213885950-proiect-plante-medicinale-si-aromatice.pdf

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREȘTI ECONOMIA ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR AGROALIMENTARE

Proiect Filiere Agroalimentare Filiera Plantelor Medicinale și Aromatice

Student: Dinică Daniela Done Cristina Mirela Dumitru Cristina Gabriela

- București 2012 –

1

CUPRINS INTRODUCERE CAPITOLUL 1 - ETAPELE FILIEREI PLANTELOR MEDICINALE ȘI AROMATICE 1.1. Etapa preproducție 1.1.1. IMPORTANŢA CULTURII 1.1.2. POLITICILE DE SUSȚINERE A PRODUCȚIEI DE PLANTE MEDICINALE ȘI AROMATICE 1.1.3. INSTITUŢII IMPORTANTE 1.1.4. MATERIALUL BIOLOGIC 1.2. Etapa producție 1.2.1. TEHNOLOGIA DE PRODUCŢIE 1.2.2. TRATAMENTELE PRERECOLTARE 1.2.3. RECOLTARE 1.3. Etapa prelucrare 1.3.1. TRANSPORT, SORTARE, CONDIŢIONARE, DEPOZITARE 1.3.2. PRELUCRAREA (producții) 1.3.3. AGENȚII ECONOMICI ȘI CAPACITĂȚILE DE PRODUCȚIE 1.4. Etapa distribuție 1.4.1. COMERȚUL INTERN (Circuitele de distribuție) 1.4.2. CONSUMUL DE PLANTE MEDICINALE ȘI AROMATICE 1.4.3. PREȚURILE 1.4.4. COMERȚUL EXTERN (balanța comercială) CAPITOLUL 2 - ANALIZA SWOT PE FILIERA PLANTELOR MEDICINALE ȘI AROMATICE CAPITOLUL 3 - ANALIZA PERFORMANȚEI ȘI A COMPETITIVITĂȚII PE FILIERA PLANTELOR MEDICINALE ȘI AROMATICE CONCLUZII ȘI PROPUNERI

2

INTRODUCERE

Din cele mai vechi timpuri și până astăzi, mestesugul vindecării suferințelor umane nu s-a putut despărți de plantele medicinale. Până în urmă cu un veac, aproape toate „leacurile” folosite de om erau de origine vegetală. Treptat, “sita științei” a separat ce este folositor și ce nu din

cunoștințele

medicinii

populare. Vechile civilizații umane și-au adus, fiecare, contribuția la cunoașterea și utilizarea unui număr tot mai mare de plante medicinale. Numeroși învățați antici și din evul mediu au cunoscut și au consemnat în scrierile lor însușirile medicinale și modul de utilizare a numeroase plante. În zilele noastre, pe glob, circa jumătate din produsele farmaceutice au la baza plante medicinale sau au în compoziția lor principii active extrase din plante

(alcaloizi,

glicozizi, uleiuri volatile,etc.), fiind folosite în tratamentul unor boli grave de inimă, stomac, etc. La aceasta se adaugă produsele utilizate la prepararea ceaiurilor și în diverse industrii (alimentară, parfumerie, cosmetică). Se apreciază că la scară mondială, se folosesc astăzi în fitoterapia „populară” și „cultă” circa 20.000 de specii de plante medicinale și aromatice. În toată lumea, îmbogățirea sortimentului de plante medicinale și

aromatice

și

diversificarea utilizării lor este în plin avânt. Preocuparea privind valorificarea plantelor medicinale și aromatice din țara noastră a căpătat

un

suport

științific

recunoscut

încă

de

la

Merită menționat faptul că prima stațiune experimentală din lume,

începutul specializată

acestui în

secol. studiul

plantelor medicinale a fost înființată la Cluj, în anii 1904, punându-se astfel bazele cercetării experimentale în domeniul plantelor medicinale și aromatice din flora noastra. Botaniști, biologi,

agronomi,

farmaciști

și medici

de prestigiu din țara noastră și-au

legat numele de cunoașterea și valorificarea plantelor medicinale și aromatice. Având condiții foarte variate de sol și climă, țara noastră are o floră diversificată și bogată. Din zona de stepă până

în

cea

montană

se

întâlnesc

felurite

specii

ierboase

și lemnoase,

plante

care cresc spontan și un număr însemnat de plante cultivate. În scop medicinal și aromatic, pentru nevoile interne și pentru export, în țara noastră se recoltează sistematic, în prezent, peste 150 de specii de plante.

3

În România se cultivă peste 50 de specii de plante în scop medicinal și aromatic, cu tendința de creștere, pe măsura sporirii solicitărilor din partea industriei chimicofarmaceutice, a altor beneficiari interni și a posibilităților de stimulare și de valorificare tot mai eficientă a acestor produse la export.

4

CAPITOLUL 1 - ETAPELE FILIEREI PLANTELOR MEDICINALE ȘI AROMATICE -

1.1. Etapa preproducție 1.1.1. IMPORTANŢA CULTURII Specificare

U.M.

2004

2005

2006

2007

2008

2009

2010 2011

Suprafața

Mii ha

9.1

4.6

23.7

7.4

7.3

10.1

15.9

11.8

Producție medie

Kg/ha

392

1027

703

993

906

Producție totala

Mii tone

Pondere în suprafața %

9.2

3.3

17

2.9

7.5

7.1

15.8

10.7

0.06

0.03

0.16

0.05

0.04

0.06

0,1

0.08

totală agricolă 2005 - 2008 - Date Anuarul Statistic al României 2009 - Date INS 2010 - Date MADR - Darea de seamă statistică AGR 2B

Suprafețele cultivate cu plante medicinale și aromatice au început să ia amploare și în țara noastră. Astfel de la 1.400 ha în 1950 în România, s-a ajuns la 4.200 ha în anul 2000. Producția de plante medicinale a crescut de la 400 tone la cca 1400 tone. Cea mai mare suprafață alocată plantelor medicinale și aromatice precum și cea mai ridicată producție s-a înregistrat în anul 1989 când suprafața a fost de 41,6 mii ha, iar producția de 33,3 mii tone. Cerințele crescânde de materie primă vegetală pentru industria chimico – farmaceutică, care s-a dezvoltat mult în zilele noastre, a condus la mărirea suprafețelor cu plante medicinale cultivate și la lărgirea sortimentului acestora. După 1990 atât suprafețele cât și producțiile au scăzut considerabil, mult sub limita posibilităților de valorificare a potențialului productiv din țara noastră. Totuși, comparativ cu alte plante agricole, plantele medicinale se cultivă pe suprafețe destul de mici. Importanța acestor plante nu trebuie însă apreciată în funcție de suprafețele pe care se cultivă, ci prin valoarea lor specifică, prin dozele de medicamente ce se obțin pe unitatea de suprafață.

5

În anul 2003 suprafețele cultivate cu plante medicinale au cunoscut o creștere semnificativă, ajungându-se la aproximativ 12,2 mii de hectare de astfel de culturi și o producție de 10 mii de tone. După cum se poate observa în tabelul de mai sus, anul 2006 a reprezentat un vârf în ceea ce privește atât suprafața cultivată (23,7 mii ha) cât și producția totală (17 mii tone). Anul imediat următor s-a înregistrat o prăbușire atât a suprafeței cultivate (de 3 ori mai mică), cât și a producției obținute (de aproximativ 6 ori mai mică). Aceste cifre arată faptul că producția realizată în România până la aderarea la Uniunea Europeană nu îndeplinea decât în mică măsură normele europene. Datele înregistrate în anul 2010 indică o adaptare la cerințele comunitare și o îmbunătățire a productivității în zona de cultivare a plantelor medicinale și aromatice. 1.1.2. POLITICILE DE SUSȚINERE A PRODUCȚIEI DE PLANTE MEDICINALE ȘI AROMATICE În momentul de față fermierii care cultivă plante medicinale și aromatice în România primesc următoarele stimulente: • schema de plată unică pe suprafaţă (SAPS), în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr.1008/2011; • reducerea accizei la motorină, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 408/2010; • subvenţionarea

primelor de asigurare, în conformitate cu prevederile Hotărârii

Guvernului nr. 756/2010; • subvenţionarea dobânzii la creditele de producţie, în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 25/2010; • ajutor specific în sectorul agricultură ecologică. 1.1.3. INSTITUŢII IMPORTANTE Actele normative în vigoare stabilesc cadrul general privind producția, procesarea și organizarea pieței plantelor medicinale și aromatice, precum și relațiile dintre producători, procesatori și comercianți. Conform aceleiași legislații, autoritatea administrației publice centrale în domeniul plantelor medicinale și aromatice este Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), care aprobă Ghidul de bună practică pentru cultivarea plantelor

6

medicinale și aromatice, precum și Ghidul de bună practică pentru recoltarea acestora. În continuare aceleași acte normative reglementează relațiile comerciale dintre producători și comercianți/procesatori și abilitează Agenția Națională a Medicamentului (ANM) de a autoriza introducerea pe piață a produselor cu indicație terapeutică obținute din plante medicinale și aromatice. Responsabilitatea supravegherii pe piață a acestor produse revine Ministerului Sănătății și ANM. Valorificarea plantelor medicinale se face atât prin Regia Autonomă PLAFAR, cât și prin societățile comerciale pe acțiuni. Contractările și achizițiile de plante medicinale și aromatice se efectuează prin Regiile Autonome PLAFAR și societățile comerciale specializate care au obligația să acorde producătorilor agricoli asistență tehnică și sprijinul necesar în realizarea acestor plante în cultură. Achiziția de produse de la culegătorii plantelor medicinale și aromatice din flora spontană se face prin unitățile și subunitățile specifice amplasate în zonele unde aceste plante pot fi recoltate. Alte instituții importante implicate în domeniul plantelor medicinale și aromatice este Patronatul Planta Romanica, aceasta fiind principala organizație a producătorilor și prelucrătorilor de plante medicinale și aromatice din România și Ministerul Mediului.

1.1.4. MATERIALUL BIOLOGIC În producția de plante medicinale și aromatice, calitatea produselor este dată de conținutul în principii active. Cantitatea de principii active din plantă este condiționată de factori ecologici, de zonarea speciei, de tehnologia de cultură, de valoarea biologică a cultivarului (populație, soi, hibrid,etc.) și nu în ultimul rând, de modalitățile de prelucrare primară și respectiv secundară. Semințele sau materialul de plantat trebuie să corespundă standardelor sub aspectul germinației, purității, componenței botanice, stării sanitare. Epoca de semănat diferă de la o specie la alta. Alegerea momentului favorabil pentru înființarea unei culturi depinde de specie, zonă, condișiile agrometeorologice etc. Plantele medicinale se înmulțesc prin semințe sau organe vegetative. Datorită particularităților biologice specifice și semințelor foarte mici ale unor plante medicinale și aromatice este necesar să se producă răsad, care apoi se plantează în câmp. Răsadul se produce în pături semicalde sau în straturi reci.

7

Plantarea răsadului sau a diferitelor organe vegetative folosite ca material de înmultire se realizează, de obicei, în zilele noroase, dimineața sau seara. Udarea răsadurilor se face conform cu metodele de irigare. Epoca de semănat la plantele aromatice și medicinale este foarte diferită. Semănatul direct în câmp se poate efectua primavara, la sfârșitul verii, toamna sau în pragul iernii. Foarte multe specii se seamană primavara timpuriu (coriandrul, macul, mustarul) sau, mai târziu, în urgența a II-a (anghinarea, busuiocul, cimbrul de gradina). Semănatul la sfârșitul verii (august-septembrie) se practică la unele plante ca angelica, musețelul, la care se urmarește formarea din toamnă a unei rozete de frunze pentru a rezista peste iarnă. Toamna, începând cu sfârșitul lunii septembrie și până în octombrie, se plantează levantica, menta, cimbrul de cultură. Semănatul în pragul iernii reprezintă epoca optimă pentru multe specii de plante medicinale și aromatice și se execută în luna noiembrie, când temperatura medie zilnică scade sub 50C; în acest caz răsărirea are loc primavara devreme (serlai, degetel, luminița-nopții). Distanța între rânduri la semanat este diferită în funcție de specie; de exemplu, la muștar este de 12,5 cm, la chimen 50 cm, ajungând și până la 100 cm la levănțică. Norma de sămânță depinde de densitatea necesar a se realiza, masa a 1.000 de boabe (MMB) și de alte însușiri de calitate ale semințelor, respectiv puritatea și germinația. Adâncimea de semănat reprezintă un factor important întrucât multe plante au semințe mici. Aceasta este cuprinsă între 0,3-5cm.

1.2. Etapa producție 1.2.1. TEHNOLOGIA DE PRODUCŢIE Tehnologia cadru de cultivare a plantelor medicinale şi aromatice în sistemul de agricultură ecologic presupune următoarele aspecte:  Zonarea ecologică;  Rotaţia culturilor şi asolamentul;  Fertilizarea;  Lucrările solului;

8

 Sămânţa şi semănatul sau plantatul materialului săditor;  Lucrările de îngrijire (combaterea buruienilor, bolilor şi dăunătorilor şi irigarea);  Recoltarea, condiţionarea, producţia. Zonarea ecologică. Aşa cum sunt specificate anumite areale de favorabilitate pentru plantele din cultura mare, aşa sunt prezentate zonele şi pentru plantele medicinale şi aromatice. Astfel, există zone foarte favorabile unei anumite plante, zone favorabile, zone mai puţin favorabile sau zone nefavorabile. De asemenea, în funcţie de condiţiile climatice există o zonă umedă şi răcoroasă şi o zonă uscată şi mai călduroasă. În cadrul acestor zone sunt cuprinse 24 de subzone, diferenţiate după tipul de sol şi microclimat. Astfel subzona I cuprinde: Brăila, Buzău, Ialomiţa, Călăraşi, sudul judeţului Vrancea, nordul judeţului Ilfov. Subzona II cuprinde: Constanţa, sudul judeţului Tulcea, etc., ajungând în final la subzona XXIV cu zona de munte. Amplasarea culturilor. Rotaţia reprezintă ordinea (succesiunea) de cultivare a plantelor în timp pe aceeaşi solă (suprafaţă de teren). Pe o anumită solă, plantele alternează. Ordinea de rotire (de cultivare) a plantelor se face după anumite criterii, astfel încât fiecare cultură să întâlnească în sol cele mai favorabile condiţii de creştere şi dezvoltare. Rotaţia culturilor se prezintă indicând prin numere ordinea în care se cultivă. Numărul total de culturi ne indică durata rotaţiei sau perioada rotaţiei. Durata rotaţiei poate fi de 2-6 ani. Asolamentul reprezintă una dintre cele mai importante măsuri agrofitotehnice pentru sporirea producţiei. În orice fermă, dar mai ales în cele în care se practică agricultura ecologică, se recomandă să se cultive mai multe plante, pentru ca activitatea acelei ferme să devină cât mai echilibrată. Asolamentul reprezintă una dintre cele mai importante măsuri agrofitotehnice pentru sporirea producţiei. De fapt, asolamentul reprezintă rotaţia culturilor în timp, pe o anumită perioadă, dar şi în spaţiu, adică amplasamentul în care se va cultiva planta respectivă. Nu acelaşi în fiecare an. În cadrul fermei poate exista un asolament special numai de plante medicinale şi aromatice sau un asolament mixt, care să cuprindă pe lângă aceste specii şi plante din cultura mare, ca de exemplu: cereale, leguminoase pentru boabe sau alte plante. Culturile agricole sunt alese în funcţie de anumite criterii, care privesc, condiţiile din zonă, tipul de sol, clima. Alte criterii se referă la cerinţele plantelor medicinale, la disponibilul de forţă de muncă din zonă. De asemenea, se va ţine cont de existenţa unor dotări pentru condiţionarea recoltei sau echipamente pentru

9

distilarea uleiurilor volatile, precum şi spaţii sau instalaţii pentru uscare, dar şi de bolile şi dăunătorii specifici fiecărei culturi în parte. Pot fi organizate ferme specializate sau ferme mixte care au în asolament doar plante medicinale. Una dintre dificultăţile cu care se confruntă ferma de plante medicinale o constituie necesarul mare de forţă de muncă. De aceea, este de dorit ca, în zonele în care este posibil şi există un sistem de maşini agricole adecvat, să se cultive plante care au o tehnologie mecanizată integral, ca de exemplu: coriandru, muştar, chimen, anason sau fenicul. Administrarea îngrăşămintelor. Fertilitatea solului în cadrul sistemului de agricultură ecologică trebuie să fie menţinută şi ameliorată printr-un sistem de măsuri care să favorizeze activitatea biologică maximă a solului, precum şi conservarea resurselor acestuia. Astfel, fertilitatea şi sănătatea solului sunt menţinute prin practici biologice precum: rotaţia culturilor, lucrări manuale, prăşit, compostare şi mulcire. Prin folosirea îngrăşămintelor organice în agricultura ecologică, se măreşte şi se menţine procentul de materie organică a solului. De asemenea, prin cultivarea de plante leguminoase care fixează azotul atmosferic şi lasă terenul curat de buruieni, prin plante care pot constitui îngrăşăminte verzi sau alte plante cu înrădăcinare adâncă, se pot crea condiţii optime în nutriţia plantelor, prin punerea la dispoziţia acestora a unor substaţe utilizate direct (azotul) sau de către microorganismele prezente în sol (bacterii, ciuperici), care descompun materia organică şi au efecte pozitive asupra sistemului radicular sau asupra fotositezei. Însă în agricultura ecologică, baza fertilizării o constituie îngrăşămintele organice naturale, pregătite după o tehnică specială, certificate şi îngrăşămintele minerale naturale. Pentru reuşita agriculturii ecologice, materiile organice necesare pregătirii composturilor ecologice ar trebui să fie

provenite

din

exploataţiile

agricole

ce

practică

agricultura

ecologică.

Astfel, gunoiul de grajd, este considerat un îngrăşământ complex în cadrul sistemului de agricultură ecologică, şi poate fi constituit din amestec de bălegar şi materii vegetale. Acesta conţine azot (5 kg/t gunoi), fosfor (2,5 kg/t gunoi), potasiu (6 kg/gunoi) şi calciu (5 kg/t gunoi). Calitatea şi cantitea gunoiului depind de mai mulţi factori: specia şi vârsta animalelor de la care provine gunoiul, furajele folosite şi felul aşternutului din grajduri, metoda şi perioada de păstrare a gunoiului. Gunoiul de grajd utilizat pentru fertilizare trebuie să provină de la exploataţii care practică sistemul de agricultură ecologică. Acest tip de îngrăşământ se aplică de obicei toamna,

10

încorporat fiind apoi prin arătură, având un efect complex asupra solului, influenţând însuşirile acestuia. Astfel, solurile care conţin argilă în cantitate mai mare devin mai permeabile, mai afânate, cele nisipoase devin mai structurate, mai legate, iar conţinutul în humus, component important al fertilităţii, creşte. De asemenea, este îmbunătăţită activitatea biologică a microorganismelor şi a microfaunei din sol. Pregătirea şi păstrarea gunoiului se fac la platforma de gunoi. Aceasta se prezintă sub forma unui loc special amenajat, departe de grajduri şi fântâni, pentru a nu răspândi mirosul sau diferite boli. Înălţimea stratului de gunoi în platformă poate fi de 2,5-3 m şi se acoperă cu resturi vegetale sau cu pământ până în momentul administrării, pentru a fi evitate pierderile de amoniac, respectiv de azot. Transportul în câmp şi împrăştierea trebuiesc corelate cu lucrările solului, iar efectul gunoiului se poate constata şi la 2-3 ani de la aplicare. Dozele în care se aplică se încadrează între 10 şi 30 de tone/ha, în funcţie de specia cultivată, condiţiile climatice şi fertilitatea naturală a terenului. În zonele umede şi răcoroase şi pe soluri grele se recomandă doze cuprinse între 25 şi 35 t/ha, iar gunoiul poate fi folosit şi mai puţin fermentat decât în zonele călduroase în care se manifestă seceta. Un alt tip de îngrăşământ organic mult utilizat în cadrul sistemului de agricultură ecologică este compostul. Acesta poate fi considerat un îngrăşământ rezultat al fermentării aerobe (în prezenţa oxigenului din aer), a unui amestec de deşeuri vegetale şi animale (frunze, coceni, paie, alte ierburi, mustul şi gunoiul de grajd), resturi menajere, nămoluri orăşeneşti sau zootehnice rezultate din epurarea apelor reziduale. În practica obişnuită, compostul se obţine prin aşezarea în straturi succesive a materiilor vegetale şi a gunoiului de grajd, pe un sol afânat la suprafaţă şi permeabil. Descompunerea acestor componente durează de la câteva săptămâni până la câteva luni, în funcţie de natura materiei organice şi de condiţiile climatice. De asemenea, este necesară udarea grămezii periodic şi acoperirea cu un strat de pământ sau de paie. Pentru a fi evitate unele pierderi de nutrienţi, compostul trebuie folosit imediat ce s-a încheiat procesul de fermentare, iar doza de aplicare va fi de 10-12 t/ha, datorită faptului că, este mai sărac în azot, dar mai bogat în elemente precum fosfor, potasiu şi calciu. Compostul trebuie

11

aplicat prin împrăştiere pe teren şi poate fi încorporat în sol fie prin arătură, fie cu grapa cu discuri. Mraniţa, reprezintă un gunoi de grajd foarte bine descompus, fiind mai bogată în elemente nutritive decât acesta, iar cantităţile utilizate pentru diverse culturi sunt de 6-10 t/ha. Se poate aplica direct pe sol, sau doar la plantatul răsadurilor, putând fi utilizată şi în vegetaţie, deoarece se descompune repede, punând la dispoziţia plantelor elementele nutritive necesare. Poate fi utilizată şi în răsadniţe pentru obţinerea de răsaduri pentru specii precum: menta, busuiocul, cimbrul de cultură. Turba, este, de asemenea, un îngrăşământ organic recomandat a fi folosit pentru fertilizarea plantelor medicinale şi aromatice cultivate în sistemul de agricultură ecologică. Înainte de a fi utilizată, turba este extrasă din turbării, respectiv din zonele umede unde se formează, şi se păstrează în grămezi circa 6 luni, după care se utilizează drept îngrăşământ asemănător gunoiului de grajd. Îngrăşămintele verzi provin de la plante cultivate, ce se încorporează prin arătură în sol, în momentul în care ajung la maximum de cantitate de masă verde. Ele se descompun în sol şi reprezintă o sursă deosebită de elemente nutritive. Bine reprezentate de plante precum leguminoasele (lupinul, sulfina, măzărichea, trifoiul) sau altele precum rapiţa şi muştarul, care lasă în sol o mare cantitate de azot şi alte elemente nutritive. De asemenea, sunt recomandate pe solurile nisipoase, sărace în humus, şi unde nu există alte posibilităţi de fertilizare organică, pentru a crea o structură stabilă solului, a reduce eroziunea solului prin vânt şi apă, a preveni levigarea elementelor nutritve, în special a nitraţilor. Pe lângă îngrăşămintele organice naturale în agricultura ecologică sunt acceptate şi îngrăşămintele de origine minerală. Conform legislaţiei în domeniu în cadrul sistemului de agricultură ecologică sunt acceptate următoarele îngrăşăminte minerale: Îngrăşăminte minerale cu azot: azotatul de Chile (16% N); Îngrăşăminte minerale cu fosfor: fosfat natural cu conţinut în cadmiu - inferior sau egal cu 90 mg/kg de P2O5; fosfat aluminocalcic conţinut în cadmiu - inferior sau egal cu 90 mg/kg de P2O5, (utilizare limitată pe solurile bazice (pH>7,5); zguri de fosfaţi (zgura lui Thomas), făina de oase;

12

Îngrăşăminte minerale cu potasiu: sare brută de potasiu (kainit, silvinit), sulfat de potasiu care conţine sare de magneziu (derivat al sării brute de potasiu), cenuşile din lemne fără amestec de cărbune de mină, cenuşa obţinută din arderea resturilor vegetale, gunoiului păios; Îngrăşăminte minerale cu calciu şi magneziu: carbonat de calciu de origine naturală (calcar, piatră de var, roci calcice, cretă, cretă fosfatată), soluţie de clorură de calciu, carbonat de calciu şi magneziu de origine naturală (cretă magnezică, roci calcice şi magnezice măcinate), sulfat de calciu (ghips) numai de origine naturală, sulfat de magneziu (kieserit) numai de origine naturală; Îngrăşăminte minerale cu siliciu: silicaţi fin măcinaţi (cuarţ, feldspat, bazalt, ortoclas); Alte îngrăşăminte minerale: sulf elementar, clorură de sodiu numai sare din mină, pudră de roci, produse reziduale de la fabricarea zahărului, drojdii de la distilare exclus distilatele amoniacale, oligoelemente (bor, cupru, fier, magneziu molibden, zinc). Lucrările solului. Acestea cuprind operaţiunile ce se execută cu diferite maşini şi utilaje asupra solului şi sunt practicate cu scopul de a afâna, mărunţi, nivela solul, de a încorpora îngrăşămintele şi amendamentele şi de a combate prin metode preventive buruienile, bolile şi dăunătorii din culturile de plante medicinale şi aromatice. O altă contribuţie semnificativă a acestor lucrări ale solului o reprezintă, faptul că, semănatul sau respectiv plantatul se vor face în condiţii optime, iar plantele vor avea condiţii bune de creştere şi dezvoltare şi se va obţine în final o recoltă bună şi de calitate superioară. În cadrul unei tehnologii de cultură, lucrările solului reprezintă o verigă importantă şi de aceea este necesar să fie efectuate în cele mai bune condiţii. Astfel, fermierul trebuie să cunoască unele particularităţi ale terenului, tipul de sol, prezenţa buruienilor problemă, unele carateristici ale speciei cultivate pentru punerea la punct a metodelor de lucru, a utilajelor necesare şi a indicilor de execuţie. Pe terenurile în pantă, lucrările se vor efectua de-a curmezişul pantei pentru a nu apărea erodarea odată cu apa a stratului fertil de sol. De asemenea, resturile vegetale, trebuiesc mărunţite foarte bine înainte de aratură cu o grapă cu discuri, pentru nu îngreuna efectuarea arăturii şi a celorlate lucrări. Lucrările solului trebuie să fie efectuate pe cât posibil în intervalul de umiditate optim, pentru a avea un minim de consumuri energetice. În funcţie de specia cultivată, se execută mai multe lucrări ale solului. Numărul de lucrări şi ordinea de executare a acestora reprezintă sistemul de lucrări ale solului. Cea mai importantă

13

lucrare este arătura, care se poate efectua, de obicei la 15-20 cm adâncime, iar pentru unele specii trebuie executată mai adânc la 20-30 cm. Lucrările solului trebuie să cuprindă obligatoriu un dezmiriştit, imediat după recoltarea plantei premergătoare, executat cu grapa cu discuri, pentru mărunţirea resturilor vegetale şi a buruienilor. Arătura de bază, efectuată vara sau toamna, este obligatorie, iar cele din timpul anului, necesare pentru infiinţarea unor culturi succesive, pot fi înlocuite cu trecerea cu cultivatorul sau cu plugul fără cormană pentru a mobiliza solul pe o adâncime de 18-22 cm. Atunci când solul este prea uscat după recoltarea plantei premergătoare, în toamnă, se poate înlocui arătura cu lucrări cu grapa cu discuri grea. Întreţinerea arăturii şi nivelarea terenului se pot executa, imediat după arătură sau primăvara concomitent cu pregătirea patului germinativ. Pregătirea patului germinativ se realizează chair înainte de semănat, pentru a nu crea condiţii de pierdere a apei din sol. Acestă lucrare se poate face cu un combinator, pentru mărunţirea terenului foarte bine, mai ales pentru speciile care au seminţe foarte mici (muştar alb, măghiran, salvie, negrilică), precum şi cu o grapă cu discuri în agregat cu o grapă cu colţi reglabili. În practica curentă este recomandat combinatorul. Tăvălugitul se poate executa atunci când terenul este prea afânat înainte de semănat sau atunci când seminţele speciei cultivate sunt prea mici şi trebuie să se creeze condiţii optime de umiditate pentru germinaţie. Sămânţa şi semănatul sau plantatul materialului săditor. Materialul de înmulţire, trebuie să provină conform legii, din culturi semincere sau răsaduri obţinute prin metode de producţie ecologică şi să nu provină din organisme modificate genetic sau orice produse derivate din astfel de organisme. Aceste seminţe sau materialul săditor, trebuie să corespundă unor standarde sub aspectul germinaţiei, purităţii, componenţei botanice, stării sanitare. De asemenea, trebuie să provină din recolta anului precedent, deoarece se pierde foarte repede facultatea germinativă. Metodele de producţie ecologică pentru răsaduri, trebuie să respecte următoarele condiţii: să nu fie tratate la însămânţare decât cu produse admise pentru producţia ecologică şi să provină de la un productor care a practicat tehnicile de producţie ecologică.

14

1.2.2. TRATAMENTELE PRERECOLTARE O primă lucrare care se execută primavara este grăpatul și se efectuează la culturile ce au fost înființate toamna. Distrugerea crustei și a buruienilor, precum și afânarea solului între rânduri se realizează prin prașile mecanice și/sau manuale, iar pe rânduri prin prașile manuale. O lucrare dificilă și costisitoare, specifică plantelor medicinale și aromatice, este plivitul, care se realizează manual, uneori făcându-se concomitent cu răritul. Lucrările mecanice și manuale de întreținere se fac ori de câte ori este nevoie. Combaterea chimică a buruienilor se execută numai în mod excepțional, pe terenurile cu grad ridicat de îmburuienare, folosind erbicide sistemice în doze minime recomandate. Aplicarea pesticidelor în general și în special a erbicidelor în culturile de plante medicinale și aromatice ridică numeroase probleme legate de absorbția substanțelor active în organele plantei, care ulterior sunt supuse procesului de prelucrare/extracție și în mod inevitabil de concentrare. De aceea, folosirea unor metode de combatere integrată a buruienilor în culturile de plante premergătoare, a unor terenuri cu grad redus de îmburuienare sau a unor metode de agricultură ecologică reprezintă soluții sigure și curate de obținere de biomasă vegetală de plante medicinale și aromatice. Irigarea culturilor este necesară în zonele cu deficit de umiditate sau la speciile care necesită multă apă, caz în care se va efectua concomitent cu fertilizarea. Momentele optime de udare sunt diferite în funcție de specia cultivată, dar și de condițiile climatice. Trebuie avute în vedere, cu prioritate, udările din lunile secetoase - aprilie, iunie sau iulie - caracteristice țării noastre. Combaterea bolilor și a dăunătorilor se poate face preventiv, prin tratamente la sămânță și rotație, și direct în câmp. Modul de folosire a insectofungicidelor, concentrația și epoca de administrare depind de tipul agentului patogen, de tipul produsului folosit în combatere etc. 1.2.3. RECOLTARE (randamente, producții) Recoltarea reprezintă prima etapă în prelucrarea primară a produsului vegetal, prin care acesta este pregătit pentru utilizarea în diferite ramuri ale industriei. Recoltarea în condiții optime este determinantă pentru obținerea materiei prime de calitate și, în aceeași măsură, pentru un randament de prelucrare crescut.

15

Deși pare o operație simplă, recoltarea nu poate fi efectuată decât de persoane cu cunoștințe minime de botanică, fiziologie vegetală și farmacognozie. Colectarea necorespunzatoare a organelor vegetative, prematură sau tardivă, uscarea neglijentă ori conservarea neadecvată pot duce la compromiterea produsului. Plantele medicinale și aromatice rezultă din culturi și din flora spontană. Indiferent de sursă, recoltarea trebuie să îndeplinească, în general, aceleați condiții, cu mențiunea că la speciile recoltate din flora spontană trebuie evitată recoltarea excesivă, în vederea prevenirii dispariției biodiversității. Recoltarea plantelor medicinale și aromatice obținute din culturi Recoltarea reprezintă momentul hotărâtor în stabilirea volumului producției și a calității acesteia. De la plantele medicinale se recoltează unul sau mai multe organe de la suprafața solului (frunze, flori, inflorescențe, semințe sau planta întreagă în diferite faze de vegetație) și organe subterane (rizomi, rădăcini, tuberculi, bulbi), care constituie materia primă vegetală ce conține principii active (uleiuri volatile, glicozizi, alcaloizi etc.). Materia primă vegetală poartă denumirea genului și a organului recoltat (de exemplu: Salviae folium). În general, recoltarea se face pe timp frumos, mai pretențioase din acest punct de vedere fiind speciile de la care se recoltează florile, frunzele și herba. În cazul organelor subterane, recoltarea nu este atât de mult influențată de mersul vremii. Momentele prielnice pentru recoltarea materiei prime vegetale la plantele medicinale și aromatice: Partea care se recoltează

Perioada recoltării

Organele subterane

Perioada de repaus din primavară și toamnă

Frunzele

De la apariție și până la înflorirea plantelor

Herba

La începutul înfloritului

Florile și inflorescențele

De la început până în toiul înfloritului

Fructele și semințele

Aproape de maturitatea deplină (la cele care se scutură) sau la maturitate (la cele care nu se scutură)

16

Recoltarea reprezintă între 30 și 80% din totalul lucrărilor efectuate la o cultură în cursul perioadei de vegetație. Condiționarea primară, uscarea, controlul preliminar, ambalarea, precum și modul de păstrare influentează puternic calitatea materiei prime vegetale. Uscarea se poate face pe cale naturală, la soare sau la umbră, sau pe cale artificială. În timpul uscării produsul se întoarce pentru a evita decolorarea, încingerea și deprecierea calității. După uscare, produsul se sortează pe calități, se ambalează, se etichetează și se păstrează până la livrare. Florile și frunzele când sunt uscate foșnesc la atingere, iar rădăcinile se rup cu zgomot la îndoire. Cantitatea de produs la m3 și durata uscării la umbră a plantelor medicinale și aromatice

Durata uscării (zile) Produsul de uscat

3

Cantitatea (kg/m ) Vara

Primavara sau toamna

Flori

0,25-0,50

3-8

8-14

Frunze și ierburi subțiri

0,50-1,0

3-8

10-14

Frunze și ierburi groase

0,50-1,0

10-14

12-21

Rădăcini subțiri

1-2

14-21

21-31

Rădăcini groase

1-2

30-35

35-60

Conditii de recoltare a plantelor medicinale și aromatice din flora spontană a) administrative 1. Planificarea tehnică: denumirea arealului de recoltare, a speciilor care urmează a fi recoltate, modalitățile de colectare, capacitatea și condițiile de transport și stocare, verificarea personalului implicat în proces. 2. Obținerea aprobării pentru recoltare (respectarea legislației referitoare la conservarea biodiversității naturale și protecția mediului). b) de execuție 1. Modalități de recoltare:

17

- mecanizat (mai puțin frecvent în flora spontană): cu combină, pluguri, dislocatoare, cositori și tocătoare; este necesar să existe instrucțiuni clare referitoare la curățarea mașinilor de recoltat, întrucât puritatea speciilor recoltate este foarte importantă. - manual: seceri, coase, cuțite, cazmale, piepteni speciali. 2. Condițiile de recoltare se referă, pe de o parte, la caracteristicile meteorologice ale perioadei în care se colectează plantele: vreme caldă, fără precipității; la unele specii sunt menționate momente optime, cum ar fi: pe rouă (petale de trandafir) ți, pe de alta parte, la fenofază optimă (momentul de vegetație în care planta are cel mai bun potențial productiv ți calitativ). 3. Tipuri de organe ce pot fi recoltate: -Mugurii (gemmae) se recoltează primavara, odată cu începerea circulației sevei, uneori chiar de la sfârșitul lunii februarie. Se recoltează când sunt complet dezvoltați, înainte de deschidere. De exemplu: muguri de brad, de plop, nuc, coacaz etc. - Scoarța (cortex) se recoltează primăvara, după începerea circulației sevei, deoarece în această perioadă se desprinde mai ușor. De obicei scoarța se recoltează de pe ramurile și tulpinile plantelor de cel puțin 3 ani, prin incizii circulare practicate la distanțe de 20-30 cm și apoi longitudinale. De exemplu: crusin, salcie etc. Frunzele (folium) se recoltează numai pe timp frumos și uscat. În general, momentul optim se consideră a fi perioada de dinainte și pe durata înfloririi plantei. Se urmărește recoltarea frunzelor ajunse la maturitate, întregi, neatacate de boli și dăunători și în vegetație; de exemplu: patlagina, podbal, păpădie, mentă etc. Iarba (herba) se recoltează în special în perioada de înflorire. De la speciile anuale se colectează toată partea aeriană, iar de la cele perene iarba va fi tăiată deasupra părții lignificate. De exemplu: sunătoare, sulfina, sovarv, rostopasca, coada-soricelului. Florile (flores) se recoltează la un anumit stadiu de îmbobocire, determinat în funcție de nivelul de principii active acumulat. De exemplu: trandafir, salcâm, lavandă, soc, păducel etc. Semințele (semen) se recoltează la maturitate deplină, moment recunoscut după culoare și formă. De exemplu: coriandru, castane, măceș, dracilă etc. Rădăcinile (radix), rizomii (rhizoma), bulbii (bulbus) și tuberculii (tubera) se recoltează toamna, la sfârșitul perioadei de vegetație, când sunt mai bogate în principii active sau

18

primăvara, înainte de intrarea în vegetație. De exemplu: tătăneasa, brusture, cicoare, lemn-dulce etc.

1.3. Etapa prelucrare 1.3.1. TRANSPORT, SORTARE, CONDIŢIONARE, DEPOZITARE Calitatea plantelor medicinale și aromatice depinde de timpul cînd se recoltează, de modul de recoltare și transport, de corectitudinea uscării și păstrării până la folosire. Recoltarea plantelor trebuie să se facă din zone nepoluate, de pe șesuri, dealuri și munți, departe de orice sursă de poluare. Organul de plantă sau planta în sine recoltate la timpul potrivit asigură un produs vegetal cu proprietăți farmaco-dinamice de calitate superioară. Datorită poziției geprgrafice, a proporționalității factorilor de mediu din țara noastră, plantele medicinale și aromatice reprezintă o resursă naturală foarte importantă, a căror produse derivate, afșate pe filieră, pot reprezenta o zonă de nișă pe piețele produselor agroalimentare din Europa. Plantele medicinale și aromatice reprezintă o importantă sursă de materie primă pentru industria farmaceutică. Plantele care se consumă proaspete sau produsele de bază rezultate din plantele medicinale și aromatice, care cunosc un grad de prelucrare, și care pot fi destinate într-o proporție ridicată autoconsumului. După recoltare, trebuie realizat imediat transportul recoltei, fiind utilizate mijloace de transport speciale pentru această operaţiune. Se pot folosi: lădiţe, cutii, prelate, ca să nu fie deteriorat materialul recoltat, şi, de asemenea, trebuie ca totul să se realizeze în condiţii de igienă. Pentru utilizarea plantelor medicinale ca atare sub formă de ceaiuri sau ca materie primă pentru obţinerea diverselor preparate farmaceutice, trebuie ca materialul vegetal să aibă o puritate cât mai ridicată. Acest lucru se realizează prin precurăţirea şi precondiţionarea materialului vegetal recoltat. Astfel, trebuiesc eliminate toate impurităţile, resturile vegetale sau pământ, seminţe sau fragmente de buruieni, ori plante atacate de boli sau dăunători. Următoarea operaţiune deosebit de importantă, pentru obţinerea şi conservarea unui material vegetal de bună calitate, este uscarea. Toate materiile prime vegetale se usucă imediat dupa recoltare. În scopuri industriale sau în cazul timpului nefavorabil uscarea se face în solarii

19

sau în uscătorii speciale. Pentru utilizarea plantelor în farmacia casei plantele se taie în bucăţi mici imediat după recoltare şi se pot usca în poduri bine aerisite, puse pe coli de hârtie, rogojini sau prelate curate. Pentru materialul vegetal utilizat pentru ceaiuri este necesar să nu existe modificări ale aspectului exterior sau la nivelul compoziţiei chimice. De asemenea, este importantă respectarea temperaturii de uscare şi evitarea contactului materialului vegetal cu lumina solară. Uscarea materialului vegetal trebuie să se facă în straturi subţiri,

pentru a fi evitată încingerea şi

degradarea prin creşteri de temperatură. Există mai multe tipuri de uscare a materialului vegetal în funcţie de agentul de uscare folosit. Uscarea naturală la soare este o metodă tradiţională, care permite în sezonul cald evaporarea rapidă, economică a apei din materialul vegetal. Se foloseşte pentru material cu ţesuturi dure, rădăcini, seminţe, herba, cu condiţia să conţină principii active cât mai stabile: alcaloizi, glicozide. Uscarea naturală la umbră, este cea mai indicată metodă pentru orice tip de material vegetal. Randamentele de uscare sunt diferite în funcţie de specie şi organul plantei, dar şi suprafaţa necesară pentru uscare. Astfel, randamentul de uscare este pentru herba de 5:1, pentru rădăcini de 3:1, pentru fructe 3:1 pentru seminţe 1,2-1,5: 1. Pentru 1 m² de spaţiu sunt necesare: 2-3 kg rădăcini, 3-4 kg seminţe, 1-2 kg herba, sau 0,5-1 kg flori sau inflorescenţe. Uscarea artificială. Lipsa spaţiilor pentru uscarea naturală, cerinţele tehnologice ale unor specii, cantităţile mari de produse recoltate în campanii, precum şi condiţiile atmosferice (nebulozitate şi precipitaţii) din anumite perioade impun în multe cazuri uscarea plantelor în uscătoare speciale. Aceste echipamente speciale denumite uscătoare pot fi alimentate cu combustibil, sau pot fi cu celule fotovoltaice, utilizând ca agent de uscare energia solară. În cadrul acestei operaţiuni este necesar să se cunoască temperatura de uscare pentru fiecare plantă sau organ al plantei. Astfel, pentru cele care conţin ulei volatil temperatura de uscare este de 3035ºC, pentru herba 35-40ºC, pentru plante care conţin alcaloizi (degeţel roşu, degeţel lânos, nalbă) temperatura de uscare este de 35-45ºC, iar pentru rădăcini 45-50ºC.

20

Dupa uscare, materialul vegetal va fi ambalat în pungi de hârtie sau săculeţi de pânză sau în cutii de carton, în nici într-un caz în ambalaje din material plastic. Se păstrează la temperatura camerei, în locuri curate, protejate de lumina directă solară, fără umiditate mare, ferite de insecte şi rozătoare. Pentru utilizarea plantelor medicinale ca atare sau ca tincturi, extracte sau alte preparate, ele trebuie sa aibă o puritate cât mai ridicată. Nu se vor folosi plante medicinale provenind din zone industriale sau de pe terenuri unde s-au combătut bolile, buruienile sau dăunatorii cu mijloace chimice. Condiționarea constă în aducerea produselor vegetale la normele de calitate standardizate: se selectează de părțile degradate sau de impurități, se taie la dimensiunile cerute, se pulverizează si se țin în spații cu o umiditate relativă a aerului de 24-26% pentru a-și recăpăta elasticitatea. Depozitarea și conservarea presupun camere speciale, bine curățate, aerisite, cu umiditatea controlată, cu iluminare indirectă, ferite de agenți dăunători (insecte, rozătoare).

1.3.2. PRELUCRAREA Măsurile adecvate de prelucrare primară sunt dependente de materialele individuale. Aceste procese trebuie efectuate în conformitate cu standardele de calitate, regulamentele și normele legislației naționale și/sau regionale. În unele cazuri, cumpărătorii pot solicita ca protocoalele specifice să fie respectate. Aceste protocoale trebuie să respecte, de asemenea, cerințele de reglementare naționale și/sau regionale, care se aplică în țările producatoare și importatoare. Pe cât posibil, procedurile standard de operare trebuie să fie respectate. În cazul în care sunt făcute modificări, acestea trebuie să fie justificate prin datele de testare adecvate care să demonstreze că nu este diminuată calitatea materialului obținut din planta medicinală. Materia primă brută constând în plantele medicinale recoltate sau colectate trebuie să fie descărcată și despachetată imediat dupa sosirea la instalația de prelucrare. Înainte de prelucrare, materia primă a plantelor medicinale trebuie protejată de ploaie, umiditate, precum și de orice alte condiții care ar putea cauza deteriorarea. Materia primă trebuie să fie expusă la lumina directă a soarelui numai în cazul în care există o necesitate specifică pentru acest mod de uscare.

21

Materia primă constând în plantele medicinale care urmează să fie utilizată în stare proaspata trebuie să fie recoltată / colectată și livrată cât mai repede posibil spre instalația de prelucrare pentru a evita fermentarea microbiană și degradarea termică. Materialele pot fi stocate prin refrigerare, în borcane, în cutii cu nisip, sau folosind și alte măsuri adecvate de conservare enzimatică, imediat după recoltare/colectare și în timpul transportului către utilizatorul final. Utilizarea conservanților trebuie evitată. Dacă sunt utilizați, aceștia trebuie să fie în conformitate cu reglementările naționale și / sau regionale pentru producători/colectori și utilizatorii finali. Unele materii prime necesită procesare specifică pentru: îmbunătățirea purității fiecărei părți folosite din plantă, reducerea timpului de uscare, prevenirea formării mucegaiului, apariției altor microorganisme și insecte, detoxifierea și îmbunătățirea eficacității terapeutice. Practicile specifice comune de prelucrare includ preselecție, peeling-ul rădăcinii și rizomilor, fierberea în apă, tratarea cu abur, înmuiere, decapare, distilare, fumigație, prăjire, fermentare naturală, tratamentul cu var și tocare. Procedurile de procesare care implică alcatuirea anumitor forme, gruparea și uscarea specifică pot de asemenea avea impact asupra calității materiei prime. Tratamentele antimicrobiene ale materiilor prime (brute sau prelucrate) prin diferite metode, inclusiv iradiere, trebuie să fie înregistrate, iar materiile prime trebuie să fie etichetate conform cerințelor. 1.3.3. AGENȚII ECONOMICI ȘI CAPACITĂȚILE DE PRODUCȚIE Agenții economici implicați pe filiera plantelor medicinale și aromatice sunt reprezentați de: 

Stațiuni de cercetare în domeniul plantelor medicinale și aromatice;



Societăți comerciale, asociații, cultivatori individuali;



Direcțiile Silvice Județene prin Ocoalele Silvice;



Fabrici de medicamente, întreprinderi de produse cosmetice, întreprinzători particulari intermediari, cabinete medicale naturiste, persoane fizice- autoconsum;



Farmacii, magazine specializate de produse ecologice și naturiste, super și hypermarketuri;

22

Plantele medicinale și aromatice se găsesc mai ales în zonele neagricole, din categoria pădurilor și altă vegetație forestieră, precum și terenurile neagricole și terenurile neproductive, astfel încât exploatarea lor rațională va aduce un plus de valoare agriculturii românești pe ansamblul ei. Cea mai mare cantitate de plante medicinale și aromatice recoltată în România, luând în considerare perioada 2000 -2008, a fost înregisrată în județul Arad, aceasta fiind de aproximativ 155,6 tone.

1.4. Etapa distribuție 1.4.1. COMERȚUL INTERN (Circuitele de distribuție) În România, există o mare diversitate de plante medicinale și aromatice, țara noastră dispunând de cele mai importante resurse cantitativ și calitativ din europa, fiind cotată cu cea mai mare diversitate de specii de plante medicinale și aromatice din sud-estul Europei(451 specii). Consumul de plante medicinale și aromatice a existat din cele mai vechi timpuri fiind folosit mai ales în scopul ameliorării sănptpții umane. Astfel, flora spontană a reprezentat un izvor nesecat de resurse cu o diversitate foarte variată de plante medicinale și aromatice și a asigurat autoconsumul populației chiar și în situații economice dificile, cum a fost perioada economiei centralizate comuniste de până în anul 1990. Singurele date privind plantele recoltate din flora spontană sunt raportate de Ocoalele Silvice, chiar dacă în realitate există și alte persoane fizice sau juridice care recoltează individual sau prin intermediari aceste plante din România. Tabelul 1. Plante medicinale și aromatice recoltate din flora spontană prin intermediul depozitelor Ocoalelor Silvice -toneAn Plante medicinale aromatice Total

2000

2001

2002

2003

217,6

309,9

278,8 543,2

2004

2005

2006

2007

2008

594,2 498,3

530,5

și 945,5 793,2

Sursa: www.insse.ro

23

1.4.2. CONSUMUL DE PLANTE MEDICINALE ȘI AROMATICE Tendința creșterii cererii de consum pentru plantele medicinale și aromatice s-a putut observa începând cu anul 2008, an ce a marcat începutul Crizei Economice Mondiale și a declinului economiei naționale. Nu există date oficiale statistice privind consumul de plante medicinale și aromatice si derivate din acestea. Datorită creșterii numărului de magazine naturiste, cabinete medicale naturiste, crearea unor standuri speciale în super și hypermarketuri, putem constata că cererea pentru plantele medicinale și aromatice și, implicit, derivatele din acestea a crescut. Din aceste considerente, putem afirma că a crescut tendința populației de a se trata cu produse naturiste și a consuma plante medicinale și aromatice cu scop curativ și preventiv. Acest fenomen, preponderent în zonele urbane, se poate pune pe seama conștientizării populației de a investi în alimentele și produsele naturale provenite din plantele medicinale și aromatice în detrimentul medicamentelor alopate care pot cauza reacții adverse periculoase pentru sănătatea individului. Bineînteles, produsele alternative prelucrate din plante medicinale și aromatice nu sunt scumpe. 1.4.3. PREȚURILE Piața internă cuprinde aproximativ 1200 de produse de origine vegetală, și anume: ceaiuri medicinale, comprimate, capsule, siropuri, unguente, gelucri, produse cosmetice, extracte vegetale, tincturi, etc. Principalele firme procesatoare sau cu activități complementare în domeniul plantelor medicinale și aromatice, sunt reprezentate de următoarele: -

Institutul Național pentru Chimia Farmaceutică;

-

Centrul de Cercetare pentru Plante Medicinale și Aromatice Fundulea;

-

Plafar S.A.;

-

Centrul pentru Cercetarea și Prelucrarea Plantelor Medicinale și Aromatice Plantavorel;

-

Laboratoarele Dr. Favisan pentru produse naturale;

-

S.C. Hofigal S.A.;

-

S.C. Fitoterapia S.A.;

-

S.C. Fares S.A.;

24

-

S.C. Naturalia S.A.;

-

S.C. Dacia-Plant S.A.

Prețurile produselor autohtone sunt cu siguranță mai mici. Pentru a demostra acest lucru, putem compara ceaiurile a două firme specializate în acest domeniu și vom observa că o cutie de ceai importat are prețul de aproximativ 3 ori mai mare decât o cutie cu același tip de ceai produs de o firmă autohtonă. 1.4.4. COMERȚUL EXTERN (balanța comercială) Plantele medicinale și aromatice, datorită multiplelor utilizări, au fost în permanență în atenția comercianților, făcând obiectul tranzacțiilor internaționale. În medie, în perioada 2005-2008, balanța comercială a plantelor medicinale și aromatice, pe plan modial, se prezintă conform următorului tabel: Tabelul 2. Balanța comercială a plantelor medicinale și aromatice, la nivel mondial, ca medie a anilor 2005-2008 -USDImport

Export

Export net

China

75.044.585

868.232.893

793.188.308

Canada

114.452.155

162.915.846

48.463.691

România

17.339.428

10.020.835

(7.318.593)

Singapore

160.257.858

135.825.023

(24.432.835)

Italia

142.173.354

113.138.836

(29.034.518)

Franța

173.911.089

101.966.478

(71.944.611)

Germania

323.933.000

229.844.000

(94.089.000)

Japonia

266.497.208

7.736.831

(258.760.377)

USA

523.713.791

199.803.894

(323.909.897)

EU-27

733.413.786

227.750.169

(505.663.617)

Sursa: UNCTAD COMTRADE database, United Nations Statistics Division

25

CAPITOLUL 2 - ANALIZA SWOT PE FILIERA PLANTELOR MEDICINALE ȘI AROMATICE –

Analiza SWOT este o metodă ce permite unei întreprinderi să identifice punctele forte şi punctele slabe în relaţiile pe care le are cu piaţa, precum şi oportunităţile şi ameninţările ce apar în mediul de marketing. Prin această analiză, managerii anticipează fenomenele importante care au un impact potenţial asupra întreprinderii şi elaborează strategii de marketing potrivite conjuncturii respective. Având la baza o asemenea analiză, există posibilitatea definirii cerințelor și direcțiilor pentru o bună dezvoltare a sectorului de plante medicinale și aromatice, ”conturând” astfel schema planului de acțiune în ceea ce privește intrarea pe noi piețe, atargerea de noi segmente de clienți, ameliorarea punctelor slabe, dar și aspectele legate de riscurile la care este predispus acest sector. Analiza SWOT indică anvergura activităților de reabilitare care va întări poziția competitivă a sectorului atât pe piața internă, cât și externă. Punctele tari și punctele slabe ale sectorului plante medicinale Nivel Piață

Puncte tari

Puncte Slabe

-piață mare cu 22 milioane de

-nivelul

redus

consumatorilor

/macromediu consumatori

al (putere

veniturilor redusă

de

-existența unei legislații în domeniu –

cumpărare)

Legea plantelor medicinale și

-lipsa informațiilor asupra efectelor

aromatice : Legea 239 din 7 decembrie

curative ale plantelor medicinale și

2010 (Legea 239/2010)

aromatice

-activitatea de producere și

-atenția diminuată acordată in mass-

comercializare- bună sursă de venituri

media pentru acest sector

pentru producători, comercianți, dar și

-nivel ridicat al inflației și ratei

pentru diverși procesatori.

dobânzii

26

-acces la Marea Neagra (comert)

-nesigurața financiară generală

-existența standardelor române în

-lipsa siguranței mecanismelor de

domeniul plantelor medicinale si

creditare

aromatice

- potențial agricol mare al României-

-Atat pe piața internă cât si pe cea

neexploatat la parametri favorabili

europeană, mai nou și pe cea asiatică-

dezvoltării

cererea este în plină ascensiune

medicinale și aromatice

-existența unei piețe virtual a acestui

-nivelul relativ

sector http://www.piata-

plantelor medicinale si aromatice la

agricola.ro/Piata_plantelor_medicinale

scara consumatorilor

sectorului

de

plante

redus al utilizării

-peste 53 de specii cultivate în România fermă

-condiții pedo-climatice favorabile

- structura de scară mică a producției

-disponibilitatea extinsă a forței de - lipsa investițiilor la nivelul fermei muncă + cost redus

- politicile practicate de banci în

- volum mic de muncă

sprijinirea agricultorilor

-îngrijirea plantelor este foarte simplă

-lipsa

cunoștințelor

legate

de

performanțe tehnologice și economice -posibilitatea

accesării

de

fonduri -lipsa de încredere în ajutorul din

europene Procesare

partea statului

-costuri reduse cu forta de munca – mai -tehnologie relativ învechită ales într-o ferma de subzistență și -caracterul semisubzistență

sezonier

al

plantelor

medicinale și aromatice

- costul redus al semințelor de plante -slaba calificare a forței de muncă aromatice și medicinal

-lipsa pieței pentru produse alternative

-in urma procesării , oferirea de furaje din plante medicinale si aromatice pentru animale

27

Distribuție

-farmaciile și magazinele Plafar -cotă

mai

magazinele

mare

de

specializate

-lipsa unei cantități și calități constante

vânzare

în in magazinele de specialitate poate

decât

în încuraja comercianții să importe din alte țări

hipermarketuri

- nu necesita condiții foarte speciale de -se va importa din ce in ce mai mult, daca nu vor obține produsele din

depozitare

România , în calități și cantiăți suficiente -neplata la timp a facturilor

Principalele puncte tari ale sectorului românesc de plante medinale și aromatice sunt solurile și clima, precum si diversitatea de plante cuprinse în acest sector 20.000 de specii de plante medicinale si aromatice, din care cele mai utilizate sunt aprox. 300 de specii. De asemenea un punct forte îl reprezintă si suprafața agricolă totală a României, plasând țara pe locul 6 în Uniunea Europeană ( 14,7 milioane de hectare) Politica promoțională- ce are ca obiectiv informarea publicului-țintă-în cazul de față populația României de 22 milioane de locuitori , trebuie să înceapă având în vedere punctele slabe identificate, precum și riscurile la care este expus sectorul plantelor medicinale și aromatice, încercându-se ameliorarea spre transformarea lor pe cât posibil în puncte tari și oportunități. În condițiile realității cu care ne confruntăm, cea a crizei economice, dezvoltarea sectorului plantelor medicinale și aromatice în zona rurală poate fi mai degrabă o ”piatră de încercare” decât o soluție în atenuarea crizei, întrucât în economia românească și în spațiul agricol e nevoie de investiții durabile , modernizare tehnologică, elemente care să genereze creștere economică. Asociaţia europeană pentru creşterea plantelor (EUROPAM – European Herb Growers Association) a elaborat ghiduri de bună practică de recoltare şi cultivare, iar ASRO a tradus aceste ghiduri şi le-a publicat ca standarde române: SR 13479:2003, Plante medicinale şi aromatice, Ghid de bună practică pentru cultivare şi SR 13480:2003, Plante medicinale şi aromatice. Ghid de bună practică de recoltare.

28

Există însă, în ciuda punctelor tari, și un set de puncte slabe considerabile.Există un eșec al pieței la nivelul ofertei de inputuri agricole ( inputurile sunt foarte costisitoare), iar resursele financiare destul de greu de accesat. În ceea ce privește punctele slabe, unul dintre acestea este reprezentat de faptul că mai mult de jumătate din reclamele de la televizor sunt pentru medicamente care se pot elibera fără rețetă medicală, un alt aspect fiind că nu sunt de proveniență românească. Suntem de părere că ar trebui promovate mai mult medicamentele pe bază de plane naturale , românești , decât cele de proveniență străine. Acest punct slab ar trebui să fie ameliorat prin acordarea unui mai mare interes față de sectorul prezentat, plantele aromatice si medicinale respectiv efectele acestora, pot fi prezentate în diferite emisiunii, spoturi publicitare etc. Tot la capitolul punctelor slabe, amintim si lipsa asocierii producătorilor în cooperative de marketing și asociații. Din păcate, trăim încă vremuri în care producătorul (agricultorul român), dorește să dețină controlul asupra deciziilor cu privire la producția sa, în condițiile în care încrederea în puterea statală este redusă. Totodată, este nevoie de cursuri de instruire, implementarea ”know-how”-ului în domeniul sectorului precizat pentru a crește performanța și pentru o dezvoltare durabilă a afecerilor ce se vor demara în domeniu. Oportunitățile și riscurile pentru sectorul de plante medicinale și aromatice din România Nivel

Oportunități

Piața

-posibilitarea unei colaborari romano- -nealiniere la norme europene chineze

Riscuri

în

sectorul

plantelor -eșec, dacă după 3-5 ani de la demararea

medicinale

afacerii, cheltuielile sunt încă mai mari

-ritmul rapid de dezvoltare a pieței

decât profitul

-cucerirea de noi piețe

- consumatori selectivi și pretențioși

-investiții

străine

care

permit -expansiunea supermarketurilor mari îi

furnizarea de capital

forțează pe micii vânzători să își închidă

-condiții favorabile pedo-climatice

afacerea

-fonduri europene

29

Ferma

-

stabilirea

cooperativelor

de

marketing ( pentru a crește puterea de -poluare prin depozitare de deșeuri negociere a producătorilor individuali)

-acceptarea calității precare (piețele

- specializare pe un anumit produs

stradale) poate constitui o piedică a

-dezvoltarea unui sistem informațional sectorului de a-și ridica standardele de privind piața –prospectarea prețurilor

calitate

-dezvoltarea unui sistem de

-neîndeplinirea cerințelor pentru Aquis-

-stabilirea cooperativelor de marketing

ul

(

calitate,

reziduuri

de

la

-castig de aprox 2mil Euro/an - având pesticide,igienă etc ) exemplul fermei Dary Natury din estul Poloniei Procesare

-modernizare

tehnologică

pentru

eficientizarea producției -îmbunătățirea

-încălzirea globală

produsului

prospectarea pieței și

prin -sisteme de producție multifuncționale

cunoașterea -dorința producătorilor de a deține

cerințelor consumatorului

controlul

-deschiderea spre inovație

puterea cooperativelor de marketing

-investiții în calitate

-slaba calificare în producerea de

asupra

deciziilor

reduce

-cursuri de calificare și instruire a produse cu valoare adaugată forței de muncă -dezvoltarea unui sistem de colectare a deșeurilor și resturilor vegetale– spre a fi valorificate și pentru a evita poluarea În aprilie 2012, ministrul argriculturii Stelian Fuia a avut o întrevedere cu Excelența Sa, Ambasadoarea Republicii Populare Chineze în Romania, Huo Yuzhen, la sediul Ministerului Agriculturii și Dezvoltarii Rurale (MADR), unde au dezbătut, printre altele ( vis-a-vis de potențialul agricol al României) și subiectul unei cooperări in domeniul plantelor medicinale, atît de importante în medicina tradițională chineză.

30

La nivel de fermă, oportunitățile de îmbunătățire a eficienței și calității fac referire la deschiderea spre nou, la modernizare tehnologică , date fiind condițiile favorabile pedo-climatice din țara noastră, dar și de posibilitatea colaborării cu China în ceea ce privește sectorul plantelor medicinale și aromatice, astfel că valoarea exporturilor va crește, aspect favorabil pentru economia României . O altă oportunitate a acestui sector în România posibilitatea unui câstig de ordinul milioanelor de euro , să luăm exemplul fermei Dary Natury din estul Poloniei care deține 41 de hectare, din care 15 hectare sunt dedicate sectorului de plante medicinale si aromatice – fiind cea mai mare unitate de profil din Europa după varietatea de plante cultivate – peste 800 de plante. Ferma are 80 de angajați , o producție totală de 200 t de plante medicinale și aromatice, produce și ambalează iarba zimbrului, folosită la realizarea popularului sortiment de votcă Zubrowca (Bison Grass Vodka) . În ceea ce privește riscurile, loturile mici de pământ și fragmentarea excesivă a structurii acestuia, îi determină pe agricultori să producă mai mult pentru consumul propriu și mai puțin pentru piață. Acest aspect trebuie remediat în sensul că agricultorii trebuie încurajați să producă și pentru piață, nu numai pentru autoconsum, astfel că economia rurală se va integra în economia de piață, iar pe de altă parte valoarea importurilor va scadea.

31

CAPITOLUL 3 - ANALIZA PERFORMANȚEI ȘI A COMPETITIVITĂȚII PE FILIERA - PLANTELOR MEDICINALE ȘI AROMATICE –

Dacă am defini performanța, aceasta ar însemna un rezultat deosebit de bun in domeniul plantelor medicinale și aromatice și totodată un indice calitativ de funcționare sau randament al produsului de referință. Performanța la nivelul acestui sector este dată în condițiile realității economice a zilelor noastre de conceptul de inovare, astfel că este nevoie să vindem o idee pentru a câștiga o poziționare mulțumitoare pe piață. De asemenea, este nevoie de calitate, un mix de marketing funcționabil și totodată de informații cu privire la evoluția acestui sector . După cum aminteam și în analiza SWOT la rubrica punctelor slabe, la nivel de fermă există lipsa cunoștințelor legate de performanțe tehnologice și economice, astfel că nu poate exista evoluție neavând la bază cunoștințe în domeniu. Afirmația de mai sus este completată de aceea că ”pentru a face ceea ce-ti place întâi trebuie să faci ceea ce trebuie”- adică este nevoie de documentare, schimb de experiențe, lectură și aprofundare și abia apoi intervine practica, unde utilul se îmbină cu placutul. Pentru a evidenția performanța produsului , respectiv a plantelor medicinale si aromatice , am luat ca exemplu evoluția profitabilității pentru SC PHYTO.GEN.TEC SRL care are ca domeniu de activitate cultivarea, prelucrarea și C-D în domeniul plantelor medicinale ți aromatice. SC PHYTO.GEN.TEC SRL a luat ființă în anul 2003, deținând pentru început doar 2 hectare și ridicându-se ca investiție la suma de 3000euro. Firma a început să producă și să vândă începând cu anul 2004. Plantele cultivate de această firmă sunt : paducel(flori si frunze), rostopască, floare de soc, coada calului, vâsc, mentă, galbenele, ciuboțica cucului, coada șoricelului, usturoița, floare de tei, cătina, leurdă.

32

Astfel, în perioada 2004-2011, evoluția profitabilității se poate evidenția în următorul grafic : evoluția profitabilității pentru firma SC PHYTO.GEN.TEC SRL între anii 20042011 400.000 300.000 200.000 100.000 0.000 -100.000 -200.000 -300.000 -400.000 -500.000 -600.000

2005

2006

2007

2008

cifra de afaceri 145.515

2004

2009

2010

2011

156.726

189.067

186.411

338.019

95.499

71.76

139.42

datorii

35.458

58.607

82.771

175.438

193.837

201.559

211.654

188.247

venituri

145.589

156.96

189.286

189.345

338.164

95.2

74.317

139.9

cheltuieli

129.3

149.897

189.66

254.23

326.398

150.897

108.065

87.755

profit brut

10.631

5.598

-491

-68.088

11.785

-59.187

-37.357

51.789

profit net

16.3

7.357

-316

-68.088

11.785

-54.954

-34.131

51.678

Sursa: www.firme.info Pe parcursul celor 8 ani, firma a înregistrat oscilații diferite ale indicatorilor economici, astfel că în 2006, firma a înregistrat cea mai mică valoarea a profitului brut si anume o pierdere de 491 lei . Tot în același an , profitul net al firmei a avut valoarea de -316 lei , înregistrând o pierdere. Anul 2008 aduce cu sine o creștere a veniturilor , atingând pragul de 338,164 lei , situația fiind înfloritoare ca urmare a integrării României la UE și ca o etapă premergătoare crizei economice care își avea debutul la începutul anului 2009 . Pe parcusul celor 8 ani, datoriile au avut un trend ascendent ajungând în 2011 la pragul de 188,247 lei, însă până în 2008, acestea au fost mai micii decât cheltuielile, urmând să le depășească în ultimii 2 ani. Anul 2008 s-a caracterizat și print-o situație favorabilă în ceea ce privește cifra de afaceri, aceasta atingând cea mai mare valoare, de 338,019 lei, cea mai mică valoare cunoscând în 2010, la început de criză, și anume 71,76 lei. Idei de creștere a competitivității firmei SC PHYTO.GEN.TEC SRL : 

Comercializarea de plante în vrac

33



Plasare în puncte aglomerate a tonomatelor cu scopul comercializării fie: o Sub formă de ceai o Sub formă de pulbere vrac ( ambalată în pungi de hartie) o Sub formă de uleiuri o Sub formă naturală ( dezavantaj: caracter sezonier) o Sub formă de siropuri o Sub formă de tincturi



Înființarea unei ceainării cu aspect vintage prin intermediul căreia putem aduce producția

pe piață: ceaiurile vor fi servite în căni de porțelan , organizarea de evenimente Ceai Dansant, seminarii de informare cu privire la beneficiile consumului de ceai,siropuri,tincturi obținute din plante medicinale și aromatice 

Promovarea a consumului de produse din plante medicinale si aromatice marca

PHYTO.GEN.TEC românești : spoturi publicitare în mijloacele de transport în comun privind beneficiile consumului, reclame Adbicy 

Inserarea de mostre de ceai în revistele de

specialitate ca Revista As, Farmacia Ta, Taifasuri,Tonica etc 

Crearea de evenimente de informare a publicului

cu privire evoluția firmei, cu produse la vânzare 

Stand separat românesc în hipermarketuri cu

sigla PHYTO.GEN.TEC 

Flyere de informare



Pagina de Facebook,site vânzare,Twitter, blog de promovare



Introducerea conceptului Ziua Naturală sărbătorită la minicultura firmei ( invitații spre

degustare de ceai,vânzare, târguri) 

Educarea copiilor în domeniu încă din grădiniță : workshopuri în cadrul cărora copiii să

învețe să facă ceai, să cunoască plantele medicinale și aromatice și beneficiile lor etc 

Realizarea de târguri care să adune toți producătorii de plante medicinale și aromatice

34

CONCLUZII ȘI PROPUNERI 

Pentru ameliorarea sectorului de plante medicinale și aromatice, sunt necesare adoptarea

următoarelor măsuri : 

Dezoltarea filierei de plante medicinale și aromatice trebuie să se bazeze pe conceptul

INOVAȚIEI, a îmbinării beneficiilor acestor plante cu captarea atenției sporite a consumatorului 

Aducerea pe piață a tonomatelor de plante medicinale și aromatice ambalate în vrac



Aducerea pe piață a tonomatelor de ceai din plante medicinale și aromatice



Promovare on-line



Promovare în mijloacele de transport în comun



Inserarea de mostre (plicuri cu pulbere de plante medicinale si aromatice ) în revistele de

specialitate 

Încurajarea consumului românesc de plante medicinale și aromatice



Susținerea inițiatorilor de afaceri de culturi de plante medicinale și aromatice



Susținearea investițiilor în calitate



Necesitatea alinierii la normele europene



Valorificarea producției secundare obținute din plantele medicinale și aromatice



Asocierea producătorilor în asociații și cooperative de marketing



Este nevoie de cursuri de instruire, implementarea ”know-how”-ului în domeniu



Educarea copiilor încă de la grădiniță în direcția consumului de ceai din PMA



Modernizare tehnică și tehnologică



Inserarea de spoturi TV cu privire la beneficiile consumului de produse din PMA în locul

celor cu promovarea medicamentelor ( si de proveniență stăină) care se pot elibera fără rețetă medicală – care oricum dețin o pondere de mai mult de 50% în rândul reclamelor difuze

35

BIBLIOGRAFIE 1.

Cristian-George Popescu – Creșterea eficienței pe filiera plantelor medicinale și

aromatice în România – Teză de doctorat, București, 2010 2.

Dr. G.Rácz, Dr. A.Laza, Dr. E.Coiciu- plante medicinale si aromatice, Editura Ceres.

3.

Iancu Emilia Elena, Pârvu Constantin - Gemoterapie și fitohomeopatie, Editura

Uranus, București 2007 4.

Imbrea F., Botos L. - Indrumator plante narcotice, aromatice si medicinale, Editura

Eurobit, Timisoara, 2005 5.

Ion Raluca Andreea, Manole V., Boboc D., Istudor N., - Filiere agroalimentare,

Editura ASE, București, 2005 6.

Mihaela Mafteri , Enache, I., - Marketingul în bibliotecă – Capitolul 6- ”Promovarea”

– editura Universităţii, Bucureşti, 2003 7.

Munteanu Leon S. - Plante medicinale și aromatice cultivate în România, Editura

Dacia, Cluj, 1990 8.

Robu T., Milica C.- Plante medicinale autohtone,Institutul European , 2004

9.

www.medplanet.dbioro.eu

10. http://www.standardizarea.ro/revista_standardizarea/2010/Mai%202010%20web.pdf 11. http://www.plante-medicinale.afacerilacheie.ro/inc/sumar.pdf 12. http://www.rs.ro/afaceri-la-cheie_ghid-practic_cultivarea-plantelor-medicinale-siaromatice-in-sistem-ecologic-342.html 13. http://www.firme.info/phytogentec-srl-cui15585876 14. http://www.piata-agricola.ro/Piata_plantelor_medicinale

36