Scoala este cea mai inportanta instructie din viata unu copil si fără anii petrecuti invatand , nu te poti descurca in viata. Pentru fiecare copil, atnci, in clasa I scoala este ceva nou , tentant si provocator.Reprezinta un pas mic, dar poate prea mult impunator si fara care nu poti merge mai departe, pe drumul vietii. Asa a fost si pentru noi …Intodeauna toamna anuui 1999 fiecare dintre noi a calcatpentru prima oara pragul cladirii ce urma sa ne gazduiasca timp de opt anii.Scoala Generala Iscroni. Eram micuti emotionati, nerabdatori si putin neastamparati pentru ca totusi nu stiam ce avea sa se intample cu noi. Cu flrile in mana, alaturi de parinti o asteptam pe doamna invatatore Martin Dorina care timp de patru ani ne-a fost ca a doua mama si ne-a calauzit mintile si sufletele cum a putut ea mai bine. Mai tarziu, domnul diriginte Buicar Doru ne-a preluat si a primit titulatura de ‘’parinte’’ cat timp eram la scoala.Dumnealul alaturi de ceilalti profesori ne-au invatat , ne-au ajutat ,ne-a sprijinit si s-au straduit sa faca din noi oameni mari, harnici, responsabili si buni intr-o lume atat de rea. Am petrecut anii frumosi impreuna in scoala noastra micuta dar frumoasa si plina de copi capabili cu minti inteligente si cu suflet bun.la fel ca noi si voi at trecut usor si repede printre anii de scola si v-ati facut mari Acum mai aveti doar un an care va trece repede precum apa unui rau.Iar noi cei care vam fost alaturi atata timp in ultimul an nu o sa mai fim. Dar nu-I nimic vi-i lasam alaturi pe ceilalti copii, colegi ai nostri sa va sprijine si s a va ajute. Acum ramaneti cu bine alaturi de distinsele cadre didactice si de ceilalti colegi iar noi, cu lacrimi in ochi ne lom ramas bun de la toti cu regrete, dar si cu amintiri frumoase si plecam pe drumul vieti care va fi lung si in care, cine stie…poate ne vom reintalni. Adio, adio, Scoala Generala Iscroni!
S-a-mbracat de sarbatoare azi natura si un zefir adie lin printre salcami. E acea zi din iunie cand elevii clasei a VII-a se despatr de scoala generala pasind spre viata. In aceste momente incarcate de emotie pe chipul fiecaruia dintre ei se poate citi o emotie fireasca, un sentiment de bucurie ca au absolvit scoala generala, dar si un sentiment de regret, firesc in momentele de despartire.este clipa despartirii de dumndii profesori care le-au indrumat pasii cu pricepere si daruire, si de colegii cu care au patrecut timp de opt ani bucurii si tristeti. Este clipa despartirii de scoala unde au invatat tainele scris-cititului si unde si-au format bazele pe care vor construii mai departe alti domni profesori. Cu siguranta ca in aceste momente, absolventii isi amintesc cu emotie ziua in care au pasit pragul scolii, diferite intamplari care le-au bucurat sufletul, sau le-au adus o lacrima in coltul ochiului. Cu siguranta ca fiecare dintre ei se despart de scola generala cu gandul de a ajunge in viata un om adevarat cu care scoala si dascalii ei sa se mandreasca.