173332836-administrarea-medicamentelor-curs.docx

Administarea medicamentelor

PanoiuAndrada- Emilia

MEDICAMENTELE MEDICAMENTELE = sunt substanțe de origine animală, vegetală, biologice sau chimice ( de sinteză ) transformate într-o formă de administrare ( preparate solide sau lichide ) prescrise de medic. Scopul administrării medicamentelor:  Prevenirea îmbolnăvirilor ( vaccinările )  Ameliorarea bolilor ( antialgice, simptomatice )  Vindecarea bolilor ( antibiotice, chimioterapice, antinicotice )  Acțiunea lor este locală sau generală Locul de conservare a medicamentelor: o În farmacii: în dulap la loc uscat, ferit de lumină, de umiditate; ordonate o Pe secțiile din spital: în dulapuri special amenajate = aparat; în același condiții ca în farmacii o În frigider:  Seruri imune  Insulina  Antibiotice Mai există un dulap special ( și în farmacii și pe secții ), încuiat la care are acces doar personalul specializat, denumit aparat pentru stuperfiante = otrăvuri = droguri. Medicamentele trebuir verificate sub aspect cantitativ ( gr., ml., nr. buc. ) sub aspect calitativ: culoare, formă de prezentare ( solide, lichide ), tablete, comprimate, granule, drajeuri, capsule, pulbe respectiv tincturi, ceaiuri, fiole, flacoane – pungi dar și sub formă semisolidă: unguente, creme, etc. Concentrație, termen de garanție. Prescripția medicală:

*****ESTE FĂCUTĂ DE MEDIC ÎN SCRIS**** Pentru pacienții ambulatori ( care nu sunt internați în spital ) prescrierea se face pe rețetă ( R.P. → rețetă personală ) iar pentru pacienți internați în spital prescrierea se face în foaia de observație în rubrica specială ( apoi este trecut în condica de medicamente→farmacie ) Prescripția cuprinde: o Numele medicamentului ( numele comercial, numele substanță ) o Doza: cantitatea și concentrația o Calea de administrare o Orarul de administrare și durata tratamentului o Admi NUME P.O. DENUMIRE MED./DOZA/CALE/ORAR/FUNCȚIE DE ALIM nistrarea în Popescu A. 1753 Hemincoriat de H: f IV, i.v., 2 x 1 / zi raport cu Dicarbocalm tb. VI, peros, 3 x 1 / zi î.m. alimentația ( Popa I. 1815 Diclotardcps. II, peros, 1 / zi, d.m. înainte, în Penicilină 1.000.000 u.i.; fl IV, 1 la 12h î.m. timpul sau ↓ după masă ) 2 x 1 /zi Calea de administrare este aleasă de medic în funcție de:  Scopul urmărit  Capacitatea de absorbție a căii respective  Acțiunea medicamentelor asupra mucoaselor  Necesitatea unei acțiuni mai lente sau mai rapidă  Toleranța organismului față de medicamente și de particularitățile anatomice și fiziologice ale organismului

MATERIALE ȘI MEDICAMENTE NECESAREADMINISTRĂRII 1. Documente medicale o Condica de medicamente o Rețetă

1

Administarea medicamentelor

PanoiuAndrada- Emilia

Foaia de observație 2. Căi de administrare o Respiratorie o Digestivă o Percutanată o Pe suprafața tegumentelor și mucoaselor o Perenterală Priorități în administrare:  În cazul administrării pe mai multe căi la același pacient se respectă ordinea:  Pe suprafața mucoaselor ( conjunctivă auriculară - și respiratorie )  Orală  Parenterală ( subcutanat, I.M., I.V. )  Vaginală rectală pe suprafața tegumentelor  Excepție fac urgențele sau căile de administrare care necesită absorbție rapidă: I.M., I.V., subcutanat  Se ține cont de alimentație ( înainte de masă, în timpul mesei sau imediat după masă )  Se ține cont de perioadele de odihnă și activitate: dimineața se administrează diureticele, somniferele, se administrează cu 20-30 min înainte de culcare  Se respectă somnul pacientului pentru medicamentele administrate în mai multe crize în 24 h ( antibioticele )  Momentul secreților fiziologice Administrarea medicamentelor necesită cunoașterea scopuluiurmări: a. Acțiune locală – medicamentele trebuie aplicate cu ajutorul unor substanțe care să acționeze timp cât mai îndelungat asupra locului unde au fost aplicate. b. Acțiune generală – presupune ca medicamentele ( substanța ) să se absoarbă și să intre în circulație.

MATERIALE NECESARE PENTRU ADMINISTRAREAMEDICAMENTELOR În funcție de calea de administrare pentru administrare se vor pregăti diverse materiale și instrumente specifice: sterile, nesterile ( curate ), mănuși +  Orală  Pahar  Căniță  Lingură  Linguriță  Cuțit  Pipetă  Medicamente prescrise ( sub formă solidă sau lichidă )  Respiratorie  Inhalator  Nebulizator  Sondă ( cateter ) nazală  Ochelari sau mască de oxigen  Pipete  Baghete  Tampoane fixate pe port tampon  Comprese din tifon ( sterile )  Tampoane din tifon ( sterile )  Pe suprafața tegumentelor și mucoaselor  Casolete cu comprese și tampoane din tifon ( ± vată )  Port tampon 2

Administarea medicamentelor

PanoiuAndrada- Emilia

 Tuburi cu unguente ( medicament înglobat cu unguent )  Cutii cu capac perforat  Pudră cu substanță medicamentoasă  Soluții antiseptice  Unguente  Creme  Pudre  Ovule ( vaginale )  Supozitoare  Recipiente speciale pentru instilarea picăturilor ( mucoasa oculară, auriculară ) !!!! Se pot administra medicamente prin clismă ( recapitulare ); se asemenea se pot aplica medicamente pe leziune ( toaleta plăgii – recapitulare ) / plagă.  Percutanată  Generator de curent continuu cu electrozi uscați + soluție medicamentoasă pentru galbanizări sau ionizări )  Mănuși + cearșaf + uleiuri  Emulsii pentru funcționare  Parenterală  Materii de unică folosință  Seringi + ace de diferite dimensiuni  Materie moale  Tampoane  Comprese  Medicamentul prescris ( aspect, termen de valabilitate )  Mușama / aleză  Recipiente pentru colectarea deșeurilor  Tăviță renală  Cutii galbene pentru tăietoare și înțepătoare  Cutii prevăzute cu saci glbeni pentru infecțioase  Saci negri pentru ambalaje !!!! Indiferent de calea de administrare tăvița renală și tăvița medicală vor fi pregătite în prealabil. !!!! Se vor verifica întotdeauna înainte de administrarea integrității ambalajului, aspectul și calitatea medicamentului, termenul de valabilitate ( medicamente și materiale + instrumente ). Condiții pentru administrarea medicamentelor: Respectarea ‟Precauțiunilor Universale‟ ( vezi ‟Protecție și securitate în mucă‟ ): o Igiena mâinilor înainte și după administrare o Utilizarea mănușilor de cauciuc o Respectarea circuitelor funcționale o Protejarea personală pentru prevenirea incidentelor și accidentelor

PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR Pentru administrarea medicamentelor pacientul trebuie informat, întrebat ( asupra eventualelor medicamente la care face alergie ) după care el trebuie să coopereze în vederea administrării medicamantelor. 1. Pregătirea psihică  Pacientul este informat asupra necesității administrării medicamentelor.  I se explică efectul acestuia ( pe înțelesul bolnavului )  Se lămurește asupra importanței respectării tratamentului ( doze, orar, ritm de administrare )  Se informează asupra căii de administrare și este rugat să colaboreze în timpul administrării !!!! Se solicită consimțământul pacientului pentru administrarea medicamentului prescris. 2. Reacții care pot apărea în urma administrării 3

Administarea medicamentelor

PanoiuAndrada- Emilia



Durere: în special la administrare parentale, aplicarea unor substanțe pe suprafața tegumentelor și mucoaselor cu leziuni.  Căldură ( preparatele din Ca administrat intravenos; local în cazul iritării țesutului)  Modificarea gustului: tincturile ( administrate sub formă de picături pe zahăr )  Senzație de disconfort, amețeală și chiar lipotimie ( administrare parenterală – I.V. ) Cartea roșie – OGLINDĂ, pag 97-98. Pag 75 – Reacții ale medicamentelor. 3. Pregătirea fizică o Pacientul este informat că tegumentele trebuies menținute curate ( la nevoie se va face toaleta parțială ) o Se va asigura poziția necesară căii de administrare:  Decubit dorsal sau lateral cu capul ușor ridicat, semișezând, șezând pentru administrarea medicamentelor pe cale digestivă și respiratorie.  Decubit dorsal lateral ventral pentru administrarea locală, pe suprafața tegumentelor și mucoaselor.  Decubit dorsal ( I.V., I.D., S.C. ), ventral ( I.M. ), lateral, I.M., I.V., S.C. Pentru alte căi de administrare se vor respecta pozițile corespunzătoare tehnicilor de bază:  Puncția arterială  Puncția pericardică  Puncția rahidiană  Puncția osoasă ( efect de medicament )  Clismă  Sondaj  Gastric  Vezical Calea de adminstrare este aleasă întotdeauna de medic iar asistentul medical o va respecta cu strictețe. 4. Testarea pacientului la substanța medicamentoasă  I.D.: 0,1 ml diluție + test martor la brațul opus; se așteaptă 10-15 minute  În sacul conjugal: o picătură ( diluție ); se așteaptă 10-15 minute  Sublingual: un sfert din comprinat, tabletă, se lasă să se dizolve; se așteaptă 10-15 minute !!!! Dacă apar reacții locale ( eriterm, edem, pruri, lăcrimare, hipersalivație ) atunci pacientul prezintă sensibilitatea la substanța testată, iar medicamentul NU SE ADMINISTREAZĂ. !!!! Înainte de testare: interviu cu pacientul ( informații despre eventuale alergii, tratament cu medicamentul respectiv ‟ați mai luat algocalmin?‟ ); se recitește prospectul medicamentului.

REGULI DE ADMINISTRARE A MEDICAMENTELOR 1. Respectarea medicamentului prescris ( pag. 73 ). 2. Identificarea medicamentului prescris ( formă, culoare, aspect, miros, consistență ). 3. Verificarea calității medicamentului:  Integritate  Culoare  Sedimentare  Tulburare  Opalescență 4. Respectă calea de administrare prescrisă de medic. 5. Respectă orarul și ritmul de administrare al medicamentelor pentru a se menține concentrația constantă în sânge ( luând în considerare timpul de eliminare al medicamentelor în funcție de calea de administrare ). 6. Respectă doza de medicament: doza unică și doza pe 24 h ( pag. 71 ). 7. Respectă somnul fiziologic al pacientului. 8. Evită incompatibilitatea medicamentoasă ( asociate în aceeași seringă, sau în același pahar ). ( pag. 97 ) 9. Servește pacientul cu doza unică de medicamente pentru administrarea orală. 10. Respectarea succesiunii în administrarea medicamentelor: 4

Administarea medicamentelor

11. 12. 13. 14.

PanoiuAndrada- Emilia

o Cale orală ( solide apoi lichide ) o Parenterală ( I.D., S.C., I.M., I.V. ) apoi se administrează ovulele și la sfârșit supozitoarele. Informarea pacientului asupra medicamentelor prescrise privind efectul urmărit (± efecte secundare ). Anunțarea imediată a medicului privind eventualele greșeli în administrare ( legate de doze, de calea de administrare, de tehnică ). Administrează imediat soluțiile injectabile asiprate din fiole sau flacoane. Respectă măsurile de asepsie, de igienă pentru prevenirea infecțiilor intraspitalicești / nozocomiale. ( cartea neagră – Asepsia )

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE DIGESTIVĂ Calea digestivă are 3 moduri de administrare: 1. Administrarea medicamentelor pe cale orală = peros 2. Administrarea medicamentelor pe cale sublinguală ( bucală ) 3. Administrarea medicamentelor pe cale rectală 1. Administrarea medicamentelor pe cale orală = constă în introducerea medicamentelor prin cavitatea bucală ( medicamente cu absorbție digestivă ).   Scop: o

Este o cale naturală Medicamentele se absorb la nivelul mucoasei bucale, gastrice, intestin subțire și gros.

Obține efecte locale sau generale ( cicatricare, protecție, supliment de fermenți respectiv dezinfectante, antibiotice, vazo-dilatatoare, sedative ). Contraindicații: o Boli psihice o Inconștiență / comă o Vărsături o Refuz de ingerare o În cazul în care se dorește ocolirea sistemului portal ( vena portă ) Forme de prezentare:  Lichide  Solide Lichide:  Soluții  Infuzii  Cocturi  Tincturi  Extracte  Emulsii  Mixturi  Uleiuri Solide:  Pulberi  Prafuri  Tablete  Comprimate  Drajeuri  Cașete  Capsule  Granule 5

Administarea medicamentelor

PanoiuAndrada- Emilia

 Mucilagii Materiale necesare:  Lingură  Linguriță  Pipetă  Pahar gradat sau ceașcă  Apă, ceai ( lapte ) Pregătirea pacientului:  Psihică – i se explică necesitatea tehnici; se solicită colaborarea  Fizică – se asigură o poziție comodă de regulă șezând sau decubit dorsal cu capul ușor ridicat și întors lateral Etape de execuție: o Spălare pe mâini cu apă și săpun ± dezinfecție cu alcool. a. Lichide se măsoară cu doza unică ( pahar, ceașcă, linguriță, lingură, picături )  Lichidele vor fi ingerate ca atare, apoi se oferă pacientului apă sau ceai !!!! Tincturile se pot administra pe zahăr, mixturile se agită înainte de administrare, soluțiile acide și funginoase se administrează prin tub de sucțiune. b. Solide: tablete, drajeuri se înghit ca atare  Pulberi divizate în cașete sau capsule cerate: se înmoaie înainte cașeta în apă și se așează pe limba pacientului solicitându-i s-o înghită.  Pulberile nedivizate se dozează cu lingurița sau cu vârful de cuțit, unele se dizolvă în apă, ceai și se administrează sub formă de soluții ( purgatinele saline ). Îngrijirea ulterioară a pacientului:  Supraveghere ( uneori este necesară verificarea cavității bucale ) poziție comodă Reorganizarea locului de muncă: o Dezinfectarea materialelor utilizate o Colectarea ambalajelor ( sac negru ) !!!! Cantități utilizate:  Un pahar lichior = 15 gr ulei  Un pahar vin = 100 ml apă  Un pahar apă = 200 ml soluție apoasă  O cană de ceai = 250 ml  O linguriță = 5 ml soluție apoasă = 4,5 ml ulei = 6,5 ml sirop  O linguriță de supă = 3 lingurițe = 15 ml soluție apoasă = 12,5 gr ulei = 20 ml sirop  20 picături = 1 ml soluție apoasă  40 picături = 1 gr soluție uleioasă  60 picături = 1 gr soluție alcoolică  O linguriță rasă de pulbere = 1,5 – 2,5 gr  O linguriță cu vârf = aproximativ 5 gr  Un vârf de cuțit = 0,5 maxim 1 gr Gust neplăcut poate fi mascat prin diluare cu ceai, sirop. La pacienți inconștienți care au sondă gastrică sau duodenală și la cei cu tulburări de glutiție se introduc medicamente diluate prin sondă. De evitat:  Manipularea medicamentelor direct cu mâna  Administrarea pulberilor împreună cu cărbune medicinal  Administrarea tabletelor, drajeurilor la copii sub 2 ani  Utilizarea acelorași recipiente sau tacâmuri la mai mulți pacienți

6

Administarea medicamentelor

PanoiuAndrada- Emilia

2. Administrarea pe cale sublinguală = introducerea medicamentelor în cavitatea bucală cu scopul absorbției acestora la nivelul mucoasei bucale. Materiale necesare: o Madicamente o ± tăviță renală o Pregătirea pacientului o Informare + poziție șezând sau decubit dorsal cu capul întors lateral Etapele:  *  Dozarea medicamentelor la nevoie  Introducerea medicamentelor sub limbă sau între mucoasa obrazului și arcada dentară sau pe limbă ( dezinfectante oro faringiene )  Solicitarea pacientului să nu înghită preparatul solid ci să aștepte topirea lui directă și să nu sfărâme Ex: nitroglicerina sublingual, strepsils pe suprafața limbii și dicarbocalm între obraji și arcada sau pe limbă. Îngrijirea ulterioară a pacientului:  Nu ingeră nimic 30 minute → 2 ore Reorganizarea locului de muncă: ( vezi punctul 1 ) 3. Administrarea medicamentelor pe cale rectală = una din căile digestive ce constă în introducerea medicamentelor prin anus în rect ( absorbția la nivel muco-rectale ). Scopul: o Terapeutic: local efect purgativ ( supozitoare cu glicerină ), calmant sau de atenuare a procesului inflamatorii locale sau a peristaltismului intestinal. o Efecte generale: supozitoare cu digitală, clismă cu clora hidratant Materiale necesare:  Supozitoarele sau materiale pentru clismă ( evacuatoare și medicamentoasă → 2 bazinete, 2 canule rectale )  Mănuși de cauciuc  Vaselină  Tăviță renală  Soluție de administrare ( în cazul clismelor ) Pregătirea pacientului:  Psihică – informare, solicitarea pentru colectare ( evitarea reflexului de defecație prin relaxarea musculaturii abdominare – respirații profunde ).  Fizică – clisma evacuatoare în cazul în care pacientul nu a avut scaune, introducerea tubului de gaze pentru supozitoare cu efect general, poziție decubit lateral cu membrele inferioare fegclante. Etapele:  * + mănuși de cauciuc a. Supozitoarele se despachetează din ambalaj, se ung cu vaselină ( sau se mențin câteva secunde la căldură ), se depărtează fesele, se evidențiază orificiul anal, se introduce supozitorul și se împinge cu indexul până trece de sfincterul anal intern. b. Clisma  Se pot administra medicamente prin microclismă ( 10-15 ml de ser cu care se dizolvă substanța, foarte rar 100-200 ml ) sau clisme picătură cu picătură ( 1 până la 2 litri de soluție în 24 h ) temperatura lichidului va fi menținută constant (39 – 42oC ) pentru a evita defecația în cazul răcirii soluției. * Îngrijirea după tehnică: o Solicitarea pacientului să mențină supozitorul 10-15 min după clismă Reorganizarea locului de muncă:  Curățarea 7

Administarea medicamentelor    

PanoiuAndrada- Emilia

Spălarea Dezinfectarea obiectivelor folosite Colectarea deșeurilor *

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE RESPIRATORIE A. INHALAȚIA = constă în administrarea medicamentelor sub formă de vapori pe suprafața mucoasei respiratorii. Indicații: o Rinite rinofaringiene o Bronșite o Asmbronșic Pregătirea materialelor:  Inhalator  Prosop  Vaselină  Cort  Apă clocotită  Substanță medicamentoasă ( esențe aromate, substanțe septice sau alcaide ) Pregătirea pacientului:  Psihică: informare, explicare ( inspiră pe gură, expiră pe nas ), colaborare în timpul tehnicii  Fizică  Poziția șezând  Prosop sub bărbie în jurul gâtului Pacientul îți suflă nasul și se ung tegumentele peri-oro-nazale cu vaselină. Tehnica: o Verificarea ferestrelor ( închise ) o Fixează inhalatorul:apaclocotită 1-2 L + o linguriță de inhalant o Pacientulestepregătitînfațapâlnieiinhalatorieși se acoperă cu cortsau cu pelerina o Se menține o distanță de 30-80 cm față de pâlnieși se solicităsă inspire pegurășisă expire penas o Supraveghereaîntimpultehnicii ( dureazăîntre 5-20 min ) Îngrijirea după tehnică:  Se șterge fața pacientului cu un prosop moale  Este ferit de curenți de aer și rămâne în încăpere 30 min Reorganizarea locului de muncă:  Ambalajele → san negru  Inhalatorul se curăță, spală, dezinfectează  Prosopul, cortul → spălătorie !!!! Înainte de reutilizare inhalatorul se sterilizează Primi vapori nu se vor inspira ( sunt prea fierbinți → leziuni ) B. OXIGENO-TERAPIA = administrarea oxigenului Scop: o Aport de oxigen pentru combaterea hipoxiei cauzată de scăderea oxigenului alveolar, diminuarea hemoglobinei, tulburări în sistemul circulator Surse de oxigen: o Stația centrală de oxigen o Microstație o Butelie de oxigen Metode de administrare a O2: a. Prin sonda nazală  Cea mai utilizată metodă 8

Administarea medicamentelor

PanoiuAndrada- Emilia

 Permite administrarea O2 în concentrație de 25-45%  Contraindicată la pacienții cu leziuni ale mucoasei nazale  Se utilizează pe perioade mai lungi b. Prin mască ( masca poate fi sau nu fără reinhalarea aerului expirat )  Permite administrarea O2 în contracție de 40-60% Dezavantaje:  Incomodă din cauza sistemului de prindere și etanșeizare  Accentuează anxietatea ( în special la copii )  Poate determina leziuni la nivelul feței Contraindicații:  La pacienți cu arsuri la nivelul feței c. Ochelarii pentru oxigen  Prevederea cu 2 sonde care se introduc în ambele nări  Se utilizează la copii și pacienți agitați  Sunt mai bine tolerați de pacienți d. Corpul de O2  Frecvent utilizat la copii  Concentrația O2 poate depăși 50%  O2 nu va fi umidificat ci trecut prin instalații de răcire ( poate fi montate și în interiorul cortului )  Copii vor fi supravegheați permanent pentru a nu dizloca cortul Dezavantaje:  Atmosfera de sub cort se încălzește și se supra încarcă cu vapori din cauza inspirului și expirului pacientului. Materiale necesare administrării: o Sursa de O2 o Umidificator ( barbotor = recipient pentru berbotarea O 2 conține apă sterilă → după uni autori 2/3 apă, 1/3 alcool ) o Material adeziv ( leucoplast ) pentru fixarea sondei Pregătirea pacientului:  Psihică: informare  Fizică: poziție semișezând Tehnica: o Se ansamblează echipamentul o * + dezobstruarea căilor respiratorii o Măsurarea lungimii sondei de la tragus până la orificiul nazal a. Se umezește sonda cu apă sterilă și se introduce în nară apoi se fixează cu leucoplast ( pe obraz sau pe piramida nazală ). b. În cazul măștii → masca se va așeza acoperind nasul și gura pacientului și se va așeza cu o curea pe circumferința nasului. c. Ochelarii se fixează cu grijă în nări și după pavilioanele urechilor. d. Poziția decubit dorsal  Fixarea debitului de administrare se va face conform prescripției ( 1-2 L/min, 4-6 L/min, 16 L / min).  Se apreciază răspunsul terapeutic prin observarea culorii tegumentelor, măsurarea respirației și a pulsului. !!!! Pacientul este supravegheat în timpul tehnicii inclusiv echipamentul de administrare. Sonda se va mobiliza periodic și se va altera în următoarea zi pe cealaltă nară. Instrumente, accidente:  Răsturnarea recipientului pentru barbotarea O2 rezultă asfixie prin aspirarea lichidului  Utilizarea prelungită a O2 ( în contracții și presiuni mari ) determină:  Iritații locale  Congestie  Edem alveolar 9

Administarea medicamentelor

PanoiuAndrada- Emilia

 Hemoragie intra-alveolară Pătrunderea gazului în esofag → dispensia abdominală. !!!! Respectarea măsurilor de precauție ( butelii, etc ), supravegherea manometrului de presiune în timpol tehnicii. Calea respiratorie este utilizată pentru dezinfecția și decongestionarea mucoasei căilor respiratorii ( A ) și pentru îmbogățirea aerului inspirat pentru combaterea hipoxiei ( B ) de asemeni se mai utilizează pentru fluidificarea sputei și a expectorației. Pe lângă A și B se mai pot administra medicamente prin injecție intra-traheală ( de către medic ).

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE SUPRAFAȚATEGUMENTELOR ȘI MUCOASELOR DEFINIȚIE = constă în aplicarea unor medicamente lichide sau solide ( paste, mixturi ) pe suprafața tegumentelor și mucoaselor prin diferite tehnici de aplicare cu scop de dezinfecție locală, de congestionat calmant și alte efecte locale inclusiv efecte generale ( aniinflamatoare ), unguente ( unguente antireumatice ). 1. Administratrea medicamentelor pe suprafața tegumentelor Forma de prezentare a medicamentelor:  Lichide:  Soluții  Mixturi  Băi medicinale  Comprese medicamentoase Se aplică prin badijonare cu un tampon montat pe port tampon.  Solide:  Unguente  Paste  Săpunuri medicinale  Creioane caustice Pregătirea administrării:  Materiale – pentru protecția patului:  Mușama / aleză  Tăviță renală  Prosop  Instrumentar:  Pense port-tampon  Spatule  Materiale sterile:  Comprese  Tampon  Mănuși  Medicamente – cele menționate mai sus ± pudriere cu capac perforat Pregătirea pacientului:  Psihică: informare ( efectul medicamentului ), explicarea tehnicii  Fizică: poziție adecvată zonei interesate Tehnica:  * + alegerea materialelor și instrumentelor în funcție de forma de prezentare a medicamentelor a. BADIJONAREA = întinderea unei soluții medicamentoase cu ajutorul unui tampon montat pe port tampon ( tinctură de iod, violet de gențiana ). b. COMPRESA MEDICAMENTOASĂ = îmbibarea unei soluții medicamentoase într-un strat textil mai gros care apoi se aplică pe tegumente bolnave. 10

Administarea medicamentelor

PanoiuAndrada- Emilia

Are acțiune decongestionată, sicativă ( medicamente care absoarbe serozitatea din plagă ), dezinfecție, antipruriginoasă, antiinflamatoare ( ex: soluția bruow ). c. PUDRAJUL = reprezintă presărarea medicamentelor sub formă de pudră pe tegumente cu ajutorul tamponului sau a cutiilor cu capac perforat. Aplicarea pudrelor are ca scop combaterea pruritului absoarbe grăsimile, uscarea și răcorirea pielii ( pudra de talc, oxid de zinc ). Apilcarea medicamentelor în funcție de forma de prezentare: o Unguentele și pastele se aplică cu ajutorul spatulelor, într-un strat subțire.  Unguentele sunt preparate din substanța medicamentoasă înglobată în vaselină.  Pastele sunt substanțe medicamentoase care conține grăsimi și pudre.  Se aplică prin badijonări. o Emplasture medicamentoase = substanțe medicamentoase înglobate pe o pânză care are marginile marcate cu adeziv pentru a putea adera la piele. o Mixturile se întind cu ajutorul tamponului montat pe port tampon sau cu mâna îmbrăcată în mănușă ( în funcție de suprafața pielii )  După aplicare se lasă să se usuce ( lenjeria fiind protejată cu mușama aleză ). o Săpunurile medicinale utilizate atât pentru dezinfecție ( spălarea ) cât și pentru efectuarea terapiei ( ex: săpun antibacterian, neutru, săpun cu gurdon )  Este lăsat să se usuce și îndepărtat după 1-2 zile o Creioanele caustice – substanța medicamentoasă ( nitrat de argint, sulfat de cupru ) este fixată cu tub protector  Au acțiune de distrugere a țesutului glandular sau acțiune de epitelizare a suprafețelor ulcerate. o Băile medicinale utilizate pentru efect calmant, decongestiv, dezinfecție, antipruriginos  Pot fi parțiale sau totale  Se pot pregăti băi cu substanțe medicamentoase, dezinfecții, infuzii din plante  Baia ( apa + soluție ) se va pregăti la temperaturi de 37 oC o Îngrijirea ulterioară se acoperă tegumentele badijonat, pudrat din comprese mari de tifon sau după uscarea regiunii pecientului se vor îmbrăca cu lenjerie uscată. Se supraveghează efectul local și eventuale reacții adverse ( prurit, reacție alergică ). În cazul compreselor medicamentoase: acoperire cu trat de tifon curat + fixare ( fașă, leucoplast ) și schimbare periodică în funcție de prescripție. !!!!  Compresele vor fi stoarse pentru a evita macerarea pielii  Mixturile se agită înainte de aplicare  Tampoanele se îmbibă prin turnare a soluților ( deasupra tăviței renale ) și nu prin introducerea lor în recipientul cu soluție De evitat:  Păstrarea unguentului la temperaturi ridicate  Folosirea aceluiași tampon și pentru mai multe regiuni afectate Reorganizarea locului de muncă: 2. Administrarea medicamentelor pe suprafața mucoaselor Pe mucoasa: o Nazală o Conjunctivală o Bucală în conductul auditiv extern, vaginală ( rectală – vezi calea digestivă ) Scop:  Dezinfecție  Decongestionare Forme de prezentare: 11

Administarea medicamentelor 

PanoiuAndrada- Emilia

Soluții ( aplicate prin instilație sau badijonare ), unguente ( aplicate cu baghete prin badijonare sau aplicate direct cu mâna înăbușită ), pulberi ( prin pudrare ).

a. INSTILAȚIE = tehnica de administrare a soluției medicamentoase pe mucoasa sau pe suprafața unui organ cavitar, nas, ureghe, ochi, vezică urinară. Instilația nazală oculară și în conductul auditiv extern sunt executate de asistentul medical. Materiale necesare: o Pipete o Tampoane o Comprese sterile o Materiale de protecție ( prosop ) o Soluția medicamentoasă o Tăvița renală Pregătirea pacientului:  Psihică – informare și expicare + solicitare pentru colaborarea în timpul și după tehnică  Fizică – se alege poziția decubit dorsal sau șezând cu capul în hiperextensie pentru instilația nezală și oculară.  Decubit lateral pe partea sănătoasă pentru decubit auditiv extern. Tehnica: Evacuarea excrețiilor din cavitate ( solicitarea pacientului să-și sufle nasul )  Se curăță cu un tampon sau se șterg cu ajutorul unei comprese din tifon  Se aspiră soluția în pipetă ( sau se utilizează sticla picurătoare ) Se evită cavitatea:  Conjunctivală – se tracționează în jos pleoapa inferioară cu policele mâinii stângi  Nazală – prin ridicarea vârfului nasului cu policele mâinii stângi  Conductul auditiv extern – tracționând în sus și în jos Se instilează numărul de picături recomandate de medic Se șterge excesul de soluție cu o compresă sterilă Îngrijirea după tehnică: o Aplicarea unui tampon absorbant → pentru conductul auditiv extern o Menținerea poziției 30-40 sec → penru instilația nazală ( pentru ca soluția să ajungă în faringe ) Reorganizarea locului de muncă:  Instrumentele reutilizate se curăță, se dezinfectează → reutilizare; cele de unică folosință se colectează conform tehnicii !!!! De știut  Soluția pentru instilația auriculară se încălzește în baie cu apă până la 37 oC  După instilația nazală pacientul este ferit de curență de aer rece ( evitarea strănutului )  Pentru mucoasa conjunctivală se vor folosi numai soluțiizotome ( pacientul este rugat să-și miște globul ocular ) De evitat:  Aspirarea soluției în fosa nazală deoarece poate pătrunde în laringe spasme sau tuse. b. ADMINISTRAREA UNGUENTELOR În fundul de sac conjunctival, pe marginea pleoapelor în vestibulul nazal, în conductul auditiv extern. Pregătirea materialelor: o Baghetă de sticlă acoperită cu un tampon de vată sau tampon montat pe un sticlet butonat; comprese sterile Pregătirea pacientului: ( la fel ca la punctul a) ) Tehnica: o Pentru sacul conjunctival: cu baghete de sticlă acoperită cu tampon o Pentru fosa nazală: cu tampon montat pe stiletul butonat ( sau port tampon pentru exudatul nazal ) o Se mai poate aplica cu ajutorul prelungirii tubului în care se găsește ( prin apăsarea tubului pe partea plină a acestuia ) 12

Administarea medicamentelor

PanoiuAndrada- Emilia

Îngrijirea după tehnică:  Se solicită pacientului mișcarea globului ocular sau închiderea narinei cu aplicarea capului ușor înainte și aspirarea treptată a medicamentelor !!!! De știut:  Depășirea limitei de vizibilitate în conductul auditiv extern c.

ADMINISTRAREA PULBERILOR  Cu ajutorul unor tampoane fixate pe port tampon sau pe baghetă de sticlă  Pacientul est epregătit ca pentru intilație  După aplicare se solicită pacientului să miște globul ocular pentru a antrena pudra pe toată suprafața lui

d. BADIJONAREA MUCOASELOR NAZALE Pregătirea materialelor:  Pentru protecția lenjeriei pacientului  Trusă cu pense hemostatice, spatulă linguală, casolete cu tampon și comprese, mănuși ( toate sterile )  Tăviță renală  Soluție medicamentoasă Pregătirea pacientului:  Psihică: informarea asupra necesități tehnici  Fizică: poziția șezând cu capul în hiperextensie Lenjeria se protejează cu un prosop în jurul gâtului. Tehnica:  * + examinarea cavității bucale cu spatula linguală  Fața dorsală a limbi, palatul dur, vălul palatin, pirierii anteriori, mucoasa obrajilor, arcadele dentare, fața internă a buzelor, lojile amigdaliene, pilieri posteriori, amigdalele, peretele posterior al faringelui. Tamponul se îmbibă cu soluție medicamentoasă și se badijonează suprafața care prezintă leziuni sau întreaga mucoasă bucală în aceeași ordine în care s-a făcut examinarea ( în mai multe tampoane ) Reorganizarea locului de muncă:  Strângerea deșeurilor conform tehnicii !!!! De reținut:  Soluția va fi la temperatura corpului  Tamponul se îmbibă la fel ca la a) De evitat:  Folosirea aceluiași tampon pentru mai multe zone ale mucoasei bucale. e. APLICAREA TAMPOANELOR VAGINALE  Sub forma tampoanelor vaginale ovulele vaginale, unguente + soluții Pregătirea materialelor:  De protecția mesei de tratament ( ginecologice )  Mușama / aleză  Instrumentaj steril:  Valvule vaginale  Pensă lungă port-tampon  Mănuși chirurgicale  Tamponul  Ovulul Pregătirea pacientei:  Psihică: informare, explicarea necesității menținerii tamponului  Fizică: poziție ginecologică Tehnica: 13

Administarea medicamentelor

PanoiuAndrada- Emilia

 

* + mănuși Introducerea ovulelor cu pensa port-tampon ( îmbibată în soluție medicamentoasă ) se introduce tamponul până în fundul de sac posterior al vaginului ( lăsând să atârne capetele de tifon )  Se îndepărtează valvele  ± tampon protector ( comprese sau de uz zilnic ) Îngrijirea după tehnică:  Transport la salon  Poziție comodă  Extragerea tamponului la interval stabilit de medic Reorganizarea locului de muncă:  Conform tehnicii se curăță se dezinfectează  Materialele se aruncă conform culorii respective !!!! De reținut → ovulele vaginale = preparate medicamentoase ovocide sau sferice, substanțele medicale fiind înglobate în diverse substanțe care se topesc la temperatura vaginală. → înainte de administrarea ovulelor se efectuează spălătura vaginală. → ovulul se introduce cu mâna înmânușată ( nu cu pensa ).

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE PER-CUTANATĂ Se execută prin 2 tehnici: 1. Fricționare – aplicarea substanțelor medicamentoase ( salicilat de metil, nicatelat de benzil, înglobate în lipoizi sub formă de unguente, uleiuri sau emulsii ).  Pe suprafața tegumentelor prin masaj cu scopul de a pătrunde substanța prin tegument ( efectul este local ). 2. Ionoforeza – adminstrarea medicamentelor ( care ionizează în soluții: iod, Mg, salcilat de Na ) cu ajutorul curentului galbanic care favorizează pătrunderea ionilor medicamentoși în organism. 1. Fricționarea Tehnica:  * + mănuși ( după spălarea tegumentelor dacă pacientul nu poate singur )  Aplicarea medicamentului pe tegument  Masarea ușoară în sens circular 20-25 min pe o suprafață d e20-30 cm până când unguentul a dispărut în aparență ( a pătruns prin tegument )  Suprafața fricționată se acoperă cu comprese mari de tifon sau cu cearșaf Îngrijirea după tehnică: o Peste cearșaf pacientul se învelește rămânând în poziție comodă și după 15 min se poate îmbrăca !!!! Evitarea conductului substanței cu ochii Pregătirea pacientului și a pacientei: o Se efectuează la fel ca la badijonaj 2. Ionoforeza Medicamente utilizate:  Substanțe care ionizează în soluții ( cele de mai sus + novocacină ) sau alcaloizi (histamină, stricmină, cocaină etc ) Pregătirea materialelor:  Aparat pentru ionoforeză ( galbanizare )  Generator de curent continuu cu electrozi curați  Substanță medicamentoasă Pregătirea pacientului:  Psihică: informare, explicare și colaborare 14

Administarea medicamentelor

PanoiuAndrada- Emilia



Fizică:  Sigurarea poziției după dezbrăcarea regiunii interesate ( de regulă poziție șezând)  Tehnica se execută în secția de fizico-terapie Tehnica:  * ( la fel ca la pct 1 )  Electrodul se acoperă cu compresă medicamentoasă îmbibată în soluție  Se aplică pe zonainteresată  Al 2-lea electrod i se oferă pacientului în mână pentru închiderea circuitului  Intensitatea curentului este 20-100 milia în funcție de suprafața interesată ( 10-15 miliamperi / 100 cm 2 )  Se supraveghează pacientul 10-30-60 minute  Se îndepărtează electrozi Îngrijirea după tehnică:  Îmbăcarea pacientului  Transport la salon  Poziție comodă  Supravegherea stării generale

ADMINISTRAREA PARENTERALĂ Constă în administrarea medicamentelor pe cale injectabilă ( ocolind tubul digestiv ). Calea injectabilă constă în înțeparea ( puncționarea ) tegumentelor cu ajutorul unui ac (adecvat căii de administrare ) și a unei seringi în care a fost aspirată substanța medicamentoasă. Avantaje:  Dozare precisă  Efect rapid ( I.V., I.M., I.D. )  Posibilitatea de administrare la pcienți inconștienți cu vărsături sau HDS Scop: o Explorator – testarea sensibilității organismului la diferite substanțe o Terapeutic – administrarea substanțelor medicamentoase Loc de elecție - țesuturile ( zonele ) în care se introduc medcamentele Ex:  I.D. – intra dermic  S.C. – sub cutanat  I.M. – intra muscular  I.V. – intra venos  I.A. – intra arteriar  I.C. – intra cardiac ( în intervenții de urgență ) Intra osoasă – calea de administrare ( tipul de injecție ) este recomandată de medic în funcție de scopul injecției, rapiditate, efect urmărit și compatibilitatea țesuturilor cu substanță injectabilă. PREGĂTIREA INJECȚIEI: Pregătirea materialelor:  Seringi sterile ( capacitate în funcție de cantitatea de soluție administrată )  Pentru injecția I.D. se utilizează seringi speciale pentru insulino terapie sau seringi de 1-2 ml3 cu diviziuni ( o diviziune corespunde cu 4 unități de insulină )  Pentru I.V. seringa cu amboul situat excentric  Acele se găsesc împreună cu seringa în același ambalaj sau separate  Ace cu diametre mai mare → aspirarea → dizolvarea soluției  Medicamente prescrise ( sub formă de soluție ) în flacoane sau flacoane sau în seringă gata preumplută  Sau sub formă de pudre sau produse liofilizate în fiole sau flacoane cu dop de cauciuc însoțit sau nu de solvent

15

Administarea medicamentelor

PanoiuAndrada- Emilia

Tampoane sterile din vată sau tifon, soluție dezinfectantă ( alcool 70o ), ± pile pentru fiole, spirtieră, tăviță renală, garou, perniță, mușama/aleză ( pentru injecții I.V. ) Pregătirea pacientului:  Psihică: informare, explicarea necesității, obținerea acordului  Fizică: poziție confortabilă în funcție de tipul de injecție Încărcarea seringii:  *  Verificarea seringii acelor, fiolelor, flacoanelor  Îndepărtarea ambalajului, adaptarea acului la seringă 

a. Aspirarea în seringă  Dezinfectarea gâtului fiolei prin flambare ( spirtieră ) sau prin ștergerea cu un tampon îmbibat în alcool ( la fel și pila )  Se deschide fiola, se flambează gura fiolei, se introduce acul atașat la seringă în fiolă și se aspiră având grijă ca bijoul acului să fie în permanență în soluție ( fiola se rodocă progresiv pentru a favoriza aspirarea )  Se îndepărtează aerul din seringă până la apariția primei picături de soluție prin ac, se schimbă acul b. Dizolvarea pulberilor  Se aspiră solventul în seringă  Se îndepărtează căpăcelul metalic al flaconului, se dezinfectează dopul de cauciuc  Se pătrunde cu acul prin dop în flacon dizolvând pulberea  Se scoate acul din flacon, se agită până la dizolvare  Se aspiră soluția din flacon astfel:  Seringa se încarcă cu o cantitate de aer egală cu cantitatea de soluție ce urmează a fi aspirată  Se introduce acul prin dop trecând cu bizoul de nivelul dopului și se introduce aerul  Se retrage pistonul, soluția intrând în seringă în urma presiunii din flacon  Se schimbă acul !!!! De reținut:  Nu se folosesc fiole sau flacoane neetichetate sau cu inscripție ștearsă.  Nu se folosesc fiolele în care au căzut cioburi în interior. !!!!  Fiolele deschise se administrează imediat.  Substanțele precipitate se vor agita înainte se aspirare în seringă ( moldalmin, efitard ).  Substanțele uleioase se vor încălzi ușor ( în pumn sau în apă caldă ) pentru a putea fi aspirate mai ușor. De evitat: o Alterarea conținutului fiolei în timpul flambării.

INJECȚIA INTRA-DERMICĂ Loc de elecție:  Fața anterioră a antebrațului  Fața externă a brațului și a coapsei Poziția pacientului – decubit dorsal cu antebrațul în extensie ( semi șezând sau șezând). Tehnica:  * și dezinfectarea locului de elecție  Întinde și imobilizează tegumentele antebrațului cu policele și indexul mâinii stângi  Seringa se introduce în ac cu bizoulîndeptat în grosimea dermului  Se injectează lent soluția, observând apariția unei papule cu spectul unei ‟coji de portocele‟  Se retrage brusc acul, nu se tamponează locul injecției Reorganizarea locului de muncă 16

Administarea medicamentelor

PanoiuAndrada- Emilia

Îngrijirea după tehnică: o Pacientul este informat să nu se spele pe locul de elecție și să nu comprime Incidente:  Revărsarea soluției pe suprafața pielii din cauza pătrunderii incomplete a bijoului acului  Lipsa aspectului caracteristic al papulei din cauza pătrunderii soluției sub derm ( în hipo-derm )  Lipotimie ( leșină ) sau stare de șoc din cauza substanței injectate  Necroza țesutului în jurul injecției !!!! De reținut  În cazul testărilor ( la anestezie, antibiotice ) se citește reacția la intervalul stabilit: 48 și 72 h la IDR la tuberculină ( nu se dezinfectează cu alcool sau se lasă să se evapore alcoolul de pe tegument ); 15 minute la anestezie sau 1015 minute la diluție cu antibiotic  Injecția I.D. se poate efectua și în scop anestezic ( terapeutic ) în orice zonă a corpului  Se vor pregăti: adrenalină, efedrină, HHC când se fac testări la diverși alergeni De evitat:  Utilizarea alcoolului la IDR la tuberculină

INJECȚIA SUBCUTANATĂ Loc de elecție:  Fața externă a antebrațului  Fața supero externă a coapsei  Regiunea supra și subspinoasă a omoplatului  Regiunea deltoidiană  Regiunea subclaviculară  Flancurile peretelui abdominal Tehnica:  * dezinfectarea locului  Poziția de regulă șezând pentru fața externă a brațului sau regiunea deltoidiană cu brațul sprijinit pe șold  Seringa se prinde ca pe un creion și cu cealaltă mână se face un pliu cutanat de elcție, se pătrunde cu acul la baza pliului longitudinal 1-2 cm, se aspiră ( retrăgând pistonu ) pentru a verifica eventuala pătrundere într-un vas de sânge ( caz în care se schimbă locul de elecție )  Se injectează lent soluția și se retrage brusc acul  Se dezinfectează locul injectat masând ușor pentru a favoriza absorbția medicamentului. Incidente accidente: 1. Durerea ( cauzată de lezarea unei terminațiuni nervoase ) 2. Ruperea acului 3. Hematom prin lezarea unui vas mai mare Intervenții: 1. Se retrage puțin acul 2. Se extrage fragmentul de ac 3. Se previne prin verificarea poziției acului în tegument prin aspirare !!!! De reținut:  Alterarea locului de elecție pentru a favoriza absorbția substanței administrate și a preveni apariția nodulilor subcutanați = LIPODISTROFIE De evitat:  Injectarea în regiuni infectate ( afecțiuni dermatologice )

INJECȚIA INTRA-MUSCULARĂ Loc de elecție:  Cadran supero-extern-fesier  Fața externă a coapsei în treimea mijlocie 17

Administarea medicamentelor

PanoiuAndrada- Emilia

 Fața externă a brațului în mușchiul deltoid Pregătirea materialelor:  Sterile, seringi ( 20 ml ), ace ( inclusiv pentru dizolvant ), tampon, alcool  Tăvița renală  Medicamentul de adminstrare Pregătirea pacientului:  Psihică: se informează și se solicită acordul și colaborarea  Fizică: decubit ventral sau decubit lateral sau șezând la pacienții dispneici  Unii autori recomandă și poziția atostatism pentru pacienții dispneici  Se dezbracă regiunea !!!! Pacientul este informat și i se solicită să-și relaxeze musculatura Etape:  *  Dezinfectarea locului de elecție  Se întind tegumentele între police și index ( având grijă să nu desteriliza zona ) și cu cealaltă mână se înțeapă perpendicular tegumentul cu acul montat la seringă ( rapid și sigur )  Se aspiră și se injectează lent ( sau rapid → Moldalminefitard ), se extrage rapid acul și se masează zona 5 minute ( se solicită pancientului să maseze locul de elecție ) Îngrijirea după tehnică:  Poziție comodă si repaus 10-15 minute Reorganizarea locului de muncă: Incidente accidente:  Durere vie prin atingerea nervului sciatic sau a unei ramuri a acestuia Intervenții – retragerea acului și ef. injecției în altă zonă  Paralizie prin lezarea nervului sciatic Intervenții – se evită prin respectarea locului de elecție  Hematom prin lezarea unui vas Intervenții – evitarea zonei puternic vascularizate; aplicare de comprese și unguente cu heparină  Ruperea acului Intervenții – extragerea manuală sau chirurgicală  Supurația aseptică Intervenții – se previne prin folosirea unor ace suficient de lungi pentru a pătrunde în mușchi  Embolie ( uleioasă )  Prin injectarea accidentală într-un vas a soluției uleioase Intervenții – se previne prin verificarea poziției acului !!!!!!!!!!  Injecția se poate executa cu acul detașat la seringă, doar în cazul administrări soluției colorate ( roșii ) cum ar fi fierul polimaltozat.  Poziția acului se controlează prin detașarea seringii de la ac în cazul soluției colorate.  Infiltrațiile dureroase ale mușchilor se previn prin alterarea locului de elecție.

INJECȚIA INTRA-VENOASĂ Loc de elecție:  Plica cotului ( recapitulare puncția venoasă ) Pregătirea materialelor:  ( + tratament de administrare ) Tehnica:  *  Se respectă etapele puncției venoase până la aspirarea sângelui în seringă apoi se introduc lent medicamentele  Acul se introduce I.V. cu bizoul în sus 18

Administarea medicamentelor

PanoiuAndrada- Emilia

 Se verifică periodic dacă acul este în venă  Se retrage acul rapid și se compresează locul cu un tampon cu un alcool ( 5-10 minute ) Îngrijirea după tehnică:  Se supraveghează starea generală ( eventualele reacții adverse ) Reorganizarea locului de muncă:  Conform tehnicii Incidente accidente: 1. Injectarea soluției în țesut perivenos = injectarea para-venoasă ( apare durerea locală și tumefiere ) → se încearcă orientarea acului în lumenul venei sau se schimbă locul de elecție. 2. Flebalgie cauzată de injectarea rapidă sau de subsatnțe iritante ( Miofilin ) → injectarea lentă. 3. Valuri de căldură, senzație de uscăciune în faringe ( tot la preparatele din Ca apare ) → injectare lentă. 4. Hematom prin peforarea venei → se întrerupe injectarea și se schimbă locul de elecție. 5. Amețeli, lipotimie, colax → se întrerupe injectarea și se anunță medicul. !!!! De reținut:  Supravegherea pacientului în timpul administrări ( facies, respirație ).  Nu se vor repeta injecțiile în aceeați venă la intervale scurte; în caz de necesitate ( o venă accesibilă și mai multe injecții ) puncțiile se vor face întotdeauna mai central decât cea anterioară.  În cazul injectării para venoase cu soluție hipertone ( Ca, Miofilin ) se va evita necrozarea țesuturilor De evitat:  Pătrunderea în venă după formarea hematomului deoarece acesta prin volumul său deplasează traiectul obișnuit al venei. Temă – un tabel în care să fie evidențiate următoarele Scop, sol. adm. Loc de elecție, incidente accidente Resorbția: o I.D. → foarte lentă o S.C. → începe la 5-10 minute de la administrare; durează în funcție de cantitatea administrată o I.M. → începe imediat după administrare; se termină în 3-5 minute; mai lentă pentru soluții uleioase o I.V. → instantanee

19

Administarea medicamentelor

PanoiuAndrada- Emilia

NORME DE ASEPSIE ȘI ANTISEPSIE ÎN ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR a. Dezinsecție:  Mijloace fizice  Mijloace chimice  Mijloace biologice b. Deparazitare  Mijloace mecanice  Mijloace chimice c.

Deratizarea  Măsuri profilactice  Măsuri de combatere

d. Dezinsecție:  Prepararea soluției dezinfectante  Curățarea  Dezinsecția e. Sterilizarea  Căldură uscată  Căldură umedă Controlul sterilizării: o Fizice o Chimice o Bacteriologice Asepsie ( metodă profilactică ) se realizează prin mijloace fizice ( spălare, căldură uscată sau umedă, radiații și unde sonice ). Chimice ( dezinfectante antiseptice ).  Antisepticele concretizează antisepsia ( metodă curativă ); antisepsia nu se poate realiza fără asepsie.

INCOMPATIBILITĂȚI MEDICAMENTOASE Întotdeauna înainte de administrare se verifică medicamentul, pacientul, etc. inclusiv posibilitatea de asociere a medicamentelor prescrise:  Există situații în care un medicament inactivează alt medicament și nu se asociază ( în cazul administrări parenterale se aspiră în seringi separate → locul de elecție diferită ). !!!! Nu se amestecă:  Ampicilina sodică ( cu vitamine sau alte medicamente care precipită )  Diazepam ( cu vitamine sau alte medicamente care precipită )  Sângele ( cu nici un medicament ) !!!! Nu se amestecă în flacoane ( aceeași seringă ): dezlanozin, digoxină, vitamina K3. !!!! Nu se administrează împreună:  Anikcină cu alt antibiotic  Adrenostazin cu vitamina C  Bicarbonat de sodiu cu Ca clorat sau gluconat  Papaverină cu aminofilin  Penicilină cu clorpromazin sau heparină sau tetraciclină  Ampicilină cu vitamine ( pag. 97 ). Particularități:  Acetil cisteina necesită pentru administrarea nebulizatoare de sticlă ( atenție la asepsie )  Cimetidină se administrează în bolus 20 ml ser ( I.V. lent ) 20

Administarea medicamentelor 

PanoiuAndrada- Emilia

Dopamină se diluează cu ser sau glucoză 5%

EVOLUȚIA PACIENTULUI DUPĂ ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR 1. Efecte terapeutice observabile: o Facies ( palid, hiperemic, pământiu, suferind ) o Puls ( tahi sau bradi cardie ) o Respirație ( dispnee, bradipnee, temperatură ) o Locuri de elecție ( edemațiat, hiperemie, ± hematom, indurat ) o Comportament ( comunicare, agitație, neliniște ) o Modificări ale problemelor biologice !!!! Antibioterapia necesită testarea I.D. ( evitarea apariției reacției anafilactice ); asepsie riguroasă. o Hormoni  Glucocorticoizi: la sfărșitul terapiei se administrează ACTH; regim desodat.  Hipofizari ( pag. 104 ) se administrează în doze crescătoare; pot produce anxietate, insomnie, euforie, epigastralgii, hiper TA, creștere în greutate, necesită regim desodat, hipoglucidic, hiperproteic suplimentat cu Ca și fosfor. o Anticoagulante: !!!! atenție la hemoragii ( pag. 112 ) o Citostatice: !!!! produce grețuri și vărsături o Hormoni sexuali produc edem, creștere în greutate, tulburări menstruale, hirsutism, tumefierea sânilor. o Hormoni pancreatici: insulina necesită dietă hipoglucidică provoacă hipodostrofii, edeme, creștere în greutate și altele 2. Reacții adverse ( pag. 75 ) Particularități: a. Administrarea medicamentelor și chimioterapicelor ANTIBIOTICELE = substanțe folosite pentru tratamentul antiinfecțios în scopul vindecării unor boli bacteriene. o Sunt provenite din metabolismul celulelor vii ( mucegaiuri, bacterii ) sau obținute prin sinteză CHIMIOTERAPICE = substanțe ce acționează asupra germenilor patogeni dintr-un organism infectat fără a fi toxice pentru organismul gazdă. o Antibioticele și chimioterapicele au efect bacteriostatic ( stopează multiplicarea germenilor: tetracic, cloranfenicol, sulfamide ), efect bactericid ( distruge germenii: Penicilina, Cefalosporine, Ripanpicină ), există antibiotice și chimioterapice cu efect antimicotic ( griseofulvina ). Forme de prezentare:  Tablete comprimate, drajeuri  Capsule operculate  Pulberi în flacoane ( suspensii pentru administrarea orală sau dizolvate pentru administrarea parenterală )  Fiole  Unguente Căi de administrare: 1. Orală ( contraindicată în vărsături ) 2. Rectală ( utilizată foarte rar din cauza reabsorbției reduse ) 3. Parenterală cea mai utilizată ( I.M., I.V )  Subcutanată: nu se utilizează deoarece substanța se reabsoarbe neregulat în țesutul subcutanat  Intra rahidiană: în cazuri grave ( meningite ) 4. Pulmonară se folosește rar ( aerosol la copii ) 5. Tegumentară trebuie evitată din cauza sensibilizării Avantaje, dezavantaje: ( pag. 99 )  Norme de utilizare a antibioticelor ( pag. 100 ) Rolul asistentului medical în administrarea antibioticelor:  Recoltează produse biologice, patologice ( identifică germeni și antibiograma )  Respectă regulile de administrare 21

Administarea medicamentelor 

PanoiuAndrada- Emilia

Previne reacții alergice anamneză corectă și la nevoie testarea I.V. ( diluții de 100-1000 gr/ml sau 0,001 gr/ml )

b. Administrarea hormonilor 1. Cortizonul ( pag. 101 ) indicat în asmbronșic, șoc anafilactic edem glotic. Formă de prezentare: o Predinson o Prednisolon o Superprednol  Soluții în fiole sau flacoane: Hidrocortizol acetat, Supercortizol, Hemisuccinat de Himocortizon.  Flacoane presurizate ( Beclome )  Unguente: Pivalat de FluoMetazonă Mod de administrare: (pag. 102 ) 2. Hormoni mineralo corticoizi: Dezoxicorticosteronul sau Aldosteronul (pag. 102 ) Rolul asistentului medical: o Informare asupra regimului desodat o Supravegherea alimentației provenite de la aparținători o Cunoașterea faptului că o cură se încheie cu administrarea de ACTH 3. Hormoni hipofizari

22