071-criminalistica.pdf

MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA UNIVERSITATEA DE STUDII EUROPENE DIN MOLDOVA FACULTATEA DE DREPT CATEDRA ȘTIINȚE PENALE

CURRICULUM la disciplina „CRIMINALISTICA” (Ciclul I) AUTORI: Artur AIRAPETEAN dr. în drept, conf. univ. Alexandru MARIȚ, dr. în drept, conf. univ. Contact direct: 60/20 Curs teoretic: 30/10 Lecţii practice: 30/10 Lucru individual: 90/130 Forma de evaluare: examen Nr. de credite: 5 Aprobat la şedinţa Catedrei Științe penale din: 20.05.2013, proces-verbal Nr. 10 Examinat de Consiliul facultăţii de Drept USEM la 24.05.2013, proces-verbal Nr. 5 Aprobat la ședința Senatului USEM din: 01.07.2013, proces-verbal Nr. 9 CHIŞINĂU - 2013

I.

PRELIMINARII

Una dintre principalele direcţii a preocupărilor specialiştilor din domeniul penal este stabilit prin însăşi finalitatea legii penale şi anume: apărarea relaţiilor social – şi ordinii de drept împotriva faptelor social – periculoase, care dăunează acestor relaţii şi dispunînd de un anumit grad de pericol social, constituie infracţiune. Un rol important în procesul de adaptare a mijloacelor de apărare socială, în raport cu modificarea şi evoluţia relaţiilor sociale. Aplicarea legii penale reprezintă prin sine o activitate multidirecţională a organelor de drept, ce constă în soluţionarea numeroaselor probleme, principalele din care sunt: 1. aprecierea juridico-penală a faptei 2. aplicarea pedepsei 3. eliberarea de răspundere penală şi pedeapsă 4. aplicarea măsurilor de constrîngere cu caracter educativ faţă de minori 5. aplicarea măsurilor de constrăngere cu caracter medical. La începutul mileniului al treilea s-a observat că criminalitatea capătă noi forme, tot mai sofisticate, impertinente şi periculoase. Eforturile depuse de societate în vederea combaterii criminalităţii au dat anumite rezultate. La obţinerea acestor succese a contribuit şi ştiinţa judiciară - criminalistica, care se află permanent în căutarea celor mai eficiente mijloace şi metode pentru a face faţă fenomenului infracţional. Disciplina Criminalistica reprezintă o ştiinţă judiciară care studiază legităţile de formare a urmelor infracţionale şi elaborează metode şi mijloace destinate administrării probelor în justiţia penală, prin aceasta contribuind la descoperirea şi prevenirea infracţiunilor. La elaborarea metodelor, mijloacelor şi procedeelor noi de combatere a criminalităţii este valorificată experienţa acumulată de-a lungul anilor în prevenirea, descoperirea şi cercetarea infracţiunilor prin mijloace, metode şi procedee de activitate performante, puse la dispoziţie de ştiinţa şi tehnica modernă. Studierea acestei disciplini de către studenţii facultăţilor de drept asigură crearea unor aptitudini privind aplicarea metodelor şi mijloacelor tehnico-ştiinţifice criminalistice absolut necesare specialiştilor abilitaţi cu descoperirea faptelor infracţionale şi înfăptuirea justiţiei penale. De asemenea deprinderile create în urma studierii disciplinei în cauză contribuie la formarea complexă şi multilaterală a juristului ca profesie. Specialiştii ce posedă cunoştinţele în cauză îşi pot realiza pe deplin activitatea în domeniul urmăririi penale, învinuirii de stat, activităţii judiciare, avocaturii, securităţii statului, expertizei judiciare şi protejării valorilor sociale de atentate distructive. Disciplina este destinată înţelegerii profunde şi complexe de către studenţii facultăţilor de drept a bazelor ştiinţifice şi a metodologiei criminalistice, precum şi autoperfecţionării continue în domeniul jurisprudenţei. În acest context, curriculumul universitar presupune o echilibrare a planurilor şi programelor de învăţământ, obţinerea unor rezultate adecvate cerinţelor zilei de azi şi tendinţelor dezvoltării social-economice. Curriculumul universitar este o premisă a asigurării calităţii procesului de învăţământ. Curriculumul la disciplina vizată reprezintă un aspect inovator al învăţământului universitar. El se axează pe trei niveluri comportamentale, cu un grad divers de complexitate: cunoaştere, aplicare, integrare. Nivelul cunoaştere presupune acumularea cunoştinţelor teoretice, formarea bazei conceptuale în domeniul respectiv. Aplicarea presupune formarea abilităţilor tipice disciplinei vizate, dezvoltarea capacităţilor. Integrarea presupune formarea capacităţii de transfer al cunoştinţelor teoretice şi al abilităţilor practice în situaţii atipice, soluţionarea situaţiilor de problemă, rezolvarea unor sarcini cu un grad sporit de complexitate, manifestarea atitudinilor personale faţă de diverse activităţi. Nivelul comportamental de integrare constituie finalitatea procesului de învăţământ la disciplina vizată, formată prin realizarea obiectivelor de cunoaştere şi aplicare. Astfel conceput, curriculumul universitar reprezintă faţeta incipientă a oricărei discipline universitare, prezentându-se studentului, dar şi profesorului, ca un program de activitate propriu. 2

ADMINISTRAREA DISCIPLINEI

S.07.O.071 zi S.08.O.067 frecvenţă redusă

Semestrul

IV

7

IV

8

Responsabil de modul / disciplină

Nr. de credite

150 60 30 90

5

examen

A. MARIŢ

150 20 10 130

5

examen

A. MARIŢ

TEMATICA ŞI REPARTIZAREA ORIENTATIVĂ A ORELOR

III.

Unităţi de conţinut

Nr.

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13

IV.

Evaluarea Forma de evaluare

sem.

Anul de studii

individ.

Numărul de ore preleg.

Codul modulului / disciplinei în planul de învăţământ

Total

II.

Elemente introductive, obiectul, sarcinile şi sistemul criminalisticii. Identificarea criminalistică. Traseologia criminalistică. Balistica judiciară. Cercetarea criminalistică a falsului în documente. Identificarea criminalistică a persoanelor după scris. Tactica criminalistică: noţiunea şi importanţa. Tactica cercetării la faţa locului. Tactica percheziţiei şi ridicării de obiecte şi documente. Tactica audierii persoanelor (martorului, părţii vătămate, bănuitului şi învinuitului). Tactica prezentării spre recunoaştere. Organizarea activităţii de urmărire penală. Cercetarea criminalistică a infracţiunilor de omor. Total

Realizarea în timp C S LI zi f/r zi f/r zi f/r 3 2 2 2 2 2 3 2 2

1

3

1

9

10

1 1

6 6 6 6 6 9 6 6

10 10 10 10 10 10 10 10

9

10

1 1

2 2 2 2 2 3 2 2

3

1

3

1

2 2 3 30

1 1 1 10

2 2 3 30

1 6 1 6 1 9 10 90

1 1 1

1 1 1

10 10 10 130

COMPETENŢE

Competenţe generice: 1. Abilitatea de autoinstruire. 2. Favorizarea soluţionării problemelor prin colaborare. 3. Dezvoltarea abilităţilor decizionale.

3

Competenţe specifice: - să demonstreze cunoaşterea instituţiilor dreptului penal şi a procedurii penale, şi esenţa normelor juridice ce le reglementează. - să aplice normele juridice în activitatea practică a organelor judiciare. - să aprecieze corect diverse situaţi în baza cunoştinţelor obţinute. - să demonstreze capacitatea de a lua decizii la nivele operaţionale şi tactice. - să evalueze locul şi rolul calificării infracțiunii şi a etapelor procedurii penale din perspectiva propriei specialităţi

V.

OBIECTIVELE GENERALE

La nivel de cunoaştere şi înţelegere: - Să definească bazele ştiinţifice ale cunoaşterii retrospective a faptelor ce constituie infracţiuni; - Să determine obiectul de studiu şi metodologia criminalistică; - Să cunoască legităţile creării şi investigării probelor infracţiunii; - Să cunoască tehnologia şi tehnicile de administrare a probelor materiale şi testimoniale ale infracţiunii; - Să determine premisele ştiinţifice ale identificării criminalistice; - Să cunoască impactul cuceririlor altor ramuri şi domenii ştiinţifice asupra consolidării şi dezvoltării în perspectivă a criminalisticii; La nivel de aplicare: - Să aplice metodele şi mijloacele tehnico-ştiinţifice de cercetare criminalistică necesare descoperirii faptelor penale; - Să adapteze la necesităţile practicii de investigare criminalistică realizările altor ştiinţe, cum ar fi chimia, fizica, matematica, cibernetica, biologia, logica, psihologia, etc.; - Să utilizeze noile metode şi procedee tactice de organizare şi efectuare a acţiunilor de urmărire penală, necesare stabilirii adevărului într-un proces penal; - Să folosescă cu cunoştinţă de cauză mijloacele tehnice şi metodele de aplicare a acestora în activitatea operativă de prevenire şi curmare a infracţiunilor; - Să manifeste atitudine adecvată în situaţiile aplicării incorecte a metodelor şi mijloacelor de administrare a probelor; - Să utilizeze datele privind practica infracţională la elaborarea metodicelor de investigaţie, specifice anumitor categorii de infracţiuni; La nivel de integrare: - Să aprecieze importanţa criminalisticii la combaterea fenomenului infracţional; - Să argumenteze locul pe care îl ocupă criminalistica în sistemul ştiinţelor juridice actuale; - Să argumenteze legătura criminalisticii cu ştiinţele naturale; - Să recomande decizii optime în situaţii problematice în activitatea de urmărire penală; - Să propună iniţiative de perfecţionare a legislaţiei şi practicii de urmărire penală; - Să elaboreze modele (argumentate ştiinţific) de organizare şi planificare a activităţii de cercetare a faptelor penale; - Să formuleze propuneri concrete privind metodica cercetării unor categorii de infracţiuni noi (apărute pe parcursul ultimilor 15-20 ani). 4

VI.

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI UNITĂŢI DE CONŢINUTURI CRMINALISTICA Subiectul 1. Elemente introductive, obiectul, sarcinile şi sistemul criminalisticii: Obiectivele de referinţă Conţinuturi -

-

să definească noţiunea şi esenţa 1. Noţiunea şi obiectul de studiu al obiectului de studiu al criminalisticii; criminalisticii. Sistemul cursului să caracterizeze succint evoluţia şi criminalisticii. Rolul criminalisticii în sistemul criminalisticii; combaterea infracţiunilor. Istoria - să clarifice sarcinile criminalisticii şi apariţiei criminalisticii. Legătura principiile criminalisticii; criminalisticei cu alte ştiinţe. să argumenteze metodele 2. Bazele ştiinţifice ale metodelor criminalisticii; criminalistice. Metoda observaţiei; să stabilească legătura criminalisticii cu Metoda măsurării; alte ştiinţe: juridice, judiciare şi 3. Metodele particular-ştiinţifice şi naturale.; admisibilitatea lor în activitatea de urmărire penală. 4. Metodele speciale criminalistice: perspectiva desăvârşirii lor în lumina realizărilor ştiinţei şi tehnicii moderne Subiectul 2. Identificarea criminalistică. Obiectivele de referinţă Conţinuturi să descrie noţiunea şi identificării criminalistice; să clasifice obiectele criminalistice; să argumenteze genurile criminalistice; să formuleze principiile criminalistice; să distingă etapele criminalistice;

odiectivele 1. Noţiunea şi premisele ştiinţifice ale identificării criminalistice; identificării 2. Specificul identificării criminalistice şi rolul acesteia în procesul de probaţiune identificării judiciară. 3. Obiectele identificării criminalistice: identificării noţiunea, clasificarea. 4. Genurile identificării criminalistice. identificării Identificarea criminalistică după reflectările material-fixate. 5. Stabilirea (identificarea) întregului după părţile sale componente. 6. Principiile metodice ale identificării criminalistice după reflectările materialfixate. 7. Etapele procesului de examinare criminalistică a materialelor prezentate spre expertizare. 8. Aprecierea rezultatelor examinării comparative; formularea concluziilor expertului criminalist. 5

Subiectul 3. Traseologia criminalistică. Obiectivele de referinţă Conţinuturi -

-

-

-

-

să definească noţiunea de traseologie; să descrie clasificarea urmelor materiale ale infracţiunii; să reproducă regulile generale privind descoperirea, fixarea şi ridicarea urmelor infracţiunii; să interpreteze proprietăţile şi tipurile desenelor papilare; să clarifice particularităţile altor categorii de urme descoperite cu ocazia cercetării infracţiunilor; să recunoască şi să posede aptitudini de descoperire, fixare şi ridicare a microurmelor infracţiunii.

1. Noţiunea şi sarcinile traseologiei criminalistice. Clasificarea urmelor materiale ale infracţiunii.. 2. Urmele de mâini: noţiunea şi clasificarea lor. Crestele şi desenele papilare. Proprietăţile şi clasificarea desenelor papilare. Descoperirea, fixarea şi ridicarea urmelor de mâini. Relevarea urmelor invizibile de mâini. 3. Urmele de picioare: noţiunea, clasificarea, importanţa criminalistică. Cărarea urmelor şi elementele ei caracteristice. 4. Urmele create de alte părţi ale corpului uman (de dinţi, de buze, de unghii). Urmele create de obiecte vestimentare: noţiunea, clasificarea, importanţa lor criminalistică. Urmele de materie biologică umană, descoperirea, fixarea şi ridicarea lor. 5. Clasificarea urmelor instrumentelor de spargere; Urmele sub formă de resturi de materie formate cu ocazia aplicării instrumentelor de spargere. Cercetarea criminalistică a urmelor materie. 6. Urmele mijloacelor de transport. Microurmele infracţiunii: noţiunea şi clasificarea acestora. Subiectul 4. Balistica judiciară. Obiectivele de referinţă Conţinuturi

să reproducă noţiunea de balistică judiciară; să definească noţiunea armei de foc şi criteriile de clasificare a acestoira; să cunoască şi să aplice regulile privind descoperirea, fixarea şi ridicarea armelor de foc, a muniţiilor şi a urmelor împuşcăturii; să realizeze acţiuni în vederea stabilirii direcţiei, distanţei şi a locului de unde sa tras din arma de foc;

1. Noţiunea, obiectul şi sarcinile balisticii judiciare. Armele de foc, noţiunea, criterii de clasificare. Muniţia ca obiect de studiu criminalistic. Clasificarea muniţiilor. Urmele împuşcăturii: noţiunea, clasificarea, importanţa criminalistică. 2. Descoperirea, fixarea şi ridicarea de la faţa locului a armelor de foc, a muniţiilor şi a urmelor împuşcăturii. 3. Determinarea direcţiei, distanţei şi a 6

-

să distingă urmele create prin aplicarea explozivelor la săvârşirea infracţiunilor;

-

să definească noţiunea şi importanţa documentelor în activitate de cercetare a infracţiunilor; să aplice cu iscusinţă regulile generale privind manipularea şi conservarea documentelor; să determine caracteristicile falsului material în documente; să determine caracteristicile falsului intelectual în documente; să argumenteze caracteristicile contrafacerii impresiunelor de ştampile; să propună mijloace şi metode eficiente de descoperire a documentelor contrafăcute prin substituirea fotografiilor;

-

-

-

-

-

locului de unde s-a tras din arma de foc. 4. Urmele create prin aplicarea explozivelor la săvârşirea infracţiunilor de omor. Interpretarea la faţa locului a urmelor explozivelor. Subiectul 5. Cercetarea criminalistică a falsului în documente. Obiectivele de referinţă Conţinuturi 1. Noţiunea şi importanţa documentelor mijloace de probă. 2. Cercetarea prealabilă a documentelor probe materiale. 3. Regulile generale privind manipularea şi conservarea documentelor - probe materiale. 4. Caracteristicile falsului prin înlăturare, adăugire sau refacere de text. Contrafacerea semnăturilor. 5. Examinarea criminalistică a actelor suspecte de fals prin contrafacerea rechizitelor. 6. Contrafacerea semnăturilor. 7. Caracteristicile contrafacerii impresiunilor de ştampile. 8. Contrafacerea documentelor prin substituirea fotografiilor. Subiectul 6. Identificarea criminalistică a persoanelor după scris. Obiectivele de referinţă Conţinuturi

să definească scrisul ca obiect de studiu criminalistic; să argumenteze premisele ştiinţifice ale examinării scrisului; să aprecieze caracteristicile de identificare după scris; să caracterizeze reguli metodice privind examinarea criminalistică a scrisului în vederea identificării scriptorului; să definească noţiunea şi clasificarea modelelor de comparaţie; să argumenteze posibilităţile stabilirii altor împrejurări prin intermediul unui înscris după caracteristicile de limbaj;

1. Scrisul ca obiect de studiu criminalistic. Premisele ştiinţifice ale examinării criminalistice a scrisului. 2. Deghizarea scrisului. 3. Caracteristicile de identificare după scris: noţiunea şi clasificarea lor. 4. Reguli metodice privind examinarea criminalistică a scrisului în vederea identificării scriptorului. 5. Felurile modelelor de comparaţie şi cerinţele ce trebuie respectate cu prilejul selectării acestora de către organul care dispune efectuarea expertizei. 6. Examinarea criminalistică a actelor scrise în vederea determinării autorului conţinutului spiritual după caracteristicile 7

limbajului scris. 7. Stabilirea altor împrejurări, întocmirea unui înscris caracteristicile de limbaj.

privind după

Subiectul 7.Tactica criminalistică: noţiunea şi importanţa. Obiectivele de referinţă Conţinuturi -

să definească noţiunea şi importanţa tacticii criminalistice; să se caracterizeze obiectul de studiu şi sistemul tacticii crimianlistice; să reproducă noţiunea de procedeu tactic; să distingă criteriile de clasificare a procedeelor tactice; să enumere calităţile indispensabile ale OUP preocupat de cercetarea faptelor penale;

1. Noţiuni generale cu privire la tactica criminalistică. 2. Obiectul, sistemul şi sarcinile tacticii criminalistice. 3. Procedeele tactice criminalistice: structura şi clasificarea lor. 4. Cunoaşterea persoanelor participante la proces – condiţie indispensabilă aplicării măsurilor tactice criminalistice. 5. Calităţile profesionale şi deontologia organelor chemate să aplice măsuri tactice în cadrul urmăririi penale.

Subiectul 8.Tactica cercetării la faţa locului. Obiectivele de referinţă Conţinuturi -

-

-

-

să definească noţiunea, importanţa şi sarcinile cercetării la faţa locului; să caracterizeze principiile generaltactice privind cercetarea la faţa locului; să argumenteze conţinutul etapei de pregătire cu ocazi cercetării locului faptei; să determine conţinutul etapei propriuzise a cercetării la faţa locului; să utilizeze iscusit mijloace şi procedee de fixare corectă a rezultatelor cercetării la faţa locului; să întocmească scheme, schiţe a locului săvârsirii faptei;

1. Noţiunea, importanţa şi sarcinile cercetării la faţa locului. 2. Principiile general-tactice privind cercetarea la faţa locului. 3. Pregătirea în vederea cercetării la faţa locului. 4. Completarea echipei de cercetare a locului faptei. 5. Rolul specialistului la cercetarea locului faptei. 6. Efectuarea cercetării propriu-zise la faţa locului. 7. Fazele şi metodele de examinare a ambianţei locului faptei. 8. Procedeele tactice cu a căror aplicare se desfăşoară cercetarea la faţa locului. Selectarea şi aplicarea acestora în funcţie de condiţiile locului faptei 9. Fixarea rezultatelor cercetării la faţa locului. 8

10. Procesul-verbal de cercetare la faţa locului: structura şi conţinutul acestuia. 11. Aplicarea mijloacelor tehnice criminalistice la cercetarea locului faptei şi fixării rezultatelor obţinute. 12. Fotografia şi înregistrarea videomagnetică – mijloace eficiente de fixare. 13. Tehnica aplicării acestora în cadrul cercetării la faţa locului. 14. Schiţarea împrejurărilor şi a ambianţei locului faptei. 15. Variantele tehnice de întocmire a schiţei locului faptei. Subiectul 9. Tactica percheziţiei şi ridicării de obiecte şi documente. Obiectivele de referinţă Conţinuturi -

-

-

-

să relateze conceptul criminalistic al noţiunii de percheziţie; să caracterizeze criteriile de clasificare a percheziţiei; să argumenteze caracterul de constrângere al percheziţiei; să definească regulile ce urmează a fi respectate cu ocazia efectuării percheziţiei; să determine particularităţile efectuării percheziţiei persoanelor; să stabilească recomandările tactice necesare a fi folosite la efectuarea percheziţiei şi la ridicarea de obiecte şi documente; să aprecieze importanţa mijloacelor tehnice la la efectuarea percheziţiei şi la ridicarea de obiecte şi documente; să propună metode şi mijloace eficiente privind fixarea rezultatelor percheziţiei şi ridicarii de obiecte şi documente;

1. Conceptul criminalistic al noţiunii de percheziţie. Sarcinile generale ale percheziţiei. Felurile percheziţiei. Efectuarea percheziţiei în grup. 2. Pregătirea în vederea efectuării percheziţiei. Asigurarea tehnicoştiinţifică a activităţii celor investiţi cu efectuarea percheziţiei. Reguli generaltactice privind efectuarea percheziţiei. Aspectul psihologic al percheziţiei. 3. Percheziţia în încăperi. Noţiunea de încăpere ca obiect de percheziţionat. Tactica deplasării şi pătrunderii în încăperea în care urmează să fie efectuată percheziţia. Tactica percheziţiei în încăpere. Metodele şi tehnica aplicată la căutarea obiectelor ascunse. Regulile deontologice şi eticojuridice cu a căror strictă respectare trebuie să se desfăşoare percheziţia în încăperi. 4. Percheziţia în locuri deschise. Noţiunea de loc deschis ca obiect de percheziţionat. Metodele de căutare în locuri deschise a obiectelor ascunse. Mijloacele tehnice aplicate la efectuarea genului dat de percheziţie. 9

5. Percheziţia persoanei. Categoriile de persoane care pot fi supuse percheziţiei corporale. Fazele în care se desfăşoară percheziţia corporală. Participanţii la percheziţia corporală. 6. Fixarea rezultatelor percheziţiei. Subiectul 10. Tactica audierii persoanelor (martorului, părţii vătămate, bănuitului şi învinuitului). Obiectivele de referinţă Conţinuturi -

-

-

-

-

-

-

să definească noţiunea, importanţa şi sarcinile audierii martorului, părţii vătămate, bănuitului şi învinuitului; să caracterizeze principiile generaltactice privind audierea martorului, părţii vătămate, bănuitului şi învinuitului; să descrie procesul psihologic de formare a declaraţiilor martorilor; să argumenteze conţinutul etapei de pregătire cu ocazia audierii martorului, părţii vătămate, bănuitului şi învinuitului; - să determine conţinutul etapei propriuzise a audierii martorului, părţii vătămate, bănuitului şi învinuitului; - să utilizeze iscusit mijloace şi procedee de fixare corectă a rezultatelor audierii martorului, părţii vătămate, bănuitului şi învinuitului; - să demonstreze aptitudini bine formate în situaţia audierii minorilor şi persoanelor cu dezabilităţi; - să întocmească corect procesul-verbal de audiere a martorului, părţii vătămate, bănuitului şi învinuitului şi altor persoane;

1. Noţiunea şi importanţa declaraţiilor martorului în procesul penal. Procesul psihologic de formare a declaraţiilor martorilor. Organizarea activităţii de audiere a martorilor. Determinarea timpului şi a locului ascultări martorilor. Persoanele care pot participa la ascultarea martorilor. Pregătirea în vederea ascultării unei persoane concrete în calitate de martor. 2. Procedeele tactice ce constituie tactica ascultării propriu-zise a martorilor. Contactul psihologic – condiţie indispensabilă bunei desfăşurări a ascultării martorilor. Procedeele tactice cu a căror aplicare se asigură contactul psihologic. Relatarea liberă: noţiunea şi semnificaţia ei tactică. Alte procedee tactice de ascultare a martorilor. Tactica depăşirii mărturiilor mincinoase. 3. Procedeele tactice privind ascultarea martorilor minori, a persoanelor în etate şi a celor handicapate. Persoanele participante la ascultarea acestei categorii de martori. Particularităţi tactice privind ascultarea părţii vătămate. 4. Importanţa ascultării bănuitului şi a învinuitului. Unele aspecte referitoare la psihologia bănuitului şi a învinuitului. Pregătirea în vederea ascultării bănuitului şi a învinuitului. Tactica ascultării propriu-zise a bănuitului şi a învinuitului. Procedeele tactice aplicate în cadrul ascultării bănuitului şi a învinuitului. Tactica prezentării probelor în cadrul 10

ascultării bănuitului şi învinuitului. Subiectul 11. Tactica prezentării spre recunoaştere. Obiectivele de referinţă Conţinuturi -

-

-

-

-

-

-

să definească noţiunea, obiectele şi importanţa prezentării spre recunoaştere; să cunoască sarcinile audierii prealabile a martorului, părţii vătămate, bănuitului şi învinuitului ce urmează să recunoască pe cineva (ceva); să descrie procesul psihologic de formare a declaraţiilor martorilor; să argumenteze conţinutul etapei de pregătire a prezentării spre recunoaştere; să determine conţinutul etapei propriuzise a prezentării spre recunoaştere; să utilizeze iscusit mijloace şi procedee de fixare corectă a rezultatelor prezentării spre recunoaştere; să întocmească corect procesul-verbal de prezentăre spre recunoaştere;

1. Noţiunea şi importanţa prezentării spre recunoaştere la descoperirea infracţiunilor şi identificarea autorilor acestora. Pregătirea în vederea prezentării spre recunoaştere. Obiectul ascultării persoanei care urmează să recunoască. Reguli generale privind efectuarea prezentării spre recunoaştere. 2. Prezentarea spre recunoaştere a persoanelor după semnalmente şi caracteristicile funcţional-dinamice (mers, voce şi vorbire). Particularităţi tactice privind prezentarea spre recunoaştere a cadavrelor. Selectarea subiecţilor recunoaşterii propriu-zise a cadavrelor. 3. Tactica prezentării spre recunoaştere a animalelor şi a obiectelor materiale care au constituit obiectul sau produsul infracţiunii. 4. Verificarea şi aprecierea rezultatelor prezentării spre recunoaştere. Subiectul 12. Organizarea activităţii de urmărire penală. Obiectivele de referinţă Conţinuturi

să definească noţiunea şi importanţa 1. Noţiunea, obiectul şi sistemul metodicii organizarii activităţii de urmărire criminalistice. Principiile metodicii penală; criminalistice. Caracteristica să cunoască elementele caracteristicii criminalistică a infracţiunilor şi rolul criminalistice a infracţiunilor; acesteia la elaborarea indicaţiilor să descrie noţiunea de planificare a metodice privind cercetarea diferitor activităţii de urmărire penală; categorii de infracţiuni. să reproducă noţiunea, clasificarea şi 2. Planificarea şi desfăşurarea activităţii de importanţa versiunilor criminalistice; urmărire penală în mod organizat – să distingă principiile planificării principiu general metodic, privind activităţii de urmărire penală; cercetarea penală. să formuleze principalele forme şi 3. Principiile planificării activităţii de direcţii de conlucrare a colaboratorilor urmărire penală. Versiunile de urmărire organelor de urmărire penală; penală: noţiunea, clasificarea. Elaborarea şi verificarea versiunilor de urmărire 11

penală. 4. Corelarea activităţii de umărire penală cu cea a serviciilor operative ca factor important metodic privind cercetarea infracţiunilor. 5. Utilizarea pe scară largă a cunoştinţelor speciale ale persoanelor competente– cerinţă de principiu metodic privind cercetarea infracţiunilor. Subiectul 13. Cercetarea criminalistică a infracţiunilor de omor. Obiectivele de referinţă Conţinuturi -

-

-

-

-

VII.

să definească noţiunea şi importanţa cercetării criminalistice a infracţiunilor de omor; să cunoască elementele caracteristicii criminalistice a infracţiunii de omor; să realizeze planificarea activităţii de cercetare a omorului la un nivel înalt; să selecteze activităţile etapei incipiente de cercetare a omorului; să estimeze importanţa elaborării şi verificării competente a versiunilor criminalistice în cazul cercetării omorului; să aprecieze corect acţiunile de urmărire penală ce urmează a fi întreprinse la etapa ulterioară de cercetare a omorului; să formuleze principalele forme şi direcţii de conlucrare a colaboratorilor organelor de urmărire penală cu organele operative; să aplice mijloace, metode şi procedee adecvate la cercetarea unor categorii de omor.

1. Caracteristica criminalistică şi clasificarea infracţiunilor de omor. Activităţile de urmărire penală care se impun la etapa iniţială de cercetare a infracţiunilor de omor. 2. Împrejurările ce se cer stabilite în cursul cercetării. Elaborarea versiunilor de urmărire penală şi planificarea activităţii de cercetare susţinută a omorului. 3. Dispunerea şi efectuarea constatării şi a expertizei medico-legale. 4. Reţinerea şi audierea persoanelor bănuite sau învinuite în săvârşirea infracţiunii de omor. 5. Cercetarea disimulării infracţiunilor de omor. Înscenarea ca modalitate de desimulare a infracţiunii de omor: noţiunea şi formele ei. 6. Demascarea înscenării morţii naturale, accidentale şi a sinuciderii. 7. Metodica cercetării infracţiunilor de omor săvârşite de asasini tocmiţi. Particularităţi metodice privind cercetarea unor categorii de omor. Cercetarea omorului urmat de dezmembrarea sau desfigurarea cadavrului.

LUCRU INDIVIDUAL 12

Nr. Produsul preconizat

1.

2.

3.

Strategii de realizare

Criterii de evaluare

Termen de realizare

- alegerea formelor și modalităților de calificare pentru analiză; - analiza detaliată a acestora; - raportarea la principiile specifice; - utilizarea cunoştinţelor obţinute din studiile anterioare

Până la 01.04.2013

Referat: „Tactica criminalistică”

- respectarea cerinţelor de formă - numărul şi diversitatea  Studiu bibliografic surselor bibliografice;  Analiza noţiunii de - gradul de analiză a procesului de şi a procesului de calificare a calificare a infracțiunii infracțiunilor și influiența ei și semnele și procesul la aplicarea răspunderii acesteia Elaborarea unei penale; sinteze - volumul 10-12 pag. scris (unui proiect) de mână - calitatea concluziilor recomandărilor

Până la 10.04.2013

Studiu de caz: dosarul penal nr. 9r-1928-10

- relevanţa cazului studiat; - corectitudinea identificării părţilor şi a obiectului acţiunii în respectivul caz penal; - gradul de cunoaştere şi înţelegere a cazului şi legislaţiei aplicabile - gradul de argumentare concluziilor.

Până la 20.04.2013

 Studierea Raport: de conceptului de calificare a infracțiunii analiză comparată  Analiza structurii şi „Metodologia conţinutului acestora criminalitică”  Elaborarea raportului de analiză comparată.

 identificarea cazului de studiat  analiza cazului şi a legislaţiei pertinente  realizarea studiului structurat

13

VIII.

TEMATICA REFERATELOR pentru lucru individual la disciplina Criminalistică

1. Identificarea criminalistică 2. Traseologia criminalistică 3. Balistica judiciară 4. Cercetarea criminalistică a falsului în documente 5. Identificarea criminalistică a perosanelor după scris 6. Tactica criminalistică: noţiunea şi importanţa 7. Tactica cercetării la faţa locului. 8. Tactica percheziţiei şi ridicării de obiecte şi documente 9. Tactica audierii persoanelor (martorului, părţii vătămate, bănuitului şi învinuitului) 10. Tactica prezentării spre recunoaştere 11. Organizarea activităţii de urmărire penală 12. Cercetarea criminalistică a infracţiunilor de omor

CERINŢE înaintate faţă de forma şi conţinutul referatului: Volumul referatului nu mai mic de 10- 12 pagini scris de mână și 8-10 pagini tapate 1. Foia de titlu: Ministerul, Universitatea, Facultatea, Catedra, Tema, a elaborat, conducător ştiinţific, localitate şi anul (Chişinău 2010) 2. Cuprinsul (planul) 3. Introducerea: aproximativ 1 pagină, se evidenţiază actualitatea şi importanţa problemei cercetate legătura cu specialitatea 4. Conţinutul: structurat în capitole, paragrafe, şi secţiunişi scris de mână: Capitolul1 ( include fundamentare teoretică, analiză, sinteze, etc. a problemei cercetării) 1.1. (1.1.1., 1.1.2. etc.) 1.2. 1.3. … Capitolul 2(aplicare, rezultate cercetări, studii de caz, etc.) 2.1. (2.1.1., 2.1.2. etc.) 2.2. 2.3. … Trimiterile: I variantă permisă în text după citat, ex.: [9. p.199] II variantă permisă în subsol, ex.: 1. Palii A. Cultura comunicării. Chişinău: Epigraf, 1999. p. -199. 5. Concluzii generale şi recomandări (aproximativ 1 pagină) 6. Referinţe bibliografice: nu mai puţin de 5 surse 14

IX. 1.

EVALUAREA DISCIPLINEI Evaluarea curentă se va realiza prin susţinerea referatelor, analiza studiilor de caz, aprecierea în rezultatul participării active la discuţiile din cadrul seminarului şi pe parcursul semestrului se organizează 2 lucrări de control (testări), cum ar fi: Lucrare de control cu tema: „Urmele infracţiunii” 1. Descrieţi noţiunea şi importanţa urmelor infracţiunii. 2. Argumentaţi cele mai eficace metode necesare descoperirii, fixării şi ridicării urmelor infracţiunii. 3. Propuneţi soluţii de protejare a urmelor infracţiunii. Lucrare de control cu tema: „Importanţa criminalistică a urmelor de mâini” 1. Determinaţi bazele ştiinţifice ale procesului de identificare a persoanelor după urmele de mâini. 2. Selectaţi şi aplicaţi mijloacele tehnico-ştiinţifice criminalistice necesare descoperirii, fixării şi ridicării urmelor de mâini. 3. Elaboraţi proiecte de ordonanţă de numire a expertizei dactiloscopice.

2. Evaluarea sumativă se va realiza luându-se în consideraţie evaluările curente (ponderea de 0,6) şi evaluarea finală (0,4) care se va materializa într-un examen scris incluzând subiecte componente ale cursului, cum ar fi: Testul nr. 1 Subiectul I. Identificarea criminalistică 1.1. Definiţi noţiunea de identificare criminalistică. 1.2. Numiţi premisele ştiinţifice ale identificării criminalistice. 1.3. Stabiliţi care sunt obiectele şi genul identificării criminalistice, dacă de la faţa locului, de săvârşire a unei infracţiuni, a fost ridicat un tub metalic de cartuş Subiectul II. Tactica efectuării cercetării la faţa locului 2.1. Definiţi noţiunea şi sarcinile cercetării la faţa locului. 2.2. Specificaţi felurile fotografiei la fixarea rezultatelor cercetării la faţa locului. 2.3. Alegeţi variantele corecte de schiţare a ambianţei locului faptei: a) plan-schiţă; b) hartă fotografică; c) fixare acustică; d) desen-schiţă; e) plan convenţional; f) radiofotrafiere; Subiectul III. Cercetarea omorului săvârşit în mod tainic. 3.1.Definiţi formele de destinare a omorului. 3.2. Apreciaţi rolul expertizei medico-legale la stabilirea împrejurărilor omorului premeditat. 3.3. Decideţi asupra împrejurărilor negative în situaţia disimulării infracţiunii de omor, prin înscenarea unui suicid.

15

X.

SUBIECTE PENTRU EXAMEN la disciplina Criminalistică

1. Elemente introductive, obiectul, sarcinile şi sistemul criminalisticii 2. Identificarea criminalistică 3. Traseologia criminalistică 4. Balistica judiciară 5. Cercetarea criminalistică a falsului în documente 6. Identificarea criminalistică a perosanelor după scris 7. Tactica criminalistică: noţiunea şi importanţa 8. Tactica cercetării la faţa locului 9. Tactica percheziţiei şi ridicării de obiecte şi documente 10. Tactica audierii persoanelor (martorului, părţii vătămate, bănuitului şi învinuitului) 11. Tactica prezentării spre recunoaştere 12. Organizarea activităţii de urmărire penală 13. Cercetarea criminalistică a infracţiunilor de omor

XI.

TEMATICA TEZELOR DE LICENŢĂ la disciplina Criminalistica

1. Identificarea criminalistică 2. Traseologia criminalistică 3. Balistica judiciară 4. Cercetarea criminalistică a falsului în documente 5. Identificarea criminalistică a perosanelor după scris 6. Tactica criminalistică: noţiunea şi importanţa 7. Tactica cercetării la faţa locului. 8. Tactica percheziţiei şi ridicării de obiecte şi documente 9. Tactica audierii persoanelor (martorului, părţii vătămate, bănuitului şi învinuitului) 10. Tactica prezentării spre recunoaştere 11. Organizarea activităţii de urmărire penală 12. Cercetarea criminalistică a infracţiunilor de omor

16

XII.

REFERINŢE BIBLIOGRAFICE

I. ACTE NORMATIVE a) Acte internaţionale şi regionale 1. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, adoptată de Adunarea Generală a O.N.U. la 10 decembrie 1948.. 2. Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale din 16.12.1966 3. Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice din 16.12.1966. 4. Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale din 04.11.1950 şi Protocoalele adiţionale: b) Acte normative naţionale 1. Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994. 2. Codul penal al Republicii Moldova din 18 aprilie 2002. 3. Codul de procedură penală al Republicii Moldova din 14 martie 2003. 4. Codul de executare al Republicii Moldova din 24 decembrie 2004. 5. Legea privind organizarea judecătorească, nr. 514-XIII din 6 iulie 1995. 6. Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiţie, nr. 789 -XIII din 26 martie 1996. 7. Legea cu privire la statutul judecătorului, nr.544 - XIII din 20 iulie 1995. 8. Lege cu privire la Procuratură, nr.294-XVI din 25 decembrie 2008. 9. Legea cu privire la avocatură, nr. 1260-XV din 19 iulie 2002. 10. Lege privind administraţia publică locală, nr.436-XVI din 28 decembrie 2006. 11. Lege cu privire la poliţie, nr.416-XII din 18 decembrie 1990. 12. Legea cu privire la activitatea operativă de investigaţii, nr. 45 -XIV din 12 aprilie 1994. 13. Legea privind repararea cheltuielilor de tratament aplicat persoanei vătămate în acţiune criminală, nr. 79-XIII din 28.04.1994. 14. Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, nr. 1545 - XIII din 25 februarie 1998. 15. Hotărârea Curţii Constituţionale a Republicii Moldova nr. 21 din 23 iunie 1997 cu privire la interpretarea articolului 114 din Constituţia Republicii Moldova. 16. Regulamentul comisiilor administrative, aprobat prin Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr. 126 - XIII din 27 mai 1994. 17. Tratat dintre Republica Moldova şi Federaţia Rusă din 4 noiembrie 1994 cu privire la asistenţa juridică şi raporturile juridice în materie civilă, familială şi penală. Buletinul Arbitrajului Republicii Moldova 1995, nr. 2. 18. Tratat dintre Republica Moldova şi Ucraina din 4 noiembrie 1994 privind asistenţa juridică şi relaţiile juridice în materie civilă şi penală, Legea şi viaţa, 1994, nr. 2-3. 19. Tratat între Republica Moldova şi România din 6 iulie 1996 privind asistenţa juridică în materie civilă şi penală, Tratate Internaţionale, 1999, volum 20, pag. 364.

17

20. Convenţia privind asistenţa juridică şi relaţiile juridice în materie civilă, familială şi penala, semnată de statele-membre ale C.S.I. şi ratificată de Republica Moldova la 16 martie 1995. c) Practica judiciară 1. Culegere de hotărîri ale Plenului Curţii Supreme de Justiţie (mai 1974-iulie 2002). – Chişinău, 2002. 2. Curtea de Apel. Culegere de practică juridică (1996-1999), Chişinău, Garu-da-Art, 1999. II. LITERATURA DE SPECIALITATE 1. A. Ciopraga, Criminalistica: tratat de tactică, Iaşi, 1996. 2. A. Ciopraga, Evaluarea probei testimoniale în procesul penal, Iaşi, 1979. 3. C. Dumitrescu, E. Gacea, Elemente de antropologie judiciară, Bucureşti, 1993. 4. C. Suciu, Criminalistica, Bucureşti, 1972. 5. Colectiv de autori, Tratat practic de criminalistică, vol.I, Bucureşti, 1976. 6. Colectiv de autori, Криминалистика, M., 1999. 7. D. Sandu, Falsul în acte, Bucureşti, 1994. 8. E. Stancu, Tratat de Criminalistică, Bucureşti, 2001. 9. Gh. Golubenco, Urmele infracţiunii, Chişinău, 1999. 10. Gh. Păsescu, I. Constantin, Secretele amprentelor papilare, Bucureşti, 1996. 11. I. Mircea, Criminalistica, Iaşi, 1994. 12. I. Mircea, Valoarea criminalistică a unor urme de la locul faptei, Arad, 1996. 13. L. Iionescu, D.Sandu, Identificarea criminalistică, Bucureşti, 1990. 14. S. Doraş, Criminalistica, vol.I, Chişinău, 1996. 15. S. Doraş. Criminalistica, vol.II, Chişinău, 1999. 16. V. Măcelaru, Balistica judiciară, Bucureşti, 1972. 17. А. В. Дулов, П.Нeстeренко, Тактика следственных действий, Mинск, 1973. 18. А. Н. Васильев, Л.М.Корнеева, Тактика допроса, М., 1970. 19. А. Н. Васильев, Н.П.Яблоков, Предмет, система и теоретические основы криминалистики, M., 1994. 20. А. Р. Ратинов, Ю.П.Адамов, Лжесвидетельство, М., 1976. 21. Б. И. Шевченко, Теоретические основы трасеологической идентификации в криминалистике, М, 1975. 22. В. И. Уваров, Проверка показаний на месте, М., 1981. 23. Г. Г. Грановский, Основы трасеологии, М, 1974. 24. Г. Доспулов, Ш.Мажитов, Психология показаний свидетелей и потерпевших, АlmaАtа, 1975. 25. Е. Н. Центров, Криминалистическое учение о потерпевшем, М.1988. 26. И. Ф. Крылов, Криминалистическое учение о следах, Leningrad, 1976. 27. Н. И. Порубов, Научные основы допроса на предварительном следствии, Mинск, 1978. 28. Н. Н. Гапанович, Опознание в судопроизводстве, Minsk, 1975. 29. Р.C. Белкин, Эксперимент в следственной, судебной и экспертной практике, М., 1964. 30. С. Г. Дораш, Криминалистическое исследование документов, Chişinău, 1979.

18