţelegeţi foarte bine aceste nevoi emoţionale. Autorul Jacques Salomé descrie 7 nevoi emoţionale de bază, după cum urmează: NEVOI EMOŢIONALE Nevoia de a fi valorizat

Nevoia de a se exprima

Nevoia de a fi înţeles Nevoia de a influenţa mediu Nevoia de a fi recunoscut

Crearea sentimentului că are o valoare şi un loc bine definit, că este important pentru cei din jurul lui, că prezenţa sau absenţa lui contează De a spune prin cuvintele lui, prin posibilităţile lui, prin mijloacele lui, pe care noi putem să le înţelegem sau nu, care sunt dorinţele lui, visele, aşteptările lui, dar şi temerile, tristeţile, fricile lui. Ca cei din jur să nu-l judece pentru ceea ce spune sau face, nevoia de a fi înţeles în registrul în care se exprimă De a demonstra că poate face ca lucrurile să se schimbe, că prezenţa lui are puterea de a modifica realitatea care-l înconjoară De a fi apreciat pentru ceea ce este, nu pentru ceea ce ar fi trebuit să fie, aşa cum este el, cu defectele şi calităţile lui

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 345

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 Nevoia de intimitate

Nevoia de a spera

De a avea un spaţiu şi un timp pe care să-l petreacă cu propria persoană, cu momente de singurătate, în care el să-şi gestioneze mai bine trăirile De a crede că în viitor va fi mai bine, că lucrurile au o evoluţie pozitivă, pentru a avea forţa de a urma toate procedurile medicale şi recuperatorii, precum şi pentru a suporta mai uşor dificultăţile cu care se confruntă

3) educaţie – copiii sunt încurajaţi să urmeze o şcoală normală. Insă în cazul dizabilităţilor auditive şi vizuale, există şcoli speciale care oferă metode şi tehnici de instrucţie adaptate dizabilităţii. Desigur că în cazul deficienţelor mentale, dacă coeficientul de inteligenţă al copilului nu permite frecventarea şcolii normale, acesta va fi îndrumat către şcolile speciale. In cazul copiilor imobilizaţi, legislaţia în vigoare permite frecevenţa redusă sau solicitarea învăţământului la domiciliu. De asemenea, normele legislative actuale oferă şi alte tipuri de învăţământ precum:
grupe sau clase speciale compacte, integrate în unităţi preşcolare sau şcolare de masă;
servicii educaţionale prin cadre didactice de sprijin;
şcolarizarea la domiciliu până la absolvirea studiilor liceale, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 de ani;
educaţia „la patul de spital”, pe perioada spitalizării;
alternative educaţionale – de tipul şcolilor private sau ONG-urilor. TIPURI DE UNITĂŢI ŞCOLARE Clase speciale integrate în învăţământul de masă Şcoală specială pentru copii cu deficit de intelect Şcoală specială pentru deficienţe de auz Şcoală specială pentru deficienţe de văz Şcoală specială pentru deficienţe motorii şi neuromotorii Şcoală specială de reeducare Şcoală specială pentru tulburări socio-afective Şcoală specială sanatorială şi preventorială Centru şcolar special Centru de educaţie specială Centru de pedagogie curativă şi terapii sociale Centru logopedic şcolar şi interşcolar In cadrul procesului de învăţământ, indiferent de nivelul acestuia, copii cu handicap au dreptul la: a. servicii educaţionale de sprijin - spre exemplu, professor de sprijin; b. dotarea cu echipament tehnic adaptat tipului şi gradului de handicap şi utilizarea acestuia; c. adaptarea mobilierului din sălile de curs; d. manuale şcolare şi cursuri în format accesibil pentru elevii cu deficiente de vedere; e. utilizarea echipamentelor şi softurilor asistive (spre exemplu, programele de voce pe care le folosesc persoanele nevăzătoare) în susţinerea examenelor de orice tip şi nivel. Copilul cu handicap are o dorinţă naturală de a progresa, de a evolua. Işi doreşte să-şi însuşească cât mai multe dintre comportamentele normale şi acesta este un punct foarte important pentru dezvoltarea lui. Pentru ca un copil să înveţe un comportament nou (indiferent dacă este un comportament legat de învăţarea şcoală sau recuperarea fizică), respectivul

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 346

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 comportament trebuie segmentat în paşi foarte mărunţi. Copilul cu handicap va învăţa fiecare etapă în parte, prin repetiţii succesive. Este adevărat, că pentru un copil cu handicap, numărul repetiţiilor poate fi mult mai mare decât în cazul copiilor fără handicap. Pentru fiecare etapă învăţată , copilul va fi recompensat şi încurajat să treacă la etapa următoare, dar numai după ce etapa anterioară a fost temeinic însuşită şi exersată. Dacă nu-şi va putea însuşi etapa următoare, deşi s-a insistat foarte mult, atunci înseamnă că a fost atins nivelul maxim de evoluţie al copilului în acel moment. Putem încerca reluarea învăţării, după o perioadă de timp, când considerăm că ar putea să-l însuşească. Totuşi, precizăm că în anumite deficienţe evoluţia este extrem de lentă, dar cu răbdare şi perseverenţă, se pot obţine rezultate, chiar şi în cazurile considerate foarte grave. 4) identitate – toţi copiii au dreptul la identitate, acest drept fiind garantat de art. 7 din Convenţia ONU a drepturilor copilului şi în art. 8 al legii 272/2004. Copiii cu handicap pot avea probleme legate de identitate. Identitatea se construieşte în bună măsură prin compararea cu cei din jur. In momentul când copilul cu handicap remarcă diferenţe semnificative între el şi ceilalţi, începe să pună diverse întrebări despre propria persoană: cine sunt? De ce sunt aşa? Ce calităţi/defecte am? Astfel de întrebări îl vor determina să se contureze, să se diferenţieze ca personalitate, de cei din jurul lui. Este un moment dificil şi care necesită susţinere emoţională şi încurajare, din partea dvs., arătându-i copilului părţile bune pe care el le are şi cum poate compensa handicapul existent. In cazurile dificile sau în situaţia în care credeţi că nu reuşiţi să faceţi faţă, puteţi apela la serviciile unui psiholog. 5) relaţiile familiale şi sociale – autorul mai sus amintit, respectiv Jacques Salome descrie şi cele 8 relaţii structurante din viaţa fiecărei persoane, deci implicit şi a celor cu handicap, după cum urmează:

Relaţia cu părinţii sau înlocuitorii acestora Relaţia cu divinitatea

Relaţiile amoroase, de cuplu Relaţia cu arta, cu frumosul

Relaţia cu mediu fizic

Relaţia cu anturajul

Relaţia cu el însuşi

RELATII STRUCTURANTE Este evident că aici este vorba de relaţia cu AMP, care trebuie să se bazeze pe încredere, ataşament, bună dispoziţie etc. De asemenea, AMP va încuraja şi dezvoltarea relaţiilor cu parintii naturali. Indiferent de cultul religios pe care-l practicăm, copilul cu handicap trebuie să aibă acces la informaţia de tip religios. Copiilor cu handicap li se va respecta religia părinţilor naturali. Devin pregnante în special în perioada adolescenţei, când şi adolescenţii cu handicap îşi doresc să dezvolte relaţii cu persoane de sex opus Mulţi dintre copiii cu handicap sunt extrem de sensibili şi demonstrează abilităţi reale în domeniul artei. De altfel, arta poate deveni nu numai un mijloc de relaxare, de crearea a buneidispoziţii, ci şi un mijloc terapuetic, prin care copilul cu handicap să-şi manifeste emoţiile şi snetimentele In special cu obiectele lui personale, dar şi cu natura. Copilul cu handicap are nevoie de un spaţiu al lui, un colţ cu obiectele lui personale, la care ţine şi care-l definesc Grupul de prieteni sau colegii de şcoală, sau colegii de suferinţă – de obicei se dezvoltă relaţii de prietenie cu copii care au şi ei o deficienţă, cunoscându-i fie în spital sau la centrele de recuperare, dar trebuie încurajaţi să dezvolte relaţii şi cu persoane fără dizabilităţi, pentru a facilita integrarea lor viitoare Este poate cea mai importantă dintre relaţiile de mai sus. Dacă

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 347

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 copilul cu handicap va reuşi să se simtă bine în corpul lui suferind, atunci are toate şansele să dezvolte relaţii armonioase şi pe celelalte paliere. Când este însă afectată relaţia cu propria persoană, şi celelalte relaţii vor fi defectuoase. 6) dezvoltarea deprinderilor de viaţă independentă – copilul va fi încurajat şi susţinut să-şi dezvolte deprinderile de viaţă independentă, care vor fi abordate mai detaliat în capitolul 3.2.2.

RETINETI: 1. Încercaţi să vă concentraţi asupra răsplătirii copilului, şi nu asupra pedepsirii lui. Pedepsiţi copilul cât mai rar posibil. Răsplătiţi-l cât mai des posibil: reacţionaţi în mod pozitiv, acordaţi-i atenţie etc. Este mai bine să răsplătiţi mai des un comportament pozitiv şi să găsiţi metode alternative de recompensare. Răsplătind copilul în mod frecvent, veţi asigura o relaţie bună cu acesta. Copilul dumneavoastrå va dobândi o mai mare încredere în sine şi va începe să repete comportamentele pozitive. 2. Reacţionaţi imediat la un comportament nedorit al copilului. 3. Uneori veţi tinde să vă pierdeţi cumpătul. Este mai bine să-l trimiteţi în altă cameră pentru o vreme, ca să vă puteţi calma. Această măsură nu ar trebui să dureze prea mult. 4. În privinţa copiilor este important ca de fiecare dată când unui copil îi interziceţi să facă ceva, să arătaţi şi modelul comportamental dezirabil. Spre exemplu, nu ai voie să te joci în bucătărie, dar ai voie să te joci în camera ta. 5. După ce îi aplicaţi copilului o măsură de disciplină, este important să vă găsiţi timp să vă împăcaţi cu el. V-aţi supărat pentru că a făcut ceva rău, nu pentru că este un copil rău. Nu trebuie să confundaţi un comportament negativ, cu personalitatea copilului. Spre exemplu, dacă făcut o prostie, nu înseamnă că este prost. Din nevoile de dezvoltare se desprind şi nevoile de îngrijire care vor fi descrise în capitolele următoare. Desigur că acestea sunt individualizate pentru fiecare copil, în funcţie de tipul de handicap, dar şi de modul de cooperare al acestuia. Astfel vor fi copii cu handicap care vor accepta relativ uşor ajutorul AMP, dar vor fi şi copii care vor refuza să fie ajutaţi, din dorinţa de a demonstra că handicapul lor nu este o pierdică pentru ei. Astfel de excese de independenţă se vor manifesta şi în perioada adolescenţei, ca şi pentru copiii fără dizabilităţi.

RETINETI: „Copilul are dreptul la respectarea personalităţii şi individualităţii sale şi nu poate fi supus pedepselor fizice sau altor tratamente umilitoare ori degradante. Măsurile de disciplinare a copilului nu pot fi stabilite decât în acord cu demnitatea copilului, nefiind permise sub niciun motiv pedepsele fizice.” (leg. 272/2004, art. 28, alin.1 şi 2)

SESIUNEA 1.3 PARTICULARITĂŢI DE DEZVOLTARE ALE COPILULUI CU HANDICAP Pentru o evidenţiere clară a particularităţilor copilului cu handicap în funcţie de tipologia handicapului, am recurs la prezentarea sub formă tabelară:

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 348

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 PARTICULARITATI MOTORII
se pot constata o serie de modificari in plan fizic, la nevăzători, prin poziţii vicioase ale corpului;
dificultăţi de coordonare ale corpului şi a coordonării vizual-motorii;
la nevăzători se remarcă balansări ale corpului sau ale capului;
dificultăţi în mişcare şi împrecizie;


întârzieri în dezvoltarea mersului, apar dificultăţi de ritm şi de coordonare, dar, în general, dezvoltarea fizică nu este afectată;
dificultăţi de echilibru şi ale ţinutei;


dacă nu există şi alte deficienţe, dezvoltarea fizică este relativ normal;


abilităţile lui sunt mai scăzute decât cele ale unui

PARTICULARITATI COGNITIVE DEFICIENŢE DE VEDERE
deşi dezvoltarea intelectuală este normală la început, cu timpul datorită lipsei de stimulare intelectuală se remarcă un decalaj de 1 an, la nivelul intelectului, însă spre sfârşitul claselor gimnaziale diferenţele se sting;
se lucrează cu material în relief pe care ei să-l recunoască cu mâinile;
memoria joacă un rol foarte important şi se autoeducă – vor învăţa să-şi găsească rapid repere pentru a se orienta;
se dezvoltă în special memoria tactilă; dacă memoria nu este educată, se poate concentra pe detalii nesemnificative; DEFICIENŢE DE AUZ
mai ales înainte de demutizare (procedeu prin care surdo-mutul învaţă anumite cuvinte), se observă un decalaj, în special la nivelul gândirii;
predomină memoria vizuală şi cea afectivă; DEFICIENŢE DE LIMBAJ
dezvoltare intelectuală este afectată datorită legăturii dintre gândire şi limbaj;
gândire greoaie, dar prin exerciţiu poate compensa;

DEFICIENŢE MENTALE
ritmuri diferite de maturizare psihică;

TRASATURI DE PERSONALITATE
există un grad redus de maturizare social, mai ales ca urmare a atitudinii supraprotective a familiei;
există o instabilitate emoţională – trec uşor de la o stare la alta;
sunt timizi, comunică mai greu;
se simt inferiori faţă de alte persoane;


este asemănătoare celei cu deficit de vaz;
instabilitate emoţională şi impulsivitate determinate de relaţionarea dificilă între ei şi cei cu auz normal;


instabilitate emoţională;
irascibilitate;
încredere scăzută în sine;
se concentrează excesiv pe formă de exprimare a limbajului şi mai puţin pe conţinut;
au o anumită rigiditate psihică şi comportamentală;
au o disponibilitate redusă spre comunicare;
imaturitate afectivă, corespunzătoare gradului de

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 349

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008
rigiditate mentala în planul reprezentărilor, a operaţiilor gândirii, a conduitelor verbale;
limbajul se dezvoltă mai târziu, este sărăcăcios, repetă mult cuvinte;
imaginaţie slabă, singurele producţii sunt confabulaţiile şi minciunile;
memorie mecanică, simplistă, calitativ subfuncţională; DEFICIENŢE NEUROMOTORII
lipsa sau insuficienta
dezvoltarea intelectuala e coordonare psiho-motorie; corespunzatoare varstei, uneori peste medie,
control al miscarilor inteligenta apare ca un mijloc deficitar;
mersul este în bună măsură de compensare în cele mai multe dintre cazuri; afectat;
pot aparea structuri motori
foarte multi dintre ei, in stereotipe, atitudinii posturale special cei care au nivel defectuoase, miscari de intelectual peste medie, sunt perseverare (tremur); foarte sensibili şi traiesc
deprinderile legate de foarte dramatic consecintele şcoală sunt deficitare; deficientei lor; copil normal;
va sta mai greu în şezut, va merge mai târziu;
dificultăţi în însuşirea deprinderilor de viaţă independenta, în acord cu gradul deficienţei;
echilibru instabil, dificultăţi de ritm, de adaptare a amplitudinii mişcării la sarcină, de coordonare;
pot să apara stereotipii;

afectare mentala;
personalitate afectată pe toate paliere, imagine de sine aproape inexistentă;
instabilitate emoţională, relaţionare dificilă;
capacitate redusă de înţelegere şi comunicare;


procesualitatea psihica e normala;
e afectata mai ales imaginea de sine;
din cauza tulburarilor psiho-motorii, au loc dificultati in orientare, organizarea si structurarea spatiului temporal;
dezvolta complexe de inferioritate, iar in cazul unor esecuri se manifesta agresiv, impulsiv, cu ostilitate; DEFICIENŢE COMPORTAMENTALE
nu se înregistrează
pot fi la nivelul vârstei
indice ridicat de nevrozis; modificări la nivelul cronologice, in ceea ce
grad redus al sociabilitatii; dezvoltării motorii, ca urmare priveste nivelul intelectual;
iritabilitate; a existenţei unei tulburări de
pot avea alterate anumite
lipsa increderii in sine; funcţii cognitive în raport cu comportament;
autoreglaj si autocontrol diagnosticul existent: spre slab; exemplu, ADHD – tulburarea
atitudini alterate faţă de funcţiei atenţiei; sine, oameni, viitor;
agresivitate, anxietate;
tulburari hiperactive;
se particularizeaza in functie de diagnostic.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 350

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 Există numeroase prejudecăţi privind persoanele cu handicap, poate ar fi necesar să ne amintim câteva dintre acestea: MIT Persoanele cu dizabilitati reprezinta cel mai mic segment din populatia Romaniei. Dizabilitatea este o conditie patologica neobisnuită. Dizabilitatea afectează familiile altor persoane.

Dizabilitatea este în special o problemă a persoanelor vârstnice.

Majoritatea persoanelor cu dizabilităţi sunt fie utilizatori de fotoliu rulant, fie nevăzători, fie surzi. Persoanele cu dizabilităţi nu sunt integrate pe piaţa muncii deoarece dizabilitatea îi impiedică să muncească. Persoanele nevăzătoare sau surde, care au paralizie cerebrala, tetraplegie sau altă deficienţă severă nu pot fi angajate în locuri de munca obisnuite.

REALITATE Persoanele cu dizabilitati reprezinta cel mai numeros grup minoritar din Romania (aproape 13% din populaţia ţării). Dizabilitatea este o parte normala a vietii, experimentata aproape de oricine, in special la vârsta bătrâneţii. Aproape o treime din familiile romanilor are cel putin un membru persoană cu dizabilitati. Dizabilitatea afectează orice familie la un moment dat (un picior in ghips, un accident vascular etc) 72,25% dintre persoanele cu dizabilităţi înregistrate în România aparţin grupei de vârsta sub 65 de ani 58,25 % au vârsta cuprinsă între 19 şi 65 de ani 14,15% au vârsta sub 19 ani. Majoritatea deficientelor sunt foarte putin vizibile. Bolile de inimă sau alte boli interne sunt dintre cele mai des întâlnite cauze care produc scăderea mobilităţii. Multe persoane cu dizabilităţi lucrează şi multe altele ar putea să muncească dacă li s-ar oferi locuri de muncă accesibilizate. Un programator nevăzător poate folosi un computer prevăzut cu un sintetizator de voce. Un funcţionar surd poate comunica cu clientii folosind un mecanism de telecomunicatii. De asemenea, în centrele de recuperare pot fi găsiţi ca maseuri. O persoană cu paralizie cerebrală se poate deplasa la locul de munca folosind un fotoliu rulant electric şi poate comunica cu colegii folosind o tastatura specială sau un sintetizator de voce. Majoritatea limitarilor funcţionale pot fi depăşite cu ajutorul tehnologiei asistive. Persoanele cu dificultăţi de învăţare muncesc şi, cu ajutorul serviciilor de suport, aceste persoane reusesc să-şi păstreze slujbele permanente şi plătite. 79% din adulţii cu dizabilităţi care nu lucrează ar prefera să fie încadraţi în câmpul muncii.

Persoanele cu dificultăţi de învăţare sau alte deficienţe mintale nu pot menţine un loc de munca stabil. Persoanele cu dizabilităţi primesc ajutoare financiare de la stat şi, din aceasta cauză, nu mai vor să muncească. Dizabilitatea este o problema pur Dizabilitatea este o problema ce ţine de drepturile omului. medicală. Este vorba de dreptul persoanelor cu dizabilităţi la o viată independentă. Integrarea copiilor cu dizabilităţi în In tările în care există aceasta experienţă, profesorii şi învăţământul de masă reduce părinţii au fost de acord că educaţia incluzivă aduce standardele educationale. beneficii atât elevilor cu dizabilităţi, cât si colegilor lor.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 351

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 Dacă faci o rampă la o cladire ai Barierele fizice şi arhitecturale care împiedică accesul unei rezolvat problema accesibilităţii persoane cu dizabilităţi într-o clădire sunt mult mai persoanelor cu dizabilităţi. complexe şi includ: accesul pe holuri, săli, etaje superioare, grupuri sanitare, etc. Facilitatile de accesibilizare sunt Facilitatile de accesibilizare sunt folosite de mai multe folosite numai de o categorie mică de categorii de persoane: persoane cu mobilitate redusă persoane. (permanentă sau temporară), mame cu copii în cărucior. Societatea în ansamblul ei pierde de fiecare dată când un individ este împiedicat să iasă din casă, să se ducă la serviciu, să-şi facă cumpărături, să apeleze la servicii bancare sau să mănânce la restaurant. Persoanele cu dizabilităţi – aproape 13% dintre români – au aceleasi drepturi fundamentale la independenţa şi la deplina participare în societate ca orice altă persoană. Oamenii de afaceri pot da faliment Barierele arhitecturale existente trebuie înlăturate atunci dacă sunt fortaţi să înlăture barierele când acomodarea este “realizabilă”. Construcţiile noi sau arhitecturale. cele renovate pot fi uşor accesibilizate încă din faza de proiectare la o fracţiune din costul necesar înlăturării barierelor fizice deja existente. Persoanele cu dizabilităţi, constituie, de asemenea, o categorie însemnată de potenţiali clienţi pentru multe afaceri sau servicii Persoanele cu dizabilităţi nu utilizează Dacă sistemul de transport în comun ar fi accesibil, numărul sistemul de transport în comun, deci persoanelor cu dizabilităţi care-l folosesc ar creşte accesibilizarea acestuia este inutilă. considerabil. Prea multe locuri de parcare sunt In special în parcarile mari, numărul legal al locurilor de rezervate pentru persoane cu parcare accesibilizate este cu mult mai mic decât necesarul. dizabilităţi. Sursa: site ONPHR MESAJE CHEIE

1. Nevoile emoţionale ale unui copil cu handicap sunt mai mari decât cele ale unui copil fără handicap 2. Copilul cu handicap are o dorinţă naturală de a evolua, progresa şi trebuie încurajat în acest sens 3. Fiecare tip de deficienţă presupune anumite trăsături psiho-motorii distincte, ce vor influenţa dezvoltarea ulterioară a personalităţii 4. Există numeroase prejudecăţi privind copilul cu handicap, care nu au susţinerea realităţii

AUTOEVALUARE

1. Copii cu deficienţă de auz au şi deficit de intelect? 2. Care dintre tipurile de handicap necesită cea mai atentă îngrijire? 3. Cât la sută din populaţia României o reprezintă persoanele cu handicap? 4. Ce presupune relaţia cu divinitatea?

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 352

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008

SESIUNEA 2 SESIUNEA 2 4 ore 2.1 Programul individual de recuperare, reabilitare, integrare a copilului cu handicap 2.2 Tehnici specifice de îngrijire integrată a copilului cu handicap, utilizarea manevrelor de transport şi transfer ale copilului cu dizabilităţi 2.3 Practici recomandate pentru igena personală a copilului cu handicap, alcătuirea unui meniu în concordanţă cu particularităţile copilului cu handicap

SESIUNEA 2.1 PROGRAMUL INDIVIDUAL DE RECUPERARE, REABILITARE, INTEGRARE A COPILULUI CU HANDICAP 2.1.1 Obţinerea certificatului de handicap Incadrarea în grad şi tip de handicap a copiilor cu handicap se face de către Comisia pentru Protectia Copilului, care reprezintă organul de specialitate al Consiliilor Judeţene, după caz, ale Consiliilor Locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti. Criteriile medico-psihosociale pe baza cărora se stabileşte încadrarea în grad de handicap sunt aprobate, conform Ordinului Ministrului Sănătăţii şi Secretariatului de Stat al Secretariatului de Stat pentru Persoane cu Handicap nr.39/11/2000 privind înfiinţarea comisiilor de expertiză medicală a copilului cu handicap şi aprobarea criteriilor medicale de încadrare a copilului cu vârste cuprinse între 0-18 în categorie de handicap. Etapele obţinerii certificatului de handicap: 1. Depunerea unei cereri prin care solicitati eliberarea unui certificat de handicap – se completează o cerere tip la sediu Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului de pe raza teritorială a domiciliului. Actele care trebuie anexate, în copie xerox, cererii adresate Comisiei pentru Protecţia Copilului în vederea eliberării certificatelor de încadrare într-un grad de handicap şi de orientare şcolară:
fişa psihologică de la specialistul care evaluează copilul;
traseul educaţional de la psihopedagogul care evaluează copilul;
ancheta socială. Toate acestea vor fi depuse la Serviciul de Evaluare Complexă (SEC), care are obligaţia să verifice îndeplinirea condiţiilor privind încadrarea copilului într-un grad de handicap şi orientare şcolară/profesională a acestuia, să întocmească raportul de evaluare complex, să întocmească planul de recuperare al copilului cu dizabilităţi, precum şi planul individualizat de protecţie al acestuia. De asemenea, SEC propune Comisiei de Protectie a Copilului următoarele variante:
încadrarea copilului într-o categorie de persoane cu handicap;
orientarea şcolară;
după caz, stabilirea unei măsuri de protecţie; 2. Evaluarea - asistentul social care va prelua cazul, va stabili împreună cu dvs:
data evaluarii;
locul în care se va desfaşura (există posibilitatea evaluării la domiciliu pentru copiii nedeplasabili);

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 353

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008
actele ce sunt necesare pentru întocmirea dosarului. La data şi locul stabilit, copilul va fi evaluat din punct de vedere al tulburarilor functionale (stabilite prin evaluarea medicală făcută pe baza dignosticului medicului specialist curant) şi al stadiului de evoluţie, de complicaţii în activitatea şi participarea socială (prin evaluarea psiho socială). 3. Intocmirea dosarului şi depunerea lui la comisia pentru protecţia copilului - în urma evaluării complexe se stabileşte severitatea handicapului, iar dosarul care contine şi raportul final de evaluare complex, întocmit de serviciul de evaluare complexă, va fi înaintat comisiei pentru protecţia copilului. Acte necesare dosar:
dosar cu şină
certificat de naştere copil (copie)
bi/ci asistent maternal (copie)
certificat medical tip a5 eliberat de către medical specialist din cadrul centrelor medicale acreditate (ambulatorii de specialitate sau spitale)
hotărârea de plasament
bilete de ieşire spital (copie)
analize medicale (în copie, daca este cazul) Dosarul este înaintat comisiei pentru protecţia copilului, acesta îl analizează şi eliberează o hotărâre cu anexele:
certificat de încadrare in grad de handicap;
certificat de orientare profesionala;
plan individual de servicii pentru reabilitare şi integrare sociala. 4. Reevaluare - solicitantul revine pentru obţinerea certificatului de încadrare în grad de handicap cu 30 de zile înainte de data expirări hotărârii anterioare sau în cazul modificării stării de sănătate.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 354

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 2.1.2 Planul individual de recuperare, reabilitare, integrare a copilului cu handicap Odata cu emiterea certificatului de încadrare în grad şi tip de handicap, Serviciul de Evaluare Complexă are obligaţia de a elabora Programul individual de recuperare, reabilitare şi integrare socială a copilului cu handicap, ca parte integranta a Planului Individual de Protecţie. Pentru elaborarea Programului individual de reabilitare şi integrare socială, se va colabora cu persoana cu handicap sau cu reprezentantul legal al acesteia, în cazul nostru, dvs.

RETINETI: Scopul recuperării constă, pe de o parte, în valorificarea la maxim a posibilităţilor de revitalizare a structurilor funcţionale alterate şi, pe de altă parte, în antrenarea structurilor neafectate pentru a crea şi consolida comportamente şi abilităţi noi, în compensarea celor deficitare. AMP sprijină copilul cu handicap în desfăşurarea programului individual de recuperare în locuinţă sau în afara acesteia, în comunitate şi astfel este necesar să cunoască şi să acceseze resursele şi facilităţile din comunitate privind serviciile de recuperare. In acest sens, AMP poate solicita Comisiei o listă cu datele de contact şi localizarea centrelor în care se poate realiza Planul de recuperare. In ceea ce priveşte integrarea, este recomandat ca AMP să:
Identifice modalităţi de integrare activă în comunitate: spre exemplu, centrele pe care le poate frecventa, specialiştii pe care-i poate consulta, organizaţiile nonguvernamentale din comunitatea în care locuieşte
Participe la activităţile legate de integrarea copilului la viaţa socială
Sprijine menţinerea relaţiilor copilului cu prietenii, anturajul şi stimulează dezvoltarea de noi relaţii
Solicite sprijin în rezolvarea situaţiilor de neadaptare a copilului la viaţa social Planul de recuperare se pune în practică în centrele de recuperare, AMP având obligaţia să îndeplinească sarcinile care sunt menţionate în acesta. Din păcate, unui copil cu handicap nu-i sunt suficiente cele câteva ore de recuperare care se desfăşoară într-un centru de recuperare, astfel încât, pentru ca rezultatele să fie semnificative, este recomandat ca AMP să desfăşoare procedurile de recuperare, în măsura posibilităţilor, şi acasă, dar numai la recomandarea strictă a specialişlor. Recuperarea copilului cu handicap este un proces îndelungat, continuu şi este evident faptul că nu poate fi realizat integral în unităţile medicale. Din aceasta cauză se pune problema organizării activităţilor de recuperare la domiciliu.

RETINETI: AMP nu va aplica nici o tehnică de recuperare fără acordul specialistului şi numai după ce îşi însuşeşte temeinic tehnicile de lucru! AMP va colabora cu specialiştii care se ocupă de copil şi astfel îşi va însuşi tehnicile de lucru pe care acesta le solicită. Precizăm că, în cazul copiilor cu dizabilităţi, care au o nevoie permanentă de recuperare, există riscul ca la un moment dat să dezvolte atitudini de respingere sau chiar agresive legate de programul de recuperare, datorită uzurii, lipsei progresului sau a progresului lent, a oboselii etc. Pentru a evita astfel de manifestări, se recomandă ca momentele în

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 355

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 care se fac exerciţiile de recuperare, să fie momente agreabile, pe care copilul să le dorească, să le aştepte cu încântare. In acest sens, putem alterna exerciţii de recuperare, cu momente de joc şi de bună dispoziţie, muzică etc. De asemenea, recompensarea copilului poate fi un puternic vector motivaţional. In funcţie de handicapul copilului, poate fi necesară intervenţia unuia sau, de cele mai multe ori, a mai multor specialişti – kinetoterapeuţi, logopezi, psiho-pedagogi, maseuri, psihologi, terapeuţi specializaţi în diverse forme de terapie (art-terapie, terapie ocupaţională, ludo-terapie etc). Astfel, se poate forma în jurul copilului o echipă pluridisciplinară, care, împreună cu dvs., să contribuie semnificativ la realizarea Planului de recuperare. Este extrem de important ca AMP să respecte cu sfinţenie recomandările specialiştilor din cadrul echipei pluridisciplinare, să colaboreze cu aceştia şi să-i informeze cu privire la evoluţia copilului.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 356

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 2.2 TEHNICI SPECIFICE DE ÎNGRIJIRE INTEGRATĂ A COPILULUI CU HANDICAP, UTILIZAREA MANEVRELOR DE TRANSPORT ŞI TRANSFER ALE COPILULUI CU DIZABILITĂŢI 2.2.1 Tehnici specifice de îngrijire integrata a copilului cu handicap Deficienţă vizuală

RETINETI: Copilul cu deficienţe vizuale „vede” cu mâinile, astfel întrega realitatea înconjurătoare trebuie să treacă prin mâinile lui. In funcţie de gradul de afectare a capacităţii vizuale, copiii cu o astfel de deficienţă se adaptează cu mai multe sau mai puţină dificultate. Copiii nevăzători sunt dependenţi de însoţitori, însă în spaţiile cunoscute se descurcă excelent. Explicaţi copilului zgomotele pe care le aude, denumiţi-le clar şi precis, pentru ca în timp, să diferenţieze sursa şi natura zgomotelor. De aceea, ori de câte ori mergeţi cu copilul într-un spaţiu, încăpere nouă, oferiţi-i cât mai multe detalii verbale despre dimensiunile camerei, despre posibilele obstacole, depre zonele de acces sau neaccesibile şi dacă este posibil, lăsaţi copilul să pipăie principalele elemente ale camerei, sub supravegherea şi îndrumarea voastră, pentru a-şi crea harta mentală a spaţiului în care se află. In felul acesta, diminuaţi considerabil frustrarea copilului, nesiguranţa pe care o resimte şi gradul lui de dependenţă.

RETINETI: Invăţaţi copilul ca în timp să-şi formuleze propriul lui set de întrebări, care să-i permită cea mai rapidă formă de adaptare la un spaţiu nou. De exemplu: „Suntem într-o cameră nouă, la un pas în faţa ta se află o masă cu scaune, în drepta mesei un dulap, iar după dulap fereastra. In stânga mesei se află o canapea şi un lampadar, iar în centrul camerei este un covor oval” Pe măsură ce copilul creşte, va fi capabil să aprecieze distanţele, astfel că descrierile iniţiale vor putea face referire şi la distanţe măsurabile (spre ex., „la 1m în dreapta se află televizorul şi o jumătate de metru mai la stânga este un fotoliu”). El trebuie învăţat să-şi concentreze memoria pe detalii semnificative şi să-şi dezvolte la maxim celelalte simţuri de care dispune. De asemenea există produse proiectate să ajute nevăzătorii şi persoanele cu vedere slabă, spre exemplu instrumente auditive şi verbale, maşini de citit, sisteme de scanare/citire a documentelor, cititoare electronice de cărti, instrumente Braille, instrumente de transcriere şi traducere Braille, instrumente de vizualizare marită a ecranului, suporturi pentru cărti, sisteme manuale şi electrice pentru întors pagina, taste mari pe aparatele telefonice, telefoane speaker, cărti cu litere tipărite mari, cărti audio, programe pentru computer etc. Din fericire, există foarte multe cărţi audio pentru copii, iar editurile au început să editeze numeroase volume şi în varianta audio. O altă sursă abundentă este internetul unde se pot găsi informaţii pe toate gusturile şi pentru toate vârstele.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 357

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 Recomandări:
Camera copilului trebuie să conţină mobilierul strict necesar, pentru nu îngreuna accesul acestuia;
Se vor evita piese de mobilier colţuroase, iar în cazul în care acestea există, colţurile vor fi „îmbrăcate” într-un material moale;
Se vor evita piese de mobilier sau elemente decorative fragile (de ex. bibelouri, vaze etc), care se dezechilibrează uşor;
Se va păstra o ordine cât mai clară a obiectelor de bază, pentru a fi uşor găsite de copil (de ex. în raftul stânga sus sunt şoseţii, iar în stânga jos maieurile);
In cazul în care copilul doreşte o veselă personificată, oferiţi-i una cu elemente în relief, pe care el s-o poată identifica uşor
Când vreţi să ajutati copilul cu deficienţe vizuale să se aşeze pe un scaun, oferiti-i indicatii verbale (scaunul la stanga sau în dreapta sau în spatele tău etc.) şi puneti mâna copilului pe spătarul sau pe bratul scaunului, astfel încât să-l repereze uşor şi rapid.
În cazul în care copilul prezintă o dublă deficienţă (vizuală şi auditivă), făceţi-vă cunoscută prezenţa atingâng uşor umărul sau braţul copilului Deficienţă auditivă RETINETI: Copiii cu deficienţe auditive au, de obicei, intelect normal, astfel că scopul principal al integrării acestor copii este demutizarea, labiolectura, pentru a facilita relaţionările acestuia cu ceilalţi oameni Puţină lumea ştie faptul că aceşti copii pot percepe anumite vibraţii cu celelalte părţi ale corpului (mâinile, picioarele, faţa), astfel că nu puţine au fost cazurile de copii cu deficienţe care au putut dansa, nu pentru că aud muzica şi pentru că simt ritmul. Activitatea specifică privind integrarea este demutizarea (sunete – silabe - cuvinte); un gest este polisemantic (gestul pentru mama înseamnă şi frumoasă şi fată); ei înteleg contextul mimicogestual, bazându-se în comunicare pe acesta, astfel, cu ajutorul specialiştilor îşi însuşesc lobiolectura - perceperea mişcărilor faciale sau citirea de pe buze. Pentru îmbunătăţirea acuităţii auditive există produse special proiectate. Includ instrumente asistive pentru ascultare, sisteme de amplificare cu infrarosu, sisteme audio/FM, amplificatoare FM, amplificatoare TV, decodoare TV, sisteme de alertare si semnalare vizuala, sisteme de alertare tactila, telefoane adaptate, etc. Deficienţa neuro-motorie Vizează reeducare motorie, mobilizarea motorie a segmentelor valide, cercetarea defectelor fizice şi a posturilor deficitare. Optimizarea integrării persoanelor cu deficienţe neuro-motorii presupune şi amenajarea spaţiului şi iată câteva recomandări:
Camera trebuie să aibă ce puţin 150 cm între pat şi un alt obstacol (perete, alt pat, mobila, pentru a putea permite transferul din scaunul rulant);
Toaleta trebuie să fie, dacă este posibil, separată de baie, pentru că un copil cu handicap are nevoie în acest caz de mai mult timp decât o persoana fără handicap;

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 358

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008
Sunt recomandate barele de susţinere adaptate individual, dar standardul este de maxim 100 cm deasupra solului, în cazul în care copilul nu se deplasează singur;
Toate uşile, chiar şi cea de la balcon nu trebuie să aibă prag. Accesul în interiorul încăperii ar trebui să fie la acelasi nivel cu podeaua. Pragurile putin ridicate şi rotunjite nu constituie un obstacol;
Rampa de acces trebuie să aibă o înclinare de maxim 6%;
Accesul în locuinţă nu trebuie să fie blocat de alte obiecte (vase cu flori, decoratiuni) mai ales în locul în care se schimbă direcţia de deplasare;
Uşa de intrare în imobil trebuie să se deschidă spre interior şi să aibă 90cm lăţime.
Când vă plimbaţi trebuie să vă adaptaţi ritmul mersului în funcţie de ritmul copilului
Atunci când vreţi să ieşiţi într-un loc nou, asiguraţi-vă mai înainte că există spaţii corespunzătoare pentru a asigura accesul liber pentru toată lumea şi în felul acesta evitaţi expunerea copilului la situaţii jenante În anumite situaţii este necesară înlocuirea sau substituirea părţilor corpului care lipsesc sau funcţionează incorect cu membre artificiale sau cu orteze (atele, proteze, orteze pentru picioare, etc). Deficienta mentala Activităţile de tip integrativ presupun joc, stimulare cognitivă cât permite deficienţa mentală, uzând de pârghiile afective şi întăririle pozitive, stimularea perceptivă, cognitivă, învăţarea şi corectarea limbajului. Desigur că în funcţie de gradul deficienţei, integrarea se va realiza diferit. Pentru copiii cu o deficienţă mentală uşoară se poate lucra la nivelul unui copil normal, dar crescând numărul repetiţilor, pe când în cazul unui deficienţe severe, nu va fi suficientă doar creşterea numărului de repetiţii, ci şi adoptarea unor tehnici specifice de învăţat. Totuşi, în situaţiile extreme, copiii nu obţin rezultate notabile. Tulburari comportamentale Scop îngrijirii integrate a copiilor cu tulburări de comportament este stingerea comportamentelor negative, dezvoltarea unor comportamente dezirabile social şi anihilarea comportamentelor deviante. Se pare că cele mai eficiente tehnici sunt cele comportamentale, prin care se întăresc comportamentele pozitive şi se ignoră sau se sancţioneză (nu se pedepsesc) comportamentele negative. Copiii vor învăţa treptat să-şi controleze comportamentul şi să se adapteze adecvat situaţiilor. 2.2.2 Utilizarea manevrelor de transport şi transfer ale copilului cu dizabilităţi neuromotorii. Instrumente pentru mobilitate si transport Există produse care ajuta persoanele cu dizabilitati neuro-motorii să se miste in mediul lor si le ofera independenta in transportul personal. Acestea includ cadre metalice si suporturi pentru sedere in picioare, instrumente pentru transfer, lifturi speciale care urmeaza balustrada scarii, scootere, carucioare si tri-cicluri, biciclete adaptate, rampe, scaune pentru calatorie, centuri de siguranta adaptate, comenzi speciale pentru conducere auto, vehicule tranformate, lifturi pentru carucioare si pacient, compartimente speciale pentru carucior, etc. Sub-categoriile uzuale sunt:
Instrumente ambulatorii - Includ bastoane, accesorii pentru baston, carje, cadre metalice, accesorii pentru cadre, etc.
Scootere si carucioare actionate electric
Carucioare. Vehicule adaptate - Includ sisteme pentru portarea in cabina, autoturisme si camionete conventionale, comenzi adaptate pentru conducere auto, comenzi manuale, rampe, lifturi, corsete pentru copil, etc.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 359

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 Legislaţia actuală şi în special leg 448/2006, prevede norme clare prin care se doreşte accesibilizarea persoanelor cu handicap (respectiv Cap IV Accesibilitate – leg 448/2006), pe toate paliere sociale; transportul în comun, feroviar, accesul în instituţiile publice, în bănci, în instituţiile sanitare etc. RETINETI: Toate manevrele de transfer şi transport trebuie să asigure permanent confortul şi siguranţa copilului cu handicap.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 360

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 2.3 PRACTICI RECOMANDATE PENTRU IGENA PERSONALĂ A COPILULUI CU HANDICAP, ALCĂTUIREA UNUI MENIU ÎN CONCORDANŢĂ CU PARTICULARITĂŢILE COPILULUI CU HANDICAP 2.3.1 Igiena personală a copilului cu handicap Domeniul igienei subsumează următoarele arii de aplicabilitate: Igiena alimentaţiei – asigurarea unei alimentaţii raţionale din punct de vedere cantitativ, calitativ şi evitarea alimentatiei nerationale sau infestate care ar conduce la îmbolnăvirea organismului. Igiena vestimentaţiei – vestimentaţia şi încălţămintea, pe lângă rolul estetic, îndeplineşte şi funcţia de protecţie a organismului faţă de eventualele traumatisme, dezechilibre termoreglatorii sau îmbolnăviri.








RETINETI: Vestimentaţia şi încălţămintea trebuie să fie menţinută într-o stare perfectă de curăţenie trebuie să fie adecvată sexului, vârstei, sezonului, precum şi nevoilor de mişcare ale copilului trebuie să fie lejeră şi confortabilă, fiind principalele criterii de selecţie a acestora încălţămintea trebuie astfel aleasa încât să nu dea naştere durerilor, oboselii, rănilor sau tulburarilor de circulatie. Este posibil ca asistatul să poarte încălţăminte ortopedică, care se realizează la recomandarea medicului, în centre specializate. ciorapii – au rol în absorţia transpiraţiei, evitarea degerăturilor; este obligatorie schimbarea lor zilnică.

Igiena locuinţei - asigurarea condiţiilor optime de locuit, activitate, odihnă, presupunând: aerisirea, iluminarea, menţinerea unei temperaturi ambientale optime şi ventilarea încăperii. Igiena camerei, cât şi a obiectelor care-l înconjoară pe asistat, reprezintă un factor esenţial în îngrijirea acestuia, deoarece reduce semnificativ riscul de îmbolnăvire. Iarna, când se aeriseşte camera, copilul trebuie învelit cu patură, iar capul se acoperă cu un prosop sau o căciulă. RETINETI: Lumină naturală produce un efect benefic asupra sistemului nervos, influenţând circulaţia sanguină şi respiraţia; în acelasi timp ea distruge microbii patogeni. Camera trebuie să conţină cât mai puţin mobilier. Patul trebuie amplasat astfel încât copilul cu handicap să nu fie deranjat de lumină şi să fie posibil accesul uşor. Igiena individuală Este o condiţie esenţială pentru păstrarea sănătăţii. Igiena individuală se referă atât la persoanele asistate, cât şi la asistentul maternal profesionist. Ea cuprinde :
igiena mentală – are ca scop păstrarea sănătăţii mentale şi diminuarea efectelor oboselii. Ea se realizează prin odihnă (pasiva - somn şi activă - plimbari, sport, activitati fizice, practicarea unui hobby).
igiena corporală – are ca scop păstrarea curăţeniei corpului şi, în special, a pielii expuse permanent murdăriei prin contactul cu mediul înconjurător. Aceasta include : 1. spălarea mâinilor - cât mai des cu putinta 2. igiena zilnică (dinţii, faţa, picioarele, organele genitale)

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 361

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 3. igiena periodică (părul, unghiile etc) 4. igiena generală (întregul corp) Igiena mâinilor Mâinile, aflate în contact permanent cu obiecte din mediul înconjurator, sunt partea cea mai expusă a corpului nostru şi astfel pot deveni o sursă de îmbolnăvire. In consecinţă, igiena lor este extrem de importantă, riguroasă şi obligatorie. Reguli generale pentru AMP:
se evită zgarieturile şi se folosesc loţiuni de dezinfectare;
se taie unghiile scurt şi li se menţine curăţenia
se evită contactul direct cu sângele, puroiul, urina, materiile fecale;
se folosesc manusi de protectie şi prosoape de uz unic ;
se evită folosirea periilor şi a truselor de manichiură în comun. MÂINILE ÎNGRIJITORULUI SE VOR SPĂLA CAND CUM în fiecare dimineaţă la intrarea în cameră a se înmoaie şi se săpunesc bine mâinile; dvs.; se spală mâinile sub jetul de apă; după schimbarea hainelor; se freacă insistent mâinile în timpul spălării; după folosirea toaletei; se freacă toată suprafaţa şi toate părţile înainte şi după pregătirea mesei; mâinilor; după contactul cu materiile infestate; se clătesc bine şi se usucă mâinile; ori de câte ori este nevoie; Mâinile se vor spăla obligatoriu cu apă şi săpun înainte de fiecare masă, după folosirea toaletei sau ori de cate ori este nevoie. In cazul în care mâinile prezintă crăpături, zgârieturi, este bine să se aplice local cu o cremă emolientă care să contină şi dezinfectant. Toaleta copilului - face parte din îngrijirile de bază acordate cu scopul de a asigura confortul şi igiena copilului. Constă, în special, în menţinerea pielii într-o stare perfectă de curăţenie şi în prevenirea apariţiei leziunilor cutanate. Toaleta copilului cu handicap poate fi:
zilnică – totală sau pe regiuni (a regiunii feţei, urechilor, gâtului, membrelor superioare sau inferioare, regiunii axilare, toaleta cavităţii bucale, îngrijirea părului, toaleta intimă)
săptămânală – totală sau pe regiuni

RETINETI: Se recomandă ca toaletarea generală să se realizeze pe nemâncate, pentru a evita eventualele probleme digestive şi nu trebuie să depăşească 15 – 20 de minute. Duşul îmbogăţeşte acţiunea băii cu masajul fin al jetului de apă pe suprafaţa corporală. În cazul copiilor imobilizaţi, toaleta zilnică permite controlul regiunilor expuse escarelor (vezi ANEXA 5) şi actionează în vederea prevenirii acestora. De asemenea, baia permite observarea corpului copilului şi identificarea oricăror probleme de sănătate. Etapele toaletei Se respectă urmatoarea succesiune:
faţa, gâtul, urechile;

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 362

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008







braţele şi mâinile; partea anterioară a toracelui, abdomenul; faţa anterioară a coapselor, spatele, fesele; partea posterioară a coapselor, gambele şi picioarele; organele genitale; îngrijirea părului.

După spălarea întregului corp se frectionează cu alcool mentolat regiunile predispuse la escare. Se va evita în timpul băii pe regiuni a copilului imobilizat la pat udarea aparatului gipsat sau a pansamentului. In cazul în care se udă, pansamentul se reface. 2.3.2 Tehnici de îngrijire In ceea ce priveşte îngrijirea copilului cu handicap, regulile de bază sunt general valabile, ca pentru orice alt copil. Efectuarea toaletei generale a copilului prin imbăiere: Pregătirea psihică şi fizică a copilului:
se anuntă copilul cu câteva minute înainte că urmează să i se facă baie şi i se explică asistatului fiecare etapă în parte;
se invită copilul să urineze;
spălarea pe mâini cu apă curentă şi săpun;
se închid ferestrele şi uşa şi se verifică temperatura camerei, astfel încât să nu existe diferenţe mare de temperatură;
se dă drumul la apa rece şi apoi la apa caldă pentru a preveni formarea aburilor;
se verifică temperatura apei
se pregătesc schimburile având grijă să aibă temperatură optimă
se transportă asistatul în camera de baie;
este ajutat să se dezbrace;
se poate proteja părul cu casca de baie, dacă nu se doreşte îmbăierea capului;
în funcţie de starea generală, dacă este imobilizat sau prezintă, spre exemplu risc de crize de epilepsie, se poate aşeza copilul în cadă, cu ajutorul unui cearsaf, care se menţine pe tot parcursul băii pe fundul căzii, pentru ca, la nevoie, să poată fi scos imediat, cu ajutorul lui. Efectuarea toaletei generale:
se pune o manuşă de baie, se săpuneşte suprafaţa corpului, fiecare zonă în parte, şi apoi se clăteşte săpunul de pe tegumente;
se stropeşte/clăteşte suprafaţa corpului cu apă la o temperatură ceva mai scăzută decât cea din cadă (are efect mecanic şi tonifică ţesuturile, activează circulaţia şi respiraţia)
se usucă suprafaţa corpului prin ştergere cu prosoape curate
se poate frecţiona corpul cu alcool pentru închiderea porilor şi stimularea circulaţiei şi, după uscare, se pudrează uşor cu talc regiunea pliurilor, în special în cazul copiilor antepreşcolari. De asemenea, se acordă o atenţie mai specială în cazul copiilor imobilizaţi, urmărindu-se ca aceaştia să nu facă escare.
se îmbracă hainele curate, explicându-i-se copilului ce se întâmplă şi cerând sprijinul acestuia;
se efectuează toaleta unghiilor;
după eliminarea apei din cadă, aceasta se dezinfectează;

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 363

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008

RETINETI: Dacă în timpul băii se alterează starea generală a copilului, atunci se dă drumul apei, sustinând capul asistatului. Se recomandă să se vorbească permanent cu asistatul în timpul băii şi să se supravegheze starea lui generală, intervenindu-se la orice modificare care semnalează o situaţie de urgenţă. Tehnici de îngrijire corporala: TEHNICA DE INGRIJIRE












ÎNGRIJIREA OCHILOR se îndepărtează secreţiile oculare de la comisura externă
spre cea internă (dacă e posibil se foloseste un tampon steril) se spală ochii, se limpezesc şi se sterg cu un prosop curat ÎNGRIJIREA FEŢEI se spală cu săpun fruntea de la mijloc spre tâmple, apoi
regiunea din jurul gurii şi cea din jurul nasului prin mişcări
circulare după limpezire se sterge imediat prin tamponare cu acelaşi prosop. Eventual se poate aplica o cremă pentru hidratarea feţei ÎNGRIJIREA MUCOASEI NAZALE se curaţă fosele nazale, fiecare cu câte un tampon umezit în
ser fiziologic se supraveghează respiraţia copilului se evită contactul mâinilor cu secreţiile nazale


SCOPUL INGRIJIRII prevenirea infecţiilor oculare

menţinerea supleţei pielii evitarea escarelor şi infecţiilor cutanate

menţinerea permeabilităţii căilor respiratorii superioare prevenirea escarelor, infecţiilor nazale

ÎNGRIJIREA URECHILOR
se curaţă conductul auditiv extern cu un tampon uscat, un
menţinerea stării de tampon pentru fiecare ureche curăţenie a pavilionului
se spală pavilionul urechii cu un tampon umed, insistând urechii şi a conductului cu atenţie la şanţurile pavilionului şi la regiunea din auditiv extern spatele urechii
îndepărtarea depozitelor
dacă a intrat apă în urechi, ţineţi cu mâna lobul urechii şi naturale de ceară întoarceţi capul de câteva ori spre dreapta şi spre stânga
dacă observăm că există ceară în ureche, picuraţi 2 picături de ulei călduţ în ureche şi aceasta va ieşi, în câteva zile, singură; dacă nu vă descurcaţi, consultaţi medicul ORL
nu se introduc în ureche beţişoare “de urechi” ÎNGRIJIREA GÂTULUI
se spală cu apă şi săpun
menţinerea stării de
se clăteşte bine şi se sterge imediat cu prosopul curăţenie a gătului
se evită presiunea prea mare asupra gâtului pentru a nu provoca senzaţia de sufocare ÎNGRIJIREA MEMBRELOR SUPERIOARE
se săpuneşte circular începând de la umăr spre capătul
menţinerea stării de

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 364

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008





























distal, insistand în zona axilară (zona subraţului) curăţenie se limpezeste şi se şterge imediat cu prosopul curat
prevenirea escarelor, în se va avea grijă ca axilele să rămâna perfect uscate cazul copiilor imobilizaţi se pot pudra cu talc se procedează la fel şi cu celelalt braţ ÎNGRIJIREA TORACELUI se săpuneşte mai întâi partea anterioară a toracelui şi apoi
menţinerea stării de se limpezeşte curăţenie în cazul fetiţelor care prezintă deja o dezvoltare semnificativă a sânilor, se insistă la pliurile submamare a căror neglijare poate genera micoze, infectii etc. se poate pudra cu talc ÎNGRIJIREA ABDOMENULUI se săpuneşte abdomenul
menţinerea stării de se insistă asupra regiunii ombilicale cu un tampon curăţenie se limpezeşte uşor ÎNGRIJIREA SPATELUI se săpuneşte spatele şi regiunea lombo-sacrată
menţinerea stării de curăţenie se limpezesc bine şi se şterg prin tamponare ÎNGRIJIREA MEMBRELOR INFERIOARE se săpunesc coapsele, insistând în regiunea inghinală
menţinerea stării de se săpuneste gamba insistând în regiunea poplitee şi in curăţenie spaţiile interdigitale
prevenirea escarelor, se limpezesc şi se sterg cu un prosop – se recomandă în cazul copiilor utilizarea unui alt prosop pentru picioare, faţă de prosopul imobilizaţi pentru corp se pot pudra cu talc spaţiile interdigitale ÎNGRIJIREA ORGANELOR GENITALE se săpuneşte zona genitală şi se îndepărtează foarte bine
menţinerea stării de resturile de săpun, care pot produce prurit sau inflamaţii curăţenie se sterg organele genitale şi regiunea din jur cu un al treilea prosop se sterg cu grija plicile şi se pot pudra cu talc ÎNGRIJIREA PĂRULUI se umezeşte părul, se samponează
menţinerea stării de se masează uşor pielea capului cu pulpa degetului curăţenie se limpezeşte părul din abundenţă şi se repetă
starea de bine a copilului şamponarea, dacă este cazul se acoperă cu prosopul uscat se usucă părul şi se piaptană cu blândeţe ÎNGRIJIREA UNGHIILOR se taie cu atenţie unghiile, după baia generală, la nivelul
menţinerea stării de degetului, pentru a degaja părţile laterale spre a nu se curăţenie aduna murdaria şi se taie cuticulele (pieliţele) care agaţă
îndepărtarea depozitului se vor dezinfecta imediat instrumentele după utilizare subunghial
evitarea eventualelor zgărieturi, produse involuntar de unghiile prea mari

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 365

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008










ÎNGRIJIREA CAVITĂŢII BUCALE se foloseşte o periuţă de dinţi cu perii moi, rotunjiti la
capete şi cu un cap care să fie destul de mic pentru a ajunge în toate părţile gurii
periuţa trebuie înlocuită la fiecare 3-4 luni, periuţa de dinţi trebuie plasată la un unghi de 45 de grade faţă de dinţi, în zona unde dinţii întâlnesc gingiile se apasă cu fermitate şi se imprimă mişcări de dute-vino, folosind mişcări circulare, timp de 3-5 minute nu trebuie frecat prea tare, deoarece periajul prea viguros poate face ca gingiile să se retragă sau poate zgâria smalţul trebuie periate toate suprafeţele dinţilor, părţile laterale ale limbii si obrajii (mucoasa jugala) acordăm o atenţie specială dinţilor din faţă şi tuturor suprafeţelor dinţilor din spate în plus se recomandă vizite regulate la medicul stomatolog

menţinerea stării de curăţenie prevenirea problemelor gingivale sau dentare (de ex. cariile)

2.3.3 Alcătuirea unui meniu Nu există recomandări speciale privind alimentaţia unui copil cu dizabilităţi, decât în cazul meniurilor specificate de medic. Recomandările din cadrul modului 3 cu privire la alimentaţie copilului sunt perfect valabile şi pentru copiii cu dizabilităţi. Desigur că, dacă medicul specialist recomandă urmarea unui anumit regim alimentar, în funcţie de diagnosticul şi particularităţile copilului, AMP are obligaţia de a respecta cu stricteţe recomandările medicale. Spre exemplu, copiilor hiperkinetici nu le sunt recomandate băuturile şi alimentele cu conţinut de cofeină (cola, ciocolată etc) sau copiilor cu sindrom Down nu le sunt recomandate alimentele grase, deoarece aceştia au tendinţă spre obezitate. Insă, reamintim, că toate recomandările privind tipul de dizabilitate vor fi oferite AMP de către medicul specialist, nutriţionist sau orice alt specialist, în domeniul său de competenţă.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 366

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008

MESAJE CHEIE

AUTOEVALUARE

1. Certificatele de handicap se eliberează de către Comisia pentru Protecţia Copilului, după o metodologie specifică 2. Fiecare tip de deficienţă presupune tehnici specifice de îngrijire integrată 3. Manevrele de transfer şi transport trebuie să asigure confortul şi siguranţa copilului cu handicap 4. AMP nu va aplica nici o tehnică de recuperare fără recomandarea şi acordul specialistului 5. Recomandările medicului privind îngrijirea, tratamentul şi alimentaţia copilului cu handicap vor fi respectate cu stricteţe de către AMP 6. AMP trebuie să respecte cu stricteţe normele de igienă şi să aplice tehnicile de îngrijire specifică tipului de handicap 7. AMP trebuie să respecte cu stricteţe recomandările medicului privind alcătuirea unui meniu

1. Cine eliberează certificatul de handicap? 2. Care sunt principalii paşi în vedera obţinerii certificatului de handicap? 3. Care sunt etapele toaletei generale a copilului şi cât timp durează? 4. Care sunt tehnicile de kinetoterapie pe care AMP le poate aplica?

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 367

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008

SESIUNEA 3 SESIUNEA 3 3 ore 3.1 Limbajele verbale, nonverbale şi a modalităţilor alternative de comunicare cu copilul cu handicap 3.2 Sexualitatea copilulului cu nevoi speciale, forme şi deprinderi de viaţă independentă

SESIUNEA 3.1 LIMBAJELE VERBALE, NONVERBALE ŞI A MODALITĂŢI ALTERNATIVE DE COMUNICARE CU COPILUL CU HANDICAP A. Deficienţe senzoriale: 1. Vizuale – dacă copilul cu deficienţă vizuală nu a văzut niciodată, se vor evita descrieri care să conţină culori, axându-ne mai mult pe detalii privind dimensiunea obiectelor şi utilitatea lor. Dacă au văzut anterior, se pot folosi detalii legate de culori, dar în forma lor primară, nu în nuanţe. Aceşti copii au în general un vocabular redus, dar reuşesc să comunice adecvat situaţiei. In ceea ce priveşte limbajul nonverbal, se remarcă faptul că aceşti copii utilizează mai puţin expresiile faciale, dar utilizează excesiv mâinile (gesticulează), prin care compensează deficienţa. Recomandări cu privire la comunicarea AMP – copil cu deficienţe vizuale:
Folosiţi detalii semnificative şi care să fie uşor sesizabile la nivel tactil, atunci când vorbiţi despre un obiect;
Descrieţi ceea ce faceţi, mai ales dacă activitatea respectivă presupune sunete noi pentru copil sau dacă ştiţi că urmează să produceţi un zgomot de o mai mare intensitate, astfel încât acesta să nu se sperie;
Spuneţi copilului atunci când părăsiţi camera;
Incurajaţi-l să pună întrebări atunci când are nelămuriri;
Atenţionaţi-l atunci când are tendinţa de a vorbi prea tare, deoarece copiii cu deficienţe de auz au această tendinţă
Când doriţi să faceţi ceva care implică atingerea copilului, anunţaţi-vă întenţia: „Uite, acuma am să-ţi dau jos bluziţa”
Luaţi în considerare şi alte forme de comunicare, dacă cele evidente nu vă sunt accesibile, spre ex, există copii cu deficienţe vizuale dar şi auditive, cu care se poate comunica prin simţul tactil (dacă cunoaşte literele, de ex., le putem desena în palmă)
Spuneţi clar ce doriţi de la copil, deoarece mimica şi gestica nu pot să vă ajute în comunicare Un limbaj alternativ pentru nevăzători este limbajul Braille care este un sistem de scriere în care literele sunt compuse din puncte ieşite în relief şi care pot fi resimţite cu ajutorul degetelor. Sistemul a fost creat de Louis Braille în 1825 (vezi ANEXA 7). 2. Auditive: în cazul deficienţelor auditive, comunicarea capătă forme speciale. De-alungul timpului s-au creat numeroase sisteme de comunicare alternative. Iată câteva recomandări privind comunicarea cu un copil cu deficienţe auditive:
Folosiţi propoziţii simple şi clare, referindu-vă la obiectul care i-a captat atenţia;
Încurajaţi-l să ia parte la dialog, acceptând orice contribuţie din partea copilului
Nu-l întrerupeţi când spune ceva pentru a-l corecta, ci repetaţi corect cuvânul când acesta a terminat de vorbit;
Întreruperile frecvente nu-l încurajează, din contră;

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 368

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008






Când remarcaţi o expresie facială a copilului, verbalizaţi-o pentru el; Când remarcaţi un interes către un obiect sau o activitate, verbalizaţi-o pentru el. Folosiţi-vă de mimică şi gestică, pentru a compensa lipsa cuvintelor Nu acoperiţi zona gurii cu mâna, alimente, ţigări Arătaţi-vă intenţia de a comunica, atingând uşor copilul

Ca modalitate alternativă de comunicare, specifică deficienţelor auditive este labiolectura. Aceasta înseamnă descifrarea unui text pe care-l rosteşte cineva prin urmărirea cu atenţie a buzelor vorbitorului. Ea joacă un rol important, compensând într-o oarecare măsură lipsa auzului. Există cazuri numeroase în care persoane adulte cu deficienţe auditive citesc atât de bine pe buze, încât nici nu este sesizabilă deficienţa, totuşi nu trebuie exclus riscul unor erori, cu atât mai mult cu cât citirea pe buze necesită un grad mare de concentrare. Trebuie să conştientizăm că anumite sunete sunt invizibile pe buze, iar altele seamănă mult între ele putând fi confundate. Această abilitate de a citi pe buze se învaţă şi toţi copiii cu deficienţe de auz trebuie să şi-o dezvolte. Ea se perfecţionează în timp, putând să ajugă la rezultate fantastice. Totuşi principala provocare a copiilor cu deficienţe auditive este demutizarea. Acest lucru se va realiza cu sprijinul unui logoped. RETINETI: Recomandări pentru AMP atunci când comunicăm cu un copil cu deficienţe de auz:
Staţi cu faţa la copil
Nu răspundeţi în locul lui, ci îl întrebaţi în aşa fel încât să fie înţeles uşor
Nu vă acoperiţi gura, nu vă întoarceţi cu spatele, nu plecaţi în timp ce vorbiţi
Aşteptaţi până când copilul este atent înainte de a începe să vorbiţi
Conştientizaţi faptul că este un efort pentru copil şi că poate obosi uşor
Vorbiţi la obiect şi evitaţi schimbările bruşte de subiect
Vorbiţi clar şi mai rar
Când este cazul folosiţi repere vizuale, scrisul sau desenul
Păstraţi o distanţă potrivită – respectiv un metru faţă de copil O altă modalitate alternativă de comunicare este limbajul semnelor (vezi ANEXA 7). Limbajul semnelor este un limbaj cu reguli proprii, structură proprie şi modalităţi proprii de exprimare. Nu este o traducere în semne a unui limbi şi nici nu înseamnă folosirea mâinilor pentru a ilustra un cuvânt, deoarece unul şi acelaşi semn poate reprezenta mai multe cuvinte din limbajul vorbit. Nu există un limbaj universal al semnelor, fiecare ţară având propriul său limbaj. Limbajul semnelor se învaţă în cadrul instituţiilor speciale de învăţământ. B. Deficienţele neuro-motorii: Copiii cu deficienţe neuromotorii au de cele mai multe ori intelect normal, astfel că nu au probleme în înţelegerea mesajului, pot avea însă probleme în emiterea lui. Particularităţi privind comunicare cu un copil cu deficienţe neuro-motorii:
un copil cu deficienţă neuro-motorie, care nu are inteligenţa afectată, nu are dificultăţi majore de înţelegere şi de răspuns, poate doar ca timp de reacţie;
un copil care are dificultăţi de vorbire, va oferi un răspuns adecvat, chiar dacă nu va fi clar;
copiii îşi vor găsi propriile modalităţi de comunicare: prin gesturi, imagini, sunete diferenţiate;
copiii vor fi încurajaţi să înveţe să scrie şi să citească, cu sau fără ajutorul calculatorului, sau cu orice alte mijloace de comunicare;

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 369

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008
există unii copii pentru care vorbirea şi gesticulaţia implică un efort fizic prea mare, dar pentru care limbajul imaginilor este prea simplu din punct de vedere intelectual. Aceşti copii sunt capabili să înveţe să scrie şi să citească şi să folosească un tabel de comunicare alcătuit din cuvinte şi propoziţii; Recomandări privind comunicarea AMP – copil cu deficienţe neuro-motorii:
dacă este un copil imobilizat în fotoliu rulant, asezaţi-vă pe scaun, pentru ca el să nu fie nevoit să stea cu privirea în sus, încurajând în felul acesta şi comunicarea de la egal la egal
aşteptaţi până când copilul finalizează ce are de spus, chiar dacă timpul lui de reacţie este mai lent
dacă nu înţelegeţi ce spune, întrebaţi-l din nou şi încurajaţi-l să folosească şi alte mijloace de expresie C. Deficienţele mentale: Comunicarea copiilor cu deficienţe mentale depinde foarte mult de nivelul coeficientului de inteligenţă: cu cât coeficientul de inteligentă este mai mare, cu atât capacităţile lui de înţelegere şi exprimare sunt mai bune. Desigur că un coeficient de inteligenţă foarte mic, preuspune implicit dificultăţi majore în înţelegerea şi exprimarea verbală. In general, copilul cu deficienţe mentale:
Poate recunoaşte sensul cuvintelor şi propoziţiilor simple
Poate fi ajutat să înţeleagă, dacă persoana care vorbeşte foloseşte cuvinte simple, uzuale şi gesturi;
Va putea să decidă forma unui răspuns simplu şi să transmită un mesaj simplu, prin cuvinte sau gesturi;
Poate întâmpina dificultăţi de pronunţie Pentru cei care comunică cu un astfel de copil este important să înţeleagă şi să răspundă adecvat; în acest mod se vor putea evita întreruperi ale ciclului de comunicare. In cazul unor deficienţe metale severe:
Trebuie să înţelegem mai întâi că un astfel de copil poate vedea şi auzi, dar poate fi inapt în înregistrarea mesajelor;
Nu înţelege cuvintele, dar poate înţelege tonalitatea vocii, expresia feţei, gesturile simple;
Poate răspunde la situaţii comunicând prin mişcări ale corpului, sunete sau tipuri diferite de plâns. Este important ca AMP să observe orice semn de comunicare şi să răspundă prompt astfel încât să fie susţinută orice formă de comuniare. Răspunsul la reacţia de comunicare a copilului este un factor de întărire al comportamentului copilului. Dacă va primi un răspuns la intenţia lui de comunicare, copilul va repeta această experienţă. Orice copil are nevoie să-şi dezvolte unele mijloace de comunicare fie cuvinte, fie gesturi, fie mişcări ale corpului. AMP trebuie să fie atent la toate încercările de comunicare ale copilului şi să răspundă adecvat acestora. Cum să vorbeşti unui copil cu deficienţă mentală:
Vorbeşte-i copilului despre ceea ce se întâmplă în jurul lui;
Aşează-te la nivelul copilului şi vorbeşte-i faţă-n faţă;
Înainte de a vorbi, atrage-i atenţia atingându-l uşor şi pronuntându-i numele;
Asigură-te că el te priveşte atunci când îi vorbeşti;

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 370

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008






Când vorbeşti exemplifică prin gesturi mesajul pe care vrei să-l transmiţi; Încurajează copilul să folosească gesturi când vrea să transmită ceva; Arată-i copilului de fiecare dată obiectul despre care vorbeşti; Încurajează copilul să cânte şi să producă diverse onomatopee atunci când se joacă; Când vorbiţi folosiţi expresia feţei pentru a-l ajuta să înţeleagă sensul mesajului;

D. Deficienţele de limbaj: Copiii cu deficienţe de limbaj au o dorinţă naturală de a comunica şi de a se face înţeleşi. Din păcate, atunci când eforturile lor nu sunt susţinute, sunt tentaţi să renunţe uşor. Recomandări:
Copilului nu trebuie să i se facă observaţii referitoare la modul în care vorbeşte şi nu i se va atrage direct atenţia că a greşit;
Este important să stabilim un bun contact vizual, pentru a nu exista nici un fel de bariere în comunicare;
Copilul nu este grăbit să răspundă;
Adresaţi întrebări care să necesite răspunsuri scurte, de tip DA/NU
I se vorbeşte calm, rar şi expresiv, iar copilul va răspunde în acelaşi fel;
Este bine să învăţăm odată cu copilul alternativele de comunicare
Dacă nu aţi înţeles cere-ţi copilului să repete mesajul şi încurajaţi-l să folosească şi alte mijloace de expresie (de ex, scrisul) E. Tulburări comportamentale: în general copiii cu tulburări de comportament prezintă numeroase probleme de comunicare. Se simt neînţeleşi, uneori refuză să comunice sau devin agresivi. Işi exprimă greu emoţiile, preferând să reacţioneze, nu să răspundă. In mod frecvent, reacţionează comportamental înainte de a răspunde verbal. Recomandări:
Vorbiţi copilului calm
Nu vă aşteptaţi să stea nemişcat în timp ce-i explicaţi ceva, este de preferat să-i daţi ceva simplu de făcut. Chiar dacă el nu vi se va uita în ochii tăi, nu înseamnă că nu vă ascultă – puteţi chiar să vă jucaţi împreună cu el, în felul acesta va simţi că doriţi să pătrundeţi în lumea lui şi că-l înţelegeţi cu adevărat
Sprijiniţi-l des, pentru a nu simţi nevoia să se justifice permanent şi nu va atrage atenţia asupra lui
Dacă refuză să comunice, nu insistaţi, reveniţi după câteva minute
Folosiţi cuvintele pe care el le foloseşte pentru a se simţi în siguranţă
Încurajaţi-l permanent să comunice, aveţi răbdare şi înţelegere pentru momentele în care pare că nu-şi poate controla comportamentul
Înainte de a aborda subiectul de discuţie care vă interesează, deschideţi un subiect care ştiţi co să-i facă plăcere, ascultaţi-l activ şi prezent F. Deficienţe asociate:
Copiii cu deficienţe asociate întâmpină deseori dificultăţi grave de comunicare, fiecare având nevoie de un ajutor personalizat;
Este foarte dificil să comunici cu un astfel de copil deoarece nu ştim cât înţelege copilul din mesajul nostru, iar modalităţile lui de exprimare sunt de cele mai multe ori neclare pentru noi;
Principalul nostru scop este de a stabili o comunicare de bază cu copilul, astfel că trebuie să aflăm cât înţelege copilul şi care sunt posibilităţile lui de exprimare. Comunicarea de bază se realizează atunci când reacţiile de bază ale copilului, cum ar fi plânsul, râsul, mişcarea mâinilor sau a picioarelor sunt transformate în mijloace de comunicare. In timp, vom decodifica codul mişcărilor copilului, ajungând să înţelegem că atunci când copilul face un anumit gest, acesta are valoarea unui acord sau dezacord (spre exemplu, o anumită grimasă poate să exprime acordul şi oaltă grimasă dezacordul)

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 371

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008
Deseori el poate încerca să transmită un mesaj, dar într-o formă pe care noi nu o înţelegem, ca urmare încercările lui de a comunica vor trece neobservate, renunţând în timp să mai comunice;
Astfel trebuie să recunoaştem momentele în care copilul transmite un mesaj, să fim atenţi, să-l facem să înţeleagă că ne străduim să înţelegem mesajul şi să alegem modalitatea de răspuns adecvată.

RETINETI: Pentru a stimula învăţarea copilului cu dizabilităţi:
Folosim exemple concrete;
Le oferim oportunităţi de a avea noi experienţe, în afara mediului lor obişnuit de viaţă;
Le oferim posibilitatea de a avea succes în ceea ce fac prin executarea unor sarcini pe măsura capacităţii lor de lucru;
Ii încurajăm să repete continuu lucrurile învăţate;
Ii învăţăm o anume abilitate la locul unde o vor folosi – spre exemplu, tranversarea străzii o învăţăm pe stradă;
Durata perioadelor de învăţare trebuie să fie scurtată;
Căutăm modalităţi de predare potrivite pentru fiecare copil în parte. Recomandări generale privind comunicare cu un copil cu handicap:
Identificaţi o formă de comunicare adecvată vârstei copilului
Identificarea implică atât abilităţtile de comunicare verbale cât şi cele non-verbale
Limbajul folosit este în concordantă cu abilităţile de comunicare identificate ale copilului şi este adecvat dezvoltării fizice şi socio-educaţionale a acestuia
Folosiţi modalităţi variate de stimulare a copilului pentru identificarea eventualelor deficiente de comunicare ale acestuia
Sesizaţi responsabilul de caz în situaţiile în care este necesar sprijinul unui specialist pentru depăşirea deficienţelor de comunicare
Soluţiile de corectare a deficienţelor se reformulează, dacă este cazul, în funcţie de elementele nou apărute în procesul de comunicare cu copilul
Nu-i oferiţi ajutorul, înainte să-l întrebaţi dacă are nevoie
Urmăriţi reacţiile copilului atunci când îi transmiteţi un mesaj verbal Întreţinerea relaţiilor între membrii familiei AMP: Este important să stabilim un mediu prielnic comunicării în familia noastră, astfel încât dvs. trebuie să menţineţi între membrii familiei dvs, relaţii de bună convieţuire şi implicit de comunicare. Recomandări:
Povestiţi partenerului dvs. ce înseamnă diagnosticul copilului, care sunt lucrurile pe care copilul poate şi nu poate să le facă;
În cazul în care în familia dvs. există şi alţi copii, spuneţi-le acestora, pe înţelesul lor, ce înseamnă handicapul copilului;
Încurajaţi dialogul între membrii familiei
Prezentaţi familiei fiecare progres pe care copilul cu handicap îl face şi creaţi un mic moment de bucurie la care să participe întreaga familie
Încurajaţi copilul cu handicap să participe la activităţile curente al familiei ( spre exemplu, activităţi legate de gospodărie, dar şi cele legate de aniversări etc)

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 372

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008
Nu-i privaţi pe ceilalţi membri ai familiei de anumite activităţi pe motiv că aveţi în îngrijire un copil cu handicap;
Stabiliţi împreună cu familia anumite reguli, încercând să-l implicaţi pe fiecare în relaţia cu copilul cu handicap – cineva îl poate învăţa să se îmbrace/dezbrace, altcineva îl poate scote la plimbare sau îl poate învăţa să scrie/citească;
Dacă unul dintre membrii familiei nu doreşte să se implice, respectaţi-i decizia şi nu-l obligaţi să facă lucruri pe care nu doreşte;
Discutaţi cu membrii familiei atunci când luaţi o decizie cu privire la copilul cu handicap
Nu comparaţi copilul cu handicap cu ceilalţi copii ai familiei sau cu copii care nu au handicap
Păstraţi contactul cu anturajul care exista înainte de a lua în îngrijire un copil cu handicap
Acordaţi atenţie copilului cu handicap în mod egal cu toţi membrii familiei, nu vă omiteţi nici pe dvs.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 373

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 3.2 SEXUALITATEA COPILULULUI CU NEVOI SPECIALE, FORME ŞI DEPRINDERILOR DE VIAŢĂ INDEPENDENTĂ 3.2.1 Abordarea sexualităţii copilului cu nevoi speciale In cazul copiilor cu deficienţe, etapele dezvoltării sexuale urmează, în general, etapele normale ale dezvoltării sexuale ale copilului fără dizabilităţi. Astfel, în cazul dizabilităţilor senzoriale (văz, auz), deficienţelor de limbaj nu se identifică diferenţieri majori în maturizarea sexuală. Primele diferenţieri apar însă în cazul copiilor cu deficienţe mentale, care dacă-şi opresc evoluţia mentală, pot să rămână cu fixaţii şi la diferite stadii de dezvoltare sexuală. Astfel, un copil cu vârstă mentală de 3-5 ani poate rămâne la nivelul fantasmelor sexuale de la vârsta respectivă. Pe de altă parte, copiii cu tulburări de comportament, prezintă adesea şi probleme ale comportamentului sexual. Spre exemplu, un adolescent cu ADHD poate prezenta o exacerbare a instinctului sexual. El poate să manifeste interes faţă de sexualitate ceva mai devreme faţă de un copil obişnuit şi poate chiar să dezvolte comportamente de natură sexuală (masturbare, comportamente seductive, curiozităţi sexuale). Acest lucru nu trebuie să ne sperie, considerând că este o manifestare a tulburării acestuia. Se spune că dacă un copil întreabă, atunci este pregătit să primească răspunsul, trebuie doar găsită cea mai bună formă de a-i transmite informaţia. In aceeaşi măsură există şi sindroame care au ca efect, diminuarea interesului sexual (spre exemplu, sindromul autist). Tocmai de aceea, nu trebuie să vă fie teamă să întrebaţi medical specialist care în evidenţă copilul cu handicap şi despre domeniul sexualităţii. Recomandările din cadrul Modului 3 cu privire la sexualitate se aplică şi în cazul copiilor cu dizabilităti, respectând modalitatea de comunicare specific tipului de dizabilitate. 3.2.2 Formarea deprinderilor de viaţă independentă Deprinderile pentru viaţa independentă nu epuizeză lista posibilelor deprinderi ce pot fi însuşite de un copil până la vârsta maturităţii. Când vorbim depre deprinderi de viaţă independentă ne referim la acel bagaj minim de abilităţi care îi permit celui care le are să desfăşoare o viaţă socială normală, ne(mai)având nevoie de asistenţă sau acompaniere. Putem distinge mai multe domenii de deprinderi care se formează pe parcursul socializării copilului, instalându-se treptat şi contribuind la formarea unei personalităţi adaptate din punct de vedere socio-cultural: 1. Domeniul deprinderilor de viaţă zilnică: nutriţie, planificarea meniului, cumpărarea alimentelor, prepararea mâncării, comportamentul corect la masă, curăţenia bucătăriei şi depozitarea mâncării, managementul şi siguranţa casei. 2. Deprinderi privitoare la îngrijirea personală: promovează dezvoltarea fizică şi emoţională armonioasă a copilului cu handicap prin igienă personală, stil de viaţă sănătos. 3. Deprinderi vizând dezvoltarea socială: se concentrează asupra modului în care copilul cu handicap se relaţionează cu ceilalţi prin dezvoltare personală, comunicare, relaţii socio-culturală, participarea la viaţa comunităţii. 4. Deprinderi privind managementul banilor: se concentrează pe arii de deprinderi care îi ajută pe copii să înţeleagă demersurile financiare şi cuprind: noţiuni despre bani, economii, balanţa venituri/cheltuieli, administrara unui buget personal, abilităţi de consumator raţional.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 374

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 5.

Deprinderi pentru integrare profesională: se referă la ariile de deprinderi care îi ajută pe copii să-şi finalizeze programele educaţionale, pentru ca, în viitor, să urmeze o carieră conform interesului lor.

Specialişti pornesc de la ideea că deprinderile pe care copiii nu le au, se pot dobândi prin exerciţiu, voinţă (în baza unor motivaţii corespunzătoare) şi cu ajutorul unor persoane de sprijin, respectiv AMP. După însuşirea lor corectă şi câteva repetări, deprinderile se automatizează. La vârsta lor, aceşti copii pot încă să îşi mărească eficienţa acţiunilor, să devină mai încrezători în propriile forţe, să îşi îmbunătăţească raporturile cu cei din jurul lor, să dobândească un control mai bun asupra propriei lor vieţi, cu alte cuvinte să se autoreponsabilizeze.

RETINETI: Etapele formării deprinderilor de viaţă independentă 1.Definirea deprinderii

2.Promovarea unei deprinderi performante

3.Asigurarea menţinerii durabile a deprinderii


generarea de exemple
încurajarea repetării verbale şi a acţiunii
corectarea înţelegerilor greşite
asigurarea condiţiilor pentru a practica sub supraveghere şi cu asigurarea unui feed-back adecvat
evaluarea performanţei
oferirea unor recomandări de corectare
oportunităţi pentru practica personală
stimularea autoevaluării şi a ajustărilor de comportament

O abordare bazată pe dezvoltare recunoaşte faptul că învăţarea se produce în timp şi copiii progresează printr-o serie de etape sau niveluri pe măsură ce procesul se desfăşoară. De asemenea, suntem conştienţi de faptul că aceste deprinderi pot fi însuşite în limita handicapului. Fireşte că vom începe să dezvoltăm mai întâi deprinderile de viaţă zilnică şi pe măsură ce remarcăm progrese, atunci putem trece la celelalte tipuri de deprinderi, având permanent în vedere şi potenţialul copilului cu handicap.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 375

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008

RETINETI: Rolurile AMP în dezvoltarea deprinderilor de viaţă “Profesor” “Instructor” “Consilier” Caută momentul adecvat predării Introduce noi concepte prin vorbire directă şi demonstraţii practice Oferă copilului oportunitatea să exerseze noi deprinderi Permite copilului să înveţe prin încercări şi greşeli

Explică „regulile jocului” Încurajează copilul Asigură feedback pozitiv Provoacă copilul pentru a obţine cele mai bune rezultate Asistă copilul când aceasta încearcă noi deprinderi

MESAJE CHEIE

1.

AUTOEVALUARE

“Mentor”

Este atent la • Caută noi oportunităţi şi preocupările copilului resurse Asistă copilul în • „Deschide porţi” pentru clarificarea copil sentimentelor, valorilor, • Permite copilului să-l scopurilor însoţească la rezolvarea Pune accentul pe unor probleme personale rezultatele copilului şi nu pe problemele acestora Încurajează copilul să acţioneze pentru atingerea unui scop propus

Fiecare tip de dizabilitate presupune tehnici specifice de comunicare 2. Sexualitatea este o etapă normală de evoluţie, dar există dizabilităţi care pot influenţa dezvoltarea acesteia 3. AMP trebuie să încurajeze formarea deprinderilor de viaţă independentă, având mai multe roluri în acest sens

1. Daţi 5 exemple de tehnici de stimulare a învăţării copilului cu handicap 2. Cum vorbim unui copil cu deficienţe de intelect? 3. Cum influenţează handicapul sexualitatea? 4. Care sunt deprinderile de viaţă independentă? 5. Care sunt rolurile AMP în formarea deprinderilor de viaţă?

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 376

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008

MODULUL 10 OCROTIREA COPILULUI CU HIV/SIDA SESIUNEA 1 Recapitulare 2 ore 1.1 Recapitularea informatiilor din cadrul sesiunilor modulului 6, parcurs cu ocazia pregatirii iniţiale obligatorii SESIUNEA 2 3ore 2.1 Particularitati de ingrijire ale copilului cu SIDA/HIV pozitiv 2.2 Particularitati nutritionale ale copilului cu SIDA/HIV pozitiv 2.3 Boli care afecteaza grav copilul cu SIDA/HIV pozitiv SESIUNEA 3 3.1 Rolul AMP in angrijirea copilului cu SIDA/HIV pozitiv 3.2 Particularitati de integrare a copilului cu SIDA/HIV pozitiv

OBIECTIVE GENERALE

5 ore

La finalul modulului participanţii vor fi capabili să: 1. înţeleagă, să utilizeze adecvat principiile, noţiunile, termenii din domeniul HIV/SIDA 2. definească rolul şi responsabilitatea asistentului maternal profesionist în situaţia îngrijirii unui copil cu SIDA/HIV pozitiv. 3. emunere particularităţile măsurii de protecţie ale copilului cu SIDA/HIV pozitiv. 4. descrie rolul asistentului maternal profesionist în integrarea în familie şi în comunitate a copilului cu SIDA/HIV pozitiv. 5. identifice importanţa respectării confidenţialităţii de către profesioniştii implicaţi în protecţia şi îngrijirea copilului cu SIDA/HIV pozitiv. 6. evalueze problemele şi soluţiile la problemele care pot să apară în perioada plasamentului copilului cu SIDA/HIV pozitiv.

URMATOARELE DOUA SESIUNI SE ADRESEAZA CELOR CARE OPTEAZA PENTRU MODULUL SPECIALIZAT

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 377

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008

SESIUNEA 2 SESIUNEA 2 2.1 Particularitati de ingrijire ale copilului cu SIDA/HIV pozitiv 2.2 Particularitati nutritionale ale copilului cu SIDA/HIV pozitiv 2.3 Boli care afecteaza grav copilul cu SIDA/HIV pozitiv

3ore

SESIUNEA 2.1 PARTICULARITATI DE INGRIJIRE ALE COPILULUI CU SIDA/HIV POZITIV Principalele caracteristici ale igrijirii in asistenţă maternală pentru copilul seropozitiv HIV sunt:
Este o intervenţie pe termen lung deoarece decizia părinţilor este în majoritatea cazurilor ireversibilă deoarece şi boala copilului este incurabilă;
Este planificată deoarece ceea ce se întâmplă cu copilul în timpul îngrijirii nu este întâmplător, ci se urmăreşte planul de viitor al copilului;
Resursa esenţială este familia de îngrijire/ asistentul maternal care acordă îngrijire într-un mediu familial unui copil care nu îi este rudă, oferind acestuia posibilitatea de a beneficia de supraveghere şi atenţie individualizată pe care numai o familie le poate acorda;
Îngrijirea temporară implică muncă în echipă între familia de îngrijire (a asistentului maternal profesionist ) şi asistentul social. Caracteristicile persoanei de îngrijire:
Structura educativă adecvată - aceştia aplică norme clare şi potrivite vârstei şi capacităţilor copilului amp este o persoana care invata si poate invata pe altii;
Interacţiuni pozitive cu copilul - AMP trăiesc momente agreabile cu copilul realizând diverse actvităţi împreună, împărtăşind pur şi simplu momente cotidiene plăcute (se uită la televizor, mănâncă, se joacă etc.); Climat familial călduros - ambianţă agreabilă în familia AMP Unul din cele mai importante aspecte privind ingrirea copilului cu HIV, este tratamentul specific (antiretroviral) pe care acesti copii trebuie sa-l urmeze in mod cronic. 2.1.1 Terapii anti HIV

Tratamentul intrizie trecerea HIV la SIDA . Tratamentul nu poate fi stabilit decit de catre medic, rolul AMP in tratamentul HIV/SIDA fiind acela de a obtine o aderenta crescuta (vezi mai jos aderenta la tratament). Specifica pentru tratamentul infectiei HIV este terapia in combinatie. Ce este o terapie in combinatie? O terapie in combinatie inseamna mai multe medicamente luate impreuna pentru a impiedica virusul HIV sa se inmulteasca. Terapia in combinatie are un efect mai mare decat monoterapia (un

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 378

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 singur medicament), insa ea nu vindeca ci urmareste stoparea inmultirii virusului HIV si impiedicarea distrugerii sistemului imunitar. Cu toate ca in prezent exista o gama relativ variata de medicamente, distrugerea totala virusului nu este inca posibila. Cum actioneaza terapia antiretrovirala in organism? Medicamentele impotriva HIV impiedica virusul sa se inmulteasca in celula gazda, deci numarul virusilor nou produsi si a celulelor nou infectate scade simtitor. Daca terapia va fi respectata si urmata timp indelungat, sistemul imunitar va reusi sa se fortifice . Cum stim daca o terapie functioneaza sau nu? Pentru persoanele HIV pozitive care urmeaza o terapie in combinatie este foarte importanta verificarea periodica a numarului de anticorpi (CD4) si a incarcaturii virale din sange (cantitatea de virusi). Pe baza acestor rezultate se va putea constata cum lucreaza sistemul imunitar, cat de grav este el afectat de virusul HIV si ce efect are terapia in combinatie. Pentru ca terapia sa-si poate face efectul, ea trebuie sa fie riguros respectata. Nerespectarea tratamentului, nerespectarea alimentatiei, eliminarea medicamentelor in urma varsaturilor, nu fac altceva decat sa duca la scaderea eficientei tratamentului, la inmultirea virusului. Se poate ca o terapie sa esueze? Terapia in combinatie isi poate pierde din eficienta si atunci cand virusul HIV devine rezistent la unul sau mai multe medicamente. In aceasta situatie virusul se inmulteste mai departe nestingherit slabind in contiunare sistemul imunitar. Virusul poate sa dezvolte cel mai usor rezistenta la medicamente atunci cand el se inmulteste repede. Aceasta inmultire rapida poate fi impiedicata daca:
se respecta doza medicatiei prescrisa de doctor, intervalul de timp si alimentatia prescrise ;
incarcatura virala este mentinuta (prin tratament) la un nivel scazut ;
combinatia de medicamente este schimbata de catre medicul specialist imediat ce se observa ca incarcatura virala nu scade . Cand trebuie inceputa terapia? Terapia s-a dovedit a fi folositoare in toate stadiile infectiei cu HIV. Este adevarat ca deocamdata nu exista destule date stiintifice care sa evidentieze daca efectul terapiei in stadiu asimptomatic (stadiul fara simptome), este la fel de puternic ca si in cel simptomatic. Nu e insa niciodata prea tarziu sa se inceapa o terapie antiretrovirala. Toate cercetarile au aratat ca, cu cit mai tirziu se incepe o terapie, cu atat sistemul imunitar este mai slabit iar sansele unei reusite sint mai mici. Momentan nu exista date concrete care sa indice cind ar fi timpul potrivit pentru inceperea unei terapii sau care ar fi terapia optima. Medicul specialist va controla periodic nivelul CD4 la copil si atunci cind va fi cazul, va avea o discutie cu acesta (si/sau cu reprezentatii legali ai acestuia), in care il va informa despre posibilitatile de tratament existente, despre efectele secundare imediate si cele ce ar putea apare in timp. In orice caz, terapia ar trebui inceputa inainte ca sistemul imunitar sa fie foarte slabit. Efecte secundare

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 379

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 Efecte secundare ale terapiei pot aparea in primele saptamani de la inceperea acesteia ca apoi ele sa dispara treptat. Cele mai frecvente sunt oboseala, greata, varsaturile, diareea, durerile musculare, durerile de cap si mancarimi ale pielii. Efectele secundare se deosebesc insa de la o persoana la alta. IMPORTANT! Posibilitatile de terapie s-au imbunatatit considerabil in ultimul timp. In prezent sunt disponibile 19 medicamente antiretrovirale care folosite in combinatie dau rezultate destul de bune in stoparea inmultirii virusului. 18 dintre aceste medicamente sint disponibile si in Romania. Cind se decide in favoarea inceperii unei terapii antiretrovirale, trebuie sa se constientizeze faptul ca acesta este un tratament pe termen nelimitat care trebuie urmat consecvent, zi de zi, conform indicatiilor medicului specialist. Aceasta terapie este deosebit de costisitoare (subventionata de stat) iar pacientul nu si-o va putea procura din farmacii, pe baza unei retete, ci direct de la medicul specialist in a carui evidenta, si sub a carui supraveghere se afla. Doza medicatiei poate varia intre 2- 22 de tablete pe zi !! Deci va fi nevoie de o disciplina si o vointa de fier pentru respectarea stricta a tratamentului Pe langa efectele secundare imediate, de scurta durata, vor aparea in timp efectele secundare majore: afectiuni ale rinichilor, stomacului, ficatului, etc. Trebuie stiut de asemenea, ca se poate intimpla ca terapia sa nu aiba la toate persoanele efectul scontat.

Aspectele care trebuie luate în consideraţie în cazul copiilor care primesc terapie antiretrovirală
Aderenţa la tratament poate fi o problemă datorită efectelor secundare, poverii pastilelor, dificultăţi la înghiţire, medicamentelor neplăcute la gust, sau cerinţelor de alimentare.
În dependenţă de vîrsta copilului, supravegherea din partea adulţilor este de obicei necesară pentru a asigura administrarea corectă şi consistentă a medicamentelor.
Alte medicamente ar putea interfera cu medicatia antiretrovirala. In cazul utilizării altor medicamente, este absolut necesara contactarea medicului specialist.
În cazul copiilor mici, unele medicamente sunt sub formă de sirop, păstrarea căruia trebuie asigurată în frigider. Exista mai multe medicamente antiretrovirale disponibile pentru adulţi decît pentru copii, datorită modului în care unele din acestea acţionează negativ asupra sistemului imun al copiilor care se află în creştere. Odată cu creşterea copilului, se măresc dozele medicamentelor primite, dar şi numărul opţiunilor de tratament. TRATAMENT SI ADERENTA Ce este “aderenţa” ? Aderenţa înseamnă respectarea planului de tratament prescris pentru toate medicamentele recomandate. Aceasta include voinţa de a începe tratamentul, precum şi capacitatea de a lua integral medicaţia prescrisă. Aderenţa este un factor esenţial în tratamentul HIV:

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 380

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 În primul rând pentru eficienţa acestuia (cât de bine lucrează medicamentele pentru diminuarea cantităţii de virus). Când este omisă una din dozele prescrise, virusul are posibilitatea de a se multiplica mai rapid şi deci de a căpăta rezistenţă la medicamentul respectiv. În al doilea rând, pentru prevenirea rezistenţei virale la medicaţie. Studiile clinice au arătat că atunci când se „sare” peste dozele prescrise sau când se face o pauză în administrarea medicaţiei se pot dezvolta noi generaţii de virus rezistente la medicamentele luate până atunci. Aderenţa la tratamentul antiretroviral joacă un rol crucial în succesul terapeutic. Aderenţa influenţează direct evoluţia clinică şi, chiar în condiţiile unei diagnosticări întârziate, tratamentul poate fi eficient dacă este menţinută o aderenţă excelentă. Cu alte cuvinte, respectarea cu strictete tratamentului indicat de medicul specialist este esentiala in lupta impotriva infectiei cu HIV. Pentru ca terapia sa fie eficienta, trebuie sa fie administrata in fiecare zi, fara a sari nici o doza, cu regularitate, respectind orarul si administrarea in functie de mese, dupa indicatiile medicului.

2.1.2 Reguli de igena -ingrijirea ranilor Pentru persoana care ingrijeste un copil seropozitiv este important sa respecte regulile elementare de igiena si sa-l invete pe copil sa deprinda aceste reguli. Utilizarea individuala a instrumentelor personale de toaleta (periuta de dinti, forfecuta de unghii etc.), protejarea corespunzatoare a plagilor (julituri, taieturi, intepaturi), sunt aspecte esentiale pentru educarea si ingrijirea copilului seropozitiv. Igiena este o modalitate simplã si eficientã de a rãmâne sãnãtosi si de a fi o prezentã plãcutã pentru cei din jurul nostru. Igiena personalã înseamnã un set de reguli simple si usor de respectat. Fiecare dintre noi trebuie sã aibã propriile obiecte de îngrijire personalã. Este foarte important ca nici unul dintre aceste obiecte sã nu fie împrumutat unei alte persoane, chiar dacã persoana este o rudã sau un prieten apropiat. Acestea pot transmite diferiti virusi, microbi, paraziti. Fiecare membru al familiei trebuie sã aibã:
periutã de dinti
pieptene
lenjerie intimã
sosete
ciorapi
batistã
trusã pentru manichiurã
aparat de ras
prosop În fiecare casã trebuie sã existe o serie de materiale igienico-sanitare, fãrã de care pãstrarea unei igiene corespunzãtoare este practic imposibilã. Aceste materiale sunt:
sãpunul

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 381

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008











samponul pasta de dinti hârtia igienicã prosoapele vata, spirtul detergentul pentru rufe si vase dezinfectantii pentru casã, rufe si toaletã (cloramina, clor, hipoclorit) pansamentele sterile plasturii cu rivanol mãnusile de unicã folosintã

Ce trebuie sã faceti în eventualitatea unui accident-ingrijirea ranilor ? Acest subiect este dezvoltat corespunzator la capitolul de integrare scolara sub denumirea de precautii universale, iar aici vor fi enuntate doar citeva principii de baza: folositi mãnusile de protectie (de unicã folosinþã). În cazul unei rãni usoare, superficiale, curãtati si spãlati rana cu apã si sapun, apoi tamponati folosind comprese sterile. Dupã dezinfectare (apa oxigenata, alcool sanitar, etc), bandajati cu o fasã curatã. Dacã în urma rãnirii se produce o sângerare abundentã, apãsati cu putere pe rana respectivã pina la oprirea singerarii si, dupa curatarea si dezinfectarea ranii puneti un pansament steril (nu uitati sa va protejati putind manusi de protectie). Ranile profunde/grave vor fi protejate apoi tratate numai de personal specializat, care va trebui in mod obligatoriu informat in legatura cu existenta infectiei HIV.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 382

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 2.2 PARTICULARITATI NUTRITIONALE ALE COPILULUI CU SIDA/HIV POZITIV Alimentatia ocupa o pozitie centrala în îngrijirea copilului infectat cu HIV, data fiind incidenta mare a tulburarilor nutritionale la acesti copii, cu tot cortegiul de consecinte negative. Interventia nutritionala trebuie sa se faca cât mai timpuriu dupa depistarea infectiei, stiut fiind ca aceasta nu vindeca boala, dar ofera mijloace suplimentare de prelungire si ameliorare a calitatii vietii. Obiectivul urmaririi nutritiei copiilor HIV-pozitivi este de a garanta recuperarea nutritionala, mentinerea unei bune nutritii, cresterea si o dezvoltare cât mai normala. Pentru o alimentaţie corespunzătoare care să asigure eficienţă în tratamentul cu medicamente antiretrovirale atât pentru bolnavii internaţi şi instituţionalizaţi, cât şi pentru cei din ambulatoriu, se acordă indemnizaţii lunare de hrană, în cuantum aprobat prin hotărâre a Guvernului. La un copil HIV-pozitiv se recomanda: A. Evaluare nutritionala; B. Corectarea deficitelor nutritionale; C. Evitarea interactiunii medicamentelor cu alimentele; A. Evaluarea nutritionala este facuta de catre medic si consta în urmarirea:
Înaltimii si a greutatii;
Circumferintei capului (peste vârsta de 6 ani), a bratului, a toracelui, a abdomenului si a suprafatei corporale;
Raporturilor: înaltime - vârsta, greutate - vârsta si înaltime - greutate, care vor fi comparate cu valorile standardizate corespunzatoare;
Examenului fizic amanuntit, cu evidentierea modificarilor dentitiei, a mucoaselor si a unghiilor, necesare pentru evidentierea deficitelor nutritionale. Programul de consultatii nutritionale al copiilor depinde de statusul lor clinic. Poate fi saptamânal, în cazuri severe, dar poate fi si o data la 3 luni pentru cazurile cu evolutie clinica favorabila. B.Corectarea deficitelor nutritionale si de alimentatie: Urmarind evaluarea nutritionala este posibila astfel corectarea dietei cu privire la lipsa factorilor nutritionali. Prescrierea dietei este facuta fie de catre medicul dietetician fie de catre medicul de familie al copilului. Utilizarea suplimentelor nutritive este necesara în situatiile de recuperare nutritionala a copiilor convalescenti dupa infectii (numai la recomandarea medicului). Oferta unei alimentatii atractive cu diverse feluri de mâncare si prezentare apetisanta poate contribui la o mai buna acceptare a acesteia. Strategia de a oferi cu regularitate mese si gustari, este un important element pentru buna educatie si poate facilita corectarea tulburarilor. De asemenea este bine sa lasam copilului posibilitatea sa aleaga meniul, si sa participe la crearea acestuia. Este important ca AMP care are in ingrijire un copil seropozitiv sa se consulte constant cu medicii in privinta alimentatiei copilului.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 383

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008

Alimentatia sanatoasa reprezinta o prioritate pentru mentinerea sanatatii copilului. C. Interactiunea medicamentelor cu alimentele Majoritatea medicamentelor antiretrovirale administrate copilului HIV pozitiv induc greata si varsaturi. Administrarea acestora la ore regulate pot întârzia micul dejun, devenind o problema pentru copiii care merg la scoala dimineata. În aceasta situatie trebuie avuta în vedere posibilitatea unei compensatii alimentare suplimentare. Anumite medicamente pot avea un impact negativ în absorbtia alimentelor si de aceea este necesara suplimentarea adecvata în functie de regimul medicamentos. De aceea este necesar sa va consultati cu medicul pe toate problemele de regim alimentar. Copiii au adesea nevoie de un aport mai mare de energie si proteine (ex : boli, în special boli infectioase, febrile, eforturi fizice sustinute, etc).

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 384

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 2.3 BOLI CARE AFECTEAZA GRAV COPILUL CU SIDA/HIV POZITIV Infectia HIV slabeste sistemul imunitar, facandu-l susceptibil la un mare numar de infectii bacteriene, virale, fungice si parazitare. Copilul poate fi vulnerabil de asemenea la anumite tipuri de cancere. Infecţii oportuniste Persoanele cu infecţie HIV (in special în stadiu avansat) sunt vulnerabile la infecţii şi tumori care sunt numite "infecţii oportuniste" întrucît acestea se folosesc de oportunitatea oferită de un sistem imun slăbit. Următoarele sunt doar cîteva din condiţiile care afectează în special persoanele cu HIV. Pneumonia bacteriană poate fi cauză de diferite bacterii. Simptomele la persoanele HIV pozitive sunt aproape identice cu cele HIV negative, şi includ febră, tuse, dureri în piept şi puroi în spută. Vaccinul PPV poate proteja persoanele împotriva cîtorva din cele mai răspîndite bacterii care cauzează pneumonia. Pentru că alte forme de infecţie respiratorii sunt răspîndite în rîndul persoanelor cu HIV, medicii trebuie să fie siguri de diagnostic înainte de prescrierea administrării antibioticelor. În acest scop s-ar putea să fie nevoie examinari suplimentare (radiologie, laborator, etc) pentru excluderea altor infecţii. Tratamentul este de obicei axat pe cea mai răspîndită bacterie care cauzează afecţiunea identificată. Candidoza există două tipuri principale de candidoză: infecţie localizată (în gură şi gît sau vagin) şi sistemică (a esofagului şi afecţiune diseminată). În primul caz (cunoscută ca si candidoză orofaringiană sau COF) boala pare să apară cel puţin o dată la toţi pacienţii HIV pozitivi. Apariţia candidozei vaginale este răspîndită în rîndul femeilor HIV neinfectate şi nu este legată de statutul HIV. Cu toate că COF nu cauzează decesul, aceasta poate cauza dureri orale şi la deglutiţie. Principalul simptom este prezenţa petelor albe cremoase în gură care pot fi răzuite. Candidoza esofagiană este o afecţiune mai serioasă care poate cauza dureri în piept care sporesc în timpul deglutiţiei (inghitirii). Candidoza diseminată cauzează febră şi simptome în organele afectate de boală (spre exemplu, tulburarea capacitatii vizuale pina la orbire atunci cînd afectează ochii) şi poate pune în pericol viaţa. In functie de tipul candidozei, medicul specialist va recomanda tratamentul adecvat. Criptococoza este cauzată de fungi care infectează primordial creierul. De cele mai multe ori apare sub formă de meningită şi ocazional de boală pulmonară sau diseminată. Meningita criptococică netratată este fatală. Criptococoza este relativ uşor de diagnosticat insa presupune un tratament antifungic agresiv si costisitor. Criptosporidioza şi izosporiaza sunt ambele infecţii cauzate de paraziţi protozoici. Aceste boli sunt uşor răspîndite prin intermediul alimentelor şi a apei contaminate, sau prin contact direct cu o persoană sau un animal infectat. Atît cripto cît şi izosporiaza cauzează diaree, greturi, vomă şi dureri gastrice. La persoanele cu sistem imun neafectat, aceste simptome nu durează mai mult de o

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 385

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 săptămînă. Dacă sistemul imun este insa afectat, aceste simptome pot continua o perioadă lungă de timp. Diareea poate interfera cu absorbţia nutrienţilor, ceea ce poate duce la serioase pierderi în greutate si deshidratare (pierderea de lichide). Pentru a confirma diagnosticul acestor boli, scaunele sunt în mod normal verificate de paraziţi şi ouăle acestora. Nu există tratament pentru cripto, dar terapia antiretrovirală pentru restaurarea imunităţii poate vindeca eficient infecţia. Citomegalovirusul (CMV) este un virus care infectează tot organismul. De cele mai multe ori apare sub formă de retinită, ceea ce cauzează tulburarea vederii şi poate duce la cecitate (orbire). CMV poate de asemenea afecta şi alte organe şi poate cauza febră, diaree, greaţă, simptome similare cu pneumonia şi demenţă. Herpes simplex şi Herpes zoster. Simptomele obişnuite ale infecţiei provocate de virusul herpes simplex (HSV, care cauzează răni în jurul gurii şi organele genitale) şi de virusul herpes zoster (herpesul zonal) nu pun in pericol viaţa, dar pot fi extrem de dureroase. Ambele virusuri pot cauza retinită şi encefalită (care ar putea la rîndul său pune în pericol viaţa). Atît herpes simplex cît şi herpes zoster sunt diagnosticate prin examinarea ariei afectate şi pot fi tratate. Histoplasmoza este o infecţie fungică care afectează plămînii, dar poate de asemenea afecta şi alte organe. Simptomele pot include febră, oboseală, pierdere de greutate şi dificultate în respiraţie. Histoplazmoza diseminată poate fi fatală dacă rămîne netratată. Sarcoma Kapoşi asociată HIV cauzează leziuni de culoare albastru închis, care apar în diferite locuri, inclusiv pe tegumente, mucoase, tractul gastro-intestinal, plămîni sau nodulii limfatici. Leziunile apar de obicei în primele stadii ale infecţiei HIV. Tratamentul depinde de simptomele şi localizarea leziunilor. Leişmaniaza este transmisă de un anumit tip de muşte şi posibil prin utilizarea comună a acelor. Cea mai severă din cele patru forme ale ei este leişmaniaza viscerală (cunoscută sub denumirea de kala azar), care se caracterizează prin febră intermitentă, pierdere substanţială în greutate, inflamaţia splinei şi a ficatului şi anemie (ocazional severă). În formele sale mai comune, leişmaniaza poate produce leziuni desfiguratoare în jurul nasului, gurii şi gîtului sau ulcere ale pielii care duc la cicatrice permanente. Dacă nu este tratată, leişmaniaza viscerală este de obicei fatală. Mycobacterium avium. Afecţiunea pirn mycobacterium avium (MAC) ţine de agenţii care cauzează tuberculoza. Boala provocată de MAC în general afectează organe multiple, iar simptomele includ febră, transpiraţie nocturnă, pierdere în greutate, diaree şi dureri abdominale. PCP este cauzată de un parazit care infectează plămînii, care a fost numit in trecut pneumocystis carinii, iar acum a căpătat denumirea de pneumocystis jiroveci. PCP este o infecţie oportunistă asociată HIV frecventă în ţările industrializate, mai puţin răspîndită în Africa. Simptomele sunt în pare parte pneumonia cu febră şi simptome respiratorii ca tuse uscata, durere în piept şi dispnee (dificultate rspiratorie). Prevenirea PCP este recomandată persoanelor HIV pozitive cu sisteme imune slabe, în ariile în care PCP este o problemă semnificativă de sănătate la persoanele HIV pozitive, precum şi după primul epizod PCP.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 386

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 Toxoplasmoza (toxo) este cauzată de un organism protozoic găsit în carne crudă şi excrementele de pisică. Acest microb infectează creierul şi poate cauza dureri de cap, confuzie, slăbiciuni motorii şi febră. În absenţa tratamentului, progresul bolii rezultă în abcese, stupoare şi comă. Toxo diseminată este mai puţin răspîndită, dar poate afecta ochii şi cauza pneumonia. Tuberculoza (TB) este o infecţie bacteriană care afectează primordial plămînii. TB este principala infecţie opotunistă HIV în ţările în dezvoltare. Pentru persoanele care au HIV, riscul de dezvoltare a TB active este de 30–50 ori mai mare. TB este mai greu de diagnosticat la persoanele HIV pozitive decît la cele neinfectate. Diagnosticul TB este important întrucît TB progresează mai rapid la persoanele HIV infectate. De asemenea, TB la persoanele HIV infectate este mult mai probabil să fie fatală, dacă nu este diagnosticată sau rămîne netratată. TB apare mai devreme în cursul infecţiei HIV comparativ cu alte infectii oportuniste. Prevenirea infecţiilor oportuniste HIV Persoanele HIV pozitive pot reduce expunerea lor la unii microbi care le pun în pericol sănătatea. Prin urmare, persoanele HIV pozitive trebuie să fie precaute cu carnea crudă, animalele domestice, excrementele umane şi apa de lac sau rîu. Cu toate acestea, nu exită o cale practică de reducere a expunerii la microbii care cauzează candidoza, mycobacterium avium, pneumonie bacteriană şi alte boli, întrucît acestea sunt în general răspîndite în mediu. Unele infecţii legate de HIV (inclusiv TB, pneumonia bacteriană, malaria, septicemia şi pneumonia Pneumocystis carinii PCP) pot fi prevenite prin administrarea unor medicamente, cu alte cuvinte prin profilaxie medicamentoasă. Profilaxia, ca si orice alte forma de tratament, se va face numai sub indrumarea medicului de specialitate.

Tratamentul infecţiilor oportuniste HIV În orice caz de imbolnavire, medicul specialist este singurul in masura sa indice tratamentul adecvat. Responsabilitatea AMP este sa se adreseze medicului la orice semn care poate sa indice afectarea starii de sanatate a copilului si sa respecte cu rigurozitate tratamentul indicat de medicul specialist. Unele infecţii oportuniste sunt mai uşor de tratat ca altele. Eficienta tratamentului depinde in buna masura de identificarea cit mai precoce a aparitiei unor astfel de afectiuni. Observarea atenta, zilnica a copilului de catre AMP joaca un rol deosebit de important in depistarea precoce a semnelor aparitiei unor infectii oportuniste si, in consecinta, in tratarea eficienta a acestora.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 387

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008

MESAJE CHEIE

1. Ingrijirea copilului cu SIDA/HIV pozitiv este o intervenţie pe termen lung deoarece decizia părinţilor este în majoritatea cazurilor ireversibilă deoarece şi boala copilului este incurabilă. 2.La un copil HIV-pozitiv se recomanda:
Evaluare nutritionala ;
Corectarea deficitelor nutritionale;
Evitarea interactiunii medicamentelor cu alimentele. 3. Pentru persoana care ingrijeste un copil seropozitiv este important sa respecte regulile elementare de igiena si sa-l invete pe copil sa deprinda aceste reguli. 4. Tratamentul HIV nu poate fi stabilit decit de catre medic, rolul AMP in tratamentul HIV/SIDA fiind acela de a obtine o aderenta crescuta. 5. HIVpozitiv/SIDA nu se vindeca dar exista tratamente pentru prevenirea scaderii imunitatii si tratarea complicatiilor. 6. Infectia HIV slabeste sistemul imunitar, copilul devine susceptibil la un mare numar de infectii bacteriene, virale, fungice si parazitare numite infectii oportuniste. 7. În orice caz de imbolnavire, medicul specialist este singurul in masura sa indice tratamentul adecvat. Responsabilitatea AMP este sa se adreseze medicului la orice semn care poate sa indice afectarea starii de sanatate a copilului si sa respecte cu rigurozitate tratamentul indicat de medicul specialist.

AUTOEVALUARE

1. Ce tratamente se aplica in cazul copilului HIVpozitiv/SIDA 2. Ce este evaluarea nutritionala a copilului SIDA/HIVpozitiv? 3. De ce este important regimul alimentar? 4. Cine prescrie regimul alimentar? 5. Care sint precautile de ingrijire a ranilor ? 6. Ce este o terapie in combinatie? 7. Ce sint infectiile oportuniste? 8. Enumerati cel putin 5 tipuri de infectii oportuniste si principalele lor modalitati de manifestare

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 388

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008

SESIUNEA 3 SESIUNEA 3 3.1 Rolul AMP in angrijirea copilului cu SIDA/HIV pozitiv 3.2 Particularitati de integrare a copilului cu SIDA/HIV pozitiv

5 ore

SESIUNEA 3.1 ROLUL AMP IN INGRIJIREA COPILULUI CU SIDA/HIV POZITIV Ingrijirea familială temporară/asistentă maternală este un efort de echipă. Este esenţial ca rolurile şi responsabilităţile autorităţilor publice, ale furnizorilor de servicii şi ale asistentului maternal să fie delimitate clar, astfel încât serviciile să poată fi furnizate în mod eficient. 3.1.1 Rolul şi responsabilităţile autorităţilor publice Autorităţile publice implicate in asistenta maternala si rolurile acestora au fost descrise pe larg in cadrul primelor doua module ale acestui manual. 3.1.2 Asistenţa multidisciplinară Asa cu s-a mentionat deja in repetate rinduri in cadrul diferitelor module ale acestui manual, AMP este parte a unei echipe multidisciplinare cu care colaboreaza in adresarea nevoilor copilului pe care-l ingrijeste. In ingrijirea copilului infectat/ afectat HIV/ SIDA, asistenta multidisciplinara implica in mod particular, pe linga asistentul social al copilului, medicul de familie, medici specialisti, asistenti medicali, psihologi. Rolurile principale ale fiecărui profesionist sunt descrise in continuare: Medicul şi asistentul social sunt profesionişti ce pot oferi ajutor în rezolvarea multor probleme cu care AMP se confruntă. Ajutorul oferit poate consta din:
Răspunsul competent la diverse întrebări privind infecţia cu HIV şi SIDA;
Asigurarea unor programări pentru control periodic şi tratament;
Facilitarea contactării altor organizaţii care pot oferi sprijin;
Recomandări cu privire la alimentaţia copilului;
Reprezentarea în probleme sociale şi legale. Recomandări: Uneori este foarte util ca o persoană afectată HIV/SIDA să discute cu alta care se află în aceeaşi situaţie. Medicul sau asistentul social pot facilita contactul cu astfel de persoane. Asistentul social are ca responsabilitati principale:
identificarea şi evaluarea problemelor sau a nevoilor,
stabilirea priorităţilor în intervenţie,
identificarea instituţiilor şi serviciilor care pot oferi ajutor şi medierea legăturii cu acestea, sprijin în stabilirea mai rapidă a legăturii cu aceste servicii;
ajutor oferit în cunoaşterea şi susţinerea drepturilor persoanei infectate/ afectate HIV. Medicul de familie este prima verigă de legătură cu medicii specialiştii implicaţi în programul de monitorizare a starii de sanatate si terapie a copilului HIV/SIDA. Medicul de familie are responsabilitatea de a monitoriza starea de sanatate a copilului HIV pozitiv si de a evalua respectarea tratamentului stabilit de medicul specialist (boli infecto-contagioase). De asemenea,

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 389

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 are responsabilitatea de a identifica aparitia posibilelor infectii oportuniste si, in functie de gravitatea infectiei, de a asigura tratamentul corespunzator sau de a trimite copilul pentru diagnostic si tratament la medicul specialist. Medicul specialist in boli infecto-contagioase joacă rolul principal în managementul persoanelor HIV pozitive. El poate sa:
confirme diagnosticul de infecţie HIV ;
confirme cazul către forurile superioare (prin completarea fişei de confirmare);
stabilească faza evoluţiei bolii;
determine diagnosticul complicaţiilor;
iniţieze tratamentul antiretroviral (TARV), să-l urmărească şi, eventual, să-l schimbe;
iniţieze tratamentul specific pentru infecţiile oportuniste;
propună testarea celorlalţi membri ai familiei;
îndrume persoana seropozitivă la alţi specialişti, în funcţie de evoluţia bolii. Supravegherea persoanelor cu infecţie HIV/SIDA se realizează de regulă la nivelul serviciilor de boli infecţioase teritoriale. Asistentul medical:
oferă informaţii medicale persoanei afectate şi familiei/persoanei de îngrijire a acesteia;
consiliază persoana infectată şi familia acesteia cu privire la riscul transmiterii virusului, modalităţile de îngrijire a persoanei infectate;
informează familia cu privire la normele igienico-sanitare ce trebuie respectate. Psihologul este cel care se ocupă de psihicul pacientului, ajutându-l să depăşească momentele grele, găsind împreună soluţii pentru situaţiile dificile întâmpinate. Acesta ajută persoana seropozitivă sa:
vorbească deschis despre problemele sale;
îşi conştientizeze problemele, temerile, limitele;
găsească soluţii la problemele pe care le are, să îşi regăsească speranţa, puterea de a avea prieteni şi de a împărtăşi cu alţii atât bucuriile cât şi necazurile;
înţeleagă ce este boala SIDA şi infecţia cu HIV, să găsească mijloace prin care să se bucure de viaţă, să realizeze proiecte, nu ignorând boala, ci luptând conştient şi curajos împotriva ei şi împotriva prejudecăţilor celor din jur. Dupa cum se va vedea mai jos, copiii si in special tinerii afectati de HIV/ SIDA pot prezenta tulburări psihice datorită confruntării cu prezenţa şi cu evoluţia bolii. De aceea este nevoie de ajutorul unui psiholog, care alături de personalul medical şi social, joaca un rol important in cadrul echipei multidisciplinare care se ocupa de ingrijirea copilului. Psihologul va accepta, va respecta, va asculta ori de câte ori persoana afectată va simţi nevoia să vorbească cu cineva despre problemele sale, oricare ar fi ele, oricât de obişnuite ori neobişnuite ar fi acestea. Psihologul poate răspunde cu răbdare oricărei întrebări pe care copilul seropozitiv ar vrea să o pună, în legătură cu orice lucru care îl interesează, dar despre care nu poate, nu îndrăzneşte să vorbească cu altcineva; psihologul poate chiar anticipa acele întrebări şi nelămuriri. Psihologul îi poate explica adolescentului, de exemplu, ce este boala SIDA şi infecţia HIV, îl poate ajuta să identifice căi şi mijloace de a se bucura de viaţă, de a-şi face şi împlini proiecte, luptând împotriva prejudecăţilor celor care resping sau se poartă discriminatoriu cu cei seropozitivi.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 390

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 În contextul sprijinirii copilului infectat/afectat HIV/SIDA, formarea unei echipe pluridisciplinare este nu doar oportună ci absolut necesară pentru a acoperi întreaga paletă a nevoilor biopsihosociale a acestor copii. Pe linga echipa deja mentionata, mai poate fi necesară şi colaborarea cu alţi specialisti: kinetoterapeuţi, nutriţionişti, stomatologi, dermatologi etc. De retinut: oricine este informat in calitatea sa profesionala sau institutionala (medic, stomatolog, asistent medical, asistent social, invatator si alti functionari din serviciul public), este obligat prin lege sa pastreze secretul cu privire la boala copilului (secret profesional). Atentie ! Aveti obligatia de a aduce la cunostinta oricarui medic sau cadru medical (asistenta medicala) cu care copilul intra in contact, faptul ca acesta este seropozitiv. Rolul si locul asistentului maternal a fost descris pe larg in cadrul modulului 2. In ceea ce priveste ingrijirea unui copil seropozitiv HIV, pe linga asigurarea aderentei la tratament a copilului (deja descrisa), asistentul maternal se va putea confrunta cu situatii particulare, delicate precum comunicarea dignosticului, manifestari psiho-patologice ale copilului, sprijinirea adolescentului cu HIV si educatia sexuala a acestuia, aspecte pe care le vom discuta in continuare. 3.1.3 Comunicarea diagnosticului Impactul cu boala, reacţiile la dezvăluirea diagnosticului sunt similare celor exprimate în oricare altă stare terminală, dar există şi anumite caracteristici unice care aduc o dificultate particulara in recepţionarea diagnosticului. Implicaţiile psihosociale în cazul infecţiei cu HIV/SIDA sunt la fel de copleşitoare ca şi aspectele medicale. Pentru cel infectat, dar şi pentru persoanele care îngrijesc o persoană seropozitivă, incertitudinea înconjoară prognozele medicale. Toate efectele care apar sunt fondate pe pierderea încrederii, stigmatizarea, izolarea, abandonarea de către familie, prieteni, vecini şi colegi de şcoală/serviciu. Experienta demonstreaza ca a le vorbi copiilor despre boala de care sufera ii ajuta sa inteleaga mai bine ceea ce se intimpla in jurul lor, diminuind confuzia si teama pe care le pot trai ascultind discutiile adultilor, fara a primi informatii clare si corecte. In special:
Devine mai usor pentru ei sa accepte vizitele periodice la spital si, de asemenea, sa ia in mod regulat medicamentele;
Le permite sa nu se mai simta atit de singuri, sa se simta mai liberi, sa puna intrebari si sa-si exprime propriile temeri. Comunicarea diagnosticului copilului este expresia dreptului sau de a sti ce decid ceilalti pentru el si in ceea ce il priveste, facindu-l astfel protagonist activ al vietii sale si, in special, al aspectelor care privesc sanatatea sa. Cine comunica? Persoanele cele mai potrivite pentru a incepe si pentru a desfasura procesul de comunicare a diagnosticului sunt cele care sunt cele mai apropiate copilului, cele in care copilul are incredere. In mod firesc, pentru copilul aflat in grija sa, acest rol revine asistentului maternal (in cazul in care copilului nu i s-a comunicat diagnosticul anterior plasamentului).

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 391

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 Nu va sfiiti sa cereti sfatul si sprijinul specialistilor din jurul dvs. (medic, asistent social, psiholog etc.) pentru a depasi eventualele dificultati de comunicare. Cum si cind comunicam? Nu este posibil sa se stabileasca un moment precis in care sa i se vorbeasca copilului despre boala sa. Comunicarea este inteleasa ca un proces gradat si continuu intre copil si familie, care trebuie inceput inca din primii ani de viata ai copilului. Dupa parerea psihologilor si din relatarile copiilor, momentul ideal in care trebuie sa i se vorbeasca copilului despre diagnostic se situeaza in jurul virstei de 8-10 ani. La aceasta virsta:
Copii sunt mai optimisti, nu isi fac multe probleme si le este mai usor sa accepte ca au o boala;
Au mai mult timp sa se obisnuiasca cu ideea ca vor urma un tratament medical de lunga durata;
Pot fi mai usor implicate in lupta cu boala, inteleg ca este necesar sa urmeze tratamentul medical si devin mai preocupati de sanatatea lor. Copilul de 8-10 ani se teme mai putin de boala. Acest mod de a gindi al copilului scolar este un atu care trebuie folosit. Secretul este sa-i spuneti copilului adevarul intr-un moment in care el este dispus sa accepte acest adevar si sa nu-l lasati sa creasca si sa traiasca avind banuieli in legatura cu diagnosticul sau. Ce ar trebui sa-i spunem copilului despre boala? In primul rind, copilul trebuie sa aiba informatii corecte despre boala, despre tratament si rolul acestuia. De asemenea, despre modul in care poate sa isi pastraze sanatatea si sa-i protejeze pe ceilalti. Cum sa spunem diagnosticul? Pentru copiii mici (sub 5 ani) Acestor copii li se pot da explicatii simple despre boala si despre cum sa ramina sanatosi. La aceasta virsta, pentru copil este mai dificil sa inteleaga ce inseamna aceasta boala. Pentru copiii mai mari (6-12 ani) La aceasta virsta copii sunt foarte curiosi, isi dau seama imediat daca adultii vor sa le ascunda ceva si incearca sa afle singuri raspunsurile care ii intereseaza. Majoritatea copiilor de aceasta virsta, si chiar mai mari, isi pun intrebari si incearca sa-si imagineze cum arata virusul si ce face acesta. Pentru puberi si adolescenti (13-18 ani) La aceasta virsta copilul este preocupat de felul in care arata, isi doreste sa fie independent, isi face planuri de viitor, apar primele relatii de dragoste, isi poate incepe viata sexuala. Un tinar la aceasta virsta trebuie sa fie informat corect si sa isi cunoasca diagnosticul, astfel incit sa poata lua parte la deciziile privind propria lui ingrijire si sa ii protejeze pe ceilalti. Incurajati copilul sa se integreze in grupurile de prieteni. Nu izolati copilul. Este important pentru adolescentii seropozitivi sa inteleaga: Ca nu sunt singurii care trebuie sa treaca prin aceasta situatie; Ca pot lupta cu boala; Ca sunt persoane valoroase, care pot sa-i ajute pe ceilalti.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 392

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008

Reactii la aflarea diagnosticului Spre deosebire de alte boli cu risc vital unde influenţa ameninţătoare vine din interiorul organismului, în cazul infecţiei cu HIV sau a contractării bolii SIDA pericolul începe să se manifeste bidirecţional:
din interior - negarea, trăirea ca o pedeapsă, sentimente de lipsă de sens, disociaţii, retragere în sine, etc;
din exterior - evitarea copilului, izolare manifestată social pentru copil şi familie, dezgust, frică, ne-comunicare, etc ; Orice traumă, din punct de vedere al desfăşurării temporale, traversează etapele descrise deja in acest manual in prima sesiune a modulului 3 (vezi pierderea si durerea). La copilul cu infecţie HIV aceste etape pot suferi unele modificari. De exemplu, în funcţie de vârstă, faza de soc si negare (care in general dureaza de la o ora la o săptămână) poate apare nu imediat la aflarea veştii ci mult mai târziu, când copilul află consecinţele sau când află de la colegii sau prietenii de joacă de gravitatea bolii sale, sau ca o reacţie la comportamentul de evitare a celor până atunci apropiaţi. La început copilul manifestă un sentiment de insensibilitate (nu ştie ce e asta, e prea copleşit de gravitatea veştii primite , este în stare de şoc). Apoi urmează negarea. Cei afectaţi nu cred sau nu pot să creadă ce li s-a întâmplat. Timpul parcă se opreşte în loc sau se scurge cu o viteză ameţitoare. Copilul percepe cu greu ceea ce până în momentul anterior cunoştea foarte bine, trece pe lângă persoane cunoscute fără a le recunoaşte, pe lângă clădiri, are loc o îngustare a câmpului vizual (« aleargă într-un tunel la capătul căruia este o lumină » - părinţii care pot lămuri situaţia vor spune că e o greşeală sau doctorul care poate confirma că este o confuzie). Uneori aceste manifestări pot fi însoţite de plâns ca răspuns la atitudinea colegilor, dar cel mai adesea este prezentă « împietrirea » (insensibilitatea). Fazele de mânie -vinovatie si tristete-disperare se succed la puţin timp după aflarea informaţiei şi spre deosebire de alte traume unde acestea durează o perioada relativ scurta de timp (citeva săptămâni), în cazul infecţiei HIV ele se pot prelungi, putind chiar inlocui faza de intelegere si acceptare. Crizele de mânie pot fi îndreptate împotriva medicilor, a colegilor, a prietenilor, uneori, chiar a persoanelor foarte apropiate, dar care sunt sănătoase (fraţi, rude, părinţi). Pot apare îndoieli legate de propria persoană, cel mai adesea însoţite de depresii, de lipsă de speranţă, sau de neputinţă. Aceşti copii nu sunt capabili să se gândească la posibilităţi pozitive, ajung adesea la tulburări de somn, instabilitate, dificultăţi de concentrare a atenţiei, coşmaruri. Mai devreme sau mai târziu, în ordinea prezentată de noi, intervine culpabilizarea. Maladia este trăită ca o pedeapsă: « De ce tocmai eu ?» este primul strigăt al copilului infectat cu HIV. La cei mai mulţi, singurul răspuns posibil este : «Pentru că sunt vinovat, am săvârşit păcate, sau sunt victimă a unor factori magici ».

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 393

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 La copiii foarte activi, conştiincioşi la scoală, modul de viaţă este adesea scurtcircuitat sau cel puţin stânjenit - pe copil nu-l mai interesează şcoala, învăţatul, începe să nu-şi mai facă temele, pleacă de la ore, ia note proaste sau chiar abandonează şcoala; elevi deosebit de activi până atunci, cu rezultate şcolare bune şi o capacitate de învăţare mare, pot să se decompenseze şi pot să dezvolte probleme scolare majore ca urmare a dificultăţii deosebite de adaptare la noua situaţie. Fazele de intelegere si acceptare suferă modificări majore în cazul infecţiei HIV/SIDA, datorită faptului că prognosticul nefavorabil nu poate asigura o acceptare completă şi o revenire la situaţia iniţială. Copilul afectat atribuie situaţiei o semnificaţie absolut personală. Copilul trăieşte drama dar nu ştie întotdeauna să-şi exprime verbal trăirile. O acompaniere socială şi plină de empatie şi respect este necesară încă de la stabilirea diagnosticului. Pe linga AMP si familia acestuia, care reprezinta suportul principal pentru copilul infectat cu HIV, serviciile specializate ale DGASPC sau ale furnizorilor privati de servicii (organizaţiile nonguvernamentale) trebuie să aibă echipe bine sudate si experimentate, cu o buna intelegere a fenomenelor si experientelor psiho-tranumatice, care sa poata oferi sprijin atit copilului cit si AMP. Ce ar trebui sa stie copiii despre HIV?
Ca este un virus care se transmite prin singe, prin instrumentar medical nesterilizat, prin folosirea in comun a seringilor sau a altor obiecte care pot produce rani singerinde (ex: unghiera), de la mama la fat si prin relatii sexuale neprotejate;
Ca exista medicamente care ajuta organismul, impiedicind virusul sa se inmulteasca;
Ca e important sa respecte regulile de igiena si regimul alimentar indicat de medic, pentru a nu agrava boala si pentru a nu o transmite si altora. De retinut:
E mai bine sa afle de la dumneavoastra decit de la altii. In cazul in care copilul afla diagnosticul din alta parte, isi poate pierde increderea in dumneavoastra si poate sa nu va mai impartaseasca problemele cu care se confrunta.
Nu subapreciati copilul, el intelege mai mult decit credeti dvs. Copilul nu intelege numai ceea ce-i spuneti, ci si gesturile, ingrijorarea, tristetea dvs.
Implicati copilul in problemele de fiecare zi ale familiei. In acest fel copilul se va simti important si util si va avea si alte preocupari decit vizitele la spital sau tratamentul medical.
Nu izolati copilul de familie sau de alti copii. Este important pentru copil sa aiba o viata normala, sa fie inconjurat de rude, prieteni, colegi.
Implicati copilul in lupta cu boala. Explicindu-I copilului de ce e nevoie sa urmeze tratamentul medical, il veti motiva sa isi ia medicamentele la timp.
Discutati cu copilul despre problemele pe care le are, chiar daca credeti ca nu va pricepeti. Este important sa discutati cu copilul, sa ascultati problemele pe care acesta le are si sa ii aratati ca il intelegeti si ca sunteti alaturi de el. Chiar daca nu ii puteti rezolva dvs. problema, puteti incerca sa gasiti o solute impreuna cu el. Aceasta atitudine ii va spori copilului increderea in dumneavoastra si va avea curajul sa fie sincer.
Discutati cu alti asistenti maternali sau parinti aflati in aceeasi situatie. In acest fel puteti primi sfaturi utile si puteti invata din experienta lor.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 394

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008
Apelati la ajutorul specialistilor (medic, psiholog, asistenti sociali) pentru a vorbi cu copilul despre boala. In acest fel veti fi siguri ca luati cele mai bune decizii pentru copil si ca nu ii faceti rau, iar pentru dvs. va fi mai usor sa discutati cu copilul despre boala.
Descoperirea seropozitivităţii la un copil constituie o situaţie stresantă care conduce implicit la o stare de criză. Cel mai frecvent, climatul socio-psiho-afectiv al acestuia este afectat de starea de sănătate care influenţează şi modifică stilul de viaţă şi activităţile lui viitoare. Ce intrebari isi pune copilul ,,Sunt sau nu bolnav?” ,,De ce eu? ” ,,De ce nu mă pot juca precum alţi copiii?” ,,De ce se feresc copiii de mine?” ,,Voi muri? De ce voi muri? Când voi muri?” ,,Mă va durea?” ,,De ce Dumnezeu mă face să trec prin asta? ” ,,Dacă nu pot fi vindecat, nu ar fi mai bine să renunţ? ” Dezvoltarea armonioasă a personalităţii copilului/adolescentului apare atunci când el beneficiază de dragoste şi securitate, de experienţe noi, de apreciere şi stimă, de responsabilitate şi autonomie. Pentru a se dezvolta normal, copiii au nevoie de siguranţă, idealuri ferme la care să aspire, linii directoare care să le conducă viata. Există câteva particularităţi ale imaginii de sine la copilul seropozitiv. Relaţiile acestuia cu lumea în care trăieşte determină modificări ale imaginii de sine în funcţie de două situaţii distincte: 1) copilul cunoaşte diagnosticul bolii 2) copilul nu cunoaşte natura infecţiei, dar unii dintre cei apropiaţi lui o ştiu. 1) În prima situaţie, modificarea imaginii de sine începe de la perceperea noului său statut social: infectat HIV, deci bolnav incurabil. Reacţiile psihocomportamentale, uneori impulsive şi periculoase ale copilului seropozitiv se datorează modificării rapide şi radicale a imaginii de sine, care este deseori distorsionată. În virtutea unei imagini de sine „catastrofale”, apar tulburările sufleteşti, crizele de disperare, de „debusolare”. Copilul devine mai inactiv, mai lipsit de iniţiativă, mai retras, trist sau anxios. Intervenţia psihologului, a asistentului social, concomitent cu participarea la un grup de suport îi pot ameliora suferinţele sufleteşti, schimbându-i imaginea despre sine în bine. 2) În a doua situaţie, imaginea de sine va suferi modificări determinate de comportamentul celor din jur (hiperprotectiv, neglijent etc.). Se ştie că în faţa bolii oamenii reacţionează diferit, pot gândi pozitiv sau dimpotrivă, negativ. A gândi pozitiv înseamnă ca părinţii să poată spune: „Asta e situaţia. Să vedem ce se poate face”. Cei care gândesc negativ se lamentează, în loc să încerce să caute soluţii: „Orice aş încerca nu are rost”. Părinţii sunt adesea încordaţi, tensionaţi, neliniştiţi, se tem de viitor, fapt observat, mai devreme sau mai târziu de către copil şi care are repercursiuni şi asupra imaginii de sine a acestuia. Reactiile care ne arata adaptarea copilului la diagnostic:
acceptarea de sine, realizată printr-o atitudine pozitivă faţă de propria persoană;
acceptarea calităţilor şi defectelor personale;
percepţia pozitivă a experienţelor trecute;
conştientizarea sensului vieţii, direcţionat de scopuri pe durată medie şi lungă;

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 395

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008
convingerea că merită să te implici. Reactii negative la boala si diagnostic Stresul psihic – este rezultanta confruntării copilului cu o situaţie care îi ameninţă integritatea. Subiectiv sau obiectiv, aceasta îl solicită până la sau dincolo de limitele posibilităţii de a-i face faţă. Izolate sau grupate, formele de manifestare ale stresului vizează de regulă: tulburările comportamentale (fuga de acasă/de la şcoală, furtul, vagabondajul, actele de violenţă etc.), izolarea şi îndepărtarea de oameni, lipsa de interes pentru activităţile zilnice, izbucnirile neaşteptate de furie, iritabilitatea, ostilitatea etc. Criza - se concretizează în manifestări violente şi agresive cu frecvenţă şi intensitate crescute, îndreptate atât spre propria persoană cât şi spre ceilalţi; complexele de inferioritate şi frica de societate pot determina automarginalizare socială, chiar autoexcludere. Copiilor seropozitivi le sunt caracteristice stările afective acute (crizele de afect sau de mânie). Aflat într-o situaţie acut frustrantă, copilul ţipă, loveşte, bate din picioare, se aruncă pe jos, într-o agitaţie dezordonată urmată de obicei, de epuizare. Crizele de mânie sunt întâlnite la copii cu carenţe educaţionale sau când persoanele care îi îngrijesc nu consimt la îndeplinirea instantanee a dorinţelor lor. Imposibilitatea de a se vindeca, stresul, anxietatea, stima de sine scăzută, marginalizarea socială, sentimentul neputinţei în faţa bolii pot determina apariţia depresiei. Refuzul alimentaţiei şi al medicaţiei, scăderea tonusului general, sentimentele de inferioritate, tulburările de comportament, rezistenţa scăzută la frustrare sunt tot atâtea semne care prevestesc depresia. Se asociază cu o simptome somatice, comportamentale, cu dureri abdominale inexplicabile, cefalee, pierderea interesului şi a capacităţii de concentrare. De asemenea, internările prelungite, efectele secundare ale tratamentului cu antiretrovirale şi instalarea fazei simptomatice a bolii contribuie, în multe cazuri, şi la apariţia unor manifestări agresive. Agresivitatea poate fi dirijată spre ceilalţi (heteroagresivitate) sau spre propria persoană (autoagresivitate). Este cunoscut faptul că, depresia se constituie într-un un risc autoagresiv major. Chiar dacă la copilul mic (până la vârsta de 7–8 ani) conştiinţa morţii, cunoştinţele şi percepţiile asupra acestui fenomen sunt parţiale şi confuze, suicidul având o slabă incidenţă, pe măsura apropierii de pubertate şi adolescenţă riscul de a avea o tentativă de suicid creşte. Atunci suicidul este privit ca o cale de a evita durerea, disconfortul fizic şi psihic, devenind argumentul ultim de depăşire a situaţiei prin care trece. Cu toate acestea, riscul suicidar la copii şi adolescenţii seropozitivi este scăzut, crescând, însă, pe măsură ce individul se apropie de maturitate. Copilul seropozitiv HIV poate dezvolta sentimente negative: autoculpabilizarea, incertitudinea, disperarea, furia, ruşinea, dezvoltând tulburări de comportament, emoţionale şi funcţionale, complexe de inferioritate, inadaptare socială, anxietate, scăderea stimei de sine, chiar conduită suicidară şi tentativă de suicid. Combaterea stresului persoanei infectate, evitarea apariţia situaţiilor de criză solicită apropiere sufletească, înţelegerea gândurilor sale, înlăturarea tendinţelor de subestimare, sprijin în selectarea şi stabilirea unor scopuri exclusiv realiste. AMP, alaturi de echipa de specialisti poate contribui substanţial la atingerea acestor obiective, prin crearea unei relaţii de încredere, încurajând exprimarea liberă, deschisă a emoţiilor şi sentimentelor.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 396

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 3.1.4 Manifestarle psihopatologice ale copilului/adolescentului cu HIV La copiii şi adolescenţii seropozitivi apar o serie de manifestări psihopatologice precum: anxietate, crize de afect, stări depresive, agresivitate, regresie. Aceste maifestări diferă în funcţie de vârstă,dezvoltarea psihoafectivă, tipul de educaţie primită şi răspunsul, susţinerea primite din partea familiei. Pentru AMP, cunoasterea acestor posibile tulburari este importanta, atit pentru identificarea precoce a acestora, cit si pentru rolul special pe care AMP, ca membru al echipei multidisciplinare, il joaca in sprijinirea copilului. Stările/tulburările anxioase sunt probabil cele mai frecvente şi au o largă paletă de menifestări. Copilul/adolescentul poate trăi o permanentă stare de nelinişte, ca şi cum ceva rău urmează să se întâmple, poate avea tulburări de somn, coşmaruri, teamă de a rămâne singur, iritabilitate, dificultăţi de concentrare. Copilul/adolescentul are în permanenţă nevoie de atenţie, de aprobare, de prezenţa AMP. Aproape în toate cazurile, manifestările psihice sunt însoţite de manifestări vegetative cum ar fi: lipsa poftei de mincare (inapetenta), dureri de cap (cefalee), greaţă, vărsături, transpiraţie, tensiune musculară accentuată, erupţii cutanate. Pot apărea blocaje cognitive, tulburări de logică, ce duc la dificultăţi în învăţare. De multe ori manifestarile devin mai evidente (se acutizează) în situaţii traumatice sau dificile pentru copii cum sunt internările prelungite în spital, instituirea sau schimbarea schemei de tratament antiretroviral, aflarea diagnosticului, dezvăluirea acestuia în comunitate, trăirea unor experienţe stigmatizante etc. Tulburările anxioase pot fi mult influenţate de AMP si familia acestuia. Aceştia pot menţine sau diminua starea copilului prin conduitele pe care le adoptă în relaţia cu el, prin stilul de comunicare, dar şi prin propriile stări psihice. Stările depresive sunt întâlnite mult mai frecvent la copii/adolescenţii HIV+ decât în populaţia generală de copii/adolescenţi. Simptomele definitorii sunt: retragerea, izolarea socială, introversia, pierderea interesului şi a plăcerii de a se juca, plâns uşor, lentoare ideativă şi în mişcări. Apare des tematica eşecului, a incapacităţii: „nu pot”, „nu ştiu”, „nu reuşesc”, ceea ce exprimă pierderea încrederii în sine şi a speranţei. Pot apărea însă şi momente de hipersensibilitate, iritabilitate, nervozitate, agresivitate, ce întrerup această stare generalizată. Starea psihică este însoţită de simptome somatice cum sunt: inapetenţă sau bulimie, tulburările de somn, cefalee, dureri abdominale, constipaţie. În special la adolescenţi, poate apărea ideaţia suicidară, gânduri despre moarte şi sfârşitul existenţei. Stările depresive necesită o atenţie specială din partea AMP şi a specialiştilor, copiii având nevoie imediată de evaluare şi de tratament specializat. Conduitele regresive. Regresia este o formă de „retragere”, o întoarcere psihologică într-o perioadă când copilul/adolescentul se simţea în siguranţă şi când situaţia stresantă nu era prezentă sau când părintele „a-tot-puternic” îl proteja. Copilul preferă să fie spălat, hrănit, îngrijit de către AMP, are un limbaj folosit la o vârstă anterioară de dezvoltare, preferă jucării pe care le-a folosit când era mai mic, poate apărea enurezisul etc. Regresia este un mecanism de apărare în faţa unui eveniment stresor prea puternic pentru a fi înfruntat direct şi apare destul de frecvent în cazul copiilor confruntaţi cu un diagnostic sever cum este cel de infecţie cu HIV.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 397

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 Aceste tulburări pot părea fireşti în contextul bolii, dar ele pot avea repercusiuni atât în dezvoltarea psihoafectivă a copilului cât şi asupra evoluţiei infecţiei cu HIV, fiind cunoscut faptul că o afecţiune psihică duce la scăderea imunităţii organismului şi implicit la apariţia unor infecţii oportuniste. În toate aceste cazuri AMP care ingrijeste copilul seropozitiv, persoanele implicate în educaţia sa, precum şi personalul medical trebuie să observe şi să comunice modificările din comportamentul copilului. Acestea trebuie evaluate în context individual pentru a fi stabilit diagnosticul exact şi tratamentul adecvat. 3.1.5 Adolescentul infectat HIV Un adolescent HIV+ prezintă aceleaşi caracteristici de dezvoltare psihologică şi relaţională cu familia ca şi cel sănătos, la care se asociază anumite aspecte legate de stresul indus de percepţia sa de a fi infectat cu HIV sau de a avea boala SIDA (se face referire la adolescenţii care îşi cunosc diagnosticul). Adolescentul crede că infecţia/boala îl va face să fie marginalizat social. Adolescentul infectat HIV poate avea unele reacţii negative şi anume: îşi face singur rău prin diferite moduri şi atitudini (fumează, bea, se droghează sau, din contră, ajunge să-i ignore pe cei din jur şi să se autoexcludă social), face rău altora adoptând un comportament antisocial (poate merge până la a dori şi încerca să infecteze alte persoane). Adolescentul HIV+ este supus unor situaţii foarte stresante, precum:
statutul de seropozitivitate are în percepţia sa repercusiuni asupra integrităţii corporale, asupra frumuseţii, asupra sexualităţii, asupra acceptării de către grupul de egali. Aceste aspecte sunt deosebit de importante la această vârstă.
schimbarea unor obişnuinţe alimentare în vederea adoptării unei alimentaţii/diete echilibrate impuse de noua situaţie.
dependenţa de medicamente şi de controale medicale regulate.
relaţiile sexuale în contextul fricii de a nu se afla diagnosticul sau în situaţia asumării responsabilităţii de a-i dezvălui partenerei/partenerului situaţia sa şi a posibilităţii de a fi respins.
dificultăţi de apartenenţă la grupul de covirstnici datorate fricii de a nu se afla despre diagnosticul său.
întreruperea anului şcolar sau chiar repetenţie datorate episoadelor acute de boală.. În aceste condiţii, rolul consilierului/psihologului este deosebit de important atât pentru adolescent cât şi pentru familie, rolul său constând în a-i ajuta să-şi recapete energia fizică şi psihică pentru a trăi şi a face faţă problemelor, în informarea corectă în privinţa infecţiei HIV şi bolii SIDA, în sprijinul de a găsi noi modalităţi de a se bucura de viaţă, nu ignorând infecţia, ci luptând conştient împotriva ei. Adolescenţii pot fi încurajaţi să-şi extindă reţeaua de suport prin participarea la grupuri de covirstnici şi alte programe dezvoltate pentru această grupă de vârstă. Grupurile diminuează izolarea adolescentului furnizând în schimb siguranţa, un mediu suportiv în care participanţii cred şi răspund prin dezvăluirea reciproca a emoţiilor şi experienţelor. Grupul normalizează crizele adolescentului şi deschide noi surse de forţă şi speranţă.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 398

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 Pubertatea si adolescenta aduc cu sine aspecte speciale (aparitia menstruatiei la fete, manifestarea sexualitatii) care nu trebuiesc neglijate si trebuie sa fie discutate din timp cu copilul. In mod firesc, adolescentii trebuie sa fie sfatuiti in ceea ce priveste, de exemplu, raportul sexual protejat. In cazul unor aspecte mai delicate, este posibil sa considerati ca nu puteti discuta dvs. direct cu copilul. Solicitati sprijinul medicului sau a asistentului social care, cu siguranta, va pot ajuta in astfel de situatii. 3.1.6 Sexualitatea şi educaţia sexuală a adolescentului infectat cu HIV Schimbarea atitudinilor sexuale, a comportamentului şi a modului de viaţă care au loc în societatea noastră determină confruntarea părinţilor, educatorilor dar şi a copiilor cu unele dintre cele mai complexe probleme ale vieţi lor - sexualitatea. Educaţia sexuală nu a fost niciodată atât de importantă. Astăzi, mai mult ca oricând, părinţii, şcolile şi comunităţile trebuie să lucreze împreună pentru a face această educaţie posibilă. Educaţia sexuală este un mijloc pentru modelarea unei atitudini pozitive şi sănătoase cu privire la sexualitate şi previne activitatea sexuală prematură, abuzul sexual şi exploatarea sexuală, sarcinile nedorite, jena şi disconfortul. Comunicarea cu copilul pe tema sexualităţii poate:
permite transmiterea valorilor umane şi familiale
furniza informaţii exacte copiilor
învăţa deprinderi eficiente de luare a deciziilor
neutraliza mesajele sexuale negative şi exploatative din mass-media Vârsta adolescenţei se caracterizează prin trecerea spre maturizare şi integrare în societatea adultă. Această perioadă este dominată de procesul de creştere şi maturizare sexuală intensă, foarte diferit de la caz la caz, de la fete la băieţi ca moment de declanşare şi durată. Apariţia sentimentelor sexuale, a emoţiilor, a relaţiilor fac parte din acelaşi proces. In cazul tinerilor seropozitivi HIV teama cea mai mare este să nu fie diferiţi de colegii lor. Şi motivele de temere sunt suficiente: copiii de acelaşi sex se joacă împreună; prietenii se compară mereu, pentru a-şi valida propria lor dezvoltare; fanteziile sexuale pot include parteneri de acelaşi sex; tinerii se pot îndrăgosti de persoane de acelaşi sex, profesori etc. Problema orientării sexuale are strinsa legatura cu preconcepţiile despre HIV/SIDA şi comunitatea homosexualilor şi comentariile răutăcioase ale copiilor despre homosexualj sau lesbiene..In plus, există şi o lipsă de înţelegere a tinerilor fata de sentimentele pe care le incearca şi o reticenţă de a discuta cu adulţii. Aceştia pot ajuta copilul punctând cele mai obişnuite neînţelegeri. Încurajaţi copilul să-şi exprime sentimentele. Întrebaţi-l ce a auzit de la alţi copii. Astfel, îl puteţi ajuta să discute despre anxietăţile pe care le are în legătură cu procesul lui de creştere. Copilul trebuie să ştie că îl veţi iubi indiferent de orientarea sa sexuală. AMP, educatorii sunt cei abilitaţi să transmită copiilor valorile legate de sexualitate. Aceştia au nevoie de încurajare şi asistenţă uneori pentru a depăşi starea de disconfort. Această stare poate fi depăşită dacă ne gândim la faptul că propriii copii sau cei de care avem grijă sunt expuşi dezinformării şi mesajelor iresponsabile despre sex din partea prietenilor, a mass-mediei. Astfel, trebuie să fiţi pregătiţi să distrugeţi mituri şi să le înlocuiţi cu adevărul. Părinţii de astăzi, educatorii trebuie să-şi crească copiii într-o lume foarte diferită de cea a lor. Relaţiile sociale şi presiunile din mass-media încurajează activitatea sexuală la vârste adolescentine. Problema abuzului sexual, SIDA, infectiile transmise pe cale sexuala, implicaţiile psihologice, ne obligă să vorbim cu copiii – în detaliu – cât mai devreme posibil.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 399

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008

La această vârstă copilul nu mai vrea să discute despre sexualitate cu adulţii din jurul lui. De fiecare dată când veţi deschide discuţia acesta va fi foarte mirat (jenat, dezgustat, nervos). La această vârstă, sexul devine un subiect îngrozitor, jenant, stupid, amuzant, sau toate de mai sus la un loc. Sexualitatea devine la această vârstă un subiect foarte personal. Corpurile se dezvoltă, apar noi fantezii, dorinţe; mulţi copii cunosc pe cineva – un prieten sau un coleg de clasă – care are deja relaţii sexuale. Cercetările demonstrează că comunicarea deschisă în familie, reduce riscul unei sarcini nedorite respectiv a unei întreruperi de sarcină, a bolilor cu transmitere sexuala (BTS), inclusiv a infecţiei cu HIV. Cel mai uşor mod de a preveni tragediile ignoranţei sexuale este educaţia sexuala. Pentru a putea evita eventuale complicatii, tinerii trebuie, inainte de toate, sa fie bine informati asupra riscurilor pe care le implica relatiile sexuale si a modalitatilor de prevenire a acestor riscuri. Unii dintre părinţi, educatori, se tem că astfel de discuţii vor încuraja sau promova activitatea sexuală, că le va da idei. Această părere este eronată. Studiile ne arată că tinerii au deja aceste idei. Copiii crescuţi în familii care încurajează comunicarea deschisă şi sinceră despre problema sexualităţii se vor implica în relaţii sexuale mai târziu decât ceilalţi, şi dacă vor avea relaţii sexuale, cu siguranţă se vor proteja. Când părinţii evită să discute despre unele probleme legate de sexualitate – vulnerabilitatea copiilor va creşte, şi-i va arunca nepregătiţi în viaţă. Adolescenţii trebuie pregătiţi pentru călătoria lor spre independenţa personală, iar AMP, alaturi de membrii echipei multidisciplinare, joaca un rol central in aceasta pregatire.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 400

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 SESIUNEA 3.2 PARTICULARITATI DE INTEGRARE A COPILULUI CU SIDA/HIV POZITIV Confirmarea prezentei infectiei HIV nu poate constitui un motiv de discriminare, in special in ceea ce priveste inscrierea copilului la scoala, desfasurarea activitatilor sportive, accesul in locuri publice etc. Numeroase studii au demonstrat ca transmiterea virusului HIV nu poate avea loc prin participarea la activitati scolare de zi cu zi sau prin schimburi afective cum ar fi sarutul social, imbratisarea sau mingiierea. Ce inseamna integrarea ? Integrarea şcolară – ca situaţie particulară, se poate defini astfel:
în sens larg, integrarea şcolară se referă la adaptarea oricărui copil la cerinţele şcolare şi din păcate într-o foarte mică măsură în sens invers;
în sens restrâns – legat de problematica unor categorii de elevi – cuprinderea acestora în instituţii şcolare obişnuite sau în moduri de organizare cât mai apropiate de acestea. Integrarea profesională precum şi calificarea postşcolarizare – este o formă particulară a integrării care se bazează pe două strategii:
obligativitatea prin lege a integrării, având ca finalitate autonomia şi independenţa personală, socială, economică, financiară a oricărui individ
stimularea agenţilor economici integratori Integrarea socială şi/sau societală. Acest tip de integrare presupune acceptarea şi participarea copilului sau persoanei la diversele forme de viaţă comunitară cu asumarea de roluri şi stabilirea de relaţii sociale în grupul social în care trăieşte şi îşi desfăşoară activitatea social-utilă. Integrarea este un proces complex şi de durată, deoarece cunoaşte patru nivele, flexibile, mobile. Integrarea fizică-este nivelul cel mai scăzut, incipient al integrării. Acesta se referă la cuprinderea, prezenţa copiilor cu cerinţe educative speciale alături de ceilalţi, reducerea distanţei fizice dintre copii. Existenţa împreună cu ceilalţi copii nu presupune neapărat contacte sau activităţi comune, ci mai degrabă utilizarea în comun a unor spaţii fizice, materiale şi echipamente didactico-educaţionale. Integrarea funcţională (pedagogică) – Acest tip de integrare semnifică participarea la un proces comun de ÎNVĂŢARE (de orice tip), în condiţiile în care şi elevul integrat asimilează anumite cunoştinţe, alături de elevul normal. Integrarea socială – Aceasta are în vedere aspectele legate de includerea copilului cu deficienţe în toate activităţile comune din viaţa şcolii, atât la cele propriu-zise de învăţare, cât şi la activităţile comune din pauză, de joc, alte activităţi comune din viaţa şcolii. Integrarea fizică se completează cu cea funcţională, rezultând o formă superioară care presupune relaţii şi interrelaţii în interiorul grupului la care copilul integrat participă activ. Se stabilesc legături reciproce, mai mult sau mai puţin spontane, relaţii de acceptare şi participare relativ egală la viaţa grupului şcolar.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 401

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 Integrarea societală – Aceasta se manifestă atunci când persoana integrată dobândeşte sentimentul de apartenenţă şi participare deplină la comunitate, cu asumarea unor roluri. Integrarea societală presupune exercitarea unor influenţe asupra partenerilor, acceptarea cât mai deplină de ceilalţi membri ai comunităţii, precum şi existenţa sentimentului de încredere în sine şi în ceilalţi. Nevoia de apartenenţă este una dintre nevoile fundamentale ale oricărei persoane, iar integrarea în comunitate este considerată o caracteristică a incluziunii sociale şi a apartenenţei la statutul de cetăţean. A fi cetăţean presupune atât drepturi cât şi obligaţii. 3.2.1 Integrarea în şcoală a copiilor seropozitivi Unul dintre drepturile fundamentale ale copiilor este acela la educaţie. Accesul la educaţie este esenţial pentru creşterea şanselor de integrare socială în viaţa adultă. Educaţia poate fi considerată drept principalul mijloc de socializare sau, chiar mai larg, de civilizare. Şcoala este un mijloc important de dobândire a statutului de cetăţean. Cu cât nivelul de educaţie creşte, cu atât cresc şansele de integrare socială. Modalităţi de facilitare a integrării şcolare Cea mai dificilă intervenţie este la nivelul comunităţilor refractare la accesul copiilor/tinerilor cu HIV/SIDA la învăţământul de masă. Experienţa sugerează că este necesară informarea şi sensibilizarea comunităţii la problemele persoanelor seropozitive. Nu este recomandabil ca aceasta să coincidă cu momentul aducerii unui copil cu HIV în şcoală, ci ar fi de dorit ca aceasta să se producă înainte, dar fără a menţiona această perspectivă. Sprijinul venit din partea cadrelor didactice este foarte important, în special în comunităţile mici, acestea fiind (conştient sau nu) lideri ai comunităţii. În unele cazuri în care s-a reuşit integrarea şcolară a unor copii în comunităţi refractare, rolul cel mai important l-a avut directorul/conducerea şcolii sau Inspectoratul şcolar, care au fost perseverenţi şi, de exemplu, au organizat sesiuni de informare în comunitate, cu părinţi, cu cadre didactice, la aceste sesiuni invitând fie un medic (eventual din comunitate), fie specialişti din partea unor organizaţii neguvernamentale de profil. Riscul unor astfel de sesiuni este acela de a atrage atenţia asupra problemei şi de a acutiza dezbaterile, iar în cazul în care confidenţialitatea diagnosticului copilului ce urmează să fie integrat sau care tocmai a fost integrat în şcoală, nu este păstrată, tensiunile pot creştedevenind greu controlabile.

Cadrele didactice nu au dreptul să divulgediagnosticul de seropozitivitate al unui copil nici altor cadre didactice, nici elevilor/părinţilor, fiind posibilă sancţionarea lor. Legislaţia antidiscriminare (OU 137/2000, OU 27/2004) dă dreptul Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării să aplice şi amenzicontravenţionale celor care comit un act de discriminare, iar acest lucru s-a întâmplat deja în unele cazuri. În demersul de facilitare a integrării şcolare şi sociale a copiilor/tinerilor cu HIV/SIDA este adeseori necesară implicarea mai multor specialişti şi a liderilor formali şi informali ai comunităţii (preot, medic, poliţist, consilieri locali, etc.) Condiţii care contribuie la reuşita integrării şcolare:
Pregătirea tânărului cu cerinţe educative speciale pentru integrarea şcolară
Evaluarea copilului înainte de integrarea sa şcolară

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 402

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008












Conştientizarea si sprijinirea asistentului maternal al copilului inclus în proiectul de integrare Locul proiectului de integrare şcolară în cadrul proiectului pedagogic al şcolii Poziţia directorului şcolii faţă de integrarea şcolară Punerea la dispoziţia cadrelor didactice de către director a informaţiilor referitoare la integrarea şcolară a copilului cu cerinţe educative speciale Poziţia cadrului didactic în raport cu integrarea şcolară Dorinţa cadrului didactic de a modifica practicile pedagogice, pentru ca ele să devină adaptate posibilităţilor copilului integrat Posibilitatea pentru profesor de a se informa asupra problemelor copilului SIDA/HIV pozitiv copilului sau asupra metodelor de predare adaptate copilului integrat Prezenţa şi colaborarea specialiştilor care susţin şi ajută învăţământul integrativ Implicarea părinţilor copilului în proiectul de integrare Informaţiile acordate celorlalţi copii din clasă asupra deficienţei copilului integrat Informaţii şi/sau explicaţii acordate părinţilor celorlalţi copii ai clasei despre integrarea şcolară a copilului cu cerinţe educative speciale.

Precautiile universale in integrarea scolara Acestea reprezintă un ghid de norme elementare antiepidemice. Ele se aplică ori de câte ori se intră în contact cu lichide biologice cum sunt: sângele, sperma, secreţiile vaginale şi alte lichide Produsele biologice pentru care nu se aplică precauţiile universale (dacă nu conţin sânge) sunt: saliva, lacrimile, sudoarea, sputa, secreţiile nazale, vărsăturile, urina şi fecalele. În şcoală este important să se evite contactul cu sângele care reprezintă principala sursă a multor agenţi patogeni. Se prezintă în continuare precauţiile universale adaptate pentru colectivităţile şcolare:
Spălarea mâinilor cu apă şi săpun după contactul cu sângele sau alte produse biologice este cea mai simplă şi mai sigură protecţie.
Tăieturile şi zgârieturile se acoperă cu un bandaj provizoriu până la acordarea îngrijirilor de specialitate. Este indicat ca fiecare să-şi îngrijească, pe cât se poate, singur rănile. Copilul poate face acest lucru dacă este învăţat.
Se utilizează materiale absorbante de unică folosinţă pentru oprirea sângerărilor (şerveţele sau batiste de hârtie).
Se utilizează mănuşi de unică folosinţă atunci când se intră în contact cu sângele, mai ales dacă la nivelul mâinilor sunt prezente leziuni sau dacă este o cantitate mare de sânge. Este necesară spălarea mâinilor imediat după scoaterea mănuşilor.
Suprafeţele murdărite cu sânge se spală imediat cu apă şi detergent şi se dezinfectează cu dezinfectant. Cloramina 5% trebuie să persiste 20-30 min pe suprafeţe.
Îmbrăcămintea murdară de sânge se pune separat de celelalte haine până la spălarea cu apă şi detergent. Înainte de spălare este recomandată clorinarea.
Cârpele de curăţenie folosite la ştergerea sângelui, mănuşile de unică folosinţă, vata, bandajele îmbibate de sânge se pun într-un sac de plastic şi se incinerează. Dacă acest lucru nu este posibil se recomandă stropirea lor din abundenţă cu dezinfectant şi aruncarea lor astfel încât să se împiedice o posibilă recuperare. Prin folosirea precauţiilor universale se poate împiedica transmiterea nu numai a virusului imunodeficienţei umane, ci şi a altor numeroşi agenţi patogeni (virusurile hepatitei B şi C). În fiecare clasă trebuie să existe o mică trusă cu materiale igienico-sanitare de unică folosinţă pentru acordarea unui minim prim ajutor. Fiecare elev sau profesor trebuie educat şi încurajat săşi îngrijească rana proprie atunci când este posibil.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 403

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008

HIV este un virus sensibil în afara organismului. El nu poate supravieţui la temperaturi constante mai mari de 56ºC, timp de 30 de minute. Dezinfectanţi chimici eficienţi în inactivarea HIV sunt: hipocloritul de sodiu, cloramina, apa oxigenată etc. Razele ultraviolete şi ionizante nu inactivează HIV, dar sterilizarea şi dezinfecţia standard, care se fac în mod obişnuit şi pentru echipamentul medical, sunt active şi asupra HIV 3.2.2 Integrarea în comunitate Pentru persoana infectată cu HIV sau bolnavă de SIDA, indiferent dacă este copil sau adult, odată cu diagnosticul apar şi schimbările. Este un fapt unanim acceptat că infecţia HIV are atât o componentă medicală, cât şi una socială. Din punctul de vedere al persoanei care trăieşte cu HIV/SIDA, consecinţele sociale ajung să aibă efecte devastatoare. Nevoia de apartenenţă este una dintre nevoile fundamentale ale oricărei persoane, iar integrarea în comunitate este considerată o caracteristică a incluziunii sociale şi a apartenenţei la statutul de cetăţean. A fi cetăţean presupune atât drepturi cât şi obligaţii. Dupa cum s-a aratat intr-un capiltol precedent (vezi Legislatia), in Romania este interzisa discriminarea persoanelor infectate cu HIV sau bolnave de SIDA. Totusi, un segment important din rândul persoanelor care trăiesc cu HIV/SIDA în România preferă să nu beneficieze de unele drepturi care le-ar îmbunătăţi nivelul de trai şi calitatea vieţii deoarece se tem. Se tem că atunci când vor merge la primărie, la medicul de familie, la şcoală şi vor spune că ei sau copilul lor au HIV/SIDA, aceştia vor spune mai departe celorlalţi şi vor fi trataţi diferit, vor fi priviţi ca fiind vinovaţi că sunt infectaţi. In activitatea sa AMP pentru copilul SIDA/HIV pozitiv este parte intr-o echipa pluridisciplinara. Despre rolul si locul sau in sistemul de protectie a copilului s-a vorbit mai mult la capitolul dedicat acestui subiect ,de aceea in cele ce urmeaza nu vom sublinia decit citeva aspecte in ceea ce priveste problematica copilului SIDA/HIV pozitiv. Asistentulsocial de la Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului (DGASPC), de la primărie sau din serviciul public de asistenţă socială (SPAS), sau persoana cu atribuţii de asistenţă socială în cazul comunelor, este/poate fi un factor important al echipei in care lucrati ca asistent maternal. Acesta va poate sprijini in obţinerea prestaţiilor sociale prevăzute de lege ca urmare a încadrării copilului într-un grad de handicap. Asistentul social are obligatia de a asigura si respecta confidenţialitatea diagnosticului. Asistentul/referentul social poate juca un rol activ, prin interventia sa la nivelul comunitatii atunci când identifică împreună cu AMP un deficit de integrare/participare socială a copilului/tinarului. Se pot stabili două situaţii diferite: dignosticul nu este cunoscut în comunitate sau este cunoscut. În cazul în care diagnosticul HIV al persoanei nu este cunoscut, este recomandabil ca acţiunile să se desfăşoare la nivel de informare, conştientizare a problematicii HIV/SIDA de către membrii comunităţii. Împreună cu un medic din comunitate sau de la nivel judeţean (Autoritatea pentru Sănătate Publică, Spitalul judeţean/deboli infecţioase), ori cu specialişti din partea unei organizaţii neguvernamentale active în domeniu se pot organiza sesiuni de informare la şcoală (cu elevii, cu profesorii, cu părinţii), la primărie cu ceilalţi angajaţi ai primăriei sau cu consilierii locali. De asemenea, pe tematica HIV/SIDA se poate discuta şi în cadrul unor întâlniri ale unor structuri comunitare consultative (înfiinţate conform legii 272/2004) sau ale colectivului de sprijin (acolo unde acesta mai există), mai ales că în cadrul acestora sunt lideri formali şi informali ai

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 404

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 comunităţii. În oraşe, întâlnirile pot fi unele publice, fie în locurile frecventate de tineri (ex. discoteci), fie cu ocazia unor evenimente locale. În cadrul acestor întâlniri nu este necesară (şi nici permisă de lege) referirea la cazuri particulare, putându-se menţiona că este posibil să existe persoane cu HIV/SIDA şi în comunitate sau chiar printre participanţi (unii nici să nu ştie şi altora să le fie teamă să spună). În situaţia în care persoana este cunoscută în comunitate ca având HIV/SIDA, intervenţia este necesară atunci când aceasta nu este acceptată, fiind marginalizată social. În funcţie de sfera în care se manifestă respingerea –vecinătate, şcoală ş.a. – este necesară adaptarea intervenţiei. Sensibilizarea publicului larg (eventual cu sprijinul altor specilalisti), a factorilor de decizie din comunitate, etc joaca si aici un rol deosebit de important (intilniri publice, materiale informative – brosuri, pliante, etc). Preotul poate fi un alt actor cu rol în procesul de facilitare a integrării în comunitate a persoanelor care trăiesc cu HIV/SIDA pe care va puteti sprijinii.. Acesta este unul dintre liderii informali ai comunităţii, iar autoritatea sa este mai pregnantă în special în comunităţile mici/tradiţionale. Biserica în general, se bucură de un nivel ridicat de încredere la nivelul populaţiei. Medicul este liderul din comunitate privit cu cea mai mare autoritate în privinţa informaţiilor despre HIV/SIDA. Atunci când luati in plasament un copil cu acest diagnostic, în lipsa unor informaţii, primul la care puteti apela este medicul. Implicarea sa este esenţială în detensionarea relaţiilor într-o comunitate speriată de perspectiva ca unul dintre membrii ei să fie seropozitiv HIV/bolnav de SIDA. Medicul poate fi acela care, prin participarea la întâlniri cu comunitatea, alături de ceilalţi lideri formali şi informali din comunitate, îi poate face pe membrii comunităţii să înţeleagă că riscurile pentru ei sunt minime, explicându-le căile de transmitere dar şi măsurile de prevenire. Astfel de întâlniri pot fi un prilej pentru discutarea şi altor aspecte ce ţin de igienă, educaţie pentru sănătate,ori de sănătatea sexuală. Despre rolul medicului specialist in boli infecto-contagioase am vorbit mai pe larg in sesiunile precedente. Poliţistul este perceput, de cele mai multe ori ca factor decontrol, care aplică legea. Pentru a răspunde mai bine realităţilor actuale tendinţa este aceea de a vedea poliţistul legat într-o mai mare măsură de comunitate, în interacţiune cu cetăţenii. În relaţie cu persoanele cu HIV/SIDA, poliţistul se poate manifesta în două ipostaze. Pe de o parte, din punctul de vedere al legii, poliţistul poate interveni atunci când s-a produs infectarea voluntară cu HIV a unei persoane, Codul Penal sancţionând această faptă (dacă persoana nou infectată a depus plângere penală) cu închisoare între 5-15 ani (vezi secţiunea privind drepturile şi obligaţiile persoanelor seropozitive). În această ipostază, poliţistul poate avea un rol activ în prevenirea răspândirii infecţiei cu HIV arătând consecinţele unei astfel de fapte. Pe de altă parte, conform noilor cerinţe, poliţistul poate şi trebuie să aibă o relaţie strânsă cu comunitatea, comunicând cu cetăţenii şi mediind sau aplanând conflictele ce pot apărea la un moment dat în sânul comunităţii.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 405

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008 „Poliţistul de proximitate” poate depăşi stadiul de concept, ajungând să reprezinte o realitate prin prezenţa în interiorul comunităţii, ceea ce îi poate permite o bună cunoaştere a acesteia. În calitatea sa de „om al legii” le poate aduce la cunoştinţă celor care au tendinţa de a discrimina persoana seropozitivă că legea prevede sancţiuni în această situaţie. Totodată, prin natura activităţilor sale, relaţionează cu diferite instituţii, ceea ce îi permite să identifice din timp situaţiile cu risc şi să intervină preventiv. Relatia cu familia naturala a copilului trebuie mentinuta permanent (cu exceptia situatiilor cind, in interesul copilului, instanta decide altfel), iar asistentul maternal profesionist trebuie sa ia in consideratie faptul ca acesta este locul in care copilul ar trebui sa se intoarca atunci cind conditiile care au facut necesar plasamentul au disparut.

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 406

[MANUALUL CURSANTULUI] May 19, 2008

MESAJE CHEIE 1.

2.

3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12.

13.

14.

15.

Ingrijirea familială temporară/asistentă maternală este un efort de echipă. Este esenţial ca rolurile şi responsabilităţile autorităţilor publice, ale organizaţiei şi ale asistentului materna! să fie delimitate clar, astfel încât serviciile să poată fi furnizate în mod eficient. Confirmarea prezentei infectiei HIV nu poate constitui un motiv de discriminare, in special in ceea ce priveste inscrierea copilului la scoala, desfasurarea activitatilor sportive, accesul in locuri publice etc. A le vorbi copiilor despre boala de care sufera ii ajuta sa inteleaga mai bine ceea ce se intimpla in jurul lor, diminuind confuzia si teama pe care le pot trai. E mai bine sa afle de la dumneavoastra decit de la altii. Nu subapreciati copilul, el intelege mai mult decit credeti dvs. Implicati copilul in problemele de fiecare zi ale familiei. Nu izolati copilul de familie sau de alti copii. Implicati copilul in lupta cu boala. Discutati cu copilul despre problemele pe care le are. Discutati cu alti asistenti maternali sau parinti aflati in aceeasi situatie. Apelati la ajutorul specialistilor (medic, psiholog, asistenti sociali) pentru a vorbi cu copilul despre boala. Copilul seropozitiv HIV poate dezvolta sentimente negative: autoculpabilizarea, incertitudinea, disperarea, furia, ruşinea, dezvoltând tulburări de comportament, emoţionale şi funcţionale, complexe de inferioritate, inadaptare socială, anxietate, scăderea stimei de sine, chiar conduită suicidară şi tentativă de suicid AMP care ingrijeste copilul seropozitiv, persoanele implicate în educaţia sa, precum şi personalul medical trebuie să observe şi să comunice modificările din comportamentul copilului. Acestea trebuie evaluate în context individual pentru a fi stabilit diagnosticul exact şi tratamentul adecvat. Copiii crescuţi în familii care încurajează comunicarea deschisă şi sinceră despre problema sexualităţii se vor implica în relaţii sexuale mai târziu decât ceilalţi, şi dacă vor avea relaţii sexuale, cu siguranţă se vor proteja. Buna colaborare a echipei multidisciplinare (inclusiv AMP), sensibilizarea publicului larg , implicarea factorilor de sprijin si decizie din comunitate joaca un rol esential in buna integrare a copilului cu HIV/SIDA in comunitate.

AUTOEVALUARE 1.

Care sint rolurile si responsabilitatile unui AMP care ingrijeste un copil SIDA/HIVpozitiv ? 2. Care sint membrii echipei pluridisciplinare si ce roluri joaca ei in aceasta echipa ? 3. Cine si cum comunica diagnosticul? 4. Ce reactii pot sa apara la comunicarea diagnosticului ? 5. Ce manifestari psiho-patologice pot sa apara la copilul cu SIDA/HIV pozitiv ? 6. Ce particularitati caracterizeaza adolescentul cu SIDA/HIV pozitiv ? 7. Este importanta educatia sexuala pentru copiluladolescentul seropozitiv HIV ? De ce ? 8. Ce reprezinta integrarea ? 9. Enumerati tipurile de integrare. 10. Ce factori contribuie la integrarea scolara ? Dar la cea in comunitate ?

FUNDAłIA INTERNAłIONALĂ PENTRU COPIL ŞI FAMILIE Str. Occidentului 44, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA,Tel: 0040-21/310.89.06, 318.85.81 Fax: 0040-21/311.23.05, www.ficf-romania.ro e-mail: [email protected] [email protected]

Page 407