Www.referat.ro-regimul Politic Comparatie70b6a

Regimul politic al Portugaliei ş i regimul politic al Belgiei - Comparaţ ie

REGIMURIPOLITICE CONTEMPORANE REGIMUL POLITIC AL PORTUGALIEI ŞI REGIMUL POLITIC AL BELGIEI – COMPARAŢIE

1

Regimul politic al Portugaliei ş i regimul politic al Belgiei - Compara ţ ie O serie de politologi considerăcădemocraţ iile au câş tigat în faţ a regimurilor totalitare dupăcel deal doilea ră zboi mondial prin capacitatea de a gestiona mai bine emoţ iile colective ş i violenţ a socială . Altfel spus, aceastăsuperioritate se datorează , nu principiilor întemeietoare, nu respectă rii drepturilor omului sau separă rii puterilor în stat, ci “capacită ţ ii Puterii de a face faţ ădinamismelor psiho-afective care traverseazăo societate” 1 Actualul sistem constituţ ional portughez este, ş i el, rezultatul unui porces de tranziţ ie de la un regim politic dictatorial (fascist) la o societate civilăbazatăpe principiile fundamentale ale democraţ iei constituţ ionale occidentale ş i ale statului de drept. Portugalia, condusădictatorial de că tre Antonio de Oliveira Salazar, din 1932 pânăla retragerea sa, în 1968, a reuş it, dupăcel de al doilea ră zboi mondial, sa îş i menţ inăstructurile ş i principiile totalitare de guvernare ş i săle impunătimp de trei decenii celor guvernaţ i. Chiar mai mult, Portugalia a făcut parte, alături de Spania, din comunitatea politicăş i economicăa statelor occidentale democratice, unde a fost membru cu drepturi depline. Un asemenea coabitat politic între state cu o îndelungatăpracticădemocratică(Anglia, Franţ a, Elveţ ia, SUA etc.) la care se adăgau o serie de state foste fasciste (Germania Federalăş i Italia) reprezintăo dovadăclarăa faptului că, în anumite condiţ ii, contradicţ iile idologice ş i politice se pot estompa pentru realizarea unor obiective cu o importanţ ămai mare. Regimul politicdin Portugalia a fost tolerat de lumea Europei libere, in ciuda caracterului să u antipopular ş i antidemocratic. Deş i Salazar s-a retras de la conducere în anul 1968, locul său fiind luat de Marcello Gaetano – un continuator fidel al politicii autoritare salazariste, spre sfîrş itul anilor ’70 regimul a intrat într-un decline vizibil. Opoziţ ia internăca ş i retragerea sprijinului politic occidental au avut ca rezultat radicalizarea ş i înmulţ irea manifestelor populare antitotalitare. Ace stea s-au acutizat la începutul anilor ’80. La 25 aprilie 1974, regimul salazarist a fost înlă turat de un grup de ofiţ eri care au fă cut public un program de reforme structurale incluzând constituirea instituţ iilor representative, precum ş i schimbari economice ş i sociale de orientare socialistă .2 Regimul lui Salazar a fost înlocuit pe cale revoluţ ionarăcu un regim politic pluralist, democratic, întemeiat pe principiile statului de drept si ale democraţ iei constituţ ionale occidentale.

1

Ştefan Stănciugelu, Violenţ ă, mit ş i revoluţ ie, Ed. All, Bucureş ti, 1999 Cristian Ionescu, Regimuri politice contemporane, Ed. All Beck, Bucureş ti, 2004

2

2

Regimul politic al Portugaliei ş i regimul politic al Belgiei - Compara ţ ie Ulterior acestor evenimente s-a produs legalizarea partidelor politice ş i a sindicatelor , urmând ca mai apoi săfie organizate alegeri democratice în vederea constituirii unei Adună ri Constituante ce avea drept învestiturăsarcina de a adopta o nouăConstituţ ie. În primele alegeri libere, socialiş tii au obţ inut aproape 38% din sufragii, Partidul Democratic al Poporului 26,4%, iar Partidul Comunist 12,5 %, astfel comuniş tii fiind trecuţ i într-un plan secundar. Într-un documentdin 10 aprilie 1975 s-a preconizat punerea puterii civile sub tutelămilitară , un colegiu restrâns format din membrii Adună rii legislative ş i ai unei Adună ri a Miş că rii Forţ elor Armate alegând drept Preş edinte al Republicii un militar de carieră. Acest preş edinte a fost însă rcinat cu de asemenea ş i cu conducerea Consiliului Revoluţ iei ş i cu funcţ ia de commandant suprem al forţ elor armate. Comnsiluil Revoluţ iei a fost declarat organ de suveranitate naţ ională , ocupând astfel o poziţ ie decisivăîn sistemul politic, avand prerogative de tutelăasupra puterii legislative ş i a celei executive ş i puteri exclusive în domeniul militar. Partidele politice au reuş it, în timp săreechilibreze viaţ a politicăimpunând Miş cării Forţ elor Armate un accord semnat în 1976 ce a insipirat integral tezele Constituţ iei ce a fost aprobatăîn 2 aprilie 1976, an în care s-au organizat ş i noi alegeri generale necesare pentru constituirea organismelor de suveranitate naţ ională . În 1982 s-a produs o revizuire a constituţ ie care a limitat considerabil puterile Preş edintelui Republicii. Alianţ a guvernamentalărealizatăîn 1997 între Partidul Socialist ş i Partidul Social-Democrat a marcat triumful unui multipartidism bipolar în Portugalia, acordul semnat în 7 martie între aceste doua partide subliniind obiectivele principale ale modernizării sistemului politic portughez: organizarea referendumurilor în probleme de interes naţ ional; anâncirea democraţ iei representative; schimbari referitoare la puterile regiunilor autonome etc. Reforma sistemului electoral a împă rţ it ţ ara în circumscripţ ii plurinominale ş i uninominale. Cele doua partied mari au avut drept obiectiv comun integrarea în Uniunea Monetarăeuropeana fapt ce a condos la realizarea unei convergenţ e politice în ceea ce priveş te principalele orientă ri ace stea fiind: austeritatea bugetară, stabilitatea monedei naţ ionale, lupta contra inflaţ iei, respectarea ferma a criteriilor de convergenţ ă . Aceste mă suri au condos la înscrierea Protugaliei ca membrii fondatori ai Uniunii Economice ş i Monetare.

3

Regimul politic al Portugaliei ş i regimul politic al Belgiei - Compara ţ ie De celalatăparte, Belgia îş i proclama la 4 octombrie 1830 independenţ a faţ ăde Olanda, lupta pentru ieş ire de sub competenţ a Coroanei olandeze debutând printr-o puternicără scoalăizbucnităla Bruxelles. Aceastărăscoala a condos, în fapt, la declanş arearevoluţ iei burgheze ce avea drept obiective obţ inerea independenţ ei âă rii ş i formarea unei monarhii suverane. La 27 septembrie 1830 s-a constituit un govern provizoriu cu caracter revoluţ ionar, satutul de independenţ ăal noului stat fiind recunoscut de că tre Anglia, Franţ a, Rusia, Austria ş i Prusia. Guvernul provizoriu a convocat un Congres naţ ional ce avea drept sarcinăîntocmirea ş i examinarea unui proiect de Constituţ ie inspirit din Constituţ ia Franţ ei de la 1791, Legea fundamentalăa Olandei din 1814 ş i Charta Francezădin iulie 1330. Constituţ ia a fost promulgatăla 7 februarie 1831, urmând ca la 18 noiebrie 1830 săfie proclamatăindependenţ a formalăa poporului Belgian. La 1 aprilie 1983 se încheie un tratat în care se reglementeazădefinitive relaţ iile dintre Olanda ş i Belgia, regale Olandei recunoscând în mod formal independenţ a Belgiei. Textele Constituţ iei belgiene din 1831 au constituit ş i pentru alte state surse de inspiraţ ie deoarece acestea au reflectat doctrina liberalăa statului ce definea foarte clar instituţ ia drepturilor ş i libertă ţ ilor cetă ţ eneş ti, garantarea proprietţ ii private precum ş i modalită ţ ile de transpunere în practicăa principilui separaţ iei puterilor în stat. Constituţ ia belgiana a consacrat ca si forma de guvernare pe cea monarhică , în care regale deţ ine un rol decorativ, având o putere limitată , iar paralamentul deţ ine puteri sporite, îndeosebi, în ceea ce priveş te acordarea votului de încredere Guvernului ş i ră spunderea acestuia în faţ a forului legislative. În ultimele trei deceni, forţ ele politice au optat, treptat, pentru transformarea structurii de stat unitară, într-una federală , fiind aduse în acest scop revizuiri Constituţ iei. În 1993, Belgia a optat pentru o forma federalăde stat, care a pă strat regionalismul lingvistic ş i cultural existent anterior. În 1830, Belgia a fost organizatăca un stat unitar ş i a pă strat caracterisiticile acestei forme a statului peste un secol ş i jumatate. Puterea de stat s-a exercitat, însă, în forme accentuat descentralizate, ţ inându-se seama de caracterisiticile lingvisitice diferite ale populaţ iei aparţ inând unor culturi distincte, spre deosebie de statele unitare tipice. Spre dosebire de Belgia, Portugalia este un stat unitar, care prezinta însă , particularită ţ i ale unei uniuni incorporate.

4

Regimul politic al Portugaliei ş i regimul politic al Belgiei - Compara ţ ie Teritoriul Portugalilei este constituit din partea continentalăş i din arhipelagurile Azore ş i Madeira care au statut de regiuni autonome. Colonia asiaticăMacao a fost cedatăChinei. Portugalia continantalăeste împă rţ ităîn 11 provincii (în furntea fiecă reia aflându-se un guvernator civil) ş i 18 districte. În Portugalia continentală , Constituţ ia prevede existenţ a a trei eş aloane ale puterilor locale: regiunea administrativă - municipalitatea - parohiile Există18 districte administrative, douăregiuni insulare autonome ş i la nivel continental doua arii metropolitane. Colectivitatea localăde bazăeste parohia – ceea ce constituie specificul portughez în peisajul European – unde colectivitatea de bazăeste comuna. Ca ş i în Portugalia, Belgia deţ ine un numă r de regiuni lingvisitce Constituţ ia reţ inând patru dintre acestea, ş i anume: regiunea de limbăfranceză , regiunea de limbăolandeză , regiunea de limbă germanăş i regiunea bilingvăBruxelles. Federalismul Belgian poartăîn sine o componentăoriginală : decupajul geographic urmează traseul regiunilor lingvistice. La nivelul statului federal sunt concentrate atribuţ iile suverane privind apă rarea naţ ională , înfă ptuirea justiţ iei, politica monetară , poliţ ia, problemele de securitate socialăş i de să nătate publică, precum ş i domeniul relaţ iilor internaţ ionale. La nivelul autorită ţ ilor comunitare ş i regionale au fost repartizate prerogative în domeniul învă ţ ăpmântului ş i culturii, dezvoltă rii urbanisitce, transportului local etc. Federalismul Belgian este atipic, având patru tră să turi distincte, si anume: - caracterul disociativ, în sensul ca regiunile ş i comunită ţ ile lingvisitce nu se unesc pe criterii politice - o triplăsubordonare legislativăa cetăţ enaului faţ ăde legislaţ ia federală , ce a comunită ţ ilor ş i cea a regiunilor - existenţ a unei multitudini de colectivită ţ i politice: una federă , trei comunitare, trei regionale ş i una de limba frsancezăş i regiunea bilingvăBruxelles - procesul de federalizare nu s-a încheiat, aflându-se încăîn evoluţ ie. În Portugalia, teritoriile insulare au statutul unor regiuni autonome cu competenţ e legislative ş io configuraţ ie specificăde guvernă mânt. Regiunile autonome au puteri de reglementare ş i de iniţ iativă legislativăş i au posibilitatea de a participa în diverse organe ş i structurila nivel naţ ional.

5

Regimul politic al Portugaliei ş i regimul politic al Belgiei - Compara ţ ie Statul este reprezentat în fiecare regiune autonomăde un ministru al republicii, numit de Preş edintele Republicii, la propunerea Guvernului ş i dupăconsultarea Consiliului de Stat. Regiunile autonome au atât autonomie financiarăcât ş i patrimonialădar puterea lor este conformălegii fundamentale naţ ionale. Între colectivită ţ ile locale ş i regiunile administrative nu existănici un fel de dependenţ ă financiară , comunitţ ile locale având o puternicăindependenţ ăfinanciară , beneficiind de fonduri acordate de la buget sau Uniunea Europeană . Organul executiv al regiunilor este comitetul regional, constituit dintr-un preş edinte ş i alţ i membrii aleţ i din rîndul adună rii regionale. Administraţ ia publicălocalăportughezăse caracterizeazăprintr-o mare autonomie a unită ţ ilor administrative-teritoriale faţ ăde puterea centrală , mai mare decât în multe ţ ă ri europene. Portugalia, din punct de vedere politic imediat dupăînlaturarea regimului politic totalitar a fost reprezentatăcu putere de patru formaţ iuni politice: Partidul Comunist, Partidul Socialist, Partidul Social Democrat ş i Centrul Social Democratic. Dupăadoptarea Constituţ iei, aprtidul communist a încercat săse plieze pe noile realităţ i politice si social-economice dar tarele ideologice, ală turi de dependenţ a de Moscova au atras aversiune unor largi pă turi sociale. Partidul Socialist s-a constituit în 1963 iar zece ani mai târzius-a afiliat la Internaţ ionala Socialistă . Dupăalegerile din 1973, Partidul Socialist a devenit cea mai puternicăformaţ iune politicăa ţ ă rii, el bucurându-se de o largăaudienţ ăîn rândul clasei mijlocii urbane ş i fiind amplasat omogen pe întreg teritoriul ţ ă rii. Partidul Social-Deomcrat este, în realitate, contrar numelui să u, un partid de dreapta, liberal. El militeazăpentru o economie privatăş i apărăinteresele întrerprinză torilor. Marcat de mari conflicte ş i de disensiuni de ordin intern ş i clientelism polit, Partidul Social Deomcrat si+a pierdut treptat forţ a politică , rupându-se de realitatea social-politicăa ţ ării. Partidul Popular are o ideologie de centru-dreapta, cu accente naţ ionaliste ş i tradiţ ionaliste. Cultivăidea conş tiinţ ei individualiste a elitei ş i se opune limită rii suveranită ţ ii naţ ionale, rezultatăîn urma procesului de integrasre în Uniunea Europeană . Pe plan economic militeazăpentru o economie socialăde piaţ ă , cu intrvenţ ia minimăa statului.

6

Regimul politic al Portugaliei ş i regimul politic al Belgiei - Compara ţ ie Alegerile au fost câş tigate în martie 2002 de Partidul Social-Democrat cu 40,12 % din voturi iar majoritatea parlamentarăeste formatădin Partidul Socila-Democrat ş i Partidul Popular. Împreuna cele doua partied deţ in 116 mandate din totalul de 230 ale Adună rii pentru Republică . În ceea ce priveş te Belgia, este de amintit faptul căîn Constituţ ia belgianănu existăprevederi referitoare la partidele politice iar sistemul de partide este construit pe principiul pluripartidismului, fără , însă , ca un partid săfie majoritar. În anii ’90 pe scena politicăbelgianăactivau Partidul Liberal si Democrat flamand, Partidul Creş tin-Democrat flamand, Partidul Socialist francofon, Uniunea formatădin Partidul Reformator Liberal francofon, Frontul Democratic al Francofonilor, Miş carea Cetă ţ enilor pentru Schimbare francofonă , Partidiul Socialist flamand, Ecologiş tii francofoni, Ecologiş tii flamanzi, Partidul SocialCreş tin francofon, Uniunea Poporului flamand ş i Frontul Naţ ional. În decusrul anilor unele partide ş i-au schimbat denumiriea iar la 18 mai 2003, în Belgia s+au desfăş urat alegeri legislative pentru Camera Reprezentanţ ilor ş i Senat. Alegerile au dus la conturarea unui nou peisaj politic federal, care a reflectat complexitatea sistemului politic Belgian. În prioada1999-2003, Guvernul format din ş ase partied, denumit “Curucubeul”, a reprezentat, pe de o parte, majoritatea reieş ităîn urma alegerilor din ’99, dar ş i esenţ a dinamicămultipolarăa societă ţ ii belgiene. În ceea ce priveş te organizarea parlamentară , Belgia a adopatat un sistem bicameral chiar de la crearea sa în 1830, iar Constituţ ia de la 1831 a consacrat instituţ ionalizarea aceste opţ iuni, prevăzând faptul căParlamentul este format din Camera Reprezentanţ ilor ş i Senat. Spre doesebire de Belgia, în Protugalia Parlamentul se intituleazăAdunarea Republicii ş i reprezintăsediul suvernaită tii poporului întrucât este constituitădin reprezentanţ i ai acestuia desemnaţ i prin vot universal pentru un mandate de 4 ani. Legea electoralăstabileş te numă rul circumscripţ iilor electorale, precum ş i numă rul de deputeţ i pentru care se depun candidature în fiecare dintre acestea, proporţ ional cu numă rul cetăţ enilor cu drept de vot. Candidaturile sunt prezentate de partidele politice în mod individual sau pe liste. Între sesiunile parlamentare funcţ ioneazăo Comisie pemanentăavând prerogative de a veghea asupra acivită ţ ii Guvernului ş i administraţ iei, de a exercita puterile Adună rii Republicii în ceea ce priveş te mandatul deputaţ ilor, de a Convoca Camera dacăeste necesar ş i de a pregă ti deschiderea sesiunii parlamentare.

7

Regimul politic al Portugaliei ş i regimul politic al Belgiei - Compara ţ ie În Belgia, potrivit art. 36 din consituţ ie, puterea legislativăse exercităîn mod colectiv de rege, Camera Reprezentanţ ilor ş i de Senat. Dreptul de iniţ iativălegislativărevine celor trei ramuri ale puterii legislative. În anumite domenii, Camera Reprezentanţ ilor ş i Senatul au competenţ e ledislatie identice. Camera Reprezentenţ ilor are o putere exclusivăde decizie în materie de naturalizare, în domeniul legilor privind ră să punderea civilăş i penalăa membrilor Guvernului, în privinţ a aprobă rii bugetului ş i a exerciţ iului bugetar, precum ş i în domeniul stabilirii efectivelor ermatei. În Portugalia, iniţ iativa legislativărevine deputaţ ilor ş i Guvernului, ea poate săaparţ inăîn anumite cazuri ş i gurpă rilor de cetă ţ eni. În ceea ce priveş te regiunile autonome, aceastăiniţ iativărevine adunărilor regionale. Deputaţ ii nu au însădreptul de a iniţ ia proiecte sau propune amendamente care antreneazăo creş tere a cheltuielilor sau o scădere a nivelului încasă rilor statului prevă zute în legea bugetului aflatăîn vigoare. Procesul legislative mai cuprinde, în afaraăde iniţ ierea legislativăpropriu-zisă, dezbaterea ş i votarea proiectului sau propunerii de lege, dupăcare urmeazăpromulgarea legii aprobate. Dezbaterea sau discutarea unui proiect cuprinde douăfaze: discutarea generalăa acestuia ş i apoi analizarea fiecă rei dispoziţ ii în parte. Textele de lege, aprobate astfel în dezbatere generală, vor fi supuse analizei în comisii parlamentare de specialitate, dupăcare urmeazăvotul final, în urma că ruia legea respectivăeste aprobatăsau respinsă , de parlamentari. Atât în Portugalia cât ş i în Belgia, potrivit dispoziţ iilor constituţ ional, calitatea de deputat este incompatibilăcu cea de membru al Guvernului. Membrii Parlamentului se bucurăde imunitate ş i inviolabilitate parlamentară . Membrii celor doua camere nu pot fi cercetaţ i sau puş i sub acuzare pentru opiniile ş i voturile exprimate în exercitarea mandatului lor. Belgia, spre deosebire de Portugalia este o monarhie de tip parlamentar, în care ş eful statului nu are prerogative în proce sul de guvernare, atribuţ iile sale limitându-se la îndeplinirea unor proceduri protocoloare. Aparen, Regele ar avea o putere realăde conducere, întrucât art. 37 din Constituţ ie prevede căputerea executivăla nivel federal aparţ ine acestuia.Cu toate acestea art. 105 din Constituţ ie prevede căRegele nu are alte puteri decât cele care îi sunt formal atribuiteprin Constituţ ie ş i legi speciale. Actele Regelui nu au efecte daca nu sunt contrasemenate de un ministru care urmeazăsă -ş i assume raspunderea pentru conţ inutul ace stora. Regelui revine atribuţ ia de a sancţ iona ş i promulga legile. De asemenea, Regele numeş te în funcţ ii administrative ş i pe ambasadori. Regele satbileş te regulamentele ş i decretele necesare execută rii legilor, fă răa avea, însăputerea săle suspende sau săscuteascăpe cineva de efectele acestora. Portugalia este o republicăsemiprezidenţ ială, asemănă toare din punct de vedere al puterii ş i funcţ iilor ş efului statului, cu Republica a V-a a Franţ ei.

8

Regimul politic al Portugaliei ş i regimul politic al Belgiei - Compara ţ ie Preş edintelui Republicii i-au revenit iniţ ial prerogative substanţ iale în procesul de guvernare a ţ ă rii, putând influenţ a pe ceilalţ i actori ai vieţ ii politice. Preş edintele este ales prin vot universal direct ş i secret înainte cu 30 de zile de încetarea manadatului preş edintelui în funcţ ie. Mandatul prezindenţ ial durează5 ani. În ceea ce priveş te posibilitatea de realegere, Constituţ ia prevede cămandatul prezidenţ ial nu poate fi reînoit consecutive decât o singurădată . Pentru a fi ales, candaidatul la preş edenţ ie trebuie săîntruneascămai mult de jumă tate din voturile valabil exprimate. Preş edintele poate renunţ a oricând la manadatul său, printr+un mesaj adresat Adună rii Republicii. Interesant este faptul căLegea fundamentalăa prevă zut responsabilitatea penalăa preş edintelui pentru crimele comise de acesta în exercitarea funcş iilor sale, precum ş i în afara acestora. Preş edintele reprezinttă republica, garantează independenţ a naţ iunii, unitatea statului ş i funcţ ionarea corespunză toare a instituţ iilor democratice. Totodată , Preş edintele este comandantul forţ elor armate. Preş edintele are urmă toarele competenţ e: - prezidarea Consililui de Stat; - fixarea datei alegerilor parlamentare generale; - convocarea Parlamentului în sesiune extraordinară ; - dizolvarea parlametului cu avizul Consiliului de stat; - numirea ş i revocarea Primului-ministru; - numirea ş i revocarea membrilor Guvernului; - dizolvarea sau suspendarea organelor regiunilor autonome; - prezidarea ş edinţ elor Guvernului; - numirea ş i revocarea preş edintelui Curţ ii de Conturi; - promulgarea ş i decizia asupra publicării legilor; - decalarăstarea de asediu ş i de urgenţ ăcu aprobarea Parlamentului; - graţ iazăş i cpedepsele cu avizul Guvernului; - numeş te la propunerea Guvernului ambasadorii; - declarărazboi, etc. În ceea ce priveş te Guvernul, în Portugalia acestuia îi revine rolul de a înfaptui politica generală aţ ă rii, otodatăel fiind ş i organul de vârf al administraţ iei publice. Guvernul este constituit din Primulministru, miniş trii, secretari ş i sub-secretari de stat. Guvernul poate include unul sau mai mulţ i viceprim-miniş trii ş i miniş trii. Competenţ ele Guvernului sunt, conform Constituţ iei: a. politice b. legislative c. administrative În Belgia, potrivit ar. 99 din Constituţ ie, Guvernul este compus din cel mult 15 membri. Miniş trii sunt numiţ iş i revocaţ i din funcţ ie de că tre REge. Primul-ministru deţ ine rolul decisive în compunerea Guvernului. Guvernul cuprinde miniş trii vorbitori ai limbii franceze, cât ş i vorbitori ai limbii olandeze, doar primul ministru putând face excepţ ie de la acestăregulă . Miniş trii sunt responsabili în faţ a Camerei Reprezentanţ ilor ş i beneficiazăde imunitatepentru opiniile exprimate în exercitarea funcţ iilor lor.

9

Regimul politic al Portugaliei ş i regimul politic al Belgiei - Compara ţ ie Came ra reprezent anţ ilo r are dreptul de a-i pun e sub acu zare pe mini ş tri i în faţ a Curţ ii de Cas aţ ie. Prin legea special ă se sta bil esc cazu ril e de res pons abilit ate ş i pede pse le corespunzătoare. Guve rnul federal cupr inde ş i secret ari de sta t, care sunt numi ti ş i revocaţ i de Reg e, dar care nu fac parte din Cons ilul de Miniş tri i.

10

Regimul politic al Portugaliei ş i regimul politic al Belgiei - Compara ţ ie

BI BL IO GR AF IE

1.

Crisitan Ionescu, Regimuri politice contemporane, Editura All Beck, Bucureş ti, 2004

2.

Ştefan Stă nciugelu, Violenţ ă, mit ş i revoluţ ie, Ed. All, Bucureş ti, 1999

3.

Crisitan Ionescu, Drept constitutional si institutii politice – Ediţ ia II, Editura All Beck, Bucureş ti, 2004

11