Analiza dramatica a piesei “Sase personaje in cautarea unui autor” de Luigi Pirandello Scurt istoric: Piesa este scrisa in 1920, si are premiera pe 10 mai 1921 la Roma, Teatrul Vale-Compania Niccodemi. Piesa a oferit un success garantat trupei sale de teatru. Efectuind turnee lungi, atit in Italia cit si in intreaga Europa. Personaje:
Tatăl Mama Fata vitregă Fiul Băiatul Fetiţa
Madama Page
Actorii trupei de teatru directorul Regizor prima interpretă Primul interpret Duena Ingenua Junele prim Alţi actori şi actriţe Regizorul de culise Sufleorul Recuzitierul Maşinistul Secretarul directorului Uşierul Tehnicieni si personal auxiliar alteatrului.
Subiect: Actorii se pregătesc să repete o piesă de Pirandello. Sunt întrerupţi de sosirea a şase personaje necunoscute. Tatăl afirmă: „Suntem în căutarea unui autor”. Apoi îl roagă pe regizor să pună în scenă drama lor. El povesteşte cum ei şase au fost dintotdeauna personaje, dar autorul care le-a dat viaţă a lăsat povestea lor neterminată. Regizorul şi actorii rămân uimiţi. Tânăra domnişoară din grupul celor şase cere să joace scena în care îşi arată pasiunea pentru tatăl ei. Ea prezintă şi celelalte personaje: mama, fosta soţie a tatălui, fiul lor legitim. născut din căsătoria cu al doilea soţ, ea însăşi (fiica vitregă), un adolescent foarte introvertit şi o fetiţă. Regizorul, reticent la început, se lasă sedus de povestea lor. Este de acord să devină autorul dramei lor şi cere actorilor să înceapă cu scena fatidică în care tatăl vrea să o plătească pe fiica vitregă pentru scene de sex în camera din spate a magazinului deţinut de o croitoreasă proxenetă. Actorii încearcă să joace
această scenă. Dar fiica vitregă protestează şi decide să le arate exact cum s-au întâmplat lucrurile, o scenă erotică şocantă, dezvăluind astfel infamia tatălui. Mama este îngrozită, deoarece scena are loc aici şi acum! Un mic lac într-o grădină. Fiica vitregă descrie scenele care au loc în grădină, fiul fugise prin grădină pentru a salva fetiţa, dar a fost oprit de imaginea adolescentului privindu-şi sora mai mică ce tocmai se înecase. Apoi adolescentul a dus pistolul la cap şi s-a împuşcat. Mama începe să ţipe. Confuzie generală: Realitate? Ficţiune? Nimeni nu ştie! Repetiţia s-a încheiat. Umbre ale personajelor „supravieţuitoare”. Doar fiica vitregă iese din acest miraj şi părăseşte spaţiul teatral. Tema: Raţiunea de a fi a personajului, acest fapt te face să te întrebi asupra propriei persone, propriul rol pe care îl ai de jucat în faţa societăţii. Totul se invirte intre minciuna si adevar, realitate si iluzie, teme care constituie insasi esenta teatrului. Indeea: Intruparea acestei raţiuni de a trăi si nedreptatea care le e săvârşită personajelor. Conflictul: Piesa aceasta, pune problema dualităţii formate din realitate şi ficţiune precum şi a celei dintre artă şi viaţă. Deznodamintul: Personajele din aceasta piesa sunt derutate, au o drama si cauta un regizor care sa lucreze cu ei. Atunci cind gasesc regizorul sunt uimiti de actiunea care se petrece in drama lor, de aceia fiica vitrega paraseste spatial teatral. Caracterizare de personaj: Personajele lui Pirandello, purtând măşti asemenea celor din Commedia dell´arte, îşi cer dreptul la viaţă în faţa unui regizor fictiv pe care îl îndeamnă să le reprezinte drama. Aici apare conflictul dintre cele două părţi: ceea ce sunt personajele în esenţa lor nu poate coincide cu ceea ce devin ele în reprezentare. Multiplele faţete pe care le pot lua astfel vor reflecta şi ceva din cei care le interpretează, în momentul în care, cel puţin în teorie, ar trebui să reflecte ceea ce este personajul în viaţa sa independentă de punerea în scenă. Piesa nu este clar plasata, insa putem deduce din scena Doadamei Pace ca toti sunt vorbitori de limba italiana, iar dupa tehnica scenografica a teatrului se poate presupune ca erau contemporani ai autorului. Tocmai aceasta lipsa intentionata plasare temporalo-spatiala indica clar ca actiunea piesei poate avea loc oricand in orice teatru, oriunde in lume.