Acord Nafta.docx

Facultatea Transfrontalieră de Ştiinţe Umaniste, Economice şi Inginereşti Universitatea "Dunărea de Jos" din Galaţi Afaceri internaţionale Anul III

Referat pe tema:

NAFTA ASOCIAŢIA NORD-AMERICANĂ A COMERŢULUI LIBER

Studenta: Iacob Luminita Coordonator: Lector univ. dr. ec. Calinica Ramona

Cahul, 2019

CUPRINS 1.

NAFTA, introducere

2.

NAFTA- definitie,evolutie, rol

3.

Acordul Nord American de Comert Liber

4.

NAFTA- proces dinamic si contradictoriu

5.

Continut, prevederi si obiective NAFTA

6.

Structura institutionala NAFTA

7.

Activitatea NAFTA( avantaje/dezavantaje)

8

Comparatie intre NAFTA si UE

9.

Concluzii

1.Introducere Extinderea procesului de regionalizare la scară planetară prin aparitia unor noi grupări de cooperare şi integrare economică, a determinat ţările dezvoltate din America de Nord să se gândească şi ele la o formă de asociere care să le reprezinte mai bine interesele şi să le acopere de risc în relaţiile economice cu celelalte state ale lumii. Se ştie că grupările regionale promovează relaţiile dintre statele partenere iar în raport cu terţii, în funcţie de nivelul de integrare, adoptă o politică diferenţiată. Ori, lipsa perspectivei constituirii unei astfel de grupări între ţările continentului nord-american, ar fi condus la pierderi considerabile în relaţiile comerciale cu parteneri precum Uniunea Europeană sau ASEAN care au liberalizat schimburile economice între statele membre şi au impus restricţii faţă de terţi, prin politica comercială promovată. Primul pas în rezolvarea acestei probleme regionale l-a reprezentat semnarea unui acord privind liberalizarea comerţului între Statele Unite ale Americii şi Canada. Până în anul 1999, au fost eliminate toate taxele vamale asupra mărfurilor şi serviciilor între cele două state. Deşi Mexicul era un stat cu economie în curs de dezvoltare, aderarea la principiile fundamentale ale comerţului liber a constituit una din deciziile cele mai importante pe care trebuia să o adopte după o lungă perioadă de protecţionism. Încă din anul 1987, taxele vamale au fost reduse la 50%, restricţiile cantitative au fost în mare parte eliminate, ca de altfel şi controlul asupra preţurilor. Un motiv al crearii NAFTA l-a reprezentat şi dificultăţile întâmpinate de GATT în definitivarea negocierilor referitoare la reducerea taxelor vamale şi a protecţionismului. Semnarea documentelor la nivelul şefilor de state din SUA, Canada şi Mexic la 17 decembrie 1992 a precedat ratificarea din noiembrie 1993 a Acordului Nord American de Liber Schimb (NAFTA) şi intrarea sa în vigoare la termenul stabilit, ianuarie 1994. Această zonă reuneşte economii cu stadii de dezvoltare diferite şi oferă, în opinia multor experţi occidentali, noi perspective în comerţul regional internaţional. Scopul iniţial al realizării unei grupări de integrare, a fost acela de a crea o zonă de liber schimb, cu funcţia prioritară de alternativă şi contraponderare la cea vest–europeană. La 12 august 1992 şefii de stat ai SUA, Canadei şi Mexicului au semnat Tratatul de Liber Comerţ al Americii de Nord (TLCAN), cunoscut sub denumirea de NAFTA, după iniţialele în limba engleză ale documentului “North American Free Trade Agreement”. Tratatul a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1994. Obiectivul major al NAFTA îl constituie crearea unei zone de comerţ liber între membrii săi.

Trebuie să se înţeleagă că NAFTA este în mare măsură un proces în evoluţie, ale cărui obiective se vor valida sau nu în decursul timpului, iar câţiva ani de funcţionare nu sunt suficienţi pentru a concluziona care este “desenul exact al acestui produs”. Procesul nu trebuie privit exclusiv din punct de vedere al politicianului pentru care există “doar acum şi aici”, chiar dacă acest lucru este favorabil sau nu, ci din punctul de vedere al analistului obiectiv care caută determinanţi, calculează efecte şi oferă soluţii de redresare. Teoria integrării economice se referă la aplicarea unei politici comerciale discriminatorii a unor ţări, prin care se elimină barierele comerciale si se liberalizează comerţul numai pentru ţările care creează aceaste zone de liber schimb, pieţe comune sau uniuni vamale. Gradul de integrare economică, care diferă în funcţie de angajamentele preferenţiale economice stabilite între ţările partenere, poate creşte de la nivelul zonelor de comerţ liber, la uniuni vamale imperfecte, la pieţe comune şi până la nivelul de uniuni economice. În septembrie 1985, SUA a negociat cu Israel un acord de piaţa liberă. Acesta a fost primul acord de comerţ bilateral semnat de SUA. Acordul a adus reduceri pentru barierele tarifare în comerţul cu bunuri dintre cele două ţări. Comerţul cu servicii a fost de asemenea liberalizat si unele demersuri au fost făcute pentru protecţia drepturilor intelectuale de proprietate. Deşi SUA şi Canada au avut un acord de comerţ liber pentru autoturisme din 1965, evoluţiile din economia mondială, şi mai ales din spaţiul european au determinat apariţia unui astfel de acord pentru toate produsele. În 1998 un astfel de acord a fost în cele din urmă negociat. Când acordul a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1998, Canada era deja cel mai mare partener de comerţ al SUA, cu 150 mld dolari canadieni din comerţ (75% din sumă venea din sistemul comercial liberalizat). Pactul a avut ca scop eliminarea barierelor tarifare şi netarifare între cele doua ţări până în 1998. S-au stabilit de asemenea pentru prima dată un set de reguli pentru comerţul cu servicii, în care fiecare ţară trebuia să fie de acord şi să trateze sectorul de servicii a ţării vecine exact ca şi pe propriul său sector şi să reducă costurile la serviciile ce ţin de contabili, avocaţi şi ingineri sau alte profesii care se execută pe linia graniţei. În plus, acordul a eliminat toate restricţiile care au mai rămas în domeniul investiţiilor pe piaţa celor două ţări. NAFTA a fost rezultatul unei mişcări integraţioniste a economiilor nord-americane, care, devenind tot mai puternică, a făcut posibilă încheierea acestui acord. Factorii care au influenţat comerţul regional în cadrul NAFTA sunt: •reformele comerciale aplicate în cadrul NAFTA; •aplicarea, din partea concurenţilor de pe piaţa mondială, a reducerilor; •eliminărilor tarifelor comerciale negociate la Runda Uruguay.

2. NAFTA- definitie,evolutie,rol NAFTA este, într-un fel, o urmare firească a credinței nestrămutate în forța comerțului și investițiilor libere. Apare ca o abordare modernă și o continuitate a drumului deschis în perioada postbelică a doi precursori celebri: Autopact și FTA. Experții au considerat Autopact drept un model pentru un acord sectorial de comerț liber. Autopact, semnat în 1965 între Canada și SUA, a eliminat taxele vamale pentru autoturismele fabricate în una din cele două țări și expediate în cealaltă țară. Aceasta a permis producătorilor de autoturisme din ambele țări să-și programeze mai bine producția. Granița dintre SUA și Canada a înregistrat în 1995 un flux reciproc de schimburi cu autovehicule și componente auto de circa 70 mld. USD. Practic, un sfert din schimburile intra-nord-americane (exclusiv Mexic) sunt reprezentate în prezent de schimburile de autovehicule și componente auto. Extinderea procesului de regionalizare la scara planetara prin aparitia unor noi grupari de cooperare si integrare economica, a determinat tarile dezvoltate din America de Nord sa se gandeasca si ele la o forma de asociere care sa le reprezinte mai bine interesele si sa le acopere de risc in relatiile cu celelalte state ale lumii, aflate si ele in astfel de raporturi. In 1989 s-a stabilit un Acord de creare a Zonei de Liber Schimb Canada – SUA, la initiativa Canadei, care s-a amplificat in iunie 1991 cu aderarea Mexicului formand NAFTA (Asociatia Nord-Americana a Comertului Liber. Prin acest Acord s-a urmarit crearea unei puternice aliante economice, cu un potential urias de utilizare a fortei de munca in conditii de inalta productivitate si randament si care sa determine cresterea nivelului de trai si careia sa i se alature in viitor si alte state astfel incat sa genereze efecte deosebite asupra relatiilor economice cu alte tari sau grupari regionale. Initiativa de creare a NAFTA este raspunsul apararii americane in fata puterii economice atinse de Uniunea Europeana, datorita adancirii procesului de integrare. Preocupările privind proiectul de creare a unei zone de liber schimb în America de Nord au deţinut mulţi ani un loc central în politica americană şi canadiană. Niciodată de la introducerea tarifelor Smoot-Hawley, dezbaterile unui proiect de lege comercială nu au polarizat atât de mult atenţia opiniei americane. Nici conţinutul Acordului, nici efectele sale sau consecinţele probabile aşteptate nu pot explica ardoarea acestor dezbateri. Necesitatea de a contrabalansa evoluţiile fără precedent ale procesului de integrare regională din alte zone ale globului - în special Europa de Vest - a condus la ideea creerii unei zone de liber schimb în America de Nord, sub numele de NAFTA, care a fost exprimată public pentru prima dată la 10 iunie 1990, cu ocazia întâlnirii preşedinţilor statelor: SUA, Canada şi Mexic.

NAFTA s-a dorit a fi o sursă de beneficii durabile pentru toţi partenerii. În primele şase luni ale guvernării sale ca preşedinte, Bill Clinton şi-a creat moştenirea cea mai durabilă, sprijinind liberalizarea schimburilor economice pe continentul american. O bună perioadă de timp, procesul de liberalizare comercială prin Acordul General pentru Tarife şi Comerţ (GATT) nu a cuprins o serie de sectoare dinamice precum: serviciile, investiţiile, dreptul asupra proprietăţii intelectuale iar în alte domenii, rezultatele nu au fost cele aşteptate (de exemplu, în agricultură). Această situaţie a generat nemulţumiri in special din partea SUA, şi a creat condiţiile pentru orientarea atenţiei spre noi alternative, respectiv regionalizare la scară planetară, care în opinia unor autori ar putea impulsiona într-o mai mare măsură şi negocierile privind comerţul internaţional în cadrul actualei OMC. SUA, sustinator inflacarat al multilateralismului si clauzei natiunii celei mai favorizate, au ajuns la concluzia ca actiunile regionale pot oferi progrese mult mai mari comparativ cu negocierile multilaterale. Clinton a descris NAFTA ca pe un prim pas vital pentru un nou tip de comunitate a naţiunilor, constituit pe o bază comună de valori democratice, stimulat de liberul schimb al bunurilor, serviciilor şi capitalului, devotat drepturilor omului şi protecţiei mediului înconjurător. Definirea globalizării în termeni de sistem comercial mondial ajută la înţelegerea dorinţei tot mai puternice a multor ţări în curs de dezvoltare fie de a adera la una din marile grupări regionale, fie de a-şi crea ele însele una. Ecoul favorabil generat în aproape întreaga Americă Latină de către iniţiativa „Entreprise for Americas”, lansată încă din timpul Administraţiei Bush în 1990 care trebuia să extindă Acordul Nord American al Liberului Schimb la aria Americii Latine, este un relevant exemplu. Intenţiile şi demersurile pentru integrare regională sunt numeroase: de la crearea zonei de liber schimb a celor două Americi până la „ unificarea NAFTA cu Mercosur şi Uniunea Europeană într-o zonă atlantică de liber schimb” 3. Acordul Nord American de Comert Liber Acordul privind formarea organizației internaționale Acordul Nord American de Comerț Liber (North American Free Trade Agreement) cunoscut sub denumirea de NAFTA, după iniţialele în limba engleză ale documentului “North American Free Trade Agreement”a fost semnat la 17 decembrie 1992 între SUA, Canada și Mexic. Această grupare de integrare orientează procesul de regionalizare pe axa Nord-Sud, respective ţări dezvoltate - ţări în curs de dezvoltare. NAFTA acoperă o piață de 375 milioane de consumatori, cu perspectiva extinderii și mai spre sudul continentului american, și o suprafață de 21,3 milioane km². Scopul acestui acord este liberalizarea în 10 ani a comerțului cu produse și servicii, prin eliminarea barierelor tarifare și netarifare între părți și prin liberalizarea investițiilor intra-zonale.

În ciuda succeselor înregistrate, există şi grupuri de interese care susţin că iniţiativa creării Acordului Nord American a fost o eroare; în special unii lideri de opinie americani sunt de părere că prin constituirea grupării, efectele economice şi sociale au fost dintre cele mai negative: -delocalizarea întreprinderilor americane spre unele zone din Mexic a condus la scăderea gradului de ocupare a forţei de muncă în SUA, afectând în special populaţia necalificată; -schimburile comerciale SUA - Mexic sau redus ca intensitate şi mai mult, a crescut deficitul comercial al SUA cu Mexic; -criza financiară din Mexic ar fi fost cauzată exclusiv de acest acord. După ce a fost ratificat de parlamentele celor trei ţări (de Congresul SUA la 17 noiembrie 1993), Tratatul a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1994. Tratatul de Comerţ Liber reglementează derularea tranzacţiilor comerciale dintre SUA, Canada şi Mexic în perspectiva eliminării barierelor tarifare şi netarifare. Prevederile documentului se referă la 7 domenii importante de activitate: accesul pe pieţe, reguli de origine, reglementări comerciale, comerţul cu servicii, investiţii, reguli pentru asigurarea proprietăţii intelectuale şi soluţionarea controverselor. Acest Acord este un conglomerat eterogen de state, inegale ca putere economica, potential si oferta. Negocierile privind incheierea Tratatului au mers in paralel si in aceeasi directie cu cele din cadrul Rundei Uruguay a GATT. Concordanta temporala dintre cele doua acorduri este simbolica si subliniaza procesul simultan al celor doua tendinte ale comertului international: “regionalismul” la scara zonala si “multilateralismul” la scara planetara. Obiectivul major al NAFTA îl constituie crearea unei zone de comerţ liber între membrii săi prin: - promovarea competiţiei loiale; - creşterea oportunităţilor de investiţii în teritoriul părţilor; - recunoaşterea şi protejarea eficientă a dreptului de proprietate pe teritoriul fiecărei ţări semnatare; - cunoaşterea procedurilor eficace pentru aplicarea reglementărilor Tratatului şi soluţionarea eventualelor controverse; - stabilirea strategiei pentru dezvoltarea cooperării trilaterale, regionale şi multilaterale, în perspectiva aderării la Tratat şi a altor ţări din regiune. Mai multe state latino-americane au manifestat interesul de a adera la NAFTA, dar nivelul scăzut de dezvoltare a acestora, pe de o parte, şi imposibilitatea administraţiei SUA de a negocia în regim “fast trak”, pe de altă parte, îndepărtează acestă perspectivă. Spre deosebire de Uniunea Europeană, statele NAFTA nu au o poziţie comună faţă de terţi în domeniul taxelor vamale şi totodată, îşi menţin independenţa

propriilor lor economii naţionale. Constatări: • NAFTA este un acord de liber schimb de mare anvergură. • Model de cooperare de tip interguvernamental, fără a avea organisme supranaționale. • Nu are obiective de natură politică. 4. NAFTA – proces dinamic şi contradictoriu NAFTA este o zonă de liber schimb de un tip aparte şi nu s-a pus problema, până în prezent, să evolueze în direcţia creării unei pieţe comune care să permită pe larg şi libera circulaţie a factorilor de producţie. Există cercuri de interese în toate cele trei ţări care critică această omisiune din tratat, ele argumentând că din moment ce se prevede o liberă circulaţie a capitalului este eronat că nu se prevede şi libera circulaţie a celuilalt factor de producţie şi anume forţa de muncă. Această atitudine nu a depăşit stadiul retoricii pentru că a fost evident că o liberalizare mai cuprinzătoare nu va obţine acordul în SUA şi Canada, care se opun ideii că forţa de muncă mai puţin calificată şi mult mai ieftină din Mexic să primească acces liber pe pieţele lor. Aceasta este o realitate inexorabilă în cazul integrării între ţări cu nivel mediu al veniturilor redus şi ţări cu venituri pe locuitor mult mai mari. Statisticile arată că mişcările de forţă de muncă între Mexic şi SUA, legale sau clandestine, sunt mult mai pronunţate decât între ţările membre UE. Domeniile vizate de NAFTA sunt următoarele: • Comerţul cu bunuri şi materiale. În decurs de 10 ani urmează a fi înlăturate toate taxele vamale aplicabile produselor considerate ca “nord-americane”, în conformitate cu regulile de origine, astfel ca în anul 2004, să se formeze o vastă piaţă liberă. •Comerţul cu servicii. Serviciile deţin un loc extrem de important în comerţul din zona supusă tratamentului naţional. • Investiţiile directe de capital – liberalizare. •Alte dispoziţii: reguli de concurenţă, proprietatea intelectuală, sejurul temporar al oamenilor de afaceri, aspecte privind protecţia mediului. Aspectele cele mai inovative, dar în acelaşi timp şi cele mai controversate ale NAFTA sunt reglementările legate de protecţia mediului, care sunt incluse şi în acordul propriu-zis, dar şi în acordul separat numit Acordul Suplimentar asupra Mediului. Aceste prevederi fac ca NAFTA să fie cel mai elaborat acord de liber schimb din punct de vedere al protecţiei mediului. Acest acord suplimentar a înfiinţat şi o Comisie de Cooperare a Scopul ţărilor participante este să promoveze:

•perfecționarea structurilor economice ale țărilor participante •creșterea economică prin expansiunea comerțului și a oportunităților investiționale, •creșterea competitivității internaționale cu respectarea asigurării și conservării protecției mediului, •dezvoltarea economică susținută, •protejarea, dezvoltarea și respectarea drepturilor forței de muncă, • consolidarea relațiilor privilegiate de prietenie și cooperare între țările membre și promovarea dezvoltării durabile •să contribuie la progresul și dezvoltarea armonioasă a comerțului mondial precum și extinderea cooperării internaționale •crearea unei piețe mai vaste și mai sigură pentru produsele și serviciile realizate pe teritoriile statelor membre •reducerea incidentelor / distorsiunilor comerciale • stabilirea unor reglementări clare și mutual avantajoase a schimburilor comerciale •asigurarea unui mediu comercial previzibil și favorabil investițiilor •stimularea competitivității întreprinderilor proprii pe piața internațională • favorizeze creativitatea și inovația și de a promova comerțul cu produse și servicii care fac obiectul dreptului de proprietate intelectuală •crearea unor noi posibilități de angajare și imbunanatire a condițiilor de muncă precum și a calității vieții, pe teritoriile statelor membre. 5. Continut, prevederi si obiectivele NAFTA NAFTA reprezintă un ,,cadrul de lucru instituţional” (“institutional framework”) prin promovarea şi garantarea aplicării modelului neoliberal la nivelul tuturor statelor componente ale acordului, într-o sturctură asimetrică, în care SUA are rolul dominant (urmare a statului său de superputere mondială). Acest model asimetric permite Statelor Unite să-şi promoveze viziunea sa proprie despre democraţie şi despre economia de piaţă în întreaga regiune, exercitând presiuni în direcţia liberalizării, în contextul accentuării competitivităţii din economia globală. NAFTA asigură reducerea sau suspendarea taxelor vamale între ţările membre, dar fiecare dintre acestea menţine un tarif vamal şi măsuri protecţioniste proprii în relaţiile cu terţii. Spre deosebire de Uniunea Europeană, statele NAFTA nu au o poziţie comună faţă de terţi în domeniul taxelor vamale şi, totodată, îşi menţin independenţa propriilor economii naţionale. Potrivit prevederilor NAFTA, taxele vamale vor fi eliminate în termen de 5 ani pentru majoritatea produselor industriale, în 10 ani pentru servicii şi unele produse specifice şi de 15 ani pentru o categorie de produse denumite sensibile, inclusiv textile şi agricole.

Pe lângă desfiinţarea barierelor comerciale, Tratatul mai conţine o serie de angajamente în materie de servicii de telecomunicaţii şi financiare, investiţii, proprietate intelectuală, agricultură, etc., precum şi norme comerciale de salvgardare, antidumping şi compensatorii. Fac excepţie de la liberalizare sectoarele energetic şi petrochimic mexicane care , potrivit constituţiei, pot fi exploatate şi valorificate numai de cetăţenii mexicani. Prin intrarea în vigoare a Tratatului, SUA şi Canada au desfiinţat barierele tarifare la exporturile mexicane proprii în proporţie de 84% şi, respectiv, 79 %. Conform principiului asimetriei prevăzut în Tratat, Mexicul a desfiinţat barierele tarifare pentru 43% din importurile din SUA şi 41 % pentru cele provenite din Canada. Scopul creării Acordului a fost dorinţa de dezvoltare a economiilor ţărilor membre, intensificarea schimburilor economice şi redinamizarea creşterii economice în Mexic. Chiar dacă la început obiectivele propuse nu au condus la rezultatele aşteptate (în Mexic s-a declanşat criza economică şi financiară iar comerţul Statelor Unite şi Canadei cu această ţară a înregistrat un important declin), pe parcursul anilor următori, NAFTA a demonstrat că instituirea sa nu a constituit o greşeală. Pentru a avea acces pe piaţa NAFTA, ţările cu o dezvoltare economică medie, inclusiv România, vor trebui să se orienteze cu precădere spre Mexic, al cărui nivel de dezvoltare este similar. Sectoarele cele mai afectate de intrarea în vigoare a Tratatului sunt, în special, cele aferente produselor pentru care au fost eliminate tarifele vamale între ţările semnatare, în condiţiile menţinerii de taxe vamale ridicate faţă de terţi (industria de textile, automobile, maşini – unelte, produse agricole etc.). Raportând prevederile NAFTA referitoare la drepturile de proprietate intelectuală şi protecţia acestora la cele cuprinse în GATT/OMC, continentul nord-american, limitează accesul statelor în dezvoltare la cunoştinţele şi informaţiile rezultate în urma activităţilor R&D, astfel: •NAFTA asigură protecţia transmisiilor TV via-satelit prin codificarea transmisiilor prin satelit; • asigură stricta protecţie pentru noile varietăţi de plante în conformitate cu prevederile UPOV (International Agreement for the Protection Against the Acquisition of Vegetables, 1978) respectiv Convenţia Internaţională pentru protecţia Noilor varietăţi de plante (International Convention for the Protection of New Plant Varieties, 1991); • NAFTA este primul tratat internaţional care protejează secretele industriale; •la expirarea licenţelor, acestea nu pot face obiectul domeniului public, aşa cum se întâmplă în majoritatea statelor; • Canada exclude aplicarea tratamentului naţional pentru o serie de servicii culturale – fonograme, publicaţii, programe de radio şi televiziune, industria cinematografică;

• NAFTA întăreşte cooperarea şi ajutorul tehnic pentru stoparea comerţului cu produse care încalcă drepturile de proprietate intelectuale. Ca mărime, NAFTA reprezintă a doua zonă de liber schimb a lumii, unind 365 milioane de consumatori din cele 3 state într-o singură piaţă liberă. Cu exporturi în valoare de 40 mld $ şi importuri din SUA în anul 1993 de 41 $, Mexic era deja al treilea partener de comerţ al SUA, după Canada şi Japonia în momentul semnării contractului. Cel mai important impact, l-a avut NAFTA asupra comerţului dintre SUA şi Mexic (Canada s-a alăturat negocierilor doar pentru a se asigura că interesele sale sunt protejate). Cele şapte instituţii pe care se bazează NAFTA sunt: 1.Comisia pentru Liberul Schimb (Free Trade Comission) 2.Comitetele NAFTA şi grupurile de lucru 3.Secretariatul NAFTA 4.Comisia pentru Cooperare în Domeniul Muncii 5.Comisia pentru Cooperare în Domeniul Mediului înconjurător (CEC) 6.Banca Nord-Americană de Dezvoltare (NADB) 7.Comisia pentru cooperare cu statele vecine în domeniul mediului înconjurător (BECC) 6. Structura instituţională NAFTA NAFTA nu dispune de un pachet de organisme executive comune puternice, dezvoltând în schimb o reţea instituţională specifică care corespunde unei structuri integraţioniste cu o minimă dimensiune politică. Nu există un organ executiv, cum este cazul Comisiei Europene din cadrul UE, dar există un fel de Comisie NAFTA la Ciudad de Mexico, dar nu este nici un organ executiv şi nici autoritate autonomă cu iniţiativă legislativă. NAFTA dispune de o structură organizaţională flexibilă, adaptabilă la dinamica relaţiilor internaţionale, iar instituţiile sale se bucură de o oarecare autonomie şi sunt conduse de reprezentanţii celor trei state. Instituţiile NAFTA: 1.

Comisia pentru Liberul Schimb

2.

Comitetele NAFTA şi grupurile de lucru

3.

Secretariatul

4.

Comisia pentru cooperare în domeniul forţei de muncă (la Dallas)

5.

Comisia pentru cooperare în domeniul mediului (la San Antonio)

6.

Banca Nord-Americană de Dezvoltare

7.

Comisia pentru Cooperare cu statele vecine în domeniul mediului înconjurător

1.Comisia pentru Liberul Schimb Este componenta principală a stucturii organizaţionale NAFTA şi este alcătuită din miniştri de comerţ ai statelor membre. Comisia nu este o instituţie cu caracter permanent, ci se reuneşte doar când este nevoie sau cu ocazia întâlnirilor anuale. Comisia are drept atribuţiuni: supravegherea implementării complete a acordului până în anul 2008 şi medierea conflictelor dintre membrii NAFTA. De asemenea supraveghează activitatea comitetelor NAFTA , a grupurilor de lucru şi a celorlalte structuri subsidiare. 2.Comitetele NAFTA şi grupurile de lucru Pentru buna implementare a prevederilor Tratatului şi pentru respectarea acestora, peste 30 de grupuri de lucru, comitete şi alte organisme subordonate au fost create cu acest scop. Domeniile cheie de implicare a acestora sunt: comerţul cu bunuri, regulile de origine, proceduri vamale, comerţul cu produse agricole şi subvenţii, standarde, achiziţii guvernamentale, investiţii şi servicii, deplasarea peste graniţă a persoanelor de afaceri, soluţionarea disputelor. Activităţi administrative: •armonizarea sau asigurafrea compatibilităţii între norme tehnice şi standardele industriale; • uniformizarea reglementărilor pentru mijloacele de transport care vor avea dreptul să traverseze teritoriile celor trei ţări cu norme sanitare şi fitosanitare; •simplificarea şi uniformizarea regulilor de origine; •accelerarea procesului de armonizare a formalităţilor vamale şi liberalizarea comercială; •facilitarea comerţului în sectoarele sensibile (agricultură, textile şi confecţii, telecomunicaţii); • adoptarea de proceduri unitare pentru derularea relaţiilor financiare între ţările membre. 3.Secretariatul NAFTA Secretariatul NAFTA, cuprinzând secţiunea americană, canadiană şi mexicană, a fost creat pentru administrarea activităţii de soluţionare a disputelor dintre membrii NAFTA, îndeosebi în cadrul Capitelelor 14 (Servicii funerare), 19 (Analiza şi soluţionarea disputelor legate de procedurile antidumping şi compensatorii), 20 ( Arnajamente instituţionale şi proceduri de soluţionare a disputelor) şi anumite aspecte din cadrul Capitolului 11 (Investiţii). Fiecare secretariat naţional păstrează un registru asemănător cu cele caracteristice tribunalelor de justiţie. Suplimentar secretariatele NAFTA au în subordine şi diferite alte comisii şi grupuri de lucru. 4. Comisia pentru cooperare în domeniul muncii Existenţa acordurilor suplimentare NAFTA a impus crearea unor structuri instituţionale speciale pentru atingerea obiectivelor propuse prin acorduri. Sub patronatul NAALC (Acordul nordamerican de cooperare în domeniul forţei de muncă), a fost creată, în 1994, Comisia pentru cooperare în domeniul muncii, având în componenţă Consiliul de Miniştri şi Secretariatul.

Pentru atingerea obiectivelor propuse, NAALC a creat şi perfecţionat mecanisme de cooperare trilaterală, care se bazează pe consultări interguvernamentale, pe evaluări individuale ale statelor şi pe mecanismele de soluţionare a disputelor din sfera relaţiilor de muncă: • aplicarea legislaţiei din domeniul forţei de muncă a fost susţinută print-un program activ de cooperare în domenii cheie precum: securitatea locului de muncă şi sănătate, protecţia muncitorilor emigranţi şi perfecţionarea soluţiilor umane. • acordul a stabilit instituţii şi mecanisme care să faciliteze transmiterea de către public, direct guvernelor, a problemelor de muncă pe care le întâmpină. 5.Comisia pentru cooperare în domeniul mediului Comisia pentru cooperare în domeniul mediului a fost creată în anul 1994, sub patronajul NAAEC şi are ca scop facilitarea cooperării trilaterale pe probleme de mediu înconjurător, reducerea conflictelor comerciale şi de mediu şi asigurarea implementării corespunzătoare a legislaţiei de mediu. Structura sa cuprinde: Comitetul Comun Public Consultativ şi Secretariatul Printre activităţile cele mai recente şi mai importante ale Comisiei se remarcă: •Raportul Secretariatului CEC asupra „Provocărilor de mediu şi asupra oportunităţilor de creare a unei pieţe energetice nord-americane” în anul 2002. • aprobarea în anul 2002 a Agendei pentru colaborarea părţilor membre în programe de protecţie a copiilor faţă de riscurile de mediu”. 6.Banca Nord-Americană de Dezvoltare A fost creată sub auspiciile NAFTA pentru a răspunde problemelor de mediu din regiunea graniţa SUA-Mexic. Banca şi-a început activitatea în baza acordului dintre guvernul Statelor Unitea ale Americii şi guvernului Statelor Unite Mexicane cu privire la crearea Comisia pentru cooperare în zona de frontieră în domeniul mediului înconjurător şi a Băncii Nord-Americane de Dezvoltare. Sediul său este în San Antonio şi funcţionează din 1994. În iunie 2000 s-a propus realizarea unor reforme care să extindă activitatea băncii în alte sfere de interes regional, fapt care a necesitat o analiză profundă şi propuneri pentru operarea de modificări nu numai în cadrul statului băncii, dar şi în cadrul sistemelor legislative ale celor două tări. 7.Comisia pentru cooperare în zona de frontieră în domeniul mediului înconjurător Comisia pentru cooperare în zona de frontieră în domeniul mediului înconjurător şi are activitatea legată de cea a Băncii Nord-Americane de Dezvoltare. Rolul acestei Comisii constă în asistarea statelor vecine şi a comunităţilor locale în realizarea proiectelor din domeniul infracstructurii legate de mediul înconjurător. BECC se implică, de asemenea, în evaluarea feyabilităţii şi compatibilităţii echipamentelor firmelor care

solicită finanţarea NADB cu legislaţia de mediu. BECC este implicată în popularizarea activităţilor de protecţie a mediului şi de prevenire a poluării acestuia.. 7. Avantaje si dezavantaje şi precauţii NAFTA a fost un subiect controversat la momentul punerii sale în aplicare, şi încă mai este considerat controversat în ziua de azi datorita dazacordurilor existente în ceea ce priveşte efectul pe care l-a avut asupra rezidenţilor din cele trei ţări. În timp ce unele efecte, cum ar fi creşterea comerţului, pot fi considerate pozitive cât şi negative, în funcţie de circumstanţe, unele efecte sunt în mod evident pozitive, cum ar fi serviciile de sănătate mai bună, iar altele sunt în mod evident negative, precum reducerea, în medie, a creşterii PIB-ului. Un rezultat al NAFTA este ca dependenţa Mexicului faţă de economia SUA a crescut în mare măsură.. Astfel,fiecare parte din acordul NAFTA beneficiază de anumite avantaje: • SUA şi Canada câştigă accesul la piaţa mexicană, o piaţă cu peste 80 de milioane de oameni. • ţinând cont de faptul că Mexicul este o ţară mult mai mică decât SUA, iar crearea de locuri de muncă este acelaşi şi în SUA şi în Mexic, efectul creării NAFTA este mult mai mare pentru Mexic • NAFTA a contribuit la creşterea atractivităţii Canadei pentru investitorii străini. În acest sens prevederile NAFTA asigură o mai mare certitudine şi stabilitate pentru deciziile de investiţii garantând un tratament echitabil, transparent şi nediscriminatoriu al investitorilor şi al investiţiilor acestora în întreaga zonă de comerţ liber. • Contribuţia NAFTA la creşterea productivităţii printr-o concurenţă sporită şi inputuri la preţuri mai competitive a atras, deasemenea, un volum sporit de investiţii în Canada. • NAFTA a avut efecte pozitive pentru SUA în ceea ce priveşte exporturile, veniturile, investiţiile şi locurile de muncă, întrucât taxele vamale aplicate de Mexic s-au redus drastic. Schimburile comerciale cu Mexicul au dus la crearea unui număr de 90 – 160 mii de locuri de muncă în SUA Printre efectele imediate şi pe termen mediu ale intrării în vigoare a NAFTA menţionăm: • consolidarea stabilităţii economice în regiune; • sporirea considerabilă a fluxurilor comerciale şi de capital între statele semnatare; • asigurarea condiţiilor pentru menţinerea capacităţii concurenţiale a firmelor americane şi canadiene în competiţia cu cele europene şi asiatice prin folosirea mâinii de lucru ieftine mexicane; • creşterea globală a producţiei în regiune şi sporirea numărului locurilor de muncă, îndeosebi în Mexic; • dezvoltarea tehnologică a Mexicului şi sporirea capacităţii sale de a atrage investiţii străine directe, atât de pe pieţele SUA şi Canadei, cât şi, în general, de pe pieţele internaţionale; • potenţarea rolului politic al Canadei pe plan regional şi a capacităţii sale de a consolida statutul de stat federal;

• sporirea considerabilă a capacităţii concurenţiale a Mexicului. Pe această bază, Mexicul a fost în măsură să încheie acorduri de liber schimb cu unele ţări latino – americane (Chile, Columbia, Venezuela), precum şi un acord similar NAFTA cu Uniunea Europeană (la presiunea europenilor, interesaţi să asigure firmelor europene pe piaţa mexicană condiţii similare celor oferite firmelor americane şi canadiene). Corporaţiile transnaţionale sunt susţinătorii cei mai înfocaţi ai constituirii NAFTA ele fiind cele mai bine pregătite pentru a face faţă oricărei concurenţe.Drept urmare ele şi-au putut extinde afacerile extrem de uşor în ţările membre. Mexicul, unde producţia industrială nu s-a bazat pe tehnologii foarte performante, a oferit o mare oportunitate pentru companiile străine, în relaţia productivitate-cost de producţie. NAFTA a creat producătorilor canadieni posibilitatea de a-şi utiliza integral potenţialul, extinzându-şi sfera de activitate pe o piaţă nord-americană foarte vastă, mai bine integrată şi mai eficientă. Producătorii din zona de liber schimb au acces la mărfuri şi produse intermediare de cea mai bună calitate, la preţuri rezonabile şi scutiri de taxe pentru produsele provenite din toată America de Nord, astfel că, cererea consumatorilor este satisfăcută acum de produse şi servicii de cea mai bună calitate . Printre consecinţele negative ale creării zonei de liber schimb menţionăm : •

unele sectoare economice care nu sunt competitive în plan global riscă să fie eliminate;

•

multe locuri de muncă ar putea fi reduse iar pentru unele societăţi ar putea exista riscul

falimentării datorită deplasării resurselor economice spre zone care oferă avantaje comparative mai mari; •

creşte cantitatea de importuri iar acest lucru ar putea cauza un deficit în cazul în care

importurile ajunge la un nivel mai înalt decât exporturile. NAFTA prezintă însă şi o serie de dezavantaje. Mexicul a suferit cea mai gravă criză economică din ultimii 60 de ani. De la implementarea NAFTA, şomajul a crescut cu 2.000.000 de persoane şi 28.000 de întreprinderi mexicane au falimentat. Totodată salariul real s-a redus cu o treime la începutul NAFTA. Tot din cauza NAFTA aproximativ 1 milion de fermieri mexicani au falimentat din cauza importului de cereale din nord. Multe întreprinderi mici şi mijlocii au fost eliminate sub reglementările NAFTA. Rata poluării şi a bolilor provocate de acestea,precum hepatita,bolile respiratorii au crescut atât pentru mezicani cât şi pentru americanii rezidenţi în zona frontierei. Soluţionarea gravei crize economice mexicane din 1995 este însă un argument în favoarea NAFTA. SUA a ajutat financiar cu suma de 20 mld. USD iar Fondul Monetar Internaţional cu 17,8 mld. USD. Acesta din urma reprezintă a reprezentat cel mai mare ajutor financiar acordat vreodată unei singure ţări. Acest lucru nu ar fi fost posibil dacă NAFTA nu ar fi fost in vigoare şi

dacă nu ar fi prezentat garanţia că economia mexicană se poate revigora în condiţiile derulării in continuare a tratatului. În această privinţa argumentele sunt împărţite deoarece se consideră că existenţa NAFTA a avut ca efect adăncirea parteneriatului nord american însă pe de altă parte preţul plătit pentru acest lucru a fost mult prea mare. Precauţii: Fiecare membru NAFTA va excepta unele activităţi de la aplicarea acestui acord: •Canadienii, aşa cum a fost stipulat şi în vechiul Acord de Comerţ Liber între Canada şi SUA, vor excepta de la aplicarea NAFTA in domeniul publicaţiilor. În Canada există sentimentul că fără un control special asupra proprietăţii şi acordând mass-mediei canadiene beneficii prin taxe, acesta va fi acaparat de media din SUA. •Cererea SUA a fost ca mişcarea liberă a persoanelor, cu excepţia profesioniştilor şi managerilor, să nu fie permisă. Acest lucru este rezultatul temerii SUA că va fi copleşită de milioane de săraci din Mexic. •Guvernul mexican îşi rezervă dreptul de a controla sistemul de căi ferate, electricitatea, petrochimia de bază şi industria petrolieră.

8. Comparatie intre NAFTA si UE La înfiintare NAFTA nu a fost văzut ca un adversar al Uniunii Europene, chiar se aştepta la un moment dat să se producă o apropiere între aceste puteri, iar în prezent se fac multe comparaţii între acestea. NAFTA este doar un accord de liber schimb, un model de cooperare de tip interguvernamental şi nu dispune de organisme supranaţionale, pe când Uniunea Europeană este o uniune economică şi monetară. NAFTA asigură reducerea sau suspendarea taxelor vamale între ţările membre, dar fiecare dintre acestea menţine un tarif vamal şi măsuri protecţioniste proprii în relaţiile cu terţii, în schimb spre deosebire de Uniunea Europeană, statele NAFTA nu au o poziţie comună faţă de terţi în domeniul taxelor vamale şi, totodată, îşi menţin independenţa propriilor economii naţionale. Diferenţa mai mare este cea polică, deoarece naţiunile trebuie să fie democraţii stabile înainte de a intra în comunitatea europeană şi piaţa comună europeană este un pas intermediar către unitatea politică. NAFTA nu urmăreşte acest lucru, un exemplu în acest sems îl constituie şi criticile sistemului politic mexican. NAFTA prevede că reducerea tarifelor vamale către zero să se realizeze într+o perioadă de 10 ani, iar cotele să fie eliminate într+o perioadă de 15 ani. NAFTA se diferenţiază faţă de alte aranjamente integraţioniste (UE) deoarece nu este dotată cu instrumente executive de tipul Comisiei Uniunii Europene. Există un fel de Comisie a NAFTA cu sediul la Mexico City, dar aceasta nu este un organ executiv cu acţiune permanentă şi

nici o autoritate autonomă cu iniţiativă legislativă. Ea are, în special, rolul de a sprijini rezolvarea diferendelor între cele trei părţi şi de a servi ca un forum de discuţii între ele. Ea seamănă mai mult cu Consiliul European decât cu Comisia Europeană. NAFTA diferă, de asemenea, de Uniunea Europeană şi prin faptul că nu este dotată cu mecanisme de gestionare a transferului de resurse de la economiile mai puternice către Mexic. Crearea acestor mecanisme ar fi făcut improbabilă aprobarea acordului în SUA şi Canada. Cu toate acestea, informal, când Mexicul, confruntat cu marea criză financiară, a avut nevoie de sprijin financiar la finele anului 1994, acesta a fost oferit totuşi, cu destulă promptitudine şi generozitate. Cu toate acestea, NAFTA funcţionează cu ajutorul unor organizaţii care sunt în aşa fel create încât să fie perfect adaptabile condiţiilor schimbătoare ale unor relaţii internaţionale de schimb foarte dinamice. Tratatul nu are obiective de natură politică spre deosebire de Uniunea Europeană. În cele din urmă putem afirma că gradul de integrare al NAFTA este total diferit de cel al Uniunii Euopene (care constituie exemplul concludent de integrare pluridimensională a unei regiuni.

9. Concluzii NAFTA este un acord de liber schimb de mare anvergură, fiind un model de cooperare de tip interguvernamental, fără a dispune de organisme supranaţionale; Tatatul nu are obiective de natură politică; Prin acest acord s-a urmărit instaurarea unei puternice alianţe economice, cu un uriaş potenţial de utilizare a forţei de muncă şi de creştere a nivelului de trai, căruia este posibil să i se alăture în viitor şi alte ţări din occident şi care va avea efecte deosebite asupra relaţiilor cu alte state industrializate; Beneficiile NAFTA au fost multiple; unul dintre acestea a fost promovarea tendinţelor liberale de comerţ în toată America Latină; Prin crearea NAFTA, statele membre şi-au lărgit posibilităţile de desfacere a produselor şi şi-au îmbunătăţit competitivitatea propriilor produse, ca urmare a deplasării producţiei spre zonele geografice care oferă forţă de muncă mai ieftină şi bine calificată; NAFTA va permite SUA atragerea unui volum tot mai mare de capital si know-how japonez în emisfera occidentală. Multe alte state au încheiat acorduri bilaterale sau multilaterale pentru reducerea treptată a taxelor vamale ; Efectul creării NAFTA va avea implicații deosebite, atât asupra relațiilor economice cât și asupra relațiilor politice și sociale ale țărilor Americii de Nord; ea va produce în același timp

modificarea raportului de forțe față de țările UE și Japonia și va determina crearea unei zone cu potențial comercial greu de imaginat. Țările membre din aceste puteri regionale desfășoară schimburi comerciale și cu țări din afara regiunii, comerțul intraregional crescând astfel mai rapid decât comerțul intraregional. Nafta, UE și Asia de Est domină în prezent economia lumii, cuprinzând 80% din producția și comerțul mondial.

Bibliografie 1) GEHANNE, J. C. Dictionnaire thématique de sciences économiques et sociales, Dunod, 1995 2) Krueger, A. – „NAFTA s Effects: A Preliminary Assessment”, The World Economy, June 2000 3) Integrare economică- suport de curs 4) Internet site_ul NAFTA 5) Internet: www.nafta-customs.com 6) Petterson J., North America. A geography of the United States and of Canada, Oxford Universitz Press, 1994 7) R.H.Snape - NAFTA, the Americas, AFTA and CER:Reinforcement or Competition for APEC, Pacific Economic Papers, aprilie 2001. 8) Sorina Voiculescu , America de Nord Angloamericană, Ed. Mirton, Timiş, 2003