15887244-4-supervizare-intervizare

Ovidiu Gavrilovici, 2005

Introducere în SUPERVIZARE şi INTERVIZARE

Ce este şi ce nu este supervizarea • Există un set comun de deprinderi specifice oricăror procese de supervizare • Multe din dinamicile şi deprinderile folosite în supervizare sunt universale, similare celor folosite şi în alte roluri în cadrul organizaţiei • Există asemănări între dinamica supervizării şi alte relaţii de ajutor (dar NU este şi NU devine o relaţie terapeutică!) • Scopul supervizării (şi intervizării) este de a ajuta membrii participanţi în a-şi îndeplini sarcinile profesionale cu eficienţă, spre beneficiul maximal al clientului

Ce este şi ce nu este supervizarea • Presupune dezvoltarea sensibilităţii pentru a înţelege reacţiile participanţilor în noua relaţie • Supervizarea şi intervizarea au la bază realizarea unui contract între părţi, respectiv, între membrii unui grup de intervizare • Supervizarea are şi o funcţiune educaţională • Cea mai delicată arie a supervizării este aceea de a responsabiliza participantul sau participanţii prin feedback continuu şi evaluare • Pentru a reuşi în sarcinile de supervizare sunt necesare şi calităţi de leadership

Supervizare în grup • Roluri suplimentare ale supervizorului de grup: – Leaderhsip – Mediere • Diferenţa dintre Echipele multidisciplinare şi Supervizarea în grup poate fi înţeleasă, simplificat, ca fiind diferenţa dintre axarea pe client, pe axarea pe cel supervizat

Supervizarea ca suport pentru adaptarea la traume a clinicianului • Supervizorul şi membrii echipei de intervizare sunt sensibili la situaţii care pot accentua stresul colegilor clinicieni: – – – – –

Moartea unui client Moartea unui coleg Atacul fizic din partea unui client Anchete, inspecţii sau scandaluri de presă Diminuări ale activităţii, reorganizări

Shulman, L. (1994). Interactional supervision. Washington, DC: NASW Press.