Anisoara.docx

29.

Daţi noţiunea de boala Parkinson;

Boala Parkinson descrisă în 1817 de James Parkinson, este o boală degenerativă ce survine în urma distrugerii lente şi progresive a neuronilor. Întrucât zona afectată joacă un rol important în controlul mişcărilor, pacienţii prezintă gesturi rigide, sacadate şi incontrolabile, tremor şi instabilitate posturală. 30.

Caracterizaţi aspectele globale ale bolii Parkinson;

Aceasta afectiune neurologica este destul de frecventa, despre care se estimeaza ca ar afecta peste 4 milioane de persoane din intreaga lume. Vîrsta de debut este după 40 ani, aproximativ 75% din cazuri apar între 50 şi 65 ani. Sexul s-a semnalat o preponderenţă masculină. Boala are o frecvenţă mai mare comparativ cu sindroamele parkinsoniene. Rolul factorial eredo – familiali este mai puţin evident. Debutul este lent progresiv adesea asimetric cu tremurări sau în mişcări. Boala Parkinson se manifestă prin 3 simptome importante: 1. Tremor; 2. Rigiditatea musculară; 3. Akineza. 1. Tremorul 1. Tremorul - Este primul şi cel mai frecvent simptom, are o frecvenţă regulată cu ritm de 4-7 c/s

este de repaos. Se atenuează sau dispare în timpul mişcărilor şi în somn. Este accentuată de oboseală şi emoţie. Are localizare distală la nivelul membrelor, fiind mai frecventă la membrul superior. Are caracter pseudogestual, astfel la membrul superior are aspect de “numărare a banilor”, iar la membrul inferior aspect de “bătut tactul”. De remarcat faptul că la cap tremorul este rar. Tremorul parkinsonian are drept caracteristici fiziologici contracţia alternativă ritmică a agoniştilor şi antagoniştilor. Aceasta a fost denumită de Kleist „tremor antagonist”. 2. Rigiditatea musculară- Interesează toate grupele musculare, atît agoniste, cît şi antagoniste. Se însoţeşte de semnul “roţii dinţate”, semnul Noica şi reflexul de postură exagerat.

3. Akinezia - Este definită ca o dificultate în iniţierea şi efectuarea unei activităţi motorii spontane care apare în lipsa unui deficit de forţă sementară. Bolnavul are o activitate gestuală săracă, este imobil. Akineza paradoxală, descrisă de Barbeau, este un fenomen caracteristic al acestei afecţiuni şi se manifestă printr-o oprire bruscă în timpul mersului, mai frecventă la întâmpinarea unor obstacole. Aspectul general al parkinsonianului are un caracter particular. Faciesul este imobil, inexpresiv, clipit rar, atitudinea caracteristică este aspectul de semn de întrebare. Mersul este rigid, lent, cu paşi mici. Vorbirea este lentă, monotonă, fără modulaţii, neinteligibilă, cu disfonie pînă la afonie. Scrisul este micrografic. Tulburările vegetative sunt frecvente şi constau în cianoza extremităţilor, edeme, tulburări vasomotorii. Tulburările trofice constau în artroze degenerative la nivelul pumnului, retracţii tendinoase, deformării ale degetelor. Tulburările psihice sunt: absenţe, bradipsihie, stări depresive, tulburări de afectivitate, insomnie.

33.

Elaboraţi un program kinetoterapeutic pentru întreţinerea respiraţiei în boala Parkinson.

Întreţinerea respiraţiei - Esenţială în menţinerea unei bune ventilaţii este prevenirea afecţiunilor respiratorii. Controlul ventilaţiei: •Poziţia de plecare: decubit dorsal, trunchi uşor ridicat, membrele inferioare relaxate în flexie. Se pune o mînă pe abdomen şi una pe torace. Execuţie: se inspiră calm şi profund, destinzînd abdomenul, iar o mînă controlează mişcarea abdominală. Expir complet, coborînd abdomenul, apoi se inspiră calm şi profund detinzînd toracele, mîna controlînd mişcarea toracică. Expir compleţ. Apoi se inspira calm şi profund, destinzînd şi abdomenul şi toracele, în timp ce ambele mîni controlează mişcarea abdominală şi toracică. Expir complet. •Precauţie: în caz de apariţie a ameţelilor se face pauză în timpul derulării exerciţiului. Expiraţie profundă ajutată •Poziţia de plecare: aşezat, braţele depărtate, trunchi drept. •Execuţie: se inspiră profund, destinzînd cutia toracică şi depărtînd braţele lateral. Se expiră profund strîngînd părţile laterale ale cutiei toracice cu mîinile şi rotungind spatele. •Precauţie: a nu se strînge buzele pentru a nu îngreuna respiraţia. Creşterea volumului de aer expirat •Poziţia de plecare; aşezat în faţa unei mese pe care se află un pahar cu apă cu un pai. •Execuţie: după un inspir profund, se suflă în pai cu scopul de a produce bule în apă. Nu se expiră puternic, ci cît mai mult posibil. •Precauţie: se aşteaptă revenirea la normal înainte de repetarea exerciţiului. Participarea muşchilor abdominali la expiraţie •în patrupedie se execută inspiraţii şi expiraţii profunde. Inspiraţia se face pe nas, destinzînd abdomenul, iar expiraţia se face pe gură, retrăgînd abdomenul. •Precauţie: îmbrăcămintea trebuie să fie lejeră pentru a permite executarea liberă a mişcărilor. •Sfaturi pentru viaţa cotidiană: cîntatul şi fluieratul sunt benefice; în timpul plimbărilor, este recomandată respiraţia profundă; a se evita locurile în care se fumează. Motricitatea membrelor superioare Păstrarea mobilităţii şi a agilităţii membrelor superioare garantează independenţa în gesturi cotidiene. 34.

Elaboraţi un program kinetoterapeutic în Boala Parkinson.

35.

Enumeraţi şi descrieţi metode de evaluare și recuperare utilizate în Boala Parkinson;

36.

Elaboraţi un program recuperator al bolii Parkinson pentru asuplizarea coloanei vertebrale.