Vointa

VOINTA Invatarea scolara este in general o activitate solicitanta, care presupune participarea activa si consum energetic corespunzator.De aceea ea nu poate sa se desfasoare nelimitat si nici nu se poate baza doar pe energia furnizata de structurile afectiv-motivationale. Deseori, in desfasurarea ei intervin obstacole care nu pot fi depasite fara o incordare a fortelor, fara mobilizarea si organizarea acestora. Vointa este o forma superioara de reglaj psihic, constand in activarea si concentrarea energiei psiho-nervoase (generate de afectivitate, motivatie), in vederea depasirii obstacolelor si atingerii scopurilor constient stabilite. Supraaprecierea dificultatii obstacolului face ca efortul voluntar sa fie insuficient, putandu-se ajunge la insuccese scolare. Supraaprecierea (mai ales in cazul elevilor anxiosi si timizi) duce la o incordare involuntara puternica, epuizare si satisfactii indoielnice, desi rezultatele la invatatura sunt bune sau chiar foarte bune. Mecanismele vointei se formeaza si se dezvolta pe baza perfectionarii structurilor verbale si functiilor reglatorii ale limbajului (mobilizarea si controlul actelor mentale si practice prin comenzi verbale), precum si prin legaturile care se stabilesc intre vointa si celelalte procese psihice (gandirea asigura fixarea unor scopuri valoroase, imaginatia-anticiparea mentala a desfasurarii secventiale a activitatii; afectivitatea si motivatia- energia necesara). Eficienta invatarii scolare, rezultatele obtinute de elevi in urma evaluarii, depind nu numai de aptitudinile acestora, de capacitatile si deprinderile intelectuale, ci de urmatoarele calitati ale vointei:  Puterea- intensitatea corespunzatoare a efortului voluntar, pentru a invinge dificultatile  Perseverenta – realizarea efortului timp indelungat, in ciuda aparitiei unor factori care ar crea impresia imposibilitatii continuarii lor.  Independenta- tendinta constanta de a lua hotarari in constiinta de cauza, pe baza propriei decizii.  Promptitudinea –rapiditatea deliberarii in situatii complexe si urgente. Etapele procesului volativ: I. Actualizarea unor motive-genereaza scopuri, apar intentiile de realizare a scopurilor si se construieste planul mental al actiunii. II. Lupta motivelor- in orice situatie apar motive concordante si / sau opozante, castigul fiind al motivelor ce satisfac repede si mai bine trebuintele. III. Luarea hotararii- ratiunea pentru alegerea variantei de actiune; se evalueaza consecintele ce decurg din actiuni si optiunea facuta;se estimeaza efortul necesar pentru atingerea scopului;se impune mai avantajos o anumita varianta de actiune pe subiectul in cauza. IV. Executia- presupune autocomanda de actiune, planul stocat in memorie este confruntat premanent cu realitatea sarcinii, activitatii.

V.

Verificarea rezultatelor si formarea unor concluzii pe viitor.

Profesorii trebuie sa preintampine sau sa corecteze nu numai demotivarea, lipsa de interes , neincrederea unor elevi, ci si defectele vointei-nehotararea, incapatanarea, sugestibilitatea, slabiciunea. Modalitatile de stimulare a reglajului voluntar al invatarii scolare presupun ( Negovan, 2003,p.130) :  Asigurarea raportului optim intre dirijare si respectarea independentei elevilor.  Antrenarea treptata in sarcini cu dificultati crescande.  Implicarea elevilor in sarcini care sa prezinte un anumit grad de dificultate si pentru indeplinirea carora ei sa fie solicitati sa depaseasca „ bariera interna” a propriului inactivism.  Recompensarea efortului de a depasi obstacolele aparute in situatiile de invatare  Recurgerea frecventa la discutii si dezbateri pe tema valorii trasaturilor de vointa (la varstele mai mari).