Aparate Roentgen Dentare
This document was uploaded by user and they confirmed that they have the permission to share it. If you are author or own the copyright of this book, please report to us by using this DMCA report form. Report DMCA
Overview
Download & View Aparate Roentgen Dentare as PDF for free.
More details
- Words: 2,421
- Pages: 40
Aparate roentgen dentare Conf. univ. dr. Danisia HABA Clinica Radiologie II, Iaşi
Tipuri de aparate roentgen dentare
fixe - montate pe tavan sau pe perete
Aparat roentgen dentar montat la perete (document DDI)
Tipuri de aparate roentgen dentare
mobile - care pot fi deplasate cu uşurinţă în cabinet
Aparat roentgen dentar mobil (document Gendex)
Tipuri de aparate roentgen dentare
Avantaje: siguranţă, precizie şi robusteţe, capacitatea de a genera raze X şi de a beneficia de un sistem sigur şi rapid de răcire, dimensiuni mici şi greutate scăzută care permit manevrarea uşoară şi poziţionarea adecvată, stabilitatea sistemului de susţinere a filmului după poziţionarea pacientului şi în timpul realizării radiografiei, posibilităţile de pliere şi de amplasare în spaţii care s-au redus treptat în dimensiuni.
Părţile componente ale aparatului roentgen dentar
monoblocul, sistemul de comandă, sistemul braţelor articulare şi de fixare al aparatului.
Părţile componente ale aparatului roentgen dentar
Monoblocul conţine:
tubul radiogen, transformatorul de înaltă tensiune, transformatorul de joasă tensiune.
Monoblocul
Aceste componente sunt protejate de: cupola plumbată a aparatului si baia de ulei de răcire . Protecţia pacientului si a personalului impun folosirea:
filtrului de aluminiu pentru îndepărtarea razele moi din spectrul radiaţiei, colimatorului, dispozitivului de centrare a aparatului Rx dentar - "conul localizator".
Monoblocul Tubul radiogen este un tub de sticlă termorezistentă, tub Coolidge perfecţionat, vidat în interior şi care conţine: catodul si anodul Catodul este un filament de tungsten (cu punct de topire 3350 º C), cu diametru de 0,2 mm, alimentat la o sursă de curent continuu de joasă tensiune (12V). Amplasat în concavitatea piesei de concentrare, are rolul de a asigura focalizarea şi orientarea "norului de electroni" negativi (datorită conectării la polul negativ al transformatorului de înaltă tensiune) spre anod.
Monoblocul Anodul este o plăcuţă din tungsten sau de wolfram, de câţiva milimetri, fixată sub un unghi de 15-20 º faţă de catod, la extremitatea unui bloc de cupru. Focarul termic al anodului frânează pe suprafaţa sa electronii incidenţi şi produce raze X (2%) şi energie (98%). Dimensiunile focarului termic sunt de ordinul 0,3-2mm, pentru a elimina apariţia unui flux geometric la nivelul focarului optic.
Monoblocul
În timp ce căldura produsă o dată cu radiaţiile X este preluată de blocul de cupru, razele X împrăştiate în toate direcţiile sunt dirijate către fereastra monoblocului, iar de aici către conul localizator. La aparatele moderne de radiologie dentară tubul roentgen este montat la distanţă de fereastra monoblocului, astfel încât se poate folosi un con scurt pentru a avea o distanţă optima focar-piele
Monobloc prevăzut cu con lung (a) şi cu con scurt (b). La ambele monoblocuri distanţa focar-piele f este aceeaşi.
Monoblocul
Deoarece curentul de la reţea de unde este alimentat aparatul este alternativ, pentru a asigura deplasarea corectă a electronilor de la catod spre anod, acesta trebuie redresat. În cazul în care se utilizează redresarea monoalternanţă, tubul va fi alimentat numai pe perioada alternanţei pozitive. Chiar şi în acest caz, producerea de raze X este optimă doar când unda de curent ajunge spre partea de vârf.
Monoblocul
La aparatele mai vechi acest lucru este realizat prin introducerea în circuitul tubului a unui kenotron (ventil) care permite să pătrundă unda în tub în sensul dorit, dinspre catod spre anod. În acest caz, emisia de raze X este realizată discontinuu, tubul este protejat, iar aparatul roentgen dentar funcţionează cu ½ undă şi are o putere mică (50-80 kV). Aparatele noi folosesc fie redresarea bialternantă, folosind atât partea de undă pozitivă cât şi cea negativă, fie utilizează unităţi de alimentare în curent continuu care asigură aceeaşi diferenţă de potenţial, cu polaritatea corectă pe întreaga durată a expunerii.
Transformatoare, filtrul de aluminiu
Transformatorului de înaltă tensiune asigură o diferenţă importantă de potenţial electric între catod şi anod. Aparatele roentgen dentare au o tensiune care variază între 55kV şi 80 kV. Transformatorul de joasă tensiune are rolul de a coborî tensiunea reţelei (220V) până la 12V cât este nevoie pentru a obţine incandescenţa filamentului catodului. Filtrul de aluminiu cu grosimea care variază între 1,5 –2,5 mm pentru îndepărtarea razelor moi din spectrul radiaţiei şi are posibilitatea de realizare şi a unei filtrări totale.
Colimatorul
Colimatorul permite asigurarea unei colimări primare şi a unei colimări secundare. Colimarea primară se realizează prin calibrarea orificiului de ieşire a radiaţiilor. Acesta poate fi cilindric sau rectangular, cu aproximativ aceeaşi dimensiune ca şi filmul radiologic intraoral, cu scopul de a reduce la maximum propagarea laterală, în exces a radiaţiilor. Colimarea secundară necesită un sistem suplimentar de colimare care are rolul de a reduce diametrul fasciculului de raze X şi este realizat de către noile tipuri de con localizator.
Dispozitivul de centrare al aparatului Rx dentar - "conul localizator" Are un dublu rol de:
centrare a fascicolului de raze X către regiunea de radiografiat, dirijare pe întreaga suprafaţă a filmului a fasciculului de radiaţii, în concordanţă cu înclinaţia specifică incidenţei de realizat.
Aspectul acestor dispozitive de centrare a variat mult de-a lungul anilor la fel ca şi distanţa legală dintre focar şi pielea regiunii de examinat care este actualmente egală cu 200 mm pentru aparatele dentare peste 60kV şi 100 mm pentru cele de sub 60kV.
Dispozitivul de centrare al aparatului Rx dentar - "conul localizator"
con localizator scurt, din ebonită, de formă conică (fig. a), con localizator scurt metalic, cu aspect cilindric (fig. b)
Dispozitivul de centrare al aparatului Rx dentar - "conul localizator"
În ultimul timp nu mai este recomandată folosirea conului scurt de ebonită deoarece pacientul primeşte o doză mare de iradiere în timpul expunerii. Iradierea suplimentară este cauzată de:
distanţa mică dintre tubul roentgen şi pielea pacientului, ebonita din care este confecţionat conul, care nu opreşte trecerea razelor X, fapt care determină o expunere întinsă mult lateral de zona de radiografiat.
În plus distanţa mică dintre tub şi regiunea explorată determină mărirea dinţilor radiografiaţi.
Dispozitivul de centrare al aparatului Rx dentar - "conul localizator"
con localizator lung din metal cu vârf din plastic (fig. c), con localizator lung din metal/plastic, cu pereţii plumbaţi, de formă rectangulară (fig. d), con localizator lung de 40-41cm din plastic care are colimator metalic cilindric (fig.e).
Dispozitivul de centrare al aparatului Rx dentar - "conul localizator " Folosirea noilor conuri localizatoare cilindrice sau rectangulare cu pereţi plumbaţi a permis:
reducerea suprafeţei fasciculului la nivelul regiunii dentoalveolare de radiografiat, limitarea suprafeţei expuse şi a volumului în profunzime expus razelor X prin aplicarea la conul lung a unui disc de plumb cu deschidere identică cu dimensiunea radiografiei ce urmează să fie realizată: 2/3cm, 3/4 cm, 2,5/5,5cm. datorită lungimii conurilor, să se reducă până la anulare efectul de mărire a imaginii dento-alveolare obţinute prin proiecţia conică a razelor X. folosirea unor suporturi de fixare a filmului dentar absolut necesare realizării tehnicilor planurilor paralele şi bite-wing.
Sistemul de comandă
Majoritatea aparatelor roentgen moderne au un sistem cu următoarele componente:
tasta de pornire / oprire a aparatului, cu semnalizare luminoasă, tasta de selectarea a modalitaţii de realizare a imaginii dento-alveolare în mod analogic, pe filmul dentar sau digital folosind un senzor, tasta de reglare a timpului care poate fi: electronică, cu impuls, clockwork tasta de reglare a kilovoltajului cu variante în funcţie de categoria de pacienţi (copil/adult) şi de tipuri constituţionale la adulţi
Sistemul de comandă
tasta pentru stabilirea timpului de expunere: de tip numerică, la care timpul este selectat în secunde, de tip anatomică, la care timpul de expunere este ajustat automat în funcţie de tasta corespunzătoare ariei şi dintelui selectat pentru a fi radiografiat, sistem de avertizare sonoră şi/sau luminoasă care indică expunerea la razele X a regiunii stabilite
Sistemul de comandă
Alte aparate pot avea:
tasta de selectare a vitezei filmului, tasta de selectare a dimensiunilor pacientului, tasta de alegere a voltajului tasta pentru Kilovoltaj tasta de miliamperaj, tasta de ajustare a parametrilor funcţie de distanţa focar-piele.
Sistemul braţelor articulare şi de fixare al aparatului
Există trei variante de susţinere a aparatelor roentgen dentare:
sistemul cu tijă rigidă verticală folosit la aparatele mobile, sistemul cu fixare pe perete, sistemul cu fixare pe tavan,
sistemul cu tijă rigidă verticală folosit la aparatele mobile, uşor de deplasat dintr-o încăpere în alta. La partea superioară a tijei este fixat tabloul de comandă al aparatului.
Sistemul braţelor articulare şi de fixare al aparatului
sistemul cu fixare pe perete, este cel mai folosit în cabinetele dentare. El conţine un suport metalic care are ataşat tabloul de comandă şi braţul articular mobil. sistemul cu fixare pe tavan, este avantajos datorită spaţiului mic necesar pentru amplasare dar uneori ridică probleme de ancorare pe tavan. Ultimele două sisteme reprezintă o soluţie optimă pentru cabinetele în care funcţionează 2 unituri dentare cu condiţia respectării riguroase a normelor de radioprotecţie (expunerea se face doar la un pacient, timp în care unitul vecin este liber).
Radiografia dentară digitală
Radiografia dentară digitală (RDD) a fost realizată de către Francis Mouyen în 1982, ca o alternativă la radiografia convenţională. Denumit de către medicul stomatolog francez radioviziografie (RVG), sistemul a preluat toate principiile radiografiei convenţionale dar, a înlocuit filmul retroalaveolar cu un senzor care captează radiaţiile X din cavitatea orală
Radiografia dentară digitală
În prezent există două tipuri de sisteme pentru obţinerea directă a imaginilor digitale:
sistemul CCD (charged-coupled device) şi sistemul SP (storage phosphor system).
Radiografia dentară digitală
Sistemul CCD (charged-coupled device) utilizează un senzor pentru absorbţia radiaţiilor expuse intraoral şi este conectat la computer prin conductori de fibre optice cu rezistenţă electrică neglijabilă. Astfel imaginea virtuală de pe senzor este transformată de un fotomultiplicator electronic şi un computer în imagine radiologică afişată aproape imediat după expunere pe monitorul calculatorului. În acest fel radiaţiile sunt reduse cu 80% şi în acelaşi timp se reduce timpul de expunere de 5 ori.
Radiografia dentară digitală
electronică obţinută permite o prelucrare adaptată la patologia observată, de exemplu :
mărirea unei regiuni din structura dentară, inversarea culorii, realizând« negativul » imaginii obţinute, măsurători „punct cu punct” ale distanţelor şi structurilor curbe, de exemplu canale radiculare, rădăcini dentare, colorarea structurilor care au aceeaşi densitate, obţinerea „efectului fosilă”, care reprezintă estomparea ariilor tisulare din jurul unor structuri şi scoaterea în evidenţă a acestor structuri dentare.
Radiografia dentară digitală
Sistemul SP (storage phosphor system) a înlocuit clasicul film radiologic, cu o placă de fosfor fotostimulabil. Placa, în urma acţiunii radiaţiilor expuse realizează o fosforescenţă albastră, diferenţiată după gradul de absorbţie al fasciculului de raze X. Imaginea virtuală stocată pe placă este redată ca imagine digitală în urma expunerii la un scaner laser. Primul astfel de sistem, apărut în 1994 a fost Digora, care prezenta 2 placi de fosfor de mărimi comparabile cu filmele radiologice numărul 0 şi 2. O singură placă putea fi scanată în aproximativ 30 de secunde.
Radiografia dentară digitală
În 1997 a fost introdus sistemul Den Optix cu 5 plăci diferite ca dimensiuni şi cu un sistem de scanare prin intermediul unui carusel, care foloseşte până la 29 de plăci. Avantajele acestui sistem sunt :
calitatea imaginilor obţinute (atât ale dinţilor cât şi ale spaţiului periodontal), uşurinţa evidentă în obţinerea imaginilor care reduce timpul necesar pentru developare cât şi alte inconveniente ale developării manuale, rapiditatea cu care se pot prelucra imaginile, dublată de economicitatea metodei deoarece plăcile sunt refolosibile de mii de ori.
Părţile componente ale instalaţiei digitale
Aparatul Röntgen dentar; Unul sau mai mulţi senzori CCD cu dimensiuni diferite pentru sistemul CCD sau placi de fosfor fotostimulabil de dimensiuni diferite pentru sistemul SP, Aparatul laser de scanare a imaginilor digitale obţinute, pentru sistemul SP, Calculatorul cu pachetul de programe de prelucrare a imaginii (tip: Sidexis, Digora şi altele).
Aparat roengen dentar digital Heliodent DS
Aparat roengen dentar digital Heliodent DS: a) vedere generală şi b) panoul de comandă (document SIRONA).
Aparat roengen dentar digital Endos DC
Senzorii Cei mai des folosiţi senzori sunt de tip CCD cu dimensiuni diferite, de exemplu senzorul Sidexis (Siemens, Bensheim, Germania) are 18.5 x 29.7 x 5 mm, mult mai puţin decât filmele dentare numărul 1 (24x40mm) sau numărul 2 (31 x 41 mm). Aceştia se ataşează cu un cablu la computer. În ultimul timp au apărut şi senzori de tip CCD care au dimensiuni variabile. De exemplu, firma Sirona comercializează senzorul pentru adulţi cu dimensiuni de 30,1 x 40,2 mm având suprafaţa activă de 26 x 34 mm şi senzorul pentru copii şi pacienţi cu particularităţi anatomice cu dimensiuni de 24 x 35 mm şi o suprafaţă activă de 20 x 30 mm
Senzorii
Senzorul este o garanţie a calităţii imaginii, a reducerii dozei de iradiere şi a unei poziţionări uşoare datorită marginilor rotunjite şi a firului flexibil. Acest senzor este conectat printr-o adaptor la portul USB al calculatorului
Senzorii
O variantă a sistemului CCD este sistemul SP care prezintă placi de fosfor de diferite dimensiuni funcţie de grupul de dinţi de radiografiat. Aceste placi sunt foarte uşor de poziţionat atât pentru tehnica bisectoarei cât şi pentru tehnica planurilor paralele sau tehnica Bitewing
Calculatorul
Calculatorul este necesar să fie adaptabil la celelalte componente ale sistemului digital sau să fie achiziţionat odată cu restul componentelor sistemului . Toate aceste sisteme digitale se bazează pe utilizarea unui calculator, care preia imaginea de la senzor sau aparatul de scanare.
Calculatorul
Cu ajutorul softului furnizat de firma producătoare permite afişarea imaginii pe monitorul calculatorului Softul permite de asemenea stocare imaginilor şi prelucrarea acestora
Calculatorul
Softurile comercializate permit achiziţia imaginii, memorarea ei, procesare care permite ameliorarea imaginii, segmentarea imaginii, analiza şi interpretarea imaginii radiografice digitale. Calculatorul oferă posibilităţi de arhivare şi comunicare la distanţă a imaginilor radiografice digitale. Se pot utiliza discuri magnetice, magneto-optice, (CD/DVD) sau dischete (floppy disc). Ameliorarea imaginii - urmăreşte corecţia defectelor inerente captatorilor şi aplicarea diferitelor metode în vederea îmbunătăţirii calităţii imaginilor (mărirea contrastului şi eliminarea zgomotului). Modul de segmentare urmăreşte reducerea cantităţii de informaţii în vederea păstrării doar a datelor necesare tratării următoare.
Calculatorul
Modul de analiză şi interpretare permite recunoaşterea de obiecte conform unor algoritmi bazaţi pe modele memorate, utilizarea de modele predefinite şi afişarea simultană a imaginilor digitale panoramice şi segmentare pe grupul de dinţi radiografiat
Tipuri de aparate roentgen dentare
fixe - montate pe tavan sau pe perete
Aparat roentgen dentar montat la perete (document DDI)
Tipuri de aparate roentgen dentare
mobile - care pot fi deplasate cu uşurinţă în cabinet
Aparat roentgen dentar mobil (document Gendex)
Tipuri de aparate roentgen dentare
Avantaje: siguranţă, precizie şi robusteţe, capacitatea de a genera raze X şi de a beneficia de un sistem sigur şi rapid de răcire, dimensiuni mici şi greutate scăzută care permit manevrarea uşoară şi poziţionarea adecvată, stabilitatea sistemului de susţinere a filmului după poziţionarea pacientului şi în timpul realizării radiografiei, posibilităţile de pliere şi de amplasare în spaţii care s-au redus treptat în dimensiuni.
Părţile componente ale aparatului roentgen dentar
monoblocul, sistemul de comandă, sistemul braţelor articulare şi de fixare al aparatului.
Părţile componente ale aparatului roentgen dentar
Monoblocul conţine:
tubul radiogen, transformatorul de înaltă tensiune, transformatorul de joasă tensiune.
Monoblocul
Aceste componente sunt protejate de: cupola plumbată a aparatului si baia de ulei de răcire . Protecţia pacientului si a personalului impun folosirea:
filtrului de aluminiu pentru îndepărtarea razele moi din spectrul radiaţiei, colimatorului, dispozitivului de centrare a aparatului Rx dentar - "conul localizator".
Monoblocul Tubul radiogen este un tub de sticlă termorezistentă, tub Coolidge perfecţionat, vidat în interior şi care conţine: catodul si anodul Catodul este un filament de tungsten (cu punct de topire 3350 º C), cu diametru de 0,2 mm, alimentat la o sursă de curent continuu de joasă tensiune (12V). Amplasat în concavitatea piesei de concentrare, are rolul de a asigura focalizarea şi orientarea "norului de electroni" negativi (datorită conectării la polul negativ al transformatorului de înaltă tensiune) spre anod.
Monoblocul Anodul este o plăcuţă din tungsten sau de wolfram, de câţiva milimetri, fixată sub un unghi de 15-20 º faţă de catod, la extremitatea unui bloc de cupru. Focarul termic al anodului frânează pe suprafaţa sa electronii incidenţi şi produce raze X (2%) şi energie (98%). Dimensiunile focarului termic sunt de ordinul 0,3-2mm, pentru a elimina apariţia unui flux geometric la nivelul focarului optic.
Monoblocul
În timp ce căldura produsă o dată cu radiaţiile X este preluată de blocul de cupru, razele X împrăştiate în toate direcţiile sunt dirijate către fereastra monoblocului, iar de aici către conul localizator. La aparatele moderne de radiologie dentară tubul roentgen este montat la distanţă de fereastra monoblocului, astfel încât se poate folosi un con scurt pentru a avea o distanţă optima focar-piele
Monobloc prevăzut cu con lung (a) şi cu con scurt (b). La ambele monoblocuri distanţa focar-piele f este aceeaşi.
Monoblocul
Deoarece curentul de la reţea de unde este alimentat aparatul este alternativ, pentru a asigura deplasarea corectă a electronilor de la catod spre anod, acesta trebuie redresat. În cazul în care se utilizează redresarea monoalternanţă, tubul va fi alimentat numai pe perioada alternanţei pozitive. Chiar şi în acest caz, producerea de raze X este optimă doar când unda de curent ajunge spre partea de vârf.
Monoblocul
La aparatele mai vechi acest lucru este realizat prin introducerea în circuitul tubului a unui kenotron (ventil) care permite să pătrundă unda în tub în sensul dorit, dinspre catod spre anod. În acest caz, emisia de raze X este realizată discontinuu, tubul este protejat, iar aparatul roentgen dentar funcţionează cu ½ undă şi are o putere mică (50-80 kV). Aparatele noi folosesc fie redresarea bialternantă, folosind atât partea de undă pozitivă cât şi cea negativă, fie utilizează unităţi de alimentare în curent continuu care asigură aceeaşi diferenţă de potenţial, cu polaritatea corectă pe întreaga durată a expunerii.
Transformatoare, filtrul de aluminiu
Transformatorului de înaltă tensiune asigură o diferenţă importantă de potenţial electric între catod şi anod. Aparatele roentgen dentare au o tensiune care variază între 55kV şi 80 kV. Transformatorul de joasă tensiune are rolul de a coborî tensiunea reţelei (220V) până la 12V cât este nevoie pentru a obţine incandescenţa filamentului catodului. Filtrul de aluminiu cu grosimea care variază între 1,5 –2,5 mm pentru îndepărtarea razelor moi din spectrul radiaţiei şi are posibilitatea de realizare şi a unei filtrări totale.
Colimatorul
Colimatorul permite asigurarea unei colimări primare şi a unei colimări secundare. Colimarea primară se realizează prin calibrarea orificiului de ieşire a radiaţiilor. Acesta poate fi cilindric sau rectangular, cu aproximativ aceeaşi dimensiune ca şi filmul radiologic intraoral, cu scopul de a reduce la maximum propagarea laterală, în exces a radiaţiilor. Colimarea secundară necesită un sistem suplimentar de colimare care are rolul de a reduce diametrul fasciculului de raze X şi este realizat de către noile tipuri de con localizator.
Dispozitivul de centrare al aparatului Rx dentar - "conul localizator" Are un dublu rol de:
centrare a fascicolului de raze X către regiunea de radiografiat, dirijare pe întreaga suprafaţă a filmului a fasciculului de radiaţii, în concordanţă cu înclinaţia specifică incidenţei de realizat.
Aspectul acestor dispozitive de centrare a variat mult de-a lungul anilor la fel ca şi distanţa legală dintre focar şi pielea regiunii de examinat care este actualmente egală cu 200 mm pentru aparatele dentare peste 60kV şi 100 mm pentru cele de sub 60kV.
Dispozitivul de centrare al aparatului Rx dentar - "conul localizator"
con localizator scurt, din ebonită, de formă conică (fig. a), con localizator scurt metalic, cu aspect cilindric (fig. b)
Dispozitivul de centrare al aparatului Rx dentar - "conul localizator"
În ultimul timp nu mai este recomandată folosirea conului scurt de ebonită deoarece pacientul primeşte o doză mare de iradiere în timpul expunerii. Iradierea suplimentară este cauzată de:
distanţa mică dintre tubul roentgen şi pielea pacientului, ebonita din care este confecţionat conul, care nu opreşte trecerea razelor X, fapt care determină o expunere întinsă mult lateral de zona de radiografiat.
În plus distanţa mică dintre tub şi regiunea explorată determină mărirea dinţilor radiografiaţi.
Dispozitivul de centrare al aparatului Rx dentar - "conul localizator"
con localizator lung din metal cu vârf din plastic (fig. c), con localizator lung din metal/plastic, cu pereţii plumbaţi, de formă rectangulară (fig. d), con localizator lung de 40-41cm din plastic care are colimator metalic cilindric (fig.e).
Dispozitivul de centrare al aparatului Rx dentar - "conul localizator " Folosirea noilor conuri localizatoare cilindrice sau rectangulare cu pereţi plumbaţi a permis:
reducerea suprafeţei fasciculului la nivelul regiunii dentoalveolare de radiografiat, limitarea suprafeţei expuse şi a volumului în profunzime expus razelor X prin aplicarea la conul lung a unui disc de plumb cu deschidere identică cu dimensiunea radiografiei ce urmează să fie realizată: 2/3cm, 3/4 cm, 2,5/5,5cm. datorită lungimii conurilor, să se reducă până la anulare efectul de mărire a imaginii dento-alveolare obţinute prin proiecţia conică a razelor X. folosirea unor suporturi de fixare a filmului dentar absolut necesare realizării tehnicilor planurilor paralele şi bite-wing.
Sistemul de comandă
Majoritatea aparatelor roentgen moderne au un sistem cu următoarele componente:
tasta de pornire / oprire a aparatului, cu semnalizare luminoasă, tasta de selectarea a modalitaţii de realizare a imaginii dento-alveolare în mod analogic, pe filmul dentar sau digital folosind un senzor, tasta de reglare a timpului care poate fi: electronică, cu impuls, clockwork tasta de reglare a kilovoltajului cu variante în funcţie de categoria de pacienţi (copil/adult) şi de tipuri constituţionale la adulţi
Sistemul de comandă
tasta pentru stabilirea timpului de expunere: de tip numerică, la care timpul este selectat în secunde, de tip anatomică, la care timpul de expunere este ajustat automat în funcţie de tasta corespunzătoare ariei şi dintelui selectat pentru a fi radiografiat, sistem de avertizare sonoră şi/sau luminoasă care indică expunerea la razele X a regiunii stabilite
Sistemul de comandă
Alte aparate pot avea:
tasta de selectare a vitezei filmului, tasta de selectare a dimensiunilor pacientului, tasta de alegere a voltajului tasta pentru Kilovoltaj tasta de miliamperaj, tasta de ajustare a parametrilor funcţie de distanţa focar-piele.
Sistemul braţelor articulare şi de fixare al aparatului
Există trei variante de susţinere a aparatelor roentgen dentare:
sistemul cu tijă rigidă verticală folosit la aparatele mobile, sistemul cu fixare pe perete, sistemul cu fixare pe tavan,
sistemul cu tijă rigidă verticală folosit la aparatele mobile, uşor de deplasat dintr-o încăpere în alta. La partea superioară a tijei este fixat tabloul de comandă al aparatului.
Sistemul braţelor articulare şi de fixare al aparatului
sistemul cu fixare pe perete, este cel mai folosit în cabinetele dentare. El conţine un suport metalic care are ataşat tabloul de comandă şi braţul articular mobil. sistemul cu fixare pe tavan, este avantajos datorită spaţiului mic necesar pentru amplasare dar uneori ridică probleme de ancorare pe tavan. Ultimele două sisteme reprezintă o soluţie optimă pentru cabinetele în care funcţionează 2 unituri dentare cu condiţia respectării riguroase a normelor de radioprotecţie (expunerea se face doar la un pacient, timp în care unitul vecin este liber).
Radiografia dentară digitală
Radiografia dentară digitală (RDD) a fost realizată de către Francis Mouyen în 1982, ca o alternativă la radiografia convenţională. Denumit de către medicul stomatolog francez radioviziografie (RVG), sistemul a preluat toate principiile radiografiei convenţionale dar, a înlocuit filmul retroalaveolar cu un senzor care captează radiaţiile X din cavitatea orală
Radiografia dentară digitală
În prezent există două tipuri de sisteme pentru obţinerea directă a imaginilor digitale:
sistemul CCD (charged-coupled device) şi sistemul SP (storage phosphor system).
Radiografia dentară digitală
Sistemul CCD (charged-coupled device) utilizează un senzor pentru absorbţia radiaţiilor expuse intraoral şi este conectat la computer prin conductori de fibre optice cu rezistenţă electrică neglijabilă. Astfel imaginea virtuală de pe senzor este transformată de un fotomultiplicator electronic şi un computer în imagine radiologică afişată aproape imediat după expunere pe monitorul calculatorului. În acest fel radiaţiile sunt reduse cu 80% şi în acelaşi timp se reduce timpul de expunere de 5 ori.
Radiografia dentară digitală
electronică obţinută permite o prelucrare adaptată la patologia observată, de exemplu :
mărirea unei regiuni din structura dentară, inversarea culorii, realizând« negativul » imaginii obţinute, măsurători „punct cu punct” ale distanţelor şi structurilor curbe, de exemplu canale radiculare, rădăcini dentare, colorarea structurilor care au aceeaşi densitate, obţinerea „efectului fosilă”, care reprezintă estomparea ariilor tisulare din jurul unor structuri şi scoaterea în evidenţă a acestor structuri dentare.
Radiografia dentară digitală
Sistemul SP (storage phosphor system) a înlocuit clasicul film radiologic, cu o placă de fosfor fotostimulabil. Placa, în urma acţiunii radiaţiilor expuse realizează o fosforescenţă albastră, diferenţiată după gradul de absorbţie al fasciculului de raze X. Imaginea virtuală stocată pe placă este redată ca imagine digitală în urma expunerii la un scaner laser. Primul astfel de sistem, apărut în 1994 a fost Digora, care prezenta 2 placi de fosfor de mărimi comparabile cu filmele radiologice numărul 0 şi 2. O singură placă putea fi scanată în aproximativ 30 de secunde.
Radiografia dentară digitală
În 1997 a fost introdus sistemul Den Optix cu 5 plăci diferite ca dimensiuni şi cu un sistem de scanare prin intermediul unui carusel, care foloseşte până la 29 de plăci. Avantajele acestui sistem sunt :
calitatea imaginilor obţinute (atât ale dinţilor cât şi ale spaţiului periodontal), uşurinţa evidentă în obţinerea imaginilor care reduce timpul necesar pentru developare cât şi alte inconveniente ale developării manuale, rapiditatea cu care se pot prelucra imaginile, dublată de economicitatea metodei deoarece plăcile sunt refolosibile de mii de ori.
Părţile componente ale instalaţiei digitale
Aparatul Röntgen dentar; Unul sau mai mulţi senzori CCD cu dimensiuni diferite pentru sistemul CCD sau placi de fosfor fotostimulabil de dimensiuni diferite pentru sistemul SP, Aparatul laser de scanare a imaginilor digitale obţinute, pentru sistemul SP, Calculatorul cu pachetul de programe de prelucrare a imaginii (tip: Sidexis, Digora şi altele).
Aparat roengen dentar digital Heliodent DS
Aparat roengen dentar digital Heliodent DS: a) vedere generală şi b) panoul de comandă (document SIRONA).
Aparat roengen dentar digital Endos DC
Senzorii Cei mai des folosiţi senzori sunt de tip CCD cu dimensiuni diferite, de exemplu senzorul Sidexis (Siemens, Bensheim, Germania) are 18.5 x 29.7 x 5 mm, mult mai puţin decât filmele dentare numărul 1 (24x40mm) sau numărul 2 (31 x 41 mm). Aceştia se ataşează cu un cablu la computer. În ultimul timp au apărut şi senzori de tip CCD care au dimensiuni variabile. De exemplu, firma Sirona comercializează senzorul pentru adulţi cu dimensiuni de 30,1 x 40,2 mm având suprafaţa activă de 26 x 34 mm şi senzorul pentru copii şi pacienţi cu particularităţi anatomice cu dimensiuni de 24 x 35 mm şi o suprafaţă activă de 20 x 30 mm
Senzorii
Senzorul este o garanţie a calităţii imaginii, a reducerii dozei de iradiere şi a unei poziţionări uşoare datorită marginilor rotunjite şi a firului flexibil. Acest senzor este conectat printr-o adaptor la portul USB al calculatorului
Senzorii
O variantă a sistemului CCD este sistemul SP care prezintă placi de fosfor de diferite dimensiuni funcţie de grupul de dinţi de radiografiat. Aceste placi sunt foarte uşor de poziţionat atât pentru tehnica bisectoarei cât şi pentru tehnica planurilor paralele sau tehnica Bitewing
Calculatorul
Calculatorul este necesar să fie adaptabil la celelalte componente ale sistemului digital sau să fie achiziţionat odată cu restul componentelor sistemului . Toate aceste sisteme digitale se bazează pe utilizarea unui calculator, care preia imaginea de la senzor sau aparatul de scanare.
Calculatorul
Cu ajutorul softului furnizat de firma producătoare permite afişarea imaginii pe monitorul calculatorului Softul permite de asemenea stocare imaginilor şi prelucrarea acestora
Calculatorul
Softurile comercializate permit achiziţia imaginii, memorarea ei, procesare care permite ameliorarea imaginii, segmentarea imaginii, analiza şi interpretarea imaginii radiografice digitale. Calculatorul oferă posibilităţi de arhivare şi comunicare la distanţă a imaginilor radiografice digitale. Se pot utiliza discuri magnetice, magneto-optice, (CD/DVD) sau dischete (floppy disc). Ameliorarea imaginii - urmăreşte corecţia defectelor inerente captatorilor şi aplicarea diferitelor metode în vederea îmbunătăţirii calităţii imaginilor (mărirea contrastului şi eliminarea zgomotului). Modul de segmentare urmăreşte reducerea cantităţii de informaţii în vederea păstrării doar a datelor necesare tratării următoare.
Calculatorul
Modul de analiză şi interpretare permite recunoaşterea de obiecte conform unor algoritmi bazaţi pe modele memorate, utilizarea de modele predefinite şi afişarea simultană a imaginilor digitale panoramice şi segmentare pe grupul de dinţi radiografiat
Related Documents
Aparate Roentgen Dentare
June 2020 10
Tulburari Dentare
June 2020 15
Roentgen Rays
November 2019 14
Referat - Aparate Radiative.docx
May 2020 7
Aparate Aer Conditionat
May 2020 6