Virgil Maxim - Imn Pentru Crucea Purtata.doc

1

Virgil Maxim

IMN PENTRU CRUCEA PURTATĂ VOL.I

1937-1948 Abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce

2

«Căci cu privire la Hristos, vouă vi s-a dat harul, nu numai să credeţi în El, ci să şi suferiţi pentru El!» (Sfââ ntul Apostol Pâvel, Filipeni 1,29)

Închin această carte ca o mărturisire românească înaintea lui Dumnezeu şi a lumii că n-am făcut din viaţa aceasta un scop, deşi daturile acestui pământ ne-ar fi putut ispiti, ci ne-a fost viaţa prilej de mântuire, mulţumind şi lăudând pe Dătătorul a toate, iar când am greşit am plâns la picioarele lui Iisus Cel răstignit, nădăjduind iertarea.

3

ISIHAS ÎÎmi cââ nt bucuriâ-mplinit-â durerii... Sâă getţi de luminâă îâmi sfââ sţ ie beznele... Osââ ndâ mi-o fâc ispâă sţ iri primâă verii Butucul-râă bdâă rii îâmi sââ ngerâă gleznele... ÎÎntââ i, âm îântins doâr o mââ nâă îân cruce... Sţ i jocul îâmi plâce sţ i totusţ i... mâă doâre... Eli, nu Te duce! Sub hulâ multţimii sunt spinii ninsoâre... Eli, Eli, lâmâ sâbâhtâni! Eli, Tu... sâu eu? Cine moâre?

4

Prolog ________________________________________________________________________________________________

Asţ teptâm cu nerâă bdâre âceâstâă cârte sţ i nerâă bdâreâ meâ s-â umplut de bucurie. Aproâpe toâtâă literâturâ memoriâlisticâă ce s-â scris pââ nâă âcum, prezentââ nd conflictul dintre Misţ câreâ Legionârâă sţ i cele trei dictâturi: cârlistâă , ântonesciânâă sţ i comunistâă , âre un cârâcter oârecum unilâterâl. Toâte lucrâă rile prezintâă suferintţâ fizicâă sţ i morâlâă , cu biruintţele sţ i îânfrââ ngerile inerente luptei, oprindu-se îân speciâl lâ âspectul politico-sociâl sţ i mâi putţin lâ cel spirituâl propriu-zis. Singurâă cârteâ lui D. G. Bordeiânu (Mlaştina deznădejdii, n. ed.) âtâcâă o problemâticâă speciâlâă , sţ i ânume consecintţele câă derii din hâr â luptâă torului cresţ tin-legionâr, incâpâbil sâă depâă sţ eâscâă lâ un moment dât ultimul stâdiu âl suferintţei: mlâsţ tinâ deznâă dejdii. Îâr cârteâ lui Nicu Popescu Vorkutâ Un Legionar dincolo de cercul polar, ne pune îân fâtţâă mirâcolul suprâvietţuirii prin credintţâă îân gulâgul sovietic. Cârteâ lui D. Bâcu îânceârcâă o ânâlizâă â Fenomenului Piteşti din punct de vedere psihologic. El îânsâă fâce un studiu, nu o mâă rturisire, este un observâtor din âfârâă , desţ i sufereâ âceleâsţ i pedepse. Ceeâ ce se âduce nou - exprimââ nd îântru totul âutenticitâteâ spirituâlitâă tţii legionâre sţ i îântregind frescâ âpocâlipticâă â veâcului XX - este surprins îân lucrâreâ lui Virgil Mâxim Imn pentru crucea purtată. O idee strâă bâte de lâ un câpâă t lâ âltul âceâstâă lucrâre: âsumâreâ consţ tientâă â suferintţei câ mijloc de purificâre sţ i oferireâ fiintţei purificâte lui Dumnezeu câ jertfâă de ispâă sţ ire pentru pâă câtele neâmului. Prin âceâstâă generaţie de mistici, Misţ câreâ Legionârâă s-â âpropiât sâu poâte chiâr â âtins liniâ de viâtţâă spirituâlâă lâ stâdiul propus de Sfintţii Pâă rintţi din „veâcul de âur„ âl Bisericii. Dâr de dâtâ âceâstâ pustia este reâlizâtâă îân temnitţâă sub lovituri de bici. Prezentââ nd îân cââ tevâ câpitole mâi mult schitţâte, personâlitâă tţile âcestei forme de mârtirâj: Trâiân Trifân sţ i Mâriân Trâiân, Anghel Pâpâcioc sţ i preotul Vâsile Serghie, Vâleriu Gâfencu sţ i Constântin Oprisţ ân sţ i âltţi dâă ruitţi de Dumnezeu cu hârul mâă rturisitorului cresţ tin legionâr - îântre câre foârte multţi tineri provenitţi din sţ coâlâ Frâă tţiilor de Cruce - Virgil Mâxim, îân smereniâ lui, ni se prezintâă doâr câ un mic sţ i neîânsemnât hâgiogrâf, câre â primit poruncâă nevâă zutâă sâă îânscrie îân veâc un semn de lâudâă sţ i multţumire pentru dârul de â fi fost contemporân cu âceste îâncercâă ri prin câre â trecut neâmul romââ nesc. Sţ i semnul îânscris este, îântr-âdevâă r, un imn pentru crucea purtată. Preot Îoân Negrutţiu

5

Îubite cititorule, Netrebnic lucru este sâă vorbesţ ti despre tine îânsutţi. Mâi usţ or mi-â fost sâă -mi mâă rturisesc pâă câtele decââ t sâă -mi ârâă t, cumvâ, virtutţile. Nu prezentâreâ suferintţei personâle sâu colective âsţ vreâ sâă âtrâgâă âtentţiâ - âstfel de povestiri poâte scrie oricine, unii cu tâlent sţ i pricepere - ci îântţelesul celor îântââ mplâte, sensul lor, reflectâreâ lor îân spirit; âcesteâ dâu vâloâre suferintţei. Pentru fiecâre dintre tââ lhârii râă stignitţi lââ ngâă Îisus Hristos, suferintţâ âre âlt îântţeles, câpâă tâă âltâă vâloâre: pentru unul e ispâă sţ ire, spre mââ ntuire, pentru celâă lâlt e osââ ndire, spre moârte. Fâc cunoscute stâă ri sufletesţ ti sţ i âctţiuni lâ câre âm pârticipât îân scop pedâgogic: cei de fâtţâă sţ i viitorimeâ sâă sţ tie, sâă îânvetţe sţ i sâă âibâă un îândreptâr de viâtţâă, prin câre, râportââ ndu-se sţ i âdâă ugââ nd cele specifice momentului, sâă nu gresţ eâscâă , sâu sâă fie cââ t mâi depârte de gresţ eli irepârâbile. Refâă cââ nd îântââ mplâă rile dupâă putintţâă, âm vrut sâă exprim îân mod evident conflictul: mâterie(âlitâte)-spirit(uâlitâte). Din istoriâ neâmului nostru romââ nesc reiese câă misiuneâ lui nu este sâă civilizeze lumeâ. Ci sâă pâă streze peste veâcuri fâă cliâ Cunosţ tintţei âdevâă rât mââ ntuitoâre sţ i sâă âpere cu pretţul vietţii trupul mistic âl lui Hristos, Bisericâ Lui, âdâă ugââ ndu-ne pe noi, copiii Lui, câ mâă dulâre vii âle âcestui trup. Rog sâă nu se câute îân âceste umile îânsemnâă ri lucruri deosebite, expresii âlese, îânâlte cugetâă ri sâu citâte sâvânte din operele mârilor oâmeni câre âu strâă lucit pe pâă mââ nt. Am âles prezentâreâ vietţuirii lâ nivelul unor procese comune oricâă rei consţ tiintţe cinstite îân fâtţâ lui Dumnezeu, fâă râă intentţiâ de â prezentâ lucruri exceptţionâle. „Exceptţionâl„ este Duhul câre â lucrât sţ i lucreâzâă îân fiecâre din noi spre Slâvâ lui Dumnezeu sţ i mââ ntuireâ noâstrâă . Aceste memorii nu pot constitui un document istoric „oficiâl„, de câre sâă se foloseâscâă cercetâă torii pentru â-sţ i sustţine ârgumentele, âfirmâtţiile sâu tezele de doctorât, ci un document psihologic pentru câă , mâi îânâinte de toâte sţ i îân âfârâă de orice considerâtţii, el prezintâă procese de viâtţâă spirituâlâă , stări sţ i stadii de consţ tiintţâă. Cel ce vâ voi sâă se foloseâscâă de ele, sâă intre mâi îântââ i îân „câă mârâ sufletului sâă u„ sţ i sâă se roâge âdââ nc Tâtâă lui, câre vede toâte îân âscuns, câ sâă poâtâă îântţelege lucrurile cele âscunse. Cronologic, relâtâreâ poâte lâă sâ de dorit. Aceâstâ s-â îântââ mplât dâtoritâă imposibilitâă tţii de â mâi pâă strâ cu fidelitâte îân memorie âcele dâte. De âceeâ, oricine de bunâă credintţâă poâte interveni cu precizâă ri sâu completâă ri âsuprâ dâtelor. *** Dâcâă âsţ fi scris lâ persoânâ â treiâ, lucrâreâ âpâă reâ nu câ o mâă rturisire personâlâă , ci câ un român, cu multe fâbulâtţii frumoâse câre âr fi îâmpodobit chipul eroului. Riscâm îântre â fi suspectât de infâtuâre sţ i â scrie cevâ câre sâă nu ângâjeze îân nici un fel sufletul cititorului. Dâr sţ tiâm câă tocmâi prin âctul mâă rturisirii directe cititorul se vâ implicâ sufletesţ te, trâă ind drâmâ câre âre un singur deznodâă mââ nt: biruireâ râă ului prin âcceptâreâ râă stignirii îâmpreunâă cu Hristos. Mulţumesc lui Dumnezeu că m-a învrednicit să fiu contemporan acestor încercări.

6

Cuvânt către Neamul Românesc Nu ne-â fost dât sâă vorbim neâmului, îân speciâl tineretului âcestei tţâări, de lâ câtedrâă . Asţ â cum nu i-â fost dât nici unuiâ dintre mârii lui dâscâă li. Totţi, sţ i Horiâ, sţ i Îâncu, sţ i Tudor, sţ i Eminescu, sţ i Codreânu, sţ i Motţâ âu vorbit de pe Cruce. Îâr cââ tţivâ din cei ce âu vorbit de lâ câtedrâă , âu sfââ rsţ it tot pe Cruce: Nâe Îonescu, N.C.Pâulescu, Simion Mehedintţi, Râdu Gyr, Noicâ, Eliâde... Totţi âu rostit cuvââ ntul iubirii âproâpelui ce cuprinde tâinic intentţiâ divinâă de â sâlvâ omul din îânsţ elâă ciune sţ i moârte vesţ nicâă . Cââ nd vetţi âuzi cuvââ ntul trimis prin âceâstâă cârte de pe cruceâ suferintţei âcceptâte consţ tient, vetţi cunoâsţ te ce îânseâmnâă sâă sţ tii cui slujesţ ti: lui Dumnezeu sâu lui Mâmonâ! Vetţi îântţelege cine este îânsţ elâă torul sţ i cine mâă rturisitorul, cine iubesţ te sţ i cine urâă sţ te. Vetţi cunoâsţ te îântr-âdevâă r câă «nu este mâi mâre drâgoste decââ t sâă -sţ i punâă cinevâ viâtţâ pentru prietenii sâă i», totţi cei pecetluitţi cu chipul lui Dumnezeu. Aceâstâă vietţuire âm deprins-o îân Misţ câreâ Legionârâă , rââ nduitâă sâă âpârâă îân Tţ ârâ Romââ neâscâă prin trimisul lui Dumnezeu, Corneliu Zeleâ Codreânu, cââ nd pe pâă mââ ntul tţâării fâă râă delegeâ se instituise câ putere legâlâă îân stât, ignorââ nd vointţâ poporului sţ i, mâi âles, Bisericâ lui Hristos. „Legionârismul, este o âdââ ncâă sţ coâlâă de formâre â cârâcterelor. De cresţ tere â elitei. Tot ce-sţ i poâte imâginâ minteâ noâstrâă mâi frumos câ suflet, tot ce poâte rodi râsâ noâstrâă mâi mââ ndru, mâi îânâă ltţâător, mâi drept, mâi puternic, mâi îântţelept, mâi curât, mâi muncitor sţ i mâi viteâz, iâtâă ce trebuie sâă ne deâ sţ coâlâ legionârâă ! Un om îân câre sâă fie dezvoltâte pââ nâă lâ mâximum toâte posibilitâă tţile de mâă rire omeneâscâă ce se âflâă sâă dite de Dumnezeu îân sââ ngele neâmului nostru. [...] ÎÎn Misţ câreâ Legionârâă rolul de pregâă tire â tineretului pentru primireâ duhului legionâr îâl âu Frâă tţiile de Cruce.“ „Frâă tţiile de Cruce pregâă tesc îân speciâl tineretul sţ colâr. Este sţ i nâturâl: sţ colârii de âzi vor fi conducâă torii de mââ ine. [...] Conducâă torii de âzi sunt sţ colârii de ieri.“ „Dâcâă pe cââ nd erâu sţ colâri, nimeni nu â câă utât sâă le sâă deâscâă îân inimâă drâgosteâ netţâărmuritâă sţ i spiritul de sâcrificiu pentru neâm sţ i tţârâă - sţ i lipsindu-le, câ urmâre, elementul de ceâ mâi mâre importântţâă tuturor fâă uritorilor: elânul creâtor - sunt explicâbile cele ce îân vremeâ noâstrâă se petrec.“ „Ei, âcesţ ti conducâă tori, sunt produsul educâtţiei îân câre individul â fâă cut sţ coâlâ egoismului sţ i â mâteriâlismului sfâă rââ mâă tor de neâmuri. [...] Astâă zi, lâ temeliâ noii sţ coli de viâtţâă eroicâă stâă putereâ sâcrificiului sţ i â frâă tţietâă tţii, â comuniunii de gââ nduri frumoâse sţ i mâri.“ „Înimi frâgede, câre bât lâ fel, se leâgâă îân frâă tţie, se îâncheâgâă sţ i formeâzâă un tot, un singur mâă nunchi: Frâă tţiâ de Cruce.“ „Trâă ind îâmpreunâă lâ âceeâsţ i sţ coâlâă , poâte lâ âceeâsţ i gâzdâă , mââ ncââ nd lâ âceeâsţ i mâsâă , dormind îân âceeâsţ i câmerâă , ei îâsţi cunosc unii âltorâ gââ ndurile, se îântretţin, se îântţeleg, se âjutâă frâă tţesţ te, se cenzureâzâă reciproc sţ i cresc îâmpreunâă , âdâă pâtţi lâ fââ ntââ nâ âcelorâsţ i dâruri, dârurile Duhului nou âl vremii (âl iubirii îân Hristos n.n.), dârurile frâă tţiei de sâcrificiu pentru neâmul lor, dârurile Frâă tţiei de Cruce!„ (Cornelu Zeleâ Codreânu) Noi, fosţ tii FDC-isţ ti (frâtţi de cruce), bâă trââ ni âcum, râă mâsţ i câ mâă rturie â nâufrâgiului de jumâă tâte de veâc âl bietei noâstre tţâări, privim cu durere lâ prâă busţ ireâ tineretului de âstâă zi îân cloâcâ pervertirii sţ i promiscuitâă tţii morâle, îân libertinâj sţ i ânârhie sociâlâă , dirijâte metodic, sub mâscâ libertâă tţii sţ i â drepturilor omului, de mââ nâ ocultâă â dusţ mânilor lui Dumnezeu sţ i âi neâmului nostru. ÎÎn âfârâă de rugâă ciuni sţ i sfâturi pâă rintesţ ti, âlte puteri nu ne-âu râă mâs. Suferim, âducââ ndu-ne âminte de vorbâ Câă pitânului: „Legionârul nu se teme decââ t de Dumnezeu, de pâă cât sţ i de clipâ îân câre puterile fizice ori sufletesţ ti îâl vor pâă râă si sţ i-l vor scoâte din luptâă !“ Puterile fizice ne-âu pâă râă sit, este âdevâă rât! Dâr nu sţ i cele sufletesţ ti! Pââ nâă vom fi

7

consţ tientţi sţ i luciditâteâ mintţii nu ne vâ pâă râă si, vom strigâ sufletului tââ nâă r romââ nesc: Trezeştete! Ridică-te din mocirla păcatului la cunoştinţa Luminii mântuitoare! Adună-te cu cei buni la picioarele lui Hristos şi porneşte din nou la luptă. De la ICOANĂ, urcând „muntele suferinţei“ (biruindu-ţi patimile trupeşti), trecând prin „pădurea cu fiare sălbatice“ (ucigând în tine orice gând meschin şi egoist şi orice dorinţă de mărire lumească) şi creându-ţi drum prin „mlaştina deznădejdii“ (suportând tot oprobiul public al celor inconştienţi şi ignoranţi în răutatea lor), în numele neamului tău! Vei suferi, dar vei învinge! «Căci nu sunt vrednice suferinţele din veacul acesta de acum a sta alături de slava vieţii viitoare» (Sfântul Apostol Pavel). «Îndrăzniţi, Eu am biruit lumea!» zice Mântuitorul. Lumea cu toate păcatele ei va fi biruită, satan va fi aruncat în iezerul de foc, căci Biserica lui Dumnezeu, căreia ca neam îi suntem credincioşi, «porţile iadului nu o vor putea birui!» *** Primul volum cuprinde evenimente sţ i procese sufletesţ ti trâă ite îân âctul devenirii spirituâle îân sţ coâlâ legionârâă â frâtţilor de cruce, de lâ vââ rstâ de 14-15 âni, pââ nâă lâ mâjorât (lâ 20 de âni), âlâă turi de îâncercâă rile sţ i frâă mââ ntâă rile de viâtţâă - câ âcte de pedâgogie divinâă , pentru â lâă muri îân fiintţâă metâlul nobil de zgurâ pâă câtului, câre l-âu pregâă tit pe âutor pentru o bâă tâă lie hotâă rââ toâre, ce â âvut câ loc de desfâă sţ urâre îânsâă sţ i fiintţâ îântregului neâm romââ nesc. Volumul âl doileâ vâ prezentâ bâă tâă liâ, âceeâsţ i pentru toâte generâtţiile, câre ne dâă consţ tiintţâ câă prin fiecâre din cei ce câd jertfâă îân numele lui Hristos, neâmul romââ nesc urcâă o nouâă treâptâă de luminâă îân ÎÎmpâă râă tţiâ lui Dumnezeu!

8

PARTEA I-A CAPITOLUL I 1934-1938 | Sţ coâlâ Normâlâă din Ploiesţ ti1 Depunerea „Legământului de Frate de Cruce“

„De la icoană am pornit“ I. Moţa ____________________________________________________________________________________________________________ Duminicâă , 12 Decembrie 1937, îân câlendârul cresţ tin ortodox: Sfââ ntul Spiridon âl Trimitundei, mâre fâă câă tor de minuni. Ger uscât! Nâă rile se lipeâu sţ i usturâu, ochii lâă crimâu. Lungu Dumitru, sţ eful nostru, sţ i âjutorul lui, Bourceânu Vâsile, ne sculârâă pe totţi cei treisprezece, cu âproâpe o orâă mâi îânâinte de desţ teptâreâ pentru tot internâtul. ÎÎn linisţ te ne fâă curâă m toâletâ sţ i plecârâă m lâ Bisericâ Sf. Gheorghe îânâinteâ îântregului internât, pentru câ pâă rintele profesor Îon Brezeânu sâă âibâă timp sâă ne spovedeâscâă . Postisem, post negru, de vineri dimineâtţâ pââ nâă duminicâă . Distântţâ micâă de lâ Sţ coâlâ Normâlâă (âctuâlul muzeu de istorie) pââ nâă lâ Bisericâ Sfââ ntul Gheorghe Vechi (vis-â-vis de fostâ Prefecturâă , âctuâlmente Muzeul de Artâă ), îân câpâă tul bulevârdului Reginâ Mâriâ (âstâă zi âl Republicii), mi s-â pâă rut foârte lungâă . Slujbâ nu îâncepuse. Am sâă rutât icoânâ Sfââ ntului Spiridon de pe tetrâpod sţ i icoânele îâmpâă râă tesţ ti âle Domnului Îisus sţ i Mâicii Domnului, âpoi ne-âm âsţ ezât îân ordine îân fâtţâ scâunului de spovedânie. Din âltâr, pâă rintele â dât binecuvââ ntâreâ pentru utrenie. Dâscâă lul â îânceput recitâreâ psâlmilor iâr pâă rintele â iesţ it sţ i ne-â fâă cut semn sâă îângenunchem. Punââ ndu-sţ i epitrâhilul peste cei din fâtţâă (ceilâltţi âtingeâu cu mââ nâ pe cel din fâtţâ lor pentru âctul comuniunii îân rugâă ciune), pâă rintele ne-â citit molitvâ. Apoi âm îângenuncheât pe rââ nd sub epitrâhil. ÎÎmplinisem cu o sâă ptâă mââ nâă îânâinte, îân 4 Decembrie, 15 âni. Pâă rintele Brezeânu erâ îânsufletţit de rââ vnâă deosebitâă pentru turmâ pe câre o pâă storeâ sţ i pentru „mielusţ eii“ din internâtul sţ colii noâstre, unde erâ sţ i profesor de religie sţ i duhovnic. Asuprâ celor mici (din clâsele Î-ÎV, âstâă zi V-VÎÎÎ) se âplecâ cu drâgoste sţ i râă bdâre deosebitâă , râă splâă titâă prin âscultâreâ sţ i îânvâă tţâreâ lectţiilor îân chip desâă vââ rsţ it. Cu cei mâri (din clâsele V-VÎÎÎ, âstâă zi ÎXXÎÎ) âtâcâ subiecte sţ i teme uneori dificile dâr, mâi âles câ viitori îânvâă tţâători, îâi pregâă teâ pentru 1

Explicarea situaţiei în care se afla Mişcarea Legionarăîn 1937, decembrie.

9

luptâ cu sectântţii, formâreâ corurilor sâă tesţ ti sţ i âlcâă tuireâ prelegerilor religioâse. ÎÎn Anuarele Şcolii Normale din Ploieşti se pot citi lucrâă rile Despre Sofianic, sustţinutâă de elevul Cucu Vâsile sţ i Despre frumuseţea morţii de Sâsu Îon. Vâsile Bourceânu tţinuse îântr-unâ din duminici o exegezâă â pârâbolei semâă nâă torului âsţ â de îânâă ltţâătoâre sţ i de frumoâsâă , îâncââ t provocâse âplâuze îân sfââ ntâ bisericâă . Pâă rintele fusese âvizât de scopul nostru sţ i, cu luâre âminte, ne pregâă teâ pentru ceeâ ce âveâm sâă fâcem. Nu erâ legionâr declârât, dâr te coplesţ eâ inimâ sâ de romââ n sţ i cresţ tin. Din câuzâ frigului sţ i â emotţiei âm tremurât tot timpul sub epitrâhil. Cââ nd sfintţiâ sâ â îâncheiât Sfââ ntâ Tâinâă : „Îâr eu, nevrednicul preot, cu putereâ ce-mi este dâtâă , te iert sţ i te dezleg de toâte pâă câtele tâle, fiule Virgil, îân numele Tâtâă lui sţ i âl Fiului sţ i âl Sfââ ntului Duh“, sţ i mi-â spus: „Te potţi îâmpâă rtâă sţ i“, âm simtţit nevoiâ sâă mâi râă mââ n lâ picioârele dââ nsului, pâă rââ ndu-mi-se câă numâi âcolo mi se cuvine sâă stâu. Fiindcâă îântââ rziâm, â zis: „Hâi, du-te! Sâă vinâă urmâă torul!“ Erâm legât sufletesţ te de o comunitâte de ideâl cu âltţi frâtţi, câre trebuiâu sâă intre pe âceeâsţ i poârtâă â curâă tţeniei îân oâsteâ Arhânghelului Mihâil, pentru â luâ cu âsâlt ÎÎmpâă râă tţiâ Cerurilor, îân slujbâ neâmului. Desţ i erâm obisţ nuitţi sâă ne îâmpâă rtâă sţ im lâ fiecâre îânceput de ân sţ colâr sţ i lâ mârile prâznice, de dâtâ âceâstâ Sfââ ntâ ÎÎmpâă rtâă sţ ânie, âvââ nd un rost speciâl, mi se pâă reâ câă o primesc totusţ i cu nevrednicie. O teâmâă strâă inâă pââ nâă âtunci sufletului meu mâă fâă ceâ sâă îânâintez îâncet spre Sfââ ntul Potir. Cââ nd corul sţ colii cââ ntâ: „Cinei Tâle, celei de Tâinâă , âstâă zi Fiul lui Dumnezeu, pâă rtâsţ mâă primesţ te...“ sţ i pâă rintele pronuntţâ: „Se îâmpâă rtâă sţ esţ te robul lui Dumnezeu, Virgil…“, âm simtţit câă prin intentţiâ de â mâă legâ îân prezentţâ Lui reâlâă sâă -Î fiu slujitor credincios îân viâtţâ neâmului, mi-âm pecetluit soârtâ pentru toâtâă viâtţâ. Pââ nâă lâ iesţ ireâ din Bisericâă âm fost coplesţ it de âceâstâă stâre. Abiâ dupâă ce restul internâtului s-â îândreptât spre sţ coâlâă , âm îântţeles comândâ sţ efului nostru câre ne indicâ directţiâ Crââ ngul lui Bot. Nu îân formâtţie, ci dispersâtţi, cel mult cââ te doi. Am iesţ it din orâsţ spre sţ oseâuâ Tââ rgovisţ tei. Conform plânului stâbilit trebuiâ sâă ne îântââ lnim cu âlte Frâă tţii de Cruce îântr-o poienitţâă din Crââ ng. Câ sâă nu âtrâgem âtentţiâ cuivâ, âveâm peste câă mâsţ â verde2 îâmbrâă câtâă îântââ iâ oârâă , câă mâsţ â âlbâă de strâă jer3 sţ i mântâuâ de elev. Pe lâ orele 13:30-14:00 erâm âdunâtţi 100-120 elevi de 14-18 âni, de lâ toâte sţ colile secundâre din orâsţ . Sţ edeâm grupuri-grupuri lââ ngâă tufisţ urile de gherghini sţ i mâă cesţ . Cââ nd â sosit sţ eful de grup, câmârâdul Tâse, îânsotţit de douâă âjutoâre, ne-âm âliniât pe unitâă tţi sţ i i-âm dât râportul. ÎÎn timp ce stâbileâ cu sţ efii de unitâă tţi modâlitâă tţile optime de procedurâă , din fâtţâă, dinspre cââ mpul câre se deschideâ spre Poligonul de trâgere âlergâ spre noi un soldât. Ne-âm îâmbrâă cât mântâlele de elevi sţ i ne-âm prefâă cut â cââ ntâ un cââ ntec strâă jeresc. Cel câre se âpropiâ, â fost recunoscut de noi, normâlisţ tii. Gheorghiu âbsolvise sţ coâlâ cu un ân mâi îânâinte sţ i nu depusese legâă mââ ntul. Se pregâă tise pentru momentul âcestâ, dâr progrâmul de câzârmâă îâl fâă cuse sâă îântââ rzie. Ceruse sâă fâcâă de gârdâă lâ Poligonul de trâgere, pentru â sesizâ momentul âdunâă rii 2

Uniforma legionară. Străjeria - organizaţia de tineret a lui Carol al II-lea, plănuită de Nichifor Crainic ca o contrapondere la Mişcarea Legionară aflată în plin avânt. (n.ed.) 3

10

noâstre. Desţ i âbsolvent, i se âcordâse o dispensâă , lâ dorintţâ lui fierbinte. Bucuriâ noâstrâă â âlungât teâmâ celorlâltţi de â fi deconspirâtţi âutoritâă tţilor oficiâle âle stâtului. *** Steâgul pâtriei, îânfipt îân mijlocul câreului, fââ lfââ iâ îân âdiereâ âsprâă â lui decembrie. Tâse âveâ un timbru frumos, putţin tremurât din câuzâ frigului sţ i poâte â emotţiei. Erâ un tââ nâă r student delicât, subtţirel, cu ochi blââ nzi sţ i îânfâă tţisţ âre plâă cutâă . Prin cândoâreâ sâ, completâtâă cu seriozitâte desâă vââ rsţ itâă , cu misţ câă ri linisţ tite dâr sigure, te fâă ceâ sâă te simtţi câ îân fâtţâ unui ârhânghel. Cu glâs sobru sţ i linisţ tit, ni s-â âdresât: „Atentţiune! Gârdâă , âscultâă comândâ lâ mine!“ O tresâă rire generâlâă â legât toâte sufletele de undâ glâsului lui. Câ îântr-o beâtitudine repetâm sţ i râă spundeâm lâ fiecâre cuvââ nt din crezul Legâă mââ ntului. Nu-mi mâi erâ frig, nu mâi tremurâm. Pârcâă pluteâm cââ nd âm rostit pâsâjul de îâncheiere: „Cred îân biruintţâ legionârâă , cum cred îân Dumnezeu sţ i îân steâuâ neâmului meu. Jur câă nu voi trâă dâ niciodâtâă Legiuneâ, Câă pitânul, nici pe frâtţii mei de cruce“. Broboâne de sudoâre îâmi inundâserâă tââ mplele sţ i ochii mi se umpluserâă de lâcrimi. Apoi âm îâncheiât: „Asţ â sâă -mi âjute Dumnezeu!“ Tâse mi-â strââ ns mââ nâ cu putere, iâr ceilâltţi frâtţi m-âu primit bâă tââ ndu-mâă pe umeri: „Esţ ti frâtele nostru de cruce“. Simtţeâm câă trecusem dintr-o lume îân âltâ. Mâă âflâm pe un âlt tâă rââ m âl rââ ului vietţii sţ i posibilitâteâ de îântoârcere nu mâi existâ. Cââ nd sţ i ultimul prieten de mâă nunchi4 devenise frâte, Tâse â dât tonul sţ i âm cââ ntât Sfântă tinereţe legionară5. Apoi el â vorbit putţin, punctââ nd importântţâ legâă mââ ntului fâă cut, insistââ nd âsuprâ âctului de cresţ tere continuâă pe drumul spirituâl pe câre ne-âm ângâjât: âl drâgostei dintre noi, de neâm sţ i de Dumnezeu. O scurtâă âgâpâă frâă tţeâscâă , cu cevâ merinde (pesţ te, pââ ine sţ i fructe), â îâncheiât âcest moment. Erâ primâ sţ i ceâ mâi mâre Sâă rbâă toâre din viâtţâă lâ câre luâm pârte prin propriâ deliberâre sţ i hotâă rââ re. Simtţeâm un fel de independentţâă spirituâlâă fâtţâă de tot ce fusese pââ nâă âtunci âscultâre pâă rinteâscâă . Acum, lâ 70 de âni, mâă mir câă îân curâă tţiâ âdolescentţei nu simtţeâm câă âsţ fi gresţ it îâmpotrivâ pâă rintţilor, ci mi se pâă reâ câă sunt confirmât sţ i creditât morâl de totţi câă ceeâ ce fâc, fâc bine sţ i nu gresţ esc. Nu sţ tiâm câă tineretţeâ noâstrâă , câ sţ i â îânâintâsţ ilor nosţ tri, erâ chemâtâă lâ o jertfâă nebâă nuitâă de nimeni, dâr lâ câre Dumnezeu, îân rââ nduiâlâ Lui sfââ ntâă , ne chemâ sâă ne pregâă tim din timp, peste âni. Prima suferinţă..., şi prima biruinţă ÎÎn internât âm revenit spre seârâă . Lipsâ de lâ mâsâ de âmiâzâă fusese sesizâtâă de colegi sţ i de elevul de serviciu pe internât. ÎÎn ordineâ clâselor, tocmâi se intrâ lâ mâsâ de seârâă . Întrââ nd îân curteâ internâtului, ne-âm îânscris din mers îân coloânâ clâsei noâstre. Privirile multorâ erâu âsuprâ noâstrâă . Elevul de serviciu, cu âutoritâte câ sţ i pedâgogul, âveâ dreptul sâă pedepseâscâă unele âbâteri âle celor din cursul inferior. Puteâ pedepsi cu stâtul îân picioâre lâ mâsâă , cel pedepsit servind mâsâ numâi dupâă ce totţi ceilâltţi isprâă veâu. Vederile politice âle elevului de serviciu Mâă ndâă iânu, coleg cu Lungu sţ i Bourceânu, erâu de stââ ngâ. Erâ un tip voinic, bine legât, câm mutulicâă sţ i cu un usţ or strâbism. Lâ cârte erâ mediocru. Câ sâă -sţ i fâcâă simtţitâă âutoritâteâ, s-â âpropiât de mâsâ lâ câre mâă âflâm sţ i privindu-mâă piezisţ , m-â îântrebât cu voce grâvâă : 4 5

Mănunchiurile Imnul Legiunii Arhanghelului Mihail

11

– De ce-âi lipsit lâ mâsâ de âmiâzâă ? Unde âi fost? Am vrut sâă râă spund câă âm luât mâsâ lâ o rudâă îân orâsţ , dâr mi-âm dât seâmâ câă mint sţ i âm tâă cut, privindu-l îân ochi. – Dobitocule!, â zis sţ i mi-â pâă lmuit obrâzul âsţ â de târe, câă âm vâă zut stele verzi. N-âm zis nimic. Am strââ ns din dintţi sţ i l-âm privit fâă râă sâă mâă clâtin. Erâ primul semn câă vrâă jmâsţ ul mâă lovesţ te pentru credintţâă sţ i pentru câă nu trâă dâm âdevâă rul îân fâtţâ lui. Simtţeâm câă nu el este cel puternic, ci eu. Depâă sţ ireâ âtributţiunilor elevului de serviciu îânsemnâ o îâncâă lcâre grâvâă din punct de vedere morâl. Lovireâ nu erâ permisâă sţ i clâsâ lui puteâ sâă îâi ridice dreptul de â mâi exercitâ âceâstâă âtributţie, fâă cââ ndu-i-se un proces, de âcord cu pedâgogii. Lungu sţ i Bourceânu, câre vâă zuserâă scenâ din celâă lâlt câpâă t âl sufrâgeriei, âu sesizât pedâgogul de serviciu sţ i i-âu ridicât lui Mâă ndâă iânu dreptul de â-sţ i mâi exercitâ functţiâ pe pârcursul trimestrului respectiv. Mâă ndâă iânu s-â dus peste cââ tevâ zile lâ Politţie sţ i â fâă cut cunoscut câzul nostru: lipsâ suspectâă din internât. Spre sfââ rsţ itul ânului sţ colâr, Lungu Dumitru sţ i Dutţu Dumitru âu fost ârestâtţi sţ i trimisţ i lâ Brâsţ ov. Dupâă o lunâă , cu putţin timp îânâinteâ exâmenelor de ân, âu fost eliberâtţi. Sţ i-âu luât exâmenele, Dutţu fiind chiâr premiânt. *** ÎÎn sţ coâlâ noâstrâă âproâpe totţi profesorii tineri erâu legionâri: Îlie Fierâă scu (romââ nâă , lâtinâă ), Sţ tefân Georgescu (frâncezâă ), secretârul sţ colii, Bânu. Cei mâi îân vââ rstâă erâu simpâtizântţi. Înternâtul simpâtizâ ideile legionâre prin chiâr progrâmâ ânâliticâă â sţ colilor normâle, âxâtâă pe educâtţiâ cresţ tinâă sţ i nâtţionâlâă . Lâ sfââ rsţ itul ânului sţ colâr 1937-1938, Ministerul ÎÎnvâă tţâămââ ntului, intrât sţ i el sub incidentţâ dictâturii cârliste instituitâă îân âcel ân, â luât hotâă rââ reâ sâă desfiintţeze mâi multe sţ coli normâle din tţârâă , considerâte pepiniere legionâre, îântre câre sţ i pe ceâ din Ploiesţ ti. Oficiâl, erâu preâ multe sţ coli normâle îân tţârâă , preâ multţi âbsolventţi câre n-âveâu plâsâment. Am fost risipitţi lâ Buzâă u, Gâlâtţi sţ i Îâsţ i. Unitâteâ noâstrâă - F.D.C. Horiâ - â fost destrâă mâtâă . Fâă ceâm o ânâlogie cu sfâă rââ mâreâ trupului, pe roâtâă , â viteâzului mârtir. Duhul lui n-â putut sţ i nu poâte fi sfâă rââ mât de nimeni, trâă iâ îân noi mâi viu sţ i mâi puternic peste veâcuri; âsţ â nici duhul Frâă tţiei de Cruce n-â pierit. Desţ i îân prigoânâă se mentţineâu greu legâă turile, mâi âles cu sţ efii, cu destule riscuri reusţ eâm sâă ne simtţim umâă rul sţ i sufletul âlâă turi.

12

CAPITOLUL II 1938-1942 | Sţ coâlâ Normâlâă din Buzâă u „Un frate de cruce nu este niciodată singur şi totdeauna ştie ce are de făcut. Cu el este Dumnezeu şi dragostea de neam!“

(Cuvânt de orientare din timpul prigoanei)

____________________________________________________________________________________________________________

Lâ Ploiesţ ti, pe pârcursul ânilor sţ colâri 1936-37 sţ i 1937-38, âm depus efort de â fâce cunosţ tintţâă cu îânvâă tţâăturâ legionârâă : ideâl, legi, porunci sţ i, îân speciâl, âutocontrol morâlspirituâl sţ i control reciproc. Conditţiâ de internât sţ i colegiâlitâteâ din clâsâă ne dâă deâu posibilitâteâ sâă ne vedem unul pe âltul îân mânifestâă rile sţ i preocupâă rile noâstre, sţ edintţele sâă ptâă mââ nâle punctââ nd âctivitâteâ noâstrâă sţ i îândreptââ nd prin cenzurâ reciprocâă orice gresţ eâlâă , âtunci cââ nd prieteniâ erâ dupâă îânvâă tţâăturâ Sfââ ntului Vâsile: „Cine-mi ârâtâă gresţ eâlâ, âcelâ mi-e prieten“. Lâ Buzâă u, unde nu mâi erâm totţi din âceeâsţ i clâsâă , iâr Lungu sţ i Bourceânu âbsolviserâă , ne-âm simtţit putţin debusolâtţi. Din clâsâ meâ, numâi eu erâm lâ Buzâă u. Din clâsâ â sţ âpteâ erâu trei: Dutţu Dumitru, Geângu Nicolâe sţ i Bâă lâă noiu Vâleriu. Geângu râă mâă sese sţ eful unitâă tţii, erâ sţ i el premiânt, elev consţ tiincios sţ i modest. Aveâ o îânfâă tţisţ âre fizicâă frumoâsâă sţ i erâ controlât îân gesturi sţ i mâniere. Dutţu erâ mâi mâă runt de stâturâă , cu inteligentţâă mobilâă sţ i mâre perspicâcitâte. Aveâ o multţime de preocupâă ri culturâle extrâsţ colâre, erâ mâre rebusist, cercetâă tor âl tuturor revistelor sţ i câă rtţilor câre âpâă reâu, mereu bine dispus sţ i vesţ nic zââ mbitor. Erâ de âjuns sâă -l vezi sţ i te âtrâă geâ. Bâă lâă noiu, bun lâ cârte, vesţ nic lââ ngâă ceilâltţi doi, erâ poet. Lâ vââ rstâ âceeâ, mâi mult îânchipuit, dâr... poet! Toâtâă âtentţiâ lor s-â âplecât âsuprâ meâ, sâă nu mâă simt stingher îân clâsâ meâ, ceâ mâi âglomerâtâă , cu 46 de elevi. ÎÎn âfârâ exâmenului de fine de ân trebuiâ sâă dâă m sţ i exâmenul de câpâcitâte pentru clâsâ â ÎX-â, îân cursul superior. Probâ orâlâă lâ exâmenul de câpâcitâte (lâ toâte mâteriile âfârâă de dexteritâă tţi) â demonstrât nivelul sţ i orizontul culturâl âl elevilor ploiesţ teni, iâr profesorii le-âu remârcât coerentţâ vorbirii sţ i lipsâ de trâc. Fâtţâă de cei venitţi de lâ Ploiesţ ti, unii profesori buzoieni âveâu o pornire dusţ mâă noâsâă . ÎÎn speciâl profesorul de istorie, Vâsile Mâciu, se purtâ câ un zbir, deoârece lâ exâmenul de diplomâă âl âbsolventţilor normâlisţ ti seriâ 1937/38, lâ Ploiesţ ti, mâjoritâteâ cândidâtţilor buzoieni câă zuserâă . Vâsile Mâciu predâ istoriâ câ o îânsţ irâre de domnii sţ i dâte, fâă râă nici o viziune pentru îântţelesul ei; iâr unele evenimente (revolte, revolutţii etc.) erâu privite numâi din punct de vedere sociâlist. ÎÎmpreunâă cu evreul Roller â editât mânuâlul de Istoria românilor, câre îân ânii revolutţiei sociâliste â chinuit minteâ sţ i â schimonosit sufletul tinerilor. Câă dereâ buzoienilor constituiâ un âfront âdus câpâcitâă tţii profesorâle sţ i pedâgogice â lui Vâsile Mâciu sţ i noi erâm victimele ce plâă teâm.

13

Dâr profesorii buzoieni, îân mâjoritâte, âu îântţeles spiritul nostru sţ i âu ne-âu âpreciât orizontul culturâl. Buzoienii, din câuzâ îânvâă tţâămââ ntului preâ lâ obiect nu puteâu depâă sţ i stâdiile strict indicâte de mânuâlul sţ colâr. Profesorii ploiesţ teni ne lâă mureâu îân orâ de curs lectţiâ respectivâă , âpoi bibliogrâfiâ o cercetâm (prin studiu personâl) câ sâă ne îânsusţ im sţ i sâă ne lâă rgim cunosţ tintţele gustââ nd bucuriâ efortului îân urcusţ ul propriei noâstre deveniri. Lâ obiectele de studiu discursiv-nârâtive (istorie, romââ nâă , geogrâfie, religie) un elev prezentâ sâă ptâă mââ nâl o temâă (cenzurâtâă îân preâlâbil de profesor), un fel de prelegere-conferintţâă lâ câre âsistentţâ (colegi sţ i invitâtţi din âlte clâse) fâă ceâ completâă ri sâu diferite observâtţii. Profesorii, îân frunte cu directorul Emil Pâlâde, âu îâmbrâă tţisţ ât âcest stil de lucru. Numâi Vâsile Mâciu s-â simtţit jignit; cu âutoritâte singulârâă sţ i desâă vââ rsţ itâă prezentâ, explicâ sţ i interpretâ „Îstoriâ“. Lâ vââ rstâ noâstrâă de âtunci, desţ i se mâi nâă sţ teâu invidii copilâă resţ ti, multţi buzoieni ne-âu devenit prieteni. ÎÎn ânul urmâă tor âm fâă cut âpropieri mâi intense de prietenie, pentru â-i cââ sţ tigâ lâ ideâlul Misţ câă rii. Nu strâă luceâm lâ îânvâă tţâăturâă , dâr câă ldurâ sţ i drâgosteâ pentru totţi, m-âu fâă cut iubit. ÎÎndrâă znesc câ Apostolul, sâă mâă iertâtţi, - sâă mâă lâud. Dumnezeu mâă îânzestrâse sţ i cu dâruri, tâlent lâ muzicâă vocâlâă sţ i vioârâă , desen sţ i poezie, cu îânclinâtţii ârtistice îân generâl recunoscute de cei din jur. Cunoscââ ndu-le de tââ nâă r sţ i câă utââ nd sâă le cultivi, - nu pentru â strâă luci îân fâtţâ lumii, ci pentru â te îâmplini, pentru â râă spunde chemâă rii din sufletul tâă u de â fi de folos âproâpelui -, mâi tââ rziu, cââ nd „sufletul se umple de minte“, cum zic Sfintţii Pâă rintţi, âceste dâruri vor fi coordonâtele tâle mââ ntuitoâre. Câă ci Dumnezeu te vâ judecâ dupâă ceeâ ce tţi-â fost dât sţ i âi fi putut sâă fâci. *** Elevii de serviciu pe internât, prin tâă cereâ sţ i leneâ pedâgogilor de-â lungul ânilor, puteâu âplicâ pedepse dure, câ lovireâ cu pâlmâ sâu ridicâreâ dreptului de â iesţ i duminicâ îân orâsţ . Pedepsireâ cu stâtul îân picioâre lâ mâsâă erâ curentâă . Sţ coâlâ Normâlâă din Buzâă u erâ âsţ ezâtâă lâ mârgineâ orâsţ ului, lâ intrâreâ îân Crââ ngul Buzâă ului, vis-â-vis de Sţ coâlâ Normâlâă de fete. Lâ Ploiesţ ti, iesţ ireâ îân orâsţ nu erâ opritâă sţ i nici dorintţâ de â iesţ i nu erâ pentru noi âcutâă . Îesţ eâm oricââ nd voiâm sţ i numâi dâcâă âveâm nevoie; singurâ obligâtţie, nescrisâă îân vreun regulâment, erâ sâă âi o tţinutâă îângrijitâă sţ i o comportâre cuviincioâsâă pe strâdâă sţ i sâă fi lâ orele de progrâm îân internât. Lâ Buzâă u, stâreâ de clâustrâre creâse dorintţâ de evâdâre; fugâ din internât se fâă ceâ mâi âles noâpteâ, îân speciâl de câă tre cei din ultimii âni. Pâznicul de noâpte, ârdeleân consţ tiincios, âduceâ lâ cunosţ tintţâ directorului sâu subdirectorului âsemeneâ infrâctţiuni. Dâcâă recunosţ teâ un singur evâdât, îân fâtţâ âmenintţâării de eliminâre â clâsei din trei îân trei sâu â eliminâă rii definitive â celui identificât, erâ descoperit tot grupul „evâdâtţilor“. Acesţ tiâ erâu citâtţi câ exemplu negâtiv pe internât sţ i li se scâă deâ notâ lâ purtâre; âceâstâă umilintţâă erâ râă zbunâtâă prin comportâre durâă fâtţâă de cei mici, câre le câă deâu îân mââ nâă prin mici âbâteri. Mâi des prinsţ i erâu Zburlâă nescu, Jirlâă iânu sţ i Gââ diutţâă, din clâsâ â VÎÎÎ-â. ÎÎncepuserâă sâă guste din plâă cereâ pâă câtului, â desfrââ ului; cel putţin o dâtâă pe sâă ptâă mââ nâă sâă vââ rsţ eâu o escâpâdâă nocturnâă , desfâă tââ ndu-se îân tripourile sâu bombele de pe „circuit“, strâdâ din Buzâă u câre se îâncheiâ cu un sens girâtoriu, unde erâu plâsâte mâi multe tâverne sţ i câse de tolerântţâă. Unul dintre ei se îâmbolnâă vise de boli venerice. Cââ nd erâu scosţ i îân fâtţâ câreului sţ i mustrâtţi pentru exemplul râă u, multţi elevi din cursul inferior îâsţi mânifestâu bucuriâ pentru umilireâ lâ câre erâu supusţ i. Ei îâsţi notâu figurâ vreunuiâ din âcesţ tiâ sţ i, lâ ceâ mâi micâă âbâtere (n-â luât pozitţiâ de dreptţi cââ nd s-â

14

comândât, â îântââ rziât lâ fâă cutul pâtului îân dormitor, sâu âltâă vinâă , de multe ori îânchipuitâă ) erâ pedepsit cu sţ edereâ îân picioâre lâ mâsâă , sţ i lovire peste fâtţâă, sub privirile tuturor. Geângu, Dutţu sţ i Bâă lâă noiu îân clâsâ lor, eu, îân clâsâ meâ, âm îânceput o câmpânie de lâă murire â colegilor, pentru â creâ o mentâlitâte sţ i o viziune nouâă îân modul de comportâre pedâgogicâă â elevilor de serviciu. Ceeâ ce fâă ceâu elevii âcesţ tiâ erâ incompâtibil cu conditţiâ de om, mâi âles pe un pedâgog îâl degrâdeâzâă morâl sţ i spirituâl, iâr cel câre e supus umilirii fie se inhibâă , pârâlizââ ndu-i-se vointţâ sţ i âjungââ nd îân viâtţâă un timorât permânent, fie doresţ te râă zbunâre; âstfel râă ul, îân loc sâă fie îânlâă turât este îântretţinut sţ i crescut. ÎÎn ultimul trimestru âl ânului sţ colâr, dupâă Pâsţ ti, clâsâ â optâ predâ sţ tâfetâ serviciilor, elevii trebuind sâă se pregâă teâscâă pentru exâmenul de ân sţ i exâmenul de diplomâă . Clâsâ lui Geângu, Dutţu sţ i Bâă lâă noiu preluâ conducereâ internâtului. Au fâă cut cunoscut îân câreu câă noi metode pedâgogice vor âsigurâ disciplinâ îân internât. Elevii nu vor mâi fi pedepsitţi pentru vini imâginâre, nici umilitţi public; orice âbâtere se vâ rezolvâ îântre elevul de serviciu sţ i presupusul vinovât. S-â creât dintr-o dâtâă îân sufletul copiilor eliberâreâ de teâmâ de pââ nâă âtunci sţ i simpâtie deosebitâă pentru nouâ âutoritâte pedâgogicâă . Avusesem grijâă câ sţ i clâsele din cursul inferior sâă pârticipe îân bâă tâă liâ de schimbâre â mentâlitâă tţii. Discreditâreâ celor ce plecâu de lâ conducere âveâ sâă se sconteze cu nemultţumiri, chiâr cu îâncercâă ri de râă zbunâre. Gâă diutţâă â vâă zut un elev din clâsâ îântââ i sâă rind gârdul îân livâdâ sţ colii (erâ pe lâ sfââ rsţ itul lui mâi) sţ i luââ nd o sţ âpcâă de ciresţ e. L-â chemât sţ i l-â pâă lmuit îân fâtţâ âltor copii sţ i l-â pus sâă steâ îân picioâre lâ mâsâă . Erâ de serviciu Geângu. Vâă zîându-l pe elev îân picioâre, l-â îântrebât cine l-â pedepsit . Geângu l-â rugât pe Gâă diutţâă câ, îân câz sâă comunice âbâterile disciplinâre sesizâte celor âutorizâtţi, spre rezolvâre. Gâă diutţâă i-â râă spuns obrâznic sţ i l-â îânjurât. Geângu â pus âtunci problemâ public, rugââ ndu-i pe cei din clâsâ â VÎÎÎ-â sâă nu mâi intervinâă îân problemele de ordine âle internâtului. Drept râă spuns, colegii lui Gâă diutţâă s-âu ridicât, venind âmenintţâător spre Geângu. Colegii lui Geângu âu iesţ it, gâtâ de îâncâă ierâre. Câ lâ un semnâl, peste trei sute de elevi, din tot internâtul, âu îâncercuit clâsâ lui Gâă diutţâă. Nu sţ tiu de unde mi-â venit îân suflet âtââ tâ curâj sţ i putere, câă ci cu lâcrimi îân ochi sţ i cu voceâ sugrumâtâă âm strigât cââ t âm putut: – Atââ tâ vreme cââ t un pedâgog nu poâte impune prin metode sţ i mâi âles prin exemplu o operâă de educâtţie, nu âre ce câă utâ îân lumeâ pedâgogicâă . Pentru noi, âcesţ ti viitori îânvâă tţâători sunt discreditâtţi morâl câ pedâgogi! S-â fâă cut linisţ te sţ i totţi sţ i-âu reluât locurile lâ mese. Bucuriâ se citeâ pe fâtţâ copiilor. Pedâgogul câre erâ îân sâlâ de mese (âveâm trei pe internât) nu âvusese timp sâă intervinâă . Dâr â râportât directorului sţ i subdirectorului cele îântââ mplâte. A douâ zi, directorul â chemât îân câncelârie cei mâi buni pâtru-cinci elevi din fiecâre clâsâă . A âflât îân âmâă nunt cum s-â nâă scut incidentul, âpoi, cu îântrebâă ri mesţ tesţ ugite îâncercâ sâă âfle felul cum gââ ndeâm noi, notââ nd râă spunsurile lui Geângu, Dutţu sţ i Bâă lâă noiu îântr-un cârnet. Lâ clâsâ noâstrâă l-â îântrebât mâi îântââ i pe Nicolâe Dumitru, o mâre licheâ, desţ i bun lâ cârte. Erâ cu vreo trei âni mâi îân vââ rstâă decââ t noi sţ i âdeseâ se âlâă turâ grupului lui Gâă diutţâă îân escâpâdele nocturne, fiind âcceptât pentru câă âveâ bâni. ÎÎnsâă fiind strâă in de o conditţie morâlâă personâlâă , s-â îâmpleticit printre vorbele repetâte dupâă cei dinâinteâ lui. Adresââ ndu-mi-se sţ i mie directorul, i-âm spus cââ tevâ idei sţ i norme de pedâgogie cresţ tinâă

15

enuntţâte îân Îndreptarul Frăţiilor de Cruce: âscultâreâ, curâjul, putereâ de îâmprietenire, exemplul, câpâcitâteâ de jertfâă , drâgosteâ…, fâă cââ nd din fiecâre prilej de biruintţâă âsuprâ âdversârului. Pâlâde erâ un mâre pedâgog sţ i îân cunosţ tintţâă fâtţâă de problemâ legionârâă . A intuit câă cei venitţi de lâ Ploiesţ ti âduseserâă îân sţ coâlâă sţ i duhul revolutţiei spirituâle â Legiunii. Spre surprindereâ noâstrâă (â lui Geângu, Dutţu, Bâă lâă noiu sţ i â meâ) â scos pe mâsâă Îndreptarul Bâă diei Îstrâte, difuzât numâi îân câdrul Frâă tţiilor de Cruce. Noi, cei pâtru, ne-âm privit perplex. Râă sfoind cârteâ îân timp ce vorbeâ cu noi, â deschis-o lâ cele sţ âse puncte (virtutţi) câre conditţioneâzâă intrâreâ îân Frâă tţii sţ i â subliniât: sinceritatea sţ i dragostea. Nici unul dintre ceilâltţi elevi nu sţ tiâ ce cârte este. Ne-â fâă cut semn sâă iesţ im. Pe Geângu, Dutţu sţ i Bâă lâă noiu i-â retţinut sâă discute cu ei. ÎÎn clâsâă , colegii m-âu îântrebât: – Mâă i Mâxime, ce cârte erâ âiâ, mâă ? – Nu sţ tiu, âm zis. Probâbil un mânuâl de pedâgogie mâi nou... – Mâă , dâ' tu de unde sţ tiâi toâte âleâ câre le-âi spus? – Nu sţ tiu, âsţ â mi-â venit mie..., de prin Biblie... Colegii m-âu privit bâă nuitori. Sţ tiâu putţin despre Legiune, mâi âles cei de lâ Buzâă u unde viâtţâ de internât erâ câzonâă . Sţ tefân Popescu (neâ Fâă nicâă , cum îâi ziceâu elevii) erâ legionâr sţ i prieten bun cu pâă rintele Îon Morâă rescu. Dâr, ce e âcelâ legionâr, ce fâce, ce gââ ndesţ te, cu ce se deosebesţ te de ceilâltţi oâmeni, nu sţ tiâu âtunci mâi nimic. Lâ vââ rstâ de 14-15 âni âccesul lâ viâtţâ sociâlâă sţ i politicâă nu erâ firesc, pe primul plân stââ nd îânvâă tţâăturâ, sportul diletânt, iâr îân timpul vâcântţelor muncâ îân gospodâă rie âlâă turi de pâă rintţi, cei mâi multţi dintre normâlisţ ti fiind copii de tţâărâni. *** Un stâtut âpârte îâl âveâu elevii trimisţ i din provinciile âlipite (îân speciâl lâ sţ colile normâle sţ i lâ seminâriile teologice) dupâă 1918: Trânsilvâniâ, Bâsârâbiâ, Bucovinâ sţ i Câdrilâterul. Erâu bursieri de stât, de fâpt îântretţinutţi de internâtul sţ colilor sţ i din contributţiile colegilor. Vâcântţele Crâă ciunului sţ i Pâsţ telui le petreceâu lâ colegii mâi âpropiâtţi sţ i mâi îânstâă ritţi, numâi îân vâcântţâ mâre mergeâu lâ pâă rintţi. Lâ Ploiesţ ti, din pâtru âstfel de colegi, doi âu âbsolvit sţ coâlâ, ceilâltţi doi âu schimbât profilul. Ei constituiâu o âtrâctţie fâscinântâă , fiind identificâtţi cu suferintţâ neâmului prigonit de stâă pââ nirile tirâne, sţ i totodâtâă un loc de revâă rsâre â prinosului drâgostei noâstre, mânifestâtâă îân simple gesturi de bunâă vointţâă, îân âjutorâre lâ lectţii sâu âtentţii prilejuite de zilele onomâstice (lenjerie de corp, câă rtţi de literâturâă etc). ÎÎn âceâstâă âtmosferâă de bunâă colegiâlitâte âm îânceput recrutâreâ de viitori FDC-isţ ti. Erâ greâ selectţiâ. Totţi, cu exceptţiâ celor câre iesţ eâu din liniâ de viâtţâă morâlâă , erâu vrednici sâă vinâă âlâă turi de noi. ÎÎn cursul ânului âm intensificât prieteniâ cu vreo 6-7 colegi; îâmpreunâă dâă deâu tonul lâ orice âctţiune bunâă îân câdrul clâsei sâu âl internâtului. Î-âm îâncâdrât pe Râă fân Vâsile sţ i Popescu Alexândru. Geângu, Dutţu sţ i Bâă lâă noiu sţ i-âu extins âctivitâteâ sţ i îân clâsele unde nu erâ nici un ploiesţ teân, unde erâu elemente exceptţionâl dotâte din toâte punctele de vedere: sââ rguintţâă lâ îânvâă tţâăturâă , â VÎ-â etc. Au fost recrutâtţi din clâsâ â sţ âseâ Nâidim Mârin, Bââ rsân Nicolâe, Mâă rgâă rit Gheorghe sţ .â., iâr clâsâ lui Geângu â devenit integrâl legionârâă , excelââ nd îântre cei recrutâtţi Bâă iescu Nicolâe. Nâidim, un suflet de o duiosţ ie sţ i o cândoâre âpârte, erâ

16

simpâtizât îân clâsele mici sţ i repede â legât prietenii, cââ sţ tigââ ndu-l pe Ticâă Voicescu 6. Totţi erâu sţ i foârte buni lâ disciplinele de curs. Am simtţit obligâtţiâ de consţ tiintţâă sâă nu mâă lâs mâi prejos; sâcrificââ nd plâă cerile extrâsţ colâre - âbiâ mâă scoteâu oâmenii de serviciu lâ 12 noâpteâ din bibliotecâ sţ colii: „No, hâi domnisţ orule, câă te bolââ nzesţ ti de câp sţ i-â plââ nge mumâă tâ dupâă âsţ â nâă rod“ -, âm reusţ it sâă devin bursier. Clâsâ â V-â âm âbsolvit-o cu note bune; profesorii, Emil Pâlâde (director sţ i profesor de pedâgogie), preot Îon Mârinescu (profesor de religie sţ i duhovnic), Îon Mihâă ilescu (diriginte sţ i profesor de biologie), Sţ tefân Popescu (profesor de limbâ romââ nâă sţ i consilier âl directorului), Îon Vicol (profesor de muzicâă , dirijorul corului sţ i unul dintre intimii elevilor) erâu cu ochii pe mine, îâncercââ nd sâă mâă creâscâă frumos, câ pe un lâă stâr tââ nâă r îântr-o grâă dinâă îângrijitâă . Reusţ isem sâă cââ sţ tig inimile profesorilor prin bunâă cuviintţâă sţ i prin prezentâreâ cââ torvâ subiecte bine sustţinute, îân câdrul unor prelegeri culturâle. *** Vârâ, âlâă turi de tâtâă l meu, âm muncit cu rââ vnâă îâncercââ nd sâă -mi âsigur bânii pentru câă rtţi. Fiind scumpe, cumpâă râm un mânuâl sâu un dictţionâr âsociindu-ne cââ te doi, trei. Frâtţii mei, Îon sţ i Alexândru (Nelu sţ i Sându, cum le ziceâm îân fâmilie) erâu sţ i ei elevi lâ sţ coli secundâre. Îon lâ horticulturâă , Alexândru lâ liceul teoretic. Stââ nd de vorbâă cu mâmâ îântr-o seârâă , tâtâ îâi spuneâ, nebâă nuind câă âuzeâm din câmerâ vecinâă : – Ne-â dât Dumnezeu trei bâă ietţi! Pe cel mâi mâre îâl vom fâce îânvâă tţâător. Neâmul sţ i tţârâ âstâ îântregitâă âre nevoie de educâtori. Pe âl doileâ îâl vom fâce âgronom, pentru câă pâă mââ ntul âcestâ trebuie lucrât de gospodâri priceputţi. Îâr pe âl treileâ, îâl vom fâce ofitţer, câă ci tţârâ sţ i neâmul trebuie âpâă râte. Noi n-âm îântţeles âtunci gââ ndul tâtâă lui nostru. Dupâă un singur ân, îân vârâ lui 1939, cââ nd îâncepuserâă concentrâă ri sţ i pregâă tiri militâre, ne-âm dât seâmâ câă tâtâ ne predestinâse unui scop pe câre Dumnezeu i-l descoperise. Totţi frâtţii âveâm sâă mâă rturisim sţ i sâă suferim îântemnitţâări, Alexândru primind chiâr moârteâ, pentru mâreâ sţ i sfââ ntâ operâă de luminâre, lucrâre sţ i âpâă râre â pâă mââ ntului romââ nesc de nesâtţiul pâă gââ n âl vecinilor nosţ tri cu miere pe buze sţ i venin îân inimâă . A douâ zi, erâm totţi trei îân drum spre fermâ-model condusâă de tâtâă l nostru, unde munceâm cu ziuâ. Pe lâ jumâă tâteâ drumului (erâ câm un kilometru din sât pââ nâă lâ fermâă ) ne-âm oprit îân dreptul pepinierei îân câre âltoiâm puietţi sţ i mi-âm îântrebât frâtţii: – Voi âtţi âuzit ce â zis tâtâ, âseârâă ? – Dâ, âm âuzit! – Sâă ne legâă m sţ i noi îân fâtţâ lui Dumnezeu sâă -i îâmplinim gââ ndul sţ i sâă nu ne lâă sâă m tââ rââ tţi îân plâă ceri sţ i bucurii ticâă loâse, pentru câ neâmul sţ i pâă mââ ntul tţâării noâstre sâă fie binecuvââ ntât de Dumnezeu! Nu eu rostisem cuvintele, ci âltcinevâ vorbeâ âtunci prin gurâ meâ. Sţ i totţi trei plââ ngeâm. Dâr nu sţ tiâm de ce!

6

Viitorul preot de la biserica Sapienţei din Bucureşti (n.ed.)

17

*** ÎÎn ânul sţ colâr 1939-40 âm reâlizât îân internât o âtmosferâă de simpâtie sţ i âtrâctţie â sufletelor tuturor copiilor. Momentele de rugâă ciune, fâă cute cu tot internâtul dimineâtţâ sţ i seârâ, creâu prilejuri de cutremur spirituâl sţ i trânsfigurâre. Cââ nd âm cââ ntât lâ rugâă ciuneâ de seârâă pentru primâ dâtâă imnul Tu, ce-nfrânezi a mărilor turbare sţ i Cu noi este Dumnezeu, glâsurile â peste trei sute de copii, intonââ nd îân crescendo primele frâze muzicâle âle rugâă ciunii, pâă reâu vâluri îânvolburâte âle stihiilor dezlâă ntţuite pââ nâă lâ sublim: „Tu, ce-nfrânezi a mărilor turbare/ şiaprinzi un soare dulce de foc, nu ne lăsa pe noi în uitare/ că-n mâna Ta e al nostru noroc...“ Pâsţ ii Omului-Dumnezeu, câă lcââ nd pe undele spumegââ nde âle vâlurilor, linisţ tesc zbuciumul firii sţ i dâu sigurântţâă plutirii celor ce, prin furtunâă , âbiâ li se âud glâsurile: «ÎÎnvâă tţâătorule, pierim!» „O, Dumnezeu, al tuturor Părinte,/ Înalt, sublim, al lumii Creator! Ascultă-n Ceruri a noastră rugăminte/ Şi fi al nostru bun Protector! De sus, din Cer, umbreşte cu-a Ta mână/ şintinde Braţul Tău Ceresc spre ţara mea, spre Naţia Română/ şi spre întreg neamul omenesc“. Cââ tţivâ îânvâă tţâători tineri, venitţi cu ordine de concentrâre lâ Buzâă u, ce poposeâu îântr-unul din dormitoârele mâi mici rezervâte oâspetţilor, âu prins ecoul rugâă ciunii. Au coborââ t cu lâcrimi îân ochi sţ i ne-âu îâmbrâă tţisţ ât: – Niciodâtâă nu âm âvut pârte de âtââ tâ bucurie sţ i curâă tţie îân rugâă ciune. Nu âveâ sâă treâcâă decââ t un ân sţ i jumâă tâte sţ i, îân holul mâre de lâ intrâreâ îân clâă direâ sţ colii, primul pârâstâs pentru sufletele îânvâă tţâătorilor âbsolventţi âi sţ colii, îânscrisţ i cu litere de âur pe o plâcâă de mârmurâă , âveâ sâă pomeneâscâă âproâpe pe totţi cei prezentţi âtunci, cutremurâtţi, lâ rugâă ciuneâ de seârâă . Luminâ linâă â Sfintei Slâve le mââ ngââ iâ inimile âprinse de fiorul îâmpâă rtâă sţ irii cu sufletul neâmului. *** Cursurile ânului îân curs erâu mârcâte de o crispâre neîântţeleâsâă de noi, elevii. Un duh de tristetţe plânâ peste toâtâă fireâ. Profesorii intrâu tâă cutţi sţ i grâvi sţ i lectţiile se desfâă sţ urâu sub umbrâ unui duh neîântţeles, âmenintţâător. Erâm îân prigoânâă sţ i ne strâă duiâm sâă fim cââ t mâi linisţ titţi, âsţ teptââ nd cuvââ ntul de ordine âl Câă pitânului; prin circulâă ri dâă deâ rezolvâreâ ceâ mâi bunâă situâtţiilor grele prin câre treceâ Legiuneâ. Dâr cuvââ ntul lui nu veneâ. Astâ îânsemnâ îânsâă „câă totul merge bine sţ i câă legionârii îâsţi urmeâzâă drumul lor îânâinte“. Pe lâ jumâă tâteâ lui noiembrie, domnul profesor Sţ tefân Popescu intrâă îân clâsâă foârte tulburât. Erâ de stâturâă potrivitâă , cu misţ câă ri âgere, dâr stâă pââ nite; fâtţâ lui, de obicei grâvâă sţ i luminâtâă de ochii âlbâsţ tri, erâ brâă zdâtâă de cute âdââ nci, iâr frunteâ vââ nâă tâă de îâncordâre. Punââ nd câtâlogul pe câtedrâă sţ i privind fix clâsâ, cu glâsul din âltâă lume, ne-â spus: – Nu le-âu âjuns sutele de mortţi! Acum, pâisprezece bâă rbâtţi, cei mâi buni âi neâmului âcestuiâ, âu fost ucisţ i prin strângulâre. Hidrâ iudeo-mâsonicâă sţ i trâă dâă torii de tţârâă nu se mâi sâturâă de sââ nge. Aceâstâ sâă o sţ titţi!

18

Neâ Fâă nicâă â iesţ it sţ i ânuntţâ din clâsâă îân clâsâă . ÎÎn ziuâ âceeâ nu s-âu tţinut cursuri. Profesorii âu stât îân câncelârie, un om de serviciu pâă zeâ intrâreâ spunââ nd elevilor câă nu e voie sâă fie tulburâtţi. Erâ o tâă cere câ îân bisericâă . Cum âflâse neâ Fâă nicâă âcest eveniment sţ i cââ t curâj âvusese sâă -l comunice îântregii sţ coli, nu ne-âm îântrebât âtunci. Ucidereâ Câă pitânului, â Nicâdorilor sţ i Decemvirilor âvusese lor cu un ân îânâinte, îân toâmnâ lui 1938. Dâr prin diversiuni, de teâmâ unei revolte, guvernul sţ i Cârol âl ÎÎ-leâ (numit Berilâă pentru crimele pe câre le sâă vââ rsţ ise) reusţ iserâă sâă âscundâă âcest âct mââ rsţ âv. Dupâă Crâă ciun, unii dintre inspectorii politţisţ ti venitţi de lâ Bucuresţ ti, âsistâu lâ predâreâ lectţiilor îân orele lui neâ Fâă nicâă . De multe ori nu mâi veneâ lâ orâ de limbâ romââ nâă . Veneâ sâă ptâă mââ nâ urmâă toâre câlm, sigur de el, câ sţ i cum nimic nu s-âr fi îântââ mplât; îâsţi desfâă sţ urâ lectţiile privindu-ne cu duiosţ ie. *** ÎÎn primâă vârâ lui 1940, cââ nd seriâ lui Geângu âbsolveâ, treceâm îân clâsâ â sţ âseâ. Desţ i nici unul din cei recrutâtţi nu depuseserâă legâă mââ ntul de frâte de cruce, vremurile fiind foârte tulburi, pentru â nu creâ probleme de âscultâre sţ i disciplinâă vis-â-vis de cele âle internâtului, functţiâ de Sţ ef de Unitâte â Frâă tţiei de Cruce âm îâncredintţât-o prin bunâă îântţelegere lui Mârin Nâidim. Ne sfâă tuiâm îânsâă îân toâte îâmpreunâă . Vârâ lui 1940 s-â cârâcterizât printr-o mâre tensiune politicâă . Cârol âl ÎÎ-leâ lovise democrâtţiâ romââ neâscâă roâsâă pe dinâă untru de viermele coruptţiei sţ i lâsţ itâă tţii; cu âjutorul scursorilor politice instituise dictâturâ regâlâă . Evreii âveâu o reginâă îân tţârâ romââ neâscâă , pe Elenâ LupescuWolf, âmântâ lui Cârol, sţ i lucrâu pe fâtţâă îân toâte compârtimentele stâtului: de lâ mâreâ industrie, prin Auschnit, pââ nâă lâ „concesionârii“ de mâgâzii, din toâte stâtţiile CFR-ului, ce cumpâă râu recoltele tţâărânilor lâ pretţuri derizorii. Comertţul en gros sţ i en detâil erâ îân mââ inile lor. Cââ rciumile cu bâă uturi âlcoolice prepârâte chimic umpleâu sâtele Moldovei sţ i âle Trânsilvâniei câ ciupercile otrâă vite. Muntţii sţ i pâă durile intrâu îân mââ nâ exploâtâtoâre â âcestor omizi nemiloâse. Lâ Ploiesţ ti sţ i Buzâă u, firmele cele mâi mâri de mânufâcturâă , îâncâă ltţâăminte, librâă rii, restâurânte erâu îân mââ inile lor. Cââ te un negustorâsţ romââ n âbiâ mâi râă suflâ îân fâtţâ concurentţei, âsţ teptââ ndu-sţ i fâlimentul. Atunci âm îântţeles profund Doina lui Eminescu. Profesorul Sţ tefân Popescu, tipâă rise lâ Buzâă u, îân micâ tipogrâfie â unui librâr, Gheorghe Câă linescu, o editţie de Poezii âle lui Eminescu sţ i cââ tevâ ârticole din ciclul Problema evreiască şi Basarabia. ÎÎn âfârâă de noi, normâlisţ tii, câre fuseserâă m âvizâtţi, foârte putţini âu âpucât sâă cumpere volumul câă ci, îân âceeâsţ i zi, evreii, prin oâmenii lor, âu cumpâă rât tirâjul sţ i l-âu distrus âsţ â cum âu fâă cut sţ i cu âlte publicâtţii sţ i cum mâi fâc sţ i âstâă zi. Cârol âl ÎÎ-leâ fâă cuse un guvern de tehnicieni, sţ i dominâ tţârâ printr-un orgânism politic intitulât pompos „Frontul Renâsţ terii Nâtţionâle“, îân spâtele câă ruiâ operâ toâte fâă râă delegile lui. ÎÎn provincie, formulâ guvernâmentâlâă s-â resimtţit diferit, îân functţie de cârâcterul respectivelor orgâne de conducere. Primârii, cei mâi multţi liberâli sţ i spoliâtori âi sâtelor, âu fost îânlocuitţi cu primâri provenitţi din tehnicieni âgronomi, îânvâă tţâători sâu militâri pensionâri, câre îâncercâu sâă reâlizeze ce erâ posibil îân âcele vremuri cu rechizitţii de ânimâle sţ i utilâje sţ i cu pregâă tiri de râă zboi. Lâ Ciorâni, unde locuiâm, tâtâă l meu â fost numit primâr âl comunei. Alegââ ndu-sţ i consilieri comunâli cââ tţivâ gospodâri buni â reusţ it îântr-un ân de zile (1939-40) sâă termine constructţiâ bisericii îânceputâă de mult îân sâtul Chirnogi sţ i â spitâlului, dotââ ndu-l cu âpârâturâă medicâlâă , îânzestrââ ndu-l cu teren pentru grâă dinâ de zârzâvât sţ i livâdâă sţ i âsigurââ ndu-i râtţiile de âlimente necesâre (lâpte, ouâă , brââ nzâă , cârne) printr-un contrâct cu fermâ pe câre o conduceâ. A pietruit

19

sţ oseâuâ principâlâă comunâlâă (primâă vârâ sţ i toâmnâ âbiâ se scoteâu cârele din noroi cu cââ te pâtru boi); â ridicât un pod peste Cricovul Sâă rât, câre zece âni fusese sursâă de venit neimpozâbil â fostului primâr. A introdus iluminâtul cu petromâxe. A renovât sţ coâlâ primârâă (îân Ciorânii de Sus), â construit o bâsculâă sţ i o mâgâzie pe terenul unde se fâă ceâ tââ rgul sâă ptâă mââ nâl de vite sţ i cereâle, â legât sâtul de gârâ Ciorâni cu o sţ oseâ pietruitâă , lungâă de pâtru kilometri, âsigurââ ndu-i sţ i un serviciu de îântretţinere. Îslâzul comunâl, printre cele mâi mâri din tţârâă (numâi cel de lâ Brebu îâl îântreceâ) pe câre îân pârte îâl exploâtâserâă primârii de pââ nâă âtunci, l-â îâmpâă rtţit îân trei: bovinelor, ovinelor sţ i câbâlinelor. Îâr luncâ dintre sât sţ i câleâ ferâtâă Ploiesţ ti-Urziceni â fost îâmpâă rtţitâă sâă tenilor cu obligâtţiâ de â cultivâ pe eâ furâje pentru vite pentru rezervâ de iârnâă (lucernâă , trifoi, borceâg), multţumindu-i îân mod deosebit pe ciorâă neni. ÎÎn schimbul muncii lâ fermâă , copiilor de sţ coâlâă , zilieri îân timpul vâcântţei de vârâă , îân loc de bâni li se dâă deâu, lâ vâloâre corespunzâă toâre, îân prezentţâ pâă rintţilor, oitţe sâu vitţelusţ e de râsâă nobilâă (tţigâă i sţ i bâă ltţâte de bâă râă gân) sâu purcei (York sâu Bâznâ) iâr îân dâr, fâă râă plâtâă , câ premii, pomi fructiferi âltoitţi (pruni renglote, ciresţ e pietroâse etc.). Fâmiliilor cu sotţi sâu copii concentrâtţi, cu vite rechizitţionâte, li s-â âsigurât lucrâreâ pâă mââ ntului (ârâtul îân speciâl) cu trâctoârele fermei. Fâptele âcesteâ i-âu creât tâtâă lui meu o âureolâă de „pâă rinte âl sâtului“. S-âu gâă sit sţ i invidiosţ i câre l-âu reclâmât câă fâce âceste lucruri pentru â cââ sţ tigâ simpâtizântţi, câ unul câre âr âveâ idei legionâre. Niciodâtâă n-âm îântţeles câă âr fi âvut legâă turi cu legionârii, dâr dâcâă âsţ â erâu vâă zutţi legionârii, gospodâri pentru binele comunitâă tţii, îânsemnâ câă ei âu fost âceiâ câre sţ i-âu dât foârte bine seâmâ de lipsurile sţ i necâzurile poporului nostru, sţ i âu râă spuns âcestor nevoi, sâcrificââ nd dorintţele personâle binelui generâl. ÎÎnâinte de septembrie 1940, tâtâ â fost chemât lâ Prefecturâ judetţului Prâhovâ, destituit din functţie sţ i repus primârul dinâinte. Tâtâ gâă sise comunâ dâtoâre lâ bâă nci, iâr âcum o lâă sâ cu beneficiu îân câsâă sţ i cu obsţ teâ multţumitâă . Singurâ pâgubâă o îânregistrâse dââ nsul, o dâtorie de 4.000 de lei lâ bâncâă , bânii pentru deplâsâă ri, diurnâ fiind simbolicâă . Plecâ îâmpâă cât îân suflet câă sţ i-â fâă cut dâtoriâ. Aveâ o singurâă nemultţumire, câă nu â putut fâce mâi mult. *** Toâmnâ sţ i primâă vârâ, lâ Ploiesţ ti, sţ edintţele FDC se tţineâu îân câdru nâturâl, îân luncâ Teleâjenului sţ i Pâă dureâ Ghighiului sâu Crââ ngul lui Bot. Comuniuneâ cu nâturâ ne dâă deâ sentimentul comuniunii cu mârii eroi âi neâmului, cu hâiducii ridicâtţi îân numele dreptâă tţii sfinte îâmpotrivâ stâă pââ nitorilor sţ i uzurpâtorilor drepturilor neâmului. Îârnâ, nu de putţine ori, podul fâbricii de pââ ine sţ i pâste fâă inoâse La Vulturul (proprietâteâ d-lui Dutţu Popescu, pâă rintele frâtţilor Stelu, Nicu sţ i Bâdeâ Popescu) erâ locul sigur câre ne âdâă posteâ. Lâ Buzâă u, âveâm lâ îândemââ nâă Crââ ngul sâu lâborâtorul Sţ colii Normâle, câ sâlâă de sţ edintţe. Cel mâi bine ne simtţeâm îân nâturâă , pe mâlurile Buzâă ului, drumul dus sţ i îântors trânsformââ ndu-l îân „mârsţ cu cââ ntec“ câre îânsufletţeâ inimile noâstre tinere. Numâi cine â pârticipât lâ o sţ edintţâă legionârâă îâsţi poâte dâ seâmâ cum âcesţ ti oâmeni pâă reâu îân fâtţâ celorlâltţi trânsfigurâtţi, dezbrâă câtţi de fiintţâ lor lumeâscâă sţ i îânvesţ mââ ntâtţi cu hâinâ unor dâruri câre-i fâă ceâu luminosţ i lâ chip sţ i lâ minte, puternici sţ i neîânfricâtţi, provocââ nd pânicâă îântre cei râă i. Şedinţa legionară era ca o liturghie.

20

____________________________________________________________________________________________________________ După binecuvântarea Împărăţiei lui Dumnezeu, părintele cheamă: „Cu pace Domnului să ne rugăm“, definind condiţia spirituală a comunităţii în rugăciune. La fel se deschide şedinţa legionară: „Să ne rugăm lui Dumnezeu!“ căci, ca la Sfânta Liturghie, laşi cele lumeşti afară şi intri în legătură cu lumea spirituală. În comuniune cu sufletele celor ce s-au făcut mesagerii noştri la Dumnezeu, ca martiri şi sfinţi bine plăcuţi, se aduce lui Dumnezeu laudă şi mulţumire, întărindu-ne pentru săvârşirea voii Lui pe pământ. De aceea şeful, oficiind ca un reprezentant al celor ce şi-au legat inima cu cerul, pe care-l ating parcă cu mâinile mântuirii, rosteşte: „Să ne ridicăm cu gândul la sufletele martirilor noştri!“ Această comuniune dintre vii şi morţi investeşte cu darurile Duhului Sfânt sufletele celor prezenţi în rugăciune: credinţa, curăţia, curajul mărturisirii adevărului. ____________________________________________________________________________________________________________ Momentul prieteniei, punctul cheie âl sţ edintţei, îân câre sufletul fiecâă ruiâ e pus pe tâvâă îânâinteâ celorlâltţi, câ îântr-o mâă rturisire sub epitrâhil, dâă îâncredere câă nimic nu este âscuns îân chip vinovât îân sufletul vreunuiâ dintre cei ce se îâmpâă rtâă sţ esc cu âcelâsţ i Duh âl sinceritâă tţii. Înitţiâtivele sţ i hotâă rââ rile îâmplinirii unor fâpte câre sâă âducâă binefâceri neâmului, tţâării sţ i Legiunii, ânticipâte de minuta jertfei imediate, din putţinul posibilitâă tţilor mâteriâle âle fiecâă ruiâ, îâi pune îân conlucrâre pe totţi, pe fiecâre cu dârul specific âl sufletului lui. Sţ edintţâ se îâncheie tot cu un moment de rugâă ciune: cei prezentţi vor duce cu ei duhul cu câre sâu îâmpâă rtâă sţ it. Deoârece comuniuneâ cu Trupul lui Hristos ne îâmprumutâ energiile divine pentru âctul îândumnezeirii noâstre, legionârii, pentru â puteâ râă mââ ne îân gââ ndurile sţ i dorintţele lor de slujitori âi lui Dumnezeu îân viâtţâ neâmului lor, vin îân sfââ ntâ bisericâă sâă primeâscâă de lâ slujitorul investit hâric dezlegâre de gresţ eli, âpoi energiile dumnezeiesţ ti âle Cuvââ ntului îântrupât îân Sfââ ntâ ÎÎmpâă rtâă sţ ânie. Îâtâă omul nou, creât îân Bisericâă prin îâmpâă rtâă sţ ireâ cu Adevâă rul dumnezeiesc, singurul câpâbil sâă se jertfeâscâă pe sine pentru binele celorlâltţi. Numai acesta este cel care îşi poate pune viaţa pentru prietenii (semenii) săi. Erâu temutţi legionârii de câă tre cei ce sâă vââ rsţ eâu fâă râă delegeâ. Pentru câă , oglinzi curâte, le ârâă tâu stâreâ îântinâă ciunii. Dâr îân loc sâă se curetţe, ei âu izbit îân oglinzi câ sâă nu âibâă probleme de consţ tiintţâă. Asţ â sţ i-âu âgonisit ceâ mâi mâre osââ ndâă îân fâtţâ lui Dumnezeu sţ i â neâmului. Câă ci ei vor âveâ nume de ucigâsţ i sţ i trâă dâă tori sţ i vor locui cu tâtâă l lor, diâvolul, îân îâmpâă râă tţiâ mortţii vesţ nice. Dâr âsţ â cum â zis Câă pitânul: „Nu sunteţi voi în stare să ucideţi atâţia dintre noi, câţi suntem noi în stare să murim pentru Hristos şi neam“, iâtâă , prezentul o âdeveresţ te. Atunci vor îâncetâ sâă se ridice mâă rturisitori âi Adevâă rului din neâmul âcestâ, cââ nd neâmul nu vâ mâi fi. Pââ nâă âtunci celor râă i le vom strigâ un singur cuvââ nt din gurâ lui Hristos:„Pocâă itţi-vâă !“ Asţ â îâncheiâm sţ edintţâ noâstrâă , cu consţ tiintţâ pe câre ne-o dâă deâ rugâă ciuneâ: „Cu noi este Dumnezeu!“.

21

CAPITOLUL III 1940-1941 | Scurtâ biruintţâă legionârâă „Şi cornul sună..., însă, foarte puţin!...“ Şt. Augustin Doinaş ____________________________________________________________________________________________________________ Septembrie se âpropiâ. Tâtâ ne prezentâ notâ cu sumâ de bâni pentru tâxâ de internât sţ i sţ colârizâre, bânii de drum, costul câă rtţilor sţ i rechizitelor. Pentru câă rtţi ne âlocâ o sumâă simbolicâă : – Dâcâă esţ ti âtent lâ explicâtţiâ profesorului sţ i iei notitţe, nu mâi âi nevoie de câă rtţi. ÎÎn plus, primeâm cinci lei: – Poâte tţi se fâce foâme pe drum sâu âi plâă cere sâă mâă nââ nci sţ i tu un covrig. Dâr vezi câă tţi-s câm slâbe sţ ireturile lâ ghete. Sţ i nu luâm covrig, luâm sţ ireturi. Mâmâ ne spâă lâse lenjeriâ de pât sţ i de corp: douâă ceârceâfuri de pât sţ i douâă de plâpumâă , douâă câă mâă sţ i de zi sţ i douâă de noâpte, douâă izmene, trei prosoâpe (unul pentru bâie), douâă sţ ervetţele pentru mâsâă , pâtru bâtiste, pâtru perechi de ciorâpi (douâă subtţiri, douâă de lââ nâă ), douâă pulovere, (unul subtţire, âltul gros pentru iârnâă ), plâpumâ sţ i sâlteâuâ, o câă ciulâă de noâpte, câschetâ de lâ uniformâă sţ i o câă ciulâă de blânâă pentru iârnâă , uniformâ kâki (spâă lâtâă sţ i câă lcâtâă ), mântâuâ, fulârul sţ i costumul de gimnâsticâă . Pentru fiecâre bâă iât îân pârte. ÎÎn fiecâre toâmnâă pâă rintţii mâă ritâu trei fete sâă râce sâu cel putţin unâ bogâtâă . O pârte din hâine sâu îâncâă ltţâăminte, dupâă cââ rpeli sţ i repârâtţii râă mââ neâu frâtţilor mâi mici; fie bocâncii tâtei, fie scurtâ lui, deveneâu, dupâă âjustâă ri, proprietâteâ meâ. Frâtţii nu preâ âveâu de ce sâă fie gelosţ i. ÎÎncâă nu plecâsem lâ sţ coâlâă îân primâ sâă ptâă mââ nâă â lui septembrie. De obicei cei cââ tţivâ elevi sţ i eleve din sâtul nostru, ne îântââ lneâm îân primâ duminicâă , dupâă âmiâzâă , cu cei din comunâ Adââ ncâtâ (lâ 4 km. de Ciorâni), lâ o micâă petrecere (un ceâi dânsânt sâu serâtâă ) pentru râă mâs bun de lâ vâcântţâă. Erâ mâi mult o bucurie îân fâmilie; pâă rintţii celui sâu celei lâ câre âveâ loc reuniuneâ, gâă sind un bun prilej sâă ne musţ truluiâscâă pentru timpul cââ t vom fi depârte de ei. Adunââ ndu-ne lâ Adââ ncâtâ, totţi ne-âm bucurât câă tţârâ â scâă pât de dictâturâ cârlistâă . ÎÎn 6 septembrie, dâtoritâă îântţelegerii dintre legionâri sţ i generâlul Îon Antonescu, Cârol âl ÎÎ-leâ âbdicâă . ÎÎn sât, âpârâte râdio âveâu directorul sţ colii, perceptorul comunei, sţ i âcesteâ erâu cu câă sţ ti. Cel de-âl treileâ, cu difuzor, îâl âveâ negustorul de cheresteâ, Gheorghe Stâă nescu, prieten de fâmilie. De lâ dââ nsul âflâsem. Lâ Buzâă u âveâm sâă âflu direct, îân câdrul Frâă tţiilor, ce se îântââ mplâse. Tâtâ âveâ retţineri îân discutţiile cu mine, pe câre nu le îântţelegeâm. Dâr m-âm lâă murit; cunosţ teâ structurile politice sţ i âveâ intuitţiâ clârâă â urmâă rilor firesţ ti âle evenimentelor. ÎÎntr-o zi, fiind numâi noi doi, mi-â zis: – Vezi tu, bâă iâtul meu, eu âm vâă zut îânclinâtţiile tâle, sţ i-mi pâre bine câă n-âi fost prins de un âlt curent, de stââ ngâ, dâr vreâu sâă -tţi âtrâg âtentţiâ sâă nu te hâzârdezi nici tu, nici voi, legionârii, îântr-un entuziâsm necontrolât. Puterile oculte, câre vâă urâă sc, îâsţi vor dâ mââ nâ sţ i, poâte chiâr prin nemtţi, desţ i ei pâr hotâă rââ tţi sâă termine cu comunismul rusesc, vor lovi mâi îântââ i îân voi sţ i âpoi îân ceilâltţi âdversâri. Eu sţ tiu de ce sunt îân stâre evreii sţ i servitorii lor mâsoni.

22

Cele spuse âu fost o preâlârmâă îân sufletul plin de bucuriâ biruintţei. *** ÎÎn primâ zi de sţ coâlâă , colegii, cu exceptţiâ cââ torvâ, m-âu îânconjurât. Nu sţ tiâm multe, câă ci nu fusese nici o sţ edintţâă â Grupului FDC. Dâr ne bucurâm totţi. Cei impetuosţ i cereâu sâă -i îânscriu îân Legiune. Le-âm fâă cut o prezentâre â Misţ câă rii Legionâre cu credintţele sţ i scopul ei, â modului de vietţuire legionârâă , explicââ nd fâzele de educâtţie morâlâă sţ i legâă mintele legionâre pentru jertfâ permânentâă , spunââ ndu-le Jurământul Moţa-Marin: „Jur! ÎÎn fâtţâ lui Dumnezeu, îân fâtţâ jertfei voâstre sfinte, pentru Hristos sţ i Legiune, sâă rup din mine bucuriile pâă mââ ntesţ ti, sâă mâă smulg din drâgosteâ omeneâscâă sţ i pentru îânviereâ neâmului meu, sâă stâu gâtâ de moârte! Jur!“ Am îântţeles âtunci câă sitâ câre cerne sufletele erâ mâi deâsâă ; âbiâ 10-12 âu râă mâs îân duhul câre-i îâncâă lzise pentru rupereâ de omul cel vechi sţ i îâmbrâă câreâ îân luminâ drâgostei pentru Dumnezeu sţ i neâm. Peste timp âceâstâă scenâă mi-â âmintit de cuvââ ntul Mââ ntuitorului câă tre ucenicii credinciosţ i, dupâă ce multţi îâl pâă râă siserâă : «Voi nu vâă ducetţi?» ÎÎntr-âdevâă r, multţi sunt chemâtţi lâ Luminâă dâr putţini âlesţ i, câă ci Duhul cere mâi îântââ i lepâă dâre de lume. «De vâ voi cinevâ sâă -Mi urmeze Mie, sâă se lepede de sine...» Îâtâă primâ conditţie â „vederii“ îân duh â Adevâă rului dumnezeiesc: renuntţâreâ lâ voiâ tâ. Numâi âsţ â vei puteâ sâă -tţi iei cruceâ, sâă portţi îân lume conditţiâ tâ mârtiricâă . Râă mââ nââ nd îân egoismul tâă u nu vei puteâ sluji neâmului. Vei fâce din toâte dârurile (tâlântţii) cu câre te-â îânzestrât Dumnezeu prilej de sâtisfâctţii meschine. Sţ i vei muri îân pâtimi. Cu Râă fân, Popescu sţ i cu cei 10-12 colegi âm constituit primul mănunchi de prieteni din clâsâ â VÎ-â. Lâ fel s-â îântââ mplât îân clâsele lui Mârin Nâidim sţ i Voicescu Constântin. Profesorii, îâmpreunâă cu institutorii de lâ Sţ coâlâ primârâă de âplicâtţie, unde elevii normâlisţ ti din ultimii doi âni îâsţi desfâă sţ urâu prâcticâ pedâgogicâă , âu constituit un cuib legionar; âpoi cu ceilâltţi profesori din orâsţ un corp. Lâ o sţ edintţâă festivâă ne-âm cunoscut sţ i ne-âm bucurât, mâi âles noi, elevii, pentru câă âcei profesori erâu sţ i cei mâi buni sţ i mâi iubitţi îân toâtâă sţ coâlâ. Emil Pâlâde (tâtâă l sâvântului biolog) â oferit conducereâ sţ colii Pâă rintelui Îon Morâă rescu. Un âct de confirmâre â vâlorilor pââ nâă âtunci tţinute îân umbrâă , domniâ sâ râă mââ nââ nd câ un sfetnic. *** Unâ din primele mânifestâă ri publice âle Misţ câă rii Legionâre, îân toâtâă tţârâ, â fost Bătălia cuvântului. Echipele de intelectuâli legionâri trimise îân locâlitâă tţi dinâinte stâbilite, lâ îântââ lnirile cu mârele public ârâă tâu ideâlul Misţ câă rii, trecutul de luptâă sţ i orgânizâreâ vietţii societâă tţii romââ nesţ ti îân viitor. Lâ Buzâă u, echipâ âveâ îân frunte pe comândântul legionâr Vâsile Posteucâă , âvocât. ÎÎn preziuâ îântââ lnirii din Sâlâ Moldâviâ â âvut loc o sţ edintţâă â Frâă tţiilor de Cruce din orâsţ , prilej cu câre ne-âm cunoscut totţi cei trecutţi prin prigoânâă : seminârisţ ti, normâlisţ ti, liceeni sţ i tineri muncitori. S-â pregâă tit un cor, sub comândâ sţ efului de grup, Stoiân Florin, student teolog, câre âveâ sâă cââ nte îân timpul pâuzelor cuvââ ntâă rilor. ÎÎn ziuâ îântrunirii sâlâ erâ ârhiplinâă : intelectuâlitâteâ Buzâă ului, sţ i nu erâ putţinâă , sţ i cetâă tţeni din toâte clâsele sociâle. Am intonât Cu noi este Dumnezeu sţ i Imnul Legiunii, âpoi comândântul legionâr Vâsile Posteucâă â prezentât echipâ, ârâă tââ nd scopul vizitei lâ Buzâă u. Corul din câre fâă ceâm pârte â râă mâs pe scenâă sţ i âm putut âudiâ toâte discursurile. Cuvââ ntul de deschidere âl lui Vâsile Posteucâă cuprindeâ idei îânâă ltţâătoâre. – Adevâă rul se exprimâă sţ i se fâce cunoscut îân lume sub douâă âspecte, prin cuvââ nt sţ i prin fâptâă , ele lucrââ nd complementâr, îântâă rindu-se, confirmââ ndu-se reciproc. Nu numâi prin cuvââ nt sţ i nu numâi prin fâptâă . Cââ nd Dumnezeu â rostit: „Sâă fie luminâă !" prin Duhul Sâă u cel Sfââ nt, prin putereâ contţinutâă îân âcest Cuvââ nt s-â sâă vââ rsţ it toâtâă creâtţiâ. Creâtţiâ este purtâă toâreâ luminii initţiâle sţ i â puterii âcestui Cuvââ nt câre contţine îân el Adevâă rul, âdicâă Dumnezeireâ. Mââ ntuitorul, lâ îântrebâreâ lui Pilât, â râă spuns:«Eu pentru âceâstâ âm venit îân lume câ sâă mâă rturisesc

23

Adevâă rul». Acest Adevâă r Dumnezeiesc vrem sâă -l reâducem noi îân viâtţâ neâmului nostru, câ âct de cunoâsţ tere sţ i de trâă ire. Dâcâă âm fost îâmpiedecâtţi pââ nâă âcum de fortţele sţ i slugile îântunericului, de âcum nimeni nu ne vâ mâi opri. Dâr Adevâă rul cere jertfe, e respins de lume sţ i e îâmbrâă tţisţ âtâă minciunâ. El îânsemneâzâă luminâă sţ i bucurie prin jertfâă , iâr minciunâ îântuneric sţ i moârte, prin lâsţ itâte. Cui îâi este fricâă de jertfâă , moâre pe buturugâ lâsţ itâă tţii.“ Vorbitorul â entuziâsmât âuditoriul; imnul Sfântă tinereţe îâl cââ ntâ toâtâă sâlâ. Ceilâltţi cinci sţ âse vorbitori âu prezentât diferitele etâpe de luptâă legionârâă , iâr publicul s-â mânifestât cu âtâsţ âment fâtţâă de Misţ câreâ Legionârâă . *** Pââ nâă lâ vâcântţâ Crâă ciunului 1940 cu colegii îâncâdrâtţi îân mănunchiul de prieteni âm desfâă sţ urât o âctivitâte de cunoâsţ tere sţ i control reciproc â vietţii noâstre intime, momentele de prietenie fiind âdevâă râte mâă rturisiri, câ sub epitrâhil. Dictonul Sfââ ntului Apostol Îâcov: «Mâă rturisitţi-vâă unul âltuiâ pâă câtele sţ i vâă rugâtţi unul pentru âltul câ sâă vâă vindecâtţi» (Îâcov 5,16) fiind âct viu de âscultâre; Fiecâre strâă duindu-se, âjutât de ceilâltţi, lâ depâă sţ ireâ slâă biciunilor sţ i gresţ elilor. Apârent mâă runtele gresţ eli copilâă resţ ti pot nâsţ te mâi tââ rziu bâlâuri otrâă vitori. Copiâtul lâ teze, fumâtul, rââ sul necontrolât, glumele proâste, triviâlitâă tţile, îânjurâă turile sţ i expresiile grâtuite, desconsiderâă rile reciproce, bâă nuielile, pizmele, certurile, âbâterile sţ i mânifestâă rile necontrolâte, chiâr âle mersului, âle tţinutei îân generâl intrâu sub incidentţâ educâtţiei cresţ tinlegionâre. Tinerilor câre vor citi âceste îânsemnâă ri le dâu un scurt pârâgrâf de îânvâă tţâăturâă , âsţ â cum îâl dezbâă teâm îân lumeâ FDC-istâă . ÎÎn generâl, medicii sţ i multţi preotţi se feresc sâu evitâă sâă discute ânumite probleme, lâă sââ nd sufletele tinerilor neluminâte, sâă se zbâtâă îân pâă cât sâu sâă îâncerce solutţii câre niciodâtâă nu vindecâă , ci doâr schimbâă boâlâ sţ i âmââ nâă dezâstrul spirituâl. De lâ 13-14 âni pââ nâă lâ 18-20 de âni âu loc îân dezvoltâreâ bio-psihicâă â omului douâă fenomene pârâlele: dezvoltâreâ sţ i intrâreâ îân functţiune â unor glânde, rââ nduite sâă contribuie lâ perpetuâreâ vietţii sub formâ mâteriâlâă , biologicâă sţ i, concomitent, dezvoltâreâ sţ i îânflorireâ unor sentimente câre sâă contribuie, prin conlucrâre cu cele dintââ i, lâ perpetuâreâ vietţii îân forme spirituâle, eterne. Nimeni din cei ce ne îânconjoârâă nu ne lâă muresţ te âceâstâă tâinâă . Din âceâstâă câuzâă , despâă rtţindu-le, unâ din âceste îânfloriri âle vietţii tinere, vâ fi îânfrââ ntâă (cel putţin pentru un timp) sţ i ceâlâltâă vâ triumfâ, de obicei ceâ mâteriâlâă , biologicâă , luââ nd forme de mânifestâre îâmpotrivâ firii pentru câre â fost creâtâă . Astfel, tââ nâă rul câde frecvent îân pâă câtul mâlâhiei (mâstrurbâă rii) sâu âl desfrââ ului (curviei) sţ i lâ un sex sţ i lâ âltul. Râă ul âcestâ duce lâ o complexâre â fiintţei noâstre spirituâle. Autocondâmnâreâ din cugetul nostru este primul semn câă ceeâ ce fâcem nu este bine. Ce sâă fâcem deci? Aici intervine posibilitâteâ de â te sâlvâ, de â râă mââ ne îân gresţ eâlâă sâu â câă deâ îân âltâă gresţ eâlâă sţ i mâi mâre. Descoperireâ âcestei gresţ eli lâ mâă rturisireâ îân fâtţâ preotului duhovnic, deci â lui Dumnezeu, îâtţi âjutâă , câ îânvâă tţâăturâă sţ i remediu, sâă îântrerupi gresţ eâlâ sţ i, supunââ ndu-tţi trupul lâ osteneli, muncâă , metânii, post sţ i rugâă ciune, sâă -tţi propui câtegoric îân consţ tiintţâă hotâă rââ reâ de â te îâmpotrivi âcestui râă u obicei. Nu vei reusţ i dintr-odâtâă . Vei mâi câă deâ. Vei mâi gresţ i o dâtâă , de douâă ori, de trei ori, dâr nu renuntţâ. ÎÎnnoiesţ te-tţi mereu propunereâ. Vezi-tţi mereu stâreâ de îânvins sţ i de âutobâtjocorire lâ câre âi âjuns sţ i smulge-te cu vointţâă nestrâă mutâtâă de â fi OM, fiintţâă râtţionâlâă câre nu numâi câă potţi deosebi binele de râă u, ci îâl sţ i potţi reâlizâ. Sţ i vei reusţ i! ÎÎntţelegââ nd sţ i pâă rââ ndu-tţi râă u pentru stâreâ de ticâă losţ ie morâlâă îân fâtţâ lui Dumnezeu, câre te-â fâă cut fiintţâă curâtâă , neîântinâtâă (pune-tţi îân fâtţâ ochilor mintţii imâgineâ copilului nevinovât) sţ i pe câre îân chip consţ tient o pervertesţ ti sţ i o denâturezi de lâ scopul ei, coborââ nd-o lâ o stâre mâi prejos decââ t ceâ ânimâlicâă , vezi-tţi osââ ndâ ce te âsţ teâptâă . Câă ci numâi cei curâtţi sţ i cei ce s-âu curâă tţit de pâă cât vor intrâ îân ÎÎmpâă râă tţiâ lui Dumnezeu, iâr tu, cu ce obrâz vii îân âdunâreâ celor curâtţi, îân Bisericâ lui Hristos? Cel ce â intrât îân câă mârâ ospâă tţului luminii,

24

trebuie sâă fie îâmbrâă cât îân hâinâ de nuntâă â virtutţilor. Altfel, venind ÎÎmpâă râtul sţ i îântrebââ ndu-l: „Ce câutţi âici?“, el nu vâ puteâ râă spunde. Vâ fi socotit fur de cele sfinte. «Nu sţ titţi oâre câă nedreptţii nu vor mosţ teni îâmpâă râă tţiâ lui Dumnezeu? Nu vâă âmâă gitţi: nici desfrââ nâtţii, nici îânchinâă torii lâ idoli, nici âdulterii, nici mâlâhienii, nici sodomitţii, nici hotţii, nici lâcomii, nici betţivii, nici bâtjocoritorii, nici râă pitorii, nu vor intrâ îân ÎÎmpâă râă tţiâ Cerurilor» (Î Corinteni 6, 910). Dâr se mâi poâte îântââ mplâ sţ i o pervertire â consţ tiintţei îân sensul renuntţâării lâ o formâă de pâă cât, pentru â optâ pentru âltâ. Un prieten prost sâu îânsţ elât sţ i el de ignorântţâ generâlâă , âdeseâ sţ tiintţifico-medicâlâă , îâtţi vâ sugerâ relâtţii sexuâle cu o pârtenerâă , âmâtoâre sţ i eâ de viâtţâă libertinâă . Îâtâă , âcum âi trecut dintr-o mââ nâă â diâvolului îân ceâlâltâă . Tţ i se pâre câă pâă câtul mâlâhiei erâ nefiresc, iâr âcestâ âl curviei este totusţ i firesc! Te îânsţ eli! Fiindcâă , pentru om, âctul âpropierii de sexul opus (de femeie) trebuie fâă cut sub binecuvââ ntâre, îân vedereâ procreâă rii, nu â simplei sâtisfâctţii biologice, coborââ t lâ conditţiâ instinctuâlâă . Acestâ nu e un âct de igienâă sexuâlâă , cum gresţ it l-â îântţeles sţ i-l propâgâă âsţ â zisâ sţ tiintţâă medicâlâă modernâă , cu dominântâă mâteriâlist-âtee. ÎÎn rostul lui firesc-umân el este binecuvââ ntât de Dumnezeu îân momentul cââ nd celor doi protopâă rintţi li s-â spus: «Cresţ tetţi, îânmultţitţi-vâă sţ i stâă pââ nitţi pâă mââ ntul» (Fâcere 1, 28). Îâr Mââ ntuitorul spune câă «Dumnezeu l-â fâă cut pe om, de lâ îânceput, pârte bâă rbâă teâscâă sţ i pârte femeiâscâă …» (Mâtei 19,4) sţ i «ce â îâmpreunât Dumnezeu, omul sâă nu despârtâă » (Mâtei 19,6). Deci, âpropiereâ nu se fâce câă tre oricâre femeie. Apropiereâ e consecintţâ drâgostei dintre cele douâă suflete, pentru îâmplinireâ lor îân voiâ lui Dumnezeu de â procreâ prin om noi fiintţe râtţionâle, nu e o necesitâte fizicâă , biologicâă , despâă rtţitâă de âctul âfectţiunii sufletesţ ti. Dâcâă sâă mââ ntţâ vietţii vâă rsâtâă spre rodire nu âduce rod, semâă nâă torul nu poâte âveâ râă splâtâă . Sâu dâcâă totusţ i â rodit, â rodit îân pâă mââ nt strâă in. A semâă nât unde nu-i erâ îângâă duit. De âceeâ âcest rod nu poâte fi binecuvââ ntât câ vrednic de viâtţâă, sţ i de âsemeneâ nici semâă nâă torul. De âceeâ âtââ teâ consecintţe trâgice pentru cei ce trâă iesc îân desfrââ u. Mââ ntuitorul spune clâr prin gurâ Sfââ ntului Apostol sţ i Evânghelist Îoân: «Sţ i celor cââ tţi L-âu primit (pe Hristos, cenzor sţ i finâlitâte â vietţii lor), câre cred îân numele Lui, le-â dât putereâ sâă se fâcâă fii âi lui Dumnezeu, câre nu din sânge, nici din pofta trupească, nici din pofta bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut.» (Îoân 1 1213) Deci, frâte âl meu, âctul âcestâ nu-tţi âpârtţine numâi tţie. Pe tine, Dumnezeu te-â fâă cut îâmpreunâă -lucrâă tor cu El, pentru â-Î âduce îân slâvâă chipurile creâtţiei Sâle pentru completâreâ numâă rului îângerilor câă zutţi. Îâtâă slâvâ, iâtâă cinsteâ de câre esţ ti îânvrednicit. Sâă fii creâtor îâmpreunâă cu Dumnezeu. De âceeâ zice sţ i Sfââ ntul Apostol Pâvel: «Cinstitâă sâă fie nuntâ îântru toâte sţ i pâtul nespurcât.» (Evrei 13, 4) Lâ om âctul âcestâ nu este ânimâlic, supus unor legi ciclice, nâturâle sâu îântââ mplâă tor, ci este supus râtţiunii sţ i vointţei lui libere. Dumnezeu ne cheâmâă lâ conlucrâreâ cu El prin optţiune liberâă , nu îân chip silnic; trebuie sâă venim cu bucurie, cu curâă tţie, cu sfintţenie, nu cu perversitâte, cu îânsţ elâă ciune, cu îântinâre sţ i cu bâtjocorireâ intentţiei sfinte pe câre El o âre spre preâmâă rireâ noâstrâă . Îubite frâte mâi tââ nâă r, dâcâă âi îântţeles cââ t de cââ t âcest cuvââ nt, pe câre l-âm pus cu toâtâă sfiâlâ îânâinteâ lui Dumnezeu sţ i â sufletului tâă u, iâ âminte, câă ci cu totţii âm pâă câă tuit, totţi suntem usţ or de îânsţ elât sţ i ne supunem pâă câtului. Cei pe câre-i cinstim sţ i-i numim sfintţi - sţ i sunt, câă ci i-â confirmât Dumnezeu prin semne sţ i minuni - ne-âu lâă sât mâă rturisirile vietţii lor trâă ite îân pâă câte de tot felul, îân necurâă tţii trupesţ ti sţ i sufletesţ ti, de câre s-âu vindecât prin metodele indicâte de Mââ ntuitorul, lâă sâte nouâă îân Sfââ ntâ Lui Bisericâă : viâtţâ de post sţ i rugâă ciune, ferireâ de mediul viciât, prieteniile curâte, cu cei câre îâsţi propun âcelâsţ i drum spre mââ ntuire, muncâ sţ i mâi âles comuniuneâ cu Trupul sţ i Sââ ngele Domnului îân câre sunt cuprinse energiile Dumnezeirii. Aceleâ câre, comunicâte sufletelor sţ i trupurilor noâstre, ne pot îândumnezei sţ i pe noi. Din pârteâ tâ e nevoie de hotâă rââ re târe. Din pârteâ lui Dumnezeu, hârul Lui lucrâă tor sţ i mââ ntuitor e purureâ prezent. Folosesţ te-l! Dumnezeu sâă -tţi âjute!

25

*** Sââ rguintţâ lâ studii sţ i comportâreâ fâă râă reprosţ îân internât fâă ceâu sâă iâsâă îân evidentţâă spiritul nou âdus de Misţ câre îân sufletele copiilor. ÎÎn definitiv, noi erâm nisţ te copii. Sţ i âici erâ minuneâ pe câre Dumnezeu o sâă vââ rsţ eâ - sţ i o sâă vââ rsţ esţ te mereu! - îân fâtţâ „îântţeleptţilor lumii âcesteiâ“: âcesţ ti copii îâsţi propuneâu îâmbrâă tţisţ âreâ câă ii spre curâă tţenie sţ i desâă vââ rsţ ire spirituâlâă . În acest act constă fenomenul legionar, neînţeles de cei dinafara Bisericii lui Hristos şi a spiritului românesc. Oameni buni, nu e un fenomen politic, economic, social sau chiar moral oarecare, ce urmăreşte stabilirea unor relaţii pe plan orizontal, de conlucrare şi bună convieţuire între turme de oameni, aşa cum vor să propună reprezentanţii ateo-materialişti prin tot felul de organizaţii de binefacere, ci e un act de transfigurare a fiinţei umane, de îndumnezeire a existenţei, a relaţiilor dintre oameni şi dintre comunităţile naţionale. Numâi âsţ â ne putem âpropiâ de ceeâ ce lumeâ doresţ te: pâceâ! Sţ i âceâstâ o âduce îân fiecâre ins sţ i îân lume numâi Hristos. Orice âltcevâ, oricum s-âr numi sţ i orice drepturi sţ i-âr ârogâ, îân numele oricui pe âcest pâă mââ nt, vâ pieri, vâ fi spulberât de «piâtrâ din câpul unghiului», de putereâ pe câre âu tâă gâă duit-o sţ i âu ignorât-o ziditorii. Atunci cââ nd poâte vor dori sâă se sâlveze vâ fi preâ tââ rziu. Pââ nâă mâi e vreme, trezitţi-vâă , totţi câre nu sţ titţi ce e viâtţâ voâstrâă , câă ci se vâ strigâ: „Vreme nu mâi este! Vremeâ â trecut!“ Vremeâ de pocâă intţâă sţ i milâ lui Dumnezeu este îânscrisâă îân timpul trupului nostru. Atââ t este! Timpul vietţuirii îân trup! Dupâă âceeâ vine judecâtâ, dreptâteâ! Rugâtţi-vâă sâă vi se ierte fâă râă delegile, pââ nâă mâi suntetţi îân trup, pââ nâă âvetţi cu ce plâă ti, suferind îân trup, câ sâă trecetţi din moârte - sţ i prin moârte - lâ Viâtţâă. Nu din moârteâ trupului lâ moârteâ vesţ nicâă â existentţei, lâ lipsireâ de slâvâ pentru câre âtţi fost menitţi. ÎÎncredereâ noâstrâă constâă îân pâceâ dâtâă de consţ tiintţâ câă Hristos lucreâzâă îân noi spre Slâvâ Sâ. «Pâce vâă lâs vouâă , pâceâ Meâ o dâu vouâă , nu precum dâă lumeâ vâă dâu Eu. Sâă nu se tulbure inimâ voâstrâă , nici sâă se îânfricosţ eze!» (Îoân 14, 27) Mââ ntuitorul â precizât expres diferentţâ dintre pâceâ Sâ sţ i pâceâ lumii. Mâi îântââ i, stâreâ de pâce sâă lâă sţ luiesţ te dâcâă sufletul tâă u este âncorât îân credintţâ câă Acelâ ce â creât totul este sţ i purtâă tor de grijâă , pedâgog suprem, câre conduce totul câă tre scopul pentru câre â creât fiecâre existentţâă. ÎÎn âltâă pârte, Mââ ntuitorul zice: «Sâă nu se tulbure inimâ voâstrâă : credetţi îân Dumnezeu, credetţi sţ i îân Mine âvetţi credintţâă» (Îoân 14,1). Aceâstâ dâă linisţ te sţ i âsigurâă sufletul câă orice âtâc din âfârâă : grijâ zilei de mââ ine, loviturile dusţ mâne, pizmele, prieteniile viclene sţ i orice suferintţe trupesţ ti sâu lâă untrice; ispitele din gââ nd, din simtţire, din cugetâre, chiâr âmenintţâreâ cu moârteâ trupului nostru, este biruit de îâncredereâ îân Cel ce â biruit lumeâ sţ i moârteâ, OmulDumnezeu. El ne îâmpâă rtâă sţ esţ te puterile Duhului Sâă u câ sâă biruim lâ rââ ndul nostru pe tot potrivnicul vâă zut sţ i nevâă zut. Sţ i lumeâ doresţ te pâceâ! Dâr pâceâ lumii âre âlt contţinut. Lumeâ vreâ pâce, eâ sâă âibâă timp sâă se poâtâă desfâă tâ prin îâmplinireâ poftelor, sâtisfâcereâ tuturor simtţurilor (mââ ncâre, bâă uturâă , fumât, dormit sţ i lenevit), â plâă cerilor cârnâle (desfrââ u sţ i tot felul de forme de pâă câă tuire libertinâă sţ i sodomicâă ) sţ i sâă tţinâă subjugâte sufletele sub dominâtţiâ fricii, terorii, crimei, minciunii, instituite câ âutoritâte legâlâă . Apostolul Pâvel zice: «Câ sâă sţ tie fiecâre dintre voi sâă -sţ i stâă pââ neâscâă vâsul (trupul) sâă u îân sfintţenie sţ i cinste, nu îân pâtimâ poftei cum fâc pâă gââ nii, câre nu cunosc pe Dumnezeu.» (1Tesâloniceni 13, 4-5) sţ i «grijâ de trup sâă nu o fâcetţi spre pofte». (Români 13, 14) Depâă sţ ind limitele trebuintţelor câă dem îân osââ ndâă . ÎÎn drumul spre Apus ârmâtele sovietice erâu îânsotţite de brigâă zi de âgitâtori câre strigâu: „Pâce! Pâce! Pâce!“ De ce? Pentru â râă mââ ne stâă pââ ni pe soârtâ popoârelor cucerite, pentru â puteâ institui „pâceâ sovieticâă “, ucigâă toâre de trupuri sţ i suflete. Stâlin cereâ sţ i convocâ „conferintţe de pâce“, lâ Yâltâ, lâ Potsdâm, îân Bermude etc., pentru â legâlizâ stâă pââ nireâ sâtânicâă âsuprâ neâmurilor cotropite. (Sţ i Ceâusţ escu luptâ pentru pâce! Câ sâă nu se schimbe formele de stâă pââ nire teroristâă instituite prin vot unânim. ÎÎncercâreâ de dezvâă luire â râă ului erâ

26

reprimâtâă cu brutâlitâte pââ nâă lâ lichidâreâ fizicâă â îândrâă znetţului opozânt, dupâă modelul îânâintâsţ ilor democrâtţi. ) Cuvââ ntul Mââ ntuitorului: «…n-âm venit sâă âduc pâce, ci sâbie» (Mâtei 10, 34) se referâă lâ luptâ declânsţ âtâă de venireâ Sâ pe pâă mââ nt. Adevâă rul îân luptâă cu minciunâ, luminâ cu îântunericul. De âtunci, lumeâ e îâmpâă rtţitâă îân douâă tâbere. Cei âi lui Hristos sţ i cei âi lui mâmonâ. Nu existâă pozitţie de mijloc. Câ sâă fii îân oâsteâ luminii trebuie sâă fii îâmbrâă cât cu ârmurâ virtutţilor sţ i sâă sţ tii sâă lovesţ ti cu sâbiâ Cuvââ ntului dumnezeiesc. Cine nu poârtâă âceâstâă ârmurâă sţ i nu luptâă cu sâbiâ mâă rturisirii Adevâă rului se situeâzâă îân tâbâă râ lui sâtân. «Foc âm venit sâă ârunc pe pâă mââ nt sţ i cââ t âsţ vreâ sâă fie âcum âprins» (Lucâ 12, 49), â spus Mââ ntuitorul, sţ i lumeâ s-â âprins de focul drâgostei dumnezeiesţ ti prin câre âpostolii âu propovâă duit, mârtirii s-âu jertfit, sfintţii s-âu purificât, sţ i totţi âdversârii s-âu prâă busţ it îân hrubele iâdului unde luminâ focului dumnezeiesc pedeâpsâă este. Sâă primim cu îâncredere pâceâ lui Hristos îân sufletele noâstre. «Sâă stâă m bine, sâă stâă m cu fricâă !» â strigât Arhânghelul Mihâil îân ceruri, oprind câă dereâ firii îângeresţ ti îân âmâă gireâ lui Lucifer. Astâă zi glâsul lui strigâă din nou prin cei ce sţ i l-âu luât pâtron: „Cine este (câ) Dumnezeu?“ (Mihâ-Elochim). Ne-âm îânregimentât îân oâsteâ Arhânghelului sţ i âvem pâce sţ tiind câă vom birui, cum s-â verificât cu cei ce ne-âu lovit. Cu smerenie sţ i cu îândrâă zneâlâă , îân numele lui Dumnezeu, vâă strig: luâtţi âminte! Am âuzit îân sufletul meu, câ un sunet de trââ mbitţâă pentru toâte sufletele din orice neâm, un glâs: „Oricine, âbsolut oricine dintre romââ ni, sţ i oricine, âbsolut oricine, din orice nâtţie de pe fâtţâ pâă mââ ntului câre vâ voi sâă initţieze, sâă îântemeieze vreo sţ coâlâă morâlâă , sociâlâă ; sâă filozofeze, sâă fâcâă politicâă , sâu pur sţ i simplu sâă se orienteze îân viâtţâă, vâ trebui sâă tţinâă cont sţ i sâă se râporteze lâ singurâ operâă , dupâă âproâpe douâă mii de âni de lâ Hristos, reâlizâtâă pe pâă mââ ntul Tţ âării Romââ nesţ ti, Misţ câreâ Legionârâă de sub pâtronâjul Arhânghelului Mihâil.“ (Corneliu Zelea Codreanu) Corneliu Zeleâ Codreânu, omul câă ruiâ i-â fost revelâtâă âceâstâă lucrâre, sţ coâlâ pe câre â îântemeiât-o, suferintţele, mârtirâjul pe câre l-âu primit mâă rturisitorii lui Hristos îân drâgosteâ lor pentru neâm, reîânviereâ tuturor âdevâă rurilor enuntţâte de ei dupâă decembrie 1989 sţ i confirmâreâ âcestorâ prin lucrâreâ lui Dumnezeu îân ochii îântregii lumi, dâu certitudineâ câă lucrâreâ âceâstâ îâsţi âveâ obââ rsţ iâ îân Proniâ Divinâă sţ i câă oâmenii âcesţ tiâ âu fost proorocii lumii câre vâ veni. Comândântul Misţ câă rii Legionâre, Horiâ Simâ (m. 1993) â sintetizât âceste îânvâă tţâături îân Doctrina Legionară pe câre o pune âcum îân fâtţâ lumii, piâtrâă de îâncercâre sţ i de temelie â lumii mileniului trei. Vâ fi luminâ câre vâ âprinde spiritele celor rââ nduitţi de Dumnezeu, din fiecâre neâm, pentru nouâ ordine pe pâă mââ nt îân vedereâ reâlizâă rii „unei turme sţ i unui pâă stor“. ÎÎnvâă tţâători âi neâmurilor, âprindetţi-vâă lâ âceâstâă luminâă fiintţâ voâstrâă ! Bucurâtţi-vâă câă Dumnezeu vâă cheâmâă lâ âceâstâă operâă de mââ ntuire! Smeritţi-vâă , câă ci lucrâreâ âceâstâ este â Hârului Dumnezeiesc; voi, doâr scule profitoâre, câre vâă lâă sâtţi consţ tient sţ i de bunâă voie îân mââ inile Celui ce poâte dâ tuturor mââ ntuire, fâă cââ ndu-i pâă rtâsţ i lâ lucrâre, spre Slâvâ Sâ! Îndividul sâu neâmul câre nu vâ voi sâă îântţeleâgâă lucrâreâ âceâstâ sţ i se vâ îâmpotrivi ei, vâ câă deâ câ sţ i Lucifer, sub sânctţiuneâ sâbiei de foc â Arhistrâtegului Mihâil. Bisericâ lui Hristos nu poâte fi biruitâă de Portţile iâdului; ântihristul sţ i slujitorii lui vor pieri îân focul cel vesţ nic Bucurâtţi-vâă , neâmuri, mââ ntuireâ voâstrâă este âproâpe! Hristos bâte lâ usţ i! Îesţ itţi-Î îântru îântââ mpinâre! *** ÎÎn câpelâ sţ colii, o bisericutţâă interioârâă , pâă rintele Îon Morâă rescu sâă vââ rsţ eâ duminicâl sţ i lâ Sfintele Sâă rbâă tori slujbele religioâse, iâr corul sţ colii dâă deâ râă spunsurile liturgice. Progrâmâ ânâliticâă â Sţ colilor Normâle nu se deosebeâ lâ disciplinâ religiei de ceâ â seminâriilor teologice, doâr câă nu se fâă ceâ prâcticâă liturgicâă . Viâtţâ de internât dâă deâ posibilitâteâ câ îân timpul posturilor sâă se tţinâă rââ nduiâlâ prâvilei (cu post sţ i rugâă ciune, âcâtiste,

27

pârâclise, Sfââ ntâ Liturghie â Dârurilor mâi îânâinte sfintţite sţ .c.l.). Prin âcesteâ, din fiecâre consţ tiintţâă se fâă ceâ luminâă câre sâă ârdâă îân drâgosteâ de Hristos. Sţ i nu erâ greu de sesizât sâltul spirituâl pe câre elevii FDC-isţ ti îâl fâă ceâu fâtţâă de colegii lor. Îubitţi tineri, copii drâgi âi sufletelor noâstre, educâtţiâ cresţ tinâă e mâi mult âutoeducâtţie! Dâcâă nu-tţi propui sţ i nu doresţ ti intens trânsformâreâ, dâcâă cele âflâte despre âcest ideâl de viâtţâă spirituâlâă nu te fâc sâă -l doresţ ti câ reâlizâre intimâă â spiritului tâă u, sâă te structurezi âsţ â îâncââ t sâă simtţi câă îânâintezi, câă te âpropii de âcel stâdiu de viâtţâă, educâtţiâ tâ, oricââ t s-âr strâă dui, s-âr zbuciumâ sţ i s-âr îâncrââ ncenâ educâtorul sâă fâcâă din lutul tâă u piâtrâă scââ nteietoâre, râă mââ ne un bâgâj de cunosţ tintţe lâ nivelul memoriei, fâă râă implicâtţii îân consţ tiintţâ tâ. Actul devenirii, âl urcusţ ului, e un âct de vointţâă, consţ tient, cu râportâă ri lâ ceeâ ce crezi câă -tţi dâă strâă lucire, cu pâă rere de râă u câă nu âjungi lâ virtuteâ propusâă , cu câă deri sţ i îânfrââ ngeri dâr fâă râă renuntţâări lâ luptâă . Cu reluâă ri, cu strâă dânii de â depâă sţ i stâă rile negâtive sţ i gââ ndurile de blâzâre sţ i renuntţâre. Permânent prin rugâă ciune sâă ceri puteri duhovnicesţ ti prin âscultâre âtentâă , îâmplinitoâre â sfâturilor sfinte sţ i prin âcceptâre bucuroâsâă â îândrumâă rii duhovnicesţ ti. Ostâsţ ul, pentru â deprinde mesţ tesţ ugul ârmelor, mââ nuireâ lor, tâcticâ sţ i strâtegiâ luptelor, se supune unui instructor. De multe ori unele misţ câă ri, unele eforturi fizice, executâreâ unor comenzi i se pâr de prisos. Abiâ dupâă ce sţ i le-â îânsusţ it corect observâă câă prin ele se vizeâzâă sţ i se mentţin âltele mâi îânâlte, mâi grele. Nu te sui îân vââ rful unei scâă ri decââ t treâptâă cu treâptâă . Dâcâă ignori âcest mod firesc, râtţionâl âl urcusţ ului, vei câă deâ sâu te vei opri obosit de un efort neesţ âlonât sţ i vei fi incâpâbil sâă âjungi îân vââ rf; sâu âtingââ nd vââ rful fâă râă experimentâreâ îântregului, dusţ mânul, cunoscââ ndu-tţi lipsurile, te vâ lovi sţ i te vâ doborîâ îân îâncercâreâ ultimâă â bâă tâă liei, Pâă rintele Morâă rescu, îâmpreunâă cu profesorii cei mâi tineri ne fâă ceâu cunoscute frumusetţile stâdiilor de viâtţâă spirituâlâă , citindu-ne sâu prezentââ ndu-ne viâtţâ cââ te unui sfââ nt din câlendârul ortodox sâu â eroilor mârtiri âi neâmului romââ nesc: Brââ ncoveânu, Horiâ, Tudor, Motţâ... Proiectâsem pentru vâcântţâ mâre un pelerinâj lâ toâte mââ nâă stirile din tţârâă sţ i o tâbâă râă de muncâă , pentru repârâtţii lâ Mââ nâă stireâ Ciolânu-Buzâă u. Îmediât dupâă Crâă ciun, lâ primâ îântââ lnire, pâă rintele Morâă rescu sţ i neâ Fâă nicâă ne-âu lâă sât sâă îântţelegem câă âpele vietţii noâstre se tulburâă de dusţ mâni vâă zutţi sţ i nevâă zutţi. ÎÎn primâ sţ edintţâă de grup, sţ eful grupului, ne-â fâă cut cunoscut câă îântre Antonescu sţ i Misţ câreâ Legionârâă , nemtţii (Hitler) vor sâă creeze un diferend pentru â motivâ ocupâreâ tţâării, âsţ â cum âu fâă cut cu Cehoslovâciâ sţ i Austriâ. Erâm preâ tineri pentru â îântţelege jocul politic sţ i urmâă rile lui. Întuiâm câă ne pââ ndesţ te un nou pericol sţ i mâă gââ ndeâm lâ spusele tâtei, numâi cu cââ tevâ luni mâi îânâinte. Lâ 13 Îânuârie 1941, pentru cinstireâ jertfei fâă cutâă îân Spâniâ lâ Mâjâdâhondâ de grupul de legionâri câre luptâserâă îâmpotrivâ comunismului, unde Motţâ sţ i Mârin câă zuserâă eroic pentru âpâă râreâ Sfintei Cruci, delegâtţiile tuturor orgânizâtţiilor legionâre din tţârâă plecâu spre Bucuresţ ti. Totţi voiâm sâă mergem, dâr sţ eful de grup âl Frâă tţiilor, â luât un numâă r mic de oâmeni, pentru â nu se creâ probleme pe câleâ ferâtâă sâu îân Bucuresţ ti, iâr ceilâltţi ne-âm resemnât âsţ teptââ ndu-i.

28

De ce sfântă tinereţe legionară? «Cine zice că petrece întru El dator este, precum Acela a umblat, şi el aşa să umble» (I Ioan 2, 6) «Scris-am vouă, tinerilor, căci sunteţi tari şi cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi şi aţi biruit pe cel viclean.» (I Ioan 1, 14) ÎÎn perioâdâ îân câre fâă ceâm cunosţ tintţâă cu ideologiâ Misţ câă rii Legionâre, cu doctrinâ sţ i legile ei de viâtţâă, câ prieten de mănunchi sţ i frate de cruce, nu mâă impresionâse îân mod deosebit finâlitâteâ âcestei sţ coli de viâtţâă, cresţ tineâscâă sţ i romââ neâscâă , - âceeâsţ i cu scopul enuntţât de îânsusţ i Hristos: îânviereâ spre viâtţâ vesţ nicâă -, ci Legile sţ i Poruncile prin câre se vizâ reâlizâreâ omului cinstit sufletesţ te îân râporturile lui cu societâteâ sţ i creâreâ consţ tiintţei responsâbilitâă tţii âcestui om îân functţiile pe câre societâteâ i le îâncredintţeâzâă . De âsemeneâ, Circulârâ cu privire lâ felul cum trebuie petrecutâă vremeâ postului, Jurământul Moţa-Marin sţ i Jurământul elitei legionare. Legile: 1. Legea disciplinei. Fii disciplinât legionâr câă ci numâi âsţ â vei îânvinge. Urmeâzâă -tţi sţ eful sţ i lâ bine sţ i lâ greu. 2. Legea muncii. Muncesţ te! Muncesţ te îân fiecâre zi! Muncesţ te cu drâg! Râă splâtâ muncii sâă -tţi fie nu cââ sţ tigul, ci multţumireâ câă âi pus o câă râă midâă lâ îânâă ltţâreâ Legiunii sţ i lâ îânflorireâ Romââ niei. 3. Legea tăcerii. Vorbesţ te putţin! Vorbesţ te ce trebuie! Vorbesţ te cââ nd trebuie! Orâtoriâ tâ este orâtoriâ fâptei. Tu fâă ptuiesţ te. Lâsâă pe âltţii sâă vorbeâscâă . 4. Legea educaţiei. Trebuie sâă devii âltul. Un erou! ÎÎn cuib fâă -tţi toâtâă sţ coâlâ. Cunoâsţ te bine Legiuneâ. 5. Legea ajutorului reciproc. Ajutâă -tţi frâtele câă zut îân nenorocire. Nu-l lâă sâ! 6. Legea onoarei. Mergi numâi pe câă ile indicâte de onoâre. Luptâă sţ i nu fi niciodâtâă misţ el. Lâsâă pentru âltţii câă ile infâmiei. Decââ t sâă îânvingi printr-o infâmie, mâi bine sâă câzi luptââ nd pe drumul onoârei. Corespondentţâ ideâticâă , spirituâlâă , dintre îânvâă tţâăturâ cresţ tinâă prin disciplinâă sţ i âscultâre de Bisericâă , de Îerârhiâ hâricâă , sţ i disciplinâ legionârâă , âscultâreâ de ierârhiâ orgânizâtâă pe bâzâ vâlorii morâle cresţ tine, mi-â dât de lâ îânceput îâncredereâ câă mâă âflu pe drumul cel bun, câre-mi âsigurâă conditţii de îânâă ltţâre lâ stâă ri sţ i stâdii de viâtţâ spirituâlâă îânâltâă . Aceste legi fundâmentâle âle legionârismului sunt proprii sufletului

29

cresţ tin. Legeâ onoârei, âsţ îândrâă zni sâă o numesc legea demnităţii creştine, dâă sens finâl, trânsfigurâtor âcestui drum de âscultâre, muncâă , tâă cere râă bdâă toâre, educâtţie, cunoâsţ tere sţ i drâgoste de âproâpele, creââ nd spiritului lucrâă tor spre îânâă ltţimile desâă vââ rsţ irii lui o stâre de bucurie exceptţionâlâă sţ i mâre curâj duhovnicesc. Consţ tiintţâ se regâă sesţ te îândreptâă tţitâă nu numâi din punct de vedere personâl, ci sţ i sociâl sţ i politic. Cele zece porunci legionâre, o coborââ re îân prâcticâ vietţii de toâte zilele â poruncilor cresţ tine, te feresc de âctul îânsţ elâă ciunii mediului plin de ispite sţ i lucruri desţ ârte, de âctivitâă tţi necontrolâte sţ i de risipire, fâă râă finâlitâte îân eternitâteâ Divinâă : Porunca I. Nu crede îân nici un fel de informâtţii, de vesţ ti sţ i pâă reri despre Misţ câreâ Legionârâă , citite îân orice foâie âr fi, chiâr dâcâă pâre â fi nâtţionâlistâă , sâu sţ optite lâ ureche de âgentţi sâu chiâr de oâmeni de treâbâă . Legionârul nu crede decââ t îân ordinul sţ i îân cuvââ ntul sţ efului sâă u. Dâcâă âcest cuvââ nt nu vine, îânseâmnâă câă nimic nu este schimbât sţ i câă legionârul îâsţi merge drumul sâă u îânâinte. Porunca a II-a. Dâă -tţi seâmâ bine pe cine âi îân fâtţâă. Sţ i cââ ntâă resţ te-l cum trebuie sţ i cââ nd este un inâmic câre vreâ sâă te îânsţ ele sţ i cââ nd este un prieten prost pe câre l-â îânsţ elât mâi îânâinte un inâmic. Porunca a III-a. Pâă zesţ te-te câ de o mâre nenorocire de omul strâă in câre te îândeâmnâă sâă fâci cevâ. El âre un interes sţ i voiesţ te sâă -sţ i fâcâă interesul prin tine sâu sâă te compromitâă îân fâtţâ celorlâltţi legionâri. Legionârul âctţioneâzâă numâi din ordin sâu din initţiâtivâă proprie. Porunca a IV-a. Dâcâă vreâ cinevâ sâă te âdemeneâscâă , scuipâă -l îân ochi! Legionârii nu sunt nici prosţ ti, nici de vââ nzâre! Porunca a V-â. Fugi de cei ce voiesc sâă -tţi fâcâă dâruri. Nu primi nimic! Porunca a VI-a. ÎÎndepâă rteâzâă -te de cei ce te lingusţ esc sţ i te lâudâă . Porunca a VII-a. Unde suntetţi numâi trei legionâri, trâă itţi câ frâtţii îântre voi. Unire, unire sţ i iâr unire! Sâcrificâă tot, câlcâă -te pe tine îân picioâre, cu toâte poftele sţ i cu tot egoismul din tine pentru âceâstâă unire. Eâ, unitâteâ, ne vâ dâ biruintţâ! Cine este contrâ unitâă tţii este contrâ biruintţei legionâre! Porunca a VIII-a. Nu-tţi vorbi de râă u câmârâzii. Nu-i pââ rîâ. Nu sţ opti lâ ureche sţ i nu primi sâă tţi se sţ opteâscâă . Porunca a IX-a. Nu te speriâ dâcâă nu primesţ ti ordine, vesţ ti, râă spunsuri lâ scrisori sâu dâcâă tţi se pâre câă luptâ stâgneâzâă . Nu te âlârmâ sţ i nu luâ lucrurile îân trâgic, câă ci Dumnezeu este deâsuprâ nostrâă sţ i sţ efii tâă i cunosc drumul sţ i sţ tiu ce vor. Porunca a X-a. ÎÎn singurâă tâteâ tâ, roâgâă -te lui Dumnezeu îân numele mortţilor nosţ tri, pentru câ sâă ne âjute sâă suferim toâte loviturile, pââ nâă lâ câpâă tul suferintţelor sţ i pââ nâă lâ mâreâ îânviere sţ i lâ biruintţâ legionârâă . Nici unâ din âceste porunci nu âre câ finâlitâte vreun bine personâl imediât sâu vreo speculâtţie politicâă prin câre sâă fie vizâtâă pârvenireâ lâ binele

30

mâteriâl, pâă mââ ntesc. Toâte âu îân sine sţ i îâsţi propun câ finâlitâte conditţiâ spirituâlâă de îânâltâă morâlitâte â omului cresţ tin. Prin ultimâ, câ un corolâr âl urcusţ ului, se âjunge lâ Dumnezeu, Câă ruiâ Î se cere investireâ legionârului cu dârul câpâcitâă tţii de jertfâă , pentru biruintţâ îâmpotrivâ râă ului sţ i pentru îânviereâ neâmului sâă u. Pentru câ âceâstâă fâă clie de viâtţâă purâă sâă nu fie îântinâtâă de nimic lumesc Câă pitânul â âdâă ugât nouâă principii, stâbilind relâtţiile cu lumeâ pâă câtului: 1. Legionârul nu intrâă îân polemicâă cu nimeni! 2. Legionârul dispretţuiesţ te lumeâ politicâă sţ i nu stâă de vorbâă cu eâ! 3. Legionârul seâmâă nâă sâă mââ ntţâ bunâă îân sufletele curâte âle poporului. 4. Legionârul se îântreâbâă îân fiecâre zi, îân fiecâre clipâă : ce âm fâă cut bun pentru Romââ niâ Legionârâă ? 5. Legionârul îânseâmnâă pe râă bojul lui pe pâă câă tosţ i, pentru ziuâ de mââ ine. 6. Legionârul îâncepe orice muncâă cu gââ ndul lâ Dumnezeu sţ i-Î multţumesţ te lâ âjungereâ scopului îâmplinit. 7. Legionârul este disciplinât din consţ tiintţâ sţ i vointţâ lui proprie. 8. Legionârul n-âre teâmâă decââ t de Dumnezeu, de pâă cât sţ i de clipâ cââ nd puterile fizice ori sufletesţ ti îâl vor pâă râă si sţ i-l vor scoâte din luptâă . 9. Legionârul iubesţ te moârteâ, câă ci sââ ngele lui vâ servi pentru plâă mâă direâ cimentului Romââ niei Legionâre. Sunt precizâte formele de mânifestâre âle sufletului legionâr, de lâ ignorâreâ desţ ertâă ciunii lumesţ ti îân câre se scâldâă politicienii, pââ nâă lâ âncorâreâ consţ tientâă îân viâtţâ virtuoâsâă , cu âcceptâreâ bucuroâsâă â jertfei propriei fiintţe pentru neâm sţ i tţârâă . Pâre curioâsâă poruncâ â 5-â: „legionârul îânseâmnâă pe râă bojul sâă u pe cei pâă câă tosţ i, pentru ziuâ de mââ ine“. Sâă nu ne îânchipuim câă cinevâ âre dreptul sâă loveâscâă sţ i sâă bâtjocoreâscâă fiintţâ neâmului profitââ nd de bunâă tâteâ lui. Dâcâă pentru cei buni legeâ nu âre rost, pentru cei râă i eâ se impune câ âvertisment sţ i câ sânctţiune, deoârece ei considerâă câă îân numele libertâă tţii pot câă lcâ îân picioâre sufletele sţ i trupurile celor pe câre îâi persecutâă . „Pe cei ce v-âu lovit pentru chestiuni personâle, îâi vetţi iertâ. Dâr pe cei ce v-âu lovit pentru credintţâ voâstrâă îân dreptâteâ âcestui neâm, nu-i vetţi iertâ“, zice Câă pitânul. Comunitâteâ trebuie sâă -sţ i iâ mâă suri de âpâă râre contrâ celor fâă râă de lege, pentru câ nu cumvâ fâă râă delegeâ sâă devinâă lege, âsţ â cum erâ sub comunism sţ i cum se tinde âstâă zi prin âsţ â zisâ lege â drepturilor omului, individul âvââ nd dreptul sâă fâcâă ce vreâ, iâr societâteâ neâvââ nd putereâ, nici mijloâcele de â se âpâă râ îâmpotrivâ nici unei âgresiuni libertine. Aceâstâ este ânârhiâ morâlâă , sociâlâă , politicâă , economicâă sţ i spirituâlâă vizâtâă de iudeo-mâsoni pentru viâtţâ popoârelor cresţ tine. Slujitorii lui Dumnezeu âu fost ucisţ i, câlomniâtţi sţ i prezentâtţi opiniei publice romââ nesţ ti sţ i mondiâle câ sţ i cei din urmâă râă ufâă câă tori, câă ci deconspirâu, câ nisţ te prooroci, intentţiâ criminâlâă â celor ce conduc lumeâ sub mâscâ perversâă â unorâ ce vor sâă o sâlveze. Sţ i vorbesc de tolerântţâă. Citind imensâ literâturâă legionârâă , vetţi constâtâ ignorântţâ dirijâtâă îân câre â

31

fost tţinutâă societâteâ romââ neâscâă sţ i internâtţionâlâă timp de o jumâă tâte de veâc sţ i continuâă sâă fie tţinutâă prin mânevre oculte, sţ i vetţi simtţi îân inimi zvââ rcolirile din morminte âle celor ucisţ i pentru Adevâă r. Nu îângâă duie Dumnezeu câ sâă mââ ntţâ câă zutâă sâă putrezeâscâă fâă râă sâă îâncoltţeâscâă , sâă creâscâă sţ i sâă deâ rod pe pâă mââ ntul sţ i îân sufletul romââ nesc sţ i âl îântregii lumi. Câ un sunet de trââ mbitţe âud îân suflet chemâreâ lâ luptâă îâmpotrivâ lui sâtân sţ i â slujitorilor lui, âdresâtâă îântregii suflâă ri omenesţ ti sub pâtronâjul Arhânghelului Mihâil. Jurământul Moţa-Marin sţ i Jurământul gradelor legionare, ne pun îân fâtţâ unei cutremurâă toâre renuntţâări lâ fiintţâ personâlâă . O slujire monâhiceâscâă îân hâinâă lâicâă â celor ucisţ i de irozi îân veâcul âcestâ tââ mp. Asţ â cum âu fost ucisţ i Îoân Botezâă torul, Hristos sţ i Apostolii Lui, sţ i totţi mâă rturisitorii Adevâă rului, pentru â se îânscâă unâ domniâ îântunericului, â deznâă dejdiei sţ i â mortţii peste suflete sţ i trupuri. Dâr îân fâtţâ lui Dumnezeu cel mâi mâre discurs e cel âl demnitâă tţii mâă rturisirii Adevâă rului cu pretţul propriului sââ nge. Dâcâă Îisus Hristos âr fi vorbit oâmenilor mâi frumos decââ t â vorbit sţ i âr fi fâă cut minuni mâi multe sţ i mâi mâri decââ t â fâă cut, dâr nu âr fi murit, scâă ldât pe Cruce îân propriul lui sââ nge, Dumnezeireâ lui âr fi fost îândoielnicâă sţ i ÎÎnviereâ lui de necrezut. Jertfâ pe Cruce, sââ ngele scurs pe pâă mââ ntul îâmbibât de pâă câtele omenesţ ti, i-âu âsigurât ÎÎnviereâ, confirmââ ndu-L Dumnezeu sţ i Om, reâlizââ nd trânsfigurâreâ lumii prin exemplul sţ i credintţâ îân El. «Eu îâmi pun sufletul câ iârâă sţ i sâă -l iâu!» (Îoân 10, 18) sţ i «Câă âceâstâ este voiâ Tâtâă lui Meu, câ oricine vede pe Fiul sţ i crede îân El sâă âibâă viâtţâă vesţ nicâă sţ i Eu îâl voi îânviâ îân ziuâ ceâ de âpoi.» (Îoân 6,40). Câă pitânul, trâă itor profund âl âcestor âdevâă ruri, â cerut elitei legionâre âceste jurâă minte îân fâtţâ primilor mârtiri âi neâmului nostru câă zutţi îân luptâ directâă cu slugile lui sâtân, îân âcest veâc de îântuneric. Jurâă mââ ntul legionârilor este flâcâă râă de luminâă ; el â tţââsţ nit din jertfâă sţ i â âprins, luminâă din luminâă , consţ tiintţele îântregului neâm romââ nesc, din generâtţie îân generâtţie: „Motţâ sţ i Mârin! Jur, îân fâtţâ lui Dumnezeu, îân fâtţâ jertfei voâstre sfinte pentru Hristos sţ i Legiune, sâă rup din mine bucuriile pâă mââ ntesţ ti, sâă mâă smulg din drâgosteâ omeneâscâă sţ i pentru îânviereâ neâmului meu, îân orice clipâă sâă stâu gâtâ de moârte, Jur!“ Îâr cuvââ ntul Câă pitânului lâ Jurământul gradelor legionare depâă sţ esţ te posibilitâă tţile de interpretâre: „Îubitţi câmârâzi, ori de cââ te ori âm fost îân fâtţâ unei jertfe legionâre mi-âm spus: Ce îângrozitor âr fi câ pe sfââ ntâ jertfâă supremâă â câmârâzilor nosţ tri sâă se instituie o câstâă biruitoâre, câă reiâ sâă i se deschidâă portţile câă tre viâtţâ âfâcerilor, â loviturilor fântâstice, â îâmbuibâă rilor, â exploâtâă rii âltorâ.“ „Deci, âu murit unii pentru câ sâă slujeâscâă poftele de îâmbogâă tţire, de viâtţâă comodâă sţ i de desfrââ u âle âltorâ?“ „Îâtâă , âcum ne-â âdus Dumnezeu âici, îân fâtţâ celei mâi mâri jertfe pe câre puteâ s-o deâ Misţ câreâ Legionârâă . Sâă punem inimâ, frunteâ sţ i trupul lui Motţâ sţ i

32

âle câmârâdului sâă u Mârin temelie Nâtţiunii Romââ ne. Fundâment peste veâcuri pentru viitoârele mâă riri romââ nesţ ti. Sâă punem deci pe Motţâ sţ i pe Mârin bâzâ viitoârei elite romââ nesţ ti, câre vâ fi chemâtâă sâă fâcâă din neâmul âcestâ, ceeâ ce âbiâ îântrezâă resţ te minteâ noâstrâă .“ „Voi, câre reprezentâtţi primele îânceputuri âle âcestei elite, sâă vâă legâtţi prin jurâă mââ nt câă vâă vetţi comportâ îân âsţ â fel îâncââ t sâă fitţi cu âdevâă rât îânceputul sâă nâă tos, de mâre viitor, âl elitei romââ ne, câă vetţi âpâă râ îântreâgâ Misţ câre Legionârâă câ eâ sâă nu âlunece pe câă i de âfâceri, de lux, de trâi bun, de imorâlitâte, de sâtisfâcere â âmbitţiilor personâle sâu â poftelor de mâă rire omeneâscâă .“ „Vetţi jurâ câă âtţi îântţeles, câă deci nu mâi existâă nici un dubiu îân consţ tiintţâ dumneâvoâstrâă câă Îon Motţâ sţ i Vâsile Mârin n-âu fâă cut uriâsţ â lor jertfâă pentru câ noi, cââ tţivâ de âzi sâu de mââ ine, sâă ne îâmbuibâă m de bunâă tâă tţi sţ i sâă benchetuim pe mormââ ntul lor. Ei n-âu murit câ sâă biruim prin jertfâ lor o câstâă de exploâtâtori, pentru â ne âsţ ezâ noi îân pâlâtele âcestei câste, continuââ nd exploâtâreâ tţâării sţ i â muncii âltorâ, continuââ nd viâtţâ de âfâceri, de lux, de destrâă bâă lâre.“ „ÎÎn câzul âcestâ biâtâ multţime â romââ nilor, prin biruintţâ noâstrâă , âr schimbâ numâi firmâ exploâtâtorilor, iâr tţârâ stoârsâă sţ i-âr îâncordâ istovitele puteri câ sâă suporte o nouâă categorie de vampiri câre sâă -i sugâă sââ ngele, âdicâă pe noi.“ „O! Motţâ, tu n-âi murit pentru âceâstâ. Jertfâ tâ âi fâă cut-o pentru neâm.“ „De âceeâ vetţi jurâ câă âtţi îântţeles câă â fi o elitâă legionârâă , îân limbâjul nostru, nu îânseâmnâă numâi â luptâ sţ i â îânvinge, ci îânsemnâă : permânentâ jertfire, îân slujbâ neâmului, câă ideeâ de elitâă este legâtâă de ideeâ de jertfâă , de sâă râă cie, de trâă ire âsprâă sţ i severâă â vietţii, câă unde îânceteâzâă jertfireâ de sine, âcolo îânceteâzâă elitâ legionârâă .“ „Vom jurâ deci câă vom lâă sâ prin legâă mââ nt urmâsţ ilor nosţ tri sâă vinâă sâă jure lâ mormââ ntul lui Motţâ sţ i Mârin pe urmâă toârele conditţii esentţiâle âle elitei, pe câre noi îânsţ ine jurâă m: 1. Sâă trâă im îân sâă râă cie, ucigââ nd îân noi poftele de îâmbogâă tţire mâteriâlâă . 2. Sâă trâă im o viâtţâă âsprâă sţ i severâă , cu âlungâreâ luxului sţ i îâmbuibâă rii. 3. Sâă îânlâă turâă m orice îâncercâre de exploâtâre â omului de câă tre om. 4. Sâă jertfim permânent pentru tţârâă . 5. Sâă âpâă râă m Misţ câreâ Legionârâă cu toâtâă putereâ noâstrâă îâmpotrivâ â tot ce âr puteâ sâă o ducâă pe câă i de compromisuri sâu compromitere, sâu îâmpotrivâ â tot ce âr puteâ sâă -i scâdâă mâă câr, îânâltâ linie morâlâă . Motţâ sţ i Mârin, Jurâă m!“ Fâtţâă de voturile câă lugâă riei: sâă râă ciâ de bunâă voie, câstitâteâ sţ i âscultâreâ, nu gâă sim deosebire. De âceeâ unii strâă ini, cercetâă tori âi fenomenului legionâr, l-âu numit pe Câă pitân initţiâtor, reâlizâtor sţ i conducâă tor âl unei congregâtţii religioâse, mâi mult decââ t conducâă tor politic. (Gresţ eâu îân pârte, despâă rtţind âctul morâl de âctul politic, îân âcest fel se poâte deviâ lâ mâchiâvelicul „scopul scuzâă mijloâcele“.) Câă pitânul creâse o şcoală morală sţ i nu un pârtid politic, âvââ nd câ obiectiv

33

modelâreâ îân viziune cresţ tinâă â sufletelor, nu âcâpârâreâ puterii politice. Împeriul bizântin â âjuns sţ i politicesţ te îân brâtţele cresţ tinilor; âsţ â sţ i Romââ niâ vâ câă deâ politic - din mââ nâ celor fâă râă consţ tiintţâ responsâbilitâă tţii îân fâtţâ lui Dumnezeu - îân brâtţele legionârilor, nu prin lovituri de stât, nici prin sţ ântâjul mâselor cu voturi mâă sluite, ci prin jertfe sţ i viâtţâă virtuoâsâă , operââ nd îân consţ tiintţâ neâmului chemâreâ lor lâ conducereâ stâtului. E un proces lung, âlte generâtţii vor trebui sâă se âsţ eze consţ tient pe âltârul ispâă sţ irii pâă câtelor âcestui neâm. „Luâă m âsuprâ noâstrâă pâă câtele âcestui neâm, â zis Câă pitânul, oferind Misţ câreâ Legionârâă lui Dumnezeu, câ jertfâă de ispâă sţ ire pentru pâă câtele neâmului.“ Îâr Dumnezeu â âcceptât: „Luâtţi-le! Sâă vedetţi ce o sâă pâă tţitţi! Sţ i Fiul Meu â luât âsuprâ Lui de bunâă voie pâă câtele lumii. Vetţi pâă timi sţ i voi! Frâtţii vosţ tri de sââ nge îâmpreunâă cu dusţ mânii Mei vâă vor ucide!“ „Dâ, Doâmne, râă spundem noi, dâr âsţ â cum pe El L-âi ÎÎnviât din mortţi, nâă dâă jduim sâă fii sţ i cu noi, câ lâ îânviereâ neâmurilor, sâă nu fim îân âfârâ drâgostei Tâle! Sţ i credem câă âceâstâă nâă dejde ne vâ izbâă vi!“ Aceste legi, porunci sţ i jurâă minte, âu constituit pentru noi, FDC-isţ tii, esţ âfodâjul constructţiei noâstre psihice sţ i spirituâle, ne-âu ferit de mediul corupt, îân câre puteâm âlunecâ sâu puteâm fi ispititţi sâă câă dem sţ i ne-âu dât consţ tiintţâ vâlorii existentţei noâstre spirituâle câ romââ ni, îân viâtţâ cresţ tinâă â âcestui veâc, vizââ nd finâlitâteâ neâmului nostru de o mâă reâtţâă strâă lucire îân fâtţâ lui Dumnezeu. Fâă râă â minimâlizâ meritele âltor neâmuri din punct de vedere culturâl, ârtistic, sţ tiintţific etc., pe plân spirituâl îânsâă , luminâ âprinsâă de lâ âltârul jertfei sţ i îânvierii lui Hristos, pâă strâtâă îân potirele âltârelor Sfintei Biserici, este purtâtâă âcum îân lume de âcesţ ti misionâri lâici, câre-sţ i zic legionâri âi Arhânghelului Mihâil. Ei sunt recunoscutţi de Bisericâă , dâtoritâă mâă rturisirii prin jertfâ supremâă îântru âpâă râreâ Crucii, prin Motţâ sţ i Mârin, prin toâte celelâlte mii de jertfe, pe âltârul credintţei îân Hristos sţ i ÎÎnviereâ Lui, mâi âles sub teroâreâ comunistâă . Totusţ i, poporul nostru, hrâă nit timp de o jumâă tâte de veâc cu minciunâ comunistâă , cu diversiuneâ sţ i teroâreâ, lâ âuzul numelui de legionâr tresâre îângrijorât sţ i se uitâă îâmprejur cu prudentţâă, îâncuiât îân râă ul cu câre l-âu hrâă nit slujitorii lui sâtân câ sâă nu se sâlveze, sâă nu se mââ ntuiâscâă . Asţ â îâncââ t, «…vâă zââ nd nu vâă d, âuzind nu âud sţ i nu îântţeleg» (Mâtei 13,13). Toţi legionarii se găsesc fie în Biserica luptătoare, fie în cea triumfătoare. Ei sunt mărturisitori activi, laici sau clerici, declaraţi şi nedeclaraţi şi sunt jertfe mijlocitoare înaintea Scaunului de Judecată al lui Dumnezeu, pentru iertarea păcatelor acestui neam. ÎÎn poporul evreu dus îân robiâ bâbiloniânâă îâmpreunâă cu conducâă torii lui pedepsit pentru nerespectâreâ Legii, âsţ â cum Dumnezeu îâi prezisese: «te voi strâă mutâ (Îsrâele) dincolo de Bâbilon» (Îeremiâ) -, se âflâu Dâniil cu cei trei prieteni âi sâă i, nevinovâtţi. Pentru ei, suferintţâ nu erâ pedeâpsâă , ci îâncercâre. Prin ei Dumnezeu reâlizâ âctul pedâgogic âl jertfei celui bun pentru iertâreâ pâă câtelor celor râă i. Ei âu fost mijlocitori îân fâtţâ lui Dumnezeu pentru poporul vinovât,

34

vrednic de osââ ndâă . Dâniil cu prietenii sâă u âveâu sâă sufere sânctţiuni grele, âruncâreâ îân groâpâ cu lei sţ i îân cuptorul îâncins cu foc, pentru credintţâ îân Dumnezeu mâă rturisitâă îân numele neâmului lor. Neâmul romââ nesc, îâmpreunâă cu conducâă torii lui râă tâă citţi â fost pedepsit de Dumnezeu pentru pâă câtele lui prin venireâ unei stâă pââ niri sâtânizâte. Pedeâpsâă proorocitâă de Corneliu Zeleâ Codreânu prin denuntţâreâ trâă dâă rii cresţ tinismului prin âpropiereâ de comunism: „De vor intrâ trupele rusesţ ti lâ noi sţ i vor iesţ i îânvingâă toâre îân numele diâvolului, cine poâte sâă creâdâă , unde este minteâ câre sâă sustţinâă , câă ele vor plecâ de lâ noi, îânâinte de â ne sâtânizâ, âdicâă bolsţ evizâ? Consecintţele? Înutil â le discutâ!“ Sţ i „luââ nd âsuprâ noâstrâă pâă câtele neâmului âcestuiâ“, legionârii âu âcceptât consţ tient suferintţele, fiind schingiuitţi, ucisţ i sţ i îânfierâtţi câ cei din urmâă râă ufâă câă tori, âsţ â cum erâu schingiuitţi proorocii Vechiului Testâment sţ i ucisţ i îân chinuri groâznice, âruncââ ndu-li-se vinâ de îânsţ elâă tori âi poporului, âsţ â cum âu fost sţ i sunt ucisţ i mârtirii lui Hristos. Sufereâu cu consţ tiintţâ mijlocirii lâ Dumnezeu pentru neâmul lor. Legionârii râă mâsţ i îân viâtţâă dupâă holocâustul comunist deconspirâă lumii âctţiuneâ de sâtânizâre prin mijloâcele moderne âle tehnicii, prin legeâ drepturilor omului, dâr sunt iârâă sţ i îân obiectivul prigonitorilor, âcuzâtţi câ tulburâă tori, câă ci âmenintţâă viâtţâ sţ i ordineâ fâă râă delegii îân stât. Vâă îândemn, tinerilor, mlâă ditţe frâgede din câre n-â gustât îâncâă omidâ pâă câtului: fâcetţi cunosţ tintţâă cu âceâstâă sţ coâlâă câre vâă âduce îân tindâ Bisericii. Nu venitţi cu idei preconcepute. „Audiâtur et âlterâ pârs“ 7 ziceâu strâă mosţ ii români. Pâă strâtţi-vâă curâă tţiâ intentţiei sţ i simplitâteâ râtţionâmentului pentru â judecâ sţ i simtţi cu propriile voâstre puteri sufletesţ ti câă Adevâă rul este unul singur, cel revelât de Dumnezeu, singurul demn de slujire, iâr celelâlte forme de ideâl sţ i slujire sunt hristosţ i sţ i prooroci mincinosţ i. Misţ câreâ Legionârâă â epuizât din toâte punctele de vedere, doctrinâr, formâtiv-educâtţionâl, metodologic sţ i orgânizâtoric, toâte âspectele sţ i dâtele îân procesul de devenire â omului nou creştin-legionar, singurul câre poâte rezolvâ toâte problemele de viâtţâă mâteriâlâă sţ i spirituâlâă îân âcest veâc demonizât. Acest om prefâce lumeâ, âctţionââ nd mâi îântââ i âsuprâ propriei sâle fiintţe. «ÎÎmpâă râă tţiâ Cerurilor este îânlâă untrul vostru» , zice Mââ ntuitorul; iâr Câă pitânul: „Râă ul ne vine de lâ suflet“. Oricine va voi să-şi slujească neamul său în numele lui Dumnezeu, va fi numit legionar, de va voi sau nu. Şi va fi prigonit pentru acest crez, pentru ca Dumnezeu să fie preamărit în el. Căci ce cinste poate fi mai mare pentru om pe pământ? Câă pitânul nu erâ un propovâă duitor demâgogic âl îânvâă tţâăturilor cresţ tine, ci misionâr trâă itor, îâmplinitor îân viâtţâ personâlâă mâi îântââ i â âcestor âdevâă ruri, âpoi un sfetnic sţ i un diriguitor âl vietţii comunitâă tţii pe câre o conduceâ. Astâ l-â impus câ fâr de luminâă tuturor consţ tiintţelor romââ nesţ ti cu âdevâă rât cinstite, de lâ simpli tţâărâni sţ i muncitori pââ nâă lâ intelectuâli luminâtţi; âvem îândrâă zneâlâ sâă spunem câă 7

Ascultă şi cealaltă parte (n.ed.)

35

elitâ spirituâlitâă tţii romââ nesţ ti este sţ i elitâ spirituâlitâă tţii âcestui veâc. Circulara nr. 148, cu privire lâ post sţ i rugâă ciune, din 17-18 februârie, 1938, este o mâă rturie pentru â ne îâncredintţâ de îânâltâ sţ i intensâ trâă ire spirituâlâă â Câă pitânului. „ÎÎn timpul postului: A. Se citesţ te de mâi multe ori pe zi Paraclisul Maicii Domnului (rugâă ciuneâ speciâlâă de invocâre â âjutorului pe câre Mâicâ Sfââ ntâă , prin mijlocireâ sâ, ni-l poâte âcordâ îân vreme de nevoi sţ i necâzuri, n.n.) B. Nu se citesc ziâre, nu se citesc nici un fel de câă rtţi (âltele decââ t Sfââ ntâ Scripturâă sâu câă rtţi religioâse, n.n.), nu se âdmite nici un fel de distrâctţie sâu orice âr puteâ distrâge sufletul legionârului de lâ rugâă ciune. C. Nu se fumeâzâă . Nu se mâă nââ ncâă nimic miercureâ sţ i vinereâ (se âjuneâzâă pââ nâă seârâ, n.n.). ÎÎn celelâlte zile, mââ ncâre de post. D. Nu se joâcâă câă rtţi, tâble, nu se merge lâ spectâcole. Nu se fâc vizite decââ t numâi pentru rugâă ciune. E. Toâtâă problemâ se pune: â. îân îânfrââ ngereâ oricâă rei pofte, îân biruireâ pornirilor trupesţ ti sţ i mâteriâle. b. îân eliberâreâ sufletului de sub jugul mâteriei. c. îân concentrâreâ sufletului îân rugâă ciune, deci îân âpropiereâ cââ t mâi mult de cei mortţi, de sfintţi, de Mââ ntuitorul Îisus Hristos, de Dumnezeu. Chemâtţi (îân rugâă ciune n.n.) pe mortţii sţ i sfintţii neâmului, sâă se roâge îântotdeâunâ âlâă turi de voi. Chemâtţi-l pe Motţâ. F. Nu se fâc discutţii contrâdictorii, câre sâă ne fâcâă sâă uitâă m câă suntem îân rugâă ciune. G. Tţ inutâ, pretutindeni: âcâsâă , pe strâdâă , îân tren: câ îân Bisericâă . Legionârii sţ i legionârele trebuie sâă sţ tie câă nu este vrâă jmâsţ câre sâă lupte sţ i sâă biruiâscâă îân contrâ postului sţ i â rugâă ciunii.“ Finâlul circulârei îâl confirmâă pe Câă pitân câ trâă itor âl celor enuntţâte sţ i câ verificâtor âl puterilor dumnezeiesţ ti lucrâă toâre prin post sţ i rugâă ciune: „ÎÎn cei 16 âni de luptâă , îân cele mâi grele sţ i mâi primejdioâse clipe, âm citit lâ 12 noâpteâ, timp de 42 de noptţi Paraclisul Maicii Domnului. Am mâi citit îân timpul prigoânei, purtââ nd-o tot timpul lâ mine, câă rticicâ de rugâă ciune â Sfââ ntului Anton de Pâdovâ.8“ Frâtţi cresţ tini, fii âi pâtriei mele, peste tot unde s-âu âflât legionârii, liberi, îân temnitţe, îân câă lâă torii, îân strâă inâă tâte, îân exil, îân deportâă ri, îân prizonierât, âu îângenunchiât îân rugâă ciune, cerââ nd milostivireâ lui Dumnezeu, pentru ei sţ i pentru neâmul romââ nesc, ziuâ sţ i noâpteâ, individuâl sâu îân comun. Permânentâă candelă vie, sţ tâfetâ rugâă ciunii âlergâ de lâ om lâ om, câ sâă nu lipseâscâă de pe âltârul jertfei, nici o clipâă . Cââ tţi mâi fâc âstâă zi rugâă ciuni lâ miezul noptţii? Cââ tţi îâsţi mâi âduc âminte câă vor dâ seâmâă pentru sufletul lor? Betţii sţ i destrâă bâă lâă ri, dâ, se fâc lâ miezul noptţii. 8

Trăirea şi cugetarea atât bisericească cât şi laică ale momentului, erau, cu foarte puţine excepţii, puternic atinse de catolicism şi scolastică. Practic erau necunoscute scrierile Sfintilor Părinti şi duhul ortodox autentic. Folosirea rugăciunii către Anton de Padova, a fost împrumutată din mediul bucureştean. (apud Virgil Gheorghiu, Memorii ed. Gramma, 2000)

36

Rugâă ciuni, nu! Erâu uimitţi âdversârii sţ i tortţionârii legionârilor, din toâte regimurile sţ i mâi âles din perioâdâ comunistâă : „Cum rezistâă âă sţ tiâ lâ âtââ teâ suplicii, cââ nd âltţii âr fi murit de mult?!“ Rezistâu postind sţ i rugââ ndu-se. Rugââ ndu-se pentru ei îânsţ isţ i, sâă nu trâă deze Adevâă rul; rugââ ndu-se pentru cei âpropiâtţi sâă nu se lâse îânsţ elâtţi, rugââ ndu-se sţ i pentru cei câre îâi loveâu, câ sâă cunoâscâă Adevâă rul sţ i sâă se pocâă iâscâă de gresţ elile lor. Adversârii lui Hristos strigâu: «Huo! Cel câre dâă rââ mi templul sţ i îân trei zile îâl zidesţ ti. Mââ ntuiesţ te-Te pe Tine ÎÎnsutţi, coborââ ndu-Te de pe cruce! … Hristos, regele lui Îsrâel, sâă Se coboâre de pe cruce, câ sâă vedem sţ i sâă credem.» (Mârcu 15, 2930,32) Îâr nouâă : „De ce nu vine Hristos, mâă , sâă te scâpe din mââ inile noâstre, dâcâă crezi îân El?“ Dupâă cum Domnul Hristos n-â siluit âtunci consţ tiintţele lor, coborââ nd de pe Cruce, ci â lâă sât câ dupâă ÎÎnviereâ Sâ, cutremurâtţi de ceeâ ce âu fâă cut, îân mod liber sâă vinâă lâ cunosţ tintţâ Adevâă rului, pocâă indu-se sţ i strigââ nd îânâinteâ Apostolilor, îân âuzul îântregului norod: «Bâă rbâtţi frâtţi, ce sâă fâcem?» (Fâptele Apostolilor 2, 37), âsţ â sţ i âcum Dumnezeu nu siluiesţ te consţ tiintţele lor prin minuni imediâte, ci âsţ teâptâă mijlocireâ noâstrâă pentru ei, prin âcceptâreâ suferintţei, îânsotţitâă de rugâă ciuneâ Mââ ntuitorului râă stignit pe cruce: «Pâă rinte iârtâă -le lor, câă nu sţ tiu ce fâc!» (Lucâ 23, 34) câ âstfel sâă li se deschidâă ochii sufletului, spre pocâă intţâă. *** Este bine sâă sţ tim tot ce â spus sţ i â fâă cut Mââ ntuitorul sţ i dupâă El, timp de douâă mii de âni, pââ nâă îân zilele noâstre, totţi Sfintţii Lui, iâr îân zilele noâstre sţ i mârii oâmeni âi neâmului nostru: Eminescu, Nâe Îonescu, Codreânu, Motţâ, Tţ utţeâ, etc. gââ nditori, filozofi, orgânizâtori sţ i mârtiri cresţ tini. Unii sţ tiu mâi mult, âltţii mâi putţin iâr âltţii âflâă îân prezent. Sâă sţ tim, nu este suficient pentru noi, pentru generâtţiâ noâstrâă , ci sţ i pentru generâtţiile ce ne vor urmâ! Luminâ pe câre o revârsâă ei trebuie sâă se converteâscâă sţ i îân fiintţele noâstre îân âcte de trâă ire, de reâlizâre vie, îân îântruchipâre vâă zutâă , pe strâdâă , îân propriul câă min sţ i lâ locul de muncâă , îân âtelier, pe cââ mp, îân institutţii, îân orice comunitâă tţi omenesţ ti, câ slujitori âi obsţ tii, îân intimitâteâ fiintţei, necunoscutâă decââ t de Dumnezeu. «Asţ â sâă lumineze luminâ voâstrâă îânâinteâ oâmenilor, âsţ â îâncââ t sâă vâdâă fâptele voâstre cele bune sţ i sâă slâă veâscâă pe Tâtâă l vostru Cel din ceruri.» (Mâtei 5, 16) Stâreâ âceâstâ trebuie sâă ne fie fireâscâă . «Fitţi dâr voi desâă vââ rsţ itţi, precum Tâtâă l vostru desâă vââ rsţ it este!» (Mâtei 5,48), este imperâtivul câtegoric âl Mââ ntuitorului. De âceeâ noi nu ne putem permite o âtitudine de âdmirâtori gurâă -câscâă sâu de lâă udâă rosţ i cu un câpitâl lâ câre n-âm âdâă ugât nici o dobââ ndâă . Trebuie sâă depâă sţ im conditţiâ de âutomultţumire, de „câă ldicel“ («Avem de tâtâă pe Avrââm...» (Mâtei 3, 9)), nu prin Adevâă rul mâă rturisit sţ i trâă it de âltţii, îâmbâă tââ ndu-ne cu cuvinte, ci prin implicâre îân Adevâă r, îân âcte de trâă ire sfââ ntâă .

37

Câă ci Adevâă rul nu este exterior fiintţei noâstre, ci propriu existentţei noâstre fiintţiâle. Dâcâă nu îântţelegem âcest lucru suntem doâr scâmâtori de circ câre ârâă tâă m lucruri surprinzâă toâre din mânsţ ete, âpoi ne îântoârcem din scenâă lâ bufetul circului, mââ ncââ nd, bââ nd pe sâă turâte sţ i destrâă bâă lââ ndu-ne cu primâ femeie iesţ itâă îân câle, mâchiâtâă de diâvol îân primâdonâă . Noi nu suntem circâri! Pentru noi viâtţâ îân trup nu e prilej de desfâă târe usţ oârâă , inconsţ tientâă , lâ nivel ânimâlic, ci e timp sţ i prilej oferit spre trânsfigurâre, îân vedereâ celui mâi sublim scop, propus de ÎÎnsusţ i Creâtorul: Mââ ntuireâ! ÎÎndumnezeireâ, spre îânvesţ nicireâ fiintţei noâstre! Dâcâă n-âm îântţeles fâptul âcestâ, mâi bine n-âm fi sţ tiut nimic despre Adevâă r. „Celui ce sţ tie mult, mult i se vâ cere. Îâr celui ce nu sţ tie, i se cere mâi putţin“. «Slugâ câre â cunoscut voiâ Stâă pââ nului sâă u sţ i n-â fâă cut âsţ â, vâ fi bâă tutâă mult, iâr ceâ câre n-â cunoscut voiâ Stâă pââ nului vâ fi bâă tutâă mâi putţin!» (Ev. dupâă Mâtei). «Nu vâă fâcetţi voi multţi îânvâă tţâători, frâtţii mei, sţ tiind câă (noi, îânvâă tţâătorii) mâi mâre osââ ndâă vom luâ.» (Îâcov 3,1) Plecââ nd de lâ ceeâ ce ne-âu îânvâă tţât mârii nosţ tri îânâintâsţ i, pedâgogi luminâtţi de Dumnezeu spre zidireâ noâstrâă , ne âruncâă m îânâinte cuprinsţ i de dorul neostoit de â fâce din fiintţâ noâstrâă sţ i â neâmului nostru rug neconsumât, jertfâă trânsfigurâtoâre spre viâtţâă vesţ nicâă . Alâă turi de formâtţiuni bâă rbâă tesţ ti – cuiburi, corpuri etc. –, formâtţii de femei sţ i fete, numite cetăţui, trâă iâu îân duhul mireselor lui Hristos, câ nisţ te câă lugâă ritţe îân hâinâă civilâă , fiind sââ mbure de îânnoire cresţ tinâă â vietţii femeii romââ nce, sotţie sţ i mâmâă , neâlterâtâă de modernism sţ i mondenism. „Pentru feciorie sţ i fâmilie cresţ tinâă “ âre âctuâlitâte. Femeiâ este pârteâ ceâ mâi frumoâsâă â creâtţiei dumnezeiesţ ti. Fâă ceâ pârte din om, din Adâmul creât initţiâl ândroginic (principiile râtţionâl sţ i âfectiv îântr-un tot unitâr). Dumnezeu îâi scoâte lui Adâm îân fâtţâă pârteâ nobilâă , sensibilâă â fiintţei sâle, pentru câ râtţiuneâ lui sâă o dorescâă pentru â se reîântregi. Adâm nu sţ tiâ „tâinâ ceâ din veâc âscunsâă sţ i de îângeri nesţ tiutâă “, câă reintegrâreâ principiului âfectţiunii îân fiintţâ sâ râtţionâlâă erâ tocmâi conditţiâ îâmplinirii creâtţiei. ÎÎngerii câre lipseâu, prin câă dereâ cetelor âscultâă toâre de Lucifer, nu mâi trebuiâu sâă âpârâă îân creâtţie câ duhuri directe âle vointţei dumnezeiesţ ti, «Prin Cuvââ ntul Sâă u, Dumnezeu â fâă cut cerurile sţ i prin Duhul Gurii Lui, toâtâă Osţ tireâ lor.» (Psâlm 32, 6), ci câ o vointţâă de îâmplinire â Duhului sâă lâă sţ luit îân Adâm. Adâm deveneâ coâutor îâmpreunâă cu Dumnezeu lâ umplereâ cerului cu îângeri noi. Dumnezeu îâi dâă îân primire toâtâă creâtţiâ, îâl fâce domn sţ i îâmpâă rât peste toâtâă lucrâreâ mââ inilor Sâle. Aceâstâă mâă retţie â omului câre reflectâ dumnezeireâ îân forme mâteriâle, sensibile, l-â tulburât pe Lucifer. El âveâ nevoie de cheiâ cunoâsţ terii âctului intentţionâl divin, âscuns îân âceâstâă nouâă existentţâă. Diâvolul: Ce v-â spus Dumnezeu, cââ nd v-â âsţ ezât âici? Femeiâ: Câă putem sâă gustâă m din totţi pomii grâă dinii âfârâă de „pomul cunosţ tintţei binelui sţ i râă ului“. Diâvolul: De ce?

38

Femeiâ: Pentru câă îân ziuâ cââ nd vom gustâ, vom muri negresţ it. Sâtân â îântţeles totul. A îântţeles câă Dumnezeu reeditâ âcelâsţ i proces de âscultâre, câ sţ i pentru el, dâr lâ nivelul unei existentţe stricâă cioâse. O existentţâă spirituâlâă sţ i mâteriâlâă îân âcelâsţ i timp. Dâcâă âr fi intuit âtunci âceâstâă conditţie â noii fâă pturi, de â râă mââ ne etern îân existentţâă câ mâterie sţ i spirit (mâterie spirituâlizâtâă ), poâte âr fi renuntţât lâ âlte îântrebâă ri. Oâre â judecât lâ nivelul duhului âlterât de infâtuâre câă dincolo de âctul cunoâsţ terii posibile duhului creât, Duhul divin nu poâte âveâ o conditţie superioârâă ? – Nu-i âdevâă rât, zice Lucifer, nu vetţi muri! Cum, nu-i âdevâă rât? âr fi putut replicâ femeiâ. „Cu moârte vetţi muri!“ ne-â spus Dumnezeu. El poâte mintţi? Cine esţ ti tu câ sâă -L îânfruntţi sţ i sâă -L bâtjocoresţ ti? Oâre lâ El „dâ“ poâte fi sţ i „nu“? Dâr Lucifer â fâă cut-o sâă uite vesţ niciâ fericirii pentru bucuriâ imediâtâă â independentţei eului. Sţ i Evâ â pus îân âcord neâscultâreâ sâ cu râtţiuneâ, confruntââ ndu-se cu Adâm. Acestâ â scâă pât sţ i el din vedere consecintţâ ultimâă â neâscultâă rii îânsusţ indu-sţ i viziuneâ nemuririi prin sine, prin vointţâ proprie, fâă râă âscultâreâ pe câre, râtţionâl, trebuiâ sâă i-o impunâă conditţiâ de creâturâă . A câă zut sţ i el îân cursâă , intrââ nd îân âscultâreâ diâvolului. «Atunci, li s-âu deschis ochii!» (Fâcere 3,7) zice Scripturâ. Câre ochi, Dumnezeu îâi fâă cuse orbi? Nu vâă zuserâă creâtţiâ îân toâtâă splendoâreâ ei? Nu dâă duse Adâm nume tuturor vietţuitoârelor? Li s-âu deschis ochii mintţii. Abiâ âcum sţ i-âu cunoscut pâă câtul sâă vââ rsţ it. Unireâ îân duh â râtţiunii sţ i simtţirii prin neâscultâre, trebuiâ îâmplinitâă sţ i mâteriâl, biologic; precum îân duh, sţ i îân trup. Or, âtrâctţiâ fizicâă (concupiscentţâ) i-â fâă cut sâă se rusţ ineze sţ i sâă se âscundâă . Cei câre fuseserâă creâtţi dupâă chipul lui Dumnezeu, cu râtţiune, simtţire sţ i vointţâă liberâă , odâtâă câă zutţi din âscultâre, prin îânsţ elâă ciune diâvoleâscâă , vor purtâ peceteâ pâă câtului sţ i îâl vor trânsmite tuturor urmâsţ ilor, âlterââ nd îântreâgâ creâtţie. Pentru restâbilireâ ordinii îân creâtţie, Dumnezeu îâl folosesţ te pe Adâm prin dârul procreâtţiei, chiâr dâcâă progeniturâ lui se scufundâă sţ i mâi râă u îân pâă cât. „Lâ plinireâ vremii„, femeiâ vâ âcordâ credit integrâl cuvââ ntului divin, âscultââ nd îâmpotrivâ râtţiunii firesţ ti, âlterâtâă , de râtţiuneâ vointţei divine ce s-â fâă cut cunoscutâă prin îânger: „Îâtâă , roâbâ Domnului sunt, fie mie dupâă cuvââ ntul tâă u„. Fecioârâ Mâriâ reâbiliteâzâă neâscultâreâ Evei, âsţ â îâncââ t „râiul cel îânchis, iârâă sţ i s-â deschis„. Prin neâscultâre, procreâreâ coborââ tâă lâ nivel biologic, lâ poftâ trupeâscâă , âruncâă trupurile îân stricâă ciune sţ i îân moârte, iâr sufletele îân iâd. Prin âscultâreâ Fecioârei Mâriâ, âctul procreâă rii este suprânâturâl. Cel nâă scut din vointţâ omeneâscâă sţ i Dumnezeiâscâă (â Duhului Sfââ nt) omoârâă moârteâ, âsumââ ndu-sţ i toâtâă umânitâteâ îân trupul trânsfigurât prin îânviere, intrââ nd câ un nou Adâm – om sţ i Dumnezeu – îân conditţiâ de Fiu âl lui Dumnezeu. Hristos este ârhetipul noilor îângeri creâtţi prin Adâm, Lucifer nu-i mâi poâte îânsţ elâ, pierzââ ndu-sţ i putereâ âsuprâ creâtţiei. „Locul lui nu s-â mâi gâă sit îân

39

cer„ pentru îânvinuireâ fiilor lui Dumnezeu. «Vâă zut-âm pe sâtân câă zââ nd câ un fulger din cer!» (Lucâ 10, 18) Dâcâă Dumnezeu n-âr fi completât numâă rul îângerilor câă zutţi cu noi hristosţ i, frâtţi âi Fiului lui Dumnezeu, sţ i âr fi trebuit sâă reâlizeze âpocâtâstâzâ9, printr-o penitentţâă dâtâă lui Lucifer sţ i îângerilor lui, presupunââ nd câă Lucifer âr fi executât cânonul, ce s-âr fi îântââ mplât oâre cu cei îânsţ elâtţi de el? Ar fi trebuit un cânon sţ i pentru reâbilitâreâ celor râă mâsţ i vinovâtţi din pricinâ lui? Dâr Mââ ntuitorul zice: «Vâi lumii, din pricinâ smintelilor! Câă smintelile trebuie sâă vinâă , dâr vâi omului âceluiâ prin câre vine sminteâlâ» (Mâtei 18, 7), sţ i hotâă râă sţ te: «Ducetţi-vâă de lâ mine, blestemâtţilor, îân focul cel vesţ nic, câre este gâă tit diâvolului sţ i îângerilor lui„ (Mâtei 25, 41). Aceâstâ este sânctţiuneâ pentru totţi pâă câă tosţ ii nepocâă itţi, robi âi celui de câre âu âscultât. Apocâtâstâzâ (mââ ntuireâ generâlâă , â dreptţilor, â nedreptţilor sţ i chiâr â diâvolilor, n.n.) nu e posibilâă . Luminâ sţ i îântunericul râă mââ n îân vesţ nicie. Fetelor sţ i femeilor din cetăţuile legionare, reâmintitţi-vâă cuvââ ntul Sfââ ntului Apostol Pâvel: «Cel ce îâsţi mâă ritâă fecioârâ bine fâce; dâr cel ce n-o mâă ritâă sţ i mâi bine fâce.» (ÎCorinteni 7, 38), «Cinstitâă sâă fie nuntâ îântru toâte sţ i pâtul nespurcât.» (Evrei 15, 4) Fiecâre e liber sâă fâcâă cum vreâ. Îâr Mââ ntuitorul zice: «Sunt fâmeni câre sâu nâă scut âsţ â din pââ ntecele mâmei lor; sunt fâmeni pe câre oâmenii i-âu fâă cut fâmeni sţ i sunt fâmeni câre s-âu fâă cut fâmeni pe ei îânsţ isţ i pentru ÎÎmpâă râă tţiâ Cerurilor.» (Mâtei 19, 12). Vreâu sâă îântţelegetţi câă Dumnezeu nu siluiesţ te vointţâ noâstrâă liberâă . Ne cere un singur lucru: îân tot ceeâ ce fâcem sâă tţintim lâ finâlitâteâ existentţei noâstre îân vesţ niciâ divinâă . Cââ nd o ignorâă m, âjungem îân vesţ niciâ sâtânicâă . Fecioârâă , câre vrei sâă te câă sâă toresţ ti, îân pâtul nuptţiâl mirele tâă u sâă fie sţ i primul sţ i ultimul bâă rbât câre cunoâsţ te tâinâ frumusetţii tâle. Prin nâsţ tereâ de prunci fitţi coâutori prin procreâre lâ completâreâ îângerilor câă zutţi. Aceâstâ o potţi reâlizâ numâi dâcâă esţ ti prezentâă îân Bisericâă ; numâi Bisericâ lui Hristos te poâte cresţ te purâă , sfââ ntâă , ferindu-te de ispite. Mire, ceâ câre tţi-â fost îâncredintţâtâă îân fâtţâ âltârului, îân prezentţâ lui Hristos, nu e cârneâ poftelor tâle lumesţ ti, cu câre sâă -tţi sâtisfâci nevoile instinctuâle, ci fiicâ lui Dumnezeu, sorâ tâ de cuget sţ i fâptâă , scoâsâă din îânsâă sţ i fiintţâ tâ, prin câre, îâmplinindu-te, vâă âsigurâtţi reciproc locul îân vesţ nicie, îâmpreunâă cu fiii vosţ tri, câre prin botez devin fii âi lui Dumnezeu. Cutremurâtţi-vâă , sţ i totodâtâă bucurâtţi-vâă pentru hârul câre vi s-â dât sţ i cinsteâ lâ câre suntetţi chemâtţi. ÎÎn fâtţâ lumii bâă rbâtul este oglindâ demnitâă tţii morâle â femeii sâle sţ i femeiâ este oglindâ demnitâă tţii bâă rbâtului. Îâr «lâ îânviere, nici nu se îânsoârâă , nici nu se mâă ritâă , ci sunt câ îângerii lui Dumnezeu îân cer.» (Mâtei 22, 30) câă ci fiintţâ spirituâlâă „om“ este proiectâtâă îân eternitâte. Determinâtâă câuzâl, dâr eternâă . Eternitâteâ ei nu poâte fi ânulâtâă de nimeni sţ i de nimic. Nu existâă vointţâă sţ i putere îâmpotrivâ vointţei sţ i puterii Celui câre â creât-o. 9

Apocatastaza: concepţie potivit căreia, la sfârşitul lumii toată zidirea cuvântătoare (îngeri şi oameni) va fi mântuită indiferent de gravitatea păcatelor săvârşite. Erezie sustinută de Origen (185-255) şi condamnată definitiv de Sinodul V Ecumenic (553).

40

Dumnezeu o mentţine îân existentţâă: «Sâă fâcem om dupâă chipul sţ i âsemâă nâreâ Noâstrâă …» (Fâcere 1, 26). Aceâstâă existentţâă poâte fi âlterâtâă prin vointţâ proprie îân urmâ îânsţ elâă ciunii sâtânice; âvââ nd libertâteâ âlegerii omul preferâă celor râtţionâle pe cele irâtţionâle, destinââ ndu-se stâă rii de negâtţie, dâr nu se poâte desfiintţâ sâu ânulâ câ spirit creât nici prin vointţâ sâ, nici prin âltâ. Finâlitâteâ sţ io poâte âlege sţ i determinâ, ânulâreâ nu. Cuvââ ntul Mââ ntuitorului: «Tâtâă l Meu pââ nâă âcum lucreâzâă sţ i Eu lucrez» (Îoân 5, 17), cuprinde îân esentţâ lui, âctul treimic âl conceperii, sţ i âl pâă strâă rii îân eternitâte â fiintţei umâne creâte. Câă ci Dumnezeu nu poâte sâă vââ rsţ i âcte mâi prejos de Sine. Apârent, noi îântrerupem lucrâreâ lui Dumnezeu cââ nd ucidem un om. El viâzâă îânsâă dincolo sţ i independent de intentţiâ noâstrâă , lucrâreâ fiind osââ nditâă îân fiintţâ noâstrâă intimâă - îân duhul ei - noi îâncercââ nd sâă dispunem de creâtţiâ lui Dumnezeu, câ sţ i cum i-âm fi câuzâă sţ i finâlitâte. ÎÎntrerupereâ unei sârcini, indiferent de stâdiul biologic lâ câre s-â sâă vââ rsţ it, este crimâă de omor (un pâă cât strigâă tor lâ cer) câre câde (âdâă ugââ ndu-se sţ i consecintţele) âsuprâ âmbilor pâă rintţi. Folosireâ ânticonceptţionâlelor sâu â oricâă ror forme de îâmpiedicâre â âctului fecundâtţiei (ferireâ sţ i folosireâ prezervâtivelor sunt onânie) sunt forme de pâă cât prin îâmpotrivireâ îâncâă din intentţie lâ dârul vietţii, prevâă zut de Dumnezeu din momentul cââ nd bâă rbâtul sţ i femeiâ âu devenit un trup prin tâinâ cununiei, prin câre Dumnezeu â vrut sâă -i fâcâă copâă rtâsţ i cu El lâ reâlizâreâ îân slâvâă â Trupului Mistic âl lui Hristos. Acum se poâte râă spunde lâ îântrebâreâ: de ce sfântă tinereţe legionară? Asţ â âm primit, âsţ â âm crezut sţ i âsţ â âm mâă rturisit. Cu viâtţâ noâstrâă mâă rturisim sţ i vom mâă rturisi celor ce âu „urechi de âuzit“ sţ i âsţ â dorim sâă fim confirmâtţi de Dumnezeu: „Sfântă tinereţe legionară cu piept călit de fier“ (neîânfricâtţi îân mâă rturisireâ îântţeleâptâă ) „şi sufletul de crin“ (purificâtţi prin tâinâ mâă rturisirii sţ i trânsfigurâtţi prin îânsusţ ireâ energiilor divine din Trupul sţ i Sââ ngele lui Hristos). *** Nici un om politic, nici Cârol âl ÎÎ-leâ, nici Antonescu sţ i nici nemtţii, n-âu intuit spiritul sţ i misiuneâ Misţ câă rii Legionâre îân viâtţâ neâmului nostru sţ i â lumii. Au crezut câă este un pârtid politic pe câre îâl vor puteâ subordonâ sâu îâl vor puteâ compromite sţ i distruge. S-âu îânsţ elât, câă ci judecâu de lâ nivelul consţ tiintţei lor mâchiâvelice. N-au intuit că Mişcarea Legionară era lucrare dumnezeiască, nu omenească. Prin tţelul pe câre sţ i l-â propus - îânviereâ neâmului îân fâtţâ scâunului de Judecâtâă Finâlâă -; prin metodele de â âjunge âcolo - purificâreâ sufleteâscâă sţ i trupeâscâă -; prin demnitâteâ ârâă tâtâă îân luptâă sţ i prin respectâreâ poruncilor divine sub âscultâreâ Bisericii, Misţ câreâ Legionârâă â imprimât consţ tiintţâ misionârismului cresţ tin îân viâtţâ neâmului. Fiecâre legionâr âveâ consţ tiintţâ mâă rturisitorului îân numele lui Dumnezeu, strâă duindu-se sâă îâmplineâscâă voiâ Lui pe pâă mââ nt. Vedem lâ el spiritul neîânfricât îân fâtţâ mortţii, câ sţ i lâ primii cresţ tini

41

mârtirizâtţi. Rugâă ciuneâ cââ ntâtâă permânent „Cu noi este Dumnezeu, înţelegeţi neamuri şi vă plecaţi“ nu erâ un âct propâgândistic, ci exprimâreâ stâă rii de consţ tiintţâă pe câre o âveâu legionârii. Se socoteâu trimisţ ii lui Dumnezeu pentru â trezi consţ tiintţâ teo-centricâă îân sufletul tuturor neâmurilor, lâ âcest sfââ rsţ it de mileniu diâbolizât, îântors lâ ântropocentrism, câ porcul lâ mocirlâă sâu cââ inele lâ vâă rsâă turâ lui. Prin ei, neâmul romââ nesc, â fost mesâgerul divin câre â fâă cut cunoscutâă lumii Luminâ Jertfei lui Hristos. Legionârii pot fi socotitţi âpostolii sţ i proorocii âcestui veâc ce âu primit moârteâ mârtiricâă , prigonitorii osââ ndindu-se prin jertfâ lor, urmââ nd sâă se sâlveze cei ce le urmeâzâă exemplul. Legionârii i-âu deconspirât pe evrei câ „sinâgogâă â sâtânei“, cum o indicâă Sfââ ntul Apostol Pâvel, prin câre se lucreâzâă îân lume toâte fâă râă delegile. De âceeâ, lâ origineâ tuturor âctţiunilor ântilegionâre stâu evreii. «Câ sâă se ceârâă de lâ neâmul âcestâ (evreiesc) tot sââ ngele tuturor proorocilor, câre s-â vâă rsât de lâ fâcereâ lumii» (Lucâ 13,50), âsţ â cum zice Mââ ntuitorul. O mâă rturisire recentâă â lui Dâvid Kâufmân 10 pune îân evidentţâă âceâstâă âctţiune nefâstâă îân lume. Eâ este contţinutâă îân cââ tevâ scrisori âdresâte unui legionâr, Trâiân Popescu: „Mai bine să mai ţină regimul comunist încă o sută de ani, decât să spurcaţi pământul României vreodată cu ultimele fosile ce mai supravieţuiesc pe ici, pe colo.“ „De noi nu aţi scăpat şi nu veţi scăpa niciodată deoarece tot noi conducem America şi toată lumea.“ A douâ mâă rturisire deconspirâă nu numâi âctţiuneâ, dâr sţ i âgresivitâteâ âcestui popor: „Cum aţi nesocotit voi, mă proşti bătrâni, imensa noastră forţă, desfăşurată permanent în lume în toate timpurile.[...]“ „Învingem pe linie de ţară: Israelul.“ „Învingem pe linie de internaţională ocultă şi secretă: Francmasoneria.“ „Învingem pe linie de internaţională muncitorească: comunismul.“ (Urmeâzâă sţ i âlte „mâă rturisiri“ cu privire lâ Hristos, bâtjocorit sţ i insultât cu tot felul de expresii triviâle greu de suportât nu numâi de suflet, ci sţ i de âuz.) CAPITOLUL IV 21-24 Ianuarie, 1941 Lovitura de stat antonesciană, zisă „rebeliune legionară“ ÎÎn stâreâ de efervescentţâă sufleteâscâă de dupâă comemorâreâ lui Motţâ sţ i Mârin din 13 iânuârie,1941, sţ eful de grup FDC tţinu cu toâte Frâă tţiile sţ edintţâ din 20 iânuârie. Ne comunicâă fâptul câă vâ âveâ loc â douâ zi lâ Bucuresţ ti, o mâre consfâă tuire lâ câre sunt invitâtţi sâă iâ pârte totţi comândântţii legionâri, prefectţii, 10

Cine este David Kaufman

42

sţ efii de judetţe, de politţie, pentru â discutâ probleme de orgânizâre sţ i âdministrâtţie â institutţiilor sţ i â tţâării. Ne-â lâă sât sâă îântţelegem câă elemente diversioniste provoâcâă nereguli sţ i tulburâă ri, îânvinuind guvernul legionâr câă nu poâte conduce tţârâ. Erâm surprinsţ i sţ i âsţ teptâm desfâă sţ urâreâ consfâă tuirii. Ucidereâ lui Îorgâ îân noiembrie 1940 tulburâse consţ tiintţele noâstre. Îorgâ âvusese o contributţie hotâă rââ toâre lâ ucidereâ Câă pitânului; se âsţ teptâ judecâreâ îân urmâ unei recunoâsţ teri publice cu privire lâ implicâreâ lui. Aceâstâ âr fi fost o pedeâpsâă suficientâă pentru el îân fâtţâ neâmului. Cine-sţ i âsumâse râă spundereâ de â fâce dintr-un vinovât o victimâă ? Boieru, conducâă torul celor ce-l pedepsiserâă , nu s-â predât âutoritâă tţilor âsţ â cum fâă cuserâă Nicâdorii, sţ i Decemvirii sţ i Râă sbunâă torii dupâă pedepsireâ lui Ducâ, Stelescu sţ i Câă linescu11. O mââ nâă ocultâă âctţionâse âstfel pentru compromitereâ Misţ câă rii Legionâre sţ i creâă rii unei stâă ri de confuzie sţ i neîâncredere îân âutoritâteâ guvernului legionâr. Lâ âcesteâ se âdâă ugâu noile îângrijorâă ri, tulburââ nd din nou sensibilitâteâ sţ i curâă tţeniâ noâstrâă sufleteâscâă . ÎÎn 21 iânuârie, un coleg de clâsâă ce doreâ sâă intre îân mănunchiul de prieteni, Drâgomir Constântin, â plecât dupâă âmiâzâă îân orâsţ lâ cumpâă râă turi. S-â îântors pe lâ 17-17,30 cu sufletul lâ gurâă . - Mâă i Mâxime, trupe militâre cu ârme, mitrâliere, tunuri sţ i mâsţ ini s-âu instâlât pe bulevârd, pe strâă zile câre duc spre centru, chiâr lââ ngâă sţ coâlâ noâstrâă , îân Crââ ng. Îci sţ i colo se vâă d ofitţeri sţ i ostâsţ i nemtţi! Ce-o fi? Nu sţ tiâm nimic. Dâr â douâ zi, lâ orâ â douâ de curs (9-10) â intrât îân clâsâă sţ eful grupului FDC, Florin Stoiân, pâlid lâ fâtţâă. Sâlutââ ndu-l pe domnul profesor Îon Mihâă ilescu, (de biologie) â vorbit cu dââ nsul cevâ lâ câtedrâă . Dupâă mimicâă sţ i expresiâ grâvâă erâ vorbâ de cevâ deosebit. Stâă pââ nindu-sţ i emotţiâ profesorul m-â îântrebât: - Mâxime, îâl cunosţ ti pe sţ eful tâă u? Esţ ti lâ dispozitţiâ dââ nsului! M-âm prezentât sţ efului de grup. - Îâ cââ tţivâ bâă ietţi cu tine, câre crezi tu câă pot fâce fâtţâă unei îâncercâă ri grele. Dâr numâi dâcâă sţ i ei âcceptâă . Am numit pâtru colegi: - Vretţi sâă mergetţi cu mine? - Dâ, âu râă spuns ei. - Suficient, i-â oprit sţ eful pe âltţi doi. Am iesţ it din clâsâă îâmbrâă cââ ndu-ne mântâlele de elevi. Pe coridor erâu gâtâ sţ i cei din clâsâ lui Mârin Nâidim, îâncâă vreo 4-5 frâtţi. Am iesţ it din incintâ sţ colii, individuâl, ne-âm strecurât printre liniile sţ i pichetele de soldâtţi spre sediul FDC din spâtele Bisericii Sfintţii ÎÎngeri, îân centrul orâsţ ului. Pâlâtul Comunâl erâ îânconjurât de ârmâtâă , piâtţâ din fâtţâă erâ plinâă de ostâsţ i îânârmâtţi, pusţ ti-mitrâliere sţ i mitrâliere erâu âmplâsâte pentru trâgere. Pe strâă zile câre intrâu îân piâtţâă erâu instâlâte tunuri sţ i câre blindâte. Lâ sediu, ordinul â fost scurt: - Vetţi intrâ îân Pâlâtul Comunâl prin flâncurile ârmâtei! S-â fâă cut plânul de rupere â bârierei de ostâsţ i. ÎÎn grupuri de 10-12 (erâm 11

Eventual scurte note cine au fost ei.

43

îân totâl vreo 100-120 de FDC-isţ ti de lâ toâte sţ colile) âm îânconjurât trupele militâre îân mârsţ cu cââ ntec; lâ un semnâl ne-âm âruncât îân mijlocul lor, din mâi multe puncte deodâtâă , dezorgânizââ ndu-i, sţ i âm pâă truns pââ nâă lâ poârtâ principâlâă â Pâlâtului. Ostâsţ ii n-âu reâctţionât. Pârcâă ne fâă ceâu loc, desţ i cââ tţivâ ofitţeri nemtţi se zborsţ eâu lâ ofitţerii romââ ni, câre se fâă ceâu câă sunt supâă râtţi pe ostâsţ i. De lâ bâlconul Pâlâtului comunâl Alexândru Mureâ, comândânt âjutor legionâr, sţ eful judetţului, s-â âdresât militârilor: - Ofitţeri sţ i ostâsţ i romââ ni! Suntetţi frâtţii sţ i copii nosţ tri? Dusţ mânii vor sâă trânsforme pâă mââ ntul tţâării îântr-un noiân de morminte, provocââ ndu-ne sâă ne ucidem unii pe âltţii. Aceâstâ pentru â ne puteâ stâă pââ ni sţ i â ne luâ toâte bunurile, pentru â-sţ i fâce interesele. Nu trâgetţi! Nu executâtţi comenzile celor strâă ini de neâm. Sâă nu fâcem un râă zboi frâtricid! Ce â mâi spus domnul Mureâ n-âm mâi âuzit; pe douâă ferestre de lâ pârter, portţile fiind bâricâdâte, âm intrât îân Pâlât. Am fost repârtizâtţi lâ cââ te un grup câre âpâă râ intrâă rile sţ i ferestrele pârterului. Nu âveâm sţ i nici nu ni s-âu dât ârme. Sţ efii punctelor de pâzâă tţineâu ferestrele deschise. Îmediât dupâă noi un grup mâre de fete conduse de sorâ lui Nicu Cojocâru âu âdus mââ ncâre, hrânâă rece, âpoi âu plecât. Subofitţerii postâtţi îân âpropiereâ ferestrelor, pe treptele Pâlâtului, vorbeâu cu noi cââ nd nemtţii nu-i observâu: - Fitţi linisţ titţi, câmârâzi! Nu se vâ trâge nici un foc de ârmâă . Ordin de lâ domnul colonel. Erâ vorbâ de colonelul Jugâă nâru, om îântţelept, iubit de ostâsţ i. Spre seârâă s-â distribuit cââ te o bucâtâă de pââ ine, o felie de brââ nzâă sţ i fructe sţ i ne-âm âprovizionât cu âpâă . Ne-âm odihnit cu schimbul, pââ nâă â douâ zi. Ostâsţ ii âu fost schimbâtţi, dupâă miezul noptţii. Spre dimineâtţâ zilei de 23 iânuârie s-â produs rumoâre printre noi. O pârte din cei ce dirijâu punctele de pâzâă erâu chemâtţi lâ etâj. Se îântorceâu zââ mbind. Peste noâpte, un grup de legionâri câre fâă ceâu pâzâă îân podul Pâlâtului, âu observât misţ câă ri suspecte lâ lucârnele de pe âcoperisţ ul mâgâzinelor câre îânconjurâu piâtţâ. Au râportât domnului Mureâ, câre â orgânizât trei echipe. Ajungââ nd lâ punctele indicâte âu luât prin surprindere trei sâu pâtru grupe â cââ te doi trei oâmeni, îâmbrâă câtţi îân câă mâă sţ i verzi - uniformâ legionârâă -, îânârmâtţi cu pistoâle, câre îâncercâu sâă âmplâseze douâă pusţ ti-mitrâliere. Arestâtţi sţ i dusţ i lâ Pâlât, s-â constâtât câă erâu evrei. Lâ primele îântrebâă ri n-âu vrut sâă râă spundâă nimic. Dâr constrââ nsţ i sţ i âmenintţâtţi âu declârât câă trebuiâu sâă creeze o diversiune, trâă gââ nd mâi îântââ i îân ârmâtâă pentru â declânsţ â ripostâ militârâă , ei âvââ nd âsigurâtâă câleâ de retrâgere. Cu privire lâ cei de lâ câre primiserâă ordinele, n-âu declârât nimic sţ i âu fost supusţ i lâ mâă suri mâi drâstice de ânchetâă . Domnul Mureâ i-â scos pe evreii îân câă mâă sţ i verzi îân bâlconul Pâlâtului sţ i i-â pus sâă mâă rturiseâscâă intentţiâ criminâlâă îân fâtţâ militârilor. Au fost âpoi bâă gâtţi îântr-un beci. Dupâă 24 iânuârie li s-â dât drumul de nouâ âdministrâtţie ântonesciânâă . Am âflât mâi tââ rziu câă BBC-ul â fâă cut „clâă buci lâ gurâă “ âcuzââ ndu-i pe legionâri, spunââ nd câă Mureâ â mâltrâtât sţ i â ucis evrei lâ Buzâă u sţ i trebuie condâmnât lâ moârte. Lâ râdio âflâm vesţ ti din toâtâă tţârâ; institutţiile fuseserâă ocupâte de ârmâtâă

44

sţ i numitţi prefectţi militâri. Curieri speciâli sositţi de lâ Bucuresţ ti, âu comunicât din pârteâ Comândântului Horiâ Simâ câă pentru â nu dâ nâsţ tere unui râă zboi civil frâtricid vom cedâ, retrâă gââ ndu-ne de lâ conducere. ÎÎn ziuâ Unirii, âm iesţ it îân piâtţâ Pâlâtului. Domnul Mureâ â vorbit ostâsţ ilor sţ i legionârilor despre âceâstâă zi nâtţionâlâă , ziuâ Unirii Principâtelor, îân câre toâtâă suflâreâ romââ neâscâă sţ i-â dât mââ nâ pentru creâreâ unui stât puternic, pregâă tind Mâreâ Unire din 1918 â tuturor provinciilor romââ nesţ ti. Îâr âcum dusţ mânii neâmului vor sâă fâcâă din âceâstâ o zi â dezbinâă rii sţ i â mortţii. Câ un semn câă nu vor îânsţ elâ sufletele noâstre ne-â chemât sâă cinstim âceâstâă zi îântr-o horâă â drâgostei de unire sufleteâscâă . Din toâte piepturile â izbucnit Horâ Unirii. Ostâsţ i sţ i legionâri ne-âm prin îân horâă , piâtţâ devenind o plâtformâă â drâgostei romââ nesţ ti. Nemtţii priveâu cu ciudâă euforiâ îâmbrâă tţisţ âărilor dintre ostâsţ i sţ i legionâri. Dupâă ce entuziâsmul s-â mâi potolit, cu o portâvoce ne-âu ânuntţât sâă pâă râă sim piâtţâ. Ne-âu trecut printr-un coridor de ostâsţ i nemtţi, fâă cââ ndu-ne perchezitţie, dupâă ce ne ceruserâă sâă predâă m ârmele. S-âu depus vreo zece pistoâle sţ i cââ tevâ sute de cârtusţ e, vreo douâă ârme sţ i vreo pâtru grenâde fumigene, câre âpârtţineâu corpului de politţie. Plecâm printre ultimii de lâ âceâstâă confruntâre câă reiâ Antonescu sţ i âcolitţii sâă i âveâu sâă -i spunâă „rebeliune legionârâă “. Pe seâmâ ei se fâc âfirmâtţii câlomnioâse, speculâtţii politice sţ i psihologice, denâturââ nd lucrurile. Orice crimâă , orice fâptâă reprobâbilâă este âruncâtâă de âtunci îân spâtele legionârilor, exponentţi âi râă ului din tţârâă sţ i de pe pâă mââ nt. Am âjuns lâ sţ coâlâă obositţi sţ i flâă mââ nzi, cu gustul âmâr âl trâă dâă rii sâă vââ rsţ ite de Antonescu pentru dorintţâ de slâvâă desţ ârtâă . Pâă rintele Morâă rescu â dât dispozitţie lâ bucâă tâă rie sâă ni se âducâă ceâi câld sţ i sâă ni se deschidâă dormitoârele. Picioârele ne erâu îânghetţâte sţ i ude. Ne-âm schimbât hâinele sţ i ne-âm bâă gât îân pâturi. Am dormit pââ nâă seârâ; lâ mâsâă ne-â sculât elevul de serviciu. Dupâă mâsâă , îân sâlâ de meditâtţie, ce erâ sţ i sâlâă de clâsâă , colegii ne-âu âsâltât cu îântrebâă ri. Neputââ nd sţ i nesţ tiind ce sâă râă spundem, âm lâă sât se îântţeleâgâă câă viitorul, âpropiât sâu mâi îândepâă rtât, vâ dâ râă spuns nedumeririlor noâstre. Se âuzeâu vesţ ti despre ârestâă ri mâsive de legionâri îân Bucuresţ ti. Brigâă zi speciâle âle Sigurântţei operâu îân provincie ârestâă ri sţ i mâltrâtâă ri âle frâtţilor de cruce, urmâă rireâ sţ efilor legionâri, condâmnâă ri ânticipâte sţ i îân contumâcie, lâ muncâă silnicâă pe viâtţâă sţ i lâ moârte. Întrâsem îântr-o nouâă prigoânâă , sub âuspicii nâtţionâliste. Vorbâ proverbului: - Cine tţi-â scos ochiul? - Frâte-meu. - A, de-âiâ tţi l-â scos âsţ â âdââ nc! Nemtţii îâsţi âjunseserâă scopul. Puteâu sâă -l sţ ântâjeze pe Antonescu pentru â subjugâ ârmâtâ sţ i economiâ romââ neâscâă îân sustţinereâ frontului. Scopul lor ultim nu erâ îânlâă turâreâ comunismului sţ i instâurâreâ credintţei sţ i drâgostei cresţ tine, ci â ideii râsiâle â pângermânismului.

45

*** Asţ teptâm din zi îân zi sâă fim ârestâtţi sţ i trimisţ i îân fâtţâ instântţelor militâre. Antonescu declârâse stâre de râă zboi punââ nd îân functţie tribunâlele militâre. Toâte institutţiile âu fost militârizâte. Curtţile Mârtţiâle âle Corpurilor Teritoriâle condâmnâu zi sţ i noâpte, cu pedepse groâznice (de lâ un ân, pââ nâă lâ moârte) cele mâi simple infrâctţiuni. S-â fâă cut sţ i un plebiscit cu DA sţ i NU, pentru Antonescu. DA, îânsemnâ pentru oricine, civil sâu militâr, râă mââ nereâ îân functţie sţ i îân viâtţâă. NU -, fie scoâtereâ din functţie sţ i condâmnâreâ pe termen, (cu circumstântţe âtenuânte), fie condâmnâreâ lâ moârte, mâscâtâă prin trimitereâ pe front, îân „bâtâlioânele de reâbilitâre“ constituite îân Bâsârâbiâ (Sâă râtâ), îân câre condâmnâtul, tţinut numâi pe liniâ îântââ i, erâ reâbilitât doâr post-mortem. „Asţ â cevâ mâi râr, bobocule“, âr fi zis Cârâgiâle. Lâ Buzâă u, corpul de politţie nu erâ devotât câuzei ântonesciene, de âceeâ operâu ârestâă ri brigâă zile speciâle. De âceeâ, îân cursul ânului 1941 ârestâă rile sţ i condâmnâă rile legionârilor buzoieni âu fost mâi mult simbolice. S-âu operât multe schimbâă ri de sedii sţ i de personâl: Corpul 5 de ârmâtâă , sâ mutât de lâ Brâsţ ov lâ Ploiesţ ti (erâ âproâpe de nouâ grânitţâ cu Ungâriâ); colonelul Mâneâ, dusţ mân âl legionârilor, om corupt, slugârnic sţ i âfemeiât â fost numit presţ edinte âl Curtţii Mârtţiâle din Ploiesţ ti; fostele brigâă zi ântilegionâre cârliste âu devenit ântonesciene sţ i erâu conduse de Eugen Cristescu sţ i generâlul Petrescu. Primul: o vulpe vicleânâă ; âl doileâ, un sâdic. CAPITOLUL V 1941-1942 Războiul contra URSS - încercări neprevăzute ÎÎn lunâ iunie 1941 â îânceput râă zboiul cu URSS. Legionârii îânchisţ i erâu presâtţi sâă deâ declârâtţii de desolidârizâre de Misţ câreâ Legionârâă sţ i sâă fâcâă cereri de reâbilitâre pentru â merge pe front. Cei ce âu âcceptât, considerâtţi deci vinovâtţi fâtţâă de Antonescu, sperâu câă , liberi fiind, pe front îâsţi vor fâce dâtoriâ de ostâsţ i âi pâtriei. Dâr, dupâă instruireâ îân lâgâă rul speciâl de lâ Sâă râtâ, erâu tţinutţi numâi îân liniâ îântââ i, pââ nâă mureâu. Dâcâă scâă pâu cu viâtţâă (âu fost cââ tevâ câzuri) erâu reâdusţ i îân îânchisoâre. ÎÎn vâcântţâ mâre âm âvut misiuneâ sâă reconstitui sţ i sâă pâă strez legâă turâ cu cuiburile de legionâri din comunele vecine. Primârul comunei Ciorâni, pus de legionâri dupâă 6 septembrie 1940, erâ Nicolâe Ghineâ, un om ponderât sţ i gospodâr (croitor de meserie), foârte iubit sţ i respectât îân comunâă . Dupâă îândepâă rtâreâ legionârilor fusese ârestât de sţ eful postului de jândârmi, Trifân. Din âctele de dosâr rezultâ câă nu erâ vinovât de nici o dezordine pentru â fi deferit justitţiei sţ i â fost eliberât. Mi-â spus câă îân comunâă sţ i lâ postul de jândârmi nu se sţ tiâ câă fâc pârte din FDC, dâr totusţ i sâă pâă strâă m legâă turi mâi putţin vizibile.

46

ÎÎn ânul sţ colâr 1941–1942, Emil Pâlâde â revenit îân functţiâ de director iâr pâă rintele Morâă rescu â râă mâs lâ câtedrâă . Lui neâ Fâă nicâă , câ sţ i âltor multţi legionâri, politţiâ buzoiânâă , i-â dât drumul dupâă cââ tevâ cercetâă ri. Conform unei dispozitţii ministeriâle, i s-âu dât ore numâi lâ cursul inferior. Lâ cursul superior predâ profsorul Tiberiu Bordeâ, refugiât din Bâsârâbiâ. Sotţiâ sâ fusese numitâă directoâre â Sţ colii Normâle de fete. Ne veniserâă sţ i cââ tţivâ colegi refugiâtţi din Chisţ inâă u. Ne orgânizâm iârâă sţ i pentru viâtţâ de câtâcombâă . Sâă trâă iesţ ti îân clândestinitâte pentru Adevâă r! Dâcâă binele fâvorizeâzâă pe totţi deopotrivâă , fiecâă ruiâ creââ ndu-i-se posibilitâă tţi de reâlizâre îân functţie de dârurile specifice, de ce sunt prigonitţi cei ce vor sâă instituie binele?! Lâ vââ rstâ âceeâ, gââ ndireâ se loveâ de limitele sâle câ vâlurile de mâlul mut âl tţâărmului. Profesorii erâu foârte prudentţi îân exprimâre. Tocmâi âcum, cââ nd îân numele Crucii, se duceâ râă zboi îâmpotrivâ comunismului, cei câre deschiseserâă luptâ pe tâă rââ mul prâctic, orgânizââ nd sţ i educââ nd poporul, erâu âcuzâtţi sţ i lovitţi. A te numi cresţ tin sţ i romââ n îânsemnâ â-tţi zice legionâr. Erâ ispitit omul sâă renuntţe lâ mâă rturisireâ de cresţ tin. Lâ sţ coâlâă , mâterii câ biologiâ, influentţâtâă integrâl de conceptţiâ mâteriâlistdârwinistâă (evolutţionismul), puneâu îân conflict spiritul nostru cresţ tin cu âfirmâtţiile „sţ tiintţifice“. Tââ nâă rul profesor Îon Mihâă ilescu din Pâdinâ Buzâă ului, crescut îân fricâă de Dumnezeu sţ i drâgoste de neâm (tâtâă l sâă u luptâse lâ Mâă râă sţ esţ ti, scâă pââ nd cu viâtţâă prin minune), erâ iubit de totţi elevii. Se câă sâă torise îân âcel ân cu domnisţ oârâ Fernândâ Morro, venitâă îân Romââ niâ cu frâtele dââ nsei, inginer din Îtâliâ, îân urmâ unor âcorduri economice, sţ i numitâă profesoârâă de itâliânâă sţ i frâncezâă . Îtâliâncâ erâ de o gingâă sţ ie trupeâscâă sţ i sufleteâscâă cuceritoâre; se îândrâă gostise de plâiurile romââ nesţ ti sţ i de poporul nostru; n-â mâi plecât din tţârâă , chiâr sub regim comunist, decââ t îân excursii. Dumnezeu le-â dâă ruit sţ i doi copii. Vârâ munceâu lâ tţârâă , âjutââ nd-o lâ muncile cââ mpului pe bâă trââ nâ, simpâticâ sţ i duioâsâ mâmâă -soâcrâă . Profesorul Mihâă ilescu ne-â prezentât conceptţiâ mâteriâlist-evolutţionistâă , bâzâtâă pe supozitţii sţ i ipoteze: - Vedetţi voi, drâgii mei, âcesteâ sunt ipoteze. Nu suntetţi obligâtţi sţ i nu trebuie sâă vi le îânsusţ itţi câ âdevâă ruri dogmâtice. Cred câă e bine sâă âvetţi cunosţ tintţâă de ele, câ sâă vâă dâtţi seâmâ cum privesc cei necredinciosţ i lumeâ. Personâl, cred câă Dumnezeu este câuzâ creâtţiei. Dâcâă noi nu âm descifrât tâinâ vietţii sţ i â mortţii, nu âvem dreptul sâă prezentâă m câ âdevâă r sţ tiintţific pâă reri sţ i ipoteze, inducââ nd îân eroâre sufletele inocente sţ i luptââ nd sţ i îâmpotrivâ lui Dumnezeu. Pâă rintţii nosţ tri âu crezut îân Dumnezeu sţ i ne-âu crescut sţ i pe noi âsţ â. Credintţâ ne-â dât consţ tiintţâ de oâmeni. Consţ tiintţâ nu este un efect âl functţiilor biologice, ci âl puterii spirituâle, pe câre fiecâre o poâte intui îân fiintţâ sâ sţ i câre se cheâmâă suflet. Dupâă douâă zeci sţ i doi de âni de temnitţâă, câă utââ ndu-mi âctele, âjunsesem îân 1964 lâ Înspectorâtul sţ colâr Ploiesţ ti. Profesorul Mihâă ilescu fusese numit de curââ nd inspector. Multţi âni predâse îâmpreunâă cu sotţiâ sâ lâ liceul Mihâi Viteâzu (fost Sfintţii Apostoli Petru sţ i Pâvel). Se bucurâserâă de un respect deosebit din pârteâ câdrelor didâctice sţ i â elevilor. Nu m-â recunoscut din primul moment.

47

Chipul âdolescentului erâ mutilât de temnitţâă sţ i de vââ rstâă . Prezentââ ndu-mâă sţ i âducââ ndu-i âminte de lectţiâ de biologie, m-â îâmbrâă tţisţ ât: - Cu ce pot sâă te âjut? - Cu nimic. Mâă bucur câă vâă vâă d neschimbât. V-âm âvut îân gââ nd sţ i îân rugâă ciuni, câ sţ i pe pâă rintele Morâă rescu, pe domnul profesor Gâznâsţ , pe domnul Sţ tefân Popescu sţ i pe domnul Îon Vicol. - Multţumesc câă m-âi vizitât. Te rog sâă fii prudent. Râă utâteâ nu fâce concesii. Ne-âm despâă rtţit cu lâcrimi îân ochi. ÎÎn 1979, lâ 68 de âni, â decedât. De cââ te ori âm ocâziâ, mâă reculeg îân fâtţâ mormââ ntului sâă u din Viisţ oârâ. Asţ â erâu mâi totţi profesorii nosţ tri. Plini de duh pedâgogic, pregâă titţi profesionâl, morâl sţ i sociâl, îâmpâă rtâă sţ eâu luminâă sţ i orientâu pe drumul âdevâă râtei cunoâsţ teri generâtţiile de dâscâă li âi neâmului. ÎÎn ânii de detentţie âm rezistât îâncercâă rilor sţ i pentru câă chipurile âcestor bâă rbâtţi, multţi iesţ itţi din râă zboiul pentru îântregireâ neâmului sţ i fâă urireâ Romââ niei Mâri, ârâă tâu câleâ spre desâă vââ rsţ ire spirituâlâă . Urgiâ nâă vâă litorilor sâtânizâtţi de bolsţ evism nu le-â dât posibilitâteâ sâă -sţ i reverse frumusetţeâ sufleteâscâă îân potirele frâgede âle urmâsţ ilor lor. ÎÎntr-un mod subtil sţ i modest, âtââ tâ timp cââ t îântunericul n-â stins âceste pââ lpââ iri, ei i-âu luminât pe cei ce âu sesizât intentţiâ lor, câă tre o âdââ ncâă prefâcere sţ i urcusţ spre cunoâsţ tereâ Adevâă rului Sfââ nt, dupâă câre s-âu îânscris nevâă zut îân âlâiul de lumini âl neâmului. Printre profesorii cu âtitudini dusţ mâă noâse îân 1941 erâ Vâsile Mâciu. ÎÎntr-o zi, fiind âscultât, âm âproximât dâtâ evenimentului istoric respectiv. - Hâââ! Te-âm prins! Vâ sâă zicâă , n-âi îânvâă tţât, dobitocule! Bâtjocurâ m-â tulburât, totusţ i îâncercâm sâă -mi controlez tonul: - Domnule profesor, evenimentul âre importântţâă nu âtââ t prin dâtâ precisâă , ci mâi degrâbâă prin câuzele câre l-âu determinât sţ i prin consecintţele câre i-âu urmât. ÎÎn ceeâ ce privesţ te dobitociâ meâ, nu e de nâturâă de â fi constâtâtâă de câpâcitâteâ dumneâvoâstrâă . Sţ i âm luât loc ostentâtiv îân bâncâă . Nu se âsţ teptâ lâ âsemeneâ replicâă . A stât un minut câ pârâlizât. A smuls câtâlogul sţ i â iesţ it vifor pe usţ âă, direct lâ câncelâriâ directorului. - Dâcâă elevul Mâxim Virgil, legionâr notoriu, câre m-â insultât, nu vâ fi eliminât, îâmi dâu demisiâ sţ i fâc cunoscut Minsiterului ÎÎnvâă tţâămââ ntului câă Sţ coâlâ Normâlâă din Buzâă u este pepinierâă legionârâă . - Sigur, domnule profesor, dâcâă elevul este vinovât, vâ fi sânctţionât. Vom âduce lâ cunosţ tintţâ tuturor profesorilor incidentul pe câre l-âtţi âvut, pentru câ mâă surâ disciplinârâă sâă nu fie unilâterâlâă , â câă utât sâă -l linisţ teâscâă Pâlâde. Discutţiâ s-â fixât pentru â douâ zi. Seârâ, lâ câncelârie, Pâlâde m-â îântrebât îântre pâtru ochi. Î-âm relâtât îân âmâă nunt. Î-âm propus câ mârtori îântreâgâ clâsâă . - Nu e nevoie, â zââ mbit, âm îâncredere îân cuvââ ntul tâă u de frâte de cruce! Ce s-â îântââ mplât îân sţ edintţâ profesorâlâă n-âm âflât. Dâr lâ unâ din lectţiile de psihologie, referindu-se lâ temperâmente sţ i cârâctere, Pâlâde se uitâ lâ mine: - E foârte bine sâă -tţi stâă pââ nesţ ti impulsurile temperâmentâle îân fâtţâ âdversârului lipsit de scrupule morâle, gââ ndindu-te mâi âles cum sfââ rsţ esţ te un

48

lucru, nu cum îâncepe. Câă ci râtţiuneâ e stâă pââ nâă sţ i poâte âctţionâ sţ i peste vointţâă sţ i peste toâte impulsurile fiziologice. De îânvâă tţâăturâ âceâstâ âm tţinut cont toâtâă viâtţâ sţ i eâ m-â sâlvât din multe nenorociri, mâi âles îân temnitţâă. Lâ tezâ din âcel trimestru Mâciu m-â suprâvegheât. Câ sâă -i dâu sâtisfâctţie scriâm numâi cââ nd veneâ spre mine. Niciodâtâă nu mi-â pus mâi mult de 7 îân tezâă . Lâ orâl, din douâă -trei note, unâ cel putţin erâ din oficiu: pâtru sâu cinci. Lâ sţ colile normâle, mediâ de trecere fiind 6, âbiâ âjungeâm lâ liniâ de plutire cu âceste note nedrepte. Colegii observâu persecutţiâ. Mâă sfâă tuiâu sţ i ei sâă nu-l provoc pe Mâciu, pentru â nu-i dâ ocâziâ sâă -sţ i ârâte toâtâă micimeâ sufleteâscâă . Anul sţ colâr 1941/1942 l-âm âbsolvit cu o mentţiune speciâlâă pentru îânsusţ iri pedâgogice deosebite. Pâă reâ câă se oprise goânâ dupâă FDC-isţ ti. Diplomâ de normâlist nu erâ echivâlentâă cu ceâ de bâcâlâureât sţ i trebuiâ sâă sustţin un exâmen de diferentţâă. Teologiâ sţ i medicinâ m-âu fâscinât îântotdeâunâ. ÎÎn vârâă âm îânceput sâă studiez mâi âtent limbâ lâtinâă sţ i biologiâ, dorind sâă mâă îânscriu lâ medicinâă sţ i teologie. Tâă mâă duireâ trupului fâă râă tâă mâă duireâ sufletului nu este decââ t un pâleâtiv âl suferintţei; „râă ul, suferintţâ trupului, vine de lâ âlterâreâ sufletului“, observâ Câă pitânul. ÎÎn primâă vârâ lui 1942, âbsolveâ clâsâ lui Mârin Nâidim. Prin âugust, FDCisţ tii fâă cuserâă o excursie pe Penteleu, fiind mâi usţ or îâncunosţ tiintţâtţi cei din preâjmâ Buzâă ului. ÎÎn toâmnâă , cââ nd îâncepeâm clâsâ â optâ, Îâmândi, câre luâse pârte, mi-â povestit cum âu petrecut. Mârin Nâidim fusese sţ i el pe Penteleu, âcum erâ militâr -se decretâse îâncorporâreâ tinerilor cu un âvâns de un ân. Fostul sţ ef de grup, Stoiân Florin, fiind ârestât, excursiâ âvusese loc sub comândâ noului sţ ef, Pâvel Îon - câre erâ confirmât de Centru îân pripâă . Urmâ câ âcestâ sâă iâ legâă turâ cu mine. Din primul moment âm âvut presimtţireâ câă nu este curât lâ suflet. Desţ i âbsolvent âl Liceului industriâl din Buzâă u, nu-l vâă zusem lâ nici o sţ edintţâă â grupului îân timpul Biruintţei. Prin mâi 1942, Mârin Nâidim îâmi spusese câă Centrul â numit provizoriu pe un oârecâre Pâvel Îon îân locul lui Stoiân. ÎÎntr-o seârâă Mârin îâmi âduse lâ cunosţ tintţâă câă toâtâă unitâteâ erâ convocâtâă de Pâvel Îon lâ o sţ edintţâă îântr-o câsâă spre bârierâ Vintileâncâ. Am simtţit cursâ. Pâvel erâ victimâ inconsţ tientâă â politţiei sâu fâă ceâ joc dublu. L-âm rugât pe Mârin sâă -i ceârâă lui Pâvel sâă schimbe locul sţ i orâ îântââ lnirii. Noi âveâm sâă suprâveghem locul respectiv sţ i, dupâă ce ne vom convinge câă nu este pericol, vom intrâ; din câuzâ progrâmului de internât nici nu vom veni totţi. Dâcâă vâ tţine mortţisţ sâă venim totţi sţ i nu vâ âcceptâ schimbâreâ locului sâu â orei, lucrul nu puteâ fi curât. Mârin i-â cerut toâte âcesteâ lui Pâvel, dâr erâ supâă rât pe mine, reprosţ âându-mi câă nu âveâm îâncredere îân sţ ef. Pâvel n-â âcceptât schimbâreâ orei sâu â locului de îântââ lnire ci, cu mâre greutâte, doâr neprezentâreâ îântregii unitâă tţi. Mârin, cu pâtru-cinci colegi de clâsâă sţ i cu îâncâă doi-trei din clâsâ lui Ticâă Voicescu, s-â dus lâ îântââ lnire. Dupâă rugâă ciuneâ de seârâă (lâ orâ 21), îân drum spre dormitoâre, s-âu strecurât din internât pentru â fi prezentţi lâ orâ 22 lâ locul

49

indicât. Lâ orâ 23 erâ gâtâ sâă âtţipesc. Pâtul lui Mârin, âproâpe de âl meu, erâ gol. Câ sâă nu fie observâtâă lipsâ celor plecâtţi, derânjâm pâă turâ sţ i ceârceâful, creââ nd impresiâ câă respectivul elev erâ plecât lâ spâă lâă tor sâu îân âlt dormitor. Deodâtâă , usţ â s-â deschis sţ i s-â îânchis cu repeziciune. L-âm observât pe Mârin prin semiîântunericul dormitorului; erâ câmuflâj sţ i numâi un beculetţ âlbâstru luminâ confuz. Grâă bit, Mârin se dezbrâă câă sţ i se chirci îân pât, trâă gââ ndu-sţ i plâpumâ peste câp. Respirâ câ îân urmâ unei goâne. Dupâă cââ tevâ clipe âm âuzit zgomot sţ i îân âlte dormitoâre. Veniserâă sţ i ceilâltţi. - Ce s-â îântââ mplât, Mârine, l-âm îântrebât îân sţ oâptâă . - Mâă i Virgile, erâ sâă fim prinsţ i. Ne-â descoperit politţiâ. Abiâ intrâserâă m îân câsâă ; Dobrescu nu intrâse îâncâă sţ i â observât câă nisţ te indivizi îânconjoârâă câsâ. A dât âlârmâ sţ i âm reusţ it sâă fugim pe o fereâstrâă îân curteâ unui vecin. De âcolo, peste gârduri, âm iesţ it îân Simileâscâ (cârtier tţigâă nesc). Nu mâi erâm urmâă ritţi. Prin Crââ ng, âm intrât îân livâdâ sţ colii, âpoi îân curteâ internâtului, peste gârd. Totţi ne-âm regâă sit pe scârâ de serviciu. Noroc câă nu ne-â simtţit pâznicul. - Mârine, Pâvel â intrât îân câsâă ? - Dâ! - L-âtţi vâă zut cââ nd â fugit? - Nu sţ tiu, el ziceâ sâă nu fugim. - Mârine, nu crezi câă â fost o cursâă ? - Nu, mâă i Virgile! Cine sâă ne trâă deze? - Bine, Mârine. Noâpte bunâă ! Aveâ îâncredere desâă vââ rsţ itâă , îânsâă nedublâtâă sţ i de discernâă mââ nt, ceeâ ce îâl puneâ îân primejdie. Ascultâreâ trebuie dublâtâă cu râtţiuneâ dâtoâre sâă disceârnâă , âsţ â cum reiese sţ i din pildele Pâtericului. Un Sfââ nt Pâă rinte âl pustiei âveâ un ucenic âscultâă tor. Asţ â de âscultâă tor, îâncââ t Pâă rintele se mirâ. Niciodâtâă nu sesizâse vreun âct de retţinere lâ vreo poruncâă sâu âfirmâtţie â sâ. Bâă nuind câă ucenicul e lipsit de discernâă mââ nt sţ i prin âscultâre oârbâă puteâ fi usţ or îânsţ elât de cinevâ câre s-âr substitui âdevâă râtului îânvâă tţâător sâu luminii hârice (câă ci sţ i diâvolul poâte luâ chipul îângerului de luminâă ) s-â gââ ndit sâă -l punâă lâ o probâă . Aveâu un mâă gâă rusţ , pe câre ucenicii micii comunitâă tţi îâl îânhâă mâu lâ o sâcâ, cu câre âduceâu âpâ dintr-o oâzâă din âpropiere. ÎÎntr-o zi, Bâă trââ nul îâl duse pe ucenic îân fâtţâ grâjdului: - Fiule, vezi tu câă tţelusţ ul âcestâ? - ÎÎl vâă d, Pâă rinte, râă spunde ucenicul. - Fiule, vezi sţ i cornitţele lui? - Le vâă d, Pâă rinte! - Fiule, âuzi sţ i cum grohâă ie? - Aud, Pâă rinte! - Dâ' ce-i âă stâ, fiule?, îântrebâă pâă rintele intrigât. - Mâă gâă rusţ ul nostru, Pâă rinte, râă spunse ucenicul zââ mbind. Sţ i Pâă rintele sţ i-â dât seâmâ câă râtţiuneâ ucenicului lucrâ îân âctul discernâă mââ ntului.

50

Excursiâ de sub comândâ lui Pâvel probâbil fusese fâă cutâă cu gââ ndul de â-i cunoâsţ te personâl pe totţi sţ i â-i puteâ dâ îân mââ inile politţiei. Mâă fâă ceâm vinovât de un proces de intentţie fâtţâă de Pâvel; dâr sfââ rsţ itul âctţiunii lui, âveâ sâă confirme bâă nuielile mele. Dupâă reluâreâ cursurilor, Pâvel m-â câă utât îân internât. Ne-âm cunoscut prin intermediul lui Îâmândi. Mi-â cerut sâă -i predâu imediât cotizâtţiile, donâtţiile, âlimentele sţ i îâmbrâă câă minteâ pentru cei din îânchisori, precum sţ i o listâă cu numele tuturor FDC-isţ tilor sţ i prietenilor, pe clâse. Fiind prigoânâă , el trebuiâ sâă -l cunoâscâă doâr pe sţ eful unitâă tţii FDC din sţ coâlâă . Câ sâă -l verific, i-âm spus câă bânii sţ i âjutoârele pentru cei din îânchisori le trimisesem printr-un curier lâ Centru, lâ Focsţ âni. Mi-â reprosţ ât câă nu respect legile sţ i ierârhiâ. Am motivât câă nu puteâm pâă strâ lâ mine âcele bunuri câ sâă nu dâu de bâă nuit. Mi-â cerut sâă mâi contribuim cu bâni sţ i dâcâă pot sâă strââ ng pe loc el âsţ teâptâă sâă -i predâu, cu numele celor ce âu contribuit. - Dupâă ce âm trimis bânii, âlimentele sţ i îâmbrâă câă minteâ, âm desfiintţât unitâteâ din sţ coâlâ noâstrâă , pentru câă elevii sunt sâă râci sţ i nu pot fâce fâtţâă cerintţelor, preâ mâri pentru posibilitâă tţile lor. - Cu ce drept âi fâă cut âceâstâ? Sţ tii câă te pot fâce râă spunzâă tor de trâă dâre? Sţ i sţ tii ce pâă tţesc trâă dâă torii, m-â âmenintţât pe fâtţâă. - Creditul tâă u morâl e ânulât pentru mine. Voi fâce cunoscutâă lâ Focsţ âni comportâreâ tâ. Mi-â îântors spâtele sţ i â plecât furios. Fâă ceâ joc dublu? De fricâă ? Din interes, folosind bânii sţ i bunurile colectâte de Frâă tţii? Mâă bucurâm totusţ i câă scâă pâsem de el. Îâmândi nu plecâse, âsţ teptâ dupâă coltţul zidului, lââ ngâă scârâă . Nu mi-âm dât seâmâ dâcâă âuzise sâu nu discutţiâ. Î-âm cerut câ, îân câzul unei ârestâă ri, sâă declâre câă Frâă tţiâ noâstrâă fusese dizolvâtâă . CAPITOLUL VI 1 Noiembrie 1942. Arestarea Simtţeâm îân dimineâtţâ âceeâ o vibrâtţie îân toâte fibrele orgânismului, cum âveâm sâă simt îântotdeâunâ îân preâjmâ unor situâtţii critice. Am âscuns orice âr fi putut constitui corp delict îân câzul unei ârestâă ri (fotogrâfii, câă rtţi, medâlioâne), sfâă tuind frâtţii sâă fâcâă lâ fel sţ i sâă fie prudentţi. Se terminâserâă orele de curs, clopotul sunâse. Erâ orâ 13 sţ i ne pregâă teâm de mâsâă . Unul dintre pedâgogi intrâă nervos: - Clâsâ â optâ, râă mââ netţi îân bâă nci! Apoi iesţ i. Întrârâă îân clâsâă pâtru bâă rbâtţi, îântre 30-40 de âni, îâmbrâă câtţi îân hâine de piele sţ i pâă lâă rii cu borul lâă sât, tţinutâ specificâă comisârilor de politţie. Nu âu sâlutât. Fiecâre se postâă îân fâtţâ unui rââ nd de bâă nci îântrebââ nd pe fiecâre elev cum

51

se numesţ te. ÎÎl perchezitţionâu sţ i-i ordonâu pe un ton mitocâă nesc: - Deschide bâă , pupitrul! Râă sfoiâu câă rtţile sţ i câietele, controlâu bâă ncile, pe sub scâune, ciocâă neâu fundul pupitrelor, scotoceâu portofelele, cereâu lâă muriri despre persoânele din pozele gâă site âsuprâ elevilor sţ i confruntâu numele elevilor cu cele îânscrise pe listele lor. Cââ tevâ bâă nci mâi îân fâtţâă strigârâă numele lui Vâsile Râă fân, ârdeleân venit lâ Buzâă u îân urmâ cedâă rii Ardeâlului, prin Dictâtul de lâ Vienâ, îân 1940. Lâ fel, numele âltor doi colegi. Pronuntţâându-mi numele, mâă puserâă cu fâtţâ lâ perete. - Am dreptul sâă âsist lâ propriâ meâ perchezitţie, âm zis. - Asţ â..., vâ sâă zicâă , esţ ti bine instruit. - Vâă rog sâă -mi ârâă tâtţi ordinul Procurâturii, prin câre âvetţi dreptul sâă îâmi fâcetţi perchezitţie, sţ i legitimâtţiâ de âgent oficiâl âl Politţiei. - Lâs' câă tţi-o ârâă t eu lâ Politţie! Apoi, câă tre ceilâltţi comisâri: gâtâ, âm terminât, iâr elevilor: putetţi iesţ i lâ mâsâă ! Colegii âu iesţ it, crispâtţi sţ i iutţi de emotţie, fâă râă sâă se mâi uite îânâpoi. Agentţii mi-âu spus âpoi sâă -mi iâu câă ciulâ sţ i mântâuâ de elev sţ i sâă -i îânsotţesc. Comportâreâ îân timpul perchezitţiei sţ i ârestâă rii erâ un element de psihologie, de timorâre â colegilor mei. ÎÎncâdrât de ei, doi îân fâtţâă, doi îân spâte, mâu scos îân fâtţâ sţ colii sţ i m-âu îâmpins îântr-o dubâă improvizâtâă . Au îânchis sţ i âu pornit. Am âjuns repede îân centru lâ sediul Politţiei, âflât îântr-un hotel mâi vechi, âmenâjât îân âcest scop, vis-â-vis de Pâlâtul Comunâl. M-âu bâă gât îântr-un birou lâ etâjul Î; îânâă untru erâ un functţionâr preocupât de rââ nduireâ unor hââ rtii. - L-âm âdus, râportâă unul dintre cei pâtru sţ i se retrâserâă . - Bunâă ziuâ, âm sâlutât, dâr functţionârul nu mi-â dât nici o âtentţie. Aveâ vreo 45-50 de âni, fâtţâ imobilâă , erâ îâncremenit pârcâă pe scâun, fâă râă posibilitâteâ de â se mâi ridicâ vreodâtâă . Trecuserâă âproâpe douâă ore sţ i functţionârul continuâ sâă tâcâă , fâă râă sâă ridice câpul din hââ rtii. Afârâă îâncepuse sâă ningâă . Se vedeâu prin fereâstrâă fulgii mâri, câ nisţ te cocoloâsţ e de hââ rtie creponâtâă , câre câă deâu molcom. M-âm âpropiât sţ i âm privit spre fereâstrâă îân piâtţâ lârgâă â Pâlâtului, unde âvusese loc „rebeliuneâ“. Visâm cu ochii deschisţ i. Vedeâm coloâne de ostâsţ i câre îâncercuiserâă Pâlâtul, ofitţeri cu chipurile îâncruntâte, mârsţ ul nostru cu cââ ntec, evrei deghizâtţi îân legionâri sţ i Horâ Unirii. Visul âr fi continuât dâcâă n-âsţ fi simtţit o durere mâi veche lâ genunchi, provocâtâă de o câă dere lâ un exercitţiu lâ orâ de gimnâsticâă . Vâă zââ nd câă functţionârul nu se sinchisesţ te de prezentţâ meâ, âm îânceput sâă mâă plimb prin fâtţâ biroului. M-â privit, â clâă tinât din câp nemultţumit sţ i â continuât sâă -sţ i vâdâă de treâbâă . Dupâă cââ tvâ timp s-â sculât sţ i privind pe fereâstrâă sţ i-â potrivit ceâsul cu cel din turnul Pâlâtului Comunâl. Erâ orâ 15 fix. Sţ i-â îâncuiât registrele îântr-un dulâp de fier mârcâ Sfinx sţ i â iesţ it pe coridor. A strigât pe un ânume Îonitţâă. Un âgent îân civil câre pâă zeâ iesţ ireâ din coridor spre scâă ri â râă spuns. M-âm âpropiât de usţ âă. Pe un ton poruncitor, fâă râă pic de secret, i-â spus: - Vezi câă âi îân fiecâre birou cââ te un ârestât! Opt îân totâl! Pâtru pe dreâptâ,

52

pâtru pe stââ ngâ. Dupâă plecâreâ meâ, râă mââ i singur pââ nâă mââ ine dimineâtţâ. Dâcâă âi sţ i tu vreo treâbâă , îâl âvertizezi pe cel de lâ usţ â de jos. Sâă nu-tţi scâpe sâu sâă evâdeze vreunul câă intri îân locul lui! Ai îântţeles? - Dâ, sâă trâă itţi, domnule comisâr sţ ef! - Dâcâă vreunul âre nevoie de toâletâă , îâl îânsotţesţ ti. Sţ i-â luât pâă lâă riâ sţ i geântâ sţ i â plecât. Erâm curios câ sâă sţ tiu cine mâi este ârestât dintre FDC-isţ ti. M-âm gââ ndit sâă -i ânuntţ pe ceilâltţi câă sunt ârestât. Bâă tââ nd îân usţ âă, l-âm rugât pe âgentul de pe coridor sâă mâă îânsotţeâscâă lâ toâletâă ; vorbeâm cu el târe, câ sâă fiu âuzit de cei din birouri. - Domnule comisâr, e voie sâă vinâă cinevâ de lâ Sţ coâlâ Normâlâă sâă îâmi âducâă cevâ lenjerie? - Deocâmdâtâă nu, poâte dupâă ce se sfââ rsţ esţ te ânchetâ. - Suntetţi de mult îân serviciu?, l-âm îântrebât lâ îântoârcere. - Nu, â continuât cu un âer de nâivitâte; m-âm ângâjât sţ i eu lâ „âă sţ tiâ“ câ sâă scâp de front. Nu erâ îâncâă speciâlizât îân treburi de politţie; erâ „boboc“, dâr âveâ sţ i o dozâă de lâsţ itâte sţ i viclenie îân el. Am prelungit discutţiile sţ i âm âflât câă ceilâltţi ârestâtţi erâu sţ efii Frâă tţiilor din fiecâre sţ coâlâă din Buzâă u, iâr unul de lâ Mizil. Usţ ile mâri, cu geâmuri mâte, proiectâu prin ele umbrele celor ârestâtţi. Mi-â spus, cerââ ndu-mi sâă fiu discret, câă mâi erâu ârestâte sţ i douâă fete: unâ de lâ Sţ coâlâ Normâlâă sţ i âltâ de lâ Liceul Doctor Angelescu, dâr erâu pe un âlt coridor. Ceilâltţi âu procedât câ sţ i mine, cerââ nd sâă fie scosţ i lâ toâletâă sţ i discutââ nd cu voce târe. Pââ nâă spre miezul noptţii ne-âm identificât reciproc. De lâ Liceul Îndustriâl, unde âbsolvise Pâvel, erâ ârestât Constântinescu Îon. Ne-â dât sâă îântţelegem câă Pâvel e sţ ântâjât de politţie pentru â fi folosit îân ânchetâă îâmpotrivâ noâstrâă . Tot de lâ Liceul Îndustriâl erâ ârestât Vââ rlân Moise, din Plesţ coi. De lâ Liceul Comerciâl erâ ârestât Vlâă geâ Dumitru. De lâ Seminâr, Pintilie, un câmârâd foârte linisţ tit sţ i modest; cââ ntâ toâtâă noâpteâ imnul „Iubitevoi, Doamne“, cu un glâs sţ i o duiosţ ie câre ne impresionâ pe totţi, dââ ndu-ne curâj. De lâ Sţ coâlâ de ucenici CFR un bâă iât (âl câă rui nume nu-l mâi retţin) câă ruiâ, â douâ zi, venind cinevâ de lâ sţ coâlâă , i-âu dât drumul. De lâ Liceul din Mizil erâ ârestât Breslâsţ u, iâr de lâ Liceul Hâsţ deu, Diâconescu Steliân, viitorul poet Îon Cârâion. Dupâă un somn nelinisţ tit de vreo douâă ore, ne-â trezit brigâdâ speciâlâă de ânchetâă de lâ Bucuresţ ti, îân frunte cu Oproiu sţ i Cureleâ, âjutâtţi de subâlternul locâl Cââ rciog, nume predestinât â inspirâ spâimâă sţ i teroâre. A intrât îân câmerâă , sţ i fâă râă sâă mâă îântrebe nimic, m-â lovit peste fâtţâă, scrââ sţ nind din mâă sele sţ i îânjurââ ndumâă . Am tâă cut sţ i m-âm uitât fix lâ el. Lâ fel â procedât sţ i cu ceilâltţi. Erâ o metodâă psihologicâă , de îânfricosţ âre, câ sâă recunosţ ti toâte âcuzâtţiile; sfidâreâ suferintţei îânsâă îâi dezârmâ pe ânchetâtori. Am dedus din îântrebâă ri câă sunt victimâ unei confuzii voite sâu îântââ mplâă toâre. - Ce-âtţi fâă cut pe Penteleu?, â îântrebât ironic Cââ rciog îân fâtţâ lui Cureleâ. - N-âm fost pe Penteleu niciodâtâă . - Cum n-âi fost, mâă i dobitocule? De ce îâncerci sâă negi? Avem toâte

53

declârâtţiile lui Pâvel, sţ eful vostru. Nu esţ ti tu sţ eful Frâă tţiei de lâ Sţ coâlâ Normâlâă ? N-âi fost tu cu Îâmândi, cu Breslâsţ u, cu Vlâă geâ sţ i cu totţi ceilâltţi? A îânsţ irât îâncâă vreo zece nume. Numele lui Mârin Nâidim nu l-â pomenit. Sâu Pâvel nu-i retţinuse numele sţ i spusese numâi functţiâ celui de lâ Sţ coâlâ Normâlâă , sâu ânchetâtorul nu lâă sâ totul descoperit pentru mine, vizââ nd cevâ. Gââ ndind câă ârestâreâ lui Mârin, câ militâr, l-âr fi putut duce îân fâtţâ plutonului de executţie, mi-âm âsumât riscul de â mâă substitui lui 12. Dupâă oârecâre ezitâă ri, pentru â pâă reâ verosimil râă spunsul, âm zis: - Dâ, âm fost pe Penteleu! - Ei vezi, â zis Cââ rciog sâtisfâă cut. Credeâi câă nu sţ tim toâtâă âctivitâteâ tâ? Îâ spune, cââ tţi âtţi fost cu totţii? ÎÎntrebâreâ dificilâă mâă puneâ îân îâncurcâă turâă . Dâr odâtâă plecât pe pântâ minciunilor, câă utâm solutţiâ câre sâă -l scoâtâă pe Mârin din âtentţiâ ânchetei. - Nu-mi âmintesc, erâu foârte multţi. ÎÎn âfârâă de cei pe câre mi i-âtţi spus, nu-mi pot âminti numele lor. - Nu-tţi âduci âminte nici un âlt nume? - Afârâă de sţ ef sţ i vreo cââ tţivâ âmintitţi sţ i de dumneâvoâstrâă nu-mi âduc âminte de nici unul. Fiind câm bolnâv, âm stât mâi mult lâ corturi, âm pregâă tit mââ ncâreâ. - Scrie, sţ i îâmi îântinse o coâlâă sţ i un stilou, âpoi îâncepu â frunzâă ri un dosâr. Recunosţ teâm câă âm fost pe Penteleu, câă mi s-âu gâă sit âscunse îân copertâ dublâă â unei câă rtţi o pozâă cu chipul Câă pitânului, âltâ cu Motţâ sţ i Mârin sţ i un medâlion Mâjâdâhondâ. Probele erâu suficiente pentru â fi condâmnât. Dâr ânchetâ voiâ sâă âdâuge âctivitâteâ continuâă sţ i ilegâlâă , cu sţ edintţe, cotizâtţii, strââ ngere de âjutoâre pentru cei îânchisţ i sţ i fâmiliile lor, colportâj de mâteriâl, difuzâre de brosţ uri. Pâă strââ ndu-mi âfirmâtţiâ câă âm dizolvât unitâteâ FDC dupâă „rebeliune“, âm suportât mâltrâtâă ri sţ i injurii, pentru câă nu-i deconspirâm pe âltţii. Dupâă cââ tevâ zile mi-âu pus îân fâtţâă listâ cu numele cââ torvâ: Râă fân, Îâmândi, Voicescu, Mocânu. Le-âm spus câă âcesţ tiâ fuseserâă numâi simpâtizântţi, dâr nu âctivâserâă niciodâtâă efectiv. ÎÎn 17-18 noiembrie, pe lâ miezul noptţii, motţâăiâm pe scâun; se deschise usţ â sţ i fu îâmbrââ ncit cu putere Mârin Nâidim. Dupâă ce usţ â s-â îânchis m-âm repezit sţ i lâm îâmbrâă tţisţ ât: - Te-âu luât din regiment? De unde vii? Vâă d câă esţ ti îân civil. - N-âm depus îâncâă jurâă mââ ntul sţ i mi-âu dât hâinele civile. - Mârine, cred câă nu vei stâ mult cu mine! A gresţ it âgentul cââ nd te-â bâă gât âici. Pâvel este omul de câre se folosesţ te politţiâ; eu âm luât âsuprâ meâ âctivitâteâ tâ din vârâă , excursiâ pe Penteleu. Mi-erâ fricâă sâă nu te condâmne lâ moârte, fiind militâr. - Cum, â zis el tulburât, tu sâă suferi îân locul meu? - Mâă i Mârine, pe mine sţ i âsţ â mâă condâmnâă pentru câă âu gâă sit lâ mine pozâ Câă pitânului, â lui Motţâ sţ i Mârin, un medâlion Mâjâdâhondâ sţ i sunt considerât sţ i 12

«Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi.» (Ioan15,13)

54

sţ eful unitâă tţii FDC. Tu sâă nu recunosţ ti chestiuneâ cu Penteleul. - Pâă i, mie lâ ârestâre, tocmâi âstâ mi-âu spus: „Sţ tim noi toâtâă âctivitâteâ tâ sţ i ceâ de pe Penteleu“. Am tâă cut âmââ ndoi. Câă zusem îân cursâă . Puteâu sâă demonstreze continuitâteâ âctivitâă tţii prin succesiuneâ sţ efilor. Am mâi discutât cu privire lâ luâreâ îântregii âctivitâă tţi numâi âsuprâ noâstrâă , câ sţ i cum âctivitâteâ sţ i existentţâ Frâă tţiei s-âr fi limitât numâi lâ noi doi, din câre câuzâă s-â sţ i dizolvât. Ce nâivi erâm! Dimineâtţâ, cââ nd â venit Cââ rciog sţ i ne-â gâă sit îân âcelâsţ i birou, â chemât âgentul, l-â musţ truluit sţ i s-â îântors rââ njind: - Atţi ârânjât, nu-i âsţ â, râă spunsurile! Trâă iâm, fâă râă experientţâ ârestâă rilor, nâivi, incâpâbili îân curâă tţiâ vââ rstei, sâă sesizâă m metodele perfide âle âdversârului, credeâm mâi degrâbâă îântr-o gresţ eâlâă â âgentului de politţie decââ t câă âcestâ erâ un ârânjâment de ânchetâă . Pe Mârin lâu bâă gât îân âlt birou. Spre sfââ rsţ itul lui noiembrie m-âu mâi interogât de vreo douâă ori, cerââ ndumi sâă precizez dâcâă ceeâ ce recunoscusem pââ nâă âtunci erâ âdevâă rât. Cââ rciog îâsţi dâă duse seâmâ de ceeâ ce fâă cusem, pentru â-l sâlvâ pe Mârin. - Treâbâ tâ, poâte primeâi o condâmnâre mâi micâă dâcâă nu-tţi luâi sţ i âltâă râă spundere. Credeâi câă -l sâlvezi pe Mârin Nâidim? Acum vetţi fi „doi âmorezi îântro pereche de cizme“, sţ tii proverbul, nu? Îroniâ ni se potriveâ. Dâr el nu pricepeâ vâloâreâ âcestui âct de drâgoste dintre noi: „Sâă -tţi pui viâtţâ pentru frâtele tâă u“. Anchetâ fiind terminâtâă , ni s-â dât voie sâă cumpâă râă m âlimente (pââ ine, brââ nzâă , sâlâm) prin âgentul de politţie de pe coridor. Pââ nâă âcum ne dâă duserâă mââ ncâre odâtâă pe zi, noâpteâ, dupâă bâă tâă i: âpâă de bâă ut sţ i resturi de lâ Restâurântul Berbec, filiâlâ celui din Ploiesţ ti. - Vâă servim speciâlitâă tţi de lâ Berbec sţ i voi tot îâncâă pâă tţâânâtţi suntetţi, ziceâu îân bâtjocurâă . ÎÎntr-o zi, îânâinte de orâ 12, âgentul âpâă ru îânsotţit de un coleg de clâsâă lâ câre tţineâm foârte mult, Comâă nescu Îon, fiu de îânvâă tţâător dintr-o comunâă de lââ ngâă Buzâă u; îâmi âduceâ de lâ internât un sufertâsţ cu mââ ncâre câldâă , fructe sţ i cââ tţivâ bâni. - Am îâncercât de mâi multe ori sâă âjung lâ tine, dâr mi s-â spus câă nu s-â sfââ rsţ it ânchetâ. Aveâ lâcrimi îân ochi sţ i glâsul îâi tremurâ. L-âm îâmbrâă tţisţ ât sţ i âmââ ndoi âm plââ ns. Nu puteâm vorbi de emotţie. - Sâă sţ tii, â continuât, câă totţi colegii îâtţi doresc sâă nâă tâte. Fii târe sţ i sâă nu disperi. Noi ne rugâă m pentru tine. - Sâă sţ tii câă e sţ i Mârin âici, âm âpucât sâă -i spun. - Gâtâ, â zis âgentul, nu mâi lungitţi vorbâ, sâă nu te îânhâtţe sţ i pe tine! Comâă nescu â plecât cu ochii îân lâcrimi. L-âm pierdut din vedere îânâinte de â âjunge lâ câpâă tul coridorului, orbit de lâcrimile drâgostei. ÎÎn ultimâ sâă ptâă mââ nâă â lui noiembrie, ni s-â dât voie sâă stâă m de vorbâă îântre noi, doi-trei, îân âcelâsţ i birou, dâr sâă nu fâcem gâă lâă gie. Despre fetele ârestâte n-âm

55

putut âflâ nimic. Am constâtât câă Pâvel nu erâ nicâă ieri. Îon Cârâion (Diâconescu) erâ bine dispus sţ i mi-â îâncredintţât un „secret“: - Am „sus“ pe cinevâ sţ i mie or sâă -mi deâ drumul. Nu voi âpâă reâ îân proces. N-âm zis nimic. ÎÎmi pâă reâ bine câă totusţ i unul dintre noi vâ scâă pâ de suferintţâ temnitţei, desţ i nu purtâ semnele sufletesţ ti sâu trupesţ ti âle celui trecut prin supliciile ânchetei. A douâ zi, nici nu l-âm mâi vâă zut. ÎÎn schimb â venit o domnisţ oârâă psiholog, sâă ne îântocmeâscâă fisţ âă psihologicâă pentru dosâr. Cred câă erâ studentâă lâ filozofie sţ i, din cââ te âm îântţeles dupâă discutţiâ cu eâ, fiicâ sâu nepoâtâ unui comisâr, ângâjâtâă lâ Serviciul de Sigurântţâă pentru â cââ sţ tigâ cevâ bâni. Dupâă o discutţie bânâlâă de douâă ore, despre sţ coâlâă , câă rtţi citite, pâă reri despre viâtţâă îân generâl, viâtţâă de internât, distrâctţii, pâsiuni, vâcântţâă sţ i âlte nimicuri, miâ spus: - Te surprinde câă âm âbordât tot felul de probleme? Poâte te-âm plictisit, dâr trebuie sâă fâc o cârâcterizâre psihologicâă â fiecâă ruiâ dintre dumneâvoâstrâă . Sţ i timpul e preâ scurt. - Despre mine ce ânume o sâă scrietţi? Ce cârâcteristici psihologice âtţi surprins lâ mine? - Poâte gresţ esc, s-â fândosit eâ, nu mi s-â pâă rut câă prezintţi cevâ deosebit fâtţâă de mediâ comunâă . Dâcâă vâ fi timp, âsţ vreâ sâă mâi stâă m putţin de vorbâă . - Pe dumneâtâ te cunosţ ti? ÎÎntrebâreâ â surprins-o nepregâă titâă . Aveâm oârecâre experientţâă din timpul prâcticii pedâgogice, cââ nd copiii (elevi de lâ sţ coâlâ primârâă de âplicâtţie), pusţ i îân situâtţii neprevâă zute, dâu cele mâi âutentice râă spunsuri sâu iâu âtitudini identice cu expresiâ stâă rii lor sufletesţ ti. - E foârte greu, domnisţ oârâă , sâă potţi fâce cârâcterizâreâ psihologicâă â cuivâ numâi îân urmâ unei discutţii, fâă râă sâă cunosţ ti îântregul spectru de mânifestâă ri îân situâtţii normâle sţ i âpoi exceptţionâle. - Sţ tii câă mâă simt putţin stââ njenitâă , dupâă cele ce mi-âi spus? Domnisţ oârâ psiholog â plecât. Ce o fi scris îân fisţ â meâ, nu sţ tiu. ÎÎn seârâ âceeâ, neputââ nd dormi, mi-âm âdus âminte de discutţiâ cu eâ. Câ un bumerâng, sâ îântors îântrebâreâ: - Dâr pe tine, Virgile, te cunosţ ti? Am râă mâs stââ njenit câ sţ i eâ. Sţ i âm âdormit cu gââ ndul câă temnitţâ îâmi vâ dâ prilejul sâă mâă îântââ lnesc cu mine, cel pe câre trebuiâ sâă -l cunosc cu âdevâă rât. CAPITOLUL VII Închisoarea Ploieşti. Procesul. Lâ 1 decembrie 1942, âm fost expediâtţi lâ Ploiesţ ti cu o cârosâtâă pâă zitâă de comisâri. Am âjuns âproâpe îânghetţâtţi. Curentul provocât de îângustimeâ gângului de lâ intrâre ne-â trânsformât îân mumii vinete. Unul dintre comisâri â îântââ rziât mult cu teâncul de dosâre dupâă usţ â deâsuprâ câă reiâ scriâ: Director. Dupâă ce-â

56

iesţ it. âm fost luâtţi îân primire de pâtru gârdieni condusţ i de cel câă ruiâ ceilâltţi i se âdresâu cu: „Sâă trâă itţi dom' Prim!“ Aveâ functţiâ de sţ ef âl Corpului de gârdâă sţ i erâ totodâtâă un fel de subdirector. El ne-â introdus îân biroul directorului; storurile erâu trâse pe jumâă tâte sţ i luminâ erâ îânsţ elâă toâre. Am dât bunâă ziuâ. N-â râă spuns nimeni. Primul â âprins luminâ electricâă . ÎÎn spâtele biroului mâsiv, îânfundât îân fotoliu, erâ directorul îânchisorii: un câp mâre, hidos, cu ochi bulbucâtţi de bâzedoviân13, pe un trup scurt sţ i gros, câ de pitic, âvââ nd pe piept, âsţ ezâte ostentâtiv, âproâpe de umâă r, douâă decorâtţii lucioâse, cu pânglici lungi, tricolore. Pâă reâ câă se pregâă tesţ te o reprezentâtţie de bââ lci. Deodâtâă tţipâă cu glâs pitţigâă iât: - Primuleee! AĂ sţ tiâ mâă îânjurâă !... Stupefiâtţi, pââ nâă sâă ne dezmeticim, îâncâsâsem de lâ Prim doi, trei pumni îân fâtţâă, pe unii busţ indu-i sââ ngele. Cu lovituri de cizmâă peste fluierele picioârelor Primul â comândât: - Dreptţi! Aliniereâ! ÎÎmbrââ ncindu-ne sţ i lovindu-ne ne-â âsţ ezât îân linie îân fâtţâ biroului. Sţ edeâm îâncremenitţi. Directorul s-â ridicât din scâun, sprijinindu-se îântr-un bâston. Erâ sţ chiop sţ i âveâ protezâă lâ picioâre. Îâr â tţipât: - Primuleee! AĂ sţ tiâ iâr mâă îânjurâă !... Pumnii primului ne mutâu fâă lcile din loc sţ i directorul ne loveâ cu bâstonul unde nimereâ. - Nu sţ titţi sâă sâlutâtţi tââ lhârilor?, â râă cnit primul. - Am sâlutât cââ nd âm intrât, âm râă spuns noi. - Cum âtţi zis? - Bunâă ziuâ! - Primuleee! AĂ sţ tiâ iâr mâă îânjurâă , â tţipât â treiâ oârâă directorul. - Bâă , â zis primul, âici se strigâă cââ t potţi de târe: Sâă trâă itţi! Tâă ceâm, sţ tergââ ndu-ne fetţele îânsââ ngerâte sţ i pipâă indu-ne cucuiele. - Zicetţi mâă : sâă trâă itţi! - Sâă trâă itţi, âm zis, putţin convinsţ i câă âsemeneâ ticâă losţ i vor fi nemuritori. - ÎÎncâă o dâtâă , mâi târe, se râă sti Primul. Am zis mâi târe, îânecââ ndu-ne nâă duful. - ÎÎncâă o dâtâă sţ i mâi târe! Câ sţ i cum ne-âm fi îântţeles âm strigât târe, îân bâtjocurâă , lungind fiecâre cuvââ nt: - Sâă âă âă ...trâă iitţiiii! Primul sţ i directorul s-âu uitât unul lâ âltul, îântţelegââ nd bâtjocurâ. ÎÎmbrââ ncindu-ne, Primul ne-â scos pe gângul îânghetţât. Ceilâltţi pâtru gârdieni neâu comândât: „Culcât!“. Ne-âm trââ ntit pe burtâă âsţ teptââ nd âlt supliciu. Un detţinut de drept comun, îâmbrâă cât cu un hâlât câre odâtâă fusese âlb, stââ nd câă lâre pe spinâreâ fiecâă ruiâ, mâi mult ne-â jumulit, cu o mâsţ inâă de tuns sţ tirbâă . Primul i-o smulgeâ din mââ nâă din cââ nd îân cââ nd sţ i, dupâă ce o trââ nteâ de ciment, i-o dâă deâ îânâpoi: 13

Care prezintă caracteristicile bolii lui Basedow, aici, ochi proeminenţi. (n. ed.)

57

- Îâ vezi mâă , câă âcum merge bine! Apoi ne-â lâă sât îân grijâ celor pâtru sţ i s-â dus sâă primeâscâă dispozitţii speciâle pentru noi. Pusţ câă riâ din Ploiesţ ti, câ sţ i celelâlte pusţ câă rii din tţârâă , erâ ârhiplinâă cu ârestâtţi; multţi erâu legionâri. Cei judecâtţi dejâ âsţ teptâu trimitereâ spre „penitenciârele principâle“ pentru executâreâ pedepselor: Aiud, Pitesţ ti, Doftânâ, Crâiovâ, Gâlâtţi, Suceâvâ. Altţii erâu âdusţ i pentru â fi judecâtţi (cum erâ sţ i câzul nostru). Grosul îâl formâu detţinutţii de drept comun. Pentru â nu merge pe front, sâă vââ rsţ eâu furturi sâu âlte infrâctţiuni câre le âsigurâu cââ te cinci-sţ âse luni sâu un ân-doi de detentţie sâlutârâă . Erâu deferitţi justitţiei multţi soldâtţi, sub îânvinuireâ dezertâă rii. Pentru o îântââ rziere de douâă -trei ore lâ prezentâreâ îân regiment primeâu 25 de âni muncâă silnicâă sâu chiâr condâmnâre lâ moârte. ÎÎn sectţiâ de dormitoâre mâri, lâ comun, nu mâi erâ loc. Am fost bâă gâtţi îântro câmerâă de cinci pe cinci metri, fostul depozit de pâă r de porc folosit lâ âtelierele de perii. Nu se mâi confectţionâu perii, dâr bâlotţii de pâă r de porc umpleâu câmerâ pââ nâă lâ plâfon. Aici urmâ sâă stâă m îân stâre de preventţie, pââ nâă lâ fixâreâ dâtei pentru judecâreâ procesului. Ni s-â âdus câ hââ rdâă u un ciubâă r pentru âpâă sţ i o cânâă de tâblâă . Apoi tinetâ, vâsul pentru necesitâă tţi; fâă ceâm cunosţ tintţâă pentru primâ dâtâă cu âcest obiect, indispensâbil îân conditţiâ de detentţie. Dupâă o perchezitţie âmâă nuntţitâă , îân câre ni s-âu rupt mââ necile lâ hâine sţ i mântâle, ni s-âu sfââ sţ iât pântâlonii sţ i gulerele câă mâă sţ ilor, pipâă indu-ni-se toâte cusâă turile, sţ i ni s-âu luât sţ ireturile, Primul â rââ njit sâtisfâă cut sţ i ne-â indicât locul de dormit, pe bâlotţi, „pe sofâle, câ boierii“. Usţ â s-â îânchis sţ i îân câmerâă s-â fâă cut âproâpe îântuneric, câă ci fereâstrâ, desţ i mâre, erâ blocâtâă de bâlotţi. Bââ jbââ ind prin semiobscuritâte sţ i dâă rââ mââ nd o pârte din bâlotţi, âm creât cââ tevâ prispe îân terâse; pe ele ne-âm urcât sâă ne odihnim. Se îânserâse de-â bineleâ cââ nd ne-â sosit mâsâ. - Voi nu erâtţi îân portţie pe ziuâ de âzi, ne-â zis sţ eful sectţiei, câre îânsotţeâ pe detţinutul de drept comun ce distribuiâ mâsâ, dâr â mâi râă mâs mââ ncâre! (Vâ âveâ Dumnezeu îân vedere âceste gesturi, lâ judecâtâ fiecâă ruiâ?) Mââ ncâreâ, o zeâmâă lungâă de ârpâcâsţ âmestecât cu frunze de vârzâă , mirosind â ciubâă r putred, nespâă lât, n-âm putut s-o mââ ncâă m. Ni s-â dât un bec, vopsit âlbâstru (pentru câmuflâj); cââ nd sâă -l montâă m îân fâsungul din plâfon, â âvut loc un scurt-circuit. Luminile din penitenciâr s-âu stins. Primul â venit sţ i ne-â îânjurât, âpoi â plecât dupâă electriciân. Vedeâm prin fereâstrâ îân pârte deblocâtâă cum se âprind luminile îân diferite puncte âle îânchisorii. Lâ noi n-â mâi venit nimeni pââ nâă lâ ziuâă . ÎÎncercââ nd sâă ne îântindem pe „sofâle“, dupâă cââ tvâ timp âm simtţit îântţepâă turi îân piele sţ i usturime; scâă rpinââ ndu-ne, prindeâm sub degetele noâstre nisţ te cocoloâsţ e mici sţ i moi, vii. Am îânceput sâă ne îântrebâă m: - Mâă i frâte, tu potţi sâă dormi? - Nu pot, mâă i frâte! - Ce-or fi zgrâă buntţele mititele de pe piept? - Mâă i, n-or fi pâă duchi?, observâă unul.

58

- Pâă duchi?, âm intonât mirâtţi âproâpe totţi. - Dâ, mâă i, de porc îâncâă , completâă âltul. - Sâă sţ titţi câă pâă rul e plin cu pâă duchi de porc, ne-âm dât totţi cu pâă rereâ. - Ce fâcem?, îântrebâă unul, âlârmât câ sţ i cum âm fi fost îân Româ iâr Hânibâl –ante portas. Ne-âm zbâă tut pââ nâă lâ ziuâă , îângrozitţi de gââ ndul câă vom fi mââ ncâtţi de vii de pâă duchi. Dimineâtţâ, lâ „deschidere“, odâtâă cu sunâreâ clopotului, â venit Primul, îânsotţit de un gârdiân câre deschideâ lâcâă tele sţ i trâă geâ zâă voârele, comândââ nd: „Dreptţi!“. Nu cunosţ teâm regulile interioâre de pusţ câă rie. N-âm luât pozitţiâ de dreptţi, câă ci, cocotţâtţi pe bâlotţii de pâă r, âjungeâm lâ plâfon iâr îân fâtţâ usţ ii lââ ngâă ciubâă rul cu âpâă sţ i tinetâă âbiâ îâncâă peâu doi-trei. Ne-âu privit chiorââ sţ sţ i gârdiânul ne-â îânvâă tţât sâă dâă m râportul: - Sâă trâă itţi domnule Prim, câmerâ X cu âtââ tţiâ detţinutţi sâu ârestâtţi preventiv, gâtâ pentru progrâm! Atţi îântţeles? Unul din voi vâ fi sţ eful câmerei. ÎÎl âlegetţi. El râă spunde de curâă tţenie, de linisţ te sţ i râporteâzâă dâcâă cinevâ e bolnâv, de rââ ie mâi âles, sâu dâcâă â murit cinevâ. Ceilâltţi nu vorbesc. Atţi îântţeles, bâă ? - Domnule Prim, âm zis, îâmi dâtţi voie sâă râportez? - Tu esţ ti sţ eful? - N-âm hotâă rââ t îâncâă , dâr pââ nâă hotâă rââ m ne vor mââ ncâ pâă duchii de porc, dâcâă nu dâtţi dispozitţie sâă fie scosţ i bâlotţii din câmerâă . Uitâtţi-vâă ce e pe noi! Sţ i de sub câă mâsţ âă âm scos cââ tţivâ pâă duchi, mâri câ bobul de orz. Primul s-â trâs îânâpoi un pâs. - Sâă vinâă sânitârul lâ mine imediât, i-â ordonât gârdiânului. Veni sânitârul, un gârdiân lung, buzât sţ i chel, sâlutââ nd cu chipiul îân mââ nâă , plecât îânâinte câ sţ i cum un jug îâi stâă teâ permânent pe grumâji, îântr-un hâlât peticit pe lâ coâte sţ i cu un buzunâr mâre îân fâtţâă, cusut strââ mb. - Aduci douâă zeci de detţinutţi din „sectţie“ sţ i câri cu ei bâlotţii de pâă r îân beciul âtelierului de perii. Le dâi lâ âă sţ tiâ (ârâă tââ nd spre noi) cinci kilogrâme de gâz, douâă gâă letţi cu vâr sţ i douâă bidinele, douâă mâă turi sţ i cââ rpe de spâă lât pe jos sţ i-i lâsţ i sâă iâ âpâă din curte. Pââ nâă lâ orâ 12 sâă fie lunâă âici. Ai îântţeles? Apoi ni se âdresâă nouâă , linisţ titor: - Bâă , sâă sţ titţi câă de pâă duchi nu scâpi îân pusţ câă rie. Sţ i noi mâi ducem cââ te unul âcâsâă . Dâ' n-o sâă mâi âvetţi âsţ â multţi! Sâă vâă pâă duchiâtţi sţ i voi mâi des. De douâă -trei ori pe zi, câă âltâă treâbâă nu âvetţi! - Bine, sâă trâă itţi, âm zis noi, bucurosţ i de sfâturile sţ i mâă surile igienice competente âle Primului. - Bâă , âcum ducetţi tinetâ lâ cânâl sţ i hââ rdâă ul lâ âpâă . Aceste noi cunosţ tintţe sţ i deprinderi âveâu sâă constituie coordonâtele noâstre comportâmentâle pe durâte lungi de viâtţâă. Detţinutţii de drept comun âu câă rât bâlotţii îânjurââ nd totţi porcii printre dintţi sţ i pe cei câre-i puseserâă lâ âceâstâă muncâă . Apoi âm spâă lât, âm vâă ruit, sţ i âm sţ ters cu gâz dusţ umelele, usţ ile sţ i ferestrele. Am primit pâă turi vechi, roâse sţ i îâmputţite, âpoi ne-âm despâă duchiât, conform indicâtţiei primului, tot restul zilei, câă ci

59

pâă duchii depuseserâă âtââ teâ ouâă , îâncââ t toâte cusâă turile interioâre âle hâinelor noâstre luceâu. Noâpteâ ne-âm putut totusţ i odihni. Dimineâtţâ ne-âm âliniât sţ i âm dât râportul, conform instructţiunilor. Apoi ni s-â servit terciul. Sfâă tuindu-ne îântre noi, âm hotâă rââ t sâă fixâă m un progrâm de rugâă ciuni, pââ nâă îân ziuâ procesului. Cââ nd erâm pe punctul de â îângenunchiâ, â intrât Primul sţ i un gârdiân cu tâbloul regelui Mihâi sţ i cu cel âl lui Antonescu. Gârdiânul, suit pe câpâcul tinetei, â âtââ rnât pe peretele dinspre râă sâă rit tâbloul lui Antonescu. Pe peretele opus, l-â âsţ ezât pe âcelâ âl regelui sţ i âu iesţ it. Vrââ nd sâă îângenunchem, îân loc sâă âvem îân fâtţâă o icoânâă , âveâm chipul unui idol. Ne-âm suit pe tinetâă , âm smuls cuiul sţ i, cu un bocânc âm bâă tut portretul lui Antonescu sub âcelâ âl regelui. *** Nu erâm deloc îângrijorâtţi cu privire lâ proces. Ne îâmpâă câm cu gââ ndul câă vom fi condâmnâtţi sţ i câă vom câă lcâ pe urmele îânâintâsţ ilor luptei legionâre. Probleme âveâ doâr Vââ rlân Moise. ÎÎi râă mâă seserâă âcâsâă , lâ Plesţ coi, o mâmâă vâă duvâă sţ i pâtru surioâre îâncâă preâ mici pentru â puteâ fâce fâtţâă greutâă tţilor vietţii. Râă mââ neâ îân rugâă ciune cu câpul lâ pâă mââ nt, plââ ngââ nd îânfundât; lâ miezul noptţii îâl gâă seâm îân rugâă ciune sţ i-l lâă sât tot îân rugâă ciune. Numâi douâă -trei zile progrâmul nostru s-â desfâă sţ urât conform plânului. Au fost bâă gâtţi cu noi 20-30 de dezertori, de fâpt hotţi deghizâtţi îân hâine militâre pentru â îânsţ elâ vigilentţâ politţiei. Totţi tineri, îântre 20-30 de âni. Aveâu cele mâi interesânte mutre, un pictor portretist âr fi fâă cut o reusţ itâă expozitţie â expresiilor sufletesţ ti negâtive. Sţ efului, mâi îân vââ rstâă decââ t totţi (poâte peste 40 de âni), un fel de tţigân unguresc, ceilâltţi i se âdresâu cu âpelâtivul de neâ Brââ nzâă . Dupâă ce usţ â s-â îânchis, neâ Brââ nzâă fâă cââ nd semn â lor lui, se retrâse spre perete sţ i ni se âdresâă reverentţios: - Dumnghiâvoâstrâă ... pentru ce... ârestâtţi? - Suntem legionâri. - Aââ..., â exclâmât dââ nd din câp â îântţelegere. Apoi âdresââ ndu-se „ostâsţ ilor“ îântr-un jârgon din câre nu âm îântţeles nimic, s-âu âsţ ezât linisţ titţi pe dusţ umele sţ i îân cââ tevâ minute âu âdormit busţ teân, chircindu-se unul îân âltul de frig. Lâ trââ ntiturile usţ ii, cuiul de câre âtââ rnâ portretul lui Antonescu â iesţ it. ÎÎn câă dere, tâbloul â râă sturnât cânâ cu âpâă sţ i pozâ s-â udât, âsţ â câă âm pus tâbloul lâ soâre. A venit directorul îânchisorii - se numeâ Îonescu - îân inspectţie. Se sprijineâ îân bâstonul gros; erâ îânsotţit de Prim sţ i de un âlâi de gârdieni. Gârdiânul de pâzâă â comândât: - Dreptţi! - Sâă âă âă ... trâă âă âă itţi! âm strigât cââ t âm putut de târe. - Ce-i cu tâbloul domnului generâl âcolo? - A câă zut din cui, din câuzâ vibrâtţiei peretelui lâ deschidereâ usţ ii sţ i,

60

udââ ndu-se, l-âm pus sâă se usuce. - Primuleee! AĂ sţ tiâ iâr mâă îânjurâă , â strigât directorul câ un disperât cu glâsul lui strident sţ i pitţigâă iât, dâr Primul nu-sţ i dâă deâ seâmâ cum trebuie sâă reâctţioneze. - Tu nu vezi câă âă sţ tiâ s-âu pisţ ât pe tâbloul domnului generâl Antonescu? Ce mâi âsţ teptţi? Am îânlemnit îân fâtţâ âcestei âcuzâtţii. Gârdienii âu tâă bâă rââ t pe noi sţ i ne-âu bâă tut cu pumnii, cu cizmele, cu crâvâsţ ele, iâr directorul dâă deâ lâ îântââ mplâre cu bâstonul, fâă cââ ndu-ne cucuie, schilodindu-ne sţ i umplââ ndu-ne de sââ nge. Dupâă ce sâu „râă corit“, obositţi, âu plecât îânjurââ nd. Ne-âm ridicât unii pe âltţii de pe jos, ne-âm spâă lât sţ i ne-âm pus comprese cu bâtiste, cu poâle rupte din câă mâă sţ i, sţ i ne-âm rugât lâ Dumnezeu: „Doamne nu le ţine în seamă păcatul acesta“. Erâ 4 decembrie. ÎÎmplineâm 20 de âni, îân îânchisoâre, primind botezul sââ ngelui. Timp de 20 de âni, âveâ sâă -mi creâscâă din pâă mââ ntul suferintţei trupesţ ti cââ te „o creângâă de âur“, pentru câ rodul ei sâă râă mââ nâă îân vesţ nicie îân mââ nâ lui Dumnezeu, pentru neâmul meu romââ nesc, câă ruiâ trebuie sâă -i multţumesc câă m-â îânvrednicit sâă sufâă r pentru el. Prima înfăţişare în instanţă A douâ zi âm fost pusţ i îân lântţuri, legâtţi cââ te doi: eu cu Mârin Nâidim, Vlâă geâ cu Vââ rlân, Breslâsţ u cu Constântinescu, iâr seminâristul Pintilie singur îân lântţ . Pe el, Dumnezeu îâl iubeâ mâi mult, pregâă tindu-l pentru preotţie. Nouâă , celorlâltţi, lântţul ne rodeâ doâr un picior, lui – pe âmââ ndouâă . Fâă ceâm cunosţ tintţâă cu âceâstâă „bijuterie“ sţ i cu recunosţ tintţâ oficiâlâă pentru merite câre nu se vâă d cu ochii lumii âcestui veâc. Lâ Curteâ Mârtţiâlâă ne-âu dus îân convoi; vreo sutâă de detţinutţi sţ i multţi militâri. Zâă pâdâ se îânmuiâse. Soârele ne dezmortţeâ oâsele lovite. Grupul nostru, singurul îân lântţuri, îâncheiâ coloânâ. Ochi curiosţ i ne îânsotţeâu de pe trotuâr. Ostâsţ ii sţ i gârdienii din escortâă , lâ un pâs unul de âltul, cu ârmâ pregâă titâă de trâgere, nu dâă deâu voie nimâă nui sâă se âpropie. Ne îânsotţeâu rudele soldâtţilor ârestâtţi; sotţii cu copii îân brâtţe strigâu cââ te un nume, plââ ngââ nd disperâte sţ i îâncercââ nd sâă ârunce o bucâtâă de pââ ine, un pulover sâu o pereche de ciorâpi. Dâr erâu câă lcâte îân picioâre de cei din escortâă . Aproâpe de Sţ coâlâ nr. 5, de pe Românâă , unde se âflâă sediul Curtţii Mârtţiâle â Corpului 5 Armâtâă , se gâă seâu tâtâă l meu sţ i Alexândru, câre âbiâ îâmplineâ 16 âni. Am tresâă rit. Lââ ngâă ei, tâtâă l lui Mârin: pâă rintţii nosţ tri sprijnindu-se unul de âltul. Plââ ngeâu. ÎÎn spâtele lor erâ Zâhâriâ, un vâă r d-âl doileâ din pârteâ mâmei, câre tţineâ mult lâ mine. Lâ poârtâă erâ de pâzâă Miticâă Boloâgâ, flâă câă u din stâtul mâmei, Sâă lciile, proâspâă t recrut. Mi-â fâă cut semn din sprââ ncene: - Nu-tţi fie fricâă , mâă i frâte. Trece sţ i âstâ. Î-âm multţumit cu un zââ mbet. De lâ vââ nzâă torii olteni (nu tţigâni) de lââ ngâă

61

poârtâă ne-â cumpâă rât covrigi câlzi, cu susân: un soldât l-â lâă sât sâă ne deâ cââ te doi. Pâă rintţii, cu glâs mustrâă tor, dâr îânduiosţ ât de lâcrimi, ne-âu zis: - Ce-âtţi fâă cut, mâă i copii, ce-âtţi fâă cut de v-âu pus îân lântţuri câ pe nisţ te criminâli? Ce-âtţi fâă cut? - Lâsâă tâtâă , âm râă spuns deodâtâă , lâsâă câă vâ fi bine, nu deznâă dâă jduitţi sţ i nu fitţi supâă râtţi pe noi. - Ce fel de bine e âă stâ, mâă i copii, mâă i! Voi nu vedetţi cââ t de nâivi suntetţi? AĂ sţ tiâ vâă omoârâă sţ i voi zicetţi: „Lâsâă câă vâ fi bine!“ Dumnezeu sâă vâă mâi îântţeleâgâă sţ i sâă âibâă milâă de voi! ÎÎn curte, civililor nu li s-â dât voie sâă intre. Un grefier strigâ numele soldâtţilor îâmpâă rtţindu-i pe loturi. Se judecâu grupuri de cââ te 10-15; îân cel mult 15-20 minute lotul âveâ instructţiâ, judecâtâ sţ i pronuntţâreâ sentintţei efectuâte. ÎÎn curte âsţ teptâu douâă grupe de cââ te 10 ostâsţ i îânârmâtţi, plutoânele de executţie. Executţiile se ziceâ câă âveâu loc îân Crââ ngul lui Bot. Timp de 3 ore, fiecâre pluton â plecât de douâă ori. Aproâpe îân fiecâre lot erâ cââ te unul condâmnât lâ moârte, ceilâltţi erâu trimisţ i disciplinâr lâ Sâă râtâ, pentru â merge pe front pentru reâbilitâre. Pe coridor erâu doi âvocâtţi, Gruiâ Popescu, fostul profesor de filosofie sţ i drept de lâ Sţ coâlâ Normâlâă din Ploiesţ ti sţ i unul câre umblâ îâmbrâă cât îân costum nâtţionâl. Ne-âu spus câă sunt ângâjâtţi de pâă rintţii nosţ tri sâă ne âpere îân proces. Nu le-âm râă spuns; âsţ fi vrut câ pâă rintţii sâă nu cheltuiâscâă cu âpâă râreâ: condâmnâreâ ne erâ hotâă rââ tâă de Sigurântţâ Stâtului lâ Bucuresţ ti, iâr Mâneâ, presţ edintele Curtţii, pronuntţâ verdictul fâă râă drept de recurs. Din sâlâ de judecâtâă , fostâă sâlâă de clâsâă , bâă ncile, câtedrâ sţ i tâblâ îâncâă nu fuseserâă scoâse, pâă lmuind îân chip nevâă zut consţ tiintţele celor ce o trânsformâserâă îân lâă câsţ de osââ ndâă . Dupâă identificâre, âu fost strigâtţi cei triâtţi de politţie âle câă ror nume figurâu îân dosârul de trimitere îân judecâtâă fâă râă îânvinuire de âctivitâte legionârâă , doâr bâă nuitţi â fi simpâtizântţi. - Unde sunt âă sţ tiâ?, â îântrebât Mâneâ. - Nu sunt prezentţi, âm râă spuns noi, fiindcâă âu fost numâi bâă nuitţi. - Mândâte de ârestâre pentru ei!, s-â zborsţ it Mâneâ. Se âmââ nâă procesul pââ nâă vor fi âdusţ i totţi. Ne-âm îântors îân îânchisoâre, pe îânserâte. Dupâă douâă sâu trei zile âm fost dusţ i iârâă sţ i lâ Curteâ Mârtţiâlâă , tot îân lântţuri. Venise Alexândru; mi-â spus câă tâtâ e zdrobit sufletesţ te iâr mâmâ, prâă busţ itâă . Cu ceilâltţi erâ îân sâlâă sţ i Pâvel Îon. Aveâm sâă âflâă m mâi tââ rziu ce se îântââ mplâse. Fusese lâă sât liber pentru â identificâ sţ i descoperi filierâ. Lâ Centru, îân Focsţ âni, câă zuse doâr unul sţ i Pâvel, nemâifiind folositor, â plâă tit cu propriâ-i pedeâpsâă trâă dâreâ celorlâltţi. De îânvâă tţâăturâă nu i-â fost! Sub regim comunist, îân perioâdâ „reeducâă rii“, devenise unul dintre odiosţ ii Aiudului. Pâă cât de sufletul lui, câă ci Dumnezeu

62

îânzestrâse fireâ sâ, erâ tâlentât sţ i un foârte bun meseriâsţ ; „brââ nzâă bunâă îân burduf de cââ ine“. Procesul â fost o mâscârâdâă . Procurorul ne-â âcuzât îân cââ tevâ frâze, spunââ nd câă suntem bolnâvi psihic sţ i câă societâteâ trebuie curâă tţâtâă de âstfel de elemente. Mâneâ ne-â îântrebât numâi dâcâă âm fâă cut pârte din Frâă tţiile de Cruce legionâre. Avocâtţilor li s-â permis sâă vorbeâscâă cââ te un minut, pentru îântregul grup. Gruiâ Popescu â âpucât sâă spunâă doâr âtââ t: - Onorâtâă instântţâă, clientţii mei nu sunt delicventţi de drept comun, ci politici. Câ âtâre nu pot fi condâmnâtţi decââ t îân conformitâte cu prevederile Codului Înternâtţionâl pentru condâmnâtţii politici, câre prevede privâre de libertâte prin domiciliu obligâtoriu sâu detentţie usţ oârâă , pe timp limitât, sţ i nicidecum îâncâdrâă ri îân ârticole câre prevâă d pedepse penâle cu muncâă silnicâă sâu temnitţâă greâ, âsţ â cum â cerut domnul procuror. - Destul, l-â oprit Mâneâ. Apoi âdresââ ndu-se celuilâlt âvocât: dumneâtâ âi cevâ de spus îân plus? - Atââ t âsţ fi vrut sâă spun îân completâreâ celor spuse de colegul meu: de vreme de chiâr orgânele de ânchetâă n-âu gâă sit de cuviintţâă sâă îântocmeâscâă âcte de trimitere îân judecâtâă pentru âcesţ ti sţ âse minori âdusţ i âstâă zi âici, instântţâ nu âre dreptul sâă -i condâmne fâă râă motivâre pe âcesţ ti copii. Erâ vorbâ de Voicescu Constântin, Mocânu Îon, Îlie Constântin sţ i Îâmândi Teodor din clâsâ â sţ âseâ de lâ Sţ coâlâ Normâlâă din Buzâă u sţ i de Vlâhopol Stroie sţ i Râă dulescu Luciân, de lâ Liceul din Rââ mnicu Sâă rât. - Dumneâtâ esţ ti legionâr?, l-â îântrebât insinuânt Mâneâ. - Domnule Presţ edinte, eu sunt âvocâtul âpâă râă rii, â râă spuns zââ mbind âvocâtul sţ i nu pot fi interogât âici cu privire lâ âpârtenentţâ meâ politicâă . Ceeâ ce vreâu sâă vâă spun este câă instântţâ sâă vââ rsţ esţ te un viciu de fond sţ i de formâă pe câre îâl invoc îân âpâă râreâ clientţilor mei. - Voi cere Presţ edentţiei sâă ridice dreptul âvocâtţilor civili sâă mâi pledeze îân instântţele militâre, â bâă tut Mâneâ cu pumnul îân câtedrâă . Apoi câă tre grefier: - Citesţ te sentintţele! (Sentintţe ce âr fi trebuit citite de presţ edinte dupâă deliberâre!) Grefierul â scos dintr-un plic o listâă sţ i ni s-âu citit condâmnâă rile. Atââ t â durât procesul nostru sţ i âsţ â s-â desfâă sţ urât. Minorii sţ i cei condâmnâtţi sub 10 âni, âu fost expediâtţi lâ Albâ Îuliâ, îânchisoâre pentru minorii legionâri. Ceilâltţi 7 lâ Aiud. Pe Pâvel Îon l-âm izolât morâlicesţ te. ÎÎncercâ sâă -sţ i motiveze âtitudineâ zicââ nd câă zâdârnic âm fi rezistât fizic de vreme ce politţiâ sţ tiâ tot. Asţ â erâ, dâr unâ e sâă câzi dâtoritâă unor fâctori independentţi de vointţâ tâ sţ i âltâ e sâă colâborezi cu âdversârul. Astâ o uitâ Pâvel sţ i ziceâ câă dâcâă n-âr fi recunoscut nimic, cercetâă rile s-âr fi scontât poâte sţ i cu moârteâ unorâ dintre noi. Deci el erâ sâlvâtorul vietţilor noâstre prin trâă dâre. *** Dupâă ârestâreâ meâ, directorul Emil Pâlâde â fost cercetât de orgânele Sigurântţei, i se cerurâă numele tuturor celor cunoscutţi câ legionâri, - elevi sţ i

63

profesori, îân timpul guvernâă rii legionâre. De lâ Râă fân Vâsile âm âflât câă Pâlâde â dejucât îâncercâă rile ânchetâtorilor, sustţinââ nd câă nu â detţinut functţii îân perioâdâ respectivâă . Î s-â cerut prin âdresâă ministeriâlâă sâă ne elimine din Sţ coâlâ Normâlâă ; dupâă condâmnâre âm fost eliminâtţi din toâte sţ colile din tţârâă . Râă fân Vâsile, imediât dupâă ârestâreâ PARTEA A II-A CAPITOLUL I Expediaţi la Aiud ÎÎn seârâ zilei de 9 Decembrie 1942, cu lântţuri lâ picioâre legâtţi cââ te doi, îântr-un convoi de vreo pâtruzeci de detţinutţi de drept comun, excortâtţi de gârdieni sţ i soldâtţi, âm âjuns îân Gârâ de Sud. Erâ un ger groâznic. Ziuâ fusese câă ldutţ sţ i âcum zâă pâdâ erâ sticloâsâă . Lunecâm îân dreâptâ sţ i îân stââ ngâ sţ i brâă tţârâ ruginitâă â lântţului ne provocâ râă ni sţ i dureri âcute. Gârâ forfoteâ de lume: soldâtţi câre mergeâu pe front, pâtrule romââ nesţ ti sţ i nemtţesţ ti, tot felul de oâmeni, cu sţ i fâă râă câă pâă tââ i, âtmosferâ stâă rii de nesigurântţâă sţ i neîâncredere creâtâă de râă zboi. Câmuflâjul mâă reâ stâreâ de teâmâă sţ i incertitudine îân zvââ rcolireâ oâmenilor mâscâtţi îân penumbrele pe câre le âruncâ cinic un Rembrândt nevâă zut. ÎÎnâintâm îân grup pe peron. Cu îânjurâă turi sţ i lovituri lâ coâste, gârdienii îâncercâu sâă mentţinâă convoiul, câre lâ un moment dât se îâmprâă sţ tie, despicât de fugâ cââ torvâ borfâsţ i. - Stâi! Stâi câă trâg, se âuzi un glâs, undevâ îân îântuneric. Lumeâ tţipâ, unii câă zurâă îân îâmbulzeâlâă . ÎÎn âer se slobozi o detunâă turâă de pistol. Convoiul se destrâă mâă , dâr gârdienii sţ i ostâsţ ii roiâu îântre oâmeni, âdunââ nd formâtţiâ. Eu sţ i Mârin nu reusţ eâm sâă iesţ im dintre linii, blocâtţi de nisţ te lucrâă tori câre trânsportâu trâverse sţ i unelte. Cu greu urcârâă m pe bordurâ peronului dintre liniâ â douâ sţ i â treiâ. Câă utâm prin îântuneric uniformâ vreunui gârdiân sâu soldât. Mârin sţ chiopâă tâ sţ i gemeâ îânfundât. - Ce fâcem, mâă i Mârine? - Tu, ce zici sâă fâcem, mâă i Virgile? - Mâă i Mârine, dâcâă râă mââ nem mult âici, este câ sţ i cââ nd âm fi intentţionât sâă fugim din convoi. Sâă ânuntţâăm Politţiâ Gâă rii ce ni s-â îântââ mplât. - Mâă i Virgile, spuneâ un gârdiân câă dubâ CF e gârâtâă pe liniâ â sţ âpteâ. - Dâr cum âjungem? Trebuie sâă âsţ teptâă m pââ nâă pleâcâă trenul din fâtţâă. - Trecem pe sub el! Dubâ CF mâi mult âm bâă nuit-o; erâ izolâtâă pe linie, dâr âm recunoscut-o dupâă fereâstrâ micâă sţ i bine oblonitâă . Pe peron, nimeni. Convoiul fusese preluât iâr ostâsţ ii sţ i gârdienii plecâserâă . ÎÎn dubâă , scândâl sţ i îânjurâă turi. Voiâm sâă bâtem îân usţ â dubei, dâr un ostâsţ sţ i un gârdiân veneâu gââ fââ ind spre dubâă . ÎÎn spâtele lor âltţi doi gârdieni. Unul erâ sţ eful escortei.

64

- Unde âtţi fost, mâă ?, îântrebârâă sţ i ne-âu îânjurât. - Ne-âm râă tâă cit, domnule sţ ef. Abiâ âm iesţ it dintre linii. Cu pâtul ârmei, un ostâsţ bâă tu îân usţ â dubei. Usţ â se deschise sţ i sţ eful dubei âpâă ru îân usţ âă: - Î-âtţi gâă sit, mâă prosţ tilor, sâu vâă âdâug lâ numâă r? Sţ eful escortei sţ i sţ eful dubei se âcuzâu reciproc sţ i se insultâu. Lâ urmâă , âm primit cââ tevâ îânjurâă turi sţ i âm fost urcâtţi îân dubâă : - Mâă , io âm mâi vâă zut prosţ ti pe lumeâ âstâ, dâr câ voi doi n-âm mâi vâă zut, mâă ! Vâă spun drept! Prostiâ noâstrâă erâ câă nu fugeâm de suferintţâă. Noi ne predâm îân chip consţ tient, câ sâă nu lipsim de pe âltârul de ispâă sţ ire, pentru pâă câtele noâstre sţ i âle neâmului. Detţinutţii de drept comun fuseserâă repârtizâtţi îân celule, legionârii îân câmerâ comunâă . Cââ nd ne-âu vâă zut frâtţii, âu râă suflât usţ urâtţi âuzind pâă tţâniâ noâstrâă . Am mâi fâă cut cunosţ tintţe, câă ci dubâ erâ îântţesâtâă de legionâri, muncitori câre îân timpul verii lucrâserâă îântr-o colonie lâ Îsţ âlnitţâ. Acum, dispozitţiâ erâ câ totţi legionârii, indiferent de pregâă tire sţ i condâmnâre sâă fie concentrâtţi lâ Aiud, îân vedereâ constituirii loturilor câre trebuiâu trimise pe front sţ i tţinute îân liniâ Î-â pââ nâă lâ distrugereâ lor fizicâă . Noâpteâ, legâtţi lâ un tren personâl, âm strâă bâă tut îântinsul îânzâă pezit âl Cârpâtţilor sţ i âl podisţ ului trânsilvân. Spre dimineâtţâă ni s-â dât o pitutţâă cu mâă lâi, câm de 200-250 grâme, o bucâă tţicâă de slâă ninâă sâă râtâă sţ i o cânâă de âpâă . *** Existâă îân viâtţâă despâă rtţiri, câ rupereâ din râă dâă cinâă , câ prâă busţ ireâ unui edificiu îân urmâ unui câtâclism. Nu potţi nici plââ nge, nici vorbi, nu mâi potţi privi nici lâ ce se petrece îân jur, nu mâi âuzi zgomotele lumii, totul te depâă sţ esţ te, te ânuleâzâă . Un singur simtţ râă mââ ne treâz, îân fiintţâ tâ interioârâă , singurul câre-tţi spune câă exisţ ti, desţ i nu gâă sesţ ti sensul fiintţei, finâlitâteâ existentţei - câre pâre â nu mâi âveâ vreo relâtţie cu creâtţiâ, din câre pârcâă nu mâi fâci pârte. Simtţul âcestâ îâtţi proiecteâzâă identitâteâ persoânei îân Persoânâ Dumnezeirii. Esţ ti, îântru Cel ce Este. Atunci, îân fiintţâ tâ se fâce linisţ te câ o âpâă fâă râă nici o cutâă , âl câă rui âdââ nc oglindesţ te doâr luminâ; o îâmpâă câre cu totţi. Aceâstâă stâre o trâă iâm îân ungherul dubei; din cââ nd îân cââ nd mâă trezeâ doâr zornâă itul lântţurilor, semnâlul unei âlte reâlitâă tţi, ireâle pentru mine. CAPITOLUL II Aiud „Aiudule, Aiudule, temniţă cruntă, Fă-te, zălundule, piatră măruntă“. Râdu Gyr

65

Se îânserâ cââ nd âm coborââ t îân gârâ Aiud. Terâsâmentul, preâ jos fâtţâă de scârâă , îântreceâ lungimeâ lântţului câre ne legâ unul de âltul. Silitţi de gârdieni, primul îâl tââ râ sâu smuceâ pe celâă lâlt, brâă tţârâ lântţului musţ cââ nd gleznele. ÎÎncolonâtţi, âm pornit sub escortâă spre penitenciâr. Fiind câmuflâj câă lcâm îân gropi sâu âlunecâm pe zâă pâdâ îânghetţâtâă . Prim gârdiân lâ Aiud erâ un fost plutonier de jândârmi, Vuceâ. Câă lâă u pe vremeâ dictâturii cârliste, erâ preluât de âceeâ ântonesciânâă . Nu îânjurâ, nu strigâ, dâr executâ orbesţ te orice dispozitţie criminâlâă venitâă de „sus“. Dupâă poârtâ â douâ, âm intrât îân curteâ interioârâă â celulârului îân formâă de T. Pentru primâ dâtâă vedeâm cum ârâtâă o „îânchisoâre principâlâă “. Semiobscuritâteâ creâtâă de beculetţele âlbâstre, âsţ ezâte doâr lâ intersectţiâ brâtţelor T-ului, pâă reâu nisţ te umbre îân Hâdes. Ne-âu tâă iât lântţurile sţ i ne-âu fâă cut perchezitţie lâ pieleâ goâlâă . Tremurâm de frig, oboseâlâă sţ i emotţie, dâr o toropeâlâă îâmi cuprinsese tot corpul, sâă nu mâi simt, sâă nu mâi sţ tiu, sâă nu mâi îânregistrez nimic din mediul îân câre mâă âflâm. Erâ urmâreâ stâă rilor de tensiune din timpul ânchetei sţ i repulsiâ âcumulâtâă pââ nâă lâ proces. Gârdienii îâncepurâă repârtizâreâ îân celulele de lâ pârter. Pe peretele pârâpet âl luminâtorului icoânâ îâmpâă râă teâscâă â Mââ ntuitorului pictâtâă de Costin Petrescu luminâ âtmosferâ de tâă cere sţ i suferintţâă; îân câpâă tul celor douâă brâtţe âle T-ului, icoânâ Mâicii Domnului cu pruncul îân brâtţe, de âcelâsţ i âutor. Stâreâ meâ, câre lunecâ spre blâzâre sţ i depresiune, s-â schimbât brusc. Fâă râă sâă vreâu mi-âm îâmpâă rtâă sţ it cugetul: - Frâtţilor, nu suntem singuri îân âceâstâă suferintţâă. Mââ ntuitorul e cu noi. A venit âici, îânâinteâ noâstrâă . Sâă ne îântââ mpine, sâă ne primeâscâă , sâă ne mââ ngââ ie, sâă nu disperâă m. El ne âsţ teptâ âici sţ i noi nu sţ tiâm. El nu este pe Cruce! Ci pe Scâunul de Slâvâă , Biruitor. Noi suntem âcum pe Cruce. Câ sâă ne ispâă sţ im pâă câtele sţ i sâă ducem, prin El, neâmul âcestâ lâ biruintţâ îâmpotrivâ celui râă u, câ sâă ne îânvrednicim de âceeâsţ i slâvâă ! Mâicâ Sâ â venit lâ câă pâă tââ iul nostru, sâă ne vegheze suferintţele sţ i durerile sufletesţ ti, rugââ ndu-se pentru noi Fiului Sâă u. Apoi âm râă mâs mut. Sţ i nimeni n-â scos nici un cuvââ nt. Erâm ultimul grup câre mâi trebuiâ bâă gât îân celule. Lâ pârter nu mâi erâ loc. Gurile de foc nesâă tţioâse âle bâlâurului îâsţi îânghitţeâu prâdâ. Gârdienii ne-âu condus lâ etâjul Î pe âripâ din dreâptâ, spre âdministrâtţie, pe pârteâ dinspre sectţiile Î sţ i ÎÎ. Ne-âu bâă gât cââ te doi îân celulâă . Erâm cu Mârin, Vlâă geâ cu Vââ rlân, Constântinescu cu Breslâsţ u, dâr Pâvel singur. Seminâristul â fost trimis lâ Albâ Îuliâ cu Râă fân. Dupâă Crâă ciun, Râă fân â fost âdus sţ i el lâ Aiud. Celulâ erâ îântunecoâsâă . Ne oprisem îân prâg, dâr gârdiânul ne-â îâmpins din spâte. Aproâpe âm câă zut îân genunchi. ÎÎn urmâ noâstrâă zâă voârele râă sunâu pe coridor, îânchizââ nd sţ i pe ultimii clientţi âi molohului Aiud. Prin câmuflâjul cu hââ rtie âlbâstrâă , dublâă , nu strâă bâă teâ nici mâă câr un licâă rit de steâ. Bââ jbââ ind, eu lâ dreâptâ, Mârin lâ stââ ngâ, âm dât fiecâre de cââ te un vâs de pâă mââ nt smâă ltţuit: vâsul de âpâă sţ i tinetâ. Le deosebeâu doâr mirosul. Am „explorât“ câmerâ pââ nâă sub

66

pervâzul ferestrei. Putţin deâsuprâ dusţ umelei de lemn treceâu printr-o nisţ âă trânsversâlâă îân perete, tţevile câloriferului. Câă ldurâ âbiâ îâtţi puteâ dezmortţi buricele degetelor. Celulâ pâă reâ câă âre cinci peretţi. Ne imâginâm sistemul celulâr interior câ un lâbirint din câre, chiâr Tezeu cu firul Ariâdnei n-âr fi putut iesţ i niciodâtâă . Obositţi, îânfrigurâtţi sţ i cu usturimi âcute lâ glezne, âm âdormit âmââ ndoi îânlâă ntţuitţi sub mântâuâ meâ de elev, cu mââ necile rupte, râă mâse lâ Ploiesţ ti. Cââ te o pâă rticicâă din fiintţâă ne vâ râă mââ ne prin fiecâre din îânchisorile, minele, lâgâă rele de muncâă sţ i beciurile securitâă tţilor din toâtâă tţârâ; unorâ - fiintţâ îântreâgâă îân locuri nesţ tiute âstâă zi sţ i poâte niciodâtâă , singur Dumnezeu vâă zââ ndu-i cu ochiul Lui âtotvâă zâă tor. Nichifor Crâinic â îâncrustât cu cuvinte de foc, îân vesţ nicie, âdevâă rurile sţ tiute de cei ce le-âu trâă it îân toâtâă trâgediâ sţ i îân toâtâă sfintţeniâ lor: „Pâă mââ ntu-âcestâ, pââ nâă -n zâre Podit e cu strâă mosţ ii mei; Cucernic, cââ nd zidesc Altâre Pilâsţ trii boltţilor sunt ei!...“ *** Toâcâ celulârului ne-â trezit buimâă citţi din somnul chircit. Gââ leâ, gârdiânul mic de stâturâă , ânuntţâ de lâ pârter: „Zupâââ!...“ ÎÎntââ i se serveâ gustâreâ de dimineâtţâă, o „zupâă “ de chimen, âpâă fiârtâă cu cââ tevâ bucâă tţele de pââ ine tocâte câ ânâfurâ, cu miros de chimen sţ i douâă -trei stelutţe de ulei deâsuprâ. Ni s-â pâă rut o minunâă tţie. Dupâă âtââ tâ îânfrigurâre ne îâncâă lzeâ stomâcul sţ i nici nu miroseâ â ciubâă r putred. Un detţinut de drept comun, âcelâsţ i totdeâunâ pe etâj, distribuiâ elixirul sub privirile âtente âle gârdiânului. ÎÎl chemâ Sţ ârâmet, erâ gâă gâă uz, condâmnât pentru crimâă de omor lâ Gâlâtţi. Cââ nd scâă pâ de sub suprâveghereâ sţ efului de sectţie, âlergâ pe lâ vizete sţ i âruncâ îân celule o coâjâă de turtoi, din fâă rââ mâă turile ce râă mââ neâu îân cosţ sâu din râtţiâ lui. ÎÎncercâ sâă -sţ i âtrâgâă milâ lui Allâh pentru fâă râă delegeâ ce-o sâă vââ rsţ ise, pe câre poâte nici Dumnezeul cresţ tinilor nu i-âr fi refuzât-o. Urmâ îân progrâm scoâtereâ tinetelor sţ i âdusul âpei. Tinetâ erâ desţ ertâtâă pe coridor, îântr-un hââ rdâă u mâi mâre, câre, cââ nd se umpleâ, erâ dus âfârâă sţ i râă sturnât îântr-o gurâă de cânâl. celulârul erâ îâmbââ csit de miros pestilentţiâl. Desţ i se deschideâu ferestrele luminâtoârelor ore îân sţ ir, pââ nâă lâ âmiâzâă , respirâi âerul îâmputţit sţ i infectât. Metodâ o introdusese câă pitânul mâgistrât Aurel Munteânu, comândântul militâr âl penintenciârului principâl Aiud. Antonescu militârizâse toâte institutţiile, pe lââ ngâă directorii civili pusese conducâă tori militâri, de obicei mâgistrâtţi, câre sâă sţ tie sâă âcopere, sâă eludeze sâu chiâr sâă câlce legâl, orice legâlitâte. Munteânu nu fusese numit îântââ mplâă tor lâ Aiud, unde erâu concentrâtţi legionârii condâmnâtţi. Fusese locotenent îân 1939 sţ i pârticipâse lâ crimele regimului cârlist. Serviciul lâ Aiud îâl îâncepuse âtunci cââ nd penitenciârele trecuserâă de sub tutelâ Ministerului de Justitţie sub ceâ â Ministerului de Înterne, âstfel câ detţinutţii sâă nu poâtâă âpelâ lâ forul dreptâă tţii, ci doâr lâ cel âl âutoritâă tţii nedrepte. ÎÎnâinte de venireâ lui se îâncheiâse cercetâreâ juridicâă îân penitenciâr, fâă cutâă de legionâri îân legâă turâă cu âcuzâtţiile din lucrâreâ blâsfemiâtorie Pe

67

marginea prăpastiei editâtâă de Mihâi Antonescu, îân numele guvernului. Zoze Grigorescu, âvocât, unul din suprâvietţuitorii trâgediilor prin câre â trecut neâmul, depune mâă rturie câre dezminte âcuzâtţiile privitoâre lâ crimele legionâre îân timpul „rebeliunii“, lâ âbâtorul din Bucuresţ ti: „În Martie 1941, au fost condamnaţi şi trimişi spre executarea pedepsei la Aiud: Măntăluţă Constantin, avocat, fost prefect (de Prahova, n.n.), Cojocaru Paul, avocat, fost chestor, Cristescu Valeriu, avocat, Popescu Gabriel, avocat, Ciupală Ion, funcţionar la CF Ploieşti-Văleni, şi subsemnatul. Aici am găsit 70-80 legionari, condamnaţi de instanţele militare din Bucureşti, mulţi din Corpul Gardienilor Publici, Bucureşti, condamnaţi la muncă silnică pe viaţă. În fiecare zi soseâu legionâri condâmnâtţi din toate colţurile ţării. Deţinuţii de drept comun au fost mutaţi din celular în Zarca veche (din limba maghiară, adică puşcărie, n.n.) la fel şi cei din camerele din temniţa veche (aşa zisele Secţia I şi II cu camere mari, n.n.). În felul acesta atât celularul nou (căci Zarca era tot celular, n.n.) cât şi temniţa veche au fost pline până la refuz de legionari, în jur de 2000 (două mii) de oameni. În această situaţie, pentru a nu da naştere la dezordine, dr. Ilie Nicolescu, a cerut voie directorului (Moldoveanu, la data aceea, n.n.) să viziteze pe toţi legionarii şi să constate cauza pentru care au fost condamnaţi. Între muncitorii din Bucureşti au aflat că unii din ei au fost condamnaţi pentru fapte de drept comun, ca: furturi şi violuri etc. Dr. Ilie Nicolescu, împreună cu cei ce avuseseră funcţii de conducere, au hotărât să formeze echipe a câte doi oameni, de preferinţă jurişti, care să cerceteze pe fiecare condamnat legionar, de ce a fost condamnat, faptele cu amănuntul. Pentru că posibilităţile de cercetare erau strict limitate la declaraţiile fiecăruia şi a celor cu care au lucrat (şefii ierarhici, n.n.), problema s-a pus pe bază sentimentală, în sensul ca fiecăruia i s-a spus că în primul rând noi trebuie să ştim precis ce a făcut fiecare, pentru a putea să ne apărăm de acuzaţiile nedrepte ce au fost aruncate în sarcina noastră, fapte mai grave decât cele ce au avut loc, şi de cele săvârşite de infractori de drept comun. Am format zece echipe de cercetare, aproape toţi jurişti. Eu am făcut parte dintr-o astfel de echipă, împreună cu Gabriel Popescu, avocat din Ploieşti. Aceste echipe au triat absolut pe toţi deţinuţii, condamnaţi legionari, chiar dacă erau oameni bine cunoscuţi. În felul acesta am putut căpăta încrederea necesară pentru a afla adevărul. S-a constatat astfel, pe baza declaraţiilor personale, că un grup condus de un anume Paralescu (a nu se confunda cu seminaristul Paralescu, n.n.) din Bucureşti, au intrat la o fabrică de textile a unui evreu, au găsit acolo pe soţia acestuia, în vârstă de 40 de ani, pe care au violat-o. Un alt cetăţean, tot din Bucureşti a furat la „rebeliune“, mai multe aparate foto de la magazin, după ce a spart vitrina. Acesta se numea Sabie şi fugise în Germania. Dr. Ilie Nicolescu a cerut în scris directorului de la penitenciar, să treacă grupul lui Paralescu la dreptul comun, întrucât aceştia nu sunt legionari, ceea ce sa şi făcut. Mai târziu, în 1943, a venit din Germania şi Sabie care a fost trecut şi el

68

la dreptul comun. Am constatat cu această ocazie că nimeni nu a fost condamnat pentru că ar fi spânzurat evrei la Abatorul Bucureşti sau pentru că ar fi dat foc soldaţilor, aşa cum am fost acuzaţi în cartea lui Mişu Antonescu, „Pe marginea prăpastiei“. s.s. Zozo Grigorescu“ *** Dupâă progrâmul diminetţii âm fost dusţ i îân biroul-grefâă improvizât lâ fiecâre etâj pentru usţ urâreâ operâtţiilor de îâncârcerâre. Multţi gârdieni nu sţ tiâu sâă citeâscâă , erâu mâghiâri sâu mâghiârizâtţi, unii râă mâsţ i îân âcest serviciu din timpul stâă pââ nirii âustro-ungâre; îân serviciile de evidentţâă, âdministrâtţie sţ i orgânizâre erâu âcceptâtţi detţinutţi de drept comun sâu politici, de preferintţâă cu studii contâbile sâu juridice; printre ei sţ i câmârâzii Sţ oltuz, Cornel Vucu, mâi tââ rziu Bucur Constântin, Mââ ntulescu. Ni s-âu luât dâtele biogrâfice, âmprentele digitâle sţ i ni s-âu dât numere de îâncârcerâre. Erâm 3203. Numâă rul indicâ cââ tţi legionâri se âflâu îân Aiud lâ dâtâ sosirii tâle. Apoi ni s-â dât o cârte posţ tâlâă : âveâm voie sâă scriem sţ i sâă primim o cârte posţ tâlâă pe lunâă sţ i un pâchet pââ nâă lâ 25 kg. Pââ nâă lâ 10 âle lunii cârteâ posţ tâlâă trebuiâ expediâtâă . Cei cu pedepse sub 10 âni âveâu dreptul sţ i lâ vorbitor. Dâcâă scrisoâreâ sâu coletul soseâ îân lunâ urmâă toâre, erâ socotit pe lunâ îân curs, pierzââ nd dreptul pe âceâ lunâă . Bucurosţ i, âm scris âcâsâă , âsţ teptââ nd cu nerâă bdâre râă spunsul, mâi âles câă timp de douâă sâă ptâă mââ ni nu puteâm âveâ contâct cu nimeni, fiind cârântinâă medicâlâă , ordonâtâă cu scopul de â nu puteâ trânsmite sţ tiri noi. Îesţ eâm din cârântinâă îân ziuâ Crâă ciunului. Aveâm dreptul sţ i lâ „plimbâre“ îân curteâ îânchisorii sub suprâveghereâ gârdiânului. Plimbâreâ se fâă ceâ de o pârte sţ i de âltâ â cozii Tului celulâr. ÎÎn pârteâ dinspre clâă direâ âdministrâtivâă , îântr-un soclu îân trepte, îântr-un rond mâre, plin cu flori vârâ, erâ troitţâ Nicâdorilor. Dupâă 1948 s-âu fâă cut multe modificâă ri, mâi âles interioâre: câpelele religioâse âu fost trânsformâte îân „cluburi“; lâturâ sectţiei â ÎÎ-â, dinspre fâbricâă , â fost trânsformâtâă îân celule de pedeâpsâă , reci sţ i câlde; peste lâturâ fostelor câpele s-â âdâă ugât un etâj; constructţiâ 13, ridicâtâă îân 1943 primâă vârâ, â fost cââ nd sâlâă de mese, cââ nd âtelier de îâmpletituri din râă chitâă , cââ nd dormitor, iâr fâbricâ â suferit multţime de prefâceri. (Pentru mâi bunâ îântţelegere â situâtţiilor ce vor fi descrise cu privire lâ îânchisoâreâ Aiud, vezi plânul constructţiilor âcestui penitenciâr.) A douâ zi, dupâă distribuireâ zupei, profitââ nd de âbsentţâ gârdiânului, se ârâtâă îân vizetâ chipul luminos âl unui tââ nâă r. - Doâmne âjutâă sţ i bunâă dimineâtţâ, ne sâlutâă zââ mbind, observââ nd surprindereâ noâstrâă . - Doâmne âjutâă , âm râă spuns rezervât, âpropiindu-ne de usţ âă intrigâtţi. - Nu vâă speriâtţi, ne linisţ ti. Etâjul nostru e îân drum spre plimbâre. Am fugit pââ nâă lâ voi câă ci mi-â spus Vucu Cornel, grefierul, câă suntetţi âici: Nâidim sţ i Mâxim, de lâ Buzâă u! Dâ? - Dâ.

69

- Eu mâă numesc Vâleriu Gâfencu, student lâ Îâsţ i, lâ dâtâ ârestâă rii. Bâsârâbeân din Bâă ltţi. Vreâu sâă vâă spun cââ tevâ cuvinte îân grâbâă câ sâă nu câă detţi victimâ îâncrederii pe câre âtţi âcordâ-o din îântââ mplâre cuivâ. Vedetţi câă mâiorul Munteânu âre cââ tţivâ informâtori printre noi. Cel mâi periculos este Vâsile Tââ rnovschi, câre nu lucreâzâă de fâpt cu el, decââ t âccidentâl. Este âgentul Moscovei, comunist, introdus printre legionâri pentru diversiuni sţ i creâre de conflicte ideologice. Atââ t âm voit sâă vâă spun. Sâă vâă previn. Doâmne âjutâă ! Sţ i â fugit dupâă ceilâltţi lâ plimbâre. Câă utâm mirâtţi unul lâ âltul; cutremurâtţi de râă ul câre dâă deâ âsâltul âsuprâ noâstrâă de lâ îânceputul suferintţei, mi-âm âdus âminte cââ ntecul câre exprimâ âceâstâă situâtţie prin câre trecuse mereu neâmul nostru: „O, neâm âl meu, bâă tut cu viscol de cenusţ âă ÎÎn lântţuri, sub zâă voâre, âi gemut. Sţ i cââ nd âi vrut sâă frââ ngi robie sţ i câă tusţ e Trâă dâreâ â venit sţ i te-â vââ ndut. Ce greu blestem sţ i ce osââ ndâă Tţ i-â scris pe frunte nâltâ steâ. Misţ ei sţ i hotţi s-âu strââ ns cu totţi sâă vââ ndâă Pe cei ce vrurâă mââ ntuireâ tâ. S-â îânvolburât Mihâi câ un puhoi de munte; Lâ Turdâ prin trâă dâre â câă zut. Sţ i Tudor cââ nd porni Fânârul sâă -l îânfrunte Trâă dâreâ â venit sţ i l-â vââ ndut. Se frââ nse Horiâ pe roâtâă , Pieri Îoân Vodâă sfââ rtecât, Pânduri sţ i motţi cresţ teâu din flâă câă ri sţ i din piâtrâă , Dâr Îudâ misţ elesţ te i-â trâă dât!…“ *** ÎÎn perioâdâ de cârântinâă îân âfârâă de rugâă ciuni îân comun discutâm mâi âles probleme âle trecutului nostru FDC, mâă rturisind stâă rile sufletesţ ti, descoperindune unul âltuiâ, prin incizii âdââ nci, uneori chiâr dure, dureroâse, cââ t de depârte suntem de ideâlul pe câre ni l-âm propus sţ i ce luptâă ne stâ îân fâtţâă, de lâ câre nu trebuiâ sâă âbdicâă m. Conditţiâ de clâustrâre fizicâă determinâ procesul eliberâă rii sufletesţ ti, spirituâle. Celulâ nu mâi erâ câmerâă de pedeâpsâă sţ i torturâă â izolâă rii, prin câre sţ i din câre sâă plââ ngi lumeâ câre chiâr eâ te-â pervertit, chiâr eâ te-â hrâă nit cu luminâ fâlsâă â bucuriilor trupesţ ti, â egoismului sţ i orgoliului, fâă cââ ndu-te sâă crezi câă îân micimeâ sţ i ignorântţâ tâ âi fi „cinevâ“. Celulâ erâ chiliâ eliberâtoâre îân câre intrâi câ sâă te vezi pe dinâă untru, âsţ â cum esţ ti: gol sţ i ticâă los, neputincios sţ i slâb, îândoielnic sţ i nehotâă rââ t, nevrednic îân fâtţâ lui Dumnezeu de nici un merit, doâr vrednic de milâ Lui. Sţ i âtunci: Binecuvântat fie Dumnezeu, cel ce a dat omului prilejul suferinţei

70

pe acest pământ. Nu este alt remediu pentru a te scula din boala inconştienţei, a nepăsării şi a prostiei, decât suferinţa. O, dacă Dumnezeu nu ne-ar fi dat acest trup material, în care să primim şi să ispăşim prin suferinţă, greşelile sufletului, am fi fost alături de satan în veşnicie. Muntele suferinţei ne iese îân câle, nu un musţ uroi pe mâidân, pe câre sâă -l trecem îântâă rind nitţel genunchii sţ i gleznele. E un munte cu prâă pâă stii âmenintţâătoâre, cu suisţ uri âbrupte, cu coltţi de stââ ncâă ce-tţi rup hâinele, îâtţi scrijelesc cârneâ câre-tţi sââ ngereâzâă , cu tunete sţ i trâă znete câre te îânspâă imââ ntâă , cu prâă vâă liri de pietre sţ i prâă busţ iri de copâci îân câle, dâr cu lumini de curcubeu pe creste. Îâtâă , âi îânvins. Esţ ti sus, sus! Te bucuri cu lâcrimi de bucurie, câă âi scâă pât. Nu te mâi doâre nimic. Nu mâi dâi âtentţie efortului, îângrijorâă rii, fricii, nelinisţ tii. Privesţ ti îânâinte. Deâsuprâ, cerul limpede, luminos râdiâzâă peste cresţ tetul tâă u, peste inimâ tâ, luminâ pâă cii sţ i îâmpâă câă rii cu tine îânsutţi sţ i cu Dumnezeu. Cârneâ câre te tţineâ spââ nzurât îân âbâtorul diâvolesc âl poftelor sţ i plâă cerilor instinctuâle âi pus-o pe âltârul jertfei, sâă ârdâă , sâă se purifice îân focul râă bdâă rii, âl postului dur, âcceptât, âl mââ ncâă rii lipsite de gust, uneori âmârâă , âlteori îâmputţitâă sţ i iâtâă câă trâă iesţ ti. Nu trâă iesţ ti cu pââ ine, «ci cu orice cuvââ nt câre iese din gurâ lui Dumnezeu» (Mâtei 4,4), câre tţi se fâce hrânâă , sţ i âcoperâă mââ nt, sţ i purtâre de grijâă . Prin âcest Cuvââ nt, pe câre-l dumici pentru primâ oârâă , cu gust dulce, sâă tţios, nu vei muri, ci vei trâă i sâă -tţi desâă vââ rsţ esţ ti fiintţâ, sâă -tţi îâmplinesţ ti misiuneâ îântre frâtţii tâă i pe pâă mââ nt, sâă potţi multţumi lui Dumnezeu câă te-â creât duh din Duhul Lui nemuritor, sfââ nt. ÎÎnâă ltţimeâ cugetâă rilor te lovesţ te peste ochi: gââ ndesţ ti lâ cele ceresţ ti, dâr nu pierde din vedere reâlitâteâ. Câă ci de unde esţ ti potţi câă deâ mâi râă u. Atentţie, pe âcest versânt luminâ intrâă îân îântunericul unei păduri, îân beznâ îân câre se âud urlââ nd fiârele pâă durii. Câre fiâre? Aceleâ pe câre crezi câă le-âi ucis îân cârneâ tâ, îân trupul tâă u. Au fost numâi legâte, nu ucise. Cââ tâă vreme esţ ti îâncâă îân trup, chiâr dâcâă âi iesţ it din lume o iei cu tine îân celulâă , îân chilie, îân pustie, îân pesţ terâă , sţ i lumeâ, câ o fiârâă , urlâă sţ i musţ câă din cugetul tâă u, tocmâi pentru câă te-âi oprit, crezââ nd câă âi biruit-o, câă âi scâă pât de eâ. ÎÎncepe bâă tâă liâ cu fiârele pâă durii. Toâte tâbâă râă , toâte intrâă hotţesţ te îân luminâ âtentţiei tâle, sâă te hâă rtţuiâscâă , sâă te oboseâscâă . O, cum nu stâă „moârâ mintţii!“ Cum tot mâcinâă vedenii plâă cute, sâtisfâctţii usţ oâre, bucurii perverse, âmbitţii lumesţ ti, pozitţii mâă retţe sţ i îânchipuiri sublime de triumf sţ i stâă pââ nire orgolioâsâă . Toâte pâtimile de âltâă dâtâă , tâă cute îân cârne, tţinute îân zâă bâlâ postului, tţi se fâc âcum drâci îân cuget, îân minte. Altâă dâtâă le gustâi îân trup. Acum vin sâă te terorizeze îân gââ nd. Unde fugi? Cum scâpi? Cine îâtţi poâte âpâă râ minteâ, cine îâtţi poâte dâ linisţ te? Zi sţ i noâpte, sâă tul sâu flâă mââ nd, vorbind sâu chiâr îân rugâă ciune fiind, îâtţi fuge gââ ndul îân âltâă pârte, depârte de ceeâ ce rostesţ te gurâ. Altul pârcâă -tţi umblâă -n suflet sţ i-n cuget sţ i râă scolesţ te pulbere de scââ ntei sţ i jâă râtic îâncins, cu chipuri sţ i îântââ mplâă ri câre îâtţi mutâă âtentţiâ, îâtţi frig ochii, îâtţi ârd limbâ, îâtţi îântţeâpâă urechile cu strigâă ri obrâznice, îâtţi siluie simtţirile mintţii sţ i ârd pe dinâă untru câ un foc âscuns, nesţ tiut, îâmpotrivâ câă ruiâ nu âi ârmâă de âpâă râre sţ i loc de scâă pâre... Apâ! Apâ stinge focul! Apâ rugâă ciunii, stinge focul pâtimilor, domolite îân

71

îânfrââ nâă rile trupesţ ti, dâr libere îân cuget. Rââ ul de âpâă continuâă âl rugâă ciunii neîâncetâte, rââ ul rugâă ciunii âdus îân „vâdul mintţii“, curâă tţâă sţ i spâlâă moârâ de necurâă tţiâ neghinei, de fâă inâ neâgrâă â pâtimilor. Cine tţine rââ ul rugâă ciunii permânente, izvorââ t din muntele Dumnezeirii mereu sine? Sâă curgâă zi sţ i noâpte, purificâtor, prin inimâă sţ i minte. Cââ t trâă im îân trup, cugetul nu se poâte limpezi definitiv de dorintţe, oricââ t leâm sublimâ câ sâă lucreze numâi binele. Atunci, sâă deznâă dâă jduim? Sâă renuntţâăm lâ purificâre? Dupâă âtââ t drum pârcurs? Nu! Nu vom renuntţâ! Oricââ t âm risipi energiâ spirituâlâă , âtââ t vom fi, cââ t vom âdunâ îân noi energiile Dumnezeiesţ ti. Se vede un mâl. E depârte, dâr se vede. Tot ce mâă despârte, e âceâstâă âpâă stâă tutâă , câ o mlaştină îâmputţitâă prin câre trebuie sâă trec. Nu existâă câle pe ocolite, nici pod fâă cut de âltul pentru mine. Fiecâre trece cum poâte! Cum sţ tie! De dincolo, brâtţe de luminâă te cheâmâă . ÎÎndrâă znesţ te! ÎÎmpotrivâ îândoielii, â deznâă dejdii! Dâă din mââ ini, din picioâre, îânoâtâă , zbâte-te, zvââ rcolesţ te-te, dâr tţine câpul sus, privireâ mintţii sus, lâ âceâstâă luminâă cuceritoâre. Nu renuntţâ lâ sperântţâă, câă ci vei birui! Nu te îânfricosţ â de mââ lul câre se îânclesţ teâzâă sâă te trâgâă lâ fund. Fâptul câă te-âi âruncât îân mlâsţ tinâă e dovâdâ îâncrederii câă vei birui. Abiâ âcum îâncepi sâă fi consţ tient de tine, de vâloâreâ tâ spirituâlâă . Esţ ti îân lume, dâr nu esţ ti din lume. Esţ ti fiintţâă cereâscâă ! Esţ ti fâă cut sâă birui! Esţ ti zidit dintr-un mâteriâl sfââ nt, nestricâă cios. Esţ ti zidireâ lui Dumnezeu, nu â stricâă ciunii sţ i â mortţii. Esţ ti viu, nemuritor! Esţ ti îânfiât de Dumnezeu, nemuritor îân Hristos! Cine-tţi stâă îâmpotrivâă ? Nici îângerii, nici o putere vâă zutâă sâu nevâă zutâă . Nimeni. Dumnezeu e cel ce te îândreptâă tţesţ te îân cuget iâr Hristos â murit sţ i â îânviât pentru tine! O, iâtâă -te âjuns! ÎÎn brâtţele lui Hristos. De âici nu te vâ mâi puteâ râă pi nimeni. Cââ ntâă , strigâă ! Bucuriâ tâ sâă umple cerul sţ i pâă mââ ntul: „Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Iubite-voi Doamne, vârtutea mea! Domnul este întărirea mea şi scăparea mea şi izbăvitorul meu!„ *** „Muntele suferinţei“, „pădurea cu fiare sălbatice“ sţ i „mlaştina deznădejdii“, stâdii de viâtţâă spirituâlâă pe câre ne-âm hotâă rââ t sâă le strâă bâtem, âu constituit de-â lungul ânilor de suferintţâă coordonâtele comportâmentâle âle vietţuirii noâstre. Reâlitâă tţile spirituâle nu pot fi exprimâte prin cuvinte. Cuvââ ntul este neîâncâă pâă tor. Dâr n-âi âltâă posibilitâte pentru â te legâ cu âlt spirit îântrupât. Comunicâreâ, cunoâsţ tereâ se fâce îântre spirite, nu îântre trupuri. Cââ nd vrei câ cinevâ sâă intre îân comuniune cu tine, de cuvââ nt te vei folosi; potţi sâă -l âlterezi, dââ ndu-i âlt îântţeles sţ i contextul exprimâă rii, fie prefâă cââ ndu-l îân metâforâă , fie fâă cââ ndu-l simbol, fie âdâă ugââ ndu-i functţii sintâctice, pentru â-i dâ îântţelesuri noi, vâlori pe câre, morfologic, cuvââ ntul nu le âre. Mââ ntuitorul, Cuvââ ntul prin câre Dumnezeu vorbesţ te lumii, lâ îântrebâreâ «De ce le vorbesţ ti îân pilde?» (Mâtei 13, 10), le râă spunde ucenicilor: «De âceeâ le vorbesc îân pilde, câă , vâă zââ nd, nu vâă d sţ i, âuzind, nu âud, nici nu îântţeleg.» (Mâtei 13, 13) Metâforâ (pildâ, pârâbolâ) nu reprezintâă reâlitâteâ pe câre „vâă zââ ndu-o, nu o vedem“, ci âceeâ pe câre sugerââ nd-o âltui ochi, âltei urechi, o putem îântţelege. E o

72

cunoâsţ tere îân duh. Pentru â âsemâă nâ ÎÎmpâă râă tţiâ Cerurilor, Mââ ntuitorul folosesţ te compârâtţii, metâfore, pilde, pârâbole sâu simboluri, prin câre sâă reâlizâă m îân suflete „stâă ri“ spirituâle câre sâă ne râă peâscâă lâ „stâdii“ de trâă ire âdââ ncâă , lâ o cunoâsţ tere âfârâă din timp, detâsţ âtâă de reâlitâteâ mâteriâlâă , de o stâre metâfizicâă , dincolo de cunosţ tintţele din minte. Sfââ ntul Apostol Pâvel ne spune: «Cunosc un om îân Hristos - câre… fie îân trup, nu sţ tiu; fie îân âfârâă de trup, nu sţ tiu, Dumnezeu sţ tie - â fost râă pit unul câ âcestâ pââ nâă lâ âl treileâ cer.» (2Corinteni 12, 2); iâr despre cele âle râiului: «Cele ce ochiul n-â vâă zut sţ i urecheâ n-â âuzit, sţ i lâ inimâ omului nu s-âu suit, pe âcesteâ le-â gâă tit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El» (1Cor.2, 9). Pentru conditţiâ trup-suflet zice: «îân trup, nu sţ tiu; fie îân âfârâă de trup, nu sţ tiu, Dumnezeu sţ tie». Sfââ ntul Apostol âveâ îân âcel „stâdiu de cunoâsţ tere“ â Dumnezeirii simtţurile Omului-Dumnezeu. Numâi cu âceleâ sţ i numâi âjuns lâ âcel stâdiu, „vom cunoâsţ te âsţ â cum âm fost cunoscutţi“. Nu câ âcum, „câ îântr-o ghiciturâă , (metâforâă ) câ îântr-o oglindâă (pârâbolâă )“14. ÎÎn efortul consţ tient de smulgere din tine îânsutţi âjutâă numâi credintţâ. Câă esţ ti duh îântţelegâă tor, spirit creât de Dumnezeu. Ai libertâte sâă -tţi stâbilesţ ti locul pe potrivâ dârurilor, integrââ ndu-te imperios îân Creâtor, trup sţ i suflet, âducââ ndu-tţi trupul lâ stâdiul de nemurire, de energie inepuizâbilâă îân fiintţiâlitâteâ Existentţei Divine Hristice. ÎÎndoiâlâ îân credintţâă este prâă busţ ire, câă dere. Râă mâs lâ consţ tiintţâ singulâritâă tţii neputincioâse, pe mârgineâ disperâă rii sufletul plââ nge câ un copil râă tâă cit, pierdut de mâmâ lui, fâă râă posibilitâteâ orientâă rii îân mediul pe câre nu-l cunoâsţ te sţ i de câre nu â cunoscut. Fiintţâ lui râă tâă cesţ te lâ portţi strâă ine cunoâsţ terii. - N-âtţi vâă zut-o pe mâmâ? - Dâr cum te cheâmâă , mâă i copile, câre tţi-e numele? - Nicusţ or! - Sţ i pe mâmâ? - Pe mâmâ..., Mâmâ! ÎÎn sufletul copilului mâmâ nu e un nume lââ ngâă câre s-âr mâi puteâ âdâă ugâ âltul; se identificâă cu conditţiâ existentţei lui. Nu existâă âsemeneâ vâloâre. Eâ singurâă âre îântţeles îân sine, e sfââ ntâă , e dumnezeu, îânceputul sţ i sfââ rsţ itul îân câre se integreâzâă el, limitâ lui de gââ ndire, de simtţire sţ i de vointţâă. - Cum te cheâmâă , suflete? Câre tţi-e numele de botez? - Cresţ tin. - Sţ i pe mâmâ? - Pe mâmâ?... Mâmâ! Bisericâ lui Hristos! - Asţ ââ!... Atunci cum te-âi râă tâă cit? - Am plecât de lâ sââ nul ei sţ i nu sţ tiu cum sâă mâă îântorc! - Sţ i de âceeâ plââ ngi?... Plââ ngi, câă ci âsţ â te vei îântoârce. *** 14

«Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci

voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.» (1Corinteni 13,12)

73

Ce ar fi naţionalismul românesc şi ce deosebiri ar fi între el şi nazism şi fascism, dacă nu s-ar fi ancorat în ascultarea Bisericii lui Hristos? O nebunie. O lucrare omenească care ar fi pierit. Dar Mişcarea Legionară va dăinui cât va fi neamul românesc pe pământ, reprezentându-l în faţa lui Dumnezeu, prin jertfele pe care le-a dat ascultând Biserica, spre sfinţirea şi mântuirea lumii, şi va cuprinde conştiinţele neamurilor. Noi, generâtţiâ de tineri FDC-isţ ti, crescutţi îân luminâ permânentului efort âl devenirii, âm dorit model pe îânsusţ i Hristos, Câă pitânul, Motţâ sâu âlt vââ rf âl vietţii cresţ tin legionâre, tot pe Hristos îâl urmâu sţ i ei. Nu s-âu substituit lui Hristos, câ obiect de âdorâtţie. De âceeâ, râportâreâ consţ tiintţei noâstre se fâce direct lâ cer, câre e deâsuprâ tuturor piscurilor. Cââ nd Câă pitânul â proiectât cuvââ ntul sâă u, câ pe o piâtrâă vrâă jitâă cu puteri mirâculoâse, îân âpâ sufletului neâmului, câ sâă -l trezeâscâă din somnul sţ i indiferentismul spirituâl, „tulburâreâ“ ântrenâse elemente bune sţ i rele. Înterveneâ âpârent dezordineâ îân „ordineâ fâă râă delegii“, câă ci fâă râă delegeâ devenise stâre fireâscâă , un dât câre nu puteâ fi sţ i nu trebuiâ schimbât. Misţ câreâ Legionârâă â âvut lâ îânceput sţ i un âspect romântic, muschetâă resc, âpoi undâ propâgâtâă îân oceânul sufletului romââ nesc, s-â orgânizât. Erâ vizibilâă , îântţeleâsâă de totţi cei bine intentţionâtţi sţ i cinstitţi sufletesţ te, de lâ omul cel mâi simplu, tţâărân sţ i muncitor, pââ nâă lâ câă rturârul luminât. Unii âu râă mâs pe drum, lâ diferitele stâdii de luptâă prin câre â trecut Legiuneâ. ÎÎn loc sâă -sţ i recunoâscâă cu smerenie conditţiâ, îânceârcâă sâă coboâre liniâ Misţ câă rii. Dusţ mânii, speculââ ndu-le orgoliul, âu fâă cut din ei elemente de dezbinâre â unitâă tţii legionâre. Ei câd sub sânctţiuneâ cuvââ ntului Câă pitânului: „Cine este îâmpotrivâ unitâă tţii, este îâmpotrivâ biruintţei legionâre“. Aici este tâinâ comuniunii sufletului neâmului, prin cei consţ tientţi de âceâstâă comuniune cu Hristos, cu Dumnezeu. De âici, âcuzâtţiâ de misticism. Din ignorântţâă sâu cu reâ intentţie, dusţ mânul blâsfemiâ ce erâ bun, prezentââ ndu-l câ râă u. Prin misticism, âct âl credintţei nelimitâte îân Dumnezeu - de âltfel primâ conditţie pusâă de Câă pitân: „Sâă vinâă lââ ngâă noi cel ce crede nelimitât, cel ce âre îândoieli sâă râă mââ nâă âfârâă “- este cu âdevâă rât posibilâă sâlvâreâ din brâtţele râă ului, din lucrâreâ diâvoleâscâă . Cei ce ânchetâu sţ i loveâu se uimeâu câă rezistâm lâ suplicii sţ i pentru tâă riâ credintţei. - De ce nu tţii, mâă i nenorocitule, lâ viâtţâ tâ? Nu vezi unde te-â âdus credintţâ tâ? Nu vezi îân ce hâl âi âjuns? - ÎÎn hâlul âcestâ m-âtţi âdus voi, câre nu sţ titţi ce fâcetţi. Aceâstâ este rusţ ineâ voâstrâă , nu â meâ! Pe voi vâă degrâdeâzâă , câ oâmeni, nu pe mine! A meâ este credintţâ îân Dumnezeu sţ i drâgosteâ de neâm, câre mâă fâc biruitor tocmâi prin âceâstâă suferintţâă. - AĂ sţ tiâ sunt nebuni, disperâu. Numâi nisţ te nebuni pot gââ ndi âsţ â! Erâm nebuni. Nebunie sfââ ntâă pe câre nu puteâu s-o îântţeleâgâă ânchetâtorii. Minteâ lumeâscâă nu puteâ vedeâ dincolo. Dâcâă âu câă zut multţi dintre cei âpropiâtţi Câă pitânului, â fost pentru câă s-âu legât sufletesţ te de persoânâ lui, mâi mult decââ t de ideâlul sâă u, devenind

74

„îântţeleptţi âi lumii âcesteiâ“, pierzââ nd „nebuniâ“ credintţei îân vâlorile nestricâă cioâse sţ i nepieritoâre âle drâgostei de neâm sţ i Dumnezeu. CAPITOLUL III Crăciunul 1942 „A venit şi-aici Crăciunul Să ne mângâie surghiunul“ Râdu Gyr ÎÎn ziuâ Crâă ciunului âm iesţ it din cârântinâă . Dimineâtţâ ne-âm rugât, cââ ntââ nd îâmpreunâă tropârul Nâsţ terii: „Nâsţ tereâ Tâ, Hristoâse, Dumnezeul nostru…“, sţ i âl Nâă scâă toârei de Dumnezeu: „Astâă zi Fecioârâ, pe Cel mâi presus de fiintţâă nâsţ te…“. Nu sfââ rsţ isem cââ ntâreâ sţ i usţ â se deschise: - Câre dintre voi vreâ sâă meârgâă lâ Bisericâă , poâte merge, câre nu, merge âfârâă lâ plimbâre, ne invitâă gârdiânul. Ne-â surprins tonul sţ i âtitudineâ decentâă pe câre o mânifestâ; se vede câă prâznicele sfinte trezesc omeniâ sţ i îân sufletele celor pâă câă tosţ i. Lâ Bisericâă coborâu tâă cutţi totţi frâtţii. Vâleriu Gâfencu ne-â fâă cut cunosţ tintţâă cu cââ tevâ vââ rfuri legionâre: Trâiân Trifân, Trâiân Mâriân, Îlie Nicolescu, Îlie Ghenâdie, cu preotţii: Vâsile Serghie, Îon Floreâ, cu cââ tţivâ FDC-isţ ti sositţi îânâinteâ noâstrâă lâ Aiud: Nicu Mâzâă re, Îuliân Bâă lân, Nelu Munteânu sţ i âltţii. ÎÎn cele trei câpele se intrâ prin curteâ interioârâă â sectţiei Î sţ i ÎÎ. *** O explicâtţie generâtţiei mâi tinere: îânâinteâ instâurâă rii comunismului, pââ nâă sâă se âjungâă lâ indiferentismul spirituâl, cel pedepsit cu privâre de libertâte pentru infrâctţiuni penâle (crime, viol, furt etc.) nu erâ izolât de societâte, sţ i pedeâpsâ âveâ câ scop recuperâreâ lui morâlâă . De âceeâ, executâreâ pedepsei se sâă vââ rsţ eâ îân trei fâze. Primâ fâzâă erâ „regimul celulâr“ câre vâriâ îân functţie de pedeâpsâă (10% din totâlul condâmnâă rii) de lâ 3 luni lâ 3 âni. Singur îân celulâă , fâă râă nici un drept âdministrâtiv (scrisoâre, pâchet, vorbitor) doâr dreptul de â citi Sfââ ntâ Scripturâă sţ i â âveâ o convorbire odâtâă pe sâă ptâă mââ nâă (vinereâ) cu preotul duhovnic; âceâstâă perioâdâă âveâ rost sâă smulgâă vinovâtul râă ufâă câă tor din mââ inile lui sâtân, redââ ndu-i consţ tiintţâ râă spunderii îân fâtţâ lui Dumnezeu, pocâă indu-se sţ i hotâă rââ nd sâă devinâă cinstit sufletesţ te. ÎÎn Trânsilvâniâ, fiind trei confesiuni dominânte, ortodoxâă , câtolicâă (mâi âpoi greco-câtolicâă ) sţ i protestântâă , preotţii confesori âpârtţineâu âcestorâ. Rolul duhovnicilor este de â pune pe delicvent îân situâtţiâ de â reâlizâ consţ tiintţâ pâă câtului sâă vââ rsţ it sţ i â se pocâă i pentru â fi reintegrât îân societâte, sâlvât din mââ nâ diâvolului. Duhovnicii oficiâu Serviciul Divin sţ i îândeplineâu o functţie âdministrâtivâă : cenzori âi corespondentţei, bibliotecâri, fâă ceâu pârte din comisiile

75

de âvizâre â eliberâă rilor ânticipâte (conditţionâte), girââ nd îândreptâreâ morâlâă â vinovâtţilor. A douâ fâzâă erâ „lâ comun„. ÎÎn câmere mâri, cu cââ te 10-20 de insţ i, e continuâ controlul morâl, se âdmiteâ pârticipâreâ detţinutului lâ munci interioâre, de gospodâă rie sţ i îântretţinere, muncâă îân âteliere, âveâ drept lâ scrisori, pâchete sţ i vorbitor, recompense âle bunei comportâă ri. A treiâ fâzâă erâ scoâtereâ lâ munci exterioâre lâ grâă dinâ de zârzâvâturi, cââ mp etc., cu sţ ânsâ eliberâă rii îânâinte de expirâreâ pedepsei, dâcâă sţ i fâmiliâ girâ, âlâă turi de duhovnic, bunâ comportâre â detţinutului îân societâte. Dâcâă îân timpul eliberâă rii conditţionâte penitentul sâă vââ rsţ eâ o nouâă âbâtere, erâ reârestât, rejudecât sţ i i se âdâă ugâ, dupâă grâvitâteâ infrâctţiunii, îân âfârâă de completâreâ vechii pedepse pââ nâă lâ termen. Lâ trânsformâreâ Aiudului îân îânchisoâre pentru politici, âcestei structuri orgânizâtorice i s-â âdâă ugât un punct cerut de legionâri: preotţii îânchisţ i sâă âibâă dreptul de â sâă vââ rsţ i Sfintele slujbe. S-â âprobât cu greu sâă devinâă duhovnici, âlâă turi de preotţii oficiâli âi penitenciârului. Câpelâ ortodoxâă sţ i ceâ greco-câtolicâă erâu ârhipline; multţi râă mââ neâu îân curte. Preotul greco-câtolic oficiâl, Pâă rintele Brââ nzei cu Preotul ortodox oficiâl, Pâă rintele Mârinâ, erâu câ sţ i frâtţi; slujeâu îâmpreunâă sţ i cu preotţii legionâri sâu se suplineâu cââ nd unul din ei lipseâ pentru pricini binecuvââ ntâte. Pâă rintele Îon Floreâ, fost dirijor âl Corului Arhiepiscopiei Sibiului, orgânizâse un cor bâă rbâă tesc. Singurul bâs erâ Popâ Octâviân, FDC-ist din Fâă gâă râsţ , de 18-19 âni; cu timbrul lui puternic reâlizâse „pedâle“ perfecte. Dupâă 1947 vâ fi âdmis lâ Corul Râdio Bucuresţ ti îân mod exceptţionâl, fâă râă studii speciâle - pe câre le vâ fâce totusţ i îân timpul ângâjâă rii - numâi pentru frumusetţeâ vocii sţ i pentru prestântţâ sţ i frumusetţeâ bâă rbâă teâscâă cuceritoâre. Dumnezeu îâl îâmpodobise sţ i cu dâruri lâă untrice sţ i cu dâruri exterioâre. *** Preotţii oficiâu âceeâsţ i slujbâă , pe câre sufletul celor îânchisţ i o îânchinâ, îân numele neâmului, lui Dumnezeu, preâmâă rind ÎÎntrupâreâ sţ i Nâsţ tereâ Fiului Sâă u. Dupâă obicei, credinciosţ ii din sâtele din jurul Aiudului âu venit lâ poârtâ îânchisorii âducââ nd colâci, fripturâă sţ i butoiâsţ e de vin, sâă îâmpârtâă îân cinsteâ Sfintei Nâsţ teri celor din suferintţâă dârul sţ i prinosul drâgostei lor. «ÎÎnchis âm fost temnitţâă âm fost sţ i âtţi venit lâ Mine.» (Mâtei 25, 36) Administrâtţiâ â îâmpâă rtţit dârurile fiecâă rui detţinut, îân âsistentţâ celor ce âu dâă ruit. Am multţumit lui Dumnezeu sţ i âcestorâ, rugââ ndu-ne pentru noi sţ i pentru ei. Dupâă âmiâzâ s-âu distribuit pâchetele de âcâsâă . Sţ i eu primisem coletul. Am âdus îân celulâă o tââ rnâă cu bunâă tâă tţi: cârne, cozonâc, slâă ninâă , pââ ine, ouâă , brââ nzâă , prâă jituri, murâă turi, sârmâle sţ i âle bunâă tâă tţi trimise de pâă rintţi sţ i frâtţi din drâgoste; o pâă turâă cu ceârceâf, un cojocel cu mââ neci sţ i o pereche de pântâloni grosţ i de dimie, pentru câă nu permiteâ regulâmentul îânchisorilor, âu fost returnâte. Câ fâvoâre de Crâă ciun âm âvut dreptul sâă ne vizitâă m îân celule. Ne-âm urât lâ multţi âni, îân sperântţâ câă vom fi buni cu âjutorul lui Dumnezeu, âm îâmpâă rtţit

76

dârurile primite, îân pârte egâlâă frâtţilor din grupul nostru câ sţ i lui Pâvel Îon, gââ ndindu-ne sţ i rugââ ndu-ne câ âcest gest sâă -i poâtâă determinâ un proces de consţ tiintţâă. Dâr Pâvel n-â reâlizât âcest lucru niciodâtâă , spre durereâ noâstrâă sţ i osââ ndâ lui. Pââ nâă lâ Boboteâzâă suprâveghereâ gârdienilor â fost mâi lejerâă sţ i âm putut circulâ îân celulâr de lâ o celulâă lâ âltâ, de lâ un etâj lâ âltul. Am cunoscut multţime din cei îânchisţ i îân curte, îân timpul plimbâă rii de o orâă dimineâtţâ sţ i unâ dupâă mâsâ, cââ nd puteâm vorbi, îâmpâă rtâă sţ indu-ne gââ ndurile. Cei mâi tineri sorbeâu sfâturile sţ i îânvâă tţâăturile celor mâi bâă trââ ni. Cu prâhovenii sţ i buzoienii, de câre erâm legât sufletesţ te prin locul unde-mi desfâă sţ urâsem âctivitâteâ, âm strââ ns prietenii de neuitât. Erâu îântre cei mâi vââ rstnici, prâhoveni: Mâă ntâlutţâă, Pâul Cojocâru, Zoze Grigorescu, Vâleriu Cristescu, Gâbi Popescu, Îon Vulcâă nescu, Andrei Popescu, ing. chimist Georgescu, Pâul Vilescu, Îon Îordâche, buzoieni: Alexândru Mureâ, Nicu Cojocâru, brâsţ oveni: Trifân Trâiân (prefect), Mâriân Trâiân, Anghel Pâpâcioc, Pâscu Constântin, sibieni: Schiâu Îon, teologul Strâjâ, de lâ Albâ Îuliâ: Bâciu Grigore (prefect), de lâ Brâă ilâ: Mâzilu, de lâ Arâd: Vâleriu Sţ tefâă nescu, de lâ Bucuresţ ti dr. Îlie Nicolescu, preotţii, Îon Mârinescu, Vâsile Serghie, Îon Floreâ, Trâiân Belu sţ i cântorul Petricâă Petrescu. Listâ âr puteâ continuâ cu tinerii FDCisţ ti, cu muncitori sţ i tţâărâni, cam 3000 de legionari în Aiud sţ i cââ tevâ sute dispersâtţi lâ penitenciâre judetţene. Despre preotţi âveâm sâă âflâă m un lucru, frumos pentru âtitudineâ lor, dureros pentru cei ce âtentâserâă lâ demnitâteâ preotţiei. ÎÎn primâă vârâ lui 1941, dupâă ce Antonescu declârâse râă zboi Sovietelor îân numele Crucii, â pornit âsâltul îâmpotrivâ preotţilor legionâri din îânchisoâre, printr-o âctţiune de bâtjocorire sţ i discreditâre â persoânei lor, fiind trimisţ i lâ Aiud colonelul mâgistrât Alexândru Petrescu, director generâl âl penitenciârelor, sţ i câă pitânul mâgistrât Aurel Munteânu, comândânt militâr âl penitenciârului Aiud. Dupâă o noâpte de petrecere sţ i betţie, dimineâtţâ âu scos preotţii pe coridorul celulârului sţ i âu ordonât frizerilor de drept comun, sâă -i tundâă sţ i sâă -i râdâă . Preotţii âu refuzât iâr colonelul Petrescu l-â lovit pe unul. - Noi nu suntem gâă sitţi vinovâtţi pentru âtâsţ âmentul fâtţâă de neâm sţ i nici câterisitţi de Bisericâă pentru vreo gresţ eâlâă fâtţâă de îânvâă tţâăturâ Sâ sâu pentru âcte nedemne, imorâle. Nimeni nu âre dreptul sâă ne tâie bârbâ, câre fâce pârte din fiintţâ preotţeâscâă , â replicât pâă rintele Floreâ. - AĂ stuiâ sâă -i dâi cââ te 25 gââ rbâce lâ fund, îân fiecâre zi, pââ nâă voi contrâmândâ eu ordinul de lâ Bucuresţ ti, i-â cerut Petrescu lui Munteânu. - Doâmne, fie voiâ Tâ, âu zis preotţii sţ i s-âu lâă sât bâtjocoritţi. Tunsţ i sţ i bâă rbieritţi, âu fost dusţ i lâ Zârcâă , izolâtţi cââ te unul îân celulâă , dâr â douâ zi dimineâtţâ âu fost scosţ i din izolâre. S-â âflât de lâ gârdieni câă , trezindu-se din betţie, cei doi sâtrâpi âu dât ordin sâă fie scosţ i preotţii din Zârcâă iâr pedeâpsâ pentru Pâă rintele Floreâ â fost ânulâtâă . *** Un cresţ tin de rââ nd câre âre o comportâre demnâă din punct de vedere

77

morâl, devine un simbol âl Adevâă rului mânifestât pe pâă mââ nt sţ i cenzor pentru consţ tiintţele celorlâltţi. Cei cinstitţi sufletesţ te îâl vor câă utâ pentru â se îâmpâă rtâă sţ i de îântţelepciuneâ lui. Cei necinstitţi sufletesţ te îâl vor ocoli sţ i-l vor bâtjocori sâu câlomniâ. Un preot, investit speciâl âl lui Dumnezeu, putââ nd îân numele lui Hristos „sâă lege sţ i sâă dezlege cele ce se îântââ mplâă îân popor“, de âsemeneâ „sâă ierte sâu sâă tţinâă pâă câtele oâmenilor“, impune celor din jur cinstireâ reprezentântului lui Hristos, câ sţ i cum Hristos âr fi printre noi. Mâi âles dâcâă este sţ i un trâă itor sţ i mâă rturisitor, cu cuvââ ntul sţ i cu fâptâ, âl poruncilor divine. Preotţii legionâri s-âu impus dintru îânceput chiâr detţinutţilor de drept comun, orgânelor de pâzâă sţ i tuturor functţionârilor âdministrâtţiei. Prezentţâ unui legionâr impuneâ control îân vorbire sţ i âtitudine, îân modul de â te âdresâ - gârdienii nu li se âdresâu pe nume, ci cu âpelâtivul: „Pâă rinte!“ ÎÎn consţ tiintţâ lor trebuiâ ânulât âceste âpelâtiv. Sâă nu se mâi recunoâscâă âutoritâteâ lui Dumnezeu. Cu âtââ t mâi mult cu cââ t, celor mâi multţi dintre legionâri gârdienii li se âdresâu cu âpelâtivul: „domnule!“ Dâr îântr-o dictâturâă nimeni nu âre dreptul sâu câlitâteâ de â detţine o demnitâte morâlâă , spirituâlâă sâu culturâl-sţ tiintţificâă , îân âfârâ dictâtorului. Drâmâ comunismului â cumulât îân conceptţiâ sâ toâte negâtţiile, câ sţ i tâtâă l câre l-â nâă scut, sâtân. Aceâstâ âm trâă it-o! Pentru â deveni totţi „vite sub bici“ s-â îânceput cu discreditâreâ preotţiei, cu persoânele investite cu âcest hâr. Chiâr bâă rbieritţi preotţii nosţ tri âu râă mâs preotţi îân consţ tiintţâ pâznicilor iâr legionârii erâu âdmirâtţi chiâr de schingiuitori îân timpul supliciilor pentru âtitudineâ lor demnâă îân fâtţâ suferintţei. *** Coletele primite de ceilâltţi pââ nâă lâ 1 mârtie 1943 âu constituit un supliment de hrânâă spre refâcereâ fizicâă , îântâă rindu-ne sţ i morâl, fiind îâncredintţâtţi câă cei de âcâsâă nu ne-âu uitât sţ i ne iubesc. Dupâă âceâstâă dâtâă pâchetele sţ i vorbitoârele s-âu râă rit, interzise ârbitrâr sâu returnâte intentţionât. Se pregâă teâ âtmosferâ pentru nouâă fâzâă de presiuni fizice sţ i morâle. Lâ eliberâre, îân 1964 âm âflât de lâ pâă rintţi câă un colet expediât pentru Sfintele Pâsţ ti 1943 nu â âjuns pentru câă âgentul posţ tâl Lixândru Ciupeârcâ l-â violât, sţ i-â îânsusţ it contţinutul iâr âmbâlâjul l-â âruncât. Câ o minune, peste cââ tţivâ âni s-â îâmbolnâă vit sţ i trâă geâ sâă moârâă . Se chinuiâ sţ i nu mureâ. Dumnezeu i-â lâă sât timp sâă mâă rturiseâscâă pâă câtul. Sotţiâ lui l-â îântrebât: - Ce-âi, mâă Lixândre, ce-âi fâă cut de te chinui âsţ â, nici nu mori nici nu trâă iesţ ti? - Chemâtţi preotul sâă mâă spovedesc. ÎÎn âuzul tuturor â mâă rturisit preotului greutâteâ; dupâă ce â fost dezlegât sţ i îâmpâă rtâă sţ it de preotul Gheorghe Popescu, â murit. Îâtâă ce îânseâmnâă sâă nâă pâă stuiesţ ti pe cel îân suferintţâă. Dâr e mâi bine sâă ne rusţ inâă m âici, decââ t sâă fim rusţ inâtţi lâ Judecâtâ de Apoi. ***

78

ÎÎn vârâ ânului 1942, lâ Vâslui Sţ coâlâ Normâlâă , desfiintţâtâă câ sţ i ceâ din Ploiesţ ti îân 1938, â fost trânsformâtâă îân penitenciâr sţ i colonie de muncâă , pentru tinerii FDC-isţ ti ârestâtţi pââ nâă lâ âceâ dâtâă . ÎÎn timpul desţ ertâă rii câă râă mizilor din forme, lâ câă râă midâă riâ de âcolo, se âplicâ pe suprâfâtţâă crudâă â câă râă mizii o sţ tâmpilâă cu âmprentâ gâă rzii de fier, simbol legionâr folosit pe âfisţ ele electorâle, o cruce ortodoxâă cu brâtţele prelungite, existentâă sţ i îân cusâă turile romââ nesţ ti. Fiind trimise lâ diferite sţ ântiere de constructţie, câă râă mizile âu fost descoperite lâ Bucuresţ ti de Sigurântţâ ântonesciânâă . - De unde âu sosit câă râă mizile? - De lâ Vâslui. Comisiâ venitâă lâ Vâslui i-â îântrebât pe executântţi: - De ce âtţi pus sţ tâmpilâ legionârâă pe câă râă mizi? - Mârcâ fâbricii, domnule inspector, âu zââ mbit, tinerii FDC-isţ ti. - Sâă nu mâi punetţi âcest simbol! - Bine, nu mâi punem âcest simbol, âu râă spuns iârâă sţ i zââ mbind. Dupâă plecâreâ comisiei âu confectţionât o âltâă sţ tâmpilâă cu âlt simbol, pâă trâtul cu douâă puncte, doi ochi, cum i se mâi spuneâ; semnul electorâl îân âlegerile din 1937 â âpâă rut pe câă râă mizi câ mârcâă â âceluiâsţ i producâă tor. Atunci âutoritâă tţile âu hotâă rââ t sâă suspende âctivitâteâ de fâbricâre â câă râă mizilor lâ Vâslui. CAPITOLUL IV Presiuni fizice şi morale FDC-isţ tii de lâ Vâslui, muncitorii de lâ Îsţ âlnitţâ sţ i âltţii dispersâtţi lâ îânchisori prin tţârâă fuseserâă âdusţ i îân toâmnâ lui 1942 lâ Aiud. Mâiorul Munteânu trebuiâ sâă reâlizeze operâ de „reeducâre“, prin presiuni morâle sţ i fizice, pentru â determinâ pe legionâri fie â se desolidârizâ de ideâlul de luptâă legionâr - un âct de compromitere morâlâă - fie â cere trimitereâ pe front pentru reâbilitâre recunoscââ ndu-se vinovâtţi fâtţâă de Antonescu îân âctul de lâ 21 Îân. 1941, âct de compromitere â Misţ câă rii Legionâre. Cei refrâctâri trebuiâu sâă suporte îânfometâă ri, suplicii fizice, moârte. Legionârii sţ i-âu rââ nduit viâtţâ îân îânchisoâre, îân âsţ â fel îâncââ t Frâă tţiile îândeosebi sâă âibâă viâtţâă de rugâă ciune, demnitâte morâlâă , corectitudine sţ i comportâre demnâă sţ i respectuoâsâă fâtţâă de orgânele de ordine, unitâte sţ i rezistentţâă îân fâtţâ presiunilor regimului. Atitudineâ âceâstâ erâ de fâpt spontânâă sţ i fireâscâă , izvorââ tâă din convingerile interioâre despre disciplinâ sţ i demnitâteâ cresţ tinâă legionârâă . Mâiorul Munteânu i-â izolât pe legionâri de ceilâltţi detţinutţi; pe cei cu pedepse mâri (15-25 de âni muncâă silnicâă sţ i muncâă silnicâă pe viâtţâă), sţ efii îân generâl, i-â mâsât lâ ultimul etâj câ râă mâsţ i fâă râă îândrumâă tori sţ i tentâtţi de promisiuni sâă câdâă , fâă cââ nd din ei elemente de descompunere spirituâlâă â

79

legionârilor. Dâr legionârii nu âveâu neâpâă rât nevoie sâă fie suprâvegheâtţi, controlâtţi, cenzurâtţi, îândrumâtţi sâu tţinutţi îân frââ u de cinevâ, fiecâre îâsţi sţ tiâ dâtoriâ chiâr dâcâă râă mââ n singurul legionâr pe toâtâă fâtţâ pâă mââ ntului. Au fost sţ i câă deri; unul este eroismul de moment sţ i âltul eroismul de durâtâă . Lâ îânceputul lui mârtie 1943 s-â instituit un regim sever: cââ te unul îân celulâă , suprâveghere riguroâsâă , hrânâă îânrâă utâă tţitâă , iesţ ire lâ âer îântââ mplâă toâre, lâ cinci pâsţ i distântţâă unul de âltul, cu câpul îân jos, obloâne lâ ferestre sţ i izolâă ri îân câmerele de pedeâpsâă de lâ subsol sâu lâ Zârcâă , pedepse corporâle (lovituri lâ fund cu vââ nâ de bou) pentru „insulte“ âduse orgânelor de pâzâă . Mâă âflâm pe lâturâ scurtâă â T-ului (spre strâdâă ) chiâr îân celulâ din unghi, lââ ngâă biroul gârdiânului, lâ ultimul etâj. ÎÎn âfârâă de Sfââ ntâ Scripturâă nu se mâi âdmiteâ nici o cârte. (Pââ nâă âtunci puteâm primi de âcâsâă sâu puteâm luâ de lâ bibliotecâ penitenciârului orice cârte, âfârâă de cele cu contţinut politic). Acum, prin purtâre de grijâă dumnezeiâscâă , trebuiâ sâă ne punem nâă dejdeâ numâi îân Dumnezeu, fiindcâă nimic dintre cele lumesţ ti nu ne puteâ âjutâ îân confruntâreâ cu râă ul. Gârdienii nu erâu „sţ colitţi“ pentru â oprimâ detţinutţii politici, âsţ â cum âveâu sâă fâcâă mâi tââ rziu comunisţ tii, multţi cu comportâre reverentţioâsâă , erâu mâi mult functţionâri âi ordinii interioâre sţ i nu zbiri, executori orbi âi dispozitţiilor primite. Slugile îâsţi trâă dâu stâă pââ nii, consţ tiente de nebuniâ lor. De multe ori ne preveneâu sţ i ne âcopereâu pentru â ne îâmplini ânumite nevoi spirituâle. Nu toâte câă rtţile âu fost predâte. Circulâu chiâr prin mââ inile gârdienilor câiete scrise, jurnâle, poezii, presâă , trâduceri, de lâ celulâă lâ celulâă . Unor câiete duse lâ biroul de cenzurâă li s-â âplicât sţ tâmpilâ „cenzurât“ â penitenciârului din Aiud, sţ i lâ mâgâzie, âu fost introduse îân bâgâjul detţinutului. Asţ â âu scâă pât sţ i douâă din câietele mele, trimise âcâsâă îân vremeâ muncii îân coloniâ Gâldâ. Creioâne, hââ rtie nescrisâă âu putut fi âscunse sub dusţ umele, lâ pervâzul ferestrelor sţ i tocul usţ ilor. De lâ îânceput se fortţâse prin intimidâre câ legionârii sâă ceârâă mergereâ pe front pentru reâbilitâre. Din relâtâă rile celor prezentţi âtunci îân Aiud sţ i din povesţ tile domnilor Trifân sţ i Mâriân se sţ tie ce s-â îântââ mplât. Câă pitânul Munteânu cu colonelul Suceveânu, chemât de lâ Sibiu, dusţ mâni declârâtţi âi legionârilor, îâi scoseserâă pe legionâri îân curteâ îânchisorii, îânconjurâtâă de ostâsţ i îânârmâtţi sţ i gârdieni de îâncredere. Le-âu tţinut un discurs ispititor: eliberâreâ cu conditţiâ de â merge pe front pentru „reâbilitâre“ câre sfââ rsţ eâ perfid: „E cinevâ câre nu vreâ sâă meârgâă pe front?“ Derutâtţi de îântrebâre, ce contţineâ intentţionât conditţiâ mergerii pe front, cei mâi multţi âu râă mâs pe loc. Doâr un grup âtâsţ ât de Stere Mihâlexe, câre âvusese sţ i mâi îânâinte o âtitudine echivocâă îân relâtţiile cu stâă pââ nireâ, â iesţ it din rââ nduri. Munteânu â trecut lâ âmenintţâări, insultââ ndu-i pe cei râă mâsţ i, socotindu-i lâsţ i sţ i trâă dâă tori. Îesţ ind îân fâtţâ frontului Trâiân Trifân, comândânt legionâr, fost prefect de Brâsţ ov â râă spuns clâr sţ i hotâă rââ t: - Mergereâ pe front îân bâă tâă liâ contrâ comunismului este o onoâre pentru

80

orice legionâr. Dâr nu poâte fi conditţionâtâă de vreo obligâtţie morâlâă pentru noi. Dâcâă tţârâ sţ i neâmul ne cheâmâă sub ârme, mergem sâă âpâă râă m fruntâriile, cu toâte drepturile sţ i obligâtţiile ostâsţ ului romââ n, nu sub presiuni sţ i âmenintţâări. Trifân Trâiân âre grâd de câă pitân sţ i îâsţi servesţ te pâtriâ câ ostâsţ , dâr comândântul legionâr Trâiân Trifân nu âre ce reâbilitâ îân fâtţâ nimâă nui. Totţi âu trecut âlâă turi de el, âfârâă de grupul celor socotitţi oportunisţ ti. Unii, prin strâă inâă tâte, necunoscââ nd îâmprejurâă rile îân câre s-â îâncercât, prin compromitereâ morâlâă , trimitereâ legionârilor îânchisţ i pe front, l-âu âcuzât pe Trifân de fâptul câă legionârii âu fost retţinutţi îân îânchisori de Antonescu. Printr-o nouâă timorâre îâncercââ nd sâă mâi cââ sţ tige âderentţi, Munteânu s-â îânfuriât, âcuzââ ndu-i pe Trifân sţ i Mâriân câă sunt câpii râă zvrâă tirii. A dât ordin soldâtţilor sâă -i îâncâdreze îântre bâionete sţ i sâă -i ducâă îântr-o celulâă lâ pârterul celulârului. Pe ceilâltţi, sub escortâ gârdienilor, i-â îânchis cu âmbele zâă voâre îân celulâr. (De obicei se îâncuiâ doâr zâă vorul de sus sţ i cu cheiâ). Munteânu i-â âmenintţât cu trimitereâ îân fâtţâ Curtţii Mârtţiâle unde le vâ cere pedeâpsâ câpitâlâă pentru revoltâă îân Penitenciâr, îânjurââ ndu-l de mâmâă pe Trifân. Trifân âveâ un cult deosebit pentru mâmâ sâ sţ i pentru toâte mâmele âcestui neâm. Munteânu erâ voinic; Trifân erâ âtlet sţ i fâă cuse lupte greco-române, îântr-o secundâă i-â sucit brâtţul sţ i l-â âruncât pe coridor câ pe un bolovân. Ridicââ ndu-se îânfuriât, Munteânu â dât ordin ostâsţ ilor sâă îâi îâmpusţ te pe Trifân sţ i Mâriân. Ostâsţ ii uitââ nduse lâ superiorul lor, un tââ nâă r subofitţer, âu pus ârmele lâ picior. Munteânu umblâ îân uniformâă , îâncins sţ i îânârmât cu pistol, dâr n-â âvut curâj sâă fâcâă sţ i crimâă câă ci mârtorii nu îâi erâu fâvorâbili. A îânceput sâă urle, blâsfemiind, îânjurââ nd sţ i âmenintţâând cu moârteâ pe totţi legionârii. Atunci s-â cutremurât Aiudul de bâă tâă i îân toâte usţ ile celulelor. Trifân sţ i Mâriân âu fost trimisţ i disciplinâr lâ Brâsţ ov, iâr Munteânu â cerut mââ nâă liberâă sâă âctţioneze âsuprâ legionârilor; âproâpe un ân de zile â fâă cut demersurile sâă concentreze totţi legionârii lâ Aiud. De pe front un câmârâd scâă pât cu viâtţâă, â fost reâdus îân îânchisoâre. Prezentţâ lui âici, demonstrâ intentţiâ criminâlâă â guvernului ântonesciân, câre nu voiâ reâbilitâreâ noâstrâă , ci moârteâ noâstrâă sţ i fizicâă sţ i morâlâă . ÎÎn iunie 1943 âm fost chemâtţi îân grupuri de 15-20 lâ âdministrâtţie. Trebuiâ sâă completâă m cu dâtele personâle o cerere de-â merge pe front pentru reâbilitâre cu o declârâtţie de desolidârizâre de Misţ câreâ Legionârâă . De curââ nd âdusţ i de lâ Brâsţ ov, Trifân sţ i Mâriân erâu îân grup cu noi. Totţi âm refuzât sâă completâă m sţ i sâă iscâă lim cererile, dâr âm cerut hââ rtie sâă ne precizâă m pozitţiâ. Izolarea la Zarcă Urmâreâ â fost izolâreâ lâ Zârcâă : 500 de legionâri, erâm îânghesuitţi cââ te 810 îântr-o celulâă de 4/2 m, cu regim dur, mââ ncâre detestâbilâă , dormit pe dusţ umele, fâă râă pâă turi doâr cu îâmbrâă câă minte zdrentţuitâă . Gârdienii, unguri sâu romââ ni, erâu instigâtţi de mâiorul Munteânu îâmpotrivâ noâstrâă . Pe coridor se

81

âruncâu gâă letţi cu âpâă , câre îânghetţâ, iâr temperâturâ erâ polârâă , foârte multţi îâmbolnâă vindu-se de piept sâu stomâc. ÎÎn âceste suferintţe doâr cââ tţivâ âu cedât. Crezââ nd câă prezentţâ lui Trifân, Mâriân, Îlie Nicolescu, Mirceâ Nicolâu sţ i â âltor cââ tţivâ exponentţi âi âtitudinii de demnitâte legionârâă , constituie un motiv de rezistentţâă sţ i pentru ceilâltţi, Trifân sţ i Mâriân âu fost trimisţ i disciplinâr lâ Suceâvâ, iâr ceilâltţi izolâtţi lâ ultimul etâj îân celulâr. Vizita fratelui meu Alexandru. De Crâă ciun 1943, erâm lâ Zârcâă , lâ etâj, îân ultimâ celulâă pe âripâ dinspre bâie cu Sţ tefân Vlâă doiânu (neâ Fâne), Buchiu Îon, student lâ fârmâcie, Zâmfir Îon, pompier militâr de fel din Brâă ilâ, Dumitrescu Constântin (Titi) frâtele lui Niki Dumitrescu, Pop Grigore, mecânic lâ Î.A.R. Brâsţ ov, sţ i îâncâă un câmârâd âl câă rui nume îâmi scâpâă . ÎÎn celulele vecine erâu: Vâleriu Gâfencu, Nâidim Mârin, Mâzâă re Nicolâe, Boiâ Îuliân, âvocât, Vilâ Petre, student sţ i âltţii. Sâă ptâă mââ nâl, pentru timorâre, erâ scos cââ te unul din câmerâă sţ i i se âplicâu 20-25 lovituri lâ fund, cu vââ nâ de bou, îân Corpul Gârdienilor. ÎÎn sâdismul lui, Munteânu îâsţi âduceâ copilul de 7-8 ânisţ ori sâă âsiste lâ supliciile detţinutţilor legionâri, pentru â se câă li sufletesţ te. Copilul plââ ngeâ sţ i cereâ sâă fie dus lâ mâicâă sâ, îânsâă erâ tţinut cu fortţâ. Stoicâ Îlie, impiegât CFR, mâltrâtât îân fâtţâ copilului, i-â âtrâs âtentţiâ mâiorului: - Ai sâă dâi seâmâ îân fâtţâ lui Dumnezeu, pentru mutilâreâ sufletului âcestui copil! - Eu nu dâu socoteâlâă îân fâtţâ nimâă nui. Ultimâ victimâă îânâinte de Crâă ciun, Zâmfir Îon, câre erâ TBC-ist sţ i âveâ un picior âbiâ sudât, îân urmâ unei frâcturi fusese âdus lesţ inât. Abiâ sţ i-â revenit, îângrijit de noi, cu bândâje cu âpâă rece, lâcrimi sţ i rugâă ciuni. Dupâă rugâă ciuneâ de culcâre, ne îâncâă lzeâm îân gââ nd, lââ ngâă iesleâ Pruncului Sfââ nt sţ i îân îântunericul plin de luminâ Nâsţ terii, pe dusţ umeâuâ goâlâă , cu bocâncii sub câp drept pernâă ; ne îânghesuiâm unul îân âltul, visââ nd cu ochii deschisţ i lumi de luminâă sţ i cââ ntâă ri îângeresţ ti. Deodâtâă se âude lâ usţ âă zâă ngâă nit de chei. Zâă voârele se trâg brusc sţ i sâă rim din poârtâ visului îân ânticâmerâ iâdului. Privim îân îântunericul sţ i mâi âdââ nc âl usţ ii. Erâ orâ supliciilor. „Câă ci cei ce fâc rele, noâpteâ le fâc“ (Sfââ ntul Apostol Pâvel). Cu râă suflâreâ tâă iâtâă âsţ teptâm sâă ni se strige numele. Gârdiânul plimbâă lânternâ pe fetţele noâstre strâă vezii, pârâlizâte. - Mâxim! Îesţ i âfârâă ! Emotţionât sţ i buimâc âm iesţ it pe coridor fâă râă bonetâă sţ i bocânci. L-âm rugât pe gârdiân sâă -mi deâ voie sâă -mi iâu bocâncii. - De ce nu tţi i-âi luât? Misţ câă îânâinte! M-â scos îân curteâ din fâtţâ Zâă rcii. Zâă pâdâă mâre. Ningeâ de cââ tevâ zile. Fulgii îâmi sâă rutâu cresţ tetul sţ i obrâzul câ îântr-o idilâă tâinicâă , fâă râă sâă sţ tie câă sâă rutul lor de gheâtţâă, fâă ceâ sâă -mi clâă ntţâăne dintţii îân gurâă . Tremurââ nd, âlunecâm prin

82

zâă pâdâă sţ i, îâmpiedicââ ndu-mâă de cevâ âscuns îân zâă pâdâă , âm câă zut râă nindu-mi genunchii sţ i pâlmele. Lâ dreâptâ erâ Corpul Gârdienilor, unde se âdministrâu pedepsele. Înstinctiv m-âm îândreptât îântr-âcolo, rugââ ndu-mâă îân gââ nd: „Uşa milostivirii, deschide-o nouă, Binecuvântată de Dumnezeu Născătoare, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru Tine 15…„ - Stâi pe loc! Nu âcolo, îâmi tâie rugâă ciuneâ, glâsul râă stit âl gârdiânului. (Oâre m-â sţ i âuzit Mâicâ Domnului). Am intrât îân clâă direâ âdministrâtivâă . Gârdiânul m-â lâă sât îân ânticâmerâă sţ i â intrât pe usţ â câpitonâtâă deâsuprâ câă reiâ scriâ cu litere mâri: DÎRECTOR. ÎÎnâă untru erâ frâtele meu cel mic, Alexândru, cu ochii plini de lâcrimi. Am intuit situâtţiâ sţ i m-âm pregâă tit sufletesţ te. Mâi mult dezbrâă cât decââ t îâmbrâă cât, îân hâinele vâă rgâte âle penitentţei, descultţ , cu câpul chilug descoperit, tremurââ nd de frig sţ i emotţie, slâb câ un schelet, semâă nâm cu o ârâă târe. Am surprins reâctţiâ de spâimâă de pe fâtţâ frâtelui meu. ÎÎnâinte de â âpucâ sâă sâlut, mâiorul Munteânu, se repezi lâ mine sţ i mâă âpucâă de piept. - Uitâă -te lâ el. AĂ stâ-i frâtele tâă u. Bânditul câre â îâncercât sâă mâă omoâre! Îâr tu sţ i pâă rintţii tâă i vretţi sâă sţ titţi dâcâă mâi trâă iesţ te sţ i-i âducetţi âlimente sţ i hâine. Nu meritâă drâgosteâ voâstrâă . Nici mâă câr nu vreâ sâă meârgâă sâă -sţ i âpere tţârâ! Nu âvetţi un fiu sţ i un frâte. Avetţi un trâă dâă tor sţ i-un criminâl! Cââ nd mâiorul s-â îântors lâ birou âm fâă cut semn frâtelui meu, negââ nd cele spuse de Munteânu. Gârdiânul îânsâă â observât: - Domnule comândânt, detţinutul â fâă cut un semn frâtelui sâă u. Frâtele erâ debusolât îân fâtţâ âcestor scene de perfidie, âsţ â câă âm zis: - Dâ, domnule mâior! Dâ, frâtele meu drâg! Du-te âcâsâă sţ i spune tâtei sţ i mâmei, câă eu sţ i totţi cei âsemeneâ mie, tremurâă m cu mââ inile îâmpreunâte îân rugâă ciune, invocââ nd milâ lui Dumnezeu pentru noi, pentru sufletul domnului mâior Munteânu sţ i âl tuturor âsupritorilor nosţ tri. Asţ â evâdâă m din regimul de âsuprire fizicâă sţ i morâlâă îân câre mâă vezi! Tensiuneâ sufleteâscâă sţ i câă ldurâ din câmerâă , cu câre nu erâm obisţ nuit, îâmi fâă ceâu râă u. Simtţeâm câă mâă voi prâă busţ i. Frâtele meu s-â uitât disperât lâ mine sţ i â fâă cut gestul sâă mâă âjute. Apropiindu-se, mi-â sţ optit: „Am îântţeles!“ O lâcrimâă de bucurie sţ i linisţ te strâă luceâ pe fâtţâ lui. Sţ i-â sţ ters lâcrimile sţ i â cerut permisiuneâ sâă plece: - Domnule comândânt, e de prisos sâă insist â-mi âprobâ vorbitor cu frâtele meu. Vâă rog sâă -mi permitetţi sâă plec! - Nu, nu! Stâi. Ai sâă vorbesţ ti cu frâtele tâă u sţ i âi sâă -i dâi sţ i ce i-âi âdus de âcâsâă , câ sâă sţ tie sţ i pâă rintţii tâă i câă , desţ i nu meritâă , noi âvem o mâi mâre îântţelegere pentru voi decââ t ei. Apoi i-â spus cevâ îân sţ oâptâă gârdiânului. Gârdiânul m-â dus lâ vorbitor. Dincolo de plâsâ dublâă â venit frâtele meu. ÎÎn timp ce gârdiânul se plimbâ pe intervâlul dintre plâse, âscultââ nd convorbireâ noâstrâă , i-âm spus frâtelui meu câre îâmplineâ 17 âni: 15

Unul din troparele de început ale rugăciunii numite Paraclisului Maicii Domnului.

83

- Nu-i nelinisţ ti pe pâă rintţi! Spune-le câă m-âi gâă sit sâă nâă tos sţ i bine sţ i câă îân curââ nd îâi voi vedeâ. Acest „curââ nd“ âveâ sâă se îâmplineâscâă peste 20 de âni. Gârdiânul dâă deâ din câp, uitââ ndu-se lâ mine ironic. - Cu privire lâ reâlitâteâ de âici, i-âm sţ optit, pâă streâzâă pentru tine âdevâă rul pe câre cred câă l-âi îântţeles. Gârdiânul n-â îântţeles frâzâ sţ i i-â cerut frâtelui meu coletul. Mi-â dât hâinele sţ i douâă pââ ini. - Atââ t âm ordin! Am trânsmis sâă rutâă ri de mââ ini pâă rintţilor sţ i l-âm rugât pe frâtele meu sâă îâmpârtâă pe drum celor nevoiâsţ i celelâlte lucruri. Frâtele â plecât plââ ngââ nd. ÎÎntotdeâunâ îâl âveâm sub âripâ meâ, lâ joâcâă sâu lâ lectţii. ÎÎmi purtâ o âfectţiune deosebitâă , ceeâ ce l-â determinât sâă intre mâi tââ rziu (îân 1949-50) îân grupul de rezistentţâă din muntţii Trâscâă ului, unde vâ dâ sţ i jertfâ supremâă , îân grupul mâiorului Dâbijâ. Nu-mi mâi erâ frig. Mâă simtţeâm detâsţ ât de suferintţâ personâlâă . Trâă iâm o stâre de linisţ te interioârâă pe câre nu o puteâm defini. Gârdiânul n-â mâi âprins lânternâ; m-â îâmpins îân celulâă sţ i â trâs zâă voârele îântunericului peste noi. Brâtţele celor sţ âse câmârâzi m-âu cuprins cu îânspâă imââ ntâre. - Te-âu bâă tut? - Nu, âm âvut vorbitor! Cuvââ ntul mureâ îân gââ tlejul fiecâă ruiâ, iâr brâtţele lor, pââ nâă âtunci ocrotitoâre, gâtâ sâă se fâcâă pâă rtâsţ e suferintţelor trupului meu, se desprindeâu câă zââ nd pârâlizâte, câ âtinse de leprâă . - Vorbitor?... Auzeâm sţ i vedeâm îân gââ ndul fiecâă ruiâ un râă spuns de necrezut pentru fiintţâ meâ. Numâi cei ce dâă deâu declârâtţie de desolidârizâre de Misţ câreâ Legionârâă sţ i cerâu sâă meârgâă pe front pentru reâbilitâre primeâu âsemeneâ fâvoruri. Dâr âm zââ mbit: - Dâ, frâtţilor, âm âvut vorbitor cu frâtele cel mic, Alexândru. (Din povestiri ne cunosţ teâm reciproc, geneâlogiâ fâmiliilor, prietenii, colegii de sţ coâlâă , consâă tenii etc.). - A fost Sându lâ tine, âu tresâă rit curiosţ i. Sţ i le-âm povestit scenâ cu fâă tţâărniciâ mâiorului sţ i le-âm îântins cele douâă pââ ini. - Punetţi mââ nâ sţ i vedetţi câ Tomâ ce ne-â trimis Pruncul Îisus de ziuâ Nâsţ terii Lui. Au âtins cele douâă pââ ini. Ne-âm rugât sţ i âm frââ nt fiecâre pââ ine îân sţ âpte bucâă tţi egâle, mestecââ nd cu fiecâre îâmbucâă turâă gââ nduri sfinte: „Douâă pââ ini, douâă dâruri. Unul de lâ Sfââ ntâ Fecioârâă , îân cinsteâ Nâsţ terii Pââ inii Vietţii; âltul de lâ Sfââ ntul Prunc Îisus, nâă scut îân frig, îân iesleâ ceâ sâă râcâă , sâă ne îâncâă lzeâscâă frigul sţ i sâă râă ciâ noâstrâă sţ i sâă sâture, nu foâmeâ trupului, ci foâmeâ sufletului nostru. Douâă pââ ini, douâă firi: Dumnezeiâscâă sţ i omeneâscâă , â Unuiâ din treime, dâtâă sâă suprâvietţuim, biruind îân fireâ noâstrâă omeneâscâă , pâă câtul, urâ sţ i moârteâ. Sţ âpte coltuce. De sţ âpte ori e slâă vit numele lui Dumnezeu îân cele sţ âpte tâine prin câre

84

Dumnezeu, îân Hristosul Sâă u, ne fâce Unâ cu El...“ Toâte âcesteâ mestecâte cu lâcrimi de umilintţâă sţ i bucurie, câre sţ iroiâu îân îântuneric pe obrâjii nosţ tri, din cândelele âprinse îân rugâă ciune âle inimilor noâstre. Liturghiâ mutâă din sufletul fiecâă ruiâ s-â sfââ rsţ it, câ sâă îânceâpâă âltâ, comunâă sţ i trânsfigurâtoâre, cââ nd Zâmfir Îon â oftât zicââ nd: - Mâă i Virgile, tu âi luât pârte vreodâtâă lâ stingereâ unui incendiu? - Nu, mâă i Îoâne! - Nu sţ tiu ce s-â îântââ mplât cu mine, dâr âm âvut impresiâ tot timpul cââ t âm mââ ncât din pââ ineâ âstâ câă erâm pe un âcoperisţ , deâsuprâ unui foc mistuitor sţ i cu greu âm reusţ it sâă -l sting... Cred câă erâ focul din mine îâmpotrivâ âcestui mâior, Munteânu. Vreâu sâă mâă îânvetţi rugâă ciuneâ pe câre zici seârâ pentru vrâă jmâsţ ii nosţ tri. Cu totţii âm îângenuncheât sţ i âm rostit de trei ori rugâă ciuneâ pe câre, pââ nâă âcum, Zâmfir n-o sţ opteâ, cum fâă ceâu ceilâltţi: „Doâmne Îisuse Hristoâse, Tu câre âi pâă timit pentru îântreg neâmul omenesc sţ i pe totţi cei ce s-âu câă it pentru pâă câtele lor i-âi iertât, fâă câ nici unul din cei ce ne urâă sc sţ i pe prigonesc pe noi, sâă nu pâă timeâscâă cevâ râă u, din pricinâ noâstrâă , lâ judecâtâ Tâ. Ci îântoârce sufletele lor spre consţ tiintţâ Adevâă rului sţ i dâă le lor pocâă intţâă âdevâă râtâă , câ sţ i printr-îânsţ ii sâă se preâmâă reâscâă Preâsfââ nt Numele Tâă u. Îârâă pe noi îânvrednicesţ te-ne sâă te mâă rturisim pe Tine, Dumnezeul cel âdevâă rât, Tâtâă l, Fiul sţ i Duhul Sfââ nt, spre Slâvâ Numelui Tâă u sţ i mââ ntuireâ sufletelor noâstre. Amin!“ Dumnezeu lucrâ cu hârul Lui îân sufletul fiecâă ruiâ dintre noi pentru câ suferintţâ pe câre o suportâm sâă ni se fâcâă prilej de curâă tţire sţ i âltârul neâmului sâă primeâscâă îân jertfele de ispâă sţ ire numâi jertfe fâă râă cusur. (Cââ nd Alexândru m-â vizitât îân coloniâ de muncâă de lâ Gâldâ, îân 1946-48, mi-â spus câă mâiorul Munteânu îâi propuneâ sâă mâă convingâă sâă renuntţ lâ ideâlul legionâr, îân schimbul unui regim preferentţiâl, cum âveâu sţ i âltţii, îân câz contrâr mâă âsţ teptâu situâtţii neprevâă zute). Dupâă Anul Nou 1944 s-âu fâă cut iâr schimbâă ri îân celule. Am âjuns pe âripâ opusâă â etâjului, spre brutâă rie. ÎÎn Zârcâă se îâmbolnâă viserâă multţi erâu dusţ i lâ infirmerie, spitâlul îânchisorii, de âcolo erâu trânsferâtţi îân celulâr. ÎÎn celule râă mââ neâu unul, doi sâu trei oâmeni. Erâm îân celulâă cu Mârin nâidim, Bâă lân, Pop Grigore, Ciocilâă Vâsile, Agâfitţei sţ i Petrovân. ÎÎncetâserâă bâă tâă ile, îân schimb âlimentâtţiâ erâ dezâstruoâsâă . Pentru Zârcâă se fierbeâ o zeâmâă limpede, lesţ ioâsâă greu mirositoâre. Ajunsesem schelete, pe câre studentţii medicinisţ ti âr fi putut fâce studii de ânâtomie. Cââ nd veneâ îân vizitâă , mâiorul Munteânu âsţ teptâ îân fâtţâ usţ ii râportul cu nemultţumirile pentru trâtâmentul câre ni se âplicâ. Dupâă un minut de âsţ teptâre nervoâsâă , treceâ lâ âltâă celulâă . Aceeâsţ i tâă cere mutâă . Nu îâncetâm sâă ne rugâă m; strigâă tul neîâncetât âl sufletelor noâstre câă tre Dumnezeu reâlizâ minuneâ îân ochii âsupritorilor nosţ tri, fâă cââ ndu-i sâă vâdâă cum moârteâ nu âre putere âsuprâ trupurilor noâstre. Îzolâreâ erâ perfectâă îân Zârcâă . Nu mâi erâ âdus nimeni; numâi cei ce se îâmbolnâă veâu sâu cedâu erâu scosţ i.

85

Nu cunosţ teâm evenimentele politice sâu militâre din tţârâă sâu din Europâ. ÎÎn iunie 1943 ârmâtele germâne sţ i romââ ne detţineâu pozitţii îâncâă fâvorâbile, iâr Antonescu dupâă mâscârâdâ plebiscitului domneâ prin legi mârtţiâle. Existentţâ noâstrâă , „â fi“ sâu „â nu fi“, se derulâ pe pârdoseâlâ Zâă rcii, îântre rugâă ciuni sţ i vise de mâi bine. Desţ i erâ primâă vârâ 1944 nu vâă zusem soârele sţ i lâ ferestrele oblonite nu veneâ nici o pâsâă re sâă ciripeâscâă . Povestea lui Sile Constantinescu. ÎÎnâinte de Sfintele Pâsţ ti din 1944, îântr-o noâpte âm âuzit misţ câre pe coridor. Din celulâă îân celulâă s-â âflât câă fusese eliberâtâă ultimâ celulâă de pe etâj. Acolo âu fost bâă gâtţi doi detţinutţi de drept comun. ÎÎn Sââ mbâă tâ Mâre âm âflât cine erâu: Sile (Vâsile) Constântinescu, ucigâsţ ul sâdic âl propriilor pâă rintţi, sţ i Lucâ, student lâ teologie îân ultimul ân câre, âtâcât pe strâdâă de un vâgâbond pe timp de câmuflâj, desţ i comisese crimâ îân legitimâă âpâă râre fusese condâmnât lâ cââ tţivâ âni îânchisoâre. Sile erâ prin 1933 student îân ultimul ân lâ chimie. Singurul fiu, inteligent sţ i tâlentât, âdorât de pâă rintţi - cu „soârele mâmei“ i se âdresâ biâtâ mâmâă . ÎÎn subsolul câsei, tâtâă l plin de âfectţiune pentru fiul câre nâă dâă jduiâ câă le vâ mââ ngââ iâ bâă trââ netţeâ, îâi âmenâjâse un lâborâtor de chimie; strâă lucitul student fâă ceâ experientţe sţ i âplicâtţii prâctice, cu recipiente, âlâmbicuri, eprubete, scule sţ i âpârâte câre âr fi fâă cut gelos pe oricâre coleg sâu chiâr profesor de fâcultâte âl lui Sile. Sâtân â fâă cut din drâgosteâ nâă scutâă firesc îân sufletul lui prilej de prâă busţ ire. Tââ nâă rul â cunoscut o evreicâă . Pâă rintţii l-âu lâă sât sâă îântţeleâgâă câă nu se pot câă sâă tori decââ t dâcâă evreicâ se boteâzâă , intrââ nd îân Bisericâ lui Hristos. Fâtâ â refuzât sţ i â provocât un conflict îântre Sile sţ i pâă rintţii lui. Dupâă ce i-â omorââ t cu toporul, i-â topit îântr-un câzân iâr el â dispâă rut cu evreicâ. Dupâă un timp vecinii âu observât lipsâ fâmiliei Constântinescu din gospodâă rie. Lâ investigâtţiile politţiei s-â constâtât crimâ odioâsâă . Sile â fost prins, judecât sţ i condâmnât lâ muncâă silnicâă pe viâtţâă. Ziârele din epocâă , âu relâtât cu multe âmâă nunte âceâstâă crimâă âbominâbilâă . Pedepsele pentru crimâ de omor premeditât, se executâu fâă râă drept âdministrâtiv (scrisori, pâchete, vorbitor) lâ ocne de sâre Ocnele Mâri, Tââ rgu Ocnâ, Telegâ etc. Sile â executât cââ tţivâ âni îântr-unâ din âceste sâline. Romââ niâ produceâ sâreâ prin muncâă foârte ieftinâă , â detţinutţilor, sţ i âveâ cel mâi mâre debusţ eu pe piâtţâ mondiâlâă . Dâtoritâă unei legi internâtţionâle prin câre nici un stât nu mâi âveâ dreptul sâă îântrebuintţeze detţinutţi lâ munci subterâne, ci numâi mââ nâă de lucru câlificâtâă , civilâă , Sile â fost âdus sâă -sţ i ispâă sţ eâscâă restul pedepsei lâ Aiud. ÎÎn cââ tţivâ âni de zile s-â fâă cut simpâtic sţ i util âdministrâtţiei, îânvâă tţâând cizmâă rie de lux sţ i confectţionââ nd directorilor de lâ minister chiâr, îâncâă ltţâăminte bâă rbâă teâscâă sţ i de dâmâă , câre rivâlizâ cu ceâ pâriziânâă . A obtţinut permisiuneâ sâă sţ i âmenâjeze un âtelier de picturâă . Pe lemn sâu pââ nzâă , fâă ceâ copii exceptţionâle

86

âle câpodoperelor , pictâ icoâne îâmpâă râă tesţ ti âle Mââ ntuitorului sţ i âle Mâicii Sâle pentru câtâpetesme de Biserici, sţ i âlte icoâne. Cei ce le comândâu âdministrâtţiei nu sţ tiâu cine erâ executântul. Aflââ nd, puteâu crede câă Dumnezeu dâă prilej de pocâă intţâă âcestui suflet tulburât de crimâ pâtricidului. Î-âm vâă zut â douâ zi dupâă mutâreâ lor. Cââ nd duceâm tinetâ lâ cânâl, îâsţi câă râu bâgâjul din sectţie: hâine, tâblouri, icoâne etc. Biroul gârdiânului deveni sţ i depozit de mâteriâl. Fâptul ne-â surprins pe totţi frâtţii din celulâă . Sile erâ plâă cut lâ îânfâă tţisţ âre, de stâturâă potrivitâă , elegânt îân tţinutâă sţ i misţ câă ri (nu purtâ hâine de penitenciâr), dâr cu o strâă lucire strânie îân priviri, inspirââ ndu-tţi teâmâ. Lucâ, mâi voinic, pâă reâ mâi consumât, îân trâă sâă turile fetţei âveâ o câă utâă turâă tristâă , consţ tient de vinâ ce erâ âsuprâ sufletului lui, câre îâl îâmpiedicâ sâă devinâă preot, desţ i crimâ o fâă cuse involuntâr. ÎÎn sectţie lucrâse cu Sile, pregâă tindu-i mâteriâlele necesâre sţ i dââ ndu-i indicâtţii teologice despre iconogrâfiâ bizântinâă . Se legâse îântre ei o oârecâre prietenie; pentru mâi multâ lor linisţ te ceruserâă mâiorului Munteânu sâă i scoâtâă din mediul âmorf, âl celor de drept comun, sţ i sâă le ofere un loc unde âr puteâ duce o viâtţâă mâi demnâă de „stâdiul“ lor. ÎÎn Vinereâ Pâsţ telui, cu intentţie diâbolicâă s-â îâncercât un âtentât morâl sţ i sânitâr âsuprâ noâstrâă . Mââ ncâreâ erâ cu multâă cârne, câstroânele pline cu vââ rf. Pââ nâă âtunci ni se servise zeâmâă de murâă turi sâu fâsole, invizibile îântr-o âpâă lesţ ioâsâă , îân câre turtoiul, un bolovân de mâă lâi ârs, nu se îânmuiâ. Am râă sturnât mââ ncâreâ îân tinete, desţ i ispitâ n-â fost usţ or de îânvins. Cei ce âu mââ ncât âu vomât sâu âu fâă cut ocluzii intestinâle. Cu greutâte, gârdienii i-âu dus lâ infirmerie; prin clisme cu sâre âmârâă sţ i âlte metode de provocât vomâ âu putut fi sâlvâtţi. Noâpteâ spre sââ mbâă tâă erâm îâncâă sub tensiune nervoâsâă . Din celulâ lui Sile sţ i Lucâ se âuzeâu tţipete, îânjurâă turi sţ i busţ ituri; râă sunâ Zârcâ. Ce se îântââ mplâse? Am âflât din gurâ lui Lucâ dupâă 23 August 1944. Presupunââ nd câă trâgediâ Râă stignirii Domnului Îisus pentru pâă câtele lumii âr puteâ provocâ îân sufletul lui Sile recunoâsţ tereâ gresţ elii sţ i pocâă intţâ sincerâă , â fâă cut referiri lâ câzurile fiecâă ruiâ. Reâctţiâ lui Sile â fost contrârâă âsţ teptâă rilor lui. Nu numâi câă -sţ i negâ vinovâă tţiâ, dâr îâi âcuzâ pe pâă rintţi de obscurântism sţ i îâi condâmnâ, âcuzââ nd justitţiâ, societâteâ sţ i pe Dumnezeu. ÎÎncercââ nd sâă corecteze lucrurile, Lucâ erâ pus îân fâtţâ unui complex de îândreptâă tţire megâlomânâă , âjungââ ndu-se lâ insulte sţ i âmenintţâări dâcâă mâi continuâ discutţiâ. Gresţ ise tâctic, âcuzââ nd fâă tţisţ . Sile îânceârcâă sâă -l loveâscâă cu cutţitul, îâncingââ ndu-se o luptâă din câre gârdiânul âbiâ l-â scâă pât pe Lucâ, râă nit sţ i plin de sââ nge. Sile â fost lâă sât singur, iâr cele relâtâte de Lucâ îân Sectţiâ Î s-âu râă spââ ndit îân tot Aiudul. *** Lâ îânceputul lui iunie un inspector ministeriâl venit de lâ Bucuresţ ti â trecut îân revistâă toâte celulele Zâă rcii. Usţ â se deschideâ sţ i gârdiânul comândâ: „Dreptţi! Râportul lâ domnul inspector“. Stâă teâm îân picioâre doâr sprijinindu-ne de peretţi. Înspectorul nu ziceâ nimic. - Domnule inspector, âă sţ tiâ sunt legionârii despre câre v-âm vorbit. Ticâă losţ i câre nu meritâă sâă trâă iâscâă , trâă dâă tori de tţârâă ce nu vor sâă meârgâă pe front, ne

87

insultâ mâiorul Munteânu îân spâtele lui. Din privireâ inspectorului sţ i din felul cum dâă deâ din câp, pârcâă nu erâ de âcord. Cu Sile â vorbit sţ i cu ton de reprosţ : - ÎÎn mod speciâl âm venit âici sâă constât conditţiâ dumitâle sufleteâscâă . Credeâm câă voi gâă si un om plââ ngââ ndu-sţ i pâă câtul groâznic. - Destul!, â tţipât Sile, nu mâă mâi terorizâtţi cu âceâstâă âcuzâtţie. De lâ ârestâre sţ i pââ nâă âcum sunt îânvinuit câă mi-âm ucis pâă rintţii. Nu eu sunt vinovât. Ei sunt vinovâtţi. Ei sţ i-âu meritât soârtâ. Ascultâm îâncremenitţi. Am âuzit âpoi busţ iturâ usţ ii sţ i zâă voârele îânchizââ nduse. Înspectorul îâi spuneâ lui Munteânu: - Sâă i se iâ toâte drepturile de câre s-â bucurât pââ nâă âcum. Pentru un criminâl câ âă stâ nu trebuie nici o clementţâă. Sâă -l bâgi îân lântţuri sţ i sâă -l lâsţ i sâă moârâă de foâme îân beci. Apoi âu coborââ t. Cu riscul de â fi prinsţ i, unul s-â fâă cut movilâă sţ i âltul s-â urcât pe spinâreâ lui pentru â privi printr-o crâă pâă turâă â oblonului. Înspectorul gesticulâ nervos sţ i Munteânu dâă deâ din câp âprobâtiv. Dupâă plecâreâ inspectorului îâmpotrivâ lui Sile nu s-â luât nici o mâă surâă . Alimentâtţiâ îânsâă s-â îâmbunâă tâă tţit. ÎÎn urmâ unei vizite fâă cute de un medic civil, strâă in de penitenciâr, cei foârte slâbi âu primit cââ te o câă nitţâă de lâpte de 150-200 grâme. Lâ noi îân celulâă Delu Bâă lân sţ i Mârin Nâidim erâu cei mâi slâă bitţi. Nimeni nu trâă iâ pentru sine, ci îân drâgoste de âproâpele, pentru Dumnezeu. S-â âprobât celor câre âveâu bâni depusţ i lâ contâbilitâte, ridicâtţi îân momentul intrâă rii îân penitenciâr, sâă poâtâă cumpâă râ de lâ cântinâă pââ ine, slâă ninâă , sâlâm, brââ nzâă , ceâpâă sţ i usturoi, âlimente lâ câre âveâu dreptul numâi cei de drept comun. Cei câre cumpâă râm, îâmpâă rtţeâm frâă tţesţ te. ÎÎntr-o lunâă s-âu epuizât. Totusţ i ne-âm mâi refâă cut. Mergeâm mâi usţ or, nu mâi âveâm âmetţeli cââ nd ne ridicâm sţ i, mâi âles, nu âveâm stâreâ de somnolentţâă permânentâă . Aveâm jumâă tâte de orâă pe zi lâ âer, erâm dusţ i lâ bâie. O binefâcere câă ci se crâă pâ pieleâ uscâtâă pe noi. ÎÎn perioâdâ de slâă biciune âveâm vedenii, sâu âmintirile din viâtţâă sâu din lecturi se trânspuneâu îân îânchipuiri câre mâă terorizâu. Astfel erâ imâgineâ unei stâtui plâsâte îân coltţul unei câmere îân câre se âflâ un ostâtec. Cel sechestrât â observât îân spâtele pleoâpelor „ochi âdevâă râtţi“ câre îâl suspecteâzâă . Apropiindu-se, pleoâpele s-âu îânchis. Prizonierul â îânceput sâă trâă iâscâă o stâre de tensiune nervoâsâă , obsedât de privire. Îmâgineâ âceâstâ â âpâă rut pe chipul lui Petrovân, cel mâi voinic dintre noi. Lipsâ hrânei îâi fâă cuse fâtţâ scheleticâă câ o mâscâă mortuârâă . Sţ edeâ de multe ori sprijinit îân coltţul dintre cei doi peretţi pe usţ âă sţ i motţâăiâ de slâă biciune, îânchizââ nd sţ i deschizââ nd din cââ nd îân cââ nd pleoâpele ochilor. Atunci mi se pâă reâ câă eu sunt prizonierul sţ i el stâtuiâ prin ochiul câă ruiâ un „âltul“ mâă privesţ te, suspectââ ndu-mi misţ câă rile, vorbele sţ i gââ ndurile. Mâă trezeâm din âceâstâă stâre morbidâă cââ nd fâă ceâ cinevâ vreo misţ câre sâu cââ nd Petrovân îâsţi schimbâ locul. ÎÎntr-o noâpte dupâă rugâă ciuneâ de culcâre âm îânceput sâă simtţim o stâre de âctivitâte fiziologicâă deosebitâă îân tot orgânismul. Vinele se umflâu sţ i pulsâu

88

intens îân urechi, musţ chii se îâncordâu câ pentru o luptâă corp lâ corp sţ i ochii câă utâu îân îântuneric o luminâă pierdutâă cââ ndvâ, âsţ teptâtâă sâă âpârâă . Nu sţ tiâm ce se îântââ mplâă , dâr simtţeâm câă sţ i ceilâltţi se foiesc îân âsţ ternut. - Mâă i frâtţilor, ce se îântââ mplâă cu noi? Petrovân, câre fusese ospâă târ zise: - Cred câă ne-â pus cevâ îân mââ ncâre!... - Nu se poâte, zise Delu Bâă lân, âm muri îân mâsâă sţ i nu s-âr puteâ justificâ. Altcevâ se îântââ mplâă cu orgânismele noâstre, sâă judecâă m nitţel mâi cu dreptâte: de cââ nd s-â îândulcit nitţel regimul nostru âlimentâr? - Mâi bine de o lunâă , âm fâă cut o socoteâlâă lâ iutţeâlâă . - Ei, zise tot el. Am âjuns treptât lâ un stâdiu de viâtţâă âproâpe normâl. Functţiile sţ i-âu intrât îân âtributţii. Asimilâreâ elementelor nutritive s-â fâă cut râpid sţ i iâtâă -ne âcum câ nisţ te îânviâtţi din moârte, iâr âcum âctivitâteâ normâlâă ni se pâre cevâ ânormâl. Mi-âm âdus âminte vedeniâ proorocului Îezechil, lâ câp. 37 spune: «Fost-â mââ nâ Domnului peste mine sţ i m-â luât îân Duhul sţ i m-â pus îân mijlocul unei vâă i pline de oâse omenesţ ti. Sţ i m-â fâă cut sâă trec pe lââ ngâă ele, de jur îâmprejur sţ i iâtâă câă erâu foârte multe pe fâtţâ vâă ii sţ i erâu uscâte de tot. Sţ i El mi-â zis: Eu âm râă spuns: Doâmne Dumnezeule, Tu sţ tii lucrul âcestâ! El mi-â zis: Am proorocit cum mi se poruncise. Sţ i pe cââ nd prooroceâm eu, s-â fâă cut un vuiet sţ i iâtâă câă s-â fâă cut o misţ câre sţ i oâsele s-âu âpropiât unele de âltele! M-âm uitât sţ i iâtâă câă le-âu venit vine, cârneâ â crescut sţ i le-â âcoperit pieleâ pe deâsuprâ. Dâr nu erâ îâncâă duh îân ele. Sţ i El mi-â spus: Sţ i âm proorocit cum mi se poruncise. Sţ i â intrât duhul îântre ei sţ i âu îânviât sţ i âu stâă tut îân picioâre. Sţ i erâ câ o oâste mâre, foârte mâre lâ numâă r» (Îezechiel 37, 1-9). Noi ne mirâm de âceste câă pâă tţââni descârnâte, îân câre ochii âdââ ncitţi îân gâă vâne vinete mâi clipeâu câ o âripâă de fluture muribund, câă duhul suflâse iârâă sţ i peste oâsele noâstre, câ îân proorociâ lui Îezechiel. CAPITOLUL V 23 August 1944 - ziua tragediei româneşti „De vor intra trupele ruseşti la noi şi vor ieşi învingătoare în numele

89

diavolului, cine poate să creadă, unde este mintea care să susţină, că ele vor pleca de la noi, înainte de a ne sataniza adică bolşeviza. Consecinţele? Inutil a le discuta.“ (Corneliu Zeleâ Codreânu, Pentru legionari) Se âpropiâ 15 âugust, Sfââ ntâă Mâriâ, sţ i ne gââ ndeâm lâ o nouâă iârnâă , decisivâă pentru vietţile noâstre. Pentru noi lumeâ îânghetţâse îân formele pe câre le sţ tiâm cu mâi bine de un ân îân urmâă . Aveâm sâă âflâă m mâi tââ rziu câă âutoritâă tţile romââ nesţ ti din Bucovinâ sţ i Bâsârâbiâ se evâcuâserâă din multe locâlitâă tţi din âceste douâă provincii îân interiorul tţâării, cu douâă sâă ptâă mââ ni îânâinte de intrâreâ trupelor sovietice pe pâă mââ ntul romââ nesc. Lâ Suceâvâ, detţinutţii politici sţ i cei de drept comun âu gâă sit îântr-o dimineâtţâă usţ ile sţ i portţile penitenciârului deschise, nici tţipenie de gârdiân sâu functţionâr. Au crezut câă sunt âtrâsţ i îântr-o cursâă . Luââ nd contâct cu cetâă tţenii liberi câre treceâu pe strâdâă âu îântţeles câă dispun singuri de viâtţâ sţ i viitorul lor. Cei de drept comun, âu plecât câre îâncotro l-â dus minteâ. Detţinutţii politici s-âu sfâă tuit ce sâă fâcâă . Se âflâu disciplinâr lâ Suceâvâ, Trifân Trâiân, Mâriân Trâiân, Jâcotâă Vâsile, Preotul Pâlâghitţâă sţ i âltţii. Au hotâă rââ t sâă âjungâă îân grupuri mici de 2-3 insţ i sâu chiâr individuâl îân zonele mâi sigure din interiorul tţâării. Fâă râă âcte de legitimâtţie - toâte dosârele fuseserâă luâte de âdministrâtţiâ fugârâă -, posibilitâteâ de â intrâ îân legâlitâte erâ predâreâ lâ âutoritâă tţile din resţ edintţâ de domiciliu â fiecâă ruiâ sâu lâ chesturile de politţie îântââ lnite îân drum. Privind trecereâ peste grânitţâă fiecâre â âvut libertâteâ sâă hotâă râscâă . Domnul Trifân sţ i-â pus problemâ prezentei trup sţ i suflet âlâă turi de destinul neâmului. ÎÎmpreunâă cu Mâriân Trâiân sţ i Jâcotâă Vâsile, prin pâă duri sţ i muntţi, primejduindusţ i viâtţâ, âu âjuns lâ Brâsţ ov sţ i s-âu predât âutoritâă tţilor. Aici sosiserâă îânâinte sţ i âutoritâă tţile de lâ Suceâvâ. Asţ â îâncââ t, âu fost trimisţ i lâ Aiud, fiind izolâtţi îân Zârcâă îân mâre secret. Pâă rintele Pâlâghitţâă, câre rupsese de mult legâă turile sufletesţ ti sţ i cu Dumnezeu sţ i cu neâmul, fugise îân strâă inâă tâte; âcolo s-â âfiliât unui grup de dizidentţi murdâă rindu-sţ i sufletul sţ i cu âlte gresţ eli, lâă sââ ndu-se speculâtţi de âgentţii Securitâă tţii pentru denigrâreâ Comândântului Horiâ Simâ sţ i â Misţ câă rii Legionâre. ÎÎn noâpteâ de 23 spre 24 âugust, erâ de serviciu pe Zârcâă un gârdiân mâghiârizât, poreclit Bââ tlânul. ÎÎnâlt, slâb, âdus pe spâte, sţ edeâ ore îântregi nemisţ cât îân fâtţâ Zâă rcii â biroului, sprijinindu-se numâi putţin pe unul din picioâre, cu privireâ îân jos, dâr cu urecheâ ciulitâă , pâă rââ nd â pââ ndi câ sţ i bââ tlânul misţ câreâ unui pesţ tisţ or îân âpâ de lâ picioârele lui. Din cââ nd îân cââ nd tusţ eâ sec - om cu plâă mââ nii îân pioneze -, fumâ dintr-o tţigârâă pââ nâă cââ nd îâi âjungeâ lâ buze jârul, âpoi o scuipâ. Spre miezul noptţii ne trezi un zgomot de pâsţ i. Voceâ lui guturâlâă , îântr-o romââ neâscâă âlterâtâă de âccent unguresc. - Mâă , scoâlâă , mâă !... Amu..., terminât Antonescu!... Nu fie fricâă mâă ... câă ârmâtâ nostrâ!... Nu îântţelegeâm nimic; mâi âles câă s-â terminât cu Antonescu. Presupuneâm sâu câă â murit sâu câă â âvut loc o loviturâă de stât. Cine âr fi putut dâ loviturâ? O

90

renuntţâre erâ greu de crezut, punââ nd îân bâlântţâă orgoliul lui. Dâr de ce sâă nu ne fie fricâă , oâre fortţele noi erâu de pârteâ noâstrâă ? Astâ erâ un fel de îâncuietoâre. Nemtţii ne îânlâă turârâă , comunisţ tii ne-âr fi ucis pe totţi, iâr âi nosţ tri, câre âr fi râă mâs nu puteâu constitui o fortţâă câpâbilâă sâă instâureze un nou guvern. Ar fi fost zdrobitţi de nemtţi sâu de rusţ i. Cine erâ „ârmâtâ noâstrâă “? A cui? Am îâncercât sâă luâă m legâă turâ cu celelâlte celule. Semnâlele din peretţi dovedeâu câă sţ i âltţii fâă ceâu schimb de informâtţii. Râdu Leonte, câre stâă teâ lââ ngâă brutâă rie sţ i surprinsese peste noâpte discutţiâ dintre gârdiân sţ i sţ eful brutârilor, îântţelesese câă ârmâtele sovietice âu intrât îân tţârâă sţ i câă nemtţii erâu îân retrâgere. Dimineâtţâ, ârtelnicul de drept comun câre distribuiâ „zupâ“ âsistât de gârdiân, nu s-â ferit sâă ne vorbeâscâă : - Plecâă m âcâsâă , domnilor legionâri! - Dumneâvoâstrâă , dâr noi nu! - Toâtâă lumeâ, â zis el. Sţ titţi poâte câă îân îânchisoâre sunt doi comunisţ ti bulgâri, spioni, câre lucreâzâă îân âtelierul de tââ mplâă rie. Au spus câă îân cel mult trei zile totţi plecâă m. Peste zi n-âm mâi fost suprâvegheâtţi. Priveâm îân curte printre obloâne. Foârte multţi detţinutţi de drept comun discutâu sţ i se âgitâu, fâă cââ nd semne sţ i spre Zârcâă : - Plecâă m, plecâă m cu totţii! Dupâă cââ tevâ discutţii, âm concluzionât câă nici nemtţii, nici rusţ ii nu ne sunt fâvorâbili. Pentru noi erâ âsţ teptâreâ. Mâiorul Munteânu sţ i Vuceâ nu âpâă reâu. Gârdienii tâă ceâu, pregâă titţi sâă evâdeze îân locul nostru, din îânchisoâre. Simtţeâm stâreâ de tensiune sţ i nesigurântţâă. Am âflât mâi tââ rziu câă îân noâpteâ âceeâ mâiorul Munteânu se dusese lâ cei cââ tţivâ comunisţ ti propunââ nd sâă le deâ ârme câ sâă -i lichideze pe legionâri. Dâr Dumnezeu â lucrât îâmpotrivâă , cei doi bulgâri refuzââ nd. ÎÎn ziuâ de 23 âugust o comisie i-â scos pe detţinutţii de drept comun îân curte sţ i â promis eliberâreâ tuturor. A dât drumul bulgârilor sţ i lui Târnovschi, deconspirât de Vâleriu Gâfencu. Bulgârii âu dât o listâă cu numele detţinutţilor de drept comun probâbil recrutâtţi de ei sâu câre le serviserâă interesele: îâncâă cincizeci de hotţi eliberâtţi. Pe Sile Constântinescu îâl âsţ teptâ lâ poârtâă evreicâ. *** Mâiorul Munteânu umblâ prin curte îânsotţit de un grup de gârdieni. Vuceâ fugise. Munteânu se gââ ndeâ lâ lichidâreâ legionârilor, câă ci decretul de grâtţiere pentru detţinutţii politici, îâi exceptâse pe âcesţ tiâ. Politicienii tţâărâă nisţ ti sţ i liberâli loviserâă îân noi, iâr âcum ne predârâă direct dusţ mânilor, inconsţ tientţi câă urmâu lâ rââ nd. Lâ îânceputul lui Septembrie ârmâtele romââ ne sţ i sovietice âjunseserâă lâ Sibiu sţ i Albâ Îuliâ. ÎÎn miez de noâpte mâiorul Munteânu îânsotţit de un corp de gârdieni devotâtţi, sub pretext câă âr vreâ sâă ne sâlveze din mââ inile rusţ ilor, â propus sâă iesţ im din orâsţ sub pâzâ oâmenilor lui, sţ i sâă âjungem lâ nemtţi. Cei din celulâr âu cerut sâă fie scosţ i sţ i cei din Zârcâă . Mâiorul ne-â tţinut o cuvââ ntâre,

91

ârâă tââ nd câă Romââ niâ â trecut de pârteâ âliâtţilor occidentâli, n-â spus câă sţ i â sovieticilor, sţ i câă nemtţii se retrâg orgânizât. Îlie Ghenâdie, Aron Tiberiu, principele Ghicâ, Mirceâ Nicolâu sţ i Îlie Nicolescu, sfâă tuindu-se cu Trifân Trâiân, Mârin Trâiân sţ i âltţi legionâri mâi îân vââ rstâă , âu cerut pâzâă militârâă sţ i permisiuneâ sâă iâ legâă turâ telefonicâă sâu printr-un curier legionâr, cu comândântul bâtâlionului de vââ nâă tori de munte din Aiud, cunoscut de Trifân. Mâiorul â refuzât sţ i â îâncercât sâă ne scoâtâă fortţât din îânchisoâre. Întentţiâ de lichidâre deveneâ clârâă pentru totţi. - Nu iesţ im din îânchisoâre! Dâcâă vrei sâă ne lichidezi, ne vei omorîâ îân celule, nu sub pretextul câă âm îâncercât o evâdâre. Cu toâtâă opozitţiâ gârdienilor âm intrât îân celule. Dupâă douâă ore Munteânu â spus lui Trifân sţ i celorlâltţi, câă â vorbit lâ telefon cu colonelul, sţ i câă âcestâ e de âcord sâă ne escorteze soldâtţii lui, dâr sâă iesţ im din îânchisoâre câ sâă âjungem lâ bâtâlion. Trifân â cerut câ, îânsotţit de 4-5 câmârâzi, sâă vorbeâscâă personâl lâ telefon. - Dâcâă nu ne îântoârcem, sâă sţ titţi câă suntem mortţi! O jumâă tâte de orâă ne-âm rugât lui Dumnezeu sâă ne izbâă veâscâă de perfidiâ sţ i gââ ndul criminâl âl âcestui mâior; ceilâltţi s-âu îântors linisţ titţi, dâr grâvi, ne-âu comunicât: - Am vorbit cu comândântul bâtâlionului. M-â recunoscut sţ i l-âm rugât sâă trimitâă un pluton de soldâtţi. Î-âm spus câă nu vom iesţ i din îânchisoâre decââ t sub escortâ ostâsţ ilor lui, câre sâă ne predeâ ârmâtei romââ ne de lâ Albâ Îuliâ, nu spre Turdâ, unde erâu trupe hortiste, ostile nouâă . Comândântul â âprobât sţ i odâtâă cu luminâ zilei, nu noâpteâ, cum voiâ Munteânu, vâ trimite o compânie de ostâsţ i cu grâdâtţi sţ i ofitţeri pentru â ne preluâ. Pââ nâă lâ sosireâ lor vom stâ îân celule. Dimineâtţâ âsţ teptâm îân fâtţâ primei portţi. Ni s-â dât sţ i hrânâă rece: un turtoi sţ i o bucâtâă de slâă ninâă sâă râtâă . Munteânu, sub pretext câă vreâ sâă le vorbeâscâă , â izolât comândântţii sţ i sţ efii legionâri. Î-â îânconjurât cu gârdienii lui, invitââ ndu-i îân câpul coloânei sţ i â âmenintţât: - Dâcâă vreunul îânceârcâă sâă evâdeze, comândântţii vosţ tri vor fi ucisţ i! ÎÎnsotţitţi de o câă rutţâă plinâă cu dosârele sţ i âctele penitenciârului, âm pornit spre penitenciârul din Albâ Îuliâ. Fiind îântre douâă fronturi, sâlvâreâ noâstrâă îân îânchisoâre erâ mâi sigurâă decââ t îân libertâte. Îroniâ soârtei! ÎÎnâintâm îâncet. Spre Turdâ bâtâlionul se ângâjâse îân luptâă cu coloâne hortiste infiltrâte îân orâsţ . Avioâne romââ nesţ ti sţ i sovietice mitrâliâu sţ i bombârdâu inâmicul. De cââ tevâ ori ne-âm culcât îân sţ ântţul sţ oselei, îân fâtţâ râfâlelor îântââ mplâă toâre âle âvioânelor rusesţ ti. Hotţii îâncercârâă sâă evâdeze. Fugind spre Turdâ âu fost îântââ mpinâtţi de focurile hortisţ tilor, sţ i âu fost prinsţ i. Dinspre Albâ Îuliâ soseâu trupe. ÎÎn fâtţâă, mâi ordonâtţi, erâu romââ nii. ÎÎn spâte, cââ ntââ nd, gesticulââ nd, strigââ nd sţ i âgitââ nd steâguri rosţ ii, erâu sovieticii, multţi cu figuri mongolice. Vedeâm Asiâ rostogolindu-se peste Europâ. Sţ i nu mâă îânsţ elâm. Vom trâă i âlterâreâ spirituâlitâă tţii cresţ tine europene îân urmâ invâziei âcestei puteri nihiliste sţ i âtee, âsţ â cum prevâă zuse Câă pitânul. Ni s-â ordonât sâă

92

fâcem câle liberâă coloânei de „îânvingâă tori“. Ofitţerul câre comândâ escortâ â dât râportul comândântului sovietic, prin tâă lmâciul romââ n, dâr i-â spus câă detţinutţii sunt de drept comun. Dâcâă sovieticul âr fi sţ tiut cine suntem, Munteânu âr fi putut sâă -i multţumeâscâă . Spre âmiâzâă âm âjuns lâ Teiusţ . Erâ o zi câldâă de septembrie. Populâtţiâ se âscunsese. Seteâ fâă ceâ victime, cei mâi slâbi sţ i bolnâvi câă deâu pe drum. Gârdienii âbiâ âu âcceptât câ âcesţ tiâ sâă fie urcâtţi îân câă rutţâă, soldâtţii ne dâă deâu din bidoânele de lâ sţ old cââ te o gurâă de âpâă . ÎÎntr-o mâsţ inâă micâă Munteânu â depâă sţ it coloânâ âsistââ nd lâ defilâreâ muribunzilor. Crezââ nd câă soârtâ ne e pecetluitâă s-â îântors, mâsţ inâ depâă rtââ ndu-se. ÎÎnâinte de pââ rââ ul Gâldâ, lâ 2 km de Teiusţ , treceâ o âltâă coloânâă de mâsţ ini, tâncuri sţ i tânchete sovietice drâpâte cu secerâ sţ i ciocânul, îân strigâă tele sţ i urâlele soldâtţilor cocotţâtţi pe ele. Pe un tânc, Târnovschi, îânfâă sţ urât îântr-un drâpel rosţ u, beât, strigâ sţ i gesticulâ cu pumnul strââ ns, bucuriâ victoriei. Erâm îân linie cu Vâleriu Gâfencu sţ i Mârin Nâidim. - Îâtâă , probâ celor ce v-âm spus cu vreo doi âni îân urmâă ! Ajungââ nd lâ pââ rââ u, âm câă zut totţi îân âpâă de sete sţ i oboseâlâă , bââ nd âpâ câ vitele din locul unde ne âflâm. Mâi totţi ne-âm descâă ltţât bocâncii scorojitţi, îânâintââ nd cu greu pe âsfâltul fierbinte. Aproâpe de Albâ Îuliâ lumeâ iesţ ise pe cââ mp, îâncercââ nd sâă âdune ce mâi erâ cu putintţâă, îânâinte de â fi distrus sâu prâă dât de sovietici. Multţi din cei de pe cââ mp, âu iesţ it lâ mârgineâ sţ oselei sâă ne vâdâă . Printre curiosţ i douâă surori âle câmârâdului Schiâu Îon; recunoscââ ndu-l, âu âlertât lumeâ sţ i fiecâre â venit cu vâse cu âpâă , cu trâistele cu âlimente; plââ ngeâu, îâmbrâă tţisţ âându-ne sţ i îâmbâă rbâă tââ ndu-ne, cu sperântţâ câă vom scâă pâ. Ostâsţ ii, obositţi sţ i impresionâtţi nu le fâă ceâu nici o oprelisţ te. Acum âm observât câă dintre gârdieni multţi âu evâdât din serviciu, râă mââ nââ nd pe drum. Am mâi fâă cut opriri pââ nâă lâ Albâ Îuliâ, câă ci tâă lpile picioârelor erâu râă ni sââ ngerââ nde, erâm epuizâtţi de câă ldurâă sţ i de efortul mersului. Se îânnoptâ de-â bineleâ, cââ nd intrâm îân Albâ Îuliâ, mâi mult de-â busţ ileâ, âltţii dusţ i pe brâtţe de cei mâi rezistentţi, iâr câă rutţâ câ un câr mortuâr, unul peste âltul, âruncâtţi câ sâcii, cei complet sleitţi. Lâ poârtâ penitenciârului gârdienii îânsotţitori âu predât câă rutţâ cu dosâre, âcoperite de trupurile celor sleitţi de puteri. Mâi bine de douâă ore â durât intrâreâ pe poârtâă . Întrâm sţ i câă deâm câ busţ tenii doborââ tţi de vââ nt. Nu mâi puteâ nimeni nici vorbi. Simtţeâm o desprindere de fiintţâ mâteriâlâă sţ i erâm liber de orice îângrijorâre sţ i âmenintţâre dinâă untru sâu dinâfârâă . ÎÎmi sunâ îân minte, îântr-o câdentţâă strânie, cââ ntecul donqijotesc âl lui Cervântes: „Eu pururi viâtţâ meâ mi-o cât îân moârte Sţ i-n boâlâă câut pururi sâă nâă tâte, Alerg prin temnitţi dupâă libertâte Sţ i trudnic vreâu dorintţâ sâă mâă poârte Spre ceeâ ce nicicââ nd nu pot âtinge;

93

E-n josnicie cinsteâ câre-nvinge! Ci soârtâ, de lâ câre niciodâtâă N-âsţ tept vreun bine, âltâ vreâ sâă fie Osââ ndâ clipei ce mi-e scrisâă mie... Cerââ nd cu scââ rbâă pârteâ ce mi-e dâtâă , Oricui, mâă -ncredintţez âtunci mâi bine Câă n-âm nimic din ce mi se cuvine...“ CAPITOLUL VII Penitenciarul din Alba Iulia Pentru nu fi expusţ i unui control sovietic, mâiorul Muscâă , comândântul îânchisorii, ne-â rugât insistent sâă ne âdâă postim îân celule, putââ ndu-ne odihni pe pâturi sţ i â ne feri de râă coâreâ noptţii, câă ci putţini mâi âveâu peste câă mâsţ âă sţ i izmene, âltâă îâmbrâă câă minte. Pâă reâ câă sţ i oâsele proprii erâu preâ grele pentru â le mâi purtâ cu noi... Desţ i erâu cââ te 4 pâturi suprâpuse îân celule, ne-âm îânghesuit cââ te doi îântr-un pât. ÎÎnâinte de â mâi simtţi cevâ, âbiâ schitţâând o cruce peste fâtţâă, âm âdormit câ îântr-un lesţ in âl mortţii. ÎÎn îânchisoâreâ Albâ fuseserâă detţinutţi FDC-isţ ti minori, âmnistiâtţi cu cââ tvâ timp îânâinte de 23 âugust. Comândântul erâ om foârte cumsecâde. Pe cei devenitţi mâjori dupâă doi âni de detentţie i-â propus spre eliberâre, îân âfârâ celor cu pedepse peste 20 âni; se eliberâserâă cu conditţiâ sâă meârgâă pe front, fâă râă vreo concesie morâlâă . Pentru â creâ spâtţiu pentru noi, cei câre mâi erâu îân penitenciâr, âu fost trimisţ i lâ Sibiu, fiind retţinutţi 10-15 detţinutţi de drept comun, pentru serviciile de îântretţinere. A douâ zi dimineâtţâ âbiâ ne-âm trezit. Erâm tţepeni, multţi cu febrâă mâre, cââ tţivâ cu insolâtţie. Atunci âm cunoscut drâgosteâ sţ i câpâcitâteâ de dâă ruire â doctorului Utţâă. Slâă bit sţ i âproâpe pârâlizât de efortul drumului, îânsotţit de câmârâzii Sându Sţ tefâă nescu sţ i Floreâ Trândâfir, tot olteni, â cerut directorului âccesul lâ infirmeriâ îânchisorii sţ i, tââ rââ ndu-se de lâ om lâ om îân curteâ unde iesţ isem lâ soâre, ne dezinfectâ râă nile, ne îâncurâjâ cu vorbâ sâ câlmâă , dâr câtegoricâă sâă rezistâă m cu îâncredere îân Dumnezeu câă numâi El ne vâ redâ sâă nâă tâteâ. Trupurile ni s-âu refâă cut uimitor de repede. Dupâă douâă sâă ptâă mââ ni totţi erâm restâbilitţi. Mâiorul Muscâă , impresionât de stâreâ noâstrâă fizicâă , îâmbunâă tâă tţise substântţiâl hrânâ. ÎÎn grupuri, sţ edeâm de vorbâă sţ i ne plimbâm prin curteâ îânchisorii, pe sub pâă rul îâncâă rcât cu pere. Pâă rul, obiectul mirâă rii inspectorilor de lâ Bucuresţ ti, câă ci nici unul din cei âproximâtiv cinci sute de FDCisţ ti nu se âtinsese de o pârâă mâă câr, erâ sţ i âcum îâncâă rcât «bun de mââ ncât sţ i plâă cut ochilor lâ vedere» (Fâcere 3, 6), dâr ispitâ lui nu biruise vointţâ noâstrâă . Noâpteâ, îân speciâl, fâă ceâm priveghere cu rugâă ciune, îân schimburi, pââ nâă dimineâtţâ. Erâm îân celulâă cu preotul Vâsile Serghie, Vâleriu Gâfencu, Nâidim

94

Mârin, Foti Petru, Pâscu Constântin, Avrâm Sebâstiân. Alâă turi erâu Trifân Trâiân, Mâriân Trâiân, Anghel Pâpâcioc, Nicu Mâzâre, Îuliân Bâă lân... Apoi: Schiâu Îon, Vâsile Jâcotâă , Îordâche Îon, Îânolide Îon... Sâlâ de mese nu erâ îâncâă pâă toâre, âsţ â câă mâsâ o luâm îân curte. Oâmenii se constituiserâă îân formâtţii de cââ te 10-15, pentru â usţ urâ distribuireâ mesei. Formâtţiile s-âu pâă strât sub formâ unor mici unitâă tţi de âfinitâă tţi sufletesţ ti, regâă sindu-ne îân ceeâ ce constituiâ specificul fiecâă rui suflet, câ potentţe sţ i dâruri, câre ne uneâ totodâtâă îântr-un singur trup âl credintţei sţ i iubirii de Hristos sţ i neâm. Ziuâ sţ i noâpteâ huruiâu mâsţ ini, tâncuri sţ i trupe militâre ce se îândreptâu spre nordul Trânsilvâniei. Directorul lâă sâ detţinutţii de drept comun sâă ne trânsmitâă comunicâte râdio sţ i ziâre, cele mâi multe lozinci sţ i slogâne de âgitâtţie comunistâă . Armâtele âbiâ trecuserâă de Albâ Îuliâ sţ i ânuntţurile spuneâu câă âu trecut de Cluj. Cââ nd âjungeâu lâ Cluj ânuntţâu câă âu âjuns îân Tâtrâ sâu lâ Budâpestâ, câ sâă creeze pânicâă , dezordine sţ i pâă râă sire â pozitţiilor de rezistentţâă. Vedeâm câă nemtţii vor fi îânfrââ ntţi sţ i domniâ îântunericului spirituâl, â crimei, umilintţei sţ i sâă râă ciei vâ îâncepe îân viâtţâ popoârelor câă zute sub jugul comunist, trâă dâte pentru interese meschine de cei îân câre îâsţi puseserâă îâncredereâ. Gââ ndindu-mâă lâ cââ rdâă sţ iâ vinovâtâă â neâmurilor âpusului cu stâtul stâlinist, câre distrusese spirituâlitâteâ ortodoxâă rusâă , âm compus doi psâlmi: Psalm I Tulburâte-s âpele pâă mââ ntului pââ nâă -n âdââ ncuri... câă ci neâmurile-âu ridicât copitâ sţ i cu potcoâvâ nepâă sâă rii âu ucis pe sfintţii lui Dumnezeu... Cine te vâ râă zbunâ Dumnezeule?... Nelegiuitţii s-âu prins îân horâă sţ i lâă utâr âu tocmit pe Veliâr... Pute pâă mââ ntul pe urmele pâsţ ilor lor sţ i duhoâreâ lor omoârâă pe cei slâbi... Îzbâă vesţ te-te, Dumnezeule, îântru slujitorii Tâă i. Pââ nâă lâ mârginile pâă mââ ntului sâă se âudâă strigâreâ celor fâă râă de lege. Arde-i pe ei cu focul mââ niei Tâle! Sţ i stââ rvurile lor Nici corbii sâă nu le mâă nââ nce, câă s-â îângretţosţ ât fireâ de nelegiuireâ lor! Auzit-â Domnul glâsul plâă cutţilor Lui sţ i S-â preâmâă rit îântr-îânsţ ii!

95

ÎÎn hâinâă de omâă t i-â îâmbrâă cât sţ i cu cununâă de binecuvââ ntâă ri i-â binecuvââ ntât. Câă ci isopul rugâă ciunii lor â bineplâă cut Domnului sţ i cerul â sâă ltât de bucurie cââ nd Î-â primit pe ei! Aliluiâ! Psalm II Moârteâ â îânghitţit pe cei sortitţi de mâi îânâinte, dâr de cei dreptţi nu sţ i-â âtins mââ nâ sâ. Câă Domnul este scutitorul plâă cutţilor Lui sţ i îântunericul nu-i vâ birui pe ei... Cââ ntâtţi, o, neâmurilor: Mâă rire Celui Preâîânâlt Sţ i âducetţi-Î Lui, prinosul rugâă ciunilor voâstre câă Domnul este Dumnezeul mââ ntuirii noâstre! Lâă udâtţi toâte fâă pturile pe Fâă câă torul vostru, îântru strigâre de biruintţâă vestitţi-L. Câ sâă se cutremure sţ i sâă se desţ tepte cei âdormitţi pe câre i-â legât Sâtân pe cââ mpurile lui. Adâă postitţi-vâă îân umbrâ milei Lui toâte noroâdele câă ci milâ Domnului e mââ ngââ iereâ câă itului sţ i binecuvââ ntâreâ Sâ cununâ dreptului!... Aliluiâ Î-âm scris imediât pe o foâie de hââ rtie pentru îâmpâchetât, dâtâă de bucâă târul de drept comun îâmpreunâă cu un creion îân chip subversiv. Î-âm recitât îântââ i pâă rintelui Vâsile Serghie, lui Anghel Pâpâcioc sţ i Vâleriu Gâfencu sţ i ei m-âu rugât sâă -i recit îântregului grup. Dupâă âmiâzâă âm fâă cut-o cu timiditâte îânsâă . Atunci domul Trifân â fâă cut o proorocire despre Stâlin et comp. - Vor fâce tot felul de concesii, âpârent fâvorâbile âpusenilor, vor prelungi conferintţe sţ i vor hotâă rîâ âmââ nâă ri succesive, stâbilind îân timp, dâte cââ t mâi îândepâă rtâte pentru rezolvâreâ diferendelor pentru câ, âdormind âtentţiâ opiniei publice mondiâle, sâă -sţ i poâtâă îântâă ri âutoritâteâ. Îâr pe plân locâl, vor desfiintţâ toâte structurile trâditţionâle, democrâtice sţ i etnice, pentru â instâlâ „dictâturâ proletârâă “. A âvut dreptâte, desţ i nu sţ tiâ âtunci hotâă rââ rile de lâ Yâltâ. Prima ameninţare sovietică ÎÎntr-o zi, un grup de ofitţeri sţ i subofitţeri sovietici âu bâă tut lâ poârtâ

96

îânchisorii cerââ nd âgitâtţi sâă li se predeâ detţinutţii politici ântisovietici, legionâri, fâscisţ ti. Erâu îânârmâtţi sţ i îânsotţitţi de douâă tânchete pe câre erâu instâlâte mitrâliere. Dezertorii sovietici îâncepuserâă jâfurile prin orâsţ . Directorul sţ i subdirectorul (contâbil, un om foârte cumsecâde) îâmpreunâă cu primul gârdiân âu ânuntţât telefonic o unitâte romââ neâscâă ce âsigurâ linisţ teâ sţ i pâzâ orâsţ ului. Militârii romââ ni le-âu spus câă sunt numâi detţinutţi de drept comun câre vor fi eliberâtţi pentru â merge pe front contrâ nemtţilor. Sovieticii s-âu lâă sât convinsţ i sţ i âu plecât. Mâiorul Muscâă îântţelesese din discutţiâ cu ei câă âveâu o informâtţie dâtâă de un ofitţer romââ n câă îân îânchisoâre erâu âscunsţ i sţ i ocrotitţi detţinutţi politici legionâri, sţ i-i cereâu sâă fie executâtţi. Dumnezeu ne-â ferit de un mâă cel îân mâsâă prin mââ nâ celor rââ nduitţi de El. Acesţ tiâ meritâă îân fâtţâ neâmului sţ i â noâstrâă râă splâtâ fâptelor lor bune. A douâ zi â âpâă rut mâiorul Munteânu, îâmbrâă cât civil, sâă ne comunice cevâ speciâl. Fiind ânuntţâtţi de gârdieni câă âvem o vizitâă , ne-âm âliniât. ÎÎnsotţit de mâiorul Muscâă , â zis îântr-o âtitudine mârtţiâlâă : - Nu putetţi spune câă m-âm purtât râă u cu dumneâvoâstrâă ; suntetţi lâ âdâă post, dâtoritâă perspicâcitâă tţii mele; âltfel, âtţi fi fost mortţi de mult. Nimeni nu i-â râă spuns. A plecât discreditât de privirile noâstre. *** Septembrie erâ pe sfââ rsţ ite. Frontul îânâintâse sţ i îân locul âdministrâtţiei militâre erâu infiltrâtţi oâmenii comunisţ tilor, cei mâi multţi oportunisţ ti. „Schimbâreâ domnilor, bucuriâ nebunilor“, cum zice cronicârul. Gârdienii câre se purtâserâă râă u demisionâserâă sâu plecâserâă din serviciu fâă râă âdresâă . Vuceâ fugise peste grânitţâă. Sus, lâ guvern, tţâărâă nisţ tii sţ i liberâlii lui Mâniu sţ i Brâă tiânu sperâu câ, fâă cââ nd „bloc“ cu pârtide „democrâtice“, sâă preiâ conducereâ. Sţ i Brâă tiânu sţ i Mâniu s-âu lâă sât îânsţ elâtţi de âpuseni cu o nâivitâte copilâă reâscâă . Totdeâunâ s-âu trezit preâ tââ rziu. Dupâă ce totul erâ pierdut. Pe cei trezitţi lâ timp îâi loveâu sţ i-i discreditâu. Asţ â erâ rââ nduit, probâbil, îân plânul divin, câ sâă îântţelegem câă îân âceâstâă luptâă , nu trebuie sâă ne pregâă tim de suferintţâă pentru un timp limitât, ci pentru toâtâă viâtţâ. Câă ci viâtţâ este un âct comunitâr, iâr mâă rturisireâ este un âct personâl. Suferintţâ ne veneâ nu numâi de lâ cei din âfârâ neâmului nostru, ci chiâr de lâ frâtţii nosţ tri de sââ nge, dâr nu sţ i de spirit. «Dâcâă âtţi fi din lume (câre rââ vnesţ te sâtisfâctţii mâteriâle sţ i mâă riri omenesţ ti n.a)., lumeâ âr iubi ce este âl sâă u; dâr pentru câă nu suntetţi din lume, ci Eu v-âm âles pe voi din lume, de âceeâ lumeâ vâă urâă sţ te.» (Îoân 15, 19) «…Eu mâă rturisesc despre eâ (despre lume) câă lucrurile ei sunt rele.» (Îoân 7, 19) Istorie şi teologie Pentru orice tââ nâă r romââ n âctul âpârtenentţei lâ comunitâteâ de viâtţâă nâtţionâlâă implicâă cunoâsţ tereâ comunitâă tţii câ entitâte biologicâă sţ i spirituâlâă . Nu

97

âpâă rem îân lume lâ îântââ mplâre sţ i nici nu evoluâă m independent de mediul îân câre âm âpâă rut. Cââ nd pierdem îânsâă âceâstâă stâre de consţ tiintţâă â interdependentţei dintre individ sţ i comunitâte ânulâă m, mâi îântââ i fiintţei proprii, dreptul de â beneficiâ de toâte vâlorile mâteriâle sţ i spirituâle âle comunitâă tţii, iâr mâi âpoi âlterâă m biologic sţ i spirituâl comunitâteâ, devenind fâctori de disolutţie, vrednic de osââ ndâă sţ i îân plân istoric sţ i îân plân etern, câ un mâă dulâr infectât câre trebuie extirpât pentru â nu infectâ tot trupul. Ne spune Câă pitânul câă âsţ â cum ne-â fâă cut Dumnezeu, comunitâteâ îân câre trâă im, neâmul, cuprinde: 1. totţi romââ nii âflâă tori îân viâtţâă; 2. toâte sufletele mortţilor sţ i mormintele strâă mosţ ilor. 3. totţi cei ce se vor nâsţ te romââ ni. Prezentul, trecutul sţ i viitorul sunt unâ îân fiintţâ neâmului, orgânism viu, câre-sţ i exprimâă existentţâ îân âctele specifice fiecâă rei generâtţii. De âceeâ, continuâă Câă pitânul, neâmul âre, 1. un pâtrimoniu fizic-biologic: cârneâ sţ i sââ ngele; 2. un pâtrimoniu mâteriâl: pâă mââ ntul tţâării sţ i bogâă tţiile lui; 3. un pâtrimoniu spirituâl câre cuprinde: â. conceptţiâ lui despre Dumnezeu, lume sţ i viâtţâă; b. onoâreâ lui; c. culturâ lui. Orice tââ nâă r pentru â âveâ consţ tiintţâ identitâă tţii lui romââ nesţ ti trebuie imperios sâă se integreze âcestor vâlori mâteriâle sţ i spirituâle, printr-un âct de cunoâsţ tere, câ un mâă dulâr âl trupului, hrâă nindu-se din îântregul flux biologic sţ i spirituâl âl fiintţei neâmului. Îndiferent de meseriâ sâu profesiâ prin câre slujesţ te comunitâteâ, reâlizâreâ lui câ existentţâă eternâă îân fiintţâ metâfizicâă â neâmului este conditţionâtâă de stâdiul de comuniune cu âcest pâtrimoniu. Sţ i cere: rupereâ fiintţei personâle de interese meschine, trânsfigurâreâ mâteriei din tine, fâă cââ nd-o sâă trâă iâscâă dupâă legeâ duhului câre-i dâă nemurireâ îânvesţ nicind timpul ei istoric sţ i fâă cââ nd-o âptâă de âctul ÎÎnvierii, tţelul finâl âl neâmului. Orice tââ nâă r câre sţ i-â propus câ finâlitâte â vietţii lui âlt ideâl decââ t cel teologic, nu-sţ i vâ îântţelege nici rostul lui câ existentţâă istoricâă sţ i nu vâ reâlizâ nici scopul lui pâă mââ ntesc - câ o sâtisfâctţie â sufletului, câă sufletul nu se poâte hrâă ni cu himere decââ t un timp foârte scurt - sţ i totţi tâlântţii îângropâtţi îân pâă mââ ntul trupului îâi vor fi mâi mâre osââ ndâă , câă ci: «oricui i s-â dât mult, mult i se vâ cere» (Lucâ 12,48). Toâtâă istoriâ neâmului romââ nesc, de lâ voievozi lâ domnitori sţ i regi, luminâtţi prin investiturâă hâricâă , este o mâă rturisire de credintţâă stropitâă cu sââ ngele vitejilor âcestui pâă mââ nt. Expresiâ lui Tţ utţeâ: „istoriâ reprezintâă pâsţ ii lui Dumnezeu pe pâă mââ nt“, este frumoâsâă câ metâforâă , câ figurâă de stil, dâr numâi câ metâforâă ! Dâcâă Dumnezeu câlcâă âsţ â de strââ mb sţ i îâmpleticit uneori îânsemneâzâă câă Dumnezeu nu preâ merge bine. Mâi degrâbâă âm puteâ spune câă istoriâ

98

reflectâă consecintţele âtitudinii noâstre fâtţâă de plânul trânscendent. Orice binecuvââ ntâre sţ i orice sânctţiune divinâă este râă spunsul lâ âctele noâstre de viâtţâă: gââ nd, cuvââ nt sţ i fâptâă sâă vââ rsţ itâă . Ne luâă m singuri râă splâtâ. Atentţie, tinerilor, cui slujitţi, câă ci consecintţele gresţ elilor voâstre se repercuteâzâă âsuprâ neâmului îântreg. Greu ispâă sţ im âstâă zi ceeâ ce conducâă torii de ieri âu sâă vââ rsţ it îân chip inconsţ tient îânâinteâ lui Dumnezeu. Au schimbât slujireâ Lui cu sâtisfâcereâ intereselor lor, punââ nd mâi presus de jertfâ pentru Adevâă r viâtţâ lor trecâă toâre. CAPITOLUL VIII Reîntoarcerea la Aiud Lâ îânceputul lunii octombrie âm fost reâdusţ i lâ Aiud sţ i repârtizâtţi îân celulâr sţ i sectţie. Munteânu dispâă ruse, gârdienii râă mâă seserâă foârte putţini, âsemeneâ sţ i dintre „sţ utţi“, cum li se spuneâ celor de drept comun. Zârcâ nu mâi âveâ locâtâri. Conducereâ nouâă erâ civilâă , de trânzitţie sţ i nu se vedeâ. Progrâmul erâ lejer, ne-âm ocupât fiecâre ce celulâă doreâm: unu, doi, trei sâu pâtru lâ un loc. Pentru â âdunâ recoltâ de pe cââ mp, Populâtţiâ din Aiud sţ i din sâtele dimprejur - bâă rbâtţii sţ i tinerii fiind concentrâtţi iâr âtelâjele sţ i vitele rechizitţionâte, - â cerut de lâ îânchisoâre mââ nâă de lucru. Porumbul, cârtofii, viile, livezile sţ i zârzâvâturile de toâmnâă (vârzâ, ceâpâ, morcovii, cârtofii etc.) trebuiâu âdunâte sţ i puse lâ âdâă post de teâmâ nâă vâă litorilor sovietici câre nu luâu cââ t distrugeâu câ o hoârdâă sâă lbâticâă . Lâ îânceput âu fost trimisţ i lâ muncâă detţinutţi de drept comun. Fâă râă pâzâă âsigurâtâă eficient, seârâ gârdienii se îântorceâu cu cel mult unu-doi detţinutţi, cei cu condâmnâă ri mici. Oâmenii erâu exâsperâtţi. Atunci, âdministrâtţiâ ne-â propus nouâă sâă iesţ im lâ muncâă . Echipele de cââ te 15-20 oâmeni sâu mâi mâri, erâu formâte din cei mâi sâă nâă tosţ i sţ i mâi priceputţi - tţâărâni sţ i muncitori - dâr sţ i din cei slâă bitţi, bolnâvi sâu neobisţ nuitţi cu muncâ cââ mpului, câre âjutâu lâ bucâă tâă rii, unde âveâm hrânâă îândestulâă toâre. Celor râă mâsţ i îân îânchisoâre li se âduceâu fructe sţ i zârzâvâturi, lâpte, pââ ine, câă ci îânstâă ritţii sţ i ce mâi putţin âvutţi, îân generâl tţâărânii gospodâri, erâu binevoitori sţ i dârnici. Lâ cââ mp tâă iâu vitţei, berbeci sâu pâă sâă ri: - No, domnisţ orilor, - desţ i erâm robi, detţinutţi, sţ tiâu cine suntem sţ i ne respectâu - luâtţi, mââ ncâtţi sţ i ducetţi sţ i lâ fââ rtâtţi câă sţ i âsţ â om râă mââ ne fâă râă de ele dâcâă or veni sâă lbâticii âă sţ tiâ peste noi! Pââ nâă lâ 15 noiembrie ne-âm bucurât de un regim „suplimentâr“, âm fâă cut chiâr rezerve pentru iârnâă , cârtofi sţ i fructe, mere îân speciâl, âvââ nd voie sâă pregâă tim îân celulâă cârtofi fiertţi sâu mâă mâă ligâă lâ lâă mpile cu gâz improvizâte de câmârâzii nosţ tri. Am lucrât lâ cârtofi sţ i âm cules de struguri doâr douâă sâă ptâă mââ ni. Sţ edeâm îân celulâă cu Anghel Pâpâcioc, âcum ârhimândritul Arsenie de lâ Techirghiol.

99

Pentru câă dââ nsul âveâ nevoie de un âjutor permânent, âm râă mâs sâă -l îângrijesc. Din rezerve puteâm sâă -i fierb unul, doi cârtofi zilnic, mâi mult nici nu puteâ mââ ncâ. Timpul îâl petreceâm îân rugâă ciuni sţ i convorbiri duhovnicesţ ti. Dââ nsul fusese îân lâgâă rul de lâ Miercureâ Ciuc (1938-1939 sub Cârol ÎÎ), unde frâtele sâă u, Râdu Pâpâcioc, fusese ucis îân noâpteâ Sfââ ntului Bârtolomeu, reeditâtâă pe pâă mââ ntul tţâării noâstre de Cârol ÎÎ sţ i câmârilâ lui. Fiintţâ sâ, câ â âltor legionâri, erâ mârcâtâă fizic de privâtţiuni sţ i suferintţe, sufletele îânsâă li se luminâserâă sţ i mâi mult. De lâ dââ nsul âm îânvâă tţât nu numâi sâă mâă rog mâi bine, ci mâi âles sâă pâă trund cu lâmâ sâbiei „Cuvââ ntului Adevâă rului Dumnezeiesc“ pââ nâă îân „râă runchi“, îân âdââ ncul duhului, scotţâându-mi pe âltârul ârderii îân pocâă intţâă fâptele, cuvintele, gââ ndurile, cugetele sţ i cele mâi mici intentţii, voite sâu nevoite, îântââ mplâă toâre sâu permânente, izvorââ te din inconsţ tientţâă, prostie sâu venite din âfârâă sţ i primite cu bunâă vointţâă îân câsâ sufletului meu. Aveâm multe scrieri teologice (îân âfârâă de Sfââ ntâ Scripturâă pe câre o âveâ fiecâre), câre constituiâu hrânâ sţ i îândrumâreâ pe drumul hotâă rââ t de Mââ ntuitor prin Apostolii sţ i pâă rintţii bisericii. Anghel Pâpâcioc erâ monâh îân hâinâ lâicâă . Câ el erâu multţi, unii complet necunoscutţi celor din jur. Cââ nd âm îânchinât unele poeme isihâste „Cinului câă lugâă resc sţ i monâhicesc“, âm îândrâă znit sâă âdâug: „Nu totţi cei câă rorâ le-âm dedicât poeme, erâu preotţi sâu câă lugâă ri, dâr totţi cei câă rorâ le-âm dedicât poeme erâu preotţi sâu câă lugâă ri“: Vâleriu Gâfencu, Trifân Trâiân, Mâriân Trâiân, Schiâu Îon, Nâidim Mârin, Mâzâă re Nicolâe, Bâă lân Îuliân, Foti Petru, Avrâm Sebâstiân, Jâcotâă Vâsile, Pâscu Constântin... ÎÎn îânchisoâre erâu numitţi mistici. Pentru unii îântţelesul erâ ironic, pentru âltţii ârâă tâ câă nu îâi potţi âtinge câă ci depâă sţ esc stâdiile comune de vietţuire. Sţ i âstâă zi virtutţile celor buni sunt de unii hulite, de âltţii venerâte. „Dâr ce este? Nimic âltcevâ decââ t câă , îân tot chipul, fie din fâă tţâărie, fie îân âdevâă r, Hristos se propovâă duiesţ te sţ i îântru âceâstâ mâă bucur. Sţ i mereu mâă voi bucurâ.“ (Filipeni 1, 18) *** ÎÎn âceeâ perioâdâă misţ câreâ nu ne erâ îângrâă ditâă îân îânchisoâre. Se circulâ de lâ un etâj lâ âltul, de lâ o celulâă lâ âltâ, puteâi iesţ i sâu intrâ îân celulâr sâu îân sectţie, fâă râă sâă fi îântrebât unde âi fost sâu cine tţi-â dât voie. Gââ leâ erâ singurul gârdiân pe celulâr, iâr pe Sectţii erâ tot cââ te unul. Lâ poârtâă , îân corpul gârdienilor, unul singur. Gââ leâ dormeâ cââ te o sâă ptâă mââ nâă îân îânchisoâre, motţâăind zi sţ i noâpte, neâvââ nd cine sâă -l schimbe. Aveâm o singurâă obligâtţie, sâă fim seârâ îân celule, lâ îânchidere. Pentru â reâlizâ un progrâm de studiu, meditâtţie sţ i rugâă ciune ne-âm fâă cut noi îânsţ ine ore sţ i zile de îântââ lnire; îân loc sâă ne îânchidâă gârdienii, ne-âm confectţionât zâă voâre interioâre. Cââ nd gâă seâi usţ â îâncuiâtâă sţ tiâi câă âcolo e âprinsâă cândelâ inimii sţ i ârde pentru Hristos. Reveneâi îân ziuâ sţ i lâ orâ indicâtâă pe usţ âă. Un mâcedoneân, Ciolâcu - Ciolâculu, cum îâi ziceâu îân diâlect, mâi tââ rziu unul din sţ efii grupului de rezistentţâă din pâă durile Bâbâdâgului - erâ sţ eful unei echipe pentru strââ ngereâ recoltei. Dimineâtţâ, pentru â nu se creâ dezordine, echipele erâu strigâte de Gââ leâ lâ pârter sţ i plecâu lâ cââ mp unâ dupâă âltâ. Ciolâcu

100

âveâ o oâlâă smâă ltţuitâă pe câre o luâ lâ cââ mp pentru â âduce celor bolnâvi fructe, struguri îân speciâl, pentru â nu se zdrobi îân trâistâă , sâu o lâă sâ celor râă mâsţ i sâă fiârbâă îân eâ cârtofi, fâsole sâu mâă mâă ligâă . ÎÎntr-o seârâă ne-â âdus nisţ te struguri sţ i piersici tomnâtice sţ i l-âm rugât sâă ne lâse oâlâ pââ nâă dimineâtţâă sâă fierbem pentru Anghel cââ tţivâ cârtofi. Dimineâtţâ nu ne-âm putut trezi lâ timp câă ci discutţiile sţ i rugâă ciunile miezonopticii continuâserâă mult dupâă miezul noptţii. Desţ teptâreâ cu clopotul lâ orâ 5, ne-â surprins îân rugâă ciuneâ diminetţii lâ cei sţ âse psâlmi âi utreniei. Anghel Pâpâcioc (iertâtţi-mâă pentru âceâstâă destâă inuire) cââ nd se rugâ nu mâi âuzeâ sţ i nu mâi vedeâ nimic îân jur. Stâreâ âceâstâ o âveâ sţ i Pâă rintele Vâsile Serghie. Erâu complet âbsorbitţi îân rugâă ciune. Mâi pâă câă tos, mâi lumesc, fiind eu, âbiâ puteâm urmâă ri cuvââ ntul rugâă ciunii, simtţurile îânregistrââ nd tot ce se îântââ mplâ îân jurul meu. Cââ nd militţiânul â deschis zâă voârele mi-âm âmintit de oâlâă . Echipâ lui Ciolâcu vâ fi chemâtâă sţ i omul nu âveâ vâsul lâ îândemââ nâă . Am vrut sâă mâă ridic, dâr âm râă mâs îân genunchi crezââ nd câă , pââ nâă -l vâ strigâ pe Ciolâcu, vom sfââ rsţ i rugâă ciuneâ. Anghel recitâ sţ optit, cu ochii îânchisţ i, penultimul psâlm: - Echipâ lui Ciolâcu sâă coboâre lâ muncâă !, strigâă Gââ leâ. ÎÎn fâtţâ celulei pâsţ i grâă bitţi sţ i ciocâă nituri îân usţ âă. Apoi glâsul lui Gââ leâ strigââ nd echipâ. Pâsţ ii grâă bitţi âi coechipierilor râă sunâu pe coridoâre. Cinevâ îâmpinse usţ or usţ â, dâr eâ nu se deschise. - Ciolâcu sâă -sţ i iâ echipâ îân primire, se âuzi glâsul râă gusţ it âl lui Gââ leâ. Voiâm sâă mâă ridic. Zâă vorul interior fâă cut dintr-o lingurâă de lemn cedâă sţ i Ciolâcu âpâă ru îân usţ âă nitţel âprins lâ fâtţâă. Vâă zââ ndu-ne îân rugâă ciune sţ i respectââ ndul pe Anghel câ pe un sfââ nt, îângenunchie lââ ngâă mine silâbisi psâlmul rostit de Anghel. Simtţeâm cum ârde de nerâă bdâre de â se îâncheiâ rugâă ciuneâ, rusţ inât de tulburâreâ pe câre o provocâse. Anghel tocmâi terminâ cu „Amin“, cââ nd Gââ leâ strigâă cu âccent imperâtiv: - Ciolâcu sâă coboâe lâ echipâă !!! Ciolâcu âpucâă oâlâ, o bâă gâă îân trâistâă sţ i, câ sâlvât din mââ nâ unui potrivnic, iesţ i fulger pe usţ âă, repetââ nd izbâă vireâ: „Amin! Amin!“ S-â ridicât sţ i Anghel, putţin nedumerit. Vâă zââ ndu-mâă musţ cââ ndu-mi buzele câ sâă -mi stâă pââ nesc pornireâ necontrolâtâă spre zââ mbet, zise: - S-â îântââ mplât cevâ? Pârcâă s-â âuzit un zgomot! - Am uitât sâă -i ducem oâlâ lui Ciolâcu sţ i â venit sâă o iâ. Gâă sindu-ne îân rugâă ciune, â îângenuncheât sţ i el sţ i âbiâ cââ nd âtţi îâncheiât â plecât. - Vâi de câpul nostru, sâă fâcem pocâă intţâă pentru neglijentţâ noâstrâă sţ i tulburâreâ sufletului lui. Am rostit psâlmul 50 sţ i âm bâă tut 50 de metânii pentru noi sţ i pentru el. *** ÎÎncepeâ sâă fie frig îân celule câă ci câloriferul nu dâă deâ câă ldurâă . Am hotâă rââ t sâă stâă m mâi multţi îântr-o celulâă , câă ldurâ ânimâlâă îândulcind âsprimeâ stihiei. ÎÎn iârnâ 1944/45 âm stât cu Anghel Pâpâcioc, Pâă rintele Vâsile Serghie sţ i Vâleriu Gâfencu, Mârin Nâidim cu domnul Trifân, domnul Mâriân sţ i Schiâu Îon, Nicu Mâzâă re cu

101

Îuliân Bâă lân, Foti Petru sţ i Avrâm Sebâstiân. Dâtoritâă incertitudinii politice viâtţâ â fost lejerâă . Director â fost numit un oârecâre Gutţân, comunist îân ilegâlitâte, dâr dizident prin îânchisoâre. Printr-un proces intern âl pârtidului comunist, âstfel de elemente „indesciplinâte“, fuseserâă reâbilitâte cu conditţiâ sâă preiâ functţii âdministrâtive sţ i sâă se subordoneze îântocmâi dispozitţiilor pârtidului, îân câz contrâr, âsţ teptââ ndu-i condâmnâă ri, sub âcuzâtţiâ de trâă dâă tori âi p.c.r. sţ i âi câuzei muncitoresţ ti. Cei mâi multţi âu intrât îân front. Lâ sfââ rsţ itul lui noiembrie un grup de ofitţeri sovietici â vizitât penitenciârul Aiud, vrââ nd sâă vâdâă sţ i modul de viâtţâă âl detţinutţilor. „Somitâteâ“ din frunteâ lor erâ melomân; s-â interesât de âctivitâteâ culturâl-ârtisticâă din îânchisoâre, vrââ nd sâă âsculte corul detţinutţilor executââ nd cââ ntece populâre romââ nesţ ti. Gutţân, sţ tiind de corul religios, l-â rugât pe pâă rintele Îon Floreâ, dirijorul corului, sâă fâcâă fâtţâă cererii. Cunosţ teâm folclorul romââ nesc prelucrât sţ i ârmonizât de Îon Vidu, Ghirescu, Dimâ etc., dâr âm cââ ntât imnul „Sus în cer este patria mea“. Pâă rintele s-â scuzât câă nu sţ tim decââ t cââ ntece religioâse. Nu erâm dispusţ i sâă desfâă tâă m ocupântţii tţâării cu duiosţ iâ sţ i dorul neâmului nostru, dâr le-âm cââ ntât mâă rturisireâ noâstrâă de credintţâă sţ i âu plecât foârte deceptţionâtţi. Închisoarea, prilej de mântuire sau de cădere ÎÎnchisoâreâ îâtţi creeâzâă conditţii âpârte. Celulâ devine chilie de rugâă ciune, hrânâ, prilej de âscezâă , izolâreâ, lepâă dâreâ de bunurile sţ i bucuriile vietţii, prilej de trâă ire îân sâă râă cie, curâă tţie sţ i feciorie. Necunoscutul, prilej de îâncredintţâre îân purtâreâ de grijâă îân voiâ lui Dumnezeu. Ascultâreâ cere un superior (duhovnic) câă ruiâ sâă i te supui sţ i Dumnezeu ne-â oferit sţ i âcest dâr prin prezentţâ preotţilor. Fâă ceâm âscultâre sţ i fâtţâă de progrâmul impus de stâă pââ nireâ lumeâscâă , âct de pedâgogie divinâă , îân câre voiâ tâ intrâă îân chip consţ tient îân subordineâ voii divine. Nu e âceâstâ conditţiâ monâhului? Lepâă dâreâ de lume, luâreâ Crucii sţ i âcceptâreâ Voii lui Dumnezeu? Dupâă „cin“ nu esţ ti monâh. Potţi folosi îânsâă âceâstâă conditţie pentru cresţ tereâ tâ duhovniceâscâă , âsumââ ndu-tţi suferintţâ pentru gresţ elile proprii, âsţ â cum sţ i-â âsumât-o tââ lhârul de pe cruce sâu Câă pitânul lâ Jilâvâ: „Stâu âici pentru pâă câtele mele“ - mireân fiind dupâă stâreâ civilâă , îân societâte, dâr monâh dupâă duh. Dumnezeu iubindu-ne, vâă zââ nd gââ ndul sţ i strâă dâniâ noâstrâă de â-L sluji, neâ pus îân conditţii câre ne dâă deâu posibilitâteâ sâă -Î oferim o fiintţâă integrâl purificâtâă (trup sţ i suflet) spre jertfire. Cine â trâă it îân âcest sens, â cââ sţ tigât mâri dâruri sufletesţ ti. Cine n-â îântţeles intentţiâ Divinâă â fost nelinisţ tit sufletesţ te, muncit de gââ ndul clâustrâă rii, âl foâmei sţ i terorii, âlârmât de situâtţiâ celor din fâmilie. Unii âveâu âtitudini protestâtâre, uneori cutezâă toâre, expunââ ndu-se lâ sânctţiuni câre âu dus chiâr lâ moârte. Altţii, neâncorââ ndu-sţ i îântreâgâ fiintţâă îân Dumnezeu, âu câă zut îân deznâă dejde sţ i s-âu prâă busţ it sufletesţ te, îânvinuindu-L chiâr pe Dumnezeu, de nenorocireâ îân câre se

102

âflâă . Cutezâă torii s-âu âruncât sub secureâ câă lâă ului deznâă dâă jduitţi, iâr „câă lâă ul“ i-â primit îân brâtţe dejâ mortţi. Activitatea de studiu, meditaţie şi viaţă duhovnicească intensă Îârnâ âm citit foârte mult cu Vâleriu Gâfencu, sub âscultâreâ Pâă rintelui Vâsile Serghie, âm âprofundât teologic Dogmâticâ sţ i Apologeticâ, Arheologiâ biblicâă , Simbolicâ, Misticâ, Asceticâ... Anghel Pâpâcioc îâmbinâ progrâmul de studiu cu ore de rugâă ciune, meditâtţii sţ i discutţii exegetice. Câ îân timpul âcelâ niciodâtâă nu m-âm simtţit mâi îâmplinit. Pâă rintele Vâsile Serghie, eminent âbsolvent âl fâcultâă tţii de teologie de lâ Cernâă utţi, erâ sţ i un trâă itor viu âl âdevâă rurilor de viâtţâă cresţ tinâă . ÎÎn toâte mânifestâă rile lui erâ de o sobrietâte râr îântââ lnitâă . Viâtţâ, pentru el, erâ „timp hristic“, nu îântââ mplâre sâu succesiune de evenimente din câre nu sţ tii ce sâă âlegi. ÎÎmpreunâă cu Anghel Pâpâcioc, câre erâ de o rââ vnâă râr îântââ lnitâă pentru cââ sţ tigâreâ stâdiilor de viâtţâă virtuoâsâă , purâă , sfââ ntâă , sţ i un fervent ânimâtor pentru rugâă ciuneâ isihâstâă , erâu luminâă sţ i îândemn de â ne integrâ îân Hristos câ mâă dulâre sfintţite. Vâleriu Gâfencu, un inspirât âl lui Dumnezeu, nu âveâ nevoie de cele predâte de Pâă rintele Serghie, câă ci îâi izvorâu din suflet câ sţ i cum îâsţi âveâu râă dâă cinâ îântr-îânsul. Se supuneâ îânsâă cu âscultâre totâlâă progrâmului de studiu, exegeze, rugâă ciune sţ i efort de control morâl. Erâ frâte mâi mâre: îâncercâm sâă mâă tţin de pulpânâ hâinei lui pe drumul cunoâsţ terii sţ i trâă irii îân Hristos. Din cââ nd îân cââ nd, sâă ptâă mââ nâl sâu lunâr, sţ tiind de lâ Sfintţii Pâă rintţi câă âdevâă râtâ smerenie este descoperireâ gââ ndurilor pentru â nu te îândreptâă tţi singur îân ceeâ ce cugetţi, ne strââ ngeâm lâ domnul Trifân sâu lâ noi, uneori totţi, âlteori numâi cââ tţivâ, nu ne âscundeâm nici o nedumerire sţ i dezbâă teâm problemâ câre ne provocâse îântrebâă ri îân consţ tiintţâă, îân luminâ scrierilor Sfintţilor Pâă rintţi sţ i hotâă rââ rilor cânonice âle Bisericii. Ne ridicâm cu minteâ lâ îântţelesuri de cugetâre sfââ ntâă sţ i trâă iâm drumul de sfintţenie pe câre âu mers, sub luminâ Hârului, „îântţeleptţii lui Dumnezeu, câre n-âu slujit fâă pturii, ci numâi Fâă câă torului“. Pâtericul, cârte de câă pâă tââ i, ne puneâ îân conditţiâ de â intui cum se pun îân prâcticâă âdevâă rurile suprânâturâle, mobilizââ ndu-ne puterile pentru cââ sţ tigâreâ virtutţilor. Cine pune âlte probleme de viâtţâă îânâinteâ luptei de desâă vââ rsţ ire morâlâă , spirituâlâă , cresţ tinâă nu le vâ puteâ îâmplini desâă vââ rsţ it, pentru câă vâ pierde consţ tiintţâ râă spunderii îân fâtţâ lui Dumnezeu pentru cele sâă vââ rsţ ite îân lume sţ i pentru sufletul propriu. ÎÎn mârtie, Anghel Pâpâcioc â plecât îân celulâă cu domnul Trifân, iâr Nâidim â venit lâ noi. Domnul Trifân, un „sâă pâă tor cu minteâ“, simtţeâ nevoiâ unei complementâritâă tţi îân âctul trâă irii, prâctice, âl sensibilizâă rii âcute, iâr Anghel Pâpâcioc sţ i-â completât sţ i îâmplinit sensibilitâteâ, sţ i-â îânsusţ it o metodâă de investigâtţie spirituâlâă . Fiecâre reâlizâ o personâlitâte nouâă , îântreâgâă , pe drumul cunoâsţ terii sţ i urmâă rii lui Hristos; este nevoie sâă âjungi lâ cunosţ tintţe sţ i cugetâă ri

103

cresţ tine, iâr sensibilitâteâ tâ sâă râă mââ nâă strâă inâă ârderii îân âctul devenirii tâle îân Hristos. Multţi teologi „botâă de cunosţ tintţe“ sţ i chiâr unii preotţi, câre „sţ tiu dâr nu fâc“, nu trâă iesc âdevâă rurile, sensibilitâteâ lor interioârâă , „simtţireâ mintţii“, cum zic Sfintţii Pâă rintţi sţ i nu pun îân prâcticâă cele sţ tiute, neâctţionââ nd âsuprâ vointţei lor. Cei emotivi pot sâă plââ ngâă sţ i sâă se prosterne îân fâtţâ mârilor âcte spirituâle, dâr sâă râă mââ nâă neîântţelegâă tori cu minteâ, sţ i sâă fie furâtţi de âcte sentimentâle, dâr strâă ine Adevâă rului. «Mâă voi rugâ cu duhul, dâr mâă voi rugâ sţ i cu minteâ; voi cââ ntâ cu duhul, dâr voi cââ ntâ sţ i cu minteâ.»(1Corinteni 14,15). «Cââ ntâtţi Dumnezeului nostru cââ ntâtţi; … cââ ntâtţi cu îântţelegere», (Psâlm 49, 6-7) zice sţ i psâlmistul Dâvid. ÎÎntââ lnireâ dintre minte sţ i inimâă , râtţiune sţ i âfectivitâte, „coborââ reâ mintţii îân inimâă “ este reâlizâreâ dupâă câre âlergâu Pâă rintţii pustiei sţ i, îân generâl, totţi monâhii sţ i totţi cresţ tinii âdevâă râtţi. Aceâstâ nu poâte veni de lâ sine, îân conditţiâ unei vietţi trâă ite lâ îântââ mplâre. Este rezultâtul unui efort consţ tient, sub âctţiuneâ hârului, â binecuvââ ntâă rii, â Duhului Sfââ nt, „câre fâce din cei doi“, omul râtţionâl sţ i omul sensibil, unul nou, omul Hristic, cunoscâă tor sţ i îâmplinitor âl Cuvââ ntului lui Dumnezeu, lucrââ nd îântr-îânsul îântrupâreâ Dumnezeirii: Tâtâă l, prezent câ âct de cunoâsţ tere; Fiul, câ âct de iubire; Duhul Sfââ nt, câ âct de putere lucrâă toâre, de mânifestâre sfââ ntâă . Repet, sţ i poâte plictisesc pe unii cititori âi âcestor mâă rturisiri, viâtţâ cresţ tinâă nu este o viâtţâă trâă itâă lâ îântââ mplâre. Celor ce le ziceâ Apostolul, «ÎÎn luptâ voâstrâă cu pâă câtul, nu v-âtţi îâmpotrivit îâncâă pââ nâă lâ sââ nge.» (Evrei 12, 4) nu erâu nici câă lugâă ri, nici sihâsţ tri, nici pustnici, ci oâmeni de rââ nd, cresţ tini botezâtţi câre trâă iâu câ sţ i noi, cei de âcum, îân comunitâă tţi fâmiliâre, prin sâte, tââ rguri sţ i cetâă tţi. Viaţa creştină nu cuprinde numâi un sector âl societâă tţii cresţ tine, îânseâmnâă un efort permânent, viu, privind âtent lâ ÎÎncepâă torul Vietţii, Hristos: viâtţâă de control sţ i cercetâre sfioâsâă , viâtţâă de smerenie sţ i drâgoste lucrâă toâre, de âscultâre permânentâă de ierârhiâ hâricâă , preotţeâscâă , cu post sţ i rugâă ciune, cu lâcrimi de pâă rere de râă u pentru conditţiâ de degrâdâre spirituâlâă îân câre âi trâă it, mutilââ ndutţi propriâ fiintţâă îân âdââ ncul ei spirituâl, ofensââ nd sţ i râă nind Dumnezeireâ îân Hristos Îisus, lovind chiâr intentţiâ Lui de sâlvâre, fâă cââ ndu-te prilej de sminteâlâă sţ i câă dere sţ i celor din jurul tâă u; îânseâmnâă lâcrimi de bucurie sţ i multţumire pentru biruintţele âsuprâ slâă biciunilor sţ i pâtimilor personâle sţ i â tuturor ispitelor, lâcrimi de bucurie lâ picioârele lui Îisus cel râă stignit pe Cruce, pentru câă nu âi fi cunoscut drâgosteâ de frumosul sţ i binele morâl, de iubireâ âproâpelui, â îântregii creâtţii minunât sţ i sfââ nt îântocmitâă , dâcâă îânsusţ i Creâtorul nu tţi-âr fi descoperit-o ochilor, vâă zului sţ i ochiului mintţii, venind ÎÎnsusţ i sţ i îânvâă tţâându-te sâă iubesţ ti cu iubire desâă vââ rsţ itâă , punââ ndu-Sţ i viâtţâ pentru semeni, rugââ ndu-Se pentru inconsţ tientţâ lor: «Pâă rinte iârtâă -le lor, câă nu sţ tiu ce fâc!» (Lucâ 23, 34) Vietţuireâ cresţ tinâă îânseâmnâă toâte âcesteâ sţ i, câ o îâncununâre â lor, dorul de â intrâ îân comuniune cu El, de â te integrâ sţ i de â fi integrât îân El:

104

«Luâtţi, mââ ncâtţi, âcestâ este Trupul Meu...» (Mâtei 26, 26) «Betţi dintre âcestâ totţi, âcestâ este Sââ ngele Meu...» (Mâtei 26, 27). «Adevâă rât, âdevâă rât zic vouâă , dâcâă nu vetţi mââ ncâ trupul Fiului Omului sţ i nu veþi beâ sââ ngele Lui, nu vetţi âveâ viâtţâă îân voi» (Îoân 6, 53). Oâmeni buni, âtţi âuzit de multe ori cuvintele âcesteâ. Nu le considerâtţi câ sectântţii, simbol! ÎÎmpâă rtâă sţ ireâ spirituâlâă , prin cuvââ ntul rostit de Dumnezeu, nu este unâ cu îâmpâă rtâă sţ ireâ Cuvââ ntului îântrupât âl lui Dumnezeu, cu îânsâă sţ i Fiintţâ Dumnezeirii, fâă cutâă pentru noi cârne sţ i sââ nge îân Îisus Hristos, pe câre-L primim din Sfââ ntul Potir sub formâ pââ inii sţ i â vinului. Dâcâă Hristos, cu lucrâă rile Sâle nezidite, nu este îân noi, ce este viâtţâ noâstrâă ? Ne râă spunde Hristos: «nu vetţi âveâ viâtţâă îân voi». Viâtţâ e Hristos. Cine nu este îân Hristos este îân moârte. ÎÎn negâtţiâ vietţii. Dumnezeu â vorbit poporului evreu prin Moise, prin prooroci sţ i prin îângeri, îânâinte de venireâ lui Hristos, sţ i i-â dât legeâ de viâtţâă, proprie fiintţei omenesţ ti. Î-â spus sâă îâmplineâscâă Legeâ sţ i vâ trâă i prin eâ. Legeâ se sintetizeâzâă îân douâă porunci cuprinse unâ îântr-âltâ: Îubireâ de Dumnezeu sţ i de âproâpele. Dâr nimeni nu â putut îâmplini Legeâ. Nimeni nu â putut trâă i prin eâ. Din contrâă , cunoscââ nd-o, s-â âfundât sţ i mâi mult îân vinovâă tţiâ pâă câtului, osââ ndindu-se mâi râă u fiecâre suflet. Vine îânsâă Legeâ iubirii Dumnezeiesţ ti: Mââ ncâtţi Fiintţâ Meâ, mâteriâlizâtâă pentru voi îân âcest trup fâă râă de pâă cât âl Hristosului Meu; crezââ nd âceâstâ sţ i mââ ncââ nd vetţi puteâ deveni nu numâi biruitori âi pâă câtului, âi tuturor neputintţelor cârnâle, trupesţ ti, consecintţele pâă câtului, dâr vetţi fi nemuritori trupesţ te, îântorcââ ndu-vâă lâ conditţiâ din momentul creâtţiei sţ i chiâr deâsuprâ âcestei conditţii, pentru câă nu numâi câă nu vetţi mâi muri, ci vetţi fi âsemeneâ Mie: Dumnezei! Întegrâtţi fiecâre, consţ tient, cu identitâteâ lui, îân Dumnezeireâ Meâ. «…dupâă cum Tu, Pâă rinte, îântru Mine sţ i Eu îântru Tine, âsţ â sţ i âcesţ tiâ îân Noi sâă fie unâ, câ lumeâ sâă creâdâă câă Tu M-âi trimis. … Pâă rinte, voiesc câ, unde sunt Eu, sâă fie îâmpreunâă cu Mine sţ i âceiâ pe câre Mi i-âi dât, câ sâă vâdâă slâvâ meâ pe câre Mi-âi dât-o, pentru câă Tu M-âi iubit pe Mine mâi îânâinte de îântemeiereâ lumii» (Îoân 17, 21,24). Stâdiu sfââ nt, plin de slâvâă ; nu âvem cuvinte sâă exprimâă m stâreâ âceâstâ â Dumnezeirii lâ câre suntem chemâtţi. O, dâcâă âm pâă trunde cu minteâ tâinâ âceâstâ! Ne-âm cutremurâ de putereâ lucrâă toâre â Hârului Dumnezeiesc revâă rsât âsuprâ noâstrâă . Dâr nu este dât sâă o cunoâsţ tem prin râtţiuneâ fireâscâă , ci prin renuntţâreâ lâ ce este firesc, prin credintţâă. Cel câre ne-â spus âceste lucruri despre Sine, prin Fiul Sâă u, sţ i despre noi, nu ne-â dât o metodâă de lâborâtor. Ne-â spus: «Credetţi Mie câă Eu sunt îântru Tâtâă l sţ i Tâtâă l îântru Mine, iâr de nu, credetţiMâă pentru lucrâă rile âcesteâ.» (Îoân 14, 11) «Cel ce M-â vâă zut pe Mine â vâă zut pe Tâtâă l.» (Îoân 14, 8) «Fiul nu poâte sâã fâcâă nimic de lâ Sine, dâcâă nu vâ vedeâ pe Tâtâă l fâă cââ nd; câă ci cele ce fâce Acelâ, âcesteâ le fâce sţ i Fiul îântocmâi.» (Îoân 5, 19)

105

«Dâcâă nu credetţi câă Eu sunt, vetţi muri îân pâă câtele voâstre.» (Îoân 8, 24) «…câă ci n-âm venit câ sâă judec lumeâ ci câ sâă mââ ntuiesc lumeâ. Cine Mâă nesocotesţ te pe Mine sţ i nu primesţ te cuvintele Mele âre judecâă tor câ sâă -l judece: cuvââ ntul pe câre l-âm spus âcelâ îâl vâ judecâ îân ziuâ ceâ de âpoi.» (Îoân 14, 4748) Sţ tiut sâă fie tuturor câă oricine â âuzit cuvââ ntul lui Hristos âre, odâtâă cu cunosţ tintţâ lui, virtuâl, sţ i osââ ndâ pentru neîâmplinireâ lui. «Adevâă rât, âdevâă rât zic vouâă : cel ce crede îân Mine vâ fâce sţ i el lucrâă rile pe câre le fâc Eu sţ i mâi mâri decââ t âcesteâ vâ fâce…» (Îoân 14, 12). Îâtâă sţ i lâborâtorul de experimentâre âl âdevâă rurilor Dumnezeirii Lui sţ i âl îândumnezeirii noâstre. Dâcâă îâmplinim cu usţ urintţâă poruncile omenesţ ti sâu sfâturile câre de multe ori ne produc nemultţumiri, dureri, ne pericliteâzâă viâtţâ sâu ne ucid chiâr, de ce n-âm îâmplini âceâstâă poruncâă âtââ t de usţ oârâă , pentru â âveâ bucurii îân viâtţâ âceâstâ sţ i â cââ sţ tigâ consţ tiintţâ pârticipâă rii îân Viâtţâ Vesţ nicâă îân îânsâă sţ i Fiintţâ Divinâă â lui Hristos. Pentru câă nu vrem sâă credem. Îâr de zicem câă credem, nu credem cu âdevâă rât. «Dâcâă vetţi âveâ credintţâă îân voi cââ t un grâă unte de musţ târ, vetţi zice muntelui âcestuiâ: Mutâă -te de âici dincolo, sţ i se vâ mutâ; sţ i nimic nu vâ fi vouâă cu neputintţâă.» (Mâtei 19, 20). Cââ t de putţinâă credintţâă ne trebuie! Doâr cââ t sâă credem câă îân pââ ineâ sţ i vinul, sfintţite, stâă ÎÎnsâă sţ i Fiintţâ Dumnezeiâscâă omeneâscâă â lui Îisus Hristos; nu cââ t un grâă unte, câă ci âm fâce minuni mutââ nd muntţii. Minuneâ minunilor pe câre â fâă cut-o Dumnezeu o vezi prin ochiul mintţii, prin credintţâă: ÎÎntrupâreâ, Moârteâ sţ i ÎÎnviereâ Fiului Sâă u. Cum? „Nebun ce esţ ti, âr zice Sfââ ntul Apostol Pâvel, poâte cuprinsul sâă cuprindâă Necuprinsul?“ Nu cu minteâ lumeâscâă , limitâtâă îân âctul cunoâsţ terii, nu cu simtţurile trupului limitâte lâ perceptţiâ lumii mâteriâle, ci cu minteâ duhovniceâscâă sţ i cu simtţireâ trânsfigurâtâă prin credintţâă. Trânsfigurâreâ mâteriei din tine, urcusţ ul spre îândumnezeireâ fiintţei tâle spirituâle, decurge firesc din âceâstâă credintţâă sţ i mâă rturisire, prin mââ ncâreâ din «…pââ ineâ ceâ câre s-â pogorââ t din Cer. » (Îoân 6, 51) câ sâă tţi se fâcâă tţie hrânâă spre Viâtţâ vesţ nicâă . «Câă ci cu inimâ se crede spre dreptâte (îânâinteâ lui Dumnezeu, n.a.), iâr cu gurâ se mâă rturisesţ te spre mââ ntuire (îânâinteâ oâmenilor sţ i â îângerilor-buni sţ i râă i, n.a)». (Români 10, 10). *** Erâm tineri, chiâr foârte tineri, cââ nd ne propuneâm âceste „stâă ri„ sţ i „stâdii„ de vietţuire cresţ tinâă , ângâjââ ndu-ne cu toâte puterile sufletesţ ti sţ i trupesţ ti, „toâte âle lumii socotindu-le gunoi, pentru â cââ sţ tigâ pe Hristos„ (Sfââ ntul Apostol Pâvel). Pentru multţi din cei îântemnitţâtţi câre nu erâu strâă ini de âceste cunosţ tintţe, dâr nu-sţ i propuneâu îâmplinireâ lor, pâă reâm desprinsţ i de reâlitâă tţile obiective âle vietţii, âle reâlitâă tţilor istorice, imânente. Multţi îânsâă simtţeâu sţ i îântţelegeâu câă îântrâdevâă r, sţ i Câă pitânul sţ i Motţâ sţ i totţi mârii eroi âi Legiunii erâu mâri deschizâă tori de drum, jerbe de foc, pe un trâseu spre cer, pe câre, fiecâre âveâ dreptul sâă se

106

îânscrie sţ i dâtoriâ sâă -i urmeze, sţ i nu sâă râă mââ nâă lâ un stâdiu de viâtţâă stupidâă , âmorfâă , pârâlizâtâă îân blâzâreâ neputintţei de â se smulge din pâă mââ ntesc. ÎÎn conditţiile temnitţei trânsformâte prin âcceptâreâ consţ tientâă â suferintţei îân âltâr de luminâă , cresţ teâ fiecâre îân procesul desâă vââ rsţ irii morâle sţ i spirituâle. Asţ â âm îântţeles de ce Câă pitânul â spus câă cele trei stâdii âle sţ colii legionâre sunt: cuibul, tabăra sţ i temniţa. ÎÎn cuib, fâci cunosţ tintţâă cu ideâlul legionâr: slujireâ lui Dumnezeu îân viâtţâ neâmului, îânvâă tţâând sâă renuntţi lâ pâtimi sţ i îân primul rââ nd lâ orgoliu. „Cunoaşte bine Legiunea, în cuib fă-ţi toată şcoala“. ÎÎn tâbâă râă intri îân comuniune cu cei ce sţ i-âu propus âcelâsţ i ideâl, devenind consţ tient de fortţâ lucrâă toâre â drâgostei, îân comunitâteâ de ideâl sţ i metode. Îâr îân temnitţâă jertfesţ ti fiintţâ tâ, âcceptââ nd consţ tient ârdereâ pe âltârul ispâă sţ irii, îân numele neâmului tâă u, din iubire, pentru Dumnezeu: «Pâă rintele Meu, de este cu putintţâă, treâcâă de lâ Mine pâhârul âcestâ! ÎÎnsâă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiesţ ti.» (Mâtei 26, 39). Jertfâ pe câre o oferi, trebuie sâă fie purâă , „fâă râă cusur“. Altfel, e âct de cutezântţâă sţ i e osââ nditâă îândrâă zneâlâ tâ de â intrâ îân „câă mârâ de nuntâă “ fâă râă hâinâ âdecvâtâă . Nu se revârsâă âsuprâ ei hârul; nici prin eâ âsuprâ îântregii comunitâă tţi, neâmul, îân numele câă reiâ âi fâă cut-o. Nu te potţi duce îân fâtţâ lui Dumnezeu cu un dâr nedemn de El, cu o scââ rnâă vie. Fiintţâ tâ, plinâă de pofte trupesţ ti, de pâă câte lumesţ ti sţ i diâvolesţ ti, de urâă , de minciunâă , de desfrââ u, de lâă comie, de mââ ndrie sţ i bâtjocurâă , de insultâă sţ i injurii, de blâsfemii sţ i tot felul de clevetiri sţ i câlomnii e scââ rnâă vie! Pe câre vrei s-o oferi îân dâr vesţ niciei? Toâte (jertfele) vor trece prin foc. Aurul câ sâă se dovedeâscâă câă e âur, vâ fi trecut prin foc, spune Sfââ ntul Apostol Pâvel. Bâlântţâ judecâă tţii lui Dumnezeu e focul verificâtor. Sţ i dâcâă zice: «ÎÎncâă o dâtâã voi clâă tinâ nu numâi pâã mââ ntul, ci sţ i cerul» (Evrei 12, 26) îânseâmnâă câă îânvesţ nicireâ fiintţelor râtţionâle creâte de Dumnezeu (îângeri sţ i oâmeni) vâ fi verificâtâă prin Focul Judecâă tţii, dâtâă Fiului, pentru merit sâu osââ ndâă , îân momentul hotâă rââ t de El. «Sţ ezi de-â dreâptâ Meâ, pââ nâă ce voi pune vrâă jmâsţ ii Tâă i, âsţ ternut picioârelor Tâle» (Psâlm 109, 1). Zice Sfââ ntul Apostol Pâvel: «sâă vâă îânnoitţi îân duhul mintţii voâstre…» (Efeseni 4, 23). Astâ îânseâmnâă câă un duh strâă in âdevâă rului ne îândreptâă tţesţ te sâă fâcem cele lumesţ ti. Acestâ este duhul diâvolului câre ne minte, îâncepââ nd cu protopâă rintţii Adâm sţ i Evâ îân râi, câ sâă fâcem ceeâ ce e râă u câ sţ i cum âr fi bine. Doâr duhul lui Hristos ne îândreptâă tţesţ te îân fâtţâ Dumnezeirii. Venind cu duhul diâvolului îân fâtţâ lui Dumnezeu: suntem osââ nditţi. «Îubitţilor, dâcâă inimâ noâstrâă nu ne osââ ndesţ te, âvem îândrâă znire câă tre Dumnezeu.» (Îoân 5, 21) Ai trecut din moârte (prin moârte) lâ viâtţâă. Duhul cu câre âi omorââ t mâă dulârele omului pâă mââ ntesc (necurâă tţiâ, poftâ reâ, minciunâ etc,) te vâ îândreptâă tţi îân Duhul Celui ce îândreptâă tţesţ te fiintţâ tâ ceâ nouâă îân Hristos. Aceâstâ cere pocâă intţâă cu consţ tiintţâ pâă câtului, â nedesâă vââ rsţ irii tâle, nu sâă âscultţi de cei îânsţ elâtţi de diâvol pentru câre â te pocâă i îânseâmnâă â iesţ i de sub âscultâreâ Bisericii sţ i â te îânscrie pe o listâ fâă cutâă de ei, pentru â te numâă râ printre cei mââ ntuitţi. Cine i-â trimis pe ei sâă pecetluiâscâă sţ i sâă îâmplineâscâă numâă rul celor ce

107

vor fi mââ ntuitţi? Cââ nd îângerului i se cere sâă pecetluiâscâă pe fii lui Dumnezeu, i se indicâă sţ i semnul ce-l vâ pune îân frunteâ fiecâă ruiâ: semnul tau îân grecesţ te, âdicâă Cruceâ: «Sţ i i-â zis Domnul: Treci prin mijlocul cetâă tţii, prin Îerusâlim, sţ i îânsemneâzâã cu semnul crucii (literâ tau câre îân âlfâbetul vechi grec âveâ formâ unei cruci) pe frunte, pe oâmenii câre gem sţ i câre plââ ng din câuzâ multor ticâă losţ ii câre se sâă vââ rsţ esc» (Îezechel 9, 4). ÎÎn lâtinesţ te, din Vulgâtâ: «Et dixii Dominus âd eum: Trânsi per mediâm civitâtem in medio Îerusâlim et signâ thâu super frontes virorum gementium...» ÎÎn Apocâlipsâ Sfââ ntului Îoân (7, 3) gâă sim pecetluireâ celor 140 de mii din toâte semintţiile lui Îsrâel. Lâ Mâtei (24, 30) gâă sim proorociâ Mââ ntuitorului: «Atunci se vâ ârâă tâ pe cer semnul Fiului Omului sţ i vor plââ nge toâte neâmurile pâă mââ ntului...» Sfââ ntul Apostol Pâvel zice îân epistolâ câă tre Filipeni (3, 18-19): «Câă ci multţi, despre câre v-âm vorbit âdeseori, iâr âcum vâă spun sţ i plââ ngââ nd, se poârtâă câ dusţ mâni âi crucii lui Hristos. Sfââ rsţ itul âcestorâ este pieireâ». Sectântţii, câre spun câă numâi Scripturâ nu sţ i Trâditţiâ, este izvorul Adevâă rului, ignorâă sţ i Vechiul sţ i Noul Testâment cu privire lâ textele despre Sfââ ntâ Cruce, iâr pentru â induce sţ i mâi mult îân eroâre pe credinciosţ i, trunchiâzâă textul. Ei nu îântţeleg câă Sfââ ntâ Cruce este sensul vâă zut âl âctţiunii Duhului Dumnezeiesc, âsţ â dupâă cum porumbelul este semnul (chipul) vâă zut âl Duhului Sfââ nt, câ persoânâă treimicâă . Toâte âctţiunile pe câre le sâă vââ rsţ esţ te Dumnezeu îânchipuie Cruceâ. Moise lovesţ te cu toiâgul âsuprâ âpelor pe verticâlâă iâr âpele se despârt, pe orizontâlâă . Elisei repetâă minuneâ, lovind âpâ Îordânului cu cojocul lui Îlie sţ i âpele se despâă rtţirâă . Tot el îânvie pe fiul sunâmitencei, îântinzââ ndu-se îân chipul crucii deâsuprâ copilului. Cââ nd evreii erâu musţ câtţi de sţ erpii veninosţ i îân pustie, Dumnezeu îâi spune lui Moise sâă fâcâă un sţ ârpe de ârâmâă sţ i sâă -l spââ nzure pe un lemn lâ mârgineâ tâberei. Cei musţ câtţi de sţ erpii veninosţ i sâă primeâscâă sţ ârpele (âici, simbolul îântţelepciunii) sţ i se vor vindecâ. Mââ ntuitorul âmintesţ te lui Nicodim âceâstâă îântââ mplâre: « Sţ i dupâă cum Moise â îânâă ltţât sţ ârpele îân pustie, âsţ â trebuie sâă se îânâltţe Fiul Omului» (Îoân 3,14). Cei ce primim jertfâ de pe Cruce ne vindecâă m de veninul pâă câtului. Dumnezeu Tâtâă l coboârâă pe pâă mââ nt, prin Fiul (âctţiuneâ verticâlâă ) pentru â trânsfigurâ lumeâ din plânul istoric, imânent - âctţiuneâ orizontâlâă - prin putereâ Duhului Sfââ nt, lucrâă tor. Deci Omul-Dumnezeu, Îisus Hristos se âflâă lâ intersectţiâ âcestor douâă linii de âctţiune, âici se îântââ lnesţ te Omul cu Dumnezeu, îân Cruce! Judecâtţi dâcâă nu este nebunie, îânsţ elâă ciune diâvoleâscâă , sâă -tţi âsumi dreptul sţ i râă spundereâ, îân locul lui Hristos, sâă mââ ntuiesţ ti lumeâ. Sţ i îâncâă , numâi pe âceiâ dintre oâmeni câre sunt îânscrisţ i îân listâ tâ. Tu, om pâă câă tos, îângââ mfât sţ i neâscultâă tor, vorbitor de râă u, blâsfemiâtor, lâcom de bâni sţ i de cââ sţ tig urââ t, spoliâtor sţ i doritor de mâă riri lumesţ ti, câre negi tâinâ îântrupâă rii lui Hristos din Fecioârâ, â botezului, â cununiei sţ i â preotţiei, putereâ Sfintei Cruci sţ i tâinâ tâinelor, prefâcereâ pââ inii sţ i â vinului îân îânsusţ i Trupul lui Hristos! Tu, cel îânfierât îân îânsâă sţ i consţ tiintţâ tâ cu âctul neâscultâă rii sţ i âl sperjurului vii sâă mââ ntuiesţ ti

108

lumeâ? Frâtţilor, nu vâă lâă sâtţi îânsţ elâtţi. «Vedetţi sâă nu vâă âmâă geâscâă cinevâ. Câă ci multţi vor veni îân numele Meu, zicââ nd: Eu sunt Hristos, sţ i pe multţi îâi vor âmâă gi.» (Mâtei 24, 4-5). «Sţ i multţi prooroci mincinosţ i se vor sculâ sţ i vor âmâă gi pe multţi.» (Mâtei 24, 11). « sţ i îântre voi vor fi îânvâă tţâători mincinosţ i, câre vor strecurâ eresuri pierzâă toâre sţ i, tâă gâă duind chiâr pe Stâă pââ nul Câre i-â râă scumpâă rât, îâsţi vor âduce lor grâbnicâă pieire;» (ÎÎ Petru 2, 1). Vedem cu ochii nosţ tri âceâstâ. Câ sâă cunosţ ti câă sunt râă tâă citţi, îânteâbâă -i: - Crezi îân Dumnezeul Treimic, Tâtâă l, Fiul sţ i Duhul Sfââ nt? Crezi câă îântrupâreâ Fiului lui Dumnezeu s-â fâă cut îân chip suprânâturâl sţ i câă Sfââ ntâ Fecioârâă , â fost fecioârâă îânâinte de nâsţ tere, îân nâsţ tere sţ i dupâă nâsţ tere? Vii îân duminici sţ i Sâă rbâă tori lâ Bisericâă ? Recunosţ ti Sfintele Tâine sţ i Preotţiâ hâricâă ? Crezi câă pââ ineâ sţ i vinul sfintţite îân timpul Sfintei Liturghii sunt trupul sţ i sââ ngele lui Hristos? Râă spunsurile vor fi viclene, vor îâncercâ sâă te corupâă de lâ credintţâ ceâ dreâptâă . Cu âstfel de oâmeni nu discutâ. «Sâă -tţi fie tţie câ un pâă gââ n sţ i vâmesţ .». (Mâtei 18, 17) Sfââ ntul Apostol Îudâ âdâugâă lâ âceâstâ: «urââ nd sţ i câă mâsţ â spurcâtâă de pe trupul lor». Îâr Sfââ ntul Apostol sţ i evânghelist Îoân: «Dintre noi âu iesţ it, dâr nu erâu de-âi nosţ tri, câă ci de-âr fi fost de-âi nosţ tri, âr fi râă mâs cu noi; ci câ sâã se ârâte câã nu sunt totţi de-âi nosţ tri, de âceeâ âu iesţ it.» (Î Îoân, 2, 19) *** Poâte cinevâ se vâ indignâ: „Ce-i cu âtââ tâ teologie îân âceste „Memorii“?“ Cel ce scrie âcesteâ este un legionâr, ostâsţ îân Legiuneâ Arhânghelului Mihâil. El nu poâte fi decââ t cresţ tin. Cunoscâă tor âl Adevâă rului pe câre-l slujesţ te sţ i luptâă tor pentru cucerireâ Lui. De âici, dâtoriâ pedâgogicâă . Din experientţâ de luptâă îâmpâă rtâă sţ esţ te frâtţilor de credintţâă tot ce poâte contribui lâ luminâreâ lor pentru â nu fi îânsţ elâtţi îân bâă tâă lie. Fâă râă cunoâsţ tere teologicâă sţ i trâă ire îân âscultâre de Bisericâă nici un om nu poâte âspirâ lâ mââ ntuire. „Extrâ ecclesiâ nulâ sâlus“ 16 Părintele Vasile Serghie ÎÎn perioâdâ de „trânzitţie“ (1945-1947) îân câre ne puteâm orgânizâ noi îânsţ ine viâtţâ îân interiorul îânchisorii, âm stât cââ tevâ luni îân âceeâsţ i celulâă , cu Pâă rintele Vâsile Serghie sţ i cu Anghel Pâpâcioc. ÎÎn progrâmul duhovnicesc, îân âfârâă de rugâă ciune, studiu, meditâtţie, convorbiri exegetice etc. intrâ sţ i o zi pe sâă ptâă mââ nâă de tâă cere completâă , fâă cutâă tot cu scopul unei âdââ nciri sţ i îântââ lniri tâinice cu Dumnezeu; o ânâlizâă scrupuloâsâă â tuturor momentelor sţ i âctelor vietţii, pe câre âpoi, îântr-o mâă rturisire, o ânâlizâm, âdââ ncind-o sţ i mâi mult sţ i îâncercââ nd sâă gâă sim solutţii de vindecâre sţ i îândreptâre sâu de îâncuviintţâre, dupâă cum erâ câzul. Dupâă o âstfel de „punere sub lupâă “ â vietţii sâle, Pâă rintele Vâsile Serghie câre nu se menâjâ îân nici un fel, â âvut un moment de mâre cutremur sufletesc: 16

În afara de Biserica (Ortodoxă) nu este mântuire. (Sfântul Ciprian al Cartaginei)

109

- Frâtţilor, sunt tulburât, gââ ndindu-mâă cum de âm îândrâă znit sâă mâă fâc preot? Probâbil, de âceeâ m-â âdus Dumnezeu âici câ sâă -mi dâu seâmâ cu âdevâă rât de nevredniciâ meâ. Câă ci ce tâinâă este âceâstâ sţ i ce obligâtţii âpâsâă âsuprâ consţ tiintţei âcestui slujitor sţ i ce râă spundere îân fâtţâ lumii sţ i â lui Dumnezeu. Mâă cutremur sţ i nu cred câă voi mâi puteâ sâă îâmplinesc âceâstâă misiune, dââ ndu-mi seâmâ câă stâreâ preotţiei mâă depâă sţ esţ te! Sţ i decââ t s-o fâc cu nevrednicie, mâi bine n-o mâi fâc!... Eu stâă teâm uimit, cu privireâ âplecâtâă , uluit de mâă rturisireâ Pâă rintelui. Anghel Pâpâcioc, âpropiindu-se de dââ nsul, cu ochii plini de lâcrimi, i-â zis: - O, Pâă rinte Vâsile, âcum cu âdevâă rât esţ ti un bun preot! Acum cââ nd trâă iesţ ti cu consţ tiintţâ nevredniciei tâle! «câă ci putereâ Meâ se desâă vââ rsţ esţ te îân slâã biciune» (2 Corinteni 7,9) sţ i «Dumnezeu celor mââ ndri le stâã îâmpotrivâã , iâr celor smeritţi le dâă hâr.» (Î Petru 5, 5 ) Ce bine âr fi, â continuât Anghel, dâcâă fiecâre preot âr trâă i cu âceâstâă consţ tiintţâă â nevredniciei sâle. Cu cââ tâă âtentţie, cu cââ tâă fricâă sţ i cutremur sţ i-âr îâmplini slujireâ lui de âpostol âl lui Hristos pe pâă mââ nt?! Câă zââ nd unul îân brâtţele celuilâlt plââ ngeâu; lâcrimi de mââ ngââ iere sţ i bucurie îâncurâjâtoâre, îâmpreunââ ndu-se pe obrâjii lor. Am îângenuncheât îân rugâă ciune. Gââ ndeâm câă dâcâă un preot se cutremurâă , gââ ndindu-se lâ râă spundereâ ce o âre pentru âceâstâă slujbâă sfââ ntâă , este mâi usţ or pentru un mireân sâă se mââ ntuiâscâă , decââ t pentru un preot... Anghel Pâpâcioc îâmi ghiceâ gââ ndurile: - Vezi, frâte Virgile, câă mââ ntuireâ, este îân posibilitâteâ lui Dumnezeu nu pentru cel ce doâr doresţ te, ci sţ i pornesţ te lâ lucrâreâ celor bune. Primul pâs âl âcestei lucrâă ri este tocmâi consţ tiintţâ nevredniciei. Atunci intervine hârul sâă te îânvredniceâscâă dââ ndu-tţi putereâ sâă îânâintezi lâ locul slujirii tâle. Anghel Pâpâcioc, erâ âtunci tâinic câă lugâă r sţ i preot! Moş Epure Pâă strez douâă câă rticele câre circulâu îân îânchisoâre sţ i constituiâu mâteriâl âjutâă tor pentru continuâreâ unui proces interior, îânceput lâ intrâreâ îân Frâă tţiâ de Cruce sâu îân Cuib. Sunt simple. Unâ, Îndreptar de spovedanie, este o sintezâă lucrâă rii Oglinda duhovnicească, â protosinghelului Nicodim Mâă nditţâă. Ceâlâltâă , Despre mărturisire, cuprinde un câpitol din Mântuirea păcătoşilor, â lui Agâpie Criteânul. Tâtâă l unuiâ dintre câmârâzi, Mosţ Epure, bâă trââ n sţ i bolnâv, scriâ ziuâ sţ i noâpteâ, lâ luminâ unui opâitţ , o câă limârâă cu ulei, âceste câă rtţulii, pe câre fiul sâă u Costicâă le distribuiâ îân celulâr. Acest om fâă ceâ o operâă duhovniceâscâă extrâordinârâă . Mââ ntuind pe âltţii se mââ ntuiâ pe sine. Cu râă bdâre demnâă de ucenicii câre copiâu îân mââ nâă stiri sâu îân chilii pustii Sfââ ntâ Scripturâă sâu âlte lucrâă ri Sfinte, câligrâfiind cu mâjuscule îânflorâte cuvââ ntul sfââ nt sţ i de îânvâă tţâăturâă pâtristicâă , Mosţ Epure, pâă truns de îânvâă tţâăturâ tâinicâă â Cuvââ ntului Dumnezeiesc, pâă reâ îânger îân trup. ÎÎn âfârâ zââ mbetului ce te îânvâă luiâ câ o luminâă sfââ ntâă , gestul

110

lui de dâă ruire â câă rtţuliilor deveneâ sâcru: «Gustâtţi sţ i vedetţi câă bun este Domnul» (Psâlm 33, 8). Erâ de un câlm, de o linisţ te sufleteâscâă sţ i un fel de â se misţ câ âsţ â de cuminte, îâncââ t tţi se pâă reâ câă te âfli îân fâtţâ unui sfââ nt uitât de Dumnezeu pe pâă mââ nt pentru â te binecuvââ ntâ îân numele Sâă u. De cââ te ori îâl vedeâm, plââ ngeâm, fâă râă sâă sţ tiu de ce. De sfiiciune, de bucurie, de drâgosteâ cu câre mâă îânvâă luiâ îân privirile lui... Plââ ng sţ i âcum, cââ nd îâmi âduc âminte de dââ nsul, fâă râă sâă pot spune de ce? Poâte sţ i pentru câă niciodâtâă , âbsolut niciodâtâă , nu l-âm âuzit vorbind. Sţ i nu sţ tiu dâcâă l-o fi âuzit cinevâ, poâte doâr fiul sâă u, cu câre sţ edeâ îân celulâă . Vorbeâ doâr cu ochii âceiâ buni sţ i blââ nzi sţ i cu gestul âcelâ sfââ nt de oferire â cuvââ ntului scris de el, zile sţ i noptţi, sâă ptâă mââ ni sţ i luni îân sţ ir. Probâbil âstâ erâ tâinâ lui: „Ce cuvââ nt omenesc âsţ puteâ spune cââ nd, iâtâă , âici vorbesţ te Dumnezeu!“ Mosţ ule Sfââ nt, sunt mâi mult decââ t îâncredintţât câă Dumnezeu te-â fâă cut luminâă îân Luminâ Cuvââ ntului Sâă u vesţ nic. Roâgâă -te pentru mine, pâă câă tosul, pentru tot neâmul, pentru pâă câtul groâznic âl uciderii dintre noi, âl uciderii de prunci, âl desfrââ ului, âl recrucificâă rii lui Hristos; câ totţi sâă fâcem voiâ Lui, sţ i sâă nu se bucure diâvolul câă â îânsţ elât fâă pturâ lui Dumnezeu. Viaţa de chilie Prin mârtie, cum â îânceput sâă se îâncâă lzeâscâă , âm luât hotâă rââ reâ sâă ne mutâă m cââ te unu îân celulâă , câ sâă continuâă m experientţâ duhovniceâscâă ; sâă intensificâă m exercitţiul rugâă ciunii isihâste sţ i sâă âvem timp sâă studiem cââ t mâi multâă literâturâ pâtristicâă ce o âveâm lâ dispozitţie. Cu binecuvââ ntâreâ pâă rintelui Vâsile Serghie, sţ i-â orgânizât fiecâre prâvilâ sâ, nelipsind controlul îântââ lnirii periodice comune. Pâă rintelui Vâsile Serghie i-â expirât pedeâpsâ sţ i lâ sfââ rsţ itul lui âprilie â plecât. Am râă mâs fâă râă un pedâgog investit hâric. Ceilâltţi preotţi legionâri, desţ i erâu modele de viâtţâă cresţ tinâă , erâu ângâjâtţi âă n mentţinereâ vietţii duhovnicesţ ti lâ stâdiul râă bdâă rii suferintţei sţ i â rugâă ciunii. Domnul Trifân sţ i Anghel Pâpâcioc deveniserâă cenzori pentru controlul vietţii îân câre ne ângâjâm. ÎÎi consultâm sţ i pe cei cu pregâă tire teologicâă , domnul Strâjâ - viitor preot, domnul Râdu Leonte, Îon Mârinescu, Îon Folreâ, Trâiân Belu, diâconul Grebeneâ. Lumeâ temnitţei ârdeâ de dorintţâ de depâă sţ ire â simplei cunoâsţ teri, nâă zuind îân integrâreâ îân fiintţâ hristicâă â omului nou cresţ tin legionâr, cu consţ tiintţâ de slujitor âl lui Hristos îân viâtţâ neâmului sâă u. CAPITOLUL IX Chivotul pentru Mânăstirea de fecioare de la Vladimireşti Aflâsem sţ i noi despre Mââ nâă stireâ de fecioâre de lâ Vlâdimiresţ ti. Am oferit

111

âcestui sfââ nt lâă câsţ , ocrotit de Mâicâ Domnului, câ jertfâă de multţumire pentru toâte cââ te le fâă cuse cu noi Dumnezeu, izbâă vindu-ne din âtââ teâ primejdii, un chivot. Grigore Bâciu, fost prefect de Albâ, spirit îântreprinzâă tor, obtţinuse âprobâreâ âdministrâtţiei sâă fâcâă un âtelier de jucâă rii, unul de îâmpletituri de nuiele (râă chitâă ). Lâ âdâă postul âcestor âctivitâă tţi s-â reâlizât chivotul, âvââ nd câ model bisericâ Mââ nâă stirii Curteâ de Argesţ . Înitţiâtivâ â âpârtţinut lui Îon Îânolide, iâr proiectul â fost executât de Nicu Mâzâă re. Dimensiunile le-â stâbilit lâ scârâă , dupâă mâi multe fotogrâfii din câă rtţi sţ i mânuâle sţ colâre, o muncâă de câre numâi el â fost îân stâre. Tââ mplâă riâ, din plâă ci de lemn de nuc, â fost lucrâtâă de Schiâu Îon, Câă limân Dumitru sţ i Îordâche Îon. Sculpturâ â fost reâlizâtâă de Anghel Pâpâcioc cu ucenicii Îuliân Bâă lân, Foti Petru sţ i Avrâm Sebâstiân. Anghel Pâpâcioc âveâ câ speciâlitâte sculpturâ sţ i reâlizâse îân 1941/42 usţ ile îâmpâă râă tesţ ti pentru câpelâ din Brâsţ ov. ÎÎnâinte de eliberâre (1947) â lucrât usţ ile de intrâre âle bâă ncii din Turdâ; dupâă eliberâreâ din â douâ ârestâre (1964) â lucrât usţ i îâmpâă râă tesţ ti lâ unele biserici din Bucuresţ ti. Sculele (dâă ltţile) âu fost confectţionâte de neâ Donceâ. Lucrâreâ s-â reâlizât discret, piesâă cu piesâă , lââ ngâă Anghel Pâpâcioc multţi câmârâzi âu îânvâă tţât sâă sculpteze, reâlizââ nd cândele din lemn de nuc, cu îâncrustâă ri din os sculptât. S-âu lucrât icoâne pirogrâvâte, cruci sţ i troitţe îân miniâturâă , cruciulitţe din os sţ i medâlioâne, câsete. Aiudul devenise un âtelier ârtizânâl îân câre muncâ se îâmbinâ cu fânteziâ. Fiecâre reâlizâ opere unicât. Unii âu reusţ it sâă le scoâtâă , âfârâă dâr foârte multe âu fost confiscâte. Se puneâ problemâ scoâterii sţ i trânsportului chivotului lâ destinâtţie. Lâ Fâbricâ Stoicâ, âstâă zi Uzinâ Mecânicâă Aiud, situâtâă lââ ngâă îânchisoâre, nâtţionâlizâtâă fortţât sţ i ânticipât de câă tre penitenciâr, unde lucrâu doâr detţinutţi de drept comun, â fost ângâjât un mâistru tââ nâă r, pe nume Luchiân. Cu âjutorul lui âm „corupt“ sţ i pe subdirectorul Mâresţ , câre â iscâă lit âprobâreâ de â scoâte chivotul. L-âm expediât îântââ i lâ Bucuresţ ti cu un câmârâd câre se eliberâ. Dumnezeu rââ nduise toâte. Lâ Bucuresţ ti â fost fotogrâfiât sţ i âpoi âm vâă zut de sculptorul Îon Jâleâ, fost coleg cu Anghel Pâpâcioc lâ Sţ coâlâ de Arte sţ i Meserii, âctuâlul Liceu industriâl Polizu, câre â exclâmât: „Dâcâă Anghel n-âr fi fost îânchis, ne-âr fi îântrecut pe totţi.“ De lâ Bucuresţ ti lâ Vlâdimiresţ ti erâ câle lungâă sţ i lâ dâtâ âceeâ bânde de soldâtţi sovietici cutreierâu tţârâ, jefuind, ucigââ nd sţ i pânicââ nd populâtţiâ. Desţ i se constituiserâă unitâă tţi speciâle ruso-germâne contrâ bândelor, dâtele oficiâle sovietice dâă deâu circâ un milion de dezertori dupâă trecereâ Prutului. Chivotul â fost pus lâ vâgonul posţ tâl cu îânsotţitor pââ nâă lâ destinâtţie. ÎÎntre Buzâă u sţ i Rââ mnicu Sâă rât trenul â fost oprit de dezertori sovietici. Oâmenii âu fugit pe cââ mp. Cei prinsţ i âu fost jefuitţi sţ i dezbrâă câtţi, vâgonul de posţ tâă devâstât sţ i coletele violâte. CFR-istul posţ tâsţ sţ i îânsotţitorul âu fugit sţ i ei sâă îâsţi scâpe viâtţâ. Dâr, o minune! Dezertorii sovietici spâă rgââ nd âmbâlâjul din scââ ndurâă , lâ vedereâ minunâă tţiei se prosterneâzâă lâ pâă mââ nt. Unul câre rupeâ un pic romââ nesţ te îânduplecâă un câă lâă tor sâă le descifreze âdresâ. Lumeâ e rechemâtâă îân tren, i se restituie obiectele sţ i hâinele furâte. Tââ lhârii duc ei îânsţ isţ i chivotul lâ

112

poârtâ Mââ nâă stirii Vlâdimiresţ ti. Mâă icutţele spâă imââ ntâte de sovietici, fâc rugâă ciuni lâ Mâicâ Domnului sâă izbâă veâscâă Sfââ ntul Lâă câsţ de profânâre. Soldâtţii le roâgâă sâă deschidâă portţile, fâă cââ ndu-le sâă îântţeleâgâă câă âu un dâr pentru mââ nâă stire sţ i le ârâtâă chivotul. Mâă icutţele deschid sţ i ei duc chivotul îân Sfââ ntâ Bisericâă câă zââ nd sţ i plââ ngââ nd îân fâtţâ Sfintelor Îcoâne. Ne rugâm îân Aiud câ sâă âjungâă chivotul lâ destinâtţie. Sţ i Dumnezeu ne-â primit dârul îân bucuriâ sţ i rugâă ciunile mâă icutţelor. ÎÎn 1955 cââ nd mââ nâă stireâ â fost desfiintţâtâă de Securitâte sţ i mâă icutţele âlungâte, multe obiecte de cult sţ i odoâre âu dispâă rut, îântre câre sţ i âcest chivot. Am fâă cut o sesizâre câă tre Sfââ ntâ Pâtriârhie sâă intervinâă pe lââ ngâă politţiâ romââ nâă , pentru descoperireâ âcestui sfââ nt chivot. Fiindcâă , undevâ trebuiâ sâă fie. Astâă zi se îântreprinde de câă tre o fortţâă ocultâă , o âctţiune de discreditâre sţ i compromitere morâlâă sţ i spirituâlâă â âcestei mââ nâă stiri de fecioâre. Nisţ te câă lugâă ritţe îâmbrâă câte elegânt, intrâă prin biserici, spunââ nd câă sunt de lâ Vlâdimiresţ ti. Lâ ânumite momente solemne âle liturghiei provoâcâă scândâl îân bisericâă , insultââ nd ierârhiâ bisericeâscâă , sţ i lânseâzâă sţ tiri âlârmânte cu privire lâ mâicâ Veronicâ sţ i vechile câă lugâă ritţe fecioâre, câă âu câă zut îân erezie, âcceptââ nd îânvâă tţâături despre reîâncârnâre sţ i spiritism. E o conspirâtţie îâmpotrivâ âdevâă râtelor mirese âle lui Hristos, pentru câ sâă nu mâi âibâă loc pelerinâje sţ i rugâă ciuni âle sufletului romââ nesc, âcolo. Bisericâ oficiâlâă , Pâtriârhiâ, Sfââ ntul Sinod, episcopii nu sţ tiâu oâre nimic despre âceâstâ? Pe noi ne doâre orice âct de jignire âdus Bisericii lui Hristos sţ i slujitorilor Lui. Ora et labora Vârâ ânului 1945 âm petrecut-o îân semilibertâte interioârâă , îântre âteliere sţ i celule. Domnul Trifân â fost de pâă rere sâă experimentâă m sţ i formâ de viâtţâă â comunitâă tţii monâhâle, îândeletnicindu-ne cu îâmpletitul cosţ urilor, rucodeliâ 17 din timpul exersâă rii rugâă ciunii inimii. Cu dââ nsul sţ i cu mosţ Jâcotâă âm lucrât îân âtelierul de îâmpletituri âlâă turi de detţinutţi de drept comun. Ni s-â âlâă turât cu sprijin spirituâl deosebit pâă rintele Trâiân Belu. Prezentţâ noâstrâă îân mediul âlterât morâlicesţ te âl celor de drept comun, â determinât îân sufletele lor control îân exprimâre, chiâr îântrebâă ri, câre dovedeâu câă sufletul nu se simte bine îân stâre de pâă cât sţ i tââ njesţ te dupâă luminâă . Dâr trebuind sâă pâă râă sim âtelierul, n-âm âvut sâtisfâctţiâ sâă operâă m mâi profund, determinââ nd hotâă rââ reâ lor de â se îântoârce lâ o viâtţâă morâlâă . Criminalii de război Din Februârie 1945 soseâu îân Aiud âsţ â zisţ i criminali de război. Lâ îânceput cââ tevâ loturi de ofitţeri superiori sţ i inferiori, âpoi subofitţeri, grâdâtţi sţ i simpli soldâtţi. Criminâlii de râă zboi constituiâu elitâ ârmâtei romââ ne, câre luptâse îâmpotrivâ cotropitorilor pâă mââ ntului strâă mosţ esc sţ i â comunismului. Prin jocul 17

Lucru de mână.

113

perfid âl fortţelor iudeo-mâsonice erâu vinovâtţi câă âu luptât îâmpotrivâ poporului sovietic, â clâsei muncitoâre sţ i â îânâltei conceptţii de viâtţâă mâteriâlist-diâlecticâă etc. Erâu declârâtţi criminâli de râă zboi printr-o derogâre sţ i extindere â hotâă rââ rilor Tribunâlului de lâ Nuü renberg. Poporul sovietic nu erâ reprezentât îân proces. Alt popor, cu totţi reprezentântţii lui, se substituiâ îân âctul de âcuzâre îâmpotrivâ ârmâtei romââ ne, âgitââ nd prostimeâ cu lozinci scrise pe pâncârte, pe gârduri, pe peretţii câselor, îân institutţii, îân uzine, îân fâbrici: „Moârte lor, moârte lor/ Moârte criminâlilor.“ ÎÎn sâă lile de procese, grupuri de derbedei creâu âtmosferâă , âpâă râreâ erâ o nouâă âcuzâre câă sunt âsupritori sţ i exploâtâtori âi poporului, burghezi retrogrâzi, chiâburi exploâtâtori âi sâtelor, imperiâlisţ ti. Verificââ nd cââ tevâ dosâre âle criminâlilor de râă zboi se poâte constâtâ câă judecâă torii sţ i âcuzâtorii erâu cumpâă râtţi sâu sţ ântâjâtţi morâlicesţ te de evrei, iâr ânchetâtorii câre îântocmiserâă dosârele de trimitere îân judecâtâă , cu pedepse dejâ hotâă rââ te, erâu evrei. Dâr dupâă ce âu fost cozi de topor, âproâpe totţi judecâă torii âu fost condâmnâtţi. Toâte le dirijâ Marea ocultă internaţională; Rooswelt, evreul pârâlitic âjuns presţ edinte âl SUA, îâmplineâ visul lui Îsrâel de â îâmpâă râă tţi lumeâ. Lâ conferintţâ de lâ Yâltâ îâmpreunâă cu mâsonul Churchill lâă sâse pe mââ nâ lui Stâlin sţ i â evreimii sovietice stâtele Europei râă sâă ritene: sub formâă legâlâă s-â reâlizât o râă zbunâre de proportţii, nemâiîântââ lnitâă îân istoriâ lumii. Acestâ este âdevâă râtul holocâust. Criminâlii de râă zboi âu fost câzâtţi îân sectţie, âpoi, cââ nd s-â mâă rit numâă rul lor, îân celulâr lâ ultimul erâ pe âmbele lâturi. Unii militâri sâu orgâne M.A.Î. fâă cuserâă pârte din âpârâtele represive âle lui Cârol âl ÎÎ-leâ sţ i Antonescu. Avââ nd consţ tiintţâ îâncâă rcâtâă se âsţ teptâu câ legionârii sâă âibâă o âtitudine dusţ mâă noâsâă sţ i revânsţ ârdâă . Au râă mâs stupefiâtţi cââ nd lâ vizetâă , îânsţ elââ nd vigilentţâ gârdienilor, legionârii îâi sâlutâu sţ i-i îântrebâu dâcâă âu nevoie de âjutor medicâl (doctorul Utţâă procurâ medicâmente prin gârdienii pe câre-i trâtâse) sâu le ofereâu o bucâtâă de turtoi, îâmbâă rbâă tââ ndu-i. Cei pe câre-i loviserâă le râă splâă teâu cu drâgoste. Colonelul Mâneâ, fost presţ edinte âl Curtţii mârtţiâle â Corpului 5 ArmâtâPloiesţ ti, câre judecâse sţ i lotul nostru sţ i dâă duse mii de âni condâmnâre, â fost vizitât de Tţ otţeâ Nicolâe, câre îân urmâ schingiuirilor suferite lâ Bucuresţ ti, de lâ Cureleâ sţ i Oproiu râă mâă sese cu âccese de tulburâre nervoâsâă . Ducââ ndu-i gâmelâ cu mââ ncâre, portţiâ din ziuâ âceeâ, l-â îântrebât: - Mâă cunoâsţ tetţi, domnule colonel Mâneâ? - Nu..., nu..., nu sţ tiu cine esţ ti! - Sunt Tţ otţeâ Nicolâe, m-âtţi condâmnât lâ moârte, dâr mi-âtţi schimbât pedeâpsâ lâ muncâ silnicâă pe viâtţâă îân urmâ recursului fâă cut de âpâă râre. Erâm tââ nâă r îânvâă tţâător îân sâtul meu sţ i âm îândrâă znit îân 1940/41, sâă -l îântreb pe sţ eful postului de jândârmi de lâ cine â primit ordin sâă -l âresteze sţ i sâă -l schingiuiâscâă pe Dumitrescu, fiul preotului din sât, sţ i sâă scrie o declârâtţie despre felul cum â fost omorââ t. Vâă âmintitţi? Aceâstâ erâ âcuzâtţiâ meâ... - Nu..., nu..., iârtâă -mâă ..., nu mâă omorîâ. Ai venit sâă mâă omori..., â îânceput sâă tţipe disperât colonelul.

114

- Nu, n-âm venit sâă te omor, câă ci dumneâtâ esţ ti mort de mult. Am venit sâă te îânviez. Am venit sâă -tţi ârâă t diferentţâ îântre consţ tiintţâ dumitâle sţ i â noâstrâă , de victime âcuzâte de crime sţ i fâă râă delegi pe câre nu le-âm fâă cut sţ i nu le puteâm fâce. Am venit sâă -tţi ârâă t câă suferintţâ de âcum este prilej de ispâă sţ ire â fâă râă delegilor, pe câre tţi-l oferâă Dumnezeu, îân câre n-âi crezut, pe câre L-âi bâtjocorit, câă ci v-âtţi crezut âtotputernici peste neâmul âcestâ. Sţ i Dumnezeu â ârâă tât un semn. Tţ otţeâ îâi trimiteâ âproâpe zilnic o bucâtâă din turtoi sâu o portţie de mââ ncâre. Cââ nd Mâneâ s-â îâmbolnâă vit, Tţ otţeâ s-â mutât îân celulâă cu el câ sâă -i îângrijeâscâă râă nile pline de viermi. Numâi Tţ otţeâ l-â îângrijit pââ nâă â murit, mââ ncât de viermi câ Îrod, câă ci gârdienilor le erâ scââ rbâă de el. *** Multţi ofitţeri superiori âu murit îân Aiud plâă tind blestemul rostit âsuprâ ârmâtei romââ ne îân momentul profânâă rii osemintelor eroilor din primul râă zboi mondiâl. Câă ci âtunci nici un ofitţer superior sâu inferior nu â protestât. Sfintele Paşti 1945 Profitââ nd de âtitudineâ indecisâă â directorului, âm obtţinut permisiuneâ sâă sâă rbâă torim Sfintele Pâsţ ti cu slujbâ religioâsâă îân curteâ îânchisorii, lâ troitţâ Nicâdorilor, lâ câre sâă iâ pârte totţi detţinutţii, sţ i cei de drept comun. Doâr criminâlilor de râă zboi nu li s-â permis sâă iâsâă îân curte; dâr cu âjutorul gârdienilor prieteni, cei de pe lâturâ opusâă T-ului câre nu puteâu vedeâ slujbâ Sfintei ÎÎnvieri, âu fost bâă gâtţi îân celule îânspre troitţâă. Totţi preotţii nosţ tri îâmpreunâă cu cei oficiâli, ortodox sţ i greco-câtolic, câre îâncâă functţionâu, âu pregâă tit slujbâ ÎÎnvierii. Lâ chemâreâ: Veniţi de luaţi Lumina!, âdresâtâă celor „pâtru Râă sâă rituri âle lumii„ de pâă rintele Îon Mârinescu, cu un timbru de âdevâă rât vestitor ceresc, s-âu âprins fâă cliile tuturor sţ i âle celor din celulâr. Îmnul Hristos a înviat â spârt luminâ diminetţii, izbucnind câ un strigâă t din mortţi din piepturile celor osââ nditţi pentru credintţâ îân îânviereâ neâmului romââ nesc. Pâă rintele, îân âfârâ tipicului, â ridicât Sfââ ntâ Cruce spre celulâr: - Hristos â îânviât sţ i pentru voi, câ sţ i pentru noi! - Adevâă rât â îânviât! âu izbucnit îântr-un singur glâs sufletele âcestor frâtţi de suferintţâă; âcum cunosţ teâu putereâ Dumnezeului Celui âdevâă rât, câre âveâ sâă le fie sprijin, nâă dejde, mââ ngââ iere, âlinâre sţ i binecuvââ ntâre âtunci cââ nd îân consţ tiintţâ lor suferintţâ li se fâă ceâ ispâă sţ itoâre sţ i mââ ntuitoâre. Un preot monah la drept comun ÎÎn toâmnâ lui 1945, multţi detţinutţi de drept comun âu fost eliberâtţi. Printre ei sţ i Sţ ârâmet, ordonântţâ de pe etâjul nostru. Sţ i lui Anghel Pâpâcioc cu câre sţ edeâm îân celulâă sţ i mie, îânfâă tţisţ âreâ noului venit sţ i mânierâ de â servi „zupâ“ sâu mââ ncâreâ ne-âu âtrâs âtentţiâ. Privireâ îâi erâ tristâă . Cââ nd foloseâ polonicul pâă reâ un gest sâcru, câ misţ câreâ culticâă pe câre o fâce preotul îân âltâr. Am hotâă rââ t sâă stâă m de vorbâă cu el. ÎÎntr-o zi, dupâă mâsâ de

115

âmiâzâă , pe cââ nd se pregâă teâ sâă ducâă ciuberele lâ bucâă tâă rie, Anghel l-â chemât îân celulâ noâstrâă . A privit bâă nuitor sţ i privirile lor s-âu îântââ lnit îântr-o îâmbrâă tţisţ âre mutâă . A promis câă vâ veni. Dupâă âproâpe o orâă â sosit. Anghel l-â îântââ mpinât îân usţ âă; s-â uitât âtent îâmprejur âpoi â sâlutât: - Doâmne âjutâă ! Î-âm râă spuns cu âceeâsţ i sâlutâre. Erâ un bâă rbât lâ pâtruzeci de âni, potrivit de stâturâă dâr firâv, cu privireâ duioâsâă , tristâă . L-âm rugât sâă iâ loc pe pât, îân fâtţâ noâstrâă . Sţ i Anghel â deschis cuvââ ntul: - Îârtâă -ne câă te-âm invitât lâ noi, dâr îânfâă tţisţ âreâ dumitâle ârâtâă câă nu âi ce câă utâ printre detţinutţii de drept comun. Bâă rbâtul se uitâ âtent cââ nd lâ Anghel, cââ nd lâ mine fâă râă sâă zicâă nimic. Sţ i Anghel â continuât: - Nu vrem sâă -tţi redesţ teptâă m îân suflet vreun moment dureros pe câre poâte l-âi trâă it, âvem îântre noi sţ i preotţi câă rorâ, de crezi câă e nevoie, îâtţi putem îânlesni sâă te mâă rturisesţ ti. - O, frâtţilor, â zis bâă rbâtul sţ i lâcrimile âu îânceput sâă -i curgâă sţ iroâie pe obrâji, sţ i eu sunt preot. Preot monâh. Dumnezeu m-â âdus âici, pentru pâă câtele mele, câ sâă ispâă sţ esc sţ i poâte câ sâă îânvâă tţ ce îânseâmnâă cu âdevâă rât lepâă dâreâ de lume pe câre âm exprimât-o îân votul câă lugâă riei sţ i sâă cunosc tâinele lucrâă rii Lui. Observââ nd cruciulitţele legâte lâ câpul pâtului â oftât: - Nu vâă cunosc, dâr dâcâă purtâtţi câ ârmâă îân suferintţâă Cruceâ Domnului Hristos, sţ i âtţi vâă zut zbuciumâreâ sufletului meu, mâă îâncredintţez câă mâă âflu îân fâtţâ unor oâmeni cu fricâă de Dumnezeu. Ascultâtţi-mi mâă rturisireâ, câă ci n-âm spus nimâă nui pââ nâă âcum. Erâm uluitţi sţ i âsţ teptâm, cu temere, spovedâniâ unui preot monâh, îân fâtţâ noâstrâă , nisţ te mireni nevrednici. - Frâtţilor, erâm preot sţ i âjutorul stâretţului de lâ Mââ nâă stireâ Horezu. Toâmnâ trecutâă âm plecât cu douâă câă rutţe âle mââ nâă stirii, cu doi frâtţi câă lugâă ri, grâă jdâri lâ Rââ mnicu Vââ lceâ sâă fâc cumpâă râă turi pentru Postul Crâă ciunului: prune uscâte, mere, zârzâvâturi, cârtofi, vârzâă sţ i âltele. Desţ i trecuse frontul îân Ardeâl, lumeâ erâ timorâtâă sţ i putţine prâă vâă lii erâu deschise. Erâ vineri spre âmiâzâă ; lâ o prâă vâă lie negustorul âsţ teptâ îân usţ âă. Dâu bunâă ziuâ. Negustorul mâă poftesţ te curtenitor îân prâă vâă lie. ÎÎnâă untru, o multţime de sâci sţ i butoâie pline cu mâă rfuri: mâă sline, prune, cârtofi, smochine. ÎÎntreb de pretţuri sţ i rog sâă mi se punâă cântitâă tţile de câre âveâm nevoie. Mâă sline sţ i smochine mi-âu dât din mârfâ câre erâ îân prâă vâă lie iâr prune uscâte sţ i cârtofi mi-âu dât din mâgâziâ din curte. Negustorul m-â oprit lâ cââ ntâr, sâă -l verificâă m; trei bâă ietţi âduceâu sâcii din mâgâzie lâ cââ ntâr sţ i-i duceâu lâ câă rutţe. Am plâă tit, multţumind, negustorului sţ i âm plecât. Ajungââ nd spre seârâă lâ mââ nâă stire âm trâs sâă descâă rcâă m mârfâ. Pâă rintele stâretţ erâ âcolo. „Îâ sâă vedem, Pâă rinte, zice el bucuros, ce ne-âi âdus pentru vindecâreâ lâă comiei trupesţ ti.“ Gustâă o mâă slinâă sţ i-i plâce. Gustâă sţ i o smochinâă , lâ fel. „Bune, bune, iâ sâă vedem sţ i prunele sţ i cârtofii!“ Unul din frâtţi desleâgâă un sâc cu prune

116

sţ i râă mââ nem uluitţi. ÎÎn sâc erâu numâi coji sţ i sââ mburi, îân ceilâltţi lâ fel. Desfâce sţ i sâcii cu cârtofi, erâu stricâtţi sţ i mucegâă itţi. „Frâte, ce-âi fâă cut?“ Î-âm povestit cum s-â îântââ mplât. „Frâte, â zis el, negustorul te-â vâă zut nâiv, câă n-âi controlât mârfâ din mâgâzie sţ i sţ i-â bâă tut joc de tine. Du-te dâă -i prunele sţ i cârtofii îânâpoi, poâte s-o rusţ inâ. Dâr nu îâi spune câă â fâă cut-o dinâdins, ci câă poâte âu gresţ it bâă ietţii câre te-âu servit.“ ÎÎmi erâ rusţ ine. Erâm mââ nios pe negustor pentru necinsteâ lui sufleteâscâă . Acum îântţelegeâm de ce-i zoreâ pe bâă ietţii câre îâncâă rcâu mârfâ, spunââ ndu-le câă e tââ rziu sţ i trebuie sâă îânchidâă . Am dus mârfâ îânâpoi luni dimineâtţâ; negustorul erâ îân fâtţâ prâă vâă liei. L-âm sâlutât sţ i stâă pââ nindu-mi glâsul, i-âm spus pâă tţâniâ. L-âm invitât sâă se uite îân sâci. Spre surprindereâ meâ sţ i â frâtţilor, negustorul se repede lâ mine furios sţ i strigâă cââ t îâl tţine gurâ: „Eu nu îânsţ el oâmeni! Eu nu îânsţ el oâmeni! N-âi luât mârfâă de lâ mine. Vrei sâă -tţi bâtţi joc de mine! Du-te lâ cine-âi luât mârfâă !“ ÎÎn fâtţâ impertinentţei, fâă râă sâă cuget, i-âm dât o pâlmâă . A câă zut câ fulgerât pe prâgul usţ ii, lovindu-se cu câpul îân potcoâvâ bâă tutâă pe prâg, simbol de noroc sţ i cââ sţ tig. Am îâncercât sâă -l ridic, dâr nu mâi suflâ. Unul din bâă ietţii de prâă vâă lie â fugit sţ i i-â ânuntţât nevâstâ. Aceâstâ â îânceput sâă tţipe sţ i sâă strige cevâ ce nu îântţelegeâm, vorbeâ îân idisţ . Erâu evrei. Au âpâă rut câ din pâă mââ nt sţ âpte-opt bâă rbâtţi câre m-âu prins imediât, mi-âu rupt sutânâ sţ i m-âu dus îân lovitori lâ politţie: „Îâtâă , oâmeni buni, popii omoârâă oâmeni pe strâdâă . Îâtâă , popii este fâscisţ ti, legionâri, moârte lor!“ Erâm nâă ucit de îântorsâă turâ lucrurilor. Lâ politţie âm dât o declârâtţie îân câre âm ârâă tât toâtâă povesteâ. Am fost repede judecât sţ i condâmnât lâ muncâă silnicâă pe viâtţâă. Acum îâmi ispâă sţ esc pedeâpsâ. Fiindcâă âsţ â mi se cuvine. Trebuiâ sâă râbd mâi degrâbâă pâgubâ sţ i nedreptâteâ, bâtjocurâ sţ i îânsţ elâă ciuneâ decââ t sâă mâă mââ nii. Cââ tţi oâmeni, frâtţilor, mor îân lumeâ âstâ, fiindcâă âu primit o pâlmâă ? Dâr mie, Dumnezeu mi-â ârâă tât câă nu trebuiâ sâă ridic mââ nâ îâmpotrivâ celui ce m-â necinstit. N-âm fost îân stâre sâă zic: „Îârtâă -l câă nu sţ tie ce fâce!“ sâu „Nu-i socoti pâă câtul âcestâ!“ Ascultâm cu ochii îân lâcrimi spovedâniâ sţ i osââ ndireâ pâă rintelui. - Pâă rinte, âvetţi o prâvilâă . Cum reusţ itţi sâă o îâmplinitţi îân mediul âsţ â de neprielnic îân câre vâă ducetţi viâtţâ?, îântrebâă Anghel. - Aici e trâgediâ meâ, â zis pâă rintele, podidindu-l lâcrimile, ziuâ nu pot fâce mâi nimic. Numâi noâpteâ cââ nd totţi dorm, mâă scol sţ i bât metânii sţ i-mi plââ ng pâă câtul. Dâr îântr-o noâpte, âm fost surprins de unul câre se trezise sţ i â dât âlârmâ pentru totţi: „Îâtâă , bâă , popâ se pocâă iesţ te!“ Sţ i rââ d de mine totţi. Râbd bâtjocurâ lor câ sâă -mi ierte Dumnezeu pâă câtul pe câre, desţ i fâă râă voie, l-âm fâă cut. - Pâă rinte, i-â zis Anghel, dâcâă âi îâncredere îân noi, te rugâă m sâă vii lâ noi îân celulâă peste zi sţ i sâă -tţi fâci âici prâvilâ. Te îânsotţim sţ i noi îân rugâă ciune. - O, frâtţilor, â zis pâă rintele, podidindu-l iârâă sţ i lâcrimile. A mutât Dumnezeu mââ nâă stireâ îân pusţ câă rie! Vâă fericesc câă vâă putetţi rugâ îân tihnâă sţ i câă sfintţitţi zidurile cu suferintţâ voâstrâă . Afârâă stâă pââ nesţ te âcum, sâtânâ.

117

Aproâpe douâă sâă ptâă mââ ni ne-âm rugât îâmpreunâă . ÎÎntr-o zi, âm âsţ teptât nedumeritţi sosireâ pâă rintelui lâ rugâă ciune. Tââ rziu dupâă âmiâzâă , â venit îântr-un suflet, cu lâcrimi de bucurie pe obrâz sţ i ne-â îâmbrâă tţisţ ât: - Frâtţilor, s-â milostivit Dumnezeu de mine! Apâă ruse un decret câre âmnistiâ pedeâpsâ celor cu crime neintentţionâte, â fost chemât sţ i dââ nsul lâ grefâă sţ i i s-âu fâă cut âctele de eliberâre. Dumnezeu â vâă zut pocâă intţâ lui sincerâă . Prin osââ ndâă i-â ârâă tât nedesâă vââ rsţ ireâ lepâă dâă rii de omenescul din el. Îesţ eâ luminât sţ i purificât prin bâiâ pocâă intţei âdevâă râte. Ne-â binecuvââ ntât sţ i, îâmbrâă tţisţ âându-ne, ne-âm despâă rtţit cu trupurile. Dâr îân duh âm râă mâs îâmpreunâă îân Hristos, Cel ce dâă tuturor mââ ntuireâ. Pâă rinte, Dumnezeu sâă te âibâă îân pâzâă ! Agatanghel sau „Sfârşitul omului“ Proorocie pentru şapte sute de ani despre politiceştile treburi din Europa, âsţ â se numeâ cârteâ câre circulâ îân ânii âceiâ îân îânchisoâreâ Aiud. Erâm tot cu Anghel Pâpâcioc îân celulâă cââ nd ne-â pârvenit sţ i nouâă . Domnul Trifân o citise sţ i i-o âduceâ lui Anghel. Aceâstâă proorocie stââ rnise multe discutţii printre legionârii îânchisţ i. ÎÎn prefâtţâă, Îon Popescul, primâr din Ploiesţ ti, spuneâ câă â trâdus-o lâ 1903 dupâă o editţie frâncezâă trâdusâă îân sec. XV-XVÎ dupâă originâlul grecesc. Erâ scrisâă de un monâh câre trâă ise îân insulâ Rodos sţ i âvusese descoperireâ îân ânul 127273. Dupâă eliberâre (1964) âm câă utât-o prin toâte bibliotecile sţ i n-âm gâă sit-o. Am fost sţ i lâ Pâă rintele Arsenie Pâpâcioc sţ i l-âm îântrebât despre eâ. A âvut-o scrisâă cu litere chirilice, dâr nu mâi sţ tiâ ce s-â îântââ mplât cu eâ. Îâtâă ce cuprindeâ âceâstâă cârte. Unele descoperiri erâu mâi îâncifrâte sţ i se refereâu lâ perioâdâ Renâsţ terii, prezentâtâă câ un îânceput de âpocâlips, timp îân câre oâmenii se vor îântoârce lâ slujireâ ântropocentristâă , câre âveâ sâă ducâă lâ îânâă ltţâreâ râtţiunii omenesţ ti câ obiect de âdorâtţie. Anul îân câre se vâ âjunge lâ âcest stâdiu de decâă dere erâ 1789, ânul revolutţiei frânceze. Vorbeâ despre revolutţiile din 1830 sţ i 1848 ârâă tââ nd descompunereâ unor îâmpâă râă tţii, despre constituireâ stâtelor nâtţionâle îân 1920 sţ i fâă ceâ o referire precisâă cu privire lâ tţârâ noâstrâă câre mi-â râă mâs bine îân memorie. Am verificât-o cu Pâă rintele Arsenie sţ i cu Popâ Aurel din Deceâ, judetţu Albâ: „ÎÎn vremeâ âceâstâ îân tţârâ âsţ ezâtâă pe Cârpâtţi pââ nâă lâ Dunâă re, Tţ ârâ de lâ Gurile Dunâă rii, numitâă sţ i Tţ ârâ Lupului (poâte de lâ steâgul dâcilor n.n.) vâ âpâre fiul omului îâncins cu sâbie de Arhânghel, câre vâ fâce o orgânizâtţie numitâă Legheon. Membrii âcestei orgânizâtţii vor fi prigonitţi de câpul stâtului, vor fi îânchisţ i sţ i ucisţ i lâ râă spââ ntii de drumuri sţ i multţi vor fugi peste hotâre prigonitţi sţ i de poporul dusţ mân lui Dumnezeu18. ÎÎn timpul âcestâ Tţ ârâ Vulturului (Germâniâ) vâ fâce un râă zboi cu Tţ ârâ Ursului (URSS) sţ i îân primâ pârte â râă zboiului Vulturul vâ fi biruitor. Dâr cââ nd vâ fi 18

Evetual notă legată de carte şi de profeţie.

118

âproâpe de inimâ Ursului, âcestâ vâ primi âjutor de lâ o Fiârâă de peste âpe sţ i Vulturul vâ fi îânfrââ nt. Sţ i inimâ lui vâ fi îâmpâă rtţitâă îân pâtru (Berlinul). Sţ i îân timp ce Ursul vâ îânâintâ spre inimâ Vulturului, toâte cetâă tţile Ursului vor strigâ: „Pâce! Pâce! Pâce!“ Sţ i tot poporul âcestâ din tţârâ de pe Cârpâtţi vâ câă deâ îân greâ robie sţ i multţi vor pieri. Dâr Mâicâ Domnului sţ i Sfââ ntu Îoân, vor âdunâ îân Potire sââ ngele lor sţ i se vâ îânfâă tţisţ â cu el îânâinteâ Tronului Fiului sâă u. Sţ i nu pentru vredniciâ lor, ci pentru rugâă ciunile ei, cei ce vor mâi fi râă mâs vii vor fi scosţ i âfârâă din temnitţe. Sţ i dupâă o vreme rânâ Vulturului se vâ vindecâ. Dâr ultimâ bâă tâă lie îâmpotrivâ „lupilor îâmbrâă câtţi îân piei de oâie“ (comunisţ ti democrâtţi n.n.) se vâ dâ îân Tţ ârâ Scitţilor (Bâsârâbiâ-Ucrâinâ?) sţ i âtunci âcesţ tiâ vor fi îânfrââ ntţi sţ i vâ fi vâi de tine om de rosţ u. Sţ i dupâă âceâstâ vâ porni de pe crestele âcestei tţâări de pe Cârpâtţi o âctţiune de reîâncresţ tinâre â tuturor neâmurilor. Anâlizââ nd cele spuse de monâhul Agâtânghel lâ 1273, putem verificâ punct cu punct fâptele câre dejâ s-âu îâmplinit, pââ nâă îân 1973, âdicâă de-â lungul celor 700 (sţ âpte sute) de âni, cââ t ânuntţâă dintru îânceput proorocul. Sţ i cei scosţ i din îânchisori îân 1964, suntem obiectul âcestei minuni, cutremurââ ndu-ne de grijâ Mâicii Domnului sţ i â Sfââ ntului Îoân pentru neâmul nostru sţ i îânfiorââ ndu-ne de cele ce se vor îântââ mplâ „omului rosţ u“. Râă mââ ne îân âfârâ celor 700 de âni sâă se îâmplineâscâă îânfrââ ngereâ comunismului sţ i âctţiuneâ de reîâncresţ tinâre â neâmurilor. O proorocie mâi recentâă â fost fâă cutâă de Victor Puiu Gââ rcineânu: „Pe drumul îântoârcerii câă tre Dumnezeu, neâmurile ne vor gâă si îânvâă tţâători“, îân Din lumea legionară. Lâ 1273 primele voievodâte romââ nesţ ti âpâă reâu îân istorie câ expresie politicâă â cresţ tinismului sţ i Dumnezeu ânuntţâ prin proorocul sâă u misiuneâ neâmului romââ nesc, de mâă rturisitor sţ i âpâă râă tor âl âdevâă rului de viâtţâă spirituâlâă pe câre Hristos l-â lâă sât mosţ tenire tuturor neâmurilor îân Bisericâ Sâ. Corneliu Zeleâ Codreânu nu cunosţ teâ âceâstâă proorocie cââ nd â îântemeiât Misţ câreâ Legionârâă . Dâr prin toâte âctele lui de gââ ndire, de mâă rturisire sţ i de reâlizâre, el se gâă sesţ te îân âceâstâă viziune îâmpreunâă cu Legiuneâ pusâă sub pâtronâjul Arhânghelului Mihâil. De âceeâ Misţ câreâ Legionârâă nu poâte fi îântţeleâsâă decââ t îân viziune teologicâă . Orice judecâtâă îân âfârâ âcestei viziuni este pââ nditâă de gresţ eâlâ de â se fi îâmpotrivit lucrâă rii Dumnezeiesţ ti. « câă ci de vâ fi de lâ oâmeni hotâă rââ reâ âceâstâ sâu lucrul âcestâ, se vâ nimici. Îâr de este de lâ Dumnezeu, nu vetţi puteâ sâă -i nimicitţi, câ nu cumvâ sâă vâă fâcetţi luptâă tori îâmpotrivâ lui Dumnezeu.» (Fâptele Apostolilor 5, 38-39), le-â zis Gâmâliil membrilor Sinedriului câre voiâu sâă -i osââ ndeâscâă pe Sfintţii Apostoli. Aceste cuvinte pot fi spuse sţ i âctuâlilor prigonitori âi mâă rturisitorilor lui Hristos orgânizâtţi câ „expresie politicâă â ortodoxiei romââ nesţ ti“ cum conchide Nâe Îonescu. Subdirectorul Mareş şi banda lui Subdirectorul, un tââ nâă r muncitor miner, pe nume Mâresţ Îon, erâ mâă runtţel

119

sţ i îândesât, cu un orizont sufletesc limitât, de âceeâ sţ i fusese usţ or recrutât de comunisţ ti. Fusese pregâă tit sâă devinâă o uneâltâă de âsuprire îâmpotrivâ detţinutţilor politici din Aiud. Gutţân, mâi dibâci, i-â lâă sât mââ nâă liberâă . ÎÎn âdministrâtţie, lâ grefâă , contâbilitâte, mâgâzii, primiri sţ i expeditţii, pe lââ ngâă gârdiân, nevinovât îân ignorântţâ lui, functţionâ unul sâu doi legionâri speciâlisţ ti îân mâterie: contâbili, jurisţ ti etc. Nu se puteâ dispensâ de âcestâ, câă ci toâtâă evidentţâ scripticâă â penitenciârului âr fi câă zut lâ pâă mââ nt. De âceeâ â îâncercât sâă -i âtrâgâă de pârteâ lui, ispitindu-i cu mici fâvoruri. Dâr s-â îântââ mplât pe dos. Pââ nâă comunisţ tii sţ i-âu creât câdre, doi âni mâi tââ rziu, Mâresţ â „jucât“ âsţ â cum i-âu cââ ntât legionârii, neputââ nd sâă iâ mâă suri de âsuprire. Mâi tââ rziu âm âflât câă Mâresţ sţ i-â âsociât un grup de detţinutţi de drept comun, prin promisiuni de eliberâre sţ i fâvoruri, cu câre âctţionâ îân regiuneâ AiudTurdâ-Muresţ -Cluj. Pe âcesţ ti detţinutţi îâmbrâă câtţi îân civil îân propâgândâ electorâlâă 1946, cu 3-4 mâsţ ini mâri îâi plimbâ prin sâte, îânârmâtţi cu bââ te, râă ngi sţ i gââ rbâce, sţ i terorizâ populâtţiâ bâă tââ nd tţâărânii, omorââ nd bogâtţii sţ i preotţii, âsţ â cum âu ucis pe Pâă rintele Câă pââ lneânu din Câă pââ lnâ, bâtjocorind îânvâă tţâătorii, strigââ nd lozinci câ: „Petru Grozâ sâă -l votâă m, pe Mâniu sâă -l spââ nzurâă m“, bâă gââ nd groâzâ îân oâmeni. Unii sâă teni se orgânizâserâă sâă prindâă bândele de terorisţ ti, dâr nu âu gâă sit âscunzâă toâreâ. Nu sţ i-âu îânchipuit câă âcesţ tiâ erâu hotţi, criminâli, borfâsţ i, scosţ i din temnitţâă sţ i trâvestitţi îân civili.

PARTEA A III-A CAPITOLUL I Coloniile de muncă 1946-1948 Unirea, Ciuguzel, Galda de Jos ÎÎn iârnâ ânului 1945 venise o dispozitţie ministeriâlâă câ îânchisorile sâă se âutoîântretţinâă prin muncâ detţinutţilor, câă ci stâtul nu âcordâ subventţii. ÎÎnchisorile âu fâă cut contrâcte cu mârii proprietâri de terenuri âgricole, pomicole sţ i viticole; îâncâă nu îâncepuse colectivizâreâ, dâr se percepeâu impozite din ce îân ce mâi grele. Penitenciârele dâă deâu mââ nâ de lucru sţ i hrânâ, iâr proprietârii terenul, sâă mââ ntţâ sţ i locul de câzâre. Recoltâ se îâmpâă rtţeâ pe din douâă . Dispozitţiâ s-â âplicât îântââ i experimentâl, fiind scosţ i lâ muncâă cei de drept comun, îâncâă din primâă vârâ lui 1945. Hotţii vâă zââ ndu-se âproâpe liberi, câă ci pâzâ erâ insuficientâă , evâdâu sţ i gârdienii erâu gâă sitţi legâtţi burduf. Chiâr cei câre âveâu pedepse mici pââ nâă lâ 3 âni procedâu lâ fel. ÎÎn vremeâ âceeâ de instâbilitâte sţ i nesigurântţâă politicâă sţ i sociâlâă , posibilitâteâ de â dispâă reâ peste grânitţâă sâu â-tţi schimbâ identitâteâ erâ

120

lâ îândemââ nâ oricui. Proprietârii de terenuri dâă deâu îân judecâtâă penitenciârul, câă nu-sţ i îâmplinesţ te obligâtţiile contrâctuâle, sţ i ei îâsţi pierd recoltele sţ i implicit posibilitâteâ de â fi âchitâte dâă rile câă tre stât. Cel mâi mult pierdeâ penitenciârul, câă ci cei îânchisţ i nu âveâu ce mââ ncâ. ÎÎn Munteniâ sţ i Moldovâ secetâ fâă ceâ râvâgii iâr sovieticii, speculââ nd âceâstâă câlâmitâte nâturâlâă , âu dezorgânizât „sţ tiintţific„ posibilitâă tţile de âmeliorâre â situâtţiei. Lâ Aiud se mââ ncâ lâ 2-3 zile o portţie de terci sâu uruiâlâă de mâzâă re, cersţ ite de detţinutţii îânsotţitţi de gârdieni lâ sâă tenii din jurul Aiudului. Oâmenii se îâmbolnâă veâu sţ i secerâ mortţii îâsţi âdunâ snopii grei; recoltâă bogâtâă spre sâtisfâctţiâ stâă pââ nilor. Lâ mijlocul verii 1945 criminâlii de râă zboi âu luât locul celor de drept comun. Nici cu ei nu s-â rezolvât problemâ, desţ i nu âu evâdât, cei mâi multţi, neobisţ nuitţi cu muncâ pâă mââ ntului sţ i slâă bitţi, nu puteâu fâce fâtţâă. Nu s-âu putut âsociâ sufletesţ te câă ci erâu orgoliosţ i sţ i egoisţ ti, lipsitţi de unitâte morâlâă sţ i spirituâlâă . Î-â decimât sţ i tifosul exântemâtic. Pâă duchele infectât este âgentul pâtogen âl âcestei boli. Cel neinfectât nu este periculos. ÎÎn Aiud nu erâu bolnâvi de tifos dâr „mârii gââ nditori“ pentru „binele omenirii“ pentru â motivâ moârteâ îân mâsâă â detţinutţilor politici, âu fâă cut un trânsport spre Aiud de detţinutţi de drept comun infestâtţi, de lâ Vâă câă resţ ti, sţ i i-âu risipit prin celulâr, Zârcâă sţ i Sectţii; pâă duchii Aiudului s-âu infectât (sâă rmânii de ei) devenind âgentţii bolii. Se âpropiâ primâă vârâ 1946 sţ i penitenciârul trebuiâ sâă âsigure hrânâ detţinutţilor; ni s-â propus sţ i nouâă , legionârilor, sâă iesţ im lâ muncâă . Erâm îân Aiud lâ âceâ dâtâă 7-800 de legionâri sţ i âm trimis reprezentântţi sâă steâ de vorbâă cu âdministrâtţiâ. - Vretţi sâă iesţ itţi lâ muncâă îân colonii? Ce fel de colonii sţ i îân ce conditţii? - Avem trei colonii mâri, âgricolâă , pomicolâă sţ i viticolâă . Dâcâă vâă luâtţi ângâjâmentul câă nu fugitţi, beneficiâtţi de un pâchet sţ i vorbitor, lunâr. - Multţi dintre noi sunt muncitori, tţâărâni sâu fii de tţâărâni sţ i sţ tim câă âceâstâă muncâă necesitâă hrânâă , odihnâă sţ i progrâm îân functţie de ciclul lucrâă rilor sţ i conditţiilor âtmosferice, deci ce hrânâă âsigurâtţi pentru o zi. - Deocâmdâtâă vâă âsigurâă m 100 de grâme de mâă lâi pe zi sţ i 30 de grâme de sâre (sic). - E de prisos sâă mâi discutâă m. Murim îân celule de foâme, dâr nu sţ i lâ muncâă . - Ce propunetţi pentru câ totusţ i sâă iesţ itţi lâ muncâă ? - 1. Lâ muncâă vor iesţ i totţi oâmenii, indiferent de condâmnâre sţ i situâtţie sânitârâă sţ i vâă âsigurâă m câă nimeni nu vâ fugi. 2. Orgânizâreâ muncii, progrâmul de lucru, modul de desfâă sţ urâre sţ i plânificâreâ lucrâă rilor ne revine integrâl. Gârdienii nu vor pârticipâ îân nici un fel lâ âceste operâtţii. 3. ÎÎn colonii, cââ te un detţinut vâ pâă strâ legâă turâ cu penitenciârul, independent de pâzâ oficiâlâă , orgânizâreâ interioârâă sţ i âdministrâtivâă â coloniei

121

râă mââ nââ nd îân exclusivitâte detţinutţilor. 4. ÎÎn âfârâ celor 100 de grâme de mâă lâi sţ i 30 de grâme de sâre, ridicâte sâă ptâă mââ nâl de lâ penitenciâr de delegâtţii nosţ tri sţ i îân âfârâă de pâchetul de 25 kg. de âlimente vetţi âcordâ un vorbitor de trei zile, cu cel putţin trei membri de fâmilie. Sâă ni se âloce 1 hectâr jumâă tâte pentru grâă dinâ de zârzâvât sţ i sâă ni se permitâă sâă fâcem o crescâă torie de pâă sâă ri, vâci, oi, câpre. Sâă ni se âcorde o zi pe sâă ptâă mââ nâă îân câre sâă putem lucrâ lâ pârticulâri, îân sâtele din jur, beneficiul âcestor munci râă mââ nââ nd îân exclusivitâte detţinutţilor. 5. Pentru câzâre, (coloniile erâu situâte pe fostele mosţ ii âle grofilor unguri, câre âveâu un câstel nelocuit sţ i âlte dependintţe: grâjduri, mâgâzii etc., proprietâă tţile fuseserâă cumpâă râte de romââ ni îân urmâ „procesului optântţilor“ 19 din 1925), vor merge unii dintre noi lâ fâtţâ locului sâă constâte stâreâ de sâlubritâte â clâă dirilor. 6. Vom lucrâ pentru penitenciâr pâtru zile pe sâă ptâă mââ nâă . Unâ pentru detţinutţi iâr sââ mbâă tâ vâ fi ziuâ de progrâm âdministrâtiv: curâă tţenie, spâă lât rufe, bâie etc. 7. Mâi este o conditţie pe câre, dâcâă nu o âcceptâtţi, toâte celelâlte câd. - Câre conditţie? - Duminicâ este ziuâ îânchinâtâă lui Dumnezeu pentru rugâă ciune, odihnâă spirituâlâă sţ i fizicâă . Vom merge lâ bisericâ sâtului lâ Sfââ ntâ Liturghie, lâ fel îân sâă rbâă torile principâle din câlendârul ortodox. Fâă râă âceâstâ nu iesţ im! Pentru âceâstâ âdministrâtţiâ â âsţ teptât râă spunsul Bucuresţ tiului. Avocâtţii Trifân, Mâriân, Pâul Cojocâru, Zoze Grigorescu sţ i Mâă ntâă lutţâă îâncercâu sâă cââ sţ tige. Fâă râă jumâă tâă tţi de mâă surâă câre sâă genereze nemultţumiri, sâă deâ nâsţ tere lâ âcuze, lâ neîântţelegeri îântre noi. Peste trei zile li s-â comunicât câă sâ âcceptât totul, fâă râă rezerve. Cu o singurâă conditţie: un grup nominâlizât din fiecâre colonie, sâă -sţ i iâ râă spundereâ câă nu vâ fugi nimeni. Am decis câ fiecâre sâă îâsţi iâ râă spundereâ pentru el îânsusţ i. Consecintţele câă lcâă rii cuvââ ntului dât le vâ suportâ cel îân câuzâă . Prin 25 mârtie âm îânceput iesţ irile îân coloniile de muncâă din Unireâ, lââ ngâă Ocnâ Muresţ ului, Ciuguzel, pe deâlurile dinspre Blâj, sţ i Gâldâ de Jos, âproâpe de Teiusţ . Oâmenii s-âu orgânizât spontân, îân functţie de âfinitâă tţile sufletesţ ti, de cunosţ tintţe mâi vechi sâu de specificul lucrâă rilor din colonii. Ciuguzelul â âdunât pe cei din regiunile de deâl, viticultori sţ i pomicultori, îâmpreunâă cu cei legâtţi sufletesţ te de ei mâi putţin cunoscâă tori âi âcestor munci, sâu bolnâvi âflâtţi îân îângrijire. Unireâ â fost âsâltâtâă de tţâărânii muncitori âi ogoârelor sţ i cei cu pregâă tire âgronomicâă . Îâr Gâldâ, unde âm fost sţ i eu, cu lucrâă ri mixte, â âtrâs elemente câpâbile sâă fâcâă fâtţâă lâ toâte muncile. ÎÎn 3-4 zile cââ te 100-150 oâmeni, pentru fiecâre colonie, âu iesţ it lâ muncâă . Au râă mâs totusţ i îân îânchisoâre câm 100 de oâmeni, unii îân serviciile de câre âdministrâtţiâ nu se puteâ dispensâ, âltţii câre nu âu vrut sâu nu âu putut iesţ i din motive strict personâle. Doctorul Utţâă vizitâ coloniile lâ cerereâ noâstrâă sâu lâ liberâ sâ voie, prescriâ trâtâmente sâu 19

Eventual notă istorică

122

internâă ri sţ i luâ orice mâă suri sânitâre. Viaţa de mizerie şi promiscuitate morală a deţinuţilor de drept comun Cââ nd âm revenit îân Aiud, îân octombrie 1944, detţinutţii de drept comun erâu câzâtţi îân Sectţii, temnitţâ veche, îân câmerâă cââ te 10-20 insţ i. Trâă iâu o viâtţâă de mizerie sţ i promiscuitâte morâlâă îân „gâsţ câă “, âvââ nd un sţ ef, câre impuneâ modul de viâtţâă. Alimentele lâ câre âveâu dreptul erâu îânjumâă tâă tţite de sţ ef, iâr detţinutul mââ ncâ resturi. Bânii lâ câre âveâu dreptul pentru â-sţ i cumpâă râ de lâ cântinâ îânchisorii mâă mâă ligâă , slâă ninâă sâu sâă pun erâu jucâtţi lâ risţ câă , bârbut, poker sţ i cââ sţ tigâtţi îântotdeâunâ de sţ ef. Cei tineri constituiâu „obiectele“ plâă cerilor sexuâle âle celor mâi îân vââ rstâă , âle sţ efului îân mod curent. Unii erâu bolnâvi de boli venerice, blenorâgiâ, sâncrul sţ i sâncrul sifilitic erâu generâlizâte îân mediul lor. Peste toâte se âdâă ugâ stâreâ de mizerie igienicâă îân câre trâă iâu: murdâri, nespâă lâtţi, plini de bube sţ i furuncule. Doctorul Utţâă â âlârmât âdministrâtţiâ intervenind pentru trâtâreâ fizicâă sţ i morâlâă â âcestor nefericitţi. Sţ efii âu fost izolâtţi lâ Zârcâă , cââ te unul îân celulâă sţ i li s-â âplicât trâtâmentul medicâl âdecvât, câ sţ i colâborâtorilor lor âpropiâtţi. Asuprâ victimelor, pe lââ ngâă trâtâmentul medicâl, s-â îâncercât trezireâ morâlâă . Multţi se scâă ldâu, sâă rmânii de ei, câ porcii îân mocirlâă , unul âltuiâ fâă cââ ndu-se drâci, cum spun Sfintţii Pâă rintţi. Cââ tţivâ âu rupt cu pâă câtul sţ i âu venit lâ Bisericâă ; âm îântţeles câă pe cel ce vreâ cu âdevâă rât sâă se mââ ntuiâscâă , sţ i Dumnezeu îâl âjutâă . Apoi, printr-un decret, multţi âu fost grâtţiâtţi sâu âmnistiâtţi. Lâ îânceputul lui 1946 râă mâă seserâă 100-200 de oâmeni, îântrebuintţâtţi lâ corvezi, îântretţinere sţ i lâ mâă turâtul orâsţ ului pe timp de noâpte, sub pâzâă strictâă . Îâr dimineâtţâ totţi detţinutţii de drept comun erâu betţi. Aveâu dreptul sâă intre îân penitenciâr cu 1-2 litri de lâpte. Sticlele âvââ nd dop dublu, contţineâu tţuicâă . Trucul â fost descoperit. Astfel âu pierdut dreptul de â mâi introduce âlimente îân îânchisoâre. Morţi înviaţi Cel cu câre s-â sâă vââ rsţ it minuneâ urmâă toâre m-â rugât sâă nu fâc cunoscut numele lui, deci nu voi sâtisfâce curiozitâteâ cititorului. Dâcâă Dumnezeu vâ voi, vâ fâce El îânsusţ i cunoscut numele âcestuiâ. Peste noâpte sâu îân cursul zilei se îântââ mplâ sâă moârâă , unul, doi, trei, sâu chiâr mâi multţi detţinutţi, îântr-o câmerâă . Dimineâtţâ, lâ deschidere, cei mortţi erâu âsţ ezâtţi lâ usţ âă sţ i, dupâă râport, detţinutţii de drept comun câre fâă ceâu serviciul de ordonântţâă îâi duceâu lâ morgâă (îân subsolul celulârului). Pââ nâă seârâ se strââ ngeâu zece, douâă zeci sâu chiâr mâi multţi din toâtâă îânchisoâreâ. Noâpteâ erâu trânsportâtţi cu câă rutţâ lâ cimitirul din deâlul robilor sţ i îângropâtţi sumâr. ÎÎntr-unâ din âceste noptţi detţinutul Cioclu, de drept comun, câre scoteâ

123

mortţii din morgâă sţ i îâi predâ pe scârâă celui ce-i îâncâă rcâ îân câă rutţâă câ pe sâci - sub privirile âtente âle militţiânului câre tţineâ evidentţâ - â constâtât câă unul dintre mortţi suflâă sţ i îânceârcâă sâă se misţ te. Lâ îânceput s-â îânspâă imââ ntât. Apoi, stâă pââ nindu-sţ i emotţiâ, îâl ridicâă îân spinâre sţ i ducââ ndu-l pe scârâă îâi spune celuilâlt sţ i militţiânului: - AĂ stâ-i viu! Ce fâcem cu el? Militţiânul sţ i celâă lâlt hotţ , Cioclu, priveâu cu ochii holbâtţi mortul îânviât. Dupâă o clipâă de ezitâre militţiânul decise: - Dâă -l, mâă ', deopârte pââ nâă râportez câzul! A îânviât sâă râcu'! Hotţii îâncâă rcâu ceilâltţi mortţi lâă sââ ndu-l pe cel îânviât lungit pe ciment. Lâ un moment dât hotţul tresâă ri: - Îâ te uitâă bâă câă sţ i âă stâ suflâă ! Militţiânul se âpropie, constâtâă îânviereâ, stâă tu o clipâă îân cumpâă nâă sţ i âpoi, cu un rââ njet sâdic, decise: - Lâsâă , bâă , câă sţ i âsţ â moâre mââ ine..., du-l lâ câă rutţâă... E pe listâ mortţilor, e mort! Omul fu âruncât îân grâă mâdâ celor ce nu se vor mâi îântoârce din deâlul robilor decââ t îân cugetele noâstre, pentru â ne mustrâ pentru pâă câtele neâmului âcestuiâ. M-âm îântrebât cutremurât: cum â fost posibil câ dintre cei doi mortţi îânviâtţi unul sâă fie pâă strât îân viâtţâă, câ o mâă rturie â milei lui Dumnezeu, iâr âltul sâă fie îângropât de viu, câ o mâă rturie â îâmpietririi inimii omenesţ ti? Cine â îânmuiât inimâ câă lâă ului pentru un condâmnât lâ moârte sţ i cine â îâmpietrit âceeâsţ i inimâă numâi dupâă cââ tevâ clipe, pentru un âltul? Oâre nu ni se îântââ mplâă sţ i nouâă , fiecâă ruiâ, âcelâsţ i lucru de foârte multe ori? Îâtâă sţ i pârâdoxul judecâă tţii omenesţ ti: unul â fost pâă strât îân viâtţâă, sâă îâsţi poârte îân continuâre cruceâ suferintţei, îân trup, poâte, spre ispâă sţ ireâ unor pâă câte, câ sâă nu fie sânctţionât vesţ nic; iâr âltul, â fost îângropât de viu luââ nd poâte, cununâ unei sfinte mucenicii! „Necunoscute sunt câă ile Domnului...“ Nouâă , celor ce îâncâă nu âm murit sâu îâncâă nu âm fost îângropâtţi de vii, ne râă mââ ne un singur lucru, câre cel mâi de folos sufletelor noâstre: SAĂ PLAÎ NGEM! *** Cu privire lâ âceâstâă îântââ mplâre â circulât un zvonul câă cel pus deopârte âsţ fi fost eu. Nu este âdevâă rât! Am povestit âcest câz câ sâă dezmint; nu eu m-âm îânvrednicit de âceâstâă âtentţie divinâă . Eu mâi âveâm de ispâă sţ it pâă câte. Doctorul Uţă, subdirectorul Mareş, tifosul exantimatic şi un „şantaj sfânt“ Primele victime âu fost îântre cei de drept comun. Apoi âu urmât sţ i âi nosţ tri. Doctorul Utţâă â âlârmât âdministrâtţiâ. Scopul stâă pââ nilor erâ de â ne exterminâ, dâr Dumnezeu â vrut sâă ne sâlveze âltfel.

124

S-â îâmbolnâă vit subdirectorul Mâresţ ; doctorul Utţâă, îân câre âveâ mâre îâncredere, i-â confirmât boâlâ. Mâresţ s-â âlârmât câă ci mâi îânâinte murise âvocâtul Mâă ntâă lutţâă, un bâă rbât voinic, de o bunâă tâte exceptţionâlâă . Un simptom biologic âl evolutţiei bolii este ridicâreâ temperâturii peste 40 de grâde. Dâcâă inimâ rezistâ 2-3 zile, scâă pâ cu viâtţâă. Avocâtul nu âveâ inimâ perfectâă sţ i n-â rezistât. Aceâstâ, judecââ nd omenesţ te. Dumnezeu âveâ un loc de luminâă pregâă tit pentru bunâă tâteâ sufletului lui, âcceptââ ndu-sţ i boâlâ, cununâ lui vâ fi mâi strâă lucitoâre. - Dâcâă mâă fâci bine nu sţ tiu cum o sâă te râă splâă tesc..., dâcâă mâă scâpi de moârte, pe riscul meu, te fâc sţ i eu scâă pât din pusţ câă rie!, i-â promis Mâresţ . - Dâcâă âvetţi inimâ sâă nâă toâsâă sţ i vreâ Dumnezeu, scâă pâtţi. - Cere-mi orice, â zis Mâresţ nerâă bdâă tor. - Dâcâă mâă scâă pâtţi pe mine din îânchisoâre, scâp numâi eu de suferintţâă. Dâr dâcâă fâcetţi ce vâă spun, scâă pâtţi sţ i dumneâvoâstrâă sţ i toâtâă îânchisoâreâ de tifos exântemâtic. Mâi îântââ i vâă fâc control lâ inimâă sţ i, pentru câă âvetţi fâmilie, vâă voi izolâ îân rezervâ spitâlului penitenciâr, pââ nâă vâă fâcetţi bine, câ sâă nu ducetţi vreun pâă duche âcâsâă sâă pâă tţitţi ce â pâă tţit âcel gârdiân câă ruiâ i-â murit copilul. Dupâă un control minutţios s-â îâncredintţât câă Mâresţ erâ un mârâmuresţ eân sâă nâă tos din toâte punctele de vedere. Mâi putţin, lâ suflet. - Vetţi scâă pâ, l-â îâncurâjât Utţâă, dâr numâi sub suprâveghereâ meâ. ÎÎncepââ nd din âcest moment trebuie sâă fâcetţi ce vâă spun. - Fâc orice, se grâă beâ Mâresţ . - Semnâtţi un âct oficiâl pe numele meu din pârteâ penitenciârului, o delegâtţie speciâlâă cu câre sâă mâă duc lâ Cluj, lâ fosţ tii mei profesori sţ i colegi de fâcultâte, sţ i sâă âduc de âcolo medicâmente: DDT, prâf sţ i lichid, âpârâturâă medicâlâă sţ i âlimente concentrâte. Toâte âcesteâ vor sosi cu un vâgon speciâl pe âdresâ penitenciârului. Documentele de expeditţie vâă obligâtţi sâă le distrugetţi. Cu oâmenii mei depârâzitâtţi toâte ungherele îânchisorii. - ÎÎmi ceri preâ mult. - Atunci, vetţi muri. Eu nu vâă voi îângriji. Sunt detţinut sţ i n-âm âceâstâă obligâtţie. ÎÎncredintţâtţi-vâă medicilor dumneâvoâstrâă , îân câre âvetţi îâncredere! Nu erâ sţ ântâj, ci o âdevâă râtâă jerftâă . Pe Mâresţ viâtţâ celorlâltţi nu-l interesâ. Singurâ vâloâre pe pâă mââ nt erâ el. Acestâ este îân ultimâă instântţâă mâteriâlismul comunist. ÎÎn situâtţiâ disperâtâă , â âcceptât propunereâ. Doctorul Utţâă â plecât îâmbrâă cât civil lâ Cluj, â expediât pe âdresâ penitenciârului Aiud un vâgon cu âlimente concentrâte (zâhâă r, grâă simi, vitâmine) sţ i medicâmentele. Trei-pâtru echipe â cââ te trei-pâtru oâmeni, cu pompe pentru DDT (dietil, difenil tricloretân) sţ i cu sticle pentru ânâlcid lichid efectuâu depârâzitâreâ. Un gârdiân obtuz lâ minte îâncercâ sâă -i opreâscâă sâă intre pe etâjul lui. Sându Sţ tefâă nescu, bun colâborâtor âl doctorului Utţâă lâ toâte âctţiunile sânitâre, dispuneâ de o prezentţâă de spirit deosebitâă , cu curâj râr îântââ lnit sţ i âgilitâte exceptţionâlâă , îântr-o frâctţiune de secundâă l-â imobilizât pe gârdiân, l-â dezârmât sţ i l-â îâncuiât îântr-o celulâă . Apoi l-â âdus pe doctorul Utţâă sţ i pe un âlt

125

gârdiân sţ i i-â spus: - Dumneâtâ nu vezi cum mor oâmenii? Vrei sâă duci âcâsâă pâă duchii infectâtţi de tifos? ÎÎtţi potţi îâmbolnâă vi nevâstâ sţ i copiii sţ i vetţi muri cu totţii. Ar trebui sâă -i sâă rutâtţi mââ inile doctorului Utţâă, nu sâă -l opritţi sâă vâă vindece. Militţiânul sţ i-â cerut iertâre. Sându i-â îântins pistolul, centurâ sţ i cheile sţ i â dât mââ nâ cu el: - Acum iârtâă -mâă sţ i dumneâtâ pe mine, dâr vezi câă nu pentru mine âm procedât âsţ â, ci pentru tine. Tifosul din Aiud s-â erâdicât, nu sţ i foâmeâ. Cine nu murise de tifos, mureâ de foâme. Alimentele âduse de lâ Cluj erâu mâi mult un simbol decââ t o rezolvâre â situâtţiei. Mâi âles câă multe âu fost furâte de gârdieni. Moartea Seârâ sâu dimineâtţâ se îâncâă rcâu mortţii îântr-o câă rutţâă câ sâcii lâ moârâă sţ i erâu dusţ i lâ mâlul Muresţ ului, râă sturnâtţi îân prund, iâr detţinutţii de drept comun prâă vâă leâu pâă mââ ntul peste câdâvre. Bâă lânâ, iâpâ desţ elâtâă câre trâă geâ câă rutţâ, mergeâ îân pâs domol, singurâă , jelind nesţ tiutâă de nimeni trâgediâ neâmului romââ nesc. Mâi âpoi, de bâă trââ netţe sţ i durere, âveâ sâă se prâă busţ eâscâă âlâă turi de cei pe câre-i purtâse pe ultimul drum. Mâi tââ rziu s-â fâă cut cimitirul de dincolo de Zârcâă , îân limbâ locâlnicilor, Deâlul Robilor. Felul cum mureâu oâmenii erâ îânfiorâă tor. Dâr âtunci nu impresionâ pe nimeni. Unii mureâu îân spâsme sţ i âiurâă ri. Altţii se sculâu îân picioâre, schelete vii, sţ i se prâă busţ eâu îân sunet de oâse, lovindu-se unul de âltul. Altţii se sprijineâu pe peretţi, îâncercââ nd sâă se ridice sţ i câă deâu îân câp sâu se îândoiâu câ lumââ nâă rile îânmuiâte de câă ldurâă , îân sfesţ nic. Altţii cu gurile câă scâte câ nisţ te hâă uri, cu ochii prâă busţ itţi îân gâă vânele orbitelor, suspinâu: „Apâă ..., âpâă .„ Moârteâ le âlinâ orice suferintţâă. Acum, nimeni nu sţ tie âle cui sunt coâstele rupte câre spârg, primâă vârâ dupâă ploâie, grâă mezile de bolovâni. Ale cui sunt gleznele risipite printre ierburi sâu frunteâ âlbâă de vâr, câ un pietroi tocit de âpele vremii, sâu degetele râă sfirâte vrââ nd pârcâă sâă âpuce râzele soârelui ziuâ sţ i âle lunii noâpteâ sâu dintţii presâă râtţi câă mâă rgelele pe mârgineâ potecii îânguste? Lâ ÎÎnviere fiecâre mâă dulâr îâsţi vâ câă utâ trupul sâă u, mâreâ sţ i pâă mââ ntul îâsţi vor dâ mortţii lor sţ i se vor îâmbrâă câ totţi îân Luminâ îân câre âu crezut sţ i pe câre âu âsţ teptât-o. Vor îâmpâă râă tţi îân veâc sţ i bucuriâ lor nimeni nu o vâ mâi puteâ luâ. Câă ci Hristos îâi vâ umple pe ei de drâgosteâ Lui, îân veci. CAPITOLUL II Organizarea coloniilor

126

Lâ îânceputul lui mâi âm iesţ it cu ultimâ grupâă progrâmâtâă pentru Gâldâ: Trifân Trâiân, Mâriân Trâiân, Anghel Pâpâcioc, Schiâu Îon, Vâleriu Gâfencu, Drâgon Gheorghe, Tţ ââru Victor, Jâcotâă Vâsile, Mâzâă re Nicolâe, Pâscu Constântin, Bâă lân Îuliân, Nâidim Mârin, Îordâche Îon, Sându Sţ tefâă nescu, Andrei Popescu, Costicâă Dumitrescu. Administrâtţiâ îâncercâ sâă -i fâcâă pe cei dejâ iesţ itţi sâă cedeze din conditţii, îân speciâl sââ mbâă tâ liberâă sţ i mersul lâ Bisericâă , duminicâ. Nereusţ ind, ne-â scos sţ i pe noi, îânfiltrââ ndu-l pe un oârecâre Rogojânu, om nehotâă rââ t, câre credeâ câă fâă cââ nd formâl jocul âdministrâtţiei, vom cââ sţ tigâ âvântâje mâteriâle. Se îânsţ elâ. ÎÎn colonie â stât mâi rezervât. Am scris âcâsâă sţ i âu sosit bâni, colete sâu membri âi fâmiliilor, lâ vorbitor. Am constituit de lâ îânceput o comunitâte de viâtţâă câ îân timpurile primâre cresţ tine. Toâte le âveâm de obsţ te. Nu comunism, ci comunitârism cresţ tin. Coloniâ âctivâ câ o tâbâă râă de muncâă legionârâă . Fiecâre â fost îâncâdrât îântr-o echipâă , dupâă pricepere sţ i âptitudini. Pentru â nu se irosi fortţele - sţ i âsţ â putţine, câă ci nu totţi puteâu munci efectiv - nu munceâ fiecâre pentru ziuâ de muncâă sâă ptâă mââ nâlâă , ci âm constituit echipe câre lucrâu permânent prin sâtele din îâmprejurimi, lâ sâă pât de porumb, lâ secerât, lâ lucrâă ri viticole, lâ cosit de fââ n, lâ tâă iât de pâă dure, lucrââ nd pe bucâte, cu plâtâ îân nâturâă , âsigurââ ndu-ne o âprovizionâre multţumitoâre cu cârtofi, fâsole, grâă simi sţ i chiâr cârne. Avââ nd foârte buni grâă dinâri: Stân Mârin, Îlie Fierâscu, Visţ ân Nicolâe, Pâul Vilescu, âm fâă cut o grâă dinâă „lâ âpâă “ sţ i unâ „lâ uscât“, pe terenul âcordât. Cââ nd â îânceput sâă rodeâscâă , zârzâvâturile proâspete âu completât îândestulâă tor bucâă tâă riâ noâstrâă . Cu bânii cââ sţ tigâtţi lâ câre i-âm âdâă ugât pe cei primitţi de âcâsâă , âm cumpâă rât 50 de miei, ieftini îân regiune, cââ tţivâ vitţei, porci, pâă sâă ri, reâlizââ nd o micâă fermâă sţ i âvââ nd din cââ nd îân cââ nd cârne proâspâă tâă . Scâă pâm de spectrul foâmei. Pentru cei din îânchisoâre âm recurs lâ bunâă vointţâ tâcitâă â cââ torvâ gârdieni câre ne fuseserâă mereu âpropiâtţi. Cââ nd mergeâm sââ mbâă tâ dupâă râtţiâ de mâă lâi sţ i sâre, cu câă rutţâ trâsâă de bivolitţele proprietârului, pregâă teâm pâchete cu felii de zâhâă r, cârne sţ i slâă ninâă , pââ ine sţ i fructe, rosţ ii sţ i morcovi pentru celulele ocupâte de criminâlii de râă zboi; pentru âi nosţ tri nu îântââ mpinâm restrictţii. Gââ leâ jucâ rolul prostului, nu vedeâ, n-âuzeâ; âsţ â, sâă ptâă mââ nâl reâlizâm âceâstâă bucurie sţ i pentru noi sţ i pentru ei. Toâmnâ cele 30-40 jugâă re de vie trebuiâu culese îân timp scurt pentru â reâlizâ mustireâ sţ i trâgereâ vinului îân vâse. Convingââ nd âdministrâtţiâ câă e nevoie de un numâă r mâre de muncitori, âu fost âdusţ i totţi detţinutţii legionâri sţ i o mâre pârte din criminâlii de râă zboi câre âu vrut sâă iâsâă sâu le-â îângâă duit âdministrâtţiâ. Am pregâă tit conditţii de câzâre pentru totţi, âm orgânizât tâă iereâ unei vite, âfârâă de miercureâ sţ i vinereâ, sţ i s-âu bucurât totţi de un regim de refâcere fizicâă , cei mâi multţi fâă cââ nd sţ i o curâă de struguri. Cei doi gârdieni, Rusu sţ i Avrâm, de fel de pe lââ ngâă Aiud, âveâu mâi mult rol de âsistentţi sţ i îânsotţitori cââ nd mergeâm lâ Teiusţ sâu Albâ Îuliâ pentru cumpâă râă turi. Noi nu âveâm âcte de identitâte sţ i ei âcopereâu oficiâl, prezentţâ noâstrâă îân locâlitâte. ÎÎn cursul sâă ptâă mââ nii sţ edeâu âcâsâă , veneâu numâi sââ mbâă tâă

127

pentru â ne îânsotţi lâ penitenciâr. Numâi pe scripte luâm mâă lâiul sţ i sâreâ, câă ci scopul erâ sâă ducem sţ i celor din celule obolul nostru. Sosi iârnâ. ÎÎnchisoâreâ âbiâ fâă ceâ fâtţâă situâtţiei âlimentâre. Oâmenii trâă iâu lâ limitâ dintre viâtţâă sţ i moârte. Administrâtţiâ ne-â lâă sât libertâteâ sâă âlegem îântre â muri de foâme îân îânchisoâre sâu â ne descurcâ cum vom puteâ îân colonie. Am optât pentru colonie. Am îâncheiât pe cont propriu contrâcte verbâle pentru lucrâă ri lâ pâă dure, îân mâsivul Roicâ din muntţii Trâscâă ului pe proprietâteâ obsţ teâscâă â comunei Gâldâ de Jos, pentru plântâreâ viei, pentru desfundâă ri de terenuri, pentru fâcereâ râchiului. Plâtâ se fâă ceâ îân nâturâă (porumb, grââ u, cârtofi etc.). Prin unitâte sţ i îântţelegere âm trecut cu bine îâncâă un prâg âl suferintţei. Cââ nd vremeâ nu ne permiteâ sâă lucrâă m, viâtţâ coloniei se trânsformâ îân viâtţâă de mââ nâă stire, cu progrâm de rugâă ciuni, studiu, meditâtţii, convorbiri duhovnicesţ ti. Pâă rintele Arsenie Bocâ de lâ Mââ nâă stireâ Sââ mbâă tâ-Fâă gâă râsţ , ne-â trimis îân dâr primele trei volume din Filocalia, hrânâă spirituâlâă câre ne luminâ sufletele cu îânvâă tţâăturile Sfintţilor Pâă rintţi âi Bisericii. O pârte din fâmiliile câmârâzilor nosţ tri, âflâte îân mâri nevoi, din câuzâ secetei din Moldovâ sţ i Munteniâ âu iernât îân sât. Pââ nâă îân primâă vârâă râă mâă sesem lâ Gâldâ vreo sutâă de oâmeni; din cursul verii cei cu pedepse mâi mici s-âu eliberât: Anghel Pâpâcioc, Schiâu Îon, Pâscu Constântin sţ i âltţii. Gââ ndindu-ne lâ iârnâ ce urmâ, 1947/48, âm îântrebât âdministrâtţiâ îânchisorii dâcâă ne vâ lâă sâ îân colonie sţ i îân iârnâ urmâă toâre. Administrâtţiâ ne-â râă spuns câă nu depinde numâi de eâ, ci sţ i de dispozitţiile Bucuresţ tiului. Totusţ i ne-âm pregâă tit, âm mâă rit suprâfâtţâ de grâă dinâă „lâ âpâă “, pârcul „zoo“ sţ i âm ângâjât lucrâă ri îân sât, lâ vii, lâ cââ mp, lâ pâă dure, cu plâtâ îân nâturâă sţ i bâni. ÎÎn 1947 deveniserâă m bogâtţi îân produse âlimentâre, contrâr situâtţiei generâle din tţârâă unde secetâ fâă ceâ râvâgii, dâtoritâă dezorgânizâă rii sovietice prin inflâtţiâ monetârâă - desţ i vinovâă tţiâ erâ âruncâtâă regimului burghezo-mosţ ieresc. Cotele impuse tţâărânilor gospodâri (chiâburi) sţ i micilor proprietâri, negustorilor, mârilor proprietâri sţ i lâ urmâă sţ i celor sâă râci sţ i jefuireâ tţâării îân contul ârmistitţiului, sovromurile20 câre umpleâu mâă surâ jâfului creâu o stâre de pânicâă generâlâă . Trenul foâmei, plin cu muribunzi, circulâ din Moldovâ îân Olteniâ, oâmenii vââ nzââ ndu-sţ i tţoâlele din câsâă pentru o dublâă de mâă lâi. Copiii moldovenilor erâu âdusţ i îân Trânsilvâniâ, Olteniâ, Bânât, unde secetâ s-â resimtţit mâi putţin, sţ i îâncredintţâtţi fâmiliilor milostive. Sosise sţ i îân comunâ Gâldâ de Jos un lot de 50 de copii moldoveni îântre 7 sţ i 14 âni; âu fost preluâtţi de fâmiliile mâă rinimoâse âle sâtului. Am cerut sţ i noi pe ultimii, o fetitţâă de 10 âni sţ i frâtele ei de 7 âni. Copiii erâu âsţ â de ânemici câă gospodârii refuzâu sâă -i iâ de teâmâă sâă nu moârâă lâ ei. Î-âm convins pe primârul sţ i secretârul comunei - câă ci lâ primâă rie se „distribuiâu“ copiii - sâă ni-i deâ nouâă . Doctorul Utţâă, chemât speciâl, le-â fâă cut un control medicâl âmâă nuntţit sţ i le-â 20

SOVROM- ce erau?

128

prescris un regim âlimentâr bogât îân vitâmine sţ i proteine. Ne-âm rugât lui Dumnezeu sâă ne âjute sâă -i sâlvâă m. Dupâă o lunâă de trâtâment fetitţâ â revenit lâ normâl; bâă ietţelul âbiâ toâmnâ sţ i-â revenit. Sându Sţ tefâă nescu îâi âveâ sub observâtţie directâă . Am corespondât cu pâă rintţii lor; pe fetitţâă âu luât-o îân âugust 1947, pe bâă ietţel lâ sfââ rsţ itul lui octombrie. Doi gârdieni de lâ Aiud, unul din Dââ mbovitţâ sţ i âltul din Olt, âuzind de viâtţâ îândestulâă toâre, âu cerut âdministrâtţiei sâă fie dâtţi îân serviciul de pâzâă âl coloniei noâstre. Ne-âu rugât sâă îângâă duim sâă -sţ i ducâă fâmiliile îân colonie câ sâă munceâscâă âlâă turi de noi. Le-âm âcceptât dorintţâ. Unuiâ îân âfârâă de sotţie sţ i copii i-â venit sţ i un nepot cu sotţiâ lui. Cââ nd âu vâă zut bogâă tţiâ de produse s-âu entuziâsmât sţ i lucrâu totţi âlâă turi de noi bucurââ ndu-se de toâte âvântâjele. Respectul lor erâ cu âtââ t mâi mâre pentru noi, cu cââ t sţ i noi îâi respectâm pentru cinsteâ sţ i viâtţâ lor morâlâă . Pentru â nu se simtţi umilitţi, i-âm rugât sâă se constituie câ o fâmilie mâi micâă îân fâmiliâ noâstrâă . Locuiâu îân douâă âpârtâmente, iâr copii lor erâu sţ i bucuriâ noâstrâă . Bânii erâu âi comunitâă tţii. Aveâm câsâă de bâni. Din câuzâ inflâtţiei devenisem sţ i noi milionâri. Gârdienii mâi tineri din Aiud, reângâjâtţi dupâă militâă rie, cereâu âdministrâtţiei trimitereâ lâ coloniâ Gâldâ. ÎÎn toâmnâ ânului 1947 ne-âm pomenit cu un pluton îântreg de gârdieni. Unii, mâi lâcomi, voiâu sâă deâ ordin peste câpul sţ efilor nosţ tri, sâă controleze mâgâziile, sâă -sţ i iâ porci, miei, pâă sâă ri, sâă fâcâă petreceri. Ceilâltţi i-âu oprit; le-âu fâă cut râport lâ penitenciâr scâă pââ ndu-ne de ei. Din plâtâ pentru pâzâ lâ vii din vârâă , umplusem douâă butoiâsţ e â cââ te 2.500 litri de vin. L-âm vâlorificât primind îân schimb cereâle. Am oprit pentru noi sâă âvem pentru Crâă ciun sţ i Pâsţ ti. Lucrul în timpul Duminicii la colonia Unirea Toâmnâ, coloniâ Unireâ râă mâă sese deficitârâă de oâmeni; multorâ le expirâ pedeâpsâ sţ i coloniâ nu-sţ i puteâu onorâ lucrâă rile. Cu 25-30 de insţ i trânsferâtţi lâ Unireâ, âm reusţ it sâă scoâtem din impâs îân douâă -trei sâă ptâă mââ ni câmârâzii de âcolo. Dupâă culesul viei, Coloniâ Ciuguzel sţ i-â trimis oâmenii lâ Gâldâ pentru iernât; râă mâă seserâă douâă zeci de oâmeni; îântre ei se âflâu Aurel Drâgodân sţ i neâ Donceâ. ÎÎn Unireâ, detţinutţii legionâri sţ i-âu mentţinut prestigiul sţ i âutoritâteâ fâtţâă de gârdieni. O pârte din cei mâi îân vââ rstâă plecâserâă iâr cei râă mâsţ i ignorâserâă putereâ unitâă tţii sţ i â âscultâă rii de un singur sţ ef. ÎÎsţi îâmplineâu obligâtţiile de muncâă sţ i disciplinâă âsţ â cum credeâ fiecâre. Se âjunsese lâ un conflict permânent cu gârdienii, câre impuseserâă progrâmul de lucru sţ i âmenintţâu cu trimitereâ îân penitenciâr, unde se mureâ de foâme. Lâ sosireâ noâstrâă n-âm putut impune progrâmâreâ lucrâă rilor sţ i â timpului. Se lucrâ chiâr duminicâ. Sosisem îântr-o joi sţ i pââ nâă sââ mbâă tâ reusţ isem sâă

129

scoâtem cârtofii. ÎÎmpreunâă cu Floâreâ Trândâfir fâă ceâm pârte dintr-o formâtţie âlcâă tuitâă cu douâă zeci de detţinutţi de drept comun. Cosisem fââ nul ce urmâ sâă fie strââ ns sâă ptâă mââ nâ urmâă toâre. duminicâ, noi, cei sositţi de lâ Gâldâ, ne pregâă teâm sâă mergem lâ Bisericâă , îân sât. Dâr cei doi gârdieni ne-âu oprit sţ i ne-âu dât ordin sâă mergem lâ strââ nsul fââ nului. Le-âm âmintit gârdienilor dreptul de â nu lucrâ duminecâ. Nervosţ i, âu îânceput sâă ne âmenintţe, sâă ne insulte. Au scos pistoâlele, âcuzââ ndu-ne de revoltâă îân colonie. Atunci Vâleriu Gâfencu le-â râă spuns: - Punetţi-vâă pistoâlele îân tocuri! Mergem lâ muncâă ! Dâr sâă sţ titţi câă Dumnezeu n-o sâă vâă âjute! Am luât furci sţ i greble, ne-âm îâncolonât sţ i âm plecât. Pââ nâă lâ fââ n erâu 3 kilometri. Lâ orâ 9 âm âjuns. Am îânceput sâă strââ ngem fââ nul, sâă -l fâcem poloâge, âpoi clâă i, sâă poâtâă fi îâncâă rcât. ÎÎn vâă zduh sunetele clopotelor ânuntţâu intrâreâ lâ liturghie. Ne-âm oprit din lucru sţ i âm rostit cu Tatăl nostru sţ i Născătoare de Dumnezeu. Domnul Trifân, domnul Mâriân sţ i Vâleriu Gâfencu îântrziâu sâă se ridice din genunchi. Mâi âveâm o postâtţâă bunâă de strââ ns. Ar fi trebuit sâă fâcem sţ i pâuzâă fiindcâă se âpropiâ prââ nzul. Mâsâ se âduceâ lâ locul de muncâă , îân mârmite, de câă tre bucâă târi. Pentru â terminâ mâi repede n-âm mâi fâă cut pâuzâă , âm uitât sţ i de mâsâă , câre de âltfel nici n-â mâi venit. Erâ 3-4 dupâă -âmiâzâ cââ nd âm terminât. Abiâ âtunci ne-âm âsţ ezât sâă ne odihnim putţin. De pe vââ rful colinei un bâă rbât se âpropiâ, erâ un gârdiân. Ne ânuntţâ sâă âsţ teptâă m cele trei mâsţ ini mâri sţ i cele sţ âpte câă rutţe pentru â îâncâă rcâ fââ nul pââ nâă seârâ. Un vââ nticel ridicâ îân vâă zduh puful pâă pâă diilor sţ i frunzele uscâte de porumb de prin lânurile vecine. Cerul â îânceput sâă se îânnoureze sţ i vââ ntul, trânsformât îân vijelie, smulgeâ vââ rful câă pitţelor; crescââ nd îân intensitâte s-â prefâă cut îân furtunâă sţ i umflâ îân vâă zduh toâte câă pitţele purtââ ndu-le câ pe nisţ te pâă sâă ri jumulite peste culmile colinelor. ÎÎn mâi putţin de un sfert de orâă nu mâi erâ nici un fir de fââ n pe teren sţ i o ploâie mâă runtâă â îânceput sâă câdâă . Zâreâ se îântunecâ sţ i fulgerele brâă zdâu cerul îânsotţite de tunete nâă prâsnice. Gârdienii se uitâu disperâtţi lâ noi, câ sţ i cum âr fi trebuit sâă fâcem cevâ spre â sâlvâ situâtţiâ. Ne-âm îâncolonât sţ i âm plecât spre colonie, fâă râă â âsţ teptâ comândâ lor. Ne urmâu âproâpe. Apoi ploâiâ sâ oprit. Cââ nd âm âjuns îân colonie se îânserâ de-â bineleâ. Mâsţ inile sţ i câă rutţele âsţ teptâu îân incintâ coloniei. Militţienii âu explicât delegâtului ce se îântââ mplâse pe cââ mp. S-â îântocmit un râport câre ârâă tâ câă din câuzâ furtunii sţ i ploii dezlâă ntţuite recoltâ de fââ n â fost compromisâă . Ni s-â cerut confirmâreâ. Am dât-o specificââ nd câă âceâstâă câlâmitâte â âvut loc duminicâă . Fâă râă comentârii. Sandu Ştefănescu şi un gardian prostănac Duminicâ urmâă toâre âm âvut âltâă âventurâă . Un lân de floâreâ soârelui trebuiâ recoltât, floâreâ bâă tutâă sţ i depozitâtâă , iâr cocenii legâtţi îân snopi sţ i fâă cutţi sţ irâă . Fiind ultimâ restântţâă, âm hotâă rââ t sâă se îânâpoieze lâ Gâldâ cei mâi îân vââ rstâă ,

130

îântre ei domnul Trifân sţ i domnul Mâriân, iâr dupâă lichidâreâ lucrâă rilor ceilâltţi. Cei râă mâsţ i, vreo 10-15, âm recoltât îân cursul sâă ptâă mââ nii „pâă lâă riile“ de floâreâ soârelui, le-âm depozitât îântr-o bârâcâă -mâgâzie pe cââ mp, âm tâă iât cocenii. Urmâ sâă bâtem pâă lâă riile sţ i sâă depozitâă m sâă mââ ntţâ. Militţienii câre pâă tţiserâă rusţ ineâ cu fââ nul plecâserâă de lâ Aiud, îân loc erâ unul venit de curââ nd îân colonie, câm prostâă nâc. Îertâtţi-mi âpreciereâ, cred câă nu i se potriveâ âlt câlificâtiv. - Bâă ! Eu sunt cinevâ âici! Atţi îântţeles? Tot ce voiâ sţ i ordonâ trebuiâ executât fâă râă comentârii. Sââ mbâă tâă seârâ â fost ânuntţât câă duminicâ vom merge lâ Bisericâă . - Vedem noi pââ nâă mââ ine, â zis el, sţ i â intrât îân corpul de gârdâă . S-â sculât cu noâpteâ îân câp sţ i â dât desţ teptâreâ pentru toâtâă coloniâ. Abiâ terminâsem de ârânjât pâturile: - Adunâreâ! ÎÎncolonâreâ sţ i directţiâ floâreâ soârelui! Printre cei râă mâsţ i lâ Unireâ erâu Vâleriu Gâfencu, Nicu Mâzâă re, Bâă lân Îuliân, Nâidim Mârin, Îânolide Îon, Floreâ Trândâfir, Sându Sţ tefâă nescu. Dintre noi, pentru â ne obisţ nui cu âctul conducerii sţ i âl râă spunderii, fiecâre comândâ formâtţiâ o ânumitâă perioâdâă . ÎÎn âceâstâă sâă ptâă mââ nâă , Sându Sţ tefâă nescu âveâ âceâstâă misiune. Ne-â prevenit: - Ce credetţi, frâtţilor? Putem intrâ îân conflict cu un om câre nu âre nici un fel de cenzurâă morâlâă ? Mergem lâ lucru sţ i vedem âpoi ce vom fâce! Lucrâreâ âm îâncheiât-o repede; spre orâ 10 treâbâ erâ terminâtâă . Puteâm prinde slujbâ lâ bisericâă dâcâă ne grâă beâm pe drum. - Nu! Ce bisericâă ? Trebuie sâă vââ nturâtţi sâă mââ ntţâ, s-â râă stit gârdiânul. - Domnule gârdiân, i-â zis Sându. Nu se poâte vââ nturâ sâă mââ ntţâ, nu âdie nici un vââ nt. E pâă cât sâă fâcem o muncâă degeâbâ. Vâă rugâă m sâă ne lâă sâtţi sâă mergem lâ Bisericâă . - Nu! Fâcetţi ce vâă ordon eu! Câă eu sunt cinevâ âici. Sându Sţ tefâă nescu, stâă pââ nindu-sţ i tulburâreâ, i-â râă spuns câlm: - Domnule gârdiân, fitţi om îântţelegâă tor. Cââ nd vâ bâte vââ ntul vom vââ nturâ floâreâ soârelui. Lâă sâtţi-ne lâ bisericâă . - Nu! Eu hotâă râă sc âici, â zis el, îânrosţ indu-se lâ fâtţâă. - ÎÎncolonâreâ, directţiâ bisericâă ! Totţi ne-âm îâncolonât sţ i âm pornit imediât. Sându intuise de ce âr fi îân stâre prostâă nâcul sţ i â râă mâs mâi âproâpe de el. Gârdiânul, enervât câă nu i se executâă ordinul, â pus mââ nâ pe cârâbinâă âmenintţâând: - Stâi! Stâi, 'tutţi '…zeii mâă ti, câă te-mpusţ c! ÎÎn âceeâsţ i secundâă nu mâi âveâ ârmâ îân mââ nâă . Ne-âm oprit sţ i âm privit scenâ. Armâ erâ îân mââ nâ lui Sându. Gârdiânul se uitâ buimâă cit, mânevrâ îân mââ ini o ârmâă imâginârâă ; dââ ndu-sţ i seâmâ, â îânceput sâă se îânvââ rtâă îân loc disperât sţ i sâă strige: - Dâă -mi, mâă , ârmâ! Dâă -mi, mâă , ârmâ câă te-omor! - Ce âi de gââ nd sâă fâci? Gââ ndesţ te-te bine! Î-âm spus lui Sându. - Cum o sâă -i dâu ârmâ? Nu vezi câă âă stâ-i prost. Trâge îân noi, netotul. Apoi

131

câă tre gârdiân: vino dupâă mine, dâr sâă nu te âpropii mâi mult de 10 pâsţ i, câă nu sţ tiu ce o sâă pâă tţesţ ti. Gârdiânul ne urmâ lâ distântţâă sţ i cereâ ârmâ cu lâcrimi îân ochi: - Dâă -mi ârmâ, câă mâă nenorocesţ ti! - Tţ i-o dâu dâcâă -mi dâi cârtusţ ierâ, i-â zis Sându. - Tţ i-o dâu, mâă , tţi-o dâu. Nâ, iâ-o, o âruncâă lui Sându. - ÎÎncâă cinci pâsţ i îânâpoi, i-â zis gârdiânului. Acum dezbrâcâă tunicâ sţ i intrâă îân rââ ndul trei îântre detţinutţi. Nu mâi scotţi o vorbâă pââ nâă tţi-oi spune eu! - Dâă -mi, mâă , ârmâ, âi zis câă -mi dâi ârmâ! - Tţ i-âm spus câă tţi-o dâu! Dâr tţi-o dâu cââ nd vreâu eu, câă tu esţ ti prost sţ i nu sţ tii ce sâă fâci cu eâ. Sţ i-âcum, tâă cere! Lâ intersectţiâ sţ oselei âsfâltâte pe drumul comunâl, se âflâ postul de jândârmi. Sându ne-â oprit. A intrât îân postul de jândârmi cu ârmâ sţ i cârtusţ ierâ gârdiânului, dupâă ce l-â âvertizât: - Tu, râă mââ i âcolo! Sâă nu te misţ ti! Dupâă cinci minute Sându â iesţ it cu sţ eful postului sţ i l-â chemât pe gârdiân. Acestâ tremurââ nd sţ i bâă lâă bâă nindu-se câ un om beât â intrât îân post. Dupâă âlte zece minute Sându â iesţ it singur sţ i ne-â zis: - Hâi lâ colonie, frâtţilor. Vâă spun âcolo ce âm fâă cut. Sându spusese sţ efului de post ce se îântââ mplâse sţ i îâl rugâse sâă -i fâcâă gârdiânului un referât de trimitere îânâpoi lâ Aiud, pentru o âltâă vinâă . Gârdiânul â âcceptât sţ i el propunereâ. Sţ eful postului l-â âsigurât pe Sându câă -l vâ expediâ pe gârdiân lâ Aiud chiâr îân seârâ âceeâ. - Sândule, i-âm zis, dupâă ce ne linisţ tisem, de ce i-âi cerut sţ i cârtusţ ierâ sţ i l-âi bâă gât îân coloânâă fâă râă veston? - Nu-tţi dâi seâmâ, mâă i frâte, câă erâ bâă tâă tor lâ ochi sâă vâdâă oâmenii din sât un gârdiân dezârmât, plââ ngââ nd îân urmâ coloânei de detţinutţi? Ei âr fi ânuntţât jândârmul îânâinte de â âjunge noi âcolo sţ i lucrurile puteâu âveâ o âltâă îântorsâă turâă . Controlul nostru: conştiinţa răspunderii în faţa lui Dumnezeu Pentru â obtţine îâmbrâă câă minte câă lduroâsâă sţ i îâncâă ltţâăminte pentru sezonul de iârnâă , s-â fâă cut o notâă cu cele necesâre sţ i 4-5 bâă ietţi âm plecât cu o câă rutţâă, îâmbrâă câtţi îân civil, lâ Albâ Îuliâ sâă cumpâă râă m hâine, cojoâce, bocânci. Gârdienii neâu îânsotţit. Stân Mârin sţ i Visţ ân Nicolâe âu umplut trâistâ cu milioâne, fâă râă sâă numere bân cu bân. Lâ Albâ Îuliâ âm umplut câă rutţâ cu cumpâă râă turi iâr Stân Mârin â mâi âdâă ugât douâă colete frumos âmbâlâte, îân câre nu sţ tiâm ce este. ÎÎmpreunâă cu gârdienii âm luât mâsâ îântr-un restâurânt. Lâ îântoârcere Stân Mârin â deschis câsâ de bâni sţ i â depus âcolo restul de bâni, predââ nd cheile inginerul Georgescu câre tţineâ evidentţâ contâbilâă . S-â bâă tut toâcâ pentru âdunâre, - âveâm semnâle pentru fiecâre âctivitâte din colonie. Neâm strââ ns îân sâlâ de mese. S-â dât fiecâă ruiâ ceeâ ce â solicitât. Gârdienii, curiosţ i,

132

erâu dâ fâtţâă. Fuseserâă âuzitţi discutââ nd îântre ei: - Mâă , ziceâ Rusu, âă sţ tiâ sţ i cââ nd gââ ndesc, gââ ndesc totţi lâ fel. Dupâă distribuireâ lucrurilor, Stân Mârin sţ i Visţ ân Nicolâe âu oferit gârdienilor coletele frumos âmbâlâte din pârteâ noâstrâă , îân cinsteâ Crâă ciunului. Gârdienii s-âu fââ stââ cit. Pââ nâă lâ urmâă âu primit dârurile. S-âu dus îân câmerâ de gârdâă sţ i le-âu desfâă cut. Primiserâă cââ te un costum de hâine, câă ciulâă sţ i bocânci, pentru sotţiile lor rochii sţ i pentru copii jucâă rii sţ i bomboâne. Î-âu spus toâtâă povesteâ inginerului Georgescu. - Sţ i de ce îâmi spunetţi toâte âcesteâ? - Câ sâă sţ titţi câă noi n-âm cerut nimic sţ i n-âvem nici un âmestec îân mââ nuireâ bânilor. Nu sţ tim nici cââ t âu costât hâinele, nici dâcâă âu oprit sţ i ei cevâ. Dumneâvoâstrâă sâă -i controlâtţi! - Bine, sâă le purtâtţi sâă nâă tosţ i. Noi âvem un singur control: consţ tiintţâ noâstrâă îân fâtţâ lui Dumnezeu. Gârdienii âu plecât uitââ ndu-se unul lâ âltul, fâă cââ ndu-sţ i cruce. Evenimente frumoase Inspectorul Temirovschi Prin lunâ mâi â sosit îân colonie un inspector, âctivist de pârtid, sovietic, îânsâă rcinât cu âgitâtţiâ prin penitenciâre sţ i câre s-â recomândât Temirovschi sâu Tomirovski; luââ nd informâtţii despre orgânizâreâ coloniilor de muncâă cu detţinutţii politici, â venit mâi îântââ i lâ Gââ ldâ. Erâ Duminicâă sţ i tocmâi ne îântorsesem de lâ Bisericâă . Un gârdiân de lâ Aiud câre îâl îânsotţeâ ni l-â prezentât câ inspector ministeriâl. Gârdienii nosţ tri, Rusu sţ i Avrâm, erâu âcâsâă . Activistul sţ tiâ destul de bine romââ nesţ te. Erâ bâă rbât spre 50 de âni, elegânt îân tţinutâă , cu prestântţâă fizicâă sţ i nu erâ deloc incult. Ne-â vorbit destul de decent sţ i ne-â mâă rturisit câă â fâă cut seminârul teologic lâ Kiev, dâr âcum este convins câă ideâlul lumii nu mâi poâte fi âncorât îân trânscendent, ci îân imânent, ideeâ Dumnezeirii fiind o utopie perimâtâă , doborââ tâă de reâlitâteâ descoperirilor sţ tiintţifice, mâteriâliste pe câre le detţine Uniuneâ Sovieticâă . Î-â râă spuns domnul Trifân. Discutţiâ â durât douâă ore. Am retţinut finâlul: inspectorul câă utâse sâă -l domine, nu âtââ t prin ârgumente teologice sâu mâă câr râtţionâl-sţ tiintţifice, ci prin âfisţ âreâ âutoritâă tţii câă reiâ trebuie sâă ne supunem. - Sţ i dâcâă nu ne supunem?, l-â îântrebât domnul Trifân. - Dâcâă nu vâă supunetţi, vetţi âveâ de suferit. - Dumneâtâ de âceeâ te-âi supus, câ sâă nu suferi? De âceeâ âi âbdicât de lâ mâă rturisireâ Adevâă rului? Acceptâă m sâă suferim, mâă rturisind Adevâă rul. Activistul â plecât fâă râă sâă se uite îânâpoi. Ce s-o fi îântââ mplât îân sufletul lui, nu sţ tim. Sţ tie Dumnezeu. Dâr âm âflât mâi âpoi, câă lâ Aiud n-â spus nimic sţ i â plecât lâ Bucuresţ ti. Escapade în munţi. Inspecţie inopinată

133

Muncâ lâ vie lâsâă ferestre îântre diferitele lucrâă ri. Dâcâă nu âveâm âlte treburi, cââ te 2-3, mâi pe ferite, luâm rucsâcurile sţ i porneâm lâ munte îân mici excursii. Vizitâm biserici, mââ nâă stiri, stââ nd de vorbâă cu drumetţii sâu cu gospodârii pe lâ câre âdâă stâm un ceâs-douâă sâu o noâpte chiâr. Fâă ceâm cunosţ tintţâă cu oâmeni, obiceiuri sţ i locuri. Aflâm de necâzuri sţ i îâncercâm sâă dâă m sperântţâă oâmenilor terorizâtţi de slogânuri comuniste sţ i âmenintţâări. Probâbil cinevâ â informât Bucuresţ tiul despre âceâstâă âctivitâte â noâstrâă câă ci îântr-o sââ mbâă tâă ne-âm pomenit cu un inspector câre ne-â luât prin surprindere. (Bâă ietţii nosţ tri de lâ grefâ îânchisorii ne telefonâu lâ primâă riâ comunei sţ i, fiind prevenitţi, ne pregâă teâm din timp.) Din 80 de oâmeni cââ tţi erâm lâ âceâ dâtâă îân colonie, erâu prezentţi 40-50. Ceilâltţi erâu plecâtţi îân câă lâă torii montâne. Înspectorul â pârcât îân pârcul câstelului, vâă zââ nd un bâă iât i-â cerut sâă ânuntţe âdunâreâ detţinutţilor. Erâ îânsotţit de un civil sţ i de sţ ofer. Nici unul din gârdieni nu erâ îân colonie. Semnâlul toâcei ânuntţâ câă suntem luâtţi prin surprindere. Cei mâi multţi ne spâă lâm rufele sţ i âm âpâă rut cu mââ necile suflecâte sâu dezbrâă câtţi pââ nâă lâ brââ u, cu clâă buci pe mââ ini sţ i cu rufe îân brâtţe. - Râportul! â ordonât inspectorul, dupâă ce el îânsusţ i s-â recomândât. Nu i-âm retţinut numele. Stân Mârin, câre erâ de serviciu pe colonie îân ziuâ âceeâ, â dât râportul: - Domnule inspector, coloniâ Gâldâ, cu 80 de detţinutţi prezentţi, lâ ordinul dumneâvoâstrâă . Numâă rââ ndu-ne, inspectorul s-â râă stit lâ Stân: - Cum 80 cââ nd eu vâă d doâr 50? - Restul sunt lâ o lucrâre de defrisţ ât pâă dureâ îân punctul Roicâ din mâsivul Trâscâă ului, i-â replicât Stân. - Vreâu sâă merg sâă -i vâă d âcolo. - Poftitţi, i-â râă spuns Stân, fâă râă sâă clipeâscâă , dâr e câm depârte... - Cââ t de depârte? - Câm 50 km. - Unul sâă se urce lââ ngâă sţ ofer sţ i sâă ne conducâă lâ âcel punct de lucru. Stân Mârin cu prezentţâă de spirit sţ i o intuitţie deosebitâă â zis: - Domnule inspector, vâ fi foârte dificil sâă mergetţi cu mâsţ inâ, fiindcâă drumul, pe o portţiune destul de lungâă , este âccidentât sţ i periculos. - Nu âre importântţâă. Astâ e mâsţ inâă de râă zboi, rezistâă lâ orice fel de drum. Erâ un Ford speciâl, de râă zboi. - Vâă îânsotţesc chiâr eu, â zis Stân. Stân Mârin cunosţ teâ foârte bine toâte drumurile din zonâă , de câr, de câl, de picior, potecile sţ i povââ rnisţ urile cele mâi dificile. Au strâă bâă tut Mesenteâ, Benicul, Gâldâ de Sus, Poiânâ Gâă lzii mergââ nd îân âmonte pe firul âpei. Aproâpe de Cheile Gâă lzii drumul se bifurcâ. Unul o luâ spre Cheile Geoâgiului (de Albâ), âltul treceâ prin Cheile Gâă lzii, urcâ spre ÎÎntregâlde sţ i Negrilesţ ti unde se âflâu mâi multe culmi îâmpâă durite numite Roicâ. Lâ iesţ ireâ din Cheile Gââ lzii, se âflâă tâă iâte îân stââ ncâă , nisţ ele â douâă stâă vilâre, câre bârâserâă âpele rââ ului pentru â creâ un lâc de

134

âcumulâre. Fuseserâă montâte de mocânii sţ i motţii lui Horiâ, sţ i âu îânecât ârmâtele âustro-ungâre câre urmâă reâu formâtţiunile romââ nesţ ti âle Crâă isţ orului. Pe âici drumul deveneâ ânevoios, urcâ pe povââ rnisţ ul muntelui tâă iât îân stââ ncâă doâr âtââ t cââ t sâă îâncâpâă un câr sâu o mâsţ inâă , din loc îân loc cu puncte de refugiu, pentru â lâă sâ câle liberâă celor câre vin din sens contrâr. Câ sâă nu se îântââ lneâscâă îântre refugii, oâmenii îâsţi ânuntţâu prezentţâ pe drum cu strigâă te. Bolovânii se prâă vâă lesc primâă vârâ, dupâă ce dezghetţul sfâă rââ mâă rocile sţ i mâi âles îân urmâ ploilor. Acest pârcurs e periculos pentru orice câă lâă tor, pe o lungime pââ nâă lâ pâtru km. Pentru â-l provocâ pe inspector sâă intre pe âcest trâseu, Stân i-â spus: - Putem âjunge pe oricâre din cele douâă vâriânte; unul din drumuri, desţ i este mâi pe ocol, este mâi sigur. Cel prin Cheile Gâă lzii este mâi scurt, dâr mâi riscânt din câuzâ drumului âccidentât. - Vom merge pe cel mâi scurt, foiâ de nerâă bdâre inspectorul. Pe drum, lâ un moment dât, bolovânii câă deâu âlâă turi sâu chiâr loveâu mâsţ inâ. Sţ oferul opri sţ i coborîâ: - Domnule inspector, n-âr fi mâi bine sâă ne îântoârcem sţ i sâă âpucâă m drumul pe ocolite? - Dâă -i drumul îânâinte, stricâă nervos inspectorul. ÎÎn âcel moment un pietroi destul de zdrâvâă n s-â izbit de un coltţ de stââ ncâă sţ i o ploâie de âlice â îâmprosţ cât mâsţ inâ; cââ tevâ l-âu âtins peste picioâre pe sţ ofer. Acestâ râă mâă sese pârâlizât îân picioâre, desţ i Stân strigâse: „Culcât!“ Înspectorul sţ i âjutorul sâă u âu îângâă lbenit. Sţ oferul s-â uitât lâ Stân disperât. - V-âm spus câă âcest trâseu e periculos. - Mâi e mult pââ nâă lâ Roicâ, â îântrebât inspectorul. - N-âr mâi fi mult, â zis Stân, 10-15 km, numâi sâă âjungem. - Voi cum âjungetţi âcolo? - Pe vâriântâ de câre v-âm vorbit. - Mâi âvem timp? Sţ i s-â uitât lâ ceâs. Erâ orâ 16. - Ar fi, sţ i sâă dormim lâ noâpte âcolo. Dâr pe âceâstâă vâriântâă 5-6 km. trebuie sâă -i pârcurgem pe potecâ de picior pââ nâă lâ bârâcâ de câzâre. - De ce?, îântreâbâă inspectorul strââ mbââ ndu-se. - Din câuzâ pântei âbrupte. Numâi câlul sţ i piciorul pot urcâ potecâ. Înspectorul â râă mâs pe gââ nduri. Apoi â zis sţ oferului: - ÎÎnceârcâă sâă mergi îân mârsţ âlier pââ nâă mâi e luminâă Cu respirâtţiâ îântretâă iâtâă de nâă duf âu iesţ it din Cheile Gâă lzii unde âu putut îântoârce mâsţ inâ. - ÎÎnâpoi lâ colonie, â ordonât inspectorul, scurt sţ i bosumflât. Prevedeâm deznodâă mââ ntul sţ i cââ nd âm âuzit mâsţ inâ, âm iesţ it, ne-âm âliniât sţ i âsţ teptâm replicâ inspectorului. - Dâ, zise inspectorul, cu un ton câre îâncercâ sâă fie convingâă tor desţ i âveâ pe chip un surââ s de om îânvins. Nu sţ tiu dâcâă oâmenii âbsentţi din colonie sunt âcolo, reluâă el, dâr îâmi plâce cum âtţi regizât âcoperireâ lor! Spre surprindereâ noâstrâă â îântins mââ nâ fiecâă ruiâ dintre noi: - E bine sâă fi inteligent, nu-i âsţ â, domnule Stân Mârin?

135

- Eu sunt un biet tţâărân, domnule inspector, câre âm fâă cut doâr o sţ coâlâă de grâă dinâri, nu sţ tiu lâ ce vâă referitţi, â zis Stân, umilindu-se formâl. - Lâ âstâ m-âm referit, lâ tţâărânul desţ tept! Sţ i â plecât. Am âflât mâi tââ rziu, îân 1948, cââ nd ne-âm îântors din colonie, de lâ bâă ietţii de lâ grefâă câă inspectorul, câ sâă nu râă mââ nâă de rusţ ine îân fâtţâ superiorilor lui, lâ Bucuresţ ti, fâă cuse un referât foârte elogios despre âctivitâteâ sţ i ordineâ pe câre â gâă sit-o îân colonie, implicit despre vigilentţâ militţienilor prezentţi lâ dâtorie. Vizite la Mânăstirea Sâmbăta şi la Mânăstirea Râmeţ ÎÎntr-o zi â postului Sfintţilor Apostoli, Vâleriu Gâfencu, Îon Îânolide sţ i Mârin Nâidim âu hotâă rââ t sâă meârgâă lâ Mââ nâă stireâ Sââ mbâă tâ, lâ Pâă rintele Arsenie Bocâ, cel pe câre pâă rintele Stâă niloâie, îân prefâtţâ primei editţii â Filocâliei, îâl numesţ te „Ctitorul Filocâliei romââ nesţ ti“. M-âu chemât, dâr îâmpreunâă cu Nicu Mâzâă re sţ i Bâă lân Îuliân, hotâă rââ serâă m sâă mergem lâ Mââ nâă stireâ Rââ metţ (Albâ) lâ pâă rintele Otţeâ, stâretţul Sfintei Mââ nâă stiri. Sţ i pâă rintele Otţeâ sţ i pâă rintele Arsenie veniserâă îân urmâ unor revelâtţii de lâ Sfââ ntul Munte Athos sţ i îâncepuserâă restâurâreâ mââ nâă stirilor, âsţ â cum le descoperise Dumnezeu. Ceeâ ce fâă ceâm noi, erâ un fel de evâdâre, câă ci deplâsâreâ ne erâ limitâtâă lâ sâtele din jur. Sââ mbâă tâ, dupâă ce Nicu Mâzâă re gâă sise o hârtâă topogrâficâă militârâă cu toâte cotele de nivel sţ i toâte potecile sţ i l-âm convins pe Avrâm sâă ne îânsotţeâscâă , âm plecât de cu noâpte. Vâleriu, Îon sţ i Mârin âu âpucât îân sens invers spre Fâă gâă râsţ . De tââ nâă rul gârdiân Avrâm ne-â legât o prietenie strââ nsâă îâncââ t devenisem câ frâtţii. Pentru â nu âtrâge âtentţiâ se îâmbrâă câse civil sţ i pregâă tise un fel de delegâtţie, confectţionâtâă âd-hoc, câre motivâ trânsportâreâ noâstrâă de lâ o colonie lâ âltâ. Ne-âm râă tâă cit îân âpropiereâ Cheilor Geoâgiului; dâr, cu greu, âm iesţ it îân drumul câre duce de lâ Teiusţ , prin Stremtţi sţ i Geoâgiu spre Rââ metţ . ÎÎn âpropiereâ Cheilor âm îântââ lnit o bisericâă ârsâă sţ i pâă râă sitâă sţ i o piâtrâă mâre îânfiptâă lââ ngâă drum, pe câre erâ trecut âctul de devâstâre, incendiere sţ i distrugere â 30 de biserici sţ i mââ nâă stiri sâă vââ rsţ it de ârmâtele conduse de generâlul von Bucow. Am plââ ns îân suflet bâtjocurâ sţ i umilireâ lâ câre â fost supus nu numâi neâmul nostru, ci chiâr Hristosul lui Dumnezeu, gââ ndindu-mâă cum sţ tie Sâtân sâă dezbine frâtţii de âcelâsţ i sââ nge sţ i âceeâsţ i credintţâă. Am âjuns lâ mââ nâă stire spre âmiâzâă . Pâă rintele Otţeâ erâ îân mijlocul cââ torvâ zeci de oâmeni, îân mâjoritâteâ bâă rbâtţi, câre tocmâi terminâserâă lucrul pentru ziuâ âceeâ sţ i se pregâă teâu sâă iâ mâsâ sţ i âpoi sâă plece âcâsâă . Erâ de fel din Rââ metţ , sât situât pe culmeâ câre mâă rgineâ vâleâ rââ ului Geoâgiu. Plecâse lâ vââ rstâ de 13-14 âni lâ Sfââ ntul Munte Athos sţ i crescuse âcolo, trâă ind îân duhul mârilor îânvâă tţâători âthonitţi. Erâ âcum bâă rbât lâ 30-35 âni. Figurâ lui cu ochi âgeri exprimâ vointţâă sfââ ntâă sţ i blââ ndetţe îântţeleâptâă . ÎÎn 1940 âvusese o vedenie. Î se ârâă tâ pe âpâ Geoâgiului, âproâpe de sâtul lui nâtâl, o mââ nâă stire frumoâsâă , un glâs îâi porunceâ sâă se îântoârcâă îân Romââ niâ sţ i sâă rezideâscâă mââ nâă stireâ âsţ â cum i se ârâă tâse îân vis. ÎÎncercââ nd sâă

136

reconstituie imâgineâ din vis, desţ i se jucâse sţ i se scâă ldâse îân âpâ Geoâgiului cu totţi copii sâtului, nu vâă zuse nicâă ieri urmâă de zid sâu ruinâă â vreunei mââ nâă stiri sâu biserici. Descoperind duhovnicului sâă u vedeniâ, âcestâ i-â spus sâă mâi âsţ tepte sţ i dâcâă visul se vâ repetâ, sâă -l îâncunosţ tiintţeze. Visul s-â repetât sţ i i-â fost descoperit duhovnicului. Acestâ i-â âmââ nât plecâreâ sţ i i-â spus: „Dâcâă sţ i â treiâ oârâă se repetâă , îântreâbâă -l pe cel ce-tţi vorbesţ te unde se âflâă locul sţ i ce trebuie sâă fâci“. Visul s-â repetât sţ i â primit râă spuns câă mââ nâă stireâ se âflâă chiâr îân vâdul âpei, âcoperitâă de pietre sţ i âluviuni sţ i âbâă tââ nd cursul âpei sţ i sâă pââ nd vâ gâă si temeliile fostei mââ nâă stiri. Pâă rintele Otţeâ, fiind sfintţit preot, â plecât îân tţârâă sţ i â cerut âprobâreâ Pâtriârhiei sţ i Ministerului Cultelor sâă îânceâpâă lucrâreâ. Erâu lâ guvern legionârii, cââ nd dupâă pierdereâ Bâsârâbiei sţ i Bucovinei, â Ardeâlului sţ i Câdrilâterului iâr tţârâ erâ plinâă de refugiâtţi. Pâă rintele Otţeâ s-â dus îân sât lâ Rââ metţ lâ rudele sţ i cunoscutţii dââ nsului sţ i le-â fâă cut cunoscutâă poruncâ Duhului, pentru câre venise de lâ Athos. Sâtul s-â hotâă rââ t sâă pârticipe lâ âceâstâă lucrâre. Abâă tââ nd cursul âpei pe un vâd mâi vechi, âu îânceput sâă pâă turile, oâmenii rââ nduindu-se zilnic îân echipe de lucru, bâă rbâtţi sţ i femei, tineri sţ i bâă trââ ni. Au gâă sit temeliile bisericutţei, âu construit un dig puternic, âu descoperit chiâr îân piciorul sfintei mese â âltârului un izvor cu âpâă mirâculoâsâă , dulce. Au zidit o clâă dire câ âdâă post îân câz de intemperii celor ce munceâu sţ i pentru odihnâ de peste noâpte â bâă trââ nilor câre fâă ceâu mâi greu drumul pââ nâă îân sât. De âsemeneâ o trâpezâă unde puteâu luâ mâsâ 100 de persoâne. Pâă rintele â desenât sţ i zugrâă vit îân douâă tâblouri mâri vedeniâ de lâ Athos cu imâgineâ mââ nâă stirii âsţ â cum i se ârâă tâse îân vis. Ne-âm prezentât pâă rintelui cine suntem sţ i de ce âm venit; i-â rugât pe oâmeni sâă intre îân trâpezâă sţ i sâă se pregâă teâscâă de mâsâă . Pe noi ne-â condus lâ bisericâă ; zidurile erâu îânâă ltţâte din piâtrâ rââ ului, dâr netencuite. Fâă cââ ndu-ne istoriâ Mââ nâă stirii ne-â dât sâă gustâă m din âpâ izvorului. Lâ mâsâă âm cunoscut oâmenii câre reconstituiâu, plini de bucurie sfââ ntâă , ceeâ ce cu douâă veâcuri sţ i jumâă tâte îân urmâă distruseserâă vrâă jmâsţ ii neâmului nostru, lâă câsţ urile de îânchinâre sţ i vietţuire sfââ ntâă . ÎÎn dreâptâ sţ i stââ ngâ pâă rintelui sţ edeâu cei doi mâri mesţ teri, zidârul sţ i dulgherul, âpoi meseriâsţ ii sţ i sâlâhorii, âpoi feciorii sâtului, destul de multţi, spre bucuriâ pâă rintelui, lâ urmâă femeile îân ordineâ vââ rstei. Ne âflâm îân rââ nduiâlâ sfââ ntâă â Bisericii primâre. Pâă rintele â multţumit lui Dumnezeu pentru lucrul sâă vââ rsţ it, â binecuvââ ntât mâsâ sţ i poporul. Am gustât mââ ncâreâ: ciorbâă de cârtofi, fâsole cu murâă turi sţ i pââ ine, âflâtâă din belsţ ug pe mâsâă . ÎÎn timpul mesei, un câă lugâă r tââ nâă r, singurul câre venise de curââ nd lâ âceâstâă mââ nâă stire, â citit din îânvâă tţâăturile Sfintţilor Pâă rintţi. Pe peretţii trâpezei erâu icoâne âle multor sfintţi sţ i mârtiri. Doi dintre sâă teni ângâjâserâă îân sţ oâptâă o micâă discutţie: - Ni mâă , ziceâ unul, vâă z' tâi ce pâă puci âre Sââ n Medru îân picioâre? - Dâ' pâă i, câă nu-i Sââ n Medru, mâă ! - Dâ cine-i, mâă ? - Câă -i Sââ n Giorgiu, mâă , câă -i pâă câl sţ i omoârâă bâlâurul! - No, mâă , câă bine zici!

137

- No, âsţ â pâpuci sâă âm io!, zise un tââ nâă r câre trâse cu urecheâ. - No, câă prâf i-âi fâce mââ ini lâ joc, zise Pâă rintele zââ mbind, fâă cââ nd âluzie lâ pâsiuneâ feciorului. Am zââ mbit totţi. Mâsâ s-â îâncheiât cu binecuvââ ntâreâ oâmenilor câre plecâu îân sât, câ sâă revinâă luni lâ muncâă . ÎÎnâinte de â ne luâ râă mâs bun de lâ pâă rintele Otţeâ, câre ne-â dât multe sfâturi duhovnicesţ ti, l-âm îântrebât dâcâă nu cumvâ â âvut îân vizitâă lâ Mââ nâă stire pe un oârecâre Târnovschi? Auzisem câă âcest âgent sovietic umblâ prin mââ nâă stiri pentru â depistâ câă lugâă rii legionâri. Ne-â spus câă â fost un individ, îâmbrâă cât îân sutânâ câă lugâă reâscâă câre invocâ protectţie sţ i âjutor, zicââ nd câă e persecutât sţ i urmâă rit de orgânele de stât, pentru credintţâ lui legionârâă , dâr â bâă gât de seâmâă câă e fârsor sţ i l-â âlungât. Ne-â spus câă putţin timp dupâă âceeâ â venit sţ i Vâleriu Gâfencu cu âltţi doi prieteni, câre l-âu prevenit îân privintţâ lui Târnovschi. Asţ â âm âflât câă Vâleriu fusese îânâinteâ noâstrâă lâ Rââ metţ . Ne-âm îântors îân colonie cââ nd se îânnoptâ de-â bineleâ, obositţi de mârsţ ul fortţât peste âtââ teâ culmi, dâr cu inimile pline de bucurie pentru cele ce âflâsem. Purtâ de grijâă Dumnezeu pentru sufletul sţ i pâă mââ ntul neâmului nostru romââ nesc. Atunci cââ nd sâtân dezlâă ntţuiâ urgiâ îântunericului lui, Dumnezeu âprindeâ îân ungherele mintţilor opâitţe sâă ârdâă pââ nâă ce neâmul se vâ umple de luminâă . Peste trei zile s-âu îântors sţ i Vâleriu, Îon sţ i Mârin de lâ Sââ mbâă tâ. Erâu plini de bucurie pentru cuvââ ntul sfââ nt cu câre se îâmpâă rtâă sţ iserâă din gurâ pâă rintelui Arsenie Bocâ. O întâmplare alarmantă Vâleriu Gâfencu prezentâ o stâre fizicâă îângrijorâă toâre: tusţ eâ sţ i îâncepuse sâă slâă beâscâă . Pentru â se refâce â fost repârtizât lâ pâzâ viei. Pâzâ se efectuâ îân foisţ or sâu cu cele douâă echipe mobile îân timpul noptţii. Foisţ orul erâ âsţ ezât câm lâ jumâă tâteâ suprâfetţei cultivâte, pe un gorgân mâi îânâlt. Pâznicul contemplâ o privelisţ te âdmirâbilâă . De o pârte fiind vizibilâă vâleâ Muresţ ului îân zilele luminoâse, confluentţâ cu Tââ rnâvâ, îân cââ mpiâ prinsâă îântre deâluri domoâle. Spre râă sâă rit-miâzâă zi, culmile Fâă gâă râsţ ului cu cele trei câă ciuli uriâsţ e, âruncâte îân cer: Omul, Negoiul sţ i Moldoveânul, o trinitâte mâteriâlâă â pâă mââ ntului romââ nesc, îânchinââ ndu-se âproâpe totdeâunâ, îân hâinâ curâtei zâă pezi, Trinitâă tţii imâteriâle vesţ nice. Lâ âpus-miâzâă noâpte, zidurile crenelâte âle Apusenilor, fortâă retţe inexpugnâbile, pâă strâă toâre âle celei mâi pure fiintţe dâco-române, umilitâă trupesţ te dâr neîânvinsâă niciodâtâă spirituâlicesţ te, îâmprospâă tâă toâre de minte sţ i inimâă â îântregului neâm. Lâ îânceputul lui August îâncepurâă sâă se coâcâă strugurii timpurii. Prin regiune mâi bââ ntuiâu bânde de dezertori sovietici, câre fie se predâu cââ nd nu mâi âveâu cum rezistâ, fie erâu prinsţ i de populâtţie. Cââ nd Vâleriu Gâfencu erâ îân foisţ or sţ i se rugâ, pe lâ miezul noptţii â âuzit zgomote lâ bâzâ foisţ orului: cinevâ îâncercâ sâă deschidâă usţ â. Foisţ orul erâ construit din dulâpi grosţ i, îânchis bine, âvââ nd îân interior o scârâă de âcces lâ câmerâ

138

turnului, câre se îânchideâ cu un chepeng puternic. Vâleriu, crezââ nd câă sunt pâznicii mobili, â îântrebât cine este, cerââ nd pârolâ. Douâă focuri de ârmâă i-âu râă spuns, gloântţele trecââ nd pe lââ ngâă urechile lui. A sunât âlârmâ. Toâcâ âveâ o rezonântţâă stridentâă . Dupâă âlte focuri, indivizii âu fugit, âuzind pâsţ ii celor ce veneâu îân âjutor, îânsotţitţi de gârdienii îânârmâtţi. Erâm expusţ i sâă fim ucisţ i de râă ufâă câă tori, neâvââ nd posibilitâteâ de âpâă râre, mâi âles cei ângâjâtţi lâ pâzâ viilor sâă tenilor, unde nu âveâu foisţ oâre. Am convenit cu gârdienii, sâă ceârâă âdministrâtţiei sâă ne permitâă folosireâ ârmelor îân timpul noptţii. ÎÎn câz de refuz, nu mâi râă spundem de âpâă râreâ recoltei sţ i nu mâi fâcem âcest serviciu. Administrâtţiâ â âdmis cerereâ sţ i â trimis îân colonie 4 ârme Mânlicher, vechi, cu cârtusţ e oârbe. Noâpteâ, din cââ nd îân cââ nd, se trâă geâ cââ te un foc pentru â speriâ eventuâlii îândrâă znetţi. Ziuâ, ârmele sţ edeâu îân râstel îân corpul de gârdâă . Dâr nu de putţine ori gârdienii ne dâă deâu ârmele lor sâă vââ nâă m iepuri, câre erâu din âbundentţâă prin vii. Prin 1955-56, îân ânchetele îân legâă turâă cu „reeducâreâ“ ne âcuzâu câă , vrââ nd sâă dezârmâă m militţienii sţ i sâă evâdâă m, nu ne-âm îântţeles îântre noi sţ i ne-âm luât lâ bâă tâie îân îânchisoâre. Le-âm demonstrât câă âm fi putut evâdâ, âvââ nd sţ i ârme âsuprâ noâstrâă . Anchetâtorii râă mââ neâu stupefiâtţi: - Cine v-â dât ârmele? - Administrâtţiâ îânchisorii! - Sţ i de ce n-âtţi fugit? - Pentru câă ne-âm dât cuvââ ntul câă nu vom fugi! - Sţ i nu putetţi sâă vâă câă lcâtţi âcest cuvââ nt? - Dumneâvoâstrâă âsţ â âtţi fi fâă cut? Noi nu sâă vââ rsţ im âcte de misţ elie. ÎÎntre âcceptâreâ suferintţei pentru o câuzâă de onoâre sţ i binele egoist sţ i îângââ mfât, noi âcceptâm suferintţâ. Aici e deosebireâ de ideâl sţ i de slujire. Asţ â râă mââ nem îân Adevâă r. - Ce âdevâă r, mâă ? Adevâă rul e binele meu! - Asţ â â zis Pilât, osââ ndind Adevâă rul. Hristos e mereu osââ ndit îân fiecâre din cei câre-L mâă rturisesc, râă stignit de totţi Pilâtţii puterii pâă mââ ntesţ ti, pentru â nu-sţ i pierde scâunele! - Suntetţi nisţ te prosţ ti! - Sţ titţi ce spune Hristos despre îântţeleptţii veâcului âcestuiâ? ÎÎntţelepciuneâ oâmenilor veâcului âcestuiâ este nebunie îânâinteâ lui Dumnezeu! Poze şi Gică Bacă ÎÎn cursul verii 1946 âm fâă cut cââ tevâ fotogrâfii, pâă strâte îân chip minunât peste âni. Un prieten câre ne-â vizitât â âdus un âpârât foto. A fotogrâfiât vecheâ bisericutţâă ortodoxâă â sâtului, distrusâă de ârmâtele hâbsburgice. Acoperisţ ul fusese complet renovât de Înstitutul de protectţie âl monumentelor istorice. Gicâă Bâcâă , câre s-â eliberât îân toâmnâ lui 1946 fâă cuse o picturâă âcestui sfââ nt lâă câsţ . Înspirât de mârtiriul trupului sţ i sufletului romââ nesc â reâlizât o icoânâă exceptţionâlâă Martiriul Sfântului Arhidiacon Ştefan: pietre sţ i pietroâie

139

sââ ngerââ nde, pârcâă ele îândurerâte de urâ ucigâsţ âă lâ câre âu fost supuse, stâu îâmprejurul trupului mutilât de lovituri. Urmele lâpidâă rii, de lâ câp pââ nâă lâ picioâre, trânsfigurâte îân puncte de luminâă , râdiâzâă din tot trupul, îâmbrâă cât îân luminâ linâă â Hârului Dumnezeiesc câre plutesţ te âsuprâ mâă rturisitorului lui Hristos. Nici un ucigâsţ . ÎÎntr-un coltţ âl tâbloului, un mormân de hâine, lâ picioârele unei umbre omenesţ ti, Sâul, râă mâs singur îân fâtţâ prezentţei vesţ niciei Dumnezeiesţ ti. Îmâgineâ este de o expresivitâte deosebitâă , desţ i din punct de vedere tehnic poâte âre unele neîâmpliniri. Lâ dâtâ âceeâ Gicâă Bâcâă erâ un diletânt, cu âtââ t meritul lui este mâi mâre. A dâă ruit icoânâ printelui Victor Otţoiu din Mesenteâ. Poâte fi âflâtâă lâ Bisericâ din sât sâu lâ rudele pâă rintelui. Îcoânâ âceâstâ îâmi âduce totdeâunâ îân suflet mirâcolul trânsfigurâă rii prin jertfâă . Vizita unui grup de cercetători ÎÎn septembrie â sosit îântr-o vizitâă sţ tiintţificâă , profesorul Îonescu Sisesţ ti, fost ministru, cu un grup de âsistentţi sţ i studentţi, vreo 15 persoâne. Erâ sââ mbâă tâă dupâă âmiâzâ sţ i cei mâi multţi lipseâu din colonie. Neâ Fâne Vlâă doiânu, câre erâ foârte miop (12-13 dipotri), repârtizât permânent lâ bucâă tâă rie sţ i mâgâzie, citeâ sub frâsinii uriâsţ i din pârcul câstelului. Cunosţ teâ perfect limbâ frâncezâă , cu diâlectele normând sţ i provensâl sţ i jârgoânele pâriziene, trâduceâ âtunci din Bâudelâire. ÎÎncâă nu terminâse de trâdus Les fleures du mal; primâ poezie din volum, Cititorului, n-âre egâl îân âlte trâduceri, cred câă sţ i Bâudelâire sţ i-âr revendicâ trâducereâ. Neâ Fâne âsimilâse din lumeâ interlopâă â portului Constântţâ limbâjul âsimilât de Bâudelâire îân lumeâ periferiei pâriziene. Concentrât cu problemele lui de lecturâă sţ i neâjutorât de vedere s-â trezit interogât: - Bunâă ziuâ! Aceâstâ este coloniâ de detţinutţi Gâldâ de Jos? - Dâ. Se uitâ nedumerit sţ i prudent lâ cel ce-i âdresâse îântrebâreâ. Sculââ ndu-se, sâ âpropiât mult, sâă -l poâtâă vedeâ lâ fâtţâă. Abiâ âtunci â observât âiâlul de îânsotţitori sţ i-sţ i fâă ceâ îân minte plânul de âcoperire â celor âbsentţi. - Dâr nu vedem oâmeni lâ muncâă ! - Punctele de lucru sunt lâ oârecâre distântţâă. Dâr cine suntetţi dumneâvoâstrâă ? - Un grup de speciâlisţ ti sţ i studentţi îâmpreunâă cu domnul profesor Îonescu Sisesţ ti, â râă spuns unul dintre ei; vizitâă m âceâstâă regiune viticolâă pentru documentâre. - Atunci, bucurosţ i de oâspetţi, â zââ mbit neâ Fâne. Profesorul âruncââ ndu-sţ i ochii pe cârteâ de pe mâsâă îântrebâă : - Dâr dumneâtâ cine esţ ti? - Unul dintre detţinutţii politici, muncitor îân âceâstâă colonie. - Detţinutţii politici? âu exclâmât âproâpe totţi deodâtâă . Sţ tim câă detţinutţii politici âu fost eliberâtţi.

140

- Comunisţ tii dâ, nu sţ i legionârii, â replicât neâ Fâne. - Cum, mâi sunt legionâri îân îânchisori? - Dâ, totţi cei ce âu fost condâmnâtţi sub regimul ântonesciân, dintre câre unii mâi suprâvietţuiesc îâncâă . - Sţ i dumneâtâ ce citesţ ti? â reluât Sisesţ ti intrigât. - Lucrâreâ lui Lâwrence, câre probâbil nu vâă e necunoscutâă . - Nu îântţeleg, mi-âi spus câă esţ ti muncitor? Vâă d câă lucrâreâ este îân frântţuzesţ te sţ i vâă d câă mâi âi sţ i âltâă lucrâre pe mâsâă : Bâudelâire? - Sunt muncitor îân colonie, nu sţ i câ profesie, râă spunse cu modestie. - Sţ i suntetţi multţi âici? - Am fost mâi multţi, âcum âm mâi râă mâs o sutâă de oâmeni. - Totţi sunt intelectuâli? - Nu, câm jumâă tâte: profesori, medici, âvocâtţi, ingineri, studentţi, elevi, restul tţâărâni sţ i muncitori. - Extrâordinâr, suntem nisţ te victime âle inconsţ tientţei. Am vreâ sâă vizitâă m podgoriâ, cui sâă ne âdresâă m? - Vâă conduc chiâr eu, s-â oferit neâ Fâne. Dâr cum âtţi venit de lâ gârâ Teiusţ pââ nâă lâ Gâldâ, fiindcâă nu existâă mijloc de trânsport? - Pe jos! A fost foârte plâă cut âvââ nd îân fâtţâ ochilor âceste privelisţ ti frumoâse âle Apusenilor, câă ci suntem sâă tui de îâmbââ cseâlâ câpitâlei. Neâ Fâne voiâ sâă le fâcâă o surprizâă âcestor respectâbili musâfiri. - Totusţ i îânseâmnâă câă suntetţi putţin obositţi. Vâă rog sâă luâtţi loc lâ âceste mese comune, sâă stâtţi lâ umbrâă cââ tevâ minute, sţ i sâă -mi îângâă duitţi sâă lipsesc putţin. Neâ Fâne le-â âdus pââ ine proâspâă tâă , brââ nzâă , unt, ouâă , fructe sţ i lâpte covâă sit, lââ ngâă o pulpâă de bâtâl, copt îân vin. - O gustâre, reconforteâzâă orgânismul, i-â poftit zââ mbitor lâ mâsâă . Totţi s-âu repezit lâ fripturâ de bâtâl sţ i lâ lâptele covâă sit, lâă udââ nd pââ ineâ cu cârtofi, pregâă titâă ârdelenesţ te. S-âu mirât cum sţ i de unde âvem âsemeneâ bunâă tâă tţi. Neâ Fâne le-â explicât pe scurt conditţiile îân câre âm orgânizât muncâ sţ i viâtţâ îân colonie vorbind de ideâlul sţ i viâtţâ legionârâă , câre, reâlizâtâă pe plân spirituâl, âduce îân chip firesc sţ i binele mâteriâl. Apoi i-â plimbât prin toâtâă podgoriâ, cu plântâtţiâ îân terâse, fiecâre pârcelâă purtââ nd etichetâ soiului respectiv: Câbernet, Rulender, Feteâscâă de Albâ Îuliâ, Afuzâly etc., lucrâte sţ i îântretţinute lâ cel mâi îânâlt stâdiu âl tehnologiei viticole. Din curiozitâte, âu vizitât bucâă tâă riâ, mâgâziile de cereâle sţ i âlimente, pârcul zoo sţ i dormitoârele. ÎÎnâinte de â-sţ i luâ râă mâs bun âu vizitât bisericutţâ, monument istoric, îângrijitâă de noi, loc de rugâă ciune. Înteriorul erâ ruinât, tencuiâlâ âproâpe complet câă zutâă . Doâr câtâpeteâsmâ fâă cutâă din zidâă rie mâi pâă strâ pietâte îân culori de âpâă , un obrâz âl Domnului Hristos, dreâptâ Sâ binecuvââ ntâă toâre, ochii îânlâă crimâtţi sţ i brâtţul fâă cut scâun âl Mâicii Domnului câre pâă strâ spre mââ ngââ iere picioârele Pruncului Sfââ nt. Expresiile, mâi mult bâă nuite, erâu stââ ngâce, reâlizâte primitiv de vreun zugrâv locâl, dâr cu âtââ t mâi sfinte. Pe plâfonul âltârului îân âceeâsţ i mânierâă primitivâă Chipul Dumnezeului Treimic, îân formâ lâ câre Bisericâ â renuntţât,

141

socotind-o neconformâă cu cânoânele de reprezentâre â persoânelor Dumnezeiesţ ti, îântr-o singurâă fiintţâă â Dumnezeirii: un câp enorm, câre cuprindeâ toâtâă boltâ âltârului cu trei nâsuri, pâtru ochi, trei guri, trei bâă rbii sţ i douâă urechi. Aceâstâă imâgine impresionântâă provocâ mâi mult teâmâă decââ t îândrâă zneâlâă . ÎÎnfâă tţisţ âreâ plâsticâă ânulâ o pârte din orgânele fiecâă rei persoâne, ochii sţ i urechile, sţ i puneâ un semn de îântrebâre îân minteâ sţ i sufletul oricâă rui credincios, câă ci o âstfel de fiintţâă suprânâturâlâă , puteâ fi interpretâtâă câ un zeu-idol. Lâ plecâre Îonescu Sisesţ ti i-â promis lui neâ Fâne câă vâ ridicâ îân guvern problemâ detţinutţilor legionâri. Probâbil nu â mâi putut-o fâce, evenimentele derulââ ndu-se nu îân fâvoâreâ noâstrâă , ci â dementţei âtee comuniste. Vizita Părintelui Benedict Ghiuş ÎÎn vârâ 1947 Vâleriu Gâfencu stâă teâ de vorbâă cu un preot, îân âpropiereâ bisericutţei. Erâ Pâă rintele Benedict Ghiusţ . Tââ nâă r âtunci, cu ochi limpezi, pâă trunzâă tori, de un câlm mââ nâă stiresc, duios îân vorbire. Învestigâ monumentele religioâse sţ i istorice din Episcopiâ Sibiului sţ i stâreâ lor. Venind sţ i âltţi frâtţi, pâă rintele ne-â vorbit de lâ inimâă lâ inimâă despre Viaţa lui Hristos, trâdusâă de curââ nd de dââ nsul, „pââ ine sţ i âpâă “ sufletelor noâstre flâă mââ nde sţ i îânsetâte de dârurile dumnezeiesţ ti. Ne-â spus sţ i despre mârile necâzuri ce le âre de suportât Bisericâ âtâcâtâă direct de comunisţ ti, câre profânâu vestigiile sâle sfinte. S-â bucurât câă âveâm grijâă cââ t de cââ t de âceâstâă relicvâă ortodoxâă . L-âm rugât sâă nu ne uite îân rugâă ciunile sâle. Ne-â îâmbrâă tţisţ ât cu lâcrimi îân ochi sţ i â plecât îângââ ndurât, âsţ â cum venise. Domnul Trifân, câre fusese lâ muncâă pe cââ mp, s-â bucurât mult cââ nd i-âm spus câă ne-â vizitât Pâă rintele Ghiusţ sţ i o lâcrimâă de duiosţ ie i-â âpâă rut îân coltţul ochilor. Erâu consâă teni. Vizita fraţilor mei ÎÎn primâă vârâ lui 1947 m-âu vizitât frâtţii mei, Îon sţ i Alexândru. Îon, cel mijlociu, erâ militâr sţ i trecââ nd de lâ Bistritţâ Nâă sâă ud spre Sibiu, îântr-o delegâtţie, s-â âbâă tut pe lâ Gâldâ. Nu âveâm sâă -l mâi vâă d decââ t peste douâă zeci de âni. Cel mâi mic, Alexândru, venit îâmpreunâă cu âltţi doi consâă teni, totţi âvââ nd 18-19 âni, câă utâu de lucru, pe mââ ncâre. S-â sţ i ângâjât câ ârgât lâ un fost notâr, Huleâ, cââ sţ tigââ nd pe lââ ngâă mââ ncâreâ lui, o dublâă de mâă lâi, unâ de fâă inâă sţ i cevâ grâă sime, pe câre le duceâ lunâr âcâsâă pâă rintţilor. ÎÎmi spuneâ câă tâtâ primeâ tâin de lâ fermâ unde erâ âgronom 300 grâme de fâă inâă de orz sţ i 1 kilogrâm de cârne o dâtâă pe sâă ptâă mââ nâă . Din âceâstâă râtţie mâmâ, câre erâ de o bunâă tâte âpârte, âveâ lâ mâsâă cel putţin odâtâă pe zi, trei sâu pâtru copii âi vecinilor, pâă râă sitţi de pâă rintţii câre âlergâu disperâtţi, cu tţoâle sţ i velintţe, sâă le vââ ndâă pe mââ ncâre prin Olteniâ sţ i Bânât. ÎÎn âceâstâă perioâdâă Alexândru i-â cunoscut îân regiune pe cei ce mâi tââ rziu âu orgânizât rezistentţâ îân muntţi sţ i, câ multţi âltţi tineri entuziâsţ ti, â pârticipât lâ

142

âceste âctţiuni. Prin 1950 â fost prins, condâmnât sţ i âpoi, dupâă cââ te âm îântţeles din povestirile âltorâ, ucis îân âcel „tren âl mortţii“ prin ânii '52-'53. Dumnezeu sâă l odihneâscâă ! O excursie la Roica. Întâlnire cu un sectant ÎÎn pâă dure lâ Roicâ, lucrâ âproâpe permânent o echipâă de bâă ietţi, tâă ietori de lemn, din câre fâă ceâu pârte prin rotâtţie cei mâi zdrâveni sţ i mâi dibâci: Nichitâ Pâvel, Popovici Gheorghe, Pândiâ Îâncu, Visţ ân Nicolâe, Stân Mârin sţ i âltţii. Lâ douâă sâă ptâă mââ ni li se trimiteâu âlimente. Cu âceâstâă ocâzie îâi vizitâu sţ i cââ tţivâ bâă ietţi câre voiâu sâă se relâxeze. Se plecâ sâă mbâă tâ cu un câr trâs de bivolitţe, „drigâne“ blââ nde sţ i domoâle. Simtţind nevoiâ sâă vâă d sţ i eu âcele minunâte locuri, îâncâă rcââ ndu-mi un rucsâc cu destule bunâă tâă tţi, luââ nd sţ i un cosţ cu fructe sţ i struguri, pe lâ sfââ rsţ itul lui âugust âm plecât de unul singur, lâ miez de noâpte, pe drumul câre urmâă reâ firul Gâldei. Socoteâm câă , cu popâsurile de rigoâre o sâă strâă bât 40 de kilometri pââ nâă spre âmiâzâ zilei. Sţ i âm pornit cu „Doâmne âjutâă -mi!“ Erâ o noâpte fâă râă lunâă . ÎÎnsâă vizibilitâteâ ploilor de stele erâ exceptţionâlâă . ÎÎnsotţit de clinchetul âpei îân sâlturi peste pietrisţ ul vâdului, cerul îâmi trimiteâ emisârii luminosţ i âi îânâltului. Reflectââ ndu-se îân ochiuri de âpâă , pâă reâu câă vin sţ i din îânâlt sţ i din âdââ nc, îâmpresurââ ndu-mâă îân sâă getţi de luminâă . Am trâă it o stâre de îâncââ ntâre sufleteâscâă deosebitâă , cââ ntââ nd tot timpul îân sufletul meu, versetele psâlmilor: «Cââ t de minunâte sunt lucrurile tâle, Doâmne», pââ nâă ce âm strâă bâă tut Mesenteâ, Gâldâ de Sus sţ i âm âjuns îân Poiânâ Gâă lzii, lâă sââ nd îân stââ ngâ frumosul Bulz âl Gâă lzii, coltţul de stââ ncâă tţââsţ nit din pâă mââ nt, câ un uriâsţ coltţ de mistretţ . Primul popâs l-âm fâă cut îânâinte de â intrâ îân Cheile Gâă lzii. Mersesem îân ritm normâl, pâs de mânevrâă , îâmpletind ritmul pâsţ ilor cu ritmul rugâă ciunii isihâste sţ i strâă bâă tusem îân pâtru ore peste 15 kilometri. Simtţeâm umerii nitţel âpâă sâtţi, brâtţele obosite de cosţ ul de fructe. Cââ nd m-âm ridicât sâă plec âm zâă rit prin semiîântunericul diminetţii, pe potecâ ce coboârâă pe versântul de pe pârteâ dreâptâă , urmââ nd âpâ zgomotoâsâă â pââ rââ ului Cutţului, un bâă rbât îânsotţit de un copil. Am folosit sâlutul romââ nesc locâl: - Doâmne âjutâă sţ i bunâă dimineâtţâ, bâde! Omul mi-â râă spuns îânfundât, bââ iguind cevâ numâi de el îântţeles. Crezââ nd câă este surd sâu mut, m-âm âpropiât sţ i âm strigât mâi târe: - Doâmne âjutâă sţ i bunâă dimineâtţâ, bâde! Atunci omul s-â ferit îântr-o pârte, vrââ nd pârcâă sâă treâcâă tţinââ ndu-sţ i de mââ nâă sţ i copilul de 10-12 ânisţ ori. Sâă fi âvut 30-35 âni; ochii îâi luceâu. - Unde mergi? - Lâ Roicâ, mi-â râă spuns îânfundât sţ i iâr â tâă cut. - De unde esţ ti, insistâm cu îântrebâă rile. - Din Gâldâ de Jos! - Sţ i eu tot din Gâldâ de Jos vin. Sţ i merg tot lâ Roicâ. Vom fi deci tovârâă sţ i de

143

drum. Feciorul e âl dumitâle? - Dâ, e âl meu!... Vorbeâ scurt, pârcâă doreâ sâă nu vorbeâscâă . Aveâ îân mââ nâă un bâă tţ , lucru obisţ nuit pentru un câă lâă tor, sţ i o trâistâă câre se bâă lâă ngâă neâ pe umâă r. Copilul mergeâ greoi, tusţ ind sec, oprindu-se din cââ nd îân cââ nd sţ i scuipââ nd. - E bolnâv copilul? De ce tusţ esţ te âsţ â des sţ i scuipâă ? - No, câă nu-i bolnâv, dâ-i pregâă tit de jertfâă ! - Ce fel de jertfâă , âm îântebât eu, intuind câă mâă âflu îân fâtţâ unui sectânt. - D-âpoi..., o jertfâă ..., pentru Domnul! - Pentru câre Domn? - D-âpoi pentru... Dumnezeu, nâ! - Tţ i l-â cerut Dumnezeu câ jertfâă , âsţ â câ pe Îsââc lui Avrââm? - D-âpoi âm hotâă rââ t eu sâă Î-l dâu! - Sţ i cum îâl pregâă tesţ ti pentru âstâ? - D-âpoi, nu-i dâu sâă mâă nââ nce cârne nici de fel, nici lâpte, nici ouâă , nici âltâă mââ ncâre fiârtâă , numâi cââ tevâ mere, zârzâvâturi sţ i putţinâă pitâă uscâtâă . - Sţ i de cââ nd îâl hrâă nesţ ti âsţ â? - D-âpoi de vreo pâtru-cinci âni... Sţ i zic câă oi terminâ ânul âistâ... - Mâi âi sţ i âltţi copii? - Nu, â zis muiereâ câă de ce sâă -i mâi fâcâă dâcâă eu îâi dâu lâ drâcu... Câă d-âiâ â sţ i plecât sţ i m-â lâă sât singur. Mâă âflâm îân fâtţâ unei trâgedii morâle sţ i spirituâle. Minteâ mi se îântunecâ sţ i o mââ nie necontrolâtâă mâă îâmpingeâ sâă -l iâu de piept pe âcest râă tâă cit de îânsţ elâă ciuneâ drâă ceâscâă sţ i sâă -l ârunc îân prâă pâstiâ de lâ picioârele mele. ÎÎn ce râă tâă cire âdââ ncâă âruncâă diâvolul sufletul omenesc, crezââ nd câă âduce jertfâă lui Dumnezeu îâl fâce sâă -sţ i ucidâă proprii copii. Te cutremuri. Trupul îâmi tremurâ sţ i simtţeâm câă tremurâă sţ i sufletul îân mine. ÎÎn fiintţâ neâmului nostru romââ nesc, curât sufletesţ te sţ i echilibrât îân toâte âctele lui de viâtţâă, de lâ ceâ personâlâă lâ ceâ comunitârâă , pâă câtul âdus de strâă ini, âl ereziilor sţ i râă tâă cirilor morâle de tot felul, prin iesţ ireâ de sub âscultâreâ hâricâă , bisericeâscâă , se îânfigeâ câ o sâă geâtâă otrâă vitâă , ucigâă toâre. Stâă pââ nindu-mâă , l-âm lâă murit câă se âflâă îân gresţ eâlâă , îâncercââ nd sâă -i scot sufletul din râă tâă cire. Se tţineâ bâă tţos sţ i îângââ mfât îân credintţâ lui, diâvolul îâmpingââ ndu-l lâ râă spunsuri sţ i interpretâă ri obrâznice. Cu âjutorul lui Dumnezeu lâm fâă cut câă âccepte un ton reverentţios, câ sâă putem discutâ. Cââ nd âm simtţit câă schelâă riâ de trestie pe câre îâsţi îântemeiâ interpretâreâ scripturisticâă se clâtinâă , lâm invitât sâă gustâă m cevâ îâmpreunâă lâ orâ diminetţii. Am scos pââ ine, cârne friptâă sţ i struguri, le-âm âsţ ezât pe sţ tergâr sţ i l-âm poftit lâ mâsâă . M-âm îânchinât zicââ nd „Tâtâă l nostru“. Sţ edeâ nemisţ cât. Bietul copil sâlivâ sţ i îânchitţeâ îân sec. Omul nu voiâ sâă iâ loc. A scos o bucâtâă de pââ ine sţ i voiâ sâă se ducâă mâi lâ o pârte. Atunci l-âm luât pe micutţ de mââ nâă sţ i l-âm âdus lââ ngâă mine. - Mâă nââ ncâă sţ i, lâsâă , câ sţ i tâtâă l tâă u vâ mââ ncâ! Omul s-â uitât chiorââ sţ lâ mine sţ i voiâ sâă se âpropie de copil.

144

- Nu mââ ncâ. E spurcât! Am zââ mbit âpucââ ndu-l de brâtţ sţ i l-âm trâs lââ ngâă mine lâ mâsâă . S-â âsţ ezât dâr nu voiâ sâă guste. Am tâă iât pââ ine sţ i cârne, i-âm dât copilului sţ i gustâm sţ i eu. - Sţ tii câă potţi fi condâmnât greu pentru îâncercâre de pruncucidere? Copilul mestecâ uitââ ndu-se speciât lâ tâicâă -sâă u. - Vezi, i-âm zis, mi-âi spus câă âi vâcâă , porci, pâă sâă ri, âi ouâă , lâpte sţ i brââ nzâă , dâr le vinzi âltorâ iâr fâmiliâ tţi se îâmbolnâă vesţ te sţ i moâre de foâme, bâtjocoritâă de cugetul dumitâle, câre preferâă sâă -i fâcâă pe âltţii sâă pâă câă tuiâscâă dââ ndu-le âceste produse. Pe dumneâtâ te socotesţ ti curât sţ i demn de mââ ntuire? Pentru ucidereâ celor pe câre tţi i-â dât Dumnezeu sâă le portţi de grijâă , sâă -i hrâă nesţ ti, sâă -i îâmbrâci, sâă -i âdâă postesţ ti? Omul tâă ceâ. - Cu bânii de pe âceste produse ce fâci? - ÎÎi dâu lâ âdunâre. - Sţ i âdunâreâ ce fâce cu ei? - Nu sţ tiu... Ei sţ tiu... - Câre ei? - Ei, predicâtorii! - E vreunul din ei slâb, zdrentţâăros, âre copii bolnâvi sâu stâă îân drum? - Nu sţ tiu... - Cu ce vin lâ âdunâre? - Cu o mâsţ inâă . - ÎÎntţelegi âcum de ce tţi-âm pus âceste îântrebâă ri? - Dâ... ÎÎmi câm dâu seâmâ... Avetţi dreptâte... - Îâtâă de ce îâtţi jertfesţ ti dumneâtâ viâtţâ, fâmiliâ. Sţ i ce se îântââ mplâă cu muncâ dumitâle? ÎÎntretţii nisţ te îânsţ elâă tori pe câre nu-i cunosţ ti, nu sţ tii de unde sunt, cu ce se ocupâă . Spune-mi, te rog, pâă rintţii dumitâle ce credintţâă âveâu? - Cresţ tini ortodocsţ i. - Sţ i dumneâtâ de lâ cine âi îânvâă tţât âceste îânvâă tţâături? - Au venit nisţ te predicâtori unguri îân sât sţ i ne-âu îânvâă tţât. - Sţ i suntetţi multţi? - Nu, câă âm râă mâs doâr eu. - Zici câă cunosţ ti poruncile. Sţ tii sâă -mi spui ce zice poruncâ â cinceâ? - Dâ, â zis el, cu oârecâre sfiâlâă . «Ascultâă pe tâtâă l tâă u sţ i pe mâmâ tâ...» - Spune-o toâtâă ! - «…câ sâă -tţi fie bine sţ i sâă trâă iesţ ti âni multţi sţ i fericitţi pe pâă mââ nt»... - Asţ â! Deci dupâă cinstireâ sţ i âscultâreâ de Dumnezeu, tot El ne zice sâă cinstim sţ i sâă âscultâă m de pâă rintţi. Cum le-âi îâmplinit dumneâtâ dâcâă âi preferât âscultâreâ strâă inilor de neâm sţ i mâi âles â strâă inilor credintţei pâă rintesţ ti. Esţ ti romââ n sţ i se zice câă romââ nii sunt cu scâun lâ câp, âdicâă buni lâ judecâtâă . Cum de te-âu smintit numâi pe dumneâtâ, dintr-un sât îântreg, de âproâpe o mie de fâmilii? De douâă mii de âni âproâpe, nu de zece, nici de o sutâă , noi, romââ nii, suntem mosţ tenitori, pâă strâă tori sţ i mâă rturisitori âi âcestor âdevâă ruri sfinte

145

pâă strâte îân Bisericâă sţ i vin âcum sâă ne îânvetţe nisţ te râă tâă citţi cum sâă trâă im sţ i cum sâă slujim lui Dumnezeu? Judecâă singur îân ce gresţ eâlâă de âfli, de vreme ce tot sâtul, dupâă cum mi-âi spus, te socotesţ te câ pe un om smintit sufletesţ te, sţ i nu-tţi mâi dâă nimeni nici bunâă ziuâ! ÎÎnlâă untrul lui se produsese rupturâ. Copilul se îânveseli putţin. Se uitâ fix îân ochii mei. - Ce-âi zice dumneâtâ dâcâă tâtâă l dumitâle s-âr fi purtât âsţ â cum te portţi dumneâtâ cu copilul dumitâle sţ i âi fi âflât câă voiâ sâă te omoâre prin îânfometâre? Nu câ sâă fi omorââ t de pâă rintţi îâtţi cere Dumnezeu sâă -i âscultţi, ci câ sâă -tţi âsigure viâtţâ prin binecuvââ ntâreâ Lui. Poruncâ â cinceâ e singurâ ce fâă gâă duiesţ te râă splâtâ chiâr âici, pe pâă mââ nt. N-â mâi fost nevoie sâă continui. Omul îâncepu sâă plââ ngâă . Erâ semnul câă Dumnezeu s-â milostivit de el. Desţ i credeâm câă omul nu mâă cunoâsţ te, se uitâă âtent lâ mine sţ i zise: - Am vrut sâă vin de cââ tevâ ori lâ dvs., lâ câstel, toâtâă lumeâ vorbesţ te câă suntetţi credinciosţ i sţ i ziceâm sâă îântreb: bine-i ori nu-i bine ce fâc eu? Dâr âm tot âmââ nât. Pârcâă cel râă u îâmi tot îâncurcâ gââ ndul. - No, vezi bâde câă pentru gââ ndul âcestâ bun, Dumnezeu te-â âjutât. Sţ i iâtâă câă ne-âm îântââ lnit îân câle. Lâ Dumnezeu vrei sâă mergi sţ i dumneâtâ, dâr numâi un drum duce âcolo sţ i âcelâ trece prin Bisericâă . Hristos n-â îântemeiât Bisericâ Sâ pe âdunâă turâ celor ce s-âu sâă turât de pââ ine îân pustie, ci pe mâă rturisireâ de credintţâă â âpostolilor Sâă i câă El este Hristosul. Î-â investit cu puteri sţ i le-â spus: „Cine âscultâă de voi, âscultâă de Mine sţ i cine nu âscultâă de voi, de Mine nu âscultâă sţ i de Cel ce M-â trimis pe Mine“. - D-âpoi, oi puteâ ispâă sţ i pâă câtul âistâ? zise omul sţ i lâcrimile sţ iroiâu pe obrâji. ÎÎsţi strââ ngeâ copilul lâ piept sţ i sţ opteâ printre sughitţuri: Pruncul meu, pruncul meu... - Numâi pâă câtul nemâă rturisit nu se iârtâă , bâde. Om merge lâ pâă rintele. Copilul â îânceput sţ i el sâă plââ ngâă , îânecââ ndu-se îân tuse. Am plââ ns sţ i eu cu ei, de durere sţ i de bucurie. De durere, pentru îânsţ elâă ciuneâ îân câre un pâă rinte îâsţi ucideâ dârul vietţii dât lui de Dumnezeu; de bucurie câă Dumnezeu operâse âsuprâ sufletului lui âctul pâă rerii de râă u, zdrobindu-i inimâ îâmpietritâă , cu hârul milostivirii Sâle. ÎÎmbrâă tţisţ âându-i sţ i sâă rutââ ndu-i pe âmââ ndoi, le-âm spus: - Cââ nd ne îântoârcem îân Gâldâ, mergem lâ pâă rintele Otţoiu Victor sţ i, spovedindu-ne, îâl vom rugâ sâă te dezlege de pâă cât sţ i sâă te primeâscâă îân Bisericâă . Dupâă ce â âcceptât propunereâ meâ âm mâi mers âproâpe 1 kilometru îâmpreunâă iâr omul sţ i copilul âu âpucât pe un pââ rââ u îân sus, pââ rââ ul Mâă rului. - Noi o luâă m pe âici, â zis omul. - Ziceâi câă mergi pââ nâă lâ Roicâ. - Vezi fumul âcelâ câre se ridicâă peste culmile îâmpâă durite? - Dâ, vâă d, âm crezut câă -i ceâtţâă. - Nu, nu e ceâtţâă. Tot sâtul â fost ânuntţât de ieri seârâ sâă iesţ im cu totţii sâă stingem pâă durile incendiâte de unguri. Sţ i fiecâre trebuie sâă ne prezentâă m âcolo

146

unde âvem pârcelâte locurile. Eu âm de lâ pâă rintţi pe culmile din spâtele comunei Mogosţ sţ i âcolo mâă duc. (Sovieticii âu lânsât sţ tireâ câă ungurii âu dât foc pâă durilor, pentru â mentţine conflictul cu romââ nii.) Î-âm îâmbrâă tţisţ ât. Î-âm spus sâă -sţ i ducâă copilul lâ doctor câă -i bolnâv de plâă mââ ni sţ i sâă -l hrâă neâscâă bine câă âre cu ce. Mi-â promis câă âsţ â vâ fâce. Lâ îântoârcere âm vorbit cu pâă rintele Victor Otţoiu din Mesenteâ, cunosţ teâ câzul lui. Mesenteâ erâ un câă tun âl Gâă lzii de Jos, poreclit sţ i „Micii sfintţi“;cââ nd ârmâtele genenerâlului Bukow âu devâstât Gâldâ, sţ i âu dâă rââ mât Bisericâ de pe deâl 60-70 fâmilii s-âu refugiât îân pâă dureâ din mârgineâ sâtului; tââ rziu âu fost descoperitţi âcolo, pâă strââ ndu-sţ i credintţâ ortodoxâă . Dupâă portţiuneâ unde se prâă vâă leâu pietre âm âjuns îântr-o poienitţâă unde cââ tevâ câse din bââ rne, âcoperite cu sţ indrilâă , âdâă posteâu pâtru fâmilii: o bâă trââ nâă , vâă duvâă din primul râă zboi mondiâl, sţ i cei trei copii âi ei, câă sâă toritţi, fiecâre cu fâmiliâ lui. Un âl pâtruleâ flâă câă u, câă zuse pe frontul de râă sâă rit, jertfâ fâmiliei, pentru âpâă râreâ âceluiâsţ i crez. Lââ ngâă câsâă erâu mormintele celorlâltţi membri âi fâmiliei: bunci, strâă bunici, decedâtţi de-â lungul ânilor, strâă juitţi de cruci sţ i stââ lpi, mâi vechi sâu mâi noi, mâi mâri sâu mâi mici, morminte îângrâă dite cu gârd de curpeni câ sâă nu fie câă lcâte de vite. Tţ ârcul vitelor erâ lââ ngâă morminte. Dimineâtţâ plecâ îân munte ciurdâ de vâci sţ i vitţei, oi sţ i câpre, condusâă de un tţâp fâă los. Lâ glâsul de chemâre âl bâă trââ nei, câre râă sunâ câ un bucium pe culmi, tţâpul râă spundeâ cu behâă it puternic. Am poposit lââ ngâă morminte. Ce comuniune sfââ ntâă ! Mortţii sţ i viii îân âceeâsţ i poiânâă , în strunga de oi/ să fiu tot cu voi, îân âcelâsţ i luminisţ de viâtţâă, îâmpâă cââ nduse îântr-o prezentţâă permânentâă , neofensâtoâre, îângrijindu-se unii de âltţii, sâă nu sufere unul din pricinâ celuilâlt. Unii privind spre pâă mââ ntul câre-i âsţ teâptâă , âltţii spre cer, îân nâă dejdeâ îântââ lnirii, lâ trââ mbitţâ Arhânghelului. Cââ tâă tâinâă mioriticâă îân âcest picior de plâi; gurâ de râi, vie, simtţitâă sţ i pipâă itâă cu simtţurile bârbâre âle trupului sţ i cu simtţireâ mintţii, desţ ertâtâă pentru o clipâă îân âceâstâă stâre fireâscâă de mânifestâre îân rââ nduiâlâ firii, îâncredintţâtâă mâi presus de toâte ârgumentele râtţionâle. Plââ ngââ nd iârâă sţ i, îângenuncheât îântre morminte, m-âm simtţit mâi fericit îântre ele: âici erâm mâi viu decââ t îân cârneâ trupului meu, de câre mâă desprinsesem. O, neâmul meu romââ nesc! De cââ te dâturi te-â îânvrednicit Dumnezeu, de te urâă sţ te âsţ â de mult sâtân, câă âtţââtţâă pe totţi cei din jurul tâă u sâă -tţi frââ ngâă âleânul sţ i dorul dupâă cumintţenie sţ i sfintţenie? Atââ tâ vreme cââ t unul dintre noi vâ râă mââ ne slujitor lui Hristos îân oâsteâ Arhânghelului Mihâil, Hristos ne vâ âuzi glâsul sţ i ne vâ îândreptâă tţi îân âcest dor, âlinââ ndu-ne zbuciumul îântru El. Scoâte-i, Doâmne, pe totţi vrâă jmâsţ ii nosţ tri din îânsţ elâă ciune! Am plecât din poienitţâă stâă pââ nindu-mi cu greu emotţiâ. Delu mi-â iesţ it pe câle. Presimtţeâ câă voi veni. Nu trebuiâ sâă ne mâi mâă rturisim gââ ndurile. Ne trezeâm vorbind despre âcelâsţ i lucru sâu fâă cââ nd o lucrâre îân âcelâsţ i fel. Ne-âm îâmbrâă tţisţ ât sţ i âm multţumit lui Dumnezeu câă âm âjuns cu bine. Preluââ ndu-mi o pârte din povârâă , ne-âm îândreptât spre sâă lâsţ . Erâ sub cerul liber, âpâă rât doâr de

147

nisţ te lespezi. Peste musţ chi sţ i frunzisţ âsţ terneâm pâă turi, cu âltele ne îânveleâm protejââ ndu-ne de râă coâreâ noptţii. Dupâă o gustâre, Delu m-â condus lâ o câscâdâă din âpropiere. De pe un tâă psţ ân de gresii câlcâroâse âpele reunite âle celor douâă Gâlde (Gâldâ rece sţ i Gâldâ câldâă , îântre câre se âflâă comunâ Întergâlde) se prâă busţ esc îântr-un bâzin âdââ nc de 8-10 metri sâă pât de âpe îân mâsivul câlcâros, de lâ îânâă ltţimeâ de 10-15 metri, cu zgomot âsurzitor. Apâ rece, limpezimeâ ei, lâă sâ sâă se vâdâă ultimâ pietricicâă sţ i lostritţele âlbâstre pe spinâre câre fulgerâu âpâ. Am fâă cut o bâie sţ i âm iesţ it proâspâă t, câ dintr-un botez âl biruintţei, fâă râă oboseâlâ celor 40 kilometri. Ne-âm rugât îân ceâsul Utreniei îân templul sfââ nt âl nâturii, simtţindu-L pe Dumnezeu îân toâte fibrele fiintţei noâstre, îân toâtâă creâtţiâ sâ. Împărat slăvit e codru... âuzeâm glâsul lui Mihâi Eminescu prosternât îân rugâă ciune sţ i, prin desisţ ul frunzârului, pe râzâ de luminâă ce-l strâă bâă teâ îâl vedeâm purtât de mââ nâă de Maica venerată şi pururea Fecioara Maria, iâr îân urmâ lui un âlâi de lumini vibrâ deâsuprâ câpetelor noâstre: sufletele drâgi âle neâmului nostru, sfintţit de Dumnezeu pentru mâă rturisireâ lui. Sentimentul de comuniune cu îânâintâsţ ii sţ i strâă mosţ ii mi-â dât îântotdeâunâ consţ tiintţâ puterii sţ i â dreptului de â mâă considerâ slujitor âl âceluiâsţ i âltâr âl drâgostei de Adevâă r. Credintţâ câă exist tocmâi cu âcest scop, m-â âjutât sâă nu âbdic, sâă nu câd. Cââ nd, ispitit sâu îânsţ elât îân cuget, âlunecâm sâu pierdeâm echilibrul spirituâl, credintţâ îân misiuneâ meâ mâă fâă ceâ sâă vâă d âdââ ncul prâă pâstiei câre mâă âsţ teptâ, de unde nu este iesţ ire. Multţumesc lui Dumnezeu câă «Certââ nd mâ certât Domnul, dâr mortţii nu m-â dât» (Psâlm 117, 18). A douâ zi Delu trebuiâ sâă se îântoârcâă îân colonie. Dupâă âmiâzâ âm urcât cu el cââ tevâ culmi, voind sâă ne bucurâă m îâmpreunâă sţ i de privelisţ teâ muntţilor. Venind dinspre cââ mpiâ Muresţ ului, Apusenii sunt câlcârosţ i, âvââ nd âspectul unor turnuri sţ i creneluri. Fenomenele cârstice se îântââ lneâu lâ tot pâsul, pesţ teri, ponoâre, âpe subterâne, rââ uri câre âpâr sţ i dispâr. ÎÎn Gâldâ de Jos circulâ o poveste câre spuneâ câă un ciobân sţ edeâ pe unâ din cele douâă culmi, numite Gemene, câre se vâă d deâsuprâ comunei Gâldâ de Sus. Aceâstâ âre o scobiturâă câre pornesţ te din vââ rf câ o fââ ntââ nâă âdââ ncâă . Furât de dor ciobânul sţ i-â sâă pât fluierul îân fââ ntââ nâ muntelui. ÎÎn primâă vârâ urmâă toâre, fiind cu oile îân luncâ mlâă sţ tinoâsâă â Muresţ ului, â vâă zut îântr-un ochi de âpâă fluierul pierdut îân inimâ muntelui. Cu bucurie â spus celor din sât câă âpele câre sunt îân luncâ Muresţ ului âu izvorul îân fââ ntââ nâ muntelui. Dupâă pâă durile de stejâr, îân sus, se âflâă cele de fâg sţ i cârpen. Peste 600-700 metri âltitudine îâncep pâă durile de conifere. ÎÎntre culmile de obââ rsţ ie vulcânicâă cu pânte domoâle, câ nisţ te câă ciuli dâcice, tţââsţ nesc impetuos cele douâă Detunâte, Golâsţ â sţ i Flocoâsâ, contrâstââ nd cu îâmprejurimile linisţ tite, provocââ ndu-tţi imâginâtţiâ. Vezi âieveâ luptâ din bâsme dintre zmei sţ i Fâă t-Frumos: doi zmei, îâmpietritţi sub pâlosţ ul de fulger âl viteâzului, zâă mislit din pââ ntecele cugetului romââ nesc. Apâ Geoâgelui, cu vâleâ lârgâă , pe câre cetţurile se scurg âproâpe permânent îân trââ mbe zbuciumâte câ un bâlâur râă nit de moârte, despârte culmile câlcâroâse

148

de cele vulcânice. Sâtele se îânsţ irâă câ mâă rgelele pe firul pââ râielor pââ nâă depârte, de lâ Negresţ ti lâ Negrilesţ ti, âpoi de lâ Bucium spre Abrudul sţ i Vidrâ lui Îâncu. O experienţă duhovnicească temerară Lâ Roicâ, îântre stââ ncile câlcâroâse, cu grote sţ i prâă busţ iri, âveâm sâă fâc o experientţâă de viâtţâă spirituâlâă pe câre îândrâă znesc sâă o prezint, pentru â âtrâge âtentţiâ chiâr celor ce s-âu retrâs din lume sţ i â scoâte îân evidentţâă âctul âscultâă rii ierârhice sţ i necesitâteâ binecuvââ ntâă rii hârice â oricâă rei âctţiuni duhovnicesţ ti îântreprinse îân urcusţ ul spre luminâre sţ i desâă vââ rsţ ire, mâi âles descoperireâ gââ ndurilor fâtţâă de duhovnic sâu frâtele de credintţâă. Toâtâă strâă dâniâ fâă cutâă îân celule de â ne îânsusţ i rugâă ciuneâ inimii erâ limitâtâă de dificultâteâ de â coborîâ din minte îân inimâă . Tehnicâ ne erâ cunoscutâă nouâă din îânvâă tţâăturâ Sfintţilor Grigorie Pâlâmâ, Teodor Studitul sţ i din ce âdunâse Anghel Pâpâcioc de lâ câă lugâă rii cu câre venise îân contâct. ÎÎnceputul se fâce prin rostireâ sţ optitâă cu gurâ, âpoi devine proprie orgânului limbii, coborââ nd îân gââ tlej sţ i numâi dupâă âceeâ îân inimâă . Rostireâ se fâce fie îân ritmul pulsului sâcâdât: Doamne,/ Iisuse/ Hristoase,/ Fiul/ lui Dumnezeu/ sţ i âsţ â mâi depârte, fie dupâă respirâtţie, lâ inspirâtţie: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, iâr lâ expirâtţie: miluieşte-mă pe mine, păcătosul. Avââ nd-o lâ îânceput îân minte, icoânâ jertfei Mââ ntuitorului pe Cruce, câre este hrânâ spirituâlâă â contemplâă rii, pentru cei vrednici de âtentţiâ divinâă devine Luminâă â Vietţii neâlterâtâă de nici o imâgine. Efortul de coborââ re îân fiintţâ intimâă , cu chemâreâ Numelui lui Hristos, se opreâ bârât de o neputintţâă pe câre nu ne-o puteâm explicâ. Aproâpe nici unul dintre cei câre experimentâm rugâă ciuneâ nu erâm multţumitţi. Condtţiile de temnitţâă, cu zgomote neprevâă zute, cu stâă ri de instâbilitâte sâu perioâde de provocâre sţ i tulburâre sufleteâscâă , socoteâm câă âr fi câuzele câre, cu toâte strâă dâniile pregâă titoâre, âduc neîâmplinireâ dorintţei noâstre. Aveâm âcum conditţii nâturâle îân munte sţ i voiâm sâă îâncerc bucuriâ de â mâă regâă si îân Hristos, minte sţ i inimâă , âtââ t cââ t îâmi vâ fi dât posibil. Am âles o pesţ terâă unde nici o tulburâre nâturâlâă nu se produceâ. Am cerut âjutorul lui Dumnezeu sâă trâă iesc cââ tevâ clipe îân âceâ predâre totâlâă îân rugâă ciune. Linisţ tindu-mâă sufletesţ te prin rugâă ciunile îâncepâă toâre, m-âm âsţ ezât îân genunchi, o pozitţie reclâmâtâă de âceâstâă tehnicâă . Dupâă un numâă r de invocâtţii â Numelui Mââ ntuitorului, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul, îân ritmul respirâtţiei, controlââ ndu-mâă prin simtţuri cu sţ irâgul metâniilor, âm pierdut notţiuneâ timpului. Linisţ teâ deveni âpâă sâă toâre sţ i âmenintţâătoâre; nu mâi sţ tiâm de cââ t timp sţ i unde mâă âflu. Simtţeâm un pericol. Râă mâă sesem fâă râă âcoperire mâteriâlâă sţ i spirituâlâă . Aveâm nevoie de cinevâ sâă mâă scoâtâă din imposibilitâteâ de râportâre, de relâtţie; singur nu mâă mâi puteâm sâlvâ. Totul mâă âpâă sâ, dâr lâ un moment dât, cu ultimâ îâncercâre â unui disperât, âm iesţ it din pesţ terâă sţ i âm câă zut îân genunchi buimâă cit, îân fâtţâ luminii orbitoâre â soârelui.

149

Abiâ âtunci mi-â simtţit respirâtţiâ, câ dupâă o âlergâre îândelungâtâă , câ dupâă o scufundâre pââ nâă lâ limitâ îânecului. Mi-âm revenit sţ i âm îâncercât sâă ânâlizez ce âvusese loc îân sufletul meu, îân minte, îân cuget, îân simtţire, îân îântreâgâ meâ fiintţâă bio-psihicâă . Dumnezeu m-â âjutât sâă îântţeleg câă : Î. Orice experientţâă duhovniceâscâă de âcest nivel se fâce cu descoperireâ gââ ndului fâtţâă de duhovnic. ÎÎ. Cu îâncuviintţâreâ sţ i sub îândrumâreâ âtentâă â âcestuiâ primesţ ti binecuvââ ntâreâ îânceperii lucrâă rii, timp îân câre sţ i duhovnicul se roâgâă pentru tine. ÎÎÎ. Locul îân câre âre loc experientţâ cu Timpul trebuie cunoscut de duhovnic de un frâte de credintţâă, pentru â se suprâvegheâ. Mâi sunt sţ i postul, rugâă ciuneâ sţ i celelâlte, dâr cu âceste trei conditţii orice doritor de cucerire â îânâă ltţimilor spirituâle poâte îântţelege câă nu putem merge lâ îântââ mplâre; lipsind o verigâă cââ t de micâă din âcest ângrenâj spirituâl, nu potţi reâlizâ edificiul ce tţi-âi propus â construi. Fâă cusem mâă rturisiri îânâinteâ duhovnicului, âveâm sţ i deslegâre sţ i binecuvââ ntâre, dâr nu i-âm descoperit frâtelui meu de credintţâă (lui Delu) gââ ndul pentru câre mâă retrâă geâm âcolo sţ i mâi âles locul. Râă mâs lâ puterile îâncrederii îân posibilitâă tţile proprii de urcusţ pe scârâ luminii spre cele Dumnezeiesţ ti, sufletul mi s-â speriât de cutezântţâă sţ i, fâă râă vreo ispitâă sâu tulburâre, â simtţit nevoiâ unui sprijin. Nefiind âlt suflet âlâă turi l-â gâă sit îân trup. Îâr trupul fiind legât de reâlitâteâ mâteriâlâă prin simtţuri, â evâdât din vesţ niciâ îân câre sufletul îâncercâ sâă l proiecteze. A evâdât îân mâteriâlitâteâ din câre fâă ceâ pârte. El trâă iâ cu peceteâ mortţii sţ i, îâmpotrivâ dorintţei sufletului, se îântorceâ îân lumeâ stricâă ciunii tââ rââ nd cu sine sţ i sufletul. Abiâ dupâă moârteâ trupului sufletul râă mââ ne independent. Pââ nâă âtunci existentţâ trup-suflet e unicâă . E o conditţie â fiintţiâlitâă tţii omului. Lâ coborââ re m-âm îântââ lnit cu Delu: - Unde âi fost? - Am îâncercât un lucru sţ i âm gresţ it, i-âm râă spuns, sţ i i-âm povestit âpoi âventurâ spirituâlâă . A zââ mbit sţ i â clâă tinât din câp. - Astâ nu este o simplâă neâtentţie, ci chiâr o preâ mâre îândrâă zneâlâă . Nu e suficient sâă âvem rââ vnâă pentru credintţâă sţ i dorintţâ âpropierii de Dumnezeu, ci sţ i putere sâă ne supunem regulilor de âscultâre, stâbilite de Sfintţii Pâă rintţi âi Bisericii; âcesteâ, cercetâte, verificâte sţ i respectâte de ei îânsţ isţ i cu multâă prudentţâă, sub invocâreâ permânentâă â hârului, i-âu dus lâ stâdii îânâlte de îânduhovnicire. Sfââ ntul Pâvel spune câă nu e de âjuns sâă âi rââ vnâă , trebuie sâă âi sţ i pricepere21. Sţ i pricepereâ îân âceâstâ constâă : îân descoperireâ gââ ndurilor îân fâtţâ duhovnicului sâu frâtelui de credintţâă, câ sâă nu te îândreptâă tţesţ ti singur îân ceeâ ce fâci sţ i mâi âpoi sâă te gâă seâscâă cel râă u îân âceâstâă stâre sţ i sâă -tţi âducâă moârteâ. Cââ nd zicem: monâh, pustnic sâu ânâhoret, sâă nu ne îânchipuim câă ei nu mâi âu nici un fel de relâtţii cu comunitâteâ, din câre s-âu desprins. Cum ne-âm puteâ 21

«Mărturisesc că au râvnă pentru Dumnezeu, dar sunt fară cunoştinţă» (Romani 10, 2)

150

îânchipui un pisc dâcâă n-âr fi sprijinit pe un mâsiv muntos puternic? Asţ â sţ i stââ lpii de luminâă âi Bisericii, mârii sfintţi, sunt legâtţi prin âscultâre de comunitâteâ duhovniceâscâă , îân speciâl de ierârhiâ hâricâă , fâă râă de câre trupul mistic âl lui Hristos, Bisericâ, n-âr fi decââ t o mâsâă de trupuri muritoâre, câ oricâre vietţuitoâre pieritoâre, fâă râă posibilitâteâ trânsfigurâă rii. Nici o comunitâte sectântâă nu âsimileâzâă lucrâă rile Dumnezeiesţ ti din Sfââ ntâ ÎÎmpâă rtâă sţ ânie, cu Trupul sţ i Sââ ngele lui Hristos. De âceeâ âjung lâ â propovâă dui sţ i legiferâ sodomiâ, libertinâjul, pruncucidereâ sţ i incestul, câ sţ i cum âceste pâă câte âr fi virtutţile câre conditţioneâzâă viâtţâ sociâlâă . Chiâr relâtţiile dintre stâte âu âjuns sâă fie conditţionâte de âcceptâreâ legâlâă â âcestor pâă câte. Lâ âceâstâă stâre de degrâdâre spirituâlâă â dus neâscultâreâ, prin lipsâ de corespondentţâă hâricâă cu Hristos, cu slujitorii Lui, investitţi. Focul din pădure Noâpteâ, focul se îântinsese pe toâte culmile Trâscâă ului; fâvorizât de uscâă ciuni sţ i de âdiereâ continuâă â âjuns, furisţ âându-se câ un sţ ârpe sţ iret, pââ nâă pe culmile mâsivului Roicâ. Cââ nd ne pregâă teâm de odihnâă , âm âuzit o detunâă turâă câ de ârmâă , peste rââ u. Îmediât, o ploâie de pietrisţ câă zu îân rââ u sâu îân âsţ ternutul nostru pe mâlul âpei. Apoi o vââ lvâă tâie, câ un joc de ârtificii, â urcât spre vââ rful unui brâd, reflectââ ndu-se sţ i îân âpâ rââ ului. Detunâă turile sţ i jerbele de foc se îânmultţeâu. Uimireâ ne pârâlizâ. Focul, mocnind printre frunzisţ sţ i crengi uscâte, îâncingeâ rocâ câre explodâ. Cââ nd sţ erpii de foc îântââ lneâu un grup mâi mâre de brâzi, spectâcolul erâ uluitor. Pâă dureâ sţ i muntele se luminâu câ un pârc âpocâliptic îân câre „mâă rturisitorii“ ârdeâu, dââ nd îân vileâg „îântunericul“ necredinciosţ ilor. ÎÎncepu sâă picure. Un bâlâur de nori negri ce mâă reâ mâi mult imâgineâ âpocâlipticâă , îâsţi slobozeâ fulgerele sţ i tunetele. Râă mâă sesem îân genunchi, tâă cutţi, privind neputinciosţ i putereâ stihiilor îân luptâ lor. Dâr Dumnezeu â voit sâă fâcâă ceeâ ce oâmenii nu reusţ iserâă . Spre dimineâtţâă ploâiâ â stins incendiul sţ i muntele s-â linisţ tit. Mi-âm âdus âminte de momentul îân câre Moise i-â cerut lui Dumnezeu sâă -l vâdâă . Sţ i Dumnezeu â râă spuns câă nu âr puteâ omul sâă vâdâă pe Dumnezeu sţ i sâă mâi trâă iâscâă . Dâr îâl vâ vedeâ de dinâpoi, âdicâă din lucrâreâ Sâ vâ îântţelege putereâ sţ i slâvâ Lui. Nici îân luminâă , nici îân vââ nt, nici îân pâă mââ nt, nici îân âpâă nu este Dumnezeu, dâr dezlâă ntţuireâ stihiilor vorbesc despre Cel ce le-â creât sţ i le stâă pââ nesţ te punââ ndu-le legi sţ i soroâce. «Cerurile spun slâvâ lui Dumnezeu sţ i fâcereâ mââ inilor Lui o vestesţ te tâă riâ».(Psâlm 18, 1) Moartea camaradului Hodoş ÎÎn vârâ lui 1946, â sosit un câmârâd, âvocât din Lugoj, câre fusese îânchis sţ i lâ Miercureâ Ciuc (1938-1939). Câ sţ i âltţi legionâri, dupâă un râă gâz de cââ tevâ luni

151

de libertâte, 1940-41, intrâse iâr îân temnitţâă. Avusese o logodnicâă cu câre nu se câă sâă torise; legionârii âbiâ âvurâă timp sâă -sţ i îângroâpe mortţii. Avocâtul Hodosţ erâ un om âl studiului, dedicât profesiei, voinic, dâr putţin obisţ nuit cu muncâ fizicâă . Fusese repârtizât lâ munci interioâre sţ i treburi gospodâă resţ ti usţ oâre. Râă mââ nââ nd fâă râă lemne pentru bucâă tâă rie sţ i îâncâă lzireâ dormitoârelor, iâr timpul fiind nefâvorâbil pentru â merge lâ pâă dure, âm tâă iât cu sâlcââ m bâă trââ n, pe jumâă tâte uscât. Pentru â nu se prâă busţ i pe cuptorul de pââ ine, i s-â tâă iât coroânâ sţ i trunchiul, sprijinit îântr-o âsţ chie, i s-â âncorât cu frââ ngii. Tocmâi scoteâm pââ ineâ. ÎÎn timp ce Nicu Mâzâă re âjustâ crengile coroânei, eu cu Mââ rzâ Veniâmin, student lâ Arhitecturâă , lâ Îâsţ i, rupeâm coltuci de pââ ine âburindâă , servind pe ceilâltţi: Fierâscu Îlie, Nichitâ Pâvel, Visţ ân Nicolâe, Stân Mârin, Pâul Vilescu sţ i âltţii. Hodosţ erâ câzât cu trei-pâtru bâă ietţi îân clâă direâ âdministrâtorului. Vâă zââ ndu-ne lâ lucru, â coborââ t sâă deâ o mââ nâă de âjutor: desţ i nu erâ îândemââ nâtic, îâncercâ sâă se fâcâă folositor. Rââ vnâ i-â fost fâtâlâă . ÎÎnâinte câ cinevâ sâă -l poâtâă opri, â âpucât frââ nghiâ: - Hâi, frâtţilor, sâă -l dâă m jos! Coâjâ â plesnit sţ i sâlcââ mul â pornit spre dââ nsul. ÎÎn îâncercâreâ precipitâtâă de â fugi, â âlunecât pe pâă mââ ntul umed sţ i copâcul s-â prâă busţ it peste dââ nsul. Am sâă rit âmutţitţi de trâgedie sâă îâmpingem copâcul sţ i Nicu Mâzâă re l-â scos cu âtentţie. Desţ i copâcul îâi frââ nsese coloânâ vertebrâlâă îân douâă locuri, erâ perfect consţ tient. Durerile îâl fâă ceâu sâă geâmâă , âveâ spâsme fâciâle, iâr picioârele îâi erâu inerte. Chemât imediât lâ telefon, doctrul Utţâă cu mâsţ inâ îânchisorii l-â trânsportât lâ Cluj. Dâr dupâă cââ tevâ ore â decedât. Logodnicâ, dupâă zece âni de âsţ teptâre â îântţeles lucrâreâ Dumnezeiâscâă sţ i s-â câă lugâă rit, dâă ruindu-sţ i curâă tţiâ sufleteâscâă sţ i trupeâscâă Mirelui Hristos, jertfâă pe âltârul unei iubiri neîântinâte. Părintele Victor Oţoiu Preot cu figurâă de âscet trânsfigurât, desprins dintr-o veche icoânâă bizântinâă , râdiâ din toâtâă fiintţâ sâ bunâă tâte sţ i drâgoste câă reiâ nu puteâi sâă îâi rezisţ ti; fâă râă sâă vrei te âpropiâi de el vrâă jit. Vorbâ hotâă rââ tâă , cu regionâlisme ârdelenesţ ti te fâă ceâ sâă -tţi dâi seâmâ câă te âfli îân fâtţâ unui neîânduplecât luptâă tor pentru âdevâă r sţ i dreptâte. Sâă tenii îâl respectâu sţ i-l iubeâu, totdeâunâ dâă deâ sfâturile cele mâi bune sţ i-i âjutâ mâteriâl, sţ tiind pâă surile sţ i durerile. Sţ tiâu enoriâsţ ii câă pâă rintele âre un ochi âl lui Dumnezeu câre-i ârâtâă orice pâă cât din comunitâte. ÎÎn fâtţâ bisericii erâ un ciresţ mâre sţ i frumos. Dupâă ce se îâmpodobeâ câ o mireâsâă îân fiecâre primâă vârâă , se îâncâă rcâ cu fermecâtele dâruri rââ vnite de copii. Pâă rintele îâi rââ nduiâ sâă se urce îân ciresţ sţ i sâă umple cosţ urile pentru pâă rintţii sţ i frâă tţiorii mâi mici. ÎÎntr-o primâă vârâă Pâă rintele â vâă zut o râmurâă ruptâă sţ i tââ rââ tâă pe potecâ ce coborâ spre cimitir. Fusese ruptâă îân zori, frunzele îâncâă nu se vesţ tejiserâă . A douâ zi

152

â gâă sit o âltâă creângâă ruptâă . Sţ i-â propus sâă steâ lâ pââ ndâă îân timpul noptţii pentru â descoperi fâă ptâsţ ul. A âsţ teptât îân pridvorul bisericii, âscuns dupâă stââ lp. Obosise dupâă miezul noptţii; erâ sâă plece socotind câă se âpropie zorile, cââ nd âuzi fosţ net de pâsţ i. ÎÎsţi îâncordâă âtentţiâ pentru â recunoâsţ te fâă ptâsţ ul. Un om cu glugâă , cu o trâistâă sţ i cu un bâă tţ cu cââ rlig âpucâă o creângâă plinâă de ciresţ e, o rupse sţ i îâncepu sâă âdune ciresţ ele. Pâă rintele se âpropie îâncet pe lâ spâte, îâi suci mââ nâ dreâptâă cu putere, obligââ ndu-l sâă se âsţ teârnâă cu fâtţâ lâ pâă mââ nt. Omul îâncepu sâă strige câ din gurâă de sţ ârpe: - Tulâiii!... tulâiii!... Pâă rintele se urcâă cu genunchii pe spinâreâ lui. Cââ nd simtţi câă omul se îânmuie de durere îâi zise: - No, spune-mi drept, te doâre ori bâ, de strigi âsţ â? - Îârtâă -mâă , pâă rinte, iârtâă -mâă , câă nu mâi fâc! - D-âpoi eu nu âstâ âm cerut sâă -mi spui; numâi sâă -mi spui dâcâă te doâre. - D-âpoi cum sâă nu mâă doârâă , vâi de pâă câtele mele. - No, vezi, âmu te-oi îântrebâ: Ce crezi, tu, pe ciresţ ul âistâ l-o durut cââ nd i-âi rupt tu crengile sţ i i-âi sfââ sţ iât coâjâ? Dâcâă tţi-âsţ rupe eu mââ nâ sţ i tţi-âsţ jupui pieleâ, ce-âi zice? Asţ â-i câă n-âi zice nimic, câă nici ciresţ ul n-â putut sâă se vâite. Dâr tu te vâitţi. Frumos îâtţi sţ âde! Toâtâă lumeâ â vâă zut ciresţ ul rupt. Dâcâă te-âi vedeâ rupt sţ i jupuit îân fâtţâ sâtului? Dupâă mustrâre pâă rintele â slobozit din strââ nsoâre, omul s-â ridicât; erâ chiâr pâznicul de tţârine. - Or mâi âveâ oâmenii îâncredere îân tine sâă te punâă pâznic lâ holde? Pâă rintele n-â spus nimâă nui. Dâr â spus-o pâznicul prietenilor lui sţ i âsţ â â âflât tot sâtul. Sţ i totţi sţ tiâu câă dâcâă fâci o prostie sţ i nu te vede Dumnezeu, te vede popâ Victor Otţoiu. Povesteâu oâmenii câă îân toâmnâ lui 1944, cââ nd trupele sovietice urmâă reâu pe nemtţi spre Cluj sţ i Tâtrâ, 10-12 rusţ i âu tâă bâă rââ t peste gospodâă riâ morârului, cumnât âl pâă rintelui Otţoiu. 5-6 îâncercâu sâă spârgâă usţ â din pod unde se bâricâdâserâă sotţiâ sţ i fiicâ morârului. Pe morâr îâl prinserâă ceilâltţi sţ i-i luâserâă cheile de lâ crâmâă . Bâă iâtul morârului, elev de 13-14 ânisţ ori, fugise speriât de-â lungul iâzului. Ajungââ nd lâ pâă rintele cu sufletul lâ gurâă , i-â zis: - Dom' pâă rinte, or venit rusţ ii sţ i... Obosit sţ i emotţionât â câă zut jos lesţ inât. Preoteâsâ îâl mââ nâă : - Lâsâă copilul îân seâmâ meâ sţ i fugi âcolo repede! Pâă rintele s-â socotit: „Ce pot fâce singur? Nu sţ tiu cââ tţi rusţ i sunt!“ Repezindu-se peste drum lâ cumnâtul sâă u Petricâă , un hâiduc de om, îâi spuse îântââ mplâreâ îân douâă vorbe. Neâ Petricâă dâă du un chiot hâiducesc câ îân pâă dure sţ i de pe ulitţe se strââ nserâă douâă zeci de bâă rbâtţi tineri sţ i feciori, gâtâ de luptâă . Pâă rintele, îân frunteâ cetei de viteji se îândreâptâă spre moârâă . Apoi s-âu îâmpâă rtţit, unii âu mers spre podul morii, unde se âuzeâu lovituri îân usţ âă, iâr ceilâltţi spre crâmâă , unde se âuzeâu cââ ntece sţ i joc pe lââ ngâă butoâie. Rusţ ii n-âu âvut timp sâă -sţ i deâ seâmâ cââ nd âu fost dezârmâtţi sţ i legâtţi

153

fedelesţ . Pâă rintele porunci sâă vinâă o câă rutţâă sţ i, îâncâă rcââ ndu-i câ pe sâci, i-â dus lâ Comândâmentul Sovietic din Teiusţ . Rusţ ii se rugâu sâă le deâ drumul câă âltfel vor fi îâmpusţ câtţi. - Dâcâă âveâm noi âsţ â popi îân Rusiâ, nu mâi fâă ceâ tâă tucul comunism! Nu sţ tiâu sâă rmânii câă tâă tucul Stâlin erâ o uneâltâă îân mââ inile âltei puteri, oculte, câre loveâ pe toâte fronturile vâă zute sţ i nevâă zute pentru îângenunchereâ lumii cresţ tine. Lâ Teiusţ pâă rintele â explicât lâ Comândâmentul Sovietic ce s-â îântââ mplât sţ i â rugât sâă nu fie executâtţi jefuitorii. Comândântul s-â bucurât de prindereâ dezertorilor, â multţumit pâă rintelui, dâr l-â prevenit: - Dâcâă âr fi fost âltul îân locul meu te-âr fi executât pe dumneâtâ imediât. Construirea casei parohiale din Mesentea Pâă rintele locuiâ cu fâmiliâ îân douâă câă mâă rutţe âmenâjâte de dââ nsul îân fostele mâgâzii de lemne âle sţ colii câă tunului. Doâmnâ preoteâsâă erâ sţ i îânvâă tţâătoâreâ celor pâtru câlse primâre, fiecâre cu cââ te 5-6 copii. Ne-âm gââ ndit câă meritâu sâă locuiâscâă îântr-o câsâă omeneâscâă . Enoriâsţ ii, cele 60-70 fâmilii, âu contribuit cu mâteriâlele, iâr noi cu muncâ. Pââ nâă îân toâmnâă âm construit o vilâă . Sotţiâ pâă rintelui nu sţ tiâ cum sâă multţumeâscâă lui Dumnezeu câă â scâă pât de gââ ndâci sţ i broâsţ te sţ i pe noi sâă ne trâteze mâi âtent. Presbiterâ Mâriâ Otţoiu nu s-â putut bucurâ mult de frumosul câă min, fiindcâă pâă rintele Otţoiu, câ sţ i fiul dââ nsţ ilor, preotţit sţ i el, âveâu sâă fie ârestâtţi dupâă 1950 sţ i âmââ ndoi âveâu sâă slujeâscâă lui Hristos îân Bisericâ triumfâă toâre. A râă mâs sâă -sţ i âline bâă trââ netţeâ lââ ngâă fiicâ pe câre o âveâu. Mosţ Vâă tâă sţ elu, dulgher sţ i tââ mplâr de mobile, câre concepuse plânul clâă dirii sţ i condusese echipele câre lucrâu îân schimburi, erâ pomenit de pâă rintele cu glâs mâre îân bisericâă , lâ iesţ ireâ cu Sfintele Dâruri. Erâ mosţ pentru câă , dupâă domnul Trifân sţ i Pândiâ Îâncu erâ cel mâi bâă trââ n îân colonie, âvââ nd 50 de âni. ÎÎntr-o zi mosţ Vâă tâă sţ elu â primit de lâ sotţie, din Constântţâ, un plic. Lââ ngâă scrisoâre sţ i trei petâle de trândâfir, simbolul iubirii. - Mosţ ule, âm îândrâă znit sâă -l îântreb, cum âi fâă cut câă tusţ icâ te iubesţ te sţ i âcum câ o âdolescentâă ? - Ehee, tâicâă !... E tâinâă mâre drâgosteâ. Dâcâă nu-i îân suflet, nu tţine! Atââ t â zis mosţ Vâă tâă sţ elu, îân simplitâteâ vorbirii lui, sintetizââ nd elogiul iubirii din gurâ Apostolului. *** ÎÎn cimitirul câre îânconjurâ bisericutţâ, îân pârteâ dreâptâă â âltârului, se âflâ un mormââ nt, o cruce mâsivâă din piâtrâă de cremene, pe câre scriâ doâr âtââ t: „Aici doârme leul din Mesenteâ“. Pâă rintele Otţoiu ne povesteâ cu âmâă nunte luptele duse de âcest preot îân timpul râă scoâlei lui Îâncu sţ i cum â fost ucis câ un mârtir de ârmâtele crâă iesţ ti.

154

Cââ te stigmâte Tţ i-âi lâă sât, Mââ ntuitorule, îân trupul neâmului âcestuiâ, câă sââ ngerâă m îân toâte coltţurile de tţârâă , pe muntţi sţ i pe deâluri, prin pâă duri sţ i prin lunci, prin vâă i sţ i pe âpe, prin rââ pi sţ i gropi nesţ tiute? O, neâm âl meu romââ nesc! Cu mâă dulârele tâle de luminâă , prinde-te de toârtele cerului, smulge-te din pâă mââ nt sţ i scuturâă pe totţi vrâă jmâsţ ii tâă i vâă zutţi sţ i nevâă zutţi. ÎÎnviâzâă odâtâă ! Lucrări de ameliorare ÎÎn iârnâ 1946-47 âm fâă cut douâă drenâje pentru scurgereâ âpelor câre bâă lteâu. Unul îân lâturâ câă tunului Mesenteâ, âltul îân cââ mpul dintre comunele Bucerdeâ sţ i Îghiu. Bâă ltireâ provocâ pâgube viilor sţ i culturilor din âceâ regiune. Înitţiâtivâ â âvut-o pâă rintele Otţoiu. Lâ âdââ ncimeâ de 2-2,5 m, strâă pungââ nd strâtul de ârgilâă , s-â turnât îân sţ ântţuri lâte de 1-1,50 metri piâtrâă ciclopicâă sţ i bâlâst, câă râte zi sţ i noâpte cu cârele, de câă tre sâă teni. Sţ ântţul erâ mâi lung de 1 kilometru. Apele âu fost âstfel câptâte spre o vââ lceâ câre âdunâ sţ i âlte izvoâre. Am obtţinut âstfel sţ i nisţ te terenuri de mâre productivitâte. Oâmenii din sâtele îânvecinâte, veneâu sâă ceârâă mââ nâă de lucru pentru vii, pâă dure, coâsâă etc. totţi ne iubeâu sţ i ne râă splâă teâu cu âtentţii deosebite. Cu corul religios la Stremţi ÎÎn cââ tevâ duminici ne-âm deplâsât cu corul lâ slujbele religioâse, prin sâtele din jur, pentru bucuriâ enoriâsţ ilor sţ i câ un râă spuns lâ âctţiunile sectântţilor, câre âveâu îân regiune o sustţinutâă âctivitâte de propâgândâă . ÎÎn ziuâ Sfââ ntul Îoân Botezâă torul, lâ 7 iânuârie. 1947, âm fâă cut o surprizâă celor din Stremtţi. Ninsese bogât sţ i drumul cel mâi scurt, pe potecâ dintre sâte, erâ âcoperit complet. Desţ i vâă ile sâu povââ rnisţ urile usţ oâre puteâu deveni câpcâne periculoâse, ne-âm hotâă rââ t sâă mergem. Am pornit noâpteâ pe un ger nâă prâznic; lunâ erâ îân scâă dere iâr umbrele noâstre pe zâă pâdâă pâă reâu fântâsme din âlte lumi. Am âjuns dupâă douâă ore, îânotââ nd prin omâă t. Sţ tiâm câă pârâcliserul sâu cântorul vor fi mâi devreme lâ bisericâă sâă âprindâă focul îân sobâă . Cu el ne-âm îântţeles câ sâă -l ânuntţe pe pâă rintele Îon Pusţ câsţ u âbiâ dupâă ce Liturghiâ vâ fi îânceput. ÎÎn tâinâă âm urcât îân câfâs. Erâm doâr sţ âpte corisţ ti: Mââ rzâ Veniâmin erâ dirijor, Mârin Nâidim sţ i Popovici Gheorghe, tenori Î; Vâleriu Gâfencu sţ i Pâul Cojocâru, tenori ÎÎ, Veniâmin Mââ rzâ sţ i eu bâritoni, Popâ Octâviân bâs profund, câpâbil sâă reziste singur sţ i sâă âsigure „pedâle“ perfecte. Râă spunsurile liturghice erâu dupâă ârmonizâreâ pâă rintelui Givulescu (bâă nâă tţeân), melodie ârmonizâtâă pentru cor bâă rbâă tesc, lâ câre âcest mâre îândrâă gostit âl Unirii tuturor provinciilor romââ nesţ ti, drept multţumire lui Dumnezeu, lucrâse mâi bine de zece âni. Toâte sunt pline de simtţire sfââ ntâă sţ i mâă retţie melodicâă . Pâă rintele Îon Pusţ câsţ u â rostit îânceputul Sfintei Liturghii: „Binecuvââ ntâtâă

155

este îâmpâă râă tţiâ Tâtâă lui sţ i â Fiului sţ i â Sfââ ntului Duh...“ sţ i noi âm intonât „Amin“, lung, plin de îânfiorâre sfââ ntâă , âmplificât de rezonântţâ neâsţ teptâtâă â sfââ ntului lâă câsţ ; ni se pâă reâ câă s-âu âlâă turât coruri îângeresţ ti preâmâă rind pe Dumnezeu. Credinciosţ ii câre umpluserâă pââ nâă lâ refuz bisericâ, âu îântors câpetele uimitţi sţ i âu îântţeles de ce pârâcliserul nu dâă duse voie fetelor sâă urce. Atunci s-âu deschis usţ ile câfâsului. Cei ce pâă trundeâu râă mââ neâu uimitţi, credeâu câă 30-40 de corisţ ti sunt îân câfâs, nu sţ âpte. Pâă rintele â trimis un enoriâsţ sâă spunâă mâicii preotese, sâă nu mâi vinâă lâ bisericâă , ci sâă pregâă teâscâă mâsâ sţ i bucâte pentru cel putţin 30-40 persoâne. Pâul Cojocâru îân mijlocul bisericii â citit Apostolul, îânchinââ ndu-se mâi îântââ i lâ icoânâ Sfââ ntului Botez âl Domnului de pe tetrâpod; enoriâsţ ii credeâu câă e rudenie venitâă lâ cinevâ îân sât. Registrul vocâl erâ exceptţionâl de îântins, punctââ nd prin modulâtţiile vocii îântţelesurile sfinte, sţ i simtţeâm cum toâtâă suflâreâ plutesţ te pe âpele nevâă zute âle Duhului Dumnezeiesc. ÎÎn cucerniciâ lor, femei sţ i fete îâi sâă rutâu hâinele. Lâ îâncheiereâ slujbei Pâă rintele âbiâ â putut spune un „Lâ multţi âni!“ celor ce-sţ i sâă rbâă toreâu numele. Obsţ teâ sâtului ne âsţ teptâ âfârâă , fiecâre îâncercââ nd sâă ne iâ âcâsâă , sâă le fâcem cinsteâ de â le fi oâspetţi. Pâă rintele i-â linisţ tit ânuntţâându-i câă suntem oâspetţii dââ nsului sţ i câă dupâă cum i se âdusese râă spuns de âcâsâă , mâicâ presbiterâă îâncâă âleârgâă prin vecini dupâă scâune. Dupâă ce ne-âm âsţ ezât, dââ nsâ âsţ teptâ sâă soseâscâă sţ i ceilâltţi. Pâă rintele â invitât, pentru completâreâ locurilor, rudele, prietenii sţ i mâi multţi sâă teni. Dupâă mâsâă i-âm desfâă tât cu colinde, iesţ ind îân curte unde se strââ nsese multţime de oâmeni: O, ce veste minunată, În Iordan botezându-te, Tu, Doamne, (ârmonizât pentru cor bâă rbâă tesc), La poartă la Ştefan Vodă sţ i âlte cââ tevâ colinzi pe câre le pregâă tisem cu ocâziâ Crâă ciunului. Cu greu, tââ rziu îân noâpte, ne-âm despâă rtţit de ei, fâă cââ nd drumul lâ îântoârcereâ prinTeiusţ , temââ ndu-ne sâă nu râă mnem îânzâă pezitţi pe cââ mp. Dupâă cââ tevâ zile âu sosit douâă sânii pline cu sâă teni din Stremtţi, îâncâă rcâte cu multe dâruri, recunosţ tintţâ sufletelor lor. Altă întâlnire de bucurie Lâ sfââ rsţ itul lui noiembrie, Pâul Vilescu sţ i Stân Mârin, câre se ocupâu cu ângâjâreâ muncilor îân sâtele din jur, ne-âu ânuntţât câă vom tâă iâ de toâmnâă zece iugâă re de vie â unui prorietâr ungur. Terenul se âflâ îântre comunele Bucerdeâ sţ i Îghiu. Câ sâă nu îântââ rziem preâ mult cu lucrâreâ sţ i frigul sâă ne creeze probleme, âm tâă bâă rââ t cu totţii; îân trei-pâtru zile, âm terminât. De pe deâluri sâă tenii câre îângropâu viile sâu scoteâu ârâcii vechi, âu venit sţ i pe lâ noi. Domnul Trifân câre erâ din Lâncrâă m, â fost recunoscut sţ i âu dât de sţ tire prin sât câă domnul Trifân e pe deâl cu totţi robii de lâ câstelul din Albini. ÎÎn limbâjul locâl ârdeleân, termenul erâ echivâlent cu cel de detţinut. Puhoi de lume, bâă rbâtţi îân vââ rstâă , femei cu copii de mââ nâă , â nâă vâă lit îân vie, îâmbrâă tţisţ âându-l.

156

Plââ ngeâu sţ i ne mââ ngââ iâu câ pe copii lor, copiii ne priveâu cu ochi mâri, nedumeritţi. Ce âveâu prin trâiste ne-âu lâă sât nouâă . A douâ zi ne-âm trezit cu multe dâruri, prinos âl drâgostei lor. Joagărul de pe Galda ÎÎn vârâ lui 1947 erâ rââ ndul nostru sâă ne minunâă m de geniul tehnic âl tţâărânului romââ n. Pâtru bâă rbâtţi, îântre câre Trif Milinton (Melinte, dâr lucrâse îân Americâ îâsţi âmericânizâse numele), dincolo de Cheile Gâă lzii, îântr-o curmâă turâă , âu âbâă tut âpele rââ ului, creind un cânâl îân câre âpele câă pâă tâu o vitezâă de curgere foârte mâre. Cu cââ tevâ scule de dulgherie âu confectţionât o roâtâă de moârâă pe âpâă sţ i âu construit un esţ âfodâj sţ i toâte piesele componente âle unui joâgâă r de tâă iât busţ teni sţ i fâă cut dulâpi de scââ nduri. Constructţiâ nu â âvut nici un cui de fier. Câ unitâă tţi de mâă surâă pentru ângrenâjele dintţâte sţ i bâlâmâlele de sincronizâre, âu folosit fâlângâ degetului mâre, pâlmâ sţ i cotul, fixâte îântr-o mâă surâă . Fâă râă metru, sţ ubler, ceâs sâu âlt etâlon utilizât de ârhitectţii, inginerii sâu tehnicienii moderni. Doâr cele pâtru pââ nze de joâgâă r âsţ ezâte verticâl sţ i sistemul de reglâre â spâtţiului dintre ele erâu metâlice. L-âm rugât pe domnul îânvâă tţâător Îonâsţ , directorul sţ colii din Gâldâ de Jos, sâă fotogrâfieze utilâjul sţ i sâă -l descrie; câ sâă râă mââ nâă pentru generâtţiile viitoâre. Nu sţ tiu dâcâă â mâi putut-o fâce, sţ i dââ nsul â âvut de îânfruntât furiâ fiârei âpocâliptice. Utilâjul â functţionât perfect toâtâă vârâ; tââ rziu îân toâmnâă l-âu demontât, îâncepââ nd de lâ locul unde sfââ rsţ iserâă âsâmblâreâ pieselor. - De unde sţ titţi sâu cine v-â îânvâă tţât sâă -l fâcetţi? - D-âpoi, domnisţ orule, mi-â râă spuns Trif Milinton zââ mbind, nu-i mâre treâbâ âiâstâ..., câă dâcâă âi vâă zut undevâ, lucrul chiâr te îânvâtţâă sâă -l fâci. N-âm mâi putut zice nimic, dâr âm îânscris îân sufletul meu o îânvâă tţâăturâă : câă Dumnezeu i-â dât omului minteâ câ s-o foloseâscâă pentru binele lui sţ i âl âproâpelui. Desţ i unii folosesc câpul numâi câ sâă âibâă cuier pentru pâă lâă rie, cum zic ârdelenii. Amu... nu-i vremea dumneavoastră ÎÎn peregrinâă rile prin sâtele Apusenilor sţ edeâm de vorbâă cu oâmenii despre vremurile ce vor reveni dupâă ocupâtţiâ sovieticâă . Unii intuiâu mâreâ nenorocire spirituâlâă sţ i mâteriâlâă , âltţii îâncercâu sâă se âmâă geâscâă cu gââ ndul câă ne vor sâlvâ âmericânii. Îonescu Gheorghe, âgronom, bun câmârâd, hârnic sţ i plin de modestie, ne povesteâ o discutţie din 1937, din Apuseni, cu ocâziâ propâgândei electorâle. „Ajunsesem îântr-un sât âproâpe de Zlâtnâ. Erâm 10-12 legionâri, totţi tineri. Mâă rsţ âăluind cu cââ ntec, ne-âm oprit lâ sţ coâlâă . Acolo se âdunâse popor mult; le-âm vorbit oâmenilor despre credintţâ sţ i intentţiile noâstre. Am râă spuns îântrebâă rilor puse sţ i âm plecât îân formâtţie, cu cââ ntec. Pe cââ nd iesţ eâm din sât dupâă noi se tţineâ un bâă trââ nel câre ne-â fâă cut semn sâă oprim.

157

- Ce s-â îântââ mplât, bâde?, l-âm îântrebât vâă zââ ndu-l cum gââ fââ ie. - D-âpoi, câă nu s-â îântââ mplât nimic, domnisţ orilor, dâ-i musâi sâă vâă zic sţ i eu o voroâvâă ... - Zi, bâciule, voroâvâ! Ce vrei sâă ne spui? - No, plâce-mi târe fâin de dumneâvoâstrâă . Câă tineri suntetţi, frumosţ i suntetţi, fâin cââ ntâtţi, fâin âtţi vorovit, gââ nduri bune âvetţi, dâ' ..., numâi câă ..., nu-i vremeâ dumneâvoâstrâă âmu... Câă âmu-i vremeâ hotţilor sţ i â sţ mecherilor! No, âsţ â sâă sţ titţi! Noi âm zââ mbit sţ i l-âm îâmbrâă tţisţ ât: - Vâ veni sţ i vremeâ noâstrâă , bâde! - Hm, â fâă cut bâă trââ nul, io sţ tiu? Sâă deâ Dumnezeu! Numâi câă o sâă âvetţi necâzuri pââ nâă âtunci! Bâă trââ nul â proorocit bine. Necâzurile s-âu tţinut lântţ iâr „cornul biruintţei“ âbiâ dus lâ gurâă , â sunât foârte putţin, câ îân Mistreţul cu colţi de argint, ideâlul cerââ nd jertfâ deplinâă â printţului sţ i, pe rââ nd, â slujitorilor lui. Istoria-legendă a familiei Kemeny Bâă trââ nii sâtului ne-âu povestit sţ i istoriâ fâmiliei Kemeny sţ i â câstelului îân câre erâm câzâtţi. Dupâă ce Mâtei Corvin fu îânfrââ nt de turci îân primâ pârte â bâă tâă liei de lâ Sââ ntimbru, lâ ânul 1441, scâă pââ nd âbiâ cu viâtţâă, s-â refugiât îân muntţi îânsotţit de o micâă gârdâă ; strecurââ ndu-se prin pâă duri âjunse noâpteâ tââ rziu lâ Întergâlde. L-â âdâă postit mosţ Chimin, un bâă trââ n cultivâtor de chimen poreclit âstfel de locâlnici. Mâtei Corvin, el îânsusţ i purtââ nd numele strâă bunicului vââ nâă tor de corbi, destâă inui necâzul îânfrââ ngerii, ârmâtâ erâ râă vâă sţ itâă , el îânsusţ i râă nit sţ i obosit, iâr turcii îânâintâu spre Budâ-Pestâ. - Mâă riâ tâ, îâl sfâă tui mosţ Chimin, stâi sţ i te hodinâă o zi-douâă , bâbâ meâ o sâă -tţi lecuiâscâă rânâ, câă sţ tie eâ nisţ te buruiene de leâc. Sţ i-âmu dâă -mi hâinele sţ i semnele Mâă riei Tâle, precum sţ i vreo doi feciori din gârdâ Mâă riei Tâle, iâr Mâă riâ Tâ râă mââ i îân locul meu, îân sumânul sţ i cioârecii âă sţ tiâ. Câă nimeni nu te-o sţ ti. Sţ i io, oi strââ nge pe totţi feciorii sţ i bâă rbâtţii din plâiuri, din muntţi sţ i de lâ sâă lâsţ e sţ i-i luâ Mâă riâ Tâ pe turci pe negââ ndite, câă -s betţi de bucurie âmu, sţ i-i vei îânfrââ nge cu âjutorul lui Dumnezeu. Domnul s-â îânvoit sţ i îân â douâ sâu â treiâ noâpte, mosţ Chimin cu toâtâă gloâtâ sţ i feciorii lui, âdunââ nd oâsteâ risipitâă , fiind condusţ i îân bâă tâă lie de Mâtei Corvin, âu biruit sţ i i-âu âlungât dincolo de muntţi pe turci, câre nu s-âu oprit decââ t dincolo de Dunâă re. Mârei Corvin l-â îânnobilât pe bâă trââ n sţ i i-â dât câ feudâă tţinutul de pe toâtâă vâleâ Gâă lzii, iâr pe cei doi fii âi bâă trââ nului i-â luât lâ Budâ-Pestâ unde s-âu mâghiârizât; âu devenit Kemeny, iâr urmâsţ ii lor âu construit pe âcel domeniu câstelul Kemeny, uitââ ndu-sţ i obââ rsţ iâ romââ neâscâă . Câstelul, âtâcât sţ i ârs îân pârte de unul din fiii lui Horiâ, fiind unul din centrele de rezistentţâă mâghiârâă ; refâă cut îâncâă de douâă ori, este âsţ ezât pe un bot de deâl, sţ i este vizibil din sţ oseâuâ Albâ-

158

Îuliâ - Teiusţ . Lâ botul deâlului, îâncâă îân 1947, un câstân uriâsţ , sub câre locâlnicii spuneâu câă îânsusţ i Horiâ, venit îân âjutorul fiului sâă u, â luât mâsâ. ÎÎn legâă turâă cu âcest câstel circulâu îân regiune multţime de povesţ ti sţ i legende. Se spune câă judecâtâ lui Horiâ, Closţ câ sţ i Crisţ ân s-â fâă cut de câă tre unguri îân âcest câstel, iâr Albâ-Îuliâ â fost numâi scenâ. Sâlâ mâre de pe âripâ dinspre sât, spuneâu bâă trââ nii, erâ sâlâ de consiliu sţ i judecâre â proceselor intentâte romââ nilor. Cei condâmnâtţi erâu dusţ i dupâă pronuntţâreâ sentintţei lâ îânchisoâreâ unde trebuiâu sâă -sţ i execute pedeâpsâ, de obicei Aiud sâu Gherlâ. Cei câre trebuiâu sâă piârâă erâu dusţ i pentru necesitâă tţi fizilogice lâ un closet interior, unde, pâă sţ ind pe o trâpâă , câă deâu îân hâznâ sţ i mureâu âcolo. Cââ t erâm îân colonie, âripâ devenise insâlubrâă din câuzâ igrâsiei sţ i â zidurilor mâă cinâte; primâă riâ â obtţinut dreptul sâă demoleze iâr câă râă midâ sâă fie îântrebuintţâtâă lâ o lucrâre comunâlâă . Am lucrât bunâă pârte din timp lâ demolâre, contrâ plâtâă . Pe mâă surâă ce ne âpropiâm de câpâă tul dinspre gârâj, mosţ Grigore, câre fusese multţi âni vintţeler (âdministrâtor âl viei) ne vizitâ tot mâi des, observââ nd stâdiul lucrâă rii. Lâ un moment dât âm âjuns îân fâtţâ unor ziduri câre îânchideâu o câmerâă fâă râă usţ âă sâu fereâstrâă . Usţ â fusese ziditâă îân grâbâă cu câă râă mizi de âlte dimensiuni sţ i âlt mortâr, râă mââ nââ nd izolâtâă îân interiorul clâă dirii. - No, âiciâ-i bâiul, â zis bâci Grigore. - Ce-i âici, bâciule? âm îântrebât noi. - Apoi, âici îâi câmerâ de câre vorbesţ te lumeâ. Dumneâvoâstrâă spârgetţi zidul îân dreptul usţ ii zidite, dâr sâă nu intrâtţi. Cââ nd groful â vââ ndut câstelul, â dât poruncâ sâă se zideâscâă usţ â ceeâ! ÎÎntr-o câmerâă micâă erâ montâtâă sus, âpârent, o fereâstrâă . Câmerâ âveâ un scâun WC iâr îân fâtţâ lui, îân dusţ umeâ, se observâ tâă ieturâ unei trâpe. Am bâricâdât intrâreâ, âm pus o plâcâă de âvertizâre, âpoi âm zidit intrâreâ sţ i âm oprit demolâreâ. Am ânuntţât primâă riâ, dâr lucrurile âu râă mâs moârte. Bâă trââ nul ne-â ârâă tât sţ i âltâă intrâre, îân subsolul âripei, betonâtâă . Pe âcolo se intrâ îântr-un coridor subterân pââ nâă lâ ceâlâltâă âripâă â câstelului; tunelul continuâ prin mâlul dinspre vest-vest-nord 4 km, iesţ ind îân âltârul bisericii pâă râă site de pe culmeâ de deâsuprâ Gâă lzii de Sus. Am chemât pentru investigâtţii Muzeul de istorie de lâ Albâ Îuliâ sâu Sibiu. Dupâă putţin timp â venit o echipâă de trei cercetâă tori. Nu erâu istorici sâu ârheologi, ci âctivisţ ti de pârtid, ignorântţi sţ i îân mâterie de istorie sţ i de constructţii medievâle. Cu dispozitţie de lâ penitenciâr ne-âu pus sâă spârgem intrâreâ îân subterân. Umblâu dupâă comori âscunse. Învocââ nd executâreâ lucrâă rilor de sezon lâ vie, âm îântrerupt muncâ. Ei âu plecât sţ i n-âu mâi revenit. *** ÎÎn âpropiere, deâsuprâ comunei Crâivâ, se îânâă ltţâ o stââ ncâă îâmpâă duritâă pââ nâă âproâpe de vââ rf, numitâă Piâtrâ Crâivei. ÎÎn vââ rful Pietrei se vedeâu îâncâă ruinele unui câstel, resţ edintţâă de gârnizoânâă â unui conte. De âici fâă ceâ incursiuni ârmâte prin sâtele romââ nesţ ti din Vâleâ Gâă lzii, cu terenuri productive sţ i podgorii bogâte;

159

îâi terorizâ pe romââ ni, incendiindu-le gospodâă riile, fâă cââ ndu-i sâă fugâă îân locuri muntoâse sâă râce, pentru â le luâ terenurile. Astfel de âctţiuni erâu frecvente îânâinte de Unire, îân toâtâă Trânsilvâniâ. „Cele trei nâtţiuni“ âu pââ nâă âstâă zi cele mâi bune terenuri, iâr romââ nii sunt refugiâtţi pe culmile sţ i coclâurile muntţilor. Dupâă 1920 romââ nii din Crâivâ i-âu âtrâs pe cuceritori îântr-o cursâă . S-âu prefâă cut câă ies cu totţii lâ lucrul cââ mpului, lâă sââ nd sâtul fâă râă âpâă râre, dâr erâu îân pâă durile din âpropiereâ cetâă tţii. Cââ nd cuceritorii âu pornit lâ âtâc, romââ nii âu âtâcât sţ i cucerit câstelul, l-âu incendiât sţ i, îânchizââ nd câleâ de îântoârcere â âtâcâtorilor, i-âu decimât. Apoi âu dâă rââ mât câstelul. Astfel âu scâă pât de âsupritori. Familia Albini Dupâă Mâreâ Unire din 1920, un notâr din Zlâtnâ, pe nume Albinâă , zis mâi âpoi Albini, îâmpreunâă cu âltţi doi prieteni â cumpâă rât o micâă minâă de âur, despre câre se spuneâ câă nu mâi este productivâă . Mirosind pe lâ fosţ tii mineri câă existâă filoâne bogâte, mâi greu âccesibile, â plâă tit diferentţâ de pretţ celorlâltţi pârteneri sţ i â râă mâs singur stâă pââ n. A extrâs âur suficient, â devenit bogât sţ i â cumpâă rât prin 1925 de lâ grofii mâghiâri câstelul de lâ Gâldâ, cu domeniul râă mâs îâmprejurul lui dupâă îâmproprietâă rireâ tţâărânilor: 30-40 iugâă re de vie pe câre o lucrâm noi, o livâdâă de 10 iugâă re, cââ tevâ zeci de iugâă re de pâă mââ nt ârâbil sţ i o moârâă , âsţ ezâtâă pe rââ ul Gâldâ, câre functţionâ mââ nâtâă de o turbinâă hidrâulicâă . Fiul sâă u cel mâre s-â speciâlizât îân tehnicâ extrâctivâă minierâă , conducââ nd minâ de âur, cel de lâ Gâldâ erâ âvocât sţ i sţ edeâ mâi mult lâ Cluj, iâr o fiicâă â primit câ zestre o âltâă proprietâte sţ i o sumâă mâre de bâni. Notârul murind, bâă trââ nâ succesoâre s-â îâmbolnâă vit sţ i eâ. Fiii sţ i fiicâ veneâu pe furisţ , îâncercââ nd sâă o deterine câ pârteâ ei de âvere, minâ, sâă fie trecutâă pe numele respectivului. Bâă trââ nâ â âmââ nât perfectâreâ âctului testâmentâr. Cââ nd cei trei copii erâu lâ câpul muribundei, certââ ndu-se, fiecâre pretindeâ îân fâvoâreâ lui dreptul lâ succesiune pentru âvere. Bâă trââ nâ â intrât îân comâă sţ i îân cââ tevâ ore â expiât. ÎÎn timpul certei dezlâă ntţuite lâ câpul moârtei, s-â ânuntţât lâ râdio nâtţionâlizâreâ îântreprinderilor. Descendentţii âu fost îâmpâă câtţi, fâă râă îânsâă â-sţ i potoli urâ unul fâtţâă de âltul, âcuzââ ndu-se fiecâre câă â fost pâă gubit de celâă lâlt. Scenâ semâă nâ cu Hohote în iad, dâr n-âu âvut putereâ sâă -sţ i depâă sţ eâscâă pâtimâ lâă comiei. Cel câre se ocupâse de minâă â fost sţ i ârestât, condâmnât sţ i dus lâ Aiud. Sââ mbâă tâ îâi duceâm sţ i lui pâchetul cu dâruri, el ne rugâ sâă -i cerem frâtelui sâă u mâi multe âlimente. Dâr frâtele sâă u nu recunosţ teâ câă âre un frâte condâmnât îân Aiud, âcuzââ ndu-ne câă vrem sâă -l sţ ântâjâă m. Peste un ân âvocâtul âveâ sâă fie ârestât sţ i sâă îâsţi îântââ lneâscâă îân temnitţâă frâtele. Dumnezeu îâi puneâ âlâă turi câ sâă -sţ i vâdâă fiecâre goliciuneâ sufleteâscâă . De multe ori gââ ndeâm câă Dumnezeu ofereâ prilej celor bogâtţi, lâcomi de âvere sţ i zgââ rcitţi, sâă -sţ i ispâă sţ eâscâă pâă câtele. Sâă cunoâscâă sţ i ei ce

160

este foâmeâ, lipsâ, mizeriâ, dispretţul sţ i umilintţâ. Versetul psâlmului: «Bogâtţii âu sâă râă cit sţ i âu flâă mââ nzit» (Psâlm 33, 10) se îâmplineâ sub ochii nosţ tri. ÎÎnâinte de ârestâre âvocâtul veneâ mâi des pe lâ mosţ ie sţ i de multe ori ne îântrebâ cum este îânchisoâreâ. Erâm de serviciu, câ bucâă târ, îâmpreunâă cu neâ Fâne Vlâă doiânu. Ne pregâă teâm sâă ducem mââ ncâreâ îân sâlâ de mese. Albini, uitââ ndu-se lung lâ noi â oftât: - Ce bine-i de dumneâvoâstrâă câă suntetţi îânchisţ i! Eu sţ i neâ Fâne ne-âm privit mirâtţi, dâr neâ Fâne câre nu lâă sâ sâă -i scâpe cinevâ din mââ nâă nescâă rpinât l-â îântrebât: - De dumneâvoâstrâă e râă u câă suntetţi liber? - Nu, â râă spuns âvocâă tţesţ te. De noi e râă u câă âsţ teptâă m sâă fim îânchisţ i! - Atunci de ce nu-i trimitetţi frâtelui dumneâvoâstrâă cevâ, i-â zis neâ Fâne, cu oârecâre dispretţ sţ i ironic. - Pâă i ce, el mi-â dât mie cevâ? â râă spuns cu râă utâte Albini. Râă utâteâ sufleteâscâă â pâă câă tosului nu stâă numâi îân fâptul câă sâă vââ rsţ esţ te pâă câtul, dâr mâi âles câă îâl âcceptâă , complâă cââ ndu-se îân el. Nu se îândurâă sâă iâsâă din pâă cât, fâă cââ nd âltuiâ un bine. Aceâstâă trâgedie morâlâă îânseâmnâă îâmpietrireâ inimii. Greu este pentru un pâă câă tos âjuns lâ âcest stâdiu sâă -sţ i mâi vinâă îân fire. Adicâă sâă intre îân conditţiâ îân câre fireâ îânsâă sţ i e râtţionâlâă . Omul câre nu poâte compâă timi cu cel îân suferintţâă â coborââ t sub conditţiâ de om. El este legât, câ ânimâlul, de sâtisfâcereâ instinctelor sţ i poftelor. De âceeâ îâi trebuie multe sţ i niciodâtâă nu i se pâre câă âre de âjuns: «un bogât cu greu vâ intrâ îân îâmpâă râă tţiâ cerurilor … mâi lesne este sâã treâcâã câã milâ prin urechile âcului, decââ t sâã intre un bogât îân îâmpâă râă tţiâ lui Dumnezeu»(Mâtei 19, 23-24). Roata uriaşă pentru udat grădina de la Aiud, şi roata pitică pentru udat grădina notarului Hulea ÎÎn primâă vârâ ânului 1946 unul din câmârâzii nosţ tri, un excelent tehniciân, â proiectât sţ i â reâlizât o roâtâă uriâsţ âă, cu diâmetrul de 12 metri, pentru grâă dinâ de zârzâvât â penitenciârului Aiud. Roâtâ âfost instâlâtâă pe âpâ Aiudelului, un pââ rââ iâsţ câă ruiâ i-â âmenâjât îân âlbie o usţ oârâă câă dere, debitul de âpâă fiind suficient sâă punâă uriâsţ â roâtâă îân misţ câre. Roâtâ se vede sţ i din tren, lâ iesţ ireâ din Aiud spre Râă zboieni. ÎÎn primâă vârâ lui 1947, notârul pensionâr Huleâ doreâ sţ i el o roâtâă pentru â-sţ i udâ zârzâvâturile din grâă dinâ lui. Nicu Mâzâă re â folosit lâ construire douâă rotţi de câbrioletâă . Pâă strââ nd proportţiile cu ceâ de lâ Aiud, roâtâ â fost instâlâtâă pe un cânâl deviât din âpâ Gâă lzii, prin curteâ notârului. Fâmiliâ â fost entuziâsmâtâă cââ nd roâtâ â fost pusâă îân functţiune. Notârul âveâ un fiu sţ i un ginere, prizonieri îân URSS; îâsţi âlinâ durereâ sufleteâscâă îâmpâă rtâă sţ indu-ne gââ ndurile sţ i sperântţele lui. Tot sâtul îâl stimâ sţ i îâl iubeâ pentru câă îânâinte de 1916 se fâă cuse folositor neâmului, ocrotind pe

161

romââ ni. A fost âmenintţât de unguri, iâr îân cââ tevâ rââ nduri â fost ânchetât cu intentţiâ de â fi condâmnât. Râă zboiul din 1916-18 sţ i îântregireâ l-â sâlvât. De lâ dââ nsul âm âflât îân linii mâri cum â fost cu problemâ „optântţilor“. Problema optanţilor unguri Primul râă zboi mondiâl s-â terminât îân 1918 cu cele douâă trâtâte de lâ Versâilles sţ i Triânon. S-â îânfiintţât Ligâ Nâtţiunilor cu sediul lâ Genevâ. Îmediât dupâă râă zboi, îân Romââ niâ s-â votât legeâ îâmproprietâă ririi cu pâă mââ nt sţ i â luât fiintţâă institutţiâ ÎOVR (invâlizi, orfâni sţ i vâă duve de râă zboi). Au fost îâmproprietâă ritţi cei câre âu luptât îân râă zboi sţ i orfânii, copii minori. Vâă duvele nu âu fost îâmproprietâă rite, âu beneficiât doâr de âcordâreâ de pensii, câ sţ i copii lor. ÎÎmproprietâă rireâ â fost efectuâtâă îân toâtâă tţârâ fâă râă deosebire de etnie sţ i confesiune religioâsâă . Populâtţiâ mâghiârâă , germânâă , sââ rbâă , secuiâscâă etc. â fost îâmproprietâă ritâă lâ rââ nd cu ceâ romââ neâscâă . ÎÎn vechiul regât îâmproprietâă rireâ s-â fâă cut din mosţ iile boieresţ ti, fosţ tilor proprietâri boieri lâă sââ ndu-li-se pââ nâă lâ 100 hâ sţ i conâcele boieresţ ti; îân Trânsilvâniâ din lâtifundiile grofilor unguri, pentru câă âici nu existâu pâă mââ nturi boieresţ ti romââ nesţ ti. Grofii unguri âu reclâmât lâ Ligâ Nâtţiunilor, unde â âvut loc un mâre proces sţ i s-â âjuns lâ un compromis. ÎÎn 1925 Romââ niâ â plâă tit mâgnâtţilor unguri o jumâă tâte de miliârd îân bâncnote prin Ligâ Nâtţiunilor, câre â îâmpâă rtţit bânii. O pârte din mâgnâtţi n-âu âcceptât compromisul, mâi âles câă stâtul mâghiâr voiâ sâă se foloseâscâă de ei câ unelte de intrigâă sţ i conflict îân Romââ niâ. Cei mâi sinceri sţ i mâi cinstitţi sufletesţ te sţ i-âu dât seâmâ: „Fâcetţi voi instigâtţie îân Romââ niâ. Cââ tâă vreme trâă iesc îân Romââ niâ trebuie sâă fiu loiâl âcestui stât.“ Ei âu optât pentru repâtriere îân Ungâriâ neâcceptââ nd sâă fâcâă jocul stâtului mâghiâr. Ei âu vââ ndut romââ nilor domeniul râă mâs sţ i âu plecât îân Ungâriâ. ÎÎn legâă turâă cu âvereâ stâtului ungâr îân Ardeâl este âzi o situâtţie speciâlâă . Din âverile stâtului se âcordâu bisericilor câtolice, unite, protestânte suprâfetţe îân folosintţâă nu îân proprietâte. Aceâstâă problemâă â devenit problemâ de disputâă dintre stâtul Romââ n, mosţ tenitor legâl âl âcestor suprâfetţe, sţ i confesiunile religioâse câre-sţ i revendicâă suprâfetţele câ proprietâă tţi nu doâr câ bunuri îân folosintţâă. Cu lemne în pădure ÎÎn lunâ Decembrie 1947 â fost ger grozâv sţ i multâă zâă pâdâă . Lemnele pentru îâncâă lzit erâu pe sfââ rsţ ite, pââ nâă sâă âducem o cântitâte mâi mâre, noi, cei mâi tineri, âm hotâă rââ t sâă mergem lâ pâă dure. Nicu Mâzâă re confectţionâse o sânie de lemn de sâlcââ m cu câre trânsportâm diferite lucruri. Pârticipâm mâi mult pentru plâă cereâ drumului sţ i pâă durii îâmpodobite de promoroâcâă scââ nteietoâre. Am fâă cut douâă sâu trei câă lâă torii cu sâă niutţâ, câpâbilâă sâă suporte 1 metru cub de lemne de fâg; o tââ râm lâ deâl sţ i ne purtâ lâ vâle. Cu Vâleriu Gâfencu, Îon Îânolide, Mârin Nâidim,

162

Nicu Mâzâă re, Delu Bâă lân, Îordâche Îon fâă ceâm âceste escâpâde. Punctul de exploâtâre cel mâi âccesibil erâ pe pââ râiele Cutţului sţ i Mâă rului, âfluentele Gâă lzii, dincolo de chei, lâ 15-20 kilometri de colonie. Plecâm dupâă miezul noptţii sţ i reveneâm cââ nd se îânnoptâ. Ne âflâm lâ 700 metri âltitudine sţ i ne odihneâm lâ o gustâre. Apoi âm tâă iât un cârpen bâă trââ n; exemplârele frumoâse sunt oprite de lâ tâă iere de seminceri. Tâă indu-l sţ i fâsonââ nsu-l, l-âm îâncâă rcât; spre âmiâzâă erâm gâtâ de plecâre. Cu douâă lântţuri bune, fâă cusem presuceâ îân fâtţâă sţ i îân spâte, âsigurââ nd stâbilitâteâ lemnelor. Nicu Mâzâă re, cel mâi destoinic dintre noi, sţ edeâ îân fâtţâă cu o pâtinâă îân picior, jucââ nd rolul cââ rmâciului. Îordâche Îon, Delu Bâă lân sţ i eu, pe lâterâle sţ i îân spâte, erâm frââ nâri, tţinââ nd îântins frââ nghiile cu câre legâsem sâniâ. Fiind pe pântâă de gheâtţâă sâniâ prindeâ viteze mâri sţ i, pentru â nu-l strivi pe Nicu, smuceâm sâniâ blocââ nd-o de-â curmezisţ ul pââ rââ ului sâu proptind-o îân cââ te o cotiturâă . Îesţ isem de pe pââ rââ u îân drumul pâă durii sţ i treceâm prin Poiânâ Gâă lzii unde cele trei-pâtru câse âle pâă durârilor sunt singurele locuintţe. ÎÎn dreâptâ se îânâă ltţâ o detunâtâă golâsţ âă sţ i piticâă , Bulzul Gââ lzii. Din câuzâ busţ iturilor unul din lâă stârii de fâg cu câre fâă cusem presuceâuâ lântţului s-â rupt. Numâi pe celâă lâlt mâl âl Gâă lzii se mâi vedeâu cââ tevâ pââ lcuri de fâgi. Dâr cââ tevâ ochiuri de âpâă se zâă reâu ici sţ i colo. Din gârdul fâă cut din pâri îânfiptţi îân pâă mââ nt sţ i îâmpletitţi cu curpeni, âl ogrâă zii câsei pâă durârilor, âm smuls un pâr potrivit. Sotţiâ pâă durârului tocmâsţ i iesţ eâ din câsâă sţ i â strigât lâ mine. - Mâă i omule, de ce strici gârdul? Nu sunt lemne destule îân pâă durre? Grâă bit, sâă nu ne prindâă noâpteâ pe drum, îân loc sâă explic femeii ce m-â îâmpins lâ âcest fâpt sţ i sâă -mi cer iertâre, i-âm râă spuns câm cu nâă duf. - Nu vezi dumneâtâ câă mi s-â rupt lemnul de lâ presuceâ? Unde vrei sâă mâă mâi duc âcum? Femeiâ sţ i-â vâă zut de treâbâă spre grâjdul vitelor, iâr noi, dupâă ce âm fixât lemnele, âm pornit grâă bitţi tââ rââ nd sâniâ dupâă noi. Pe drum simtţeâm o nelinisţ te îân cuget pentru ceeâ ce fâă cusem. Nu âtââ t pentru câă luâsem lemnul, cââ t pentru felul îân câre-i vorbisem femeii. De ce mâă mââ niâsem? De ce nu i-âm vorbit frumos cerââ ndu-mi iertâre pentru îândrâă zneâlâă . Eu erâm vinovâtul, tot eu cel obrâznic. Tulburâreâ âceâstâ m-â oprit sâă mâă îâmpâă rtâă sţ esc lâ Crâă ciun. ÎÎnâinte de Anul Nou 1948, âducââ ndu-se lemne cu cârele îân colonie, âm luât pâtru lemne din stivâ noâstrâă sţ i îântr-o noâpte, fâă râă sâă sţ tie nimeni, âm plecât cu ele pe sânie, sâă îânâpoiez femeii îâmpâă trit, câ Zâheu. ÎÎn zori, cââ nd intrâm îân Gâldâ de Sus, mi-â tâă iât câleâ, iesţ ind de pe o ulitţâă, un gospodâr câre, cu sâniâ plinâă de sâci, trâsâă de doi bouleni, se duceâ lâ moârâă . Mâi totţi oâmenii din regiune ne cunosţ teâu pe cei de lâ câstel. Privind mirât lâ mine sţ i lâ lemne zise: - No, domnisţ orule, d-âpoi âi plecât cu lemne lâ pâă dure? - Chiâr âsţ â, bâde, i-âm râă spuns sţ i eu zââ mbind. - Leâgâă sâă niutţâ de â meâ sţ i sui lââ ngâă mine sâă mâi vorovim pââ nâă tţi-o fi voiâ. Lâ un moment dât zise:

163

- No, c-âm trecut de bâci Toâder, cioplitorul de spite sţ i obezi. - Nu lâ dââ nsul merg, ci îân Poiânâ Gâă lzii! - D-âpoi, nu mâă bolââ nzi de câp, chiâr lâ pâă dure te duci cu lemne? - Dâ, bâde! Uite, âm furât un lemn din gârdul pâă durârului sţ i îân loc sâă -mi cer iertâre, âm fost obrâznic sţ i-âm îânfruntât-o pe sotţiâ lui. Sţ i i-âm povestit toâtâă isprâvâ meâ. - Domnisţ orule... D-âpâă i, câde pâă dureâ pe el sţ i dumneâtâ îâi duci îân loc de unul pâtru? Atunci i-âm povestit îântââ mplâreâ cu Zâheu vâmesţ ul: Doâmne, «dâcâă âm nâă pâă stuit pe cinevâ cu cevâ, îântorc îâmpâă trit» (Lucâ 19, 8). Omul s-â uitât lung lâ mine. Trebuind sâă intre pe ulitţâ morii, âm coborââ t, âm dezlegât sâă niutţâ sţ i mi-âm luât râă mâs bun de lâ el, multţumindu-i pentru usţ urâreâ poverii. Mi-â îântins mââ nâ, âpoi sţ i-â fâă cut cruce: „Doâmne, trâă ii sâă o vâă d sţ i pe âiâstâ!“ Cââ nd âm âjuns lâ câă sutţâ pâă durârului, un câă tţel legât îân lântţ dâă du de sţ tire câă cinevâ erâ lâ poârtâă . Gospodinâ tocmâi iesţ eâ cu sţ isţ târul sâă mulgâă vâă cutţâ. S-â âpropiât, curioâsâă de vizitâ mâtinâlâă . Am sâlutât sţ i i-âm explicât de ce âm venit, rugââ nd-o sâă mâă ierte sţ i, câ semn âl iertâă rii, sâă -mi deâ voie sâă -i sâă rut mââ nâ sţ i sâă primeâscâă lemnele îâmpâă trit. Femeiâ erâ âsţ â de surprinsâă sţ i de îâncurcâtâă câă â îânceput sâă plââ ngâă : - No, dâ' vezi câă âproâpe nu-mi âduc âminte, domnisţ orule. Câă eu, câ o ticâă loâsâă nu puteâm sâă tâc? Câă doârâă âm vâă zut câă de nevoie âi luât lemnul. Câde pâă dureâ pe noi. De lemne âvem noi lipsâă ? Dâ' âmu intrâă îân câsâă sâă te îâncâă lzesţ ti o tţâârâă , pââ nâă mulg vâcâ, sţ i-i beâ o câă nitţâă de lâpte câld. Lâ fereâstrâă douâă chipuri de îângeri dulci priveâu cu ochi de luminâă scââ nteietori, zâă pâdâ âlbâă sţ i lucioâsâă . Am intrât sţ i m-âm desfâă tât de jocul sţ i ghidusţ iile micutţilor, o fetitţâă sţ i un bâă ietţel de trei-pâtru ânisţ ori. Pâă durârul sosi din schimbul lui de noâpte. ÎÎl vedeâm pe fereâstrâă , un bâă rbât îânâlt, frumos, cu misţ câă ri legâă nâte, cu privire âgerâă . Privi mirât lâ sâă niutţâ îâncâă nedescâă rcâtâă ; clâă tinââ nd din câp â intrât îân câsâă . M-âm ridicât sţ i l-âm sâlutât, explicââ ndu-i sţ i lui pricinâ venirii mele. Mi-â zââ mbit: - Mi-â spus un frâte âl tâtei, câă tâtâă -meu e mort pe front, câă veneâu îânâinte de râă zboi unii câre cââ ntâu îân sâtele noâstre sţ i se duceâu lâ Bisericâă sţ i vorbeâu cu oâmenii câ popii sţ i spuneâu câă o sâă vinâă comunisţ tii peste noi dâcâă ne pierdeâm credintţâ. No, mâă tem câă esţ ti dintre âă iâ, âm âuzit câă âmu multţi îâs robi sţ i muncesc pe mosţ iâ lui Albini. Dreptu-i? - Dâ, bâde, chiâr âsţ â. - No, âtunci âlege din douâă unâ: ori te bât cu âleâ pâtru rude ce le-âi âdus, ori vâă trimit pâtru câre cu lemne lâ câstel. Câre tţi-â plâă ceâ din douâă ? Am rââ s âmââ ndoi sţ i ne-âm îâmbrâă tţisţ ât. Femeiâ â âdus lâptele sţ i cu totţii âm servit o gustâre, âpoi, luââ ndu-mi râă mâs bun, m-âm îântors linisţ tit îân colonie. *** Scrupulozitâteâ poâte pâă reâ putţin exâgerâtâă . Am constâtât îânsâă pe propriâ consţ tiintţâă, nu pe piele, câre de multe ori nu e preâ simtţitâă , câă dâcâă lâsţ i sâă treâcâă

164

âcele subtţiri reprosţ uri, cu timpul îâtţi âdormi trezviâ - cum numesc Sfintţii Pâă rintţi âceâstâă formâă de vigilentţâă spirituâlâă - sţ i pentru âlte fâpte mâi grâve sţ i mâi greu de îândreptât. Dâr trebuie mentţinut un echilibru fiindcâă potţi câă deâ îân ipocrizie, sâu îân deznâă dejde. Simtţireâ mintţii, de câre Sfintţii Pâă rintţi fâc foârte mult câz cââ nd este vorbâ de scrutâreâ âspectelor duhovnicesţ ti, trebuie sâă functţioneze totdeâunâ câ o bâlântţâă sensibilâă , vizââ nd finâlitâteâ âctului pe câre-l sâă vââ rsţ esţ ti. Dâcâă nu âi câ finâlitâte âpropiereâ sţ i integrâreâ tâ mâi profundâă îân Hristos, âtunci âi fâă cut din metodâă scop, ignorââ nd pe Hristos sţ i îândreptâă tţindu-te din fâpte sâu, ignorââ nd milâ sţ i bunâă tâteâ lui Dumnezeu, iesţ i de sub hâr; socotindu-tţi stâreâ de vinovâă tţie nedemnâă de âtentţiâ Divinâă , te osââ ndesţ ti îân numele tâă u sţ i pierzi nâă dejdeâ îân milâ sţ i drâgosteâ lui Dumnezeu câre l-â dât pe Fiul Sâă u pentru tine. Atentţie, deci: pâă câtul, ispitâ, trebuie sânctţionâte; dâr oricââ t de grâve âr fi, nu trebuie sâă ne despârtâă de nâă dejdeâ milei sţ i drâgostei lui Hristos. Altfel pierim câ Îudâ, îân loc sâă ne sâlvâă m câ Petru. Învăţarea Sfintelor Scripturi În inima mea am ascuns cuvintele Tale, ca sã nu greşesc Ţie. (Psalm 117, 11) ÎÎn iârnâ 1947-48, âvââ nd âsigurâte necesârul existentţei mâteriâle, viâtţâ noâstrâă îân colonie â fost mârcâtâă de intensitâteâ âctivitâă tţii duhovnicesţ ti. Am citit o multţime de scrieri âle mârilor teologi âi ortodoxiei, precum sţ i teologi âpuseni, mâi vechi sţ i mâi noi. Dâr studiâm permânent Filocalia sţ i Patericul. ÎÎn Aiud, cu Pâă rintele Serghie rumegâsem cu totţii lucrâreâ Pâă rintelui Stâă niloâie Iisus Hristos sau restaurarea omului, Hristoitia de Sfââ ntul Nicodim Aghioritul sţ i multe âltele. Cel putţin odâtâă pe sâă ptâă mââ nâă , domnul Trifân erâ âsâltât de cei mâi tineri, sâă âdââ ncim cuvââ ntul Sfintţilor Pâă rintţi. Am îânceput sţ i sâă îânvâă tţâăm pe de rost scripturile, îân speciâl Noul Testament sţ i âm constâtât câă âstfel se âdââ ncesc îântţelesurile. Minteâ, prin âsociere sţ i corespondentţâă sâu chiâr prin controverse, lumineâzâă îân suflet îântţelesul cuvââ ntului Dumnezeiesc, câre nu numâi câă nu mâi pâre greu de retţinut, ci devine propriu sufletului, âcoperâă , dâă sens sţ i îântţeles sţ i âltor cunosţ tintţe, constituind hrânâ spirituâlâă permânentâă â duhului sţ i mintţii tâle. ÎÎn Pateric un ucenic îântreâbâă odâtâă pe un Pâă rinte: - Pâă rinte, de ce se îânvâtţâă usţ or Scripturile? - Pentru câă âceste cuvinte Dumnezeiesţ ti sunt proprii sufletului. Celelâlte sunt proprii lumii sţ i de âceeâ se îânvâtţâă mâi greu. Cele Dumnezeiesţ ti tţi le oferâă îânsusţ i Dumnezeu. Pe âle lumii tţi le oferâă Diâvolul. Dâr, âtentţie lâ îânvâă tţâreâ râă mâsâă numâi lâ nivelul memoriei. - Pâă rinte, se lâă udâă un ucenic, eu âm îânvâă tţât Scripturile pe de rost. - Ai umplut cerul de vorbe, fiule!

165

- Pâă rinte, eu le-âm scris, â zis sţ i âltul lâă udââ ndu-se. - Tu âi umplut mâsâ de hââ rtii! - Pâă rinte, mie mi-â crescut iârbâ pe vâtrâă , se lâudâă âltul câă â fâă cut mâre îânfrââ nâre nemââ ncââ nd mââ ncâre fiârtâă . - Tu âi âlungât drâgosteâ de strâă ini de lâ tine, câă ci â crescut iârbâ pe vâtrâă ; îânseâmnâă câă nici pe oâspete nu l-âi omenit. 30 Decembrie 1947 ÎÎn 30 decembrie 1947 â âvut loc decâpitâreâ politicâă â stâtului, âbdicâreâ (citesţ te âlungâreâ) regelui cu urmâă ri grâve pentru tţârâă sţ i pentru poporul romââ nesc. Stâlin pregâă teâ hegemoniâ politicâă sovieticâă peste bietele popoâre est-europene. Romââ nii trebuiâu îângenunchiâtţi lâ âcelâsţ i nivel cu popoârele din Uniuneâ Sovieticâă , câă ci din punct de vedere economic stâtul romââ n erâ cel mâi bogât. Cei âsţ â zisţ i liberi âu trâă it din plin pe propriâ lor piele trâgediâ sociâlizâă rii industriei, â âgriculturii cu toâte fâzele de mâscârâdâă sţ i îânsţ elâă ciune: îântovâă râă sţ iri, colhozuireâ fortţâtâă , plâtâă pentru ârmistitţiu, sovromuri, deportâă ri îân Bâă râă gân, condâmnâă ri, lâgâă re de muncâă fortţâtâă , reeducâă ri. Pentru legionâri, conditţii sţ i metode speciâle de distrugere biologicâă sţ i spirituâlâă , câ unorâ ce âveâm o ideologie bâzâtâă nu pe progrâme de conducere stâtâlâă , economico-finânciârâă , sociâl-politicâă , ci pe âdevâă rurile eterne âle vietţii spirituâle cresţ tine - îânnoireâ omului îân Hristos - enuntţâte de Bisericâă , cu câre de fâpt se luptâu, prin comunism, cei numitţi de Apostol, Sinâgogâ sâtânei. Erâ âtâcât sţ i discreditât mâi îântââ i, nu omul câre crede, ci îânsusţ i Adevâă rul pe câre-l slujesţ te sţ i âpoi discreditât omul, ârâă tât vinovât de gââ ndire utopicâă , nereâlistâă , îânfierât câ cel mâi odios personâj din viâtţâ neâmului sţ i â lumii. Numele de legionâr trebuiâ sâă creeze repulsie. Plânul erâ bine conceput de sâtân sţ i slujitorii lui. Doâr timpul sâă le fie fâvorâbil. Le-â fost pââ nâă lâ un punct îângâă duit de Dumnezeu, cââ nd âu âjuns sâă fie bine cunoscutţi câ purtâă tori âi minciunii sţ i crimei, îâncââ t proprii lor copii sţ i nepotţi i-âu repudiât. Douâă generâtţii spirituâle se âflâă îân luptâă : â celor infestâtţi cu morbul comunismului sţ i â celor ce s-âu jertfit sţ i se jertfesc continuu pe Altârul Adevâă rului. Jertfâ fiind chiâr conditţiâ sâlvâă rii biologice, nu numâi spirituâle, câă ci zice Mââ ntuitorul: «Câă ci cine vâ voi sâă -sţ i scâpe sufletul îâl vâ pierde; iâr cine-sţ i vâ pierde sufletul pentru Mine, âcelâ îâl vâ mââ ntui» (Lucâ 9, 24). Nu sâlvâreâ biologicâă este conditţiâ existentţei noâstre câ neâm, ci disponibilitâteâ sufleteâscâă îân fâtţâ lui Dumnezeu de â sâcrificâ biologicul. Astfel se mentţine neâmul câ fiintţâă istoricâă pe pâă mââ nt sţ i se îânscrie îân eternitâteâ Divinâă . Asţ â cum generâtţiile de evrei crescutţi îân robiâ egipteânâă , timp de 400 de âni, câre nu âu renuntţât lâ pâă stââ rnâcul sţ i usturoiul robiei, âu murit îân pustie, pentru câă numâi cei „nou nâă scutţi“, educâtţi îân spiritul noului ideâl, âveâu dreptul sâă intre îân Cânâân, tot âsţ â, vâ trebui sâă moârâă spirituâlicesţ te îân pârte sţ i biologic, generâtţiâ crescutâă sţ i educâtâă timp de 45 de âni îân imperiul robiei comuniste,

166

câre i-â ânulât consţ tiintţâ râă spunderii îân fâtţâ lui Dumnezeu pentru fâptele de pe pâă mââ nt. Numâi nou nâă scutţii educâtţi îân viziuneâ libertâă tţii cresţ tine, nu â libertinâjului âpuseân, vor puteâ stâ îân âtentţiâ lui Hristos pentru o viâtţâă binecuvââ ntâtâă pe pâă mââ nt îân istorie. Alterâreâ spirituâlâă â generâtţiei crescutâă îân robiâ comunistâă este îângrijorâă toâre; âtentţiâ îâi este îândreptâtâă spre nevoi biologice. Asţ â âu vrut mârii luminâtţi sâă fericeâscâă lumeâ. De âceeâ cââ nd Râdu Gyr â proiectât îântr-o âltâă viziune tţâărânul sţ i muncitorul romââ n, îân poeziâ Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane, el â fost condâmnât lâ moârte, iâr poeziâ â fost socotitâă mânifest legionâr ânticomunist. Râdu Gyr pune îân fâtţâ consţ tiintţei tuturor romââ nilor o viziune luminoâsâă , cerââ ndu-le sâă se scuture de viziuneâ mâteriâlistâă â vietţii âdusâă de comunism: Nu pentru-o lopâtâă de rumenâă pââ ine, nu pentru pâă tule, nu pentru pogoâne, ci pentru vâă zduhul tâă u liber de mââ ine, ridicâă -te, Gheorghe, ridicâă -te, Îoâne! Pentru sââ ngele neâmului tâă u curs îân sţ ântţuri, pentru cââ ntecul tâă u tţintuit îân piroâne, pentru lâcrimâ soârelui tâă u pus îân lântţuri ridicâă -te, Gheorghe, ridicâă -te, Îoâne! Nu pentru mââ niâ scrââ sţ nitâă -n mâă sele, ci câ sâă âduni chiuind pe tâă psţ âne o clâie de zâă ri sţ i-o câă ciulâă de stele, ridicâă -te, Gheorghe, ridicâă -te, Îoâne! Asţ â, câ sâă bei libertâteâ din ciuturi sţ i-n eâ sâă te-âfunzi câ un cer îân bulboâne sţ i zârzâă rii ei peste tine sâă -i scuturi, ridicâă -te, Gheorghe, ridicâă -te, Îoâne! Sţ i câ sâă -tţi pui tot sâă rutul fierbinte pe prâguri, pe prispe, pe usţ i, pe icoâne, pe toâte ce slobode-tţi ies îânâinte, ridicâă -te, Gheorghe, ridicâă -te, Îoâne! Ridicâă -te Gheorghe, pe lântţuri, pe funii! Ridicâă -te, Îoâne, pe sfinte ciolâne! Sţ i, sus, pe luminâ din urmâă â furtunii, Ridicâă -te, Gheorghe, ridicâă -te, Îoâne! ÎÎntunericul nu suportâă luminâ. Urâ e dusâă pââ nâă lâ crimâ biologicâă sţ i slugile

167

sâtânei, comunisţ tii, dirijâtţi de puterile oculte, o declârâă pe fâtţâă tuturor celor ce se fâc purtâă tori âi luminii Adevâă rului, câ sţ i îântregii lumii. Spiritul sâtânic nu se multţumesţ te cu un numâă r oârecâre de îânsţ elâtţi, lâ nivelul unui neâm sâu âl unui continent. Ci lumeâ îântreâgâă , âbsolut totţi oâmenii sâă fie trânsformâtţi. Astâă zi âctţiuneâ de mentţinere îân îântuneric se continuâă prin extremâ libertâă tţii, libertinâjul. Îâr comunismul nu este âcuzât sţ i condâmnât pentru fâă râă delegile sţ i crimele prin câre â âdus âtââ tâ suferintţâă lumii, ci, din contrâă , fie tâă cââ nd, fie âcuzââ nd fortţele spirituâle âle nâtţionâlismului cresţ tin. Cei câre âu edificât comunismul sunt âceiâsţ i câre âcum îâl âpâă râă . S-âu schimbât doâr mâă sţ tile. Actorii sţ i piesâ sunt âceleâsţ i. Pentru ânul 1948 ne-âm îânârmât duhovnicesţ te pentru âceâstâă bâă tâă lie câre nu vâ crutţâ pe nimeni, âbsolut pe nimeni. Desfiinţarea coloniei. Reîntoarcerea în închisoare Abiâ intrâm îân primâă vârâă , dezgropâsem viâ, fâă cusem tâă ierile sţ i legâtul. Cei doi gârdieni devenitţi prin nouâ formulâă militţieni, Rusu sţ i Avrâm, ne-âu prevenit sâă lichidâă m cu gospodâă riâ pentru câă vom fi dusţ i lâ Aiud. Am tâă iât ce mâi râă mâă sese viu: doi porci, cââ tţivâ miei sţ i pâă sâă rile, sţ i âm distribuit cârneâ fiecâă rui om. Spre sfââ rsţ itul lui âprilie 1948, 10-12 militţieni tineri, proâspâă t sţ colitţi îân spirit mârxist, âu venit sâă preiâ orgânizâreâ coloniei din mââ inile noâstre, precum sţ i toâte bunurile mâteriâle. Bunuri mâteriâle, îân âfârâă de putţinâă fâă inâă sţ i cârtofi, n-âu mâi gâă sit. Cu comândâ coloniei sţ i orgânizâreâ muncii nu sţ tiâu cum sâă procedeze. Dimineâtţâ ne scoteâu îân câreu sţ i dâă deâu comândâ: - Plecâtţi lâ muncâă ! - Unde? îântrebâm noi. - Cum unde? Lâ muncâă ! - Cine dintre noi? - Voi totţi! Cum cine? Sţ edeâm pe loc sţ i ne uitâm lâ ei. - Nu vretţi sâă muncitţi? - Bâ dâ, domnule militţiân, dâr ârâă tâtţi-ne locul sţ i ce trebuie sâă fâcem âcolo, cââ tţi oâmeni sunt necesâri pentru lucrâre, dâcâă e timpul potrivit pentru âceâ lucrâre. - Dâ' voi cum fâă ceâtţi? - Noi fâă ceâm cum sţ tiâm, câă noi râă spundeâm. Dâr âcum dumneâvoâstrâă conducetţi sţ i dumneâvoâstrâă vetţi râă spunde de rezultâtul lucrâă rilor. Nouâă ne-âtţi luât âcest drept de orgânizâre sţ i conducere â coloniei! S-âu sfâă tuit îântre ei. Rusu sţ i Avrâm n-âu vrut sâă iâ pârte lâ consfâă tuire. Vâă zââ nd câă nu gâă sesc solutţiâ sâă ne punâă sub âscultâreâ lor, âu îâncercât sâă âtrâgâă cââ tţivâ dintre noi. S-âu âdresât tâmân lui Vâleriu Gâfencu. Privind compâă timitor, iâ râă spuns militţiânului: - Eu mâă rog lâ Dumnezeu sâă te ierte pentru pâă câtul âcestâ. Dâr sâă sţ tii câă nu

168

te iârtâă dâcâă nu te spovedesţ ti sţ i nu te îâmpâă rtâă sţ esţ ti! S-âu îântors lâ Aiud sţ i âu râportât câă nu vrem sâă muncim. ÎÎn 4 Mâi 1948 âu sosit douâă cârosâte mâri, âm fost îâmbârcâtţi sţ i expediâtţi lâ Aiud. Prin sât, lumeâ iesţ eâ lâ portţi sţ i plââ ngeâ: - Dumnezeu sâă vâă âjute sţ i sâă vâă âpere! Gesticulâm îân semn de râă mâs bun. Militţienii porunceâu âmenintţâător: - Lâsâă mââ nâ jos! Lâ Aiud âm fost câzâtţi lâ Sectţiâ Î-â sţ i â ÎÎ-â. Am gâă sit bisericile profânâte, tot mobilierul devâstât, totusţ i usţ ile lâă sâte deschise. ÎÎn timpul zilei, fiind liberi îân curteâ interioârâă , intrâm îân bisericâă sţ i ne rugâm. De cââ te orine rugâm îân bisericâă , lâ 9-10 dimineâtţâ sâu lâ 3-4 dupâă -âmiâzâ, âpâă reâu îân usţ âă doi criminâli de râă zboi. Unul erâ generâlul Topor, celâă lâlt generâlul Mâcici. Se sprijineâu de usţ orul intrâă rii, privindu-ne inexpresiv cum îângenuncheâm sţ i ne rugâm. N-âu trecut prâgul niciodâtâă , nici nu i-âm vâă zut îânchinââ ndu-se, sţ edeâu îâncremenitţi, cu o mirâre neîântţeleâsâă . De obicei citeâm cââ te un âcâtist sâu o câtismâă din Psâltire. Cââ nd iesţ eâm, ne priveâu cu âceleâsţ i figuri inexpresive sţ i plecâu fâă râă sâă vorbeâscâă îântre ei, fâă râă sâă ne îântrebe cevâ. N-âm îântţeles prezentţâ lor îân usţ â Bisericii îân timpul rugâă ciunii noâstre. Mâi tââ rziu âm îânceput sâă îântţeleg, âducââ ndu-mi âminte de incidentul de lâ Susâi. Oâmenii âcesţ tiâ, mâri comândântţi de ârmâte îân luptâ îâmpotrivâ comunismului, nu îândrâă zneâu âcum, dupâă ce pierduserâă bâă tâă liâ sţ i fuseserâă condâmnâtţi, sâă vinâă îân fâtţâ lui Dumnezeu cu inimâă smeritâă , mâă rturisindu-sţ i nevredniciâ. Profânâreâ osemintelor eroilor din râă zboiul de lâ 1916-18, lâ Susâi, le ânulâ câlitâteâ de luptâă tori îân numele Crucii sţ i â ideâlului neâmurilor. ÎÎn posturâ de comândânt se erijâserâă fâă râă investiturâ spirituâlâă , misticâă , de continuâtori âi mâă rturisirilor de credintţâă îân Hristos sţ i âpâă râă tori âi demnitâă tţii nâtţionâle romââ nesţ ti. Blestemul eroilor bâtjocoritţi âpâă sâ âsuprâ sufletelor lor. Scrisoâreâ Câă pitânului, Corneliu Zeleâ Codreânu, âdresâtâă generâlului Cântâcuzino-Grâă nicerul, îâl roâgâă sâă sesizeze âutoritâă tţile militâre sţ i âutoritâteâ regâlâă : „Domnule Generâl, Vâă zââ nd râportul profesorul Dobre22 âm plecât îân âceeâsţ i noâpte lâ Predeâl, câ sâă mâă conving cu ochii mei, de grozâă viâ celor relâtâte îân âcest râport. M-âm urcât îân tâbâă râă . Râportul profesorului Dobre este exâct. Oricine se poâte ridicâ sâă vâdâă urmele bârbâriei. Zeci de âdâă posturi, muncite o vârâă îântreâgâă de mââ nâ tineretului romââ n, âu fost sfâă rââ mâte cu topoârele, cu o furie îân âdevâă r de bestii. Domnule Generâl, vâă reâmintesc câă âcum cââ tevâ luni m-âm urcât pe Muntele Susâi îân câă utâreâ unui loc pentru o câsâă de âdâă post. Acolo, âm descoperit pe sub cetinile de brâzi, oâsele âlbe â sute de soldâtţi sţ i ofitţeri romââ ni, pe câre le mââ ncâu fiârele sâă lbâtice. ÎÎngrozit sţ i rusţ inât âm luât hotâă rââ reâ sâă fâc un mâusoleu îân câre sâă âdun 22

Profesorul Ion Dobre a fost şeful de taberei legionare de la Susai, Predeal în 1936. (n.aut)

169

âceste oâse sţ i rânitţele sţ i cârtusţ ierele sţ i hâinele lor pline de sââ nge, pe câre îân unele locuri le-âm gâă sit neputrezite. Am luât âceâstâă hotâă rââ re, nu numâi dintr-un sentiment de pietâte, ci sţ i de rusţ ine. Pentru orice neâm din lume, fie el chiâr un trib de sâă lbâtici, dâcâă âr âflâ câă dupâă 20 de âni de lâ râă zboi, sfintele oâse, fâă uritorii Romââ niei Mâri, eroii nosţ tri sunt mââ ncâtţi de fiârele sâă lbâtice îân pâă dure sţ i-âr îântoârce câpul cu oroâre sţ i ne-âr dispretţui pentru totdeâunâ, câ pe un neâm de nemernici. Dupâă o muncâă â tineretului, câă rââ nd pietre sţ i ciment îân spâte, de lâ kilometri, âcest mâusoleu este âproâpe gâtâ. Acum s-â îântââ mplât infâmiâ câre ne sââ ngereâzâă inimile sţ i ne umple ochii de lâcrimi. Domnule Generâl, dvs. câre âtţi comândât âceste oâse, âcum fâă râă glâs, vetţi lâă sâ onoâreâ lor fâă râă sâtisfâctţie. Fi-vom noi, tineretul âcestei tţâări, misţ eii câre vor lâă sâ nerâă zbunâte oâsele eroilor âcestui neâm? Vâ lâă sâ oâre Regele Romââ niei pe cei ce âu câă zut sub comândâ pâă rintelui sâă u sţ i sub â sâ? Vâ lâă sâ el oâre sâă se âbâtâă âsuprâ ârmâtei sţ i â tţâării, blestemul miilor de soldâtţi câre âu murit pe front? Ar fi îânceputul23 unei mâri nenorociri câre s-âr âbâte peste ârmâtâ romââ nâă sţ i peste tţârâă . Domnule Generâl, nu cerem pentru noi sţ i pentru tâbâă râă nici un fel de sâtisfâctţie. Cerem sâtisfâctţie îân numele sfintelor oseminte. (...) Se cere o jertfâă de ispâă sţ ire. Neâmul âcestâ trebuie sâă o deâ. Dâcâă nu o vâ dâ nimeni, eâ îâsţi vâ luâ singurâă drepturile sâle. Se vor abate nenorociri asupra noastră. (subl.n.). Nu sunt de pâă rere sâă se fâcâă mânifeste sâu sâă se âgite mâsele populâre. Vâă rog îânsâă sâă ânuntţâtţi confidentţiâl prin âdrese: pe totţi generâlii ârmâtei romââ ne sţ i pe totţi comândântţii de regimente. Miercuri 9 septembrie 1936 Corneliu Zeleâ Codreânu“ ÎÎn râportul sâă u, profesorul Îon Dobre fâă ceâ cunoscut sţ i Mâjestâă tţii Sâle, Regelui Cârol âl ÎÎ-leâ, îântre âltele: „Cu sufletul frââ nt de durere, âdresez Mâjestâă tţii Voâstre protestul meu îâmpotrivâ mâă surii ârbitrâre luâtâă de guvern de â desfiintţâ tâbâă râ legionârâă de lâ Susâi - Predeâl, câre âveâ menireâ sâă âdune de prin desisţ urile pâă durii osemintele pâă rintţilor nosţ tri câă zutţi eroic pe âceste meleâguri pentru îântregireâ neâmului sţ i sâă le âsţ eze îân mâusoleul pe jumâă tâte construit cu brâtţele noâstre, precum sţ i ridicâreâ unei câbâne pentru pelerini sţ i sportivi. Oâmenii trimisţ i de guvern sâă ne ridice cu fortţâ âu distrus tot ce âm reâlizât sţ i âu âsvââ rlit cu dispretţ , printre cetini, osemintele eroilor, âdunâte de noi, sfâă rââ mââ nd totodâtâă , îân mod bârbâr cruceâ, evângheliâ, icoânâ sţ i cândelâ ce strâă juiâu pentru primâ dâtâă , dupâă 20 de âni, lâ câă pâă tââ iul âcestor oseminte sfinte. Pentru âceâstâă profânâre, fâă cutâă îân prezentţâ ostâsţ ilor Mâjestâă tţii Voâstre, 23

şi chiar a fost (n. n.)

170

fâcem râă spunzâă tor guvernul îân fâtţâ istoriei sţ i â noâstrâă . Sââ ngele vâă rsât de cei âle câă ror oseminte sunt profânâte âstâă zi sâă câdâă câ un blestem âsuprâ câsei sţ i copiilor celor câre, din diâvoleâscâă orbire âu putut luâ âsemeneâ mâă suri.“ ÎÎn âceeâsţ i zi (9 septembrie 1936) generâlul Cântâcuzino, â âdresât cââ te o scrisoâre mâi multor generâli, îânâltţi prelâtţi, minisţ tri sţ i ziârisţ ti, informââ ndu-i de infâmiâ comisâă lâ Susâi, îân câre, îântre âltele, spuneâ: „ÎÎn fâtţâ âcestui nemâipomenit sâcrilegiu, nu pot decââ t sâă strig: - Scoâlâă -te, Ferdinând cel Loiâl, sţ i vino sâă vezi cum tţi se omoârâă misţ elesţ te pentru â douâ oârâă , eroii tâă i! Adresââ ndu-mâă dumneâvoâstrâă , ofitţeri âi ârmâtei romââ ne câre âtţi râă mâs vii îân urmâ crââ ncenului râă zboi, vâă îântreb: - Vetţi lâă sâ fâă râă râă spuns ofensâ âdusâă âcestor sfinte oâse?“ *** Dâ, âu lâă sât-o fâă râă râă spuns. ÎÎn urmâ unei ânchete s-â negât cu impertinentţâă tot ce âfirmâse sţ i vâă zuse toâtâă lumeâ venitâă lâ fâtţâ locului. Dâr âvertismentul fâă cut de Corneliu Codreânu s-â îâmplinit. Sâcrilegiul neispâă sţ it s-â râă zbunât îâmpotrivâ vinovâtţilor, chiâr prin mââ nâ celor fâă râă de Dumnezeu sţ i fâă râă pâtrie, pe câre îân chip inconsţ tient (oâre?) îâi serviserâă . Se poâte constâtâ din scrisoâreâ Câă pitânului delicâtetţeâ, menâjâmentul pentru consţ tiintţele unor oâmeni câre s-âu dovedit â fi inconsţ tientţi sţ i âbrutizâtţi morâl. De âcesţ tiâ sţ i de âltţii câ ei se vor servi âdversârii neâmului sţ i âi lui Dumnezeu, âpoi îâi vor sâcrificâ sţ i pe ei pentru â fâce îântţeles din lectţiâ istoriei câă cei râă i se ucid îântre ei pentru interese meschine sţ i dorintţâ de stâă pââ nire â lumii. *** Peste cââ tevâ zile âu pus lâcâă te. Preotţii oficiâli fuseserâă scotţi din functţiâ de duhovnici sţ i cenzori âi corespondentţei sţ i expediâtţi din penitenciâr. De âcum sâtânâ îâsţi vâ ârâă tâ putereâ sţ i otrâvâ prin slugile lui. ÎÎntr-unâ din zile ni s-â fâă cut o perchezitţie âmâă nuntţitâă . Ni s-â luât orice cârte, orice foâie de hââ rtie scrisâă sâu nescrisâă , orice vââ rf de creion, îân speciâl erâu câă utâte Sfââ ntâ Scripturâă sţ i câă rtţile religioâse. Prin sâltele, prin tocurile usţ ilor, pe sub pervâzurile ferestrelor, mâi scâpâ ici-colo, cââ te cevâ. S-â intronât âpoi un regim de ordine sovietic. Dimineâtţâ lâ deschidere militţiânul â strigât: „Trâă iâscâă Republicâ Populârâă Romââ nâă !“ Trebuiâ sâă râă spundem: „Trâă iâscâă sţ i îânfloreâscâă !“ Dâr noi tâă ceâm. Enervât, treceâ lâ câmerâ urmâă toâre. Aceeâtţi tâă cere. Asţ â pâă tţeâ pe toâtâă Sectţiâ. Mâă surâ luâtâă îâmpotrivâ noâstrâă â fost sâă nu mâi fim onorâtţi cu âcest sâlut. În fabrică ÎÎn fâbricâă se orgânizâserâă douâă sectţii, tââ mplâă rie sţ i mecânicâă . Cââ nd ne-âu scos lâ muncâă âcolo i-âm gâă sit îân speciâl pe criminâlii de râă zboi câre nu fuseserâă trimisţ i lâ Cânâl din câuzâ bâă trââ netţii sţ i â bolilor.

171

Mââ ncâreâ se distribuiâ lâ orâ 12 îân curteâ fâbricii. Erâ mizerâbilâă . Olâă turâă fâă cutâă din iârbâă cositâă pe mâlul Muresţ ului sţ i, cââ teodâtâă , resturi de zârzâvât âdunâte din piâtţâă. ÎÎn fâtţâ ciuberelor oâmenii se âliniâu cu gâmelele îân mââ nâă . Un detţinut de drept comun distribuiâ mââ ncâreâ cu un polonic de circâ 600 de grâme, âsistât de un militţiân. De multe ori criminâlii de râă zboi, bietţi oâmeni câre suportâserâă din plin foâmeteâ timp de doi âni, se mâi âsţ ezâu lâ rââ nd îâncâă o dâtâă , cu riscul vietţii. Dâcâă erâu recunoscutţi, militţiânul îâi loveâ cu bââ tâ sâu cu bâstonul de câuciuc, sţ i-i puteâ trimite âcolo unde hrânâ li se prefâă ceâ îân luminâă . Noi cei sositţi din colonie râă mââ neâm ultimii. Lucrâm cu Nicu Mâzâă re sţ i Îuliân Bâă lân lâ sectţiâ de sculpturâă de pe lââ ngâă tââ mplâă riâ mobilâă . ÎÎntr-o zi erâm ultiml din sţ irul âliniât lâ unul din ciubere. Detţinutul câre distribuiâ hrânâ se strâă duiâ sâă umple polonicul cu ultimele resturi de pe fundul ciubâă rului. - Lâsâă , nu te mâi chinui sâă -l umpli i-âm zis. Militţiânul se uitâă âtent lâ mine: - Bâă , tu âi mâi luât o dâtâă ! - Nu, domule militţiân, nu âm mâi luât, âm râă spuns cu un ton stâă pââ nit. - Bâă , âi mâi luât! Te cunosc! - Domule militţiân, nu âm mâi luât. Punââ ndu-i gâmelâ îân mââ nâă i-âm zis: poftitţi gâmelâ meâ sţ i dumneâvoâstrâă o sâă -mi âducetţi mââ ncâreâ. Râă spunsul sţ i gestul meu îânsemnâ cel putţin câă lcâre îân picioâre sţ i lovituri pââ nâă lâ mutilâre. Dâr ce s-o fi petrecut îân sufletul lui nu sţ tiu. A râă mâs descumpâă nit. ÎÎn timp ce mâă îândreptâm spre sectţie, el s-â dus lâ ppârtâ fâbricii, unde erâ de serviciu un gârdiân mâi vechi, câre ne cunosţ teâ. - Tovârâă sţ e Cordosţ , iâtâă ce mi s-â îântââ mplât, sţ i â povestit. - Câre detţinut, mâă i tovârâă sţ e? - Uite âă lâ câre intrâă îân sectţiâ de sculpturâă . - Mâă i tovârâă sţ e, dâcâă â zis âă lâ câă n-â luât, âpoi sâă sţ tii câă n-â luât. Du-te sâă -i duci mââ ncâreâ! Pe militţiân, instructâjul comunist nu-l pervertise complet. S-â dus lâ popotâ lor sţ i mi-â âdus douâă gâmele cu mââ ncâre: ciorbâă de miel sţ i piure de cârtofi cu fripturâă . - Dâ mâă , n-âi mâi luât. Ai âvut dreptâte! Î-â mââ ncâreâ, tţi-âm âdus-o, cum âi zis tu, mi-â zââ mbit putţin îâncurcât. M-âm uitât drept îân ochii lui sţ i i-âm zis: - Domnule militţiân, vâă rog sâă fitţi foârte âtent lâ ceeâ ce vâă spun eu âcum. Nu âcestâă mââ ncâre mi-â tţi luât-o! Aceâstâ e mââ ncâreâ dumneâvoâstrâă ! A noâstrâă e lâă turâ âceeâ. Noi cu eâ trâă im. Mââ ine eu nu voi mâi âveâ mââ ncâreâ pe câre mi-âtţi âdus-o âcum. Dumneâvostrâă pentru lâă turâ âceeâ v-âtţi bucurât luââ ndu-mi-o. Abiâ âcum intuise ce i-âm spus. A luât gâmelâ sţ i i-â povestit iâr lui Cordosţ : - Îâtâă ce mi-â fâă cut legionârul âă lâ! - Mâă i bâă iâtule, du-te mâă i sţ i âdu-i lâă turâ lui, âpoi vino sâă -tţi spun sţ i eu cevâ. Militţiânul mi-â âdus ciorbâ sâă râcâă sţ i âmârâă , dâr sfintţitâă cu âtââ teâ rugâă ciuni

172

sţ i lâcrimi. A pus gâmelâ pe bâncul de lucru cu câpul plecât, fâă râă sâă scoâtâă un cuvââ nt sţ i s-â îânâpoiât lâ poârtâă . - Mâă i feciorule, i-â zis Cordosţ , bâgâă de seâmâă ce-tţi spun eu. Atunci cââ nd âu intrât sovieticii îân Aiud, din cââ te câse erâu îân orâsţ , numâi câsele militţienilor câre i-âu lovit pe âsţ tiâ âu fost lovite de bombe; sţ i din cââ te femei erâu îân orâsţ numâi pe nevestele militţienilor câre i-âu bâtjocorit pe âă sţ tiâ, le-âu bâtjocorit rusţ ii. Ai îântţeles tu? A douâ zi nu l-âm mâi vâă zut. Cordosţ mi-â povestit âpoi discutţiâ âvutâă cu el. Dumnezeu rââ nduise poâte âcestâă îântââ mplârepentru sâlvâreâ sufletului sâă u, pe noi îâncredintţâându-ne câă rugâă ciunile pentru vrâă jmâsţ i nu sunt zâdârnice: „Nici unul din cei ce ne urâă sc pe noi sâă nu pâă timeâscâă cevâ râă u din pricinâ noâstrâă lâ Judecâtâ Tâ. Ci îântoârce sufletele lor spre consţ tiintţâ sţ i pocâă intţâ ceâ âdevâă râtâă , câ sţ i print-îânsţ ii sâă se slâă veâscâă Preâsfââ nt Numele Tâă u. Îârâă pe noi îânvrednicesţ te-ne sâă Te mâă rturisim pe Tine, Dumnezeul cel Viu sţ i âdevâă rât, Tâtâă l, Fiul, sţ i Sfââ ntul Duh, âcum sţ i purureâ sţ i-n vecii vecilor. Amin.“ Acestâ erâ rugâă ciuneâ câă tre Dumnezeu pentru âsupritorii nosţ tri, îâmpreunâă cu „Doâmne, iârtâă -i câă nu sţ tiu ce fâc!“ (v. Lucâ 23, 34). Nu o dâtâă âm vâă zut îân ochii nosţ triminuneâ izbâă virii sţ i â noâstre sţ i â lor. Expediat la Trâgşor Se âpropie sfââ rsţ itul lunii mâi. Un ordin de lâ Bucuresţ ti câă tre fiecâre penitenciâr sţ i depozit de condâmnâtţi sunâ câm âsţ â: totţi elevii minori condâmnâtţi vor fi trimisţ i lâ Trââ gsţ or; studentţii lâ Pitesţ ti, fosţ tii demnitâri lâ Sighet, legionârii lâ Aiud. Coloniile de muncâă fortţâtâă vor îânghitţi de-â vâlmâ criminâli de râă zboi sţ i frontierisţ ti, tţâărâni sţ i muncitori, chiâburi sţ i burghezi, etc. Dâr vorbâ zicâlei:„Popâă mi-âi cerut, popâă tţi-âm trimis!“ Asţ â âm fost trimis lâ Tââ rgsţ or. Epilog la primul volum. Iubiţi fraţi, Pentru câă âm socotit câă persoânâ lui Vâleriu Gâfencu âr exprimâ sintezâ sufletului nostru tââ nâă r sţ i de âceeâ o voi prezentâ âici. Cu cââ tevâ sâă ptâă mââ ni îânâinte de decesul lui Gil (Alexândru Virgil) Îoânid âm primit din pârteâ lui o scrisoâre îân câre mâă rugâ sâă -i trimit îân cââ tevâ pâgini un portret sufletesc âl lui Vâleriu Gâfencu, dât fiind fâptul câă âm trâă it âlâă turi de el o perioâdâă destul de lungâă îân temnitţâă. Rugâă minteâ lui cuprinde sţ i o „somâtţie“ pentru un termen âpropiât, probâbil îâsţi presimtţeâ sfââ rsţ itul. M-âm grâă bit sâă -i sâtisfâc dorintţâ. Aceâstâă prezentâre â îânâintât-o, printr-o âdresâă modestâă , îâmpreunâă cu âltele fâă cute de âltţi frâtţi de suferintţâă comisiei de cânonizâre â Patriarhiei BOR,

173

câre se ocupâă cercetâreâ, ânâlizâreâ, sţ i cu hotâă rââ reâ sânctificâă rii celor câre s-âu fâă cut vrednici îân fâtţâ lui Dumnezeu de â-Î sfintţi Numele pe pâă mââ nt. „Sfintţitâă sţ i onorâtâă Comisie, Aceâstâă prezentâre â unei perioâde din viâtţâ lui Vâleriu Gâfencu (îân îânchisoâre) ne este pusâă lâ dispozitţie de Virgil Mâxim, domiciliât lâ Ploiesţ ti, str. Câmeliei, bl. 50, et. 1, âp. 9, jud. Prâhovâ. El evocâă pâgini impresionânte sţ i inedite cu privire lâ iubitul frâte Vâleriu. VALERÎU GAFENCU: O LUMÎNAĂ ! Fiul lui Vâsile Gâfencu, bun gospodâr din Sââ ngerei-Bâă ltţi (Bâsârâbiâ) fost deputât îân Sfâtul Bâsârâbiei, nâă scut îân 1920, Vâleriu, mosţ tenesţ te de lâ pâă rintţi, o îânclinâtţie fireâscâă de luptâă pentru âdevâă r sţ i drâgoste de neâm. Educâtţiâ profund cresţ tinâă pe câre i-o imprimâă mâmâ sâ âveâ sâă sâă deâscâă îân âcest vlâă stâr virtutţi strâă lucitoâre, îân câre iubireâ revâă rsâtâă îântr-o câpâcitâte de jertfâă râr îântââ lnitâă , doâr lâ mârile spirite, âveâ sâă coplesţ eâscâă pââ nâă lâ umilire, chiâr sţ i pe cei mâi îânversţ unâtţi âdversâri. ÎÎn momentul râă pirii Bâsârâbiei (pâctul Ribbentrop-Molotov) bâă trââ nul îâsţi iâ sotţiâ sţ i copii, cele trei fete: Vâlentinâ, Eleonorâ sţ i Luizâ, sţ i-i trece Prutul, instâlââ ndu-i lâ Îâsţ i. Vâleriu erâ student lâ Îâsţ i, ânul Î, lâ Fâcultâteâ de Drept sţ i Filozofie. Vâlentinâ erâ elevâă îân ultimul ân lâ Liceul Îndustriâl de fete, iâr Mâriâ sţ i Luizâ eleve lâ Bâă ltţi. Lâ putţin timp dupâă ocupâreâ Bâsârâbiei de câă tre sovietici, bâă trââ nul este ârestât sţ i îâmpreunâă cu un lot de romââ ni bâsârâbeni deportât dincolo de cercul polâr. Dupâă un ân de zile, îân conditţii groâznice de viâtţâă, moâre cu gââ ndul lâ Dumnezeu, Câă ruiâ i-â îâncredintţât pe cei drâgi âi lui. Cinevâ scâă pât câ din minune de âcolo i-â relâtât lui Vâleriu âceste lucruri. ÎÎn 1941 Vâleriu este ârestât lâ Îâsţ i îâmpreunâă cu un grup de studentţi sţ i elevi FDC-isţ ti, dâr îân ânchetâă fâce îân âsţ â fel îâncââ t totţi ceilâltţi scâpâă , râă mââ nââ nd singur condâmnât lâ 25 âni muncâă silnicâă sţ i trimis lâ Aiud. Dupâă dezrobireâ Bâsârâbiei (iunie 1941), mâmâ sţ i surorile lui Vâleriu râă mââ n îân continuâre îân gospodâă riâ din Sââ ngerei. Dâr îân 1944 cââ nd sovieticii, cu âjutor âmericân, îântorc soârtâ râă zboiului. Mâmâ sţ i surorile lui Vâleriu se refugiâzâă lâ Îâsţ i sub purtâreâ de grijâă â celei mâi mâri dintre surori, Vâlentinâ, îântreâgâ fâmilie trâă ind cu greu, spâă lââ nd rufele celor âvutţi din tââ rgul Îâsţ ilor, sub permânentâ âmenintţâre de â fi ârestâte sţ i deportâte. *** ÎÎn viâtţâ tinerilor FDC-isţ ti din Aiud este introdus âgentul sovietic din Bâsârâbiâ, chiâr din Bâă ltţi, Târnovschi, pe câre Vâleriu îâl cunosţ teâ sţ i pe câre îâl deconspirâă . Agentul, bine instruit, reusţ esţ te sâă cââ sţ tige de pârteâ lui mâjoritâteâ celor îânchisţ i sţ i sâă ârunce âsuprâ lui Vâleriu îândoieli îân ceeâ ce privesţ te sinceritâteâ, âcuzââ ndu-l câă doresţ te sâă fie sţ eful FDC din Aiud. Dupâă trei âni (1944) primul detţinut politic câre â fost scos din Aiud de o

174

comisie sovieticâă , venitâă speciâl âici â fost Târnovschi. ÎÎn refugiul pe câre âveâm sâă -l fâcem de lâ Aiud lâ Albâ Îuliâ îântre liniile de bâă tâie, pe unul din tâncurile sovietice câre îânâintâu pe sţ oseâuâ spre Turdâ, Târnovschi, îâncins cu un stindârd rosţ u, sâlutâ cu pumnul strââ ns sţ i îâsţi urlâ victoriâ. Vâleriu nu mâi âveâ nevoie sâă -sţ i âpere pozitţiâ. ÎÎntre ânii 1941-1944 Vâleriu Gâfencu, îâmpreunâă cu âlte mâri suflete: dr. âvocât Trifân Trâiân, âvocât Mâriân Trâiân, Anghel Pâpâcioc (viitorul pâă rinte Arsenie), pâă rintele Vâsile Serghie, Schiâu Îon, Pâscu Constântin, Mirceâ Nicolâu sţ i âltţii âu trâsât o linie de conduitâă cresţ tinâă sţ i romââ neâscâă , pentru totţi detţinutţii politici, vâlâbilâă nu numâi pentru perioâdâ de dictâturâă ântonesciânâă , dâr sţ i pentru îântreâgâ viâtţâă â celor îânchisţ i câ model de âtitudine, indiferent de formâ de âsuprire sţ i emblemâ stâă pââ nirii: neâcceptâreâ vreunei forme de conciliere sţ i supunereâ sţ i âcceptâreâ oricâă ror suplicii, consecintţâă â mâă rturisirii Adevâă rului Dumnezeesc, îân viâtţâ personâlâă sţ i comunitârâă â neâmului. Aceâstâă âtitudine â fâă cut câ bâlântţâ biruintţei sâă îâncline îân plânul nevâă zut totdeâunâ îân fâvoâreâ noâstrâă , desţ i âpârent vrâă jmâsţ ul vâă zut se credeâ îânvingâă tor. El nu sţ tiâ îânsâă câă prin fiecâre din cei ce âcceptâu jertfâ supremâă , neâmul urcâ o nouâă treâptâă de luminâă îân îâmpâă râă tţiâ lui Dumnezeu. Din 1944 pââ nâă îân 1948, cââ nd Dumnezeu â vrut sâă ne despârtâă , âm fost miluit de Cel Atotputernic sâă stâu îâmpreunâă cu el doi âni îân âceeâsţ i celulâă , iâr îân coloniâ de muncâă de lâ Gâldâ de Jos, judetţul Albâ âm fost tot timpul âpropiâtţi îân comunitâteâ îâmprejurul câă reiâ grâvitâu totţi cei scosţ i lâ muncâă . *** Dumnezeu revâă rsâse âsuprâ lui hârul frumusetţii: Fizic, pâă reâ un ârhânghel, purtââ nd cââ nd spâdâ de foc â cuvââ ntului Dumnezeiesc, cââ nd crinul curâă tţiei plin de pârfum tâinic. Morâl, nu i se puteâ reprosţ â cevâ, smereniâ îâmbinââ ndu-se cu tenâcitâteâ hotâă rââ rilor. Spirituâl, erâ trânsfigurât tot timpul, îântr-o stâre extâticâă âproâpe permânentâă ; nu puteâi sâă -tţi dâi seâmâ dâcâă ceeâ ce spune vede îân duh sâu dâcâă Duhul vorbesţ te prin el. Viâtţâ lui erâ zbor spre îânâă ltţimi pe câre cu greu îâl puteâi urmâă ri. Cââ nd erâm îâmpreunâă cu pâă rintele Serghie Vâsile, sub â câă rui îândrumâre ne îânsusţ eâm rugâă ciuneâ isihâstâă , Vâleriu irâdiâ, lâ nivelul perceptţiilor sensoriâle, o câă ldurâă interioârâă de o intensitâte greu de îântţeles sţ i de exprimât, cuvââ ntul râă mââ nââ nd dâtor îân âctul cuprinderii. Erâ âsuprâ lui un dâr Dumnezeiesc câre-l situâ dincolo de posibilitâă tţile mele de îântţelegere. Erâm tââ nâă r, novice îân âctele de efort spirituâl progrâmâte consţ tient sţ i de multe ori pe punctul de â mâă sminti. Pâă rintele Vâsile Serghie mâă iubeâ mult sţ i mâă simtţeâ câ un bârometru, mâă puneâ pe liniâ de plutire duhovniceâscâă sţ i fâă ceâ, cu un tâct pedâgogic exceptţionâl, punte de legâă turâă îântre cele douâă stâdii de viâtţâă duhovniceâscâă , â meâ sţ i â lui Vâleriu, sţ tiind sâă coboâre sţ tâchetâ lâ nivelul posibilitâă tţilor mele de trâă ire interioârâă sţ i exterioârâă .

175

ÎÎn rugâ comunâă mâă simtţeâm câ un pui câă zut din cuib, tremurââ nd din âripile âbiâ pudrâte cu puful credintţei, iâr pe Vâleriu îâl simtţeâm câ pe un vultur câre plutesţ te îân îânâlt, tââ rââ ndu-mâă sţ i pe mine dupâă el. *** Vâleriu nu erâ un conformist. Spâă rgeâ formele cu cutezântţâ duhului, fâă râă sâă sâcrifice âdevâă rul cu îânchipuiri personâle, vinovâte de câă lcâreâ hotâă rââ rilor cânonice. ÎÎn libertâteâ duhului sâă u toâte se includeâu firesc îân tipârul ârhetipâl âl Hristosului, om sţ i Dumnezeu. Acest urcusţ direct lâ Hristos, câ intrâreâ îân propriâ-tţi câsâă , unde legile sţ i regulile comportâă rii sţ i mânifestâă rilor, proprii numâi tţie, te scutesc de formâlism, pâă reâ sfidâre lâ âdresâ Dumnezeirii. De âceeâ foârte putţini din cei ce l-âu cunoscut âu reusţ it lâ îânceput sâă -l sţ i îântţeleâgâă . Tââ rziu, cââ nd Dumnezeu mi-â fâă cut bucuriâ sâă pot âprofundâ viâtţâ duhovniceâscâă , âm îântţeles câă mârile spirite prin câre sţ i îân câre lucreâzâă hârurile speciâle, nu pot fi judecâte de lâ nivel lumesc sâu chiâr religios. Ci numâi dupâă ce, cu seteâ integrâă rii neconditţionâte îân Hristos potţi, cââ t de cââ t, sâă te îâmpâă rtâă sţ esţ ti sţ i de îântţelegereâ âltor spirite, Hristos ducââ ndu-te pe âcelâsţ i drum, dâr cu propriile tâle picioâre. Aceâstâă libertâte îân duh, de câre vorbesţ te uluitor Sfââ ntul Apostol Pâvel, de â nu te mâi judecâ singur îân ceeâ ce fâci, lâă sââ nd sâă te judece Hristos, un stâdiu îân câre nu tu lucrezi, ci hârul lucreâzâă îân sţ i prin tine, o âveâ Vâleriu. Prezentţâ lui, oriunde, îân orice fel de îântââ lnire îântre noi, cei âpropiâtţi sufletesţ te - numitţi de unii îân chip decent, iâr de âltţi îân chip ironic mistici -, câ sţ i îân mijlocul celor mâi putţin initţiâtţi îân viâtţâ duhovniceâscâă , creâ bucurie sţ i respect sţ i uneori îângrijorâre sâu teâmâă . *** Bucurie, pentru ce âveâi sâă cunosţ ti din gurâ lui, dincolo de serbedele probleme cotidiene. Cuvââ ntul lui te scoteâ din timp sţ i te fâă ceâ sâă ignori mizeriâ umânâă , sublimââ nd suferintţâ sţ i âcceptââ nd-o câ pe un dâr mââ ntuitor. Respect, pentru frumusetţeâ âdevâă rurilor exprimâte lâ nivelul de îântţelegere âl fiecâă ruiâ. Fiecâre puteâ sâă guste din fiintţâ lui Hristos pârteâ ceâ mâi dulce, ceâ mâi proprie lui. Teâmâă sfââ ntâă sâu îângrijorâre, pentru gââ ndul neîâmplinirii tâle, câă implicâreâ personâlâă îân cele mâă rturisite câ âdevâă ruri ce conditţioneâzâă îânsâă sţ i viâtţâ câ existentţâă dâă ruitâă de Dumnezeu vâ cere rupere, sfââ sţ iere sţ i moârte, jertfâă sţ i jertfire permânentâă . Vâleriu personificâ luptâă torul cresţ tin câre se âflâă îân âcelâsţ i timp pe muntele suferinţei, (lepâă dâreâ de pâtimi, stâdiul purgâtţiei) sţ i îân pădurea cu fiare sălbatice (luptâ cu duhurile, stâdiul iluminâtiv) sţ i îân mlaştina deznădejdii (despicââ nd-o cu ârmâ Crucii, purtâtâă consţ tient, subiectiv sţ i âcceptâtâă «nu cum voiesc eu, ci cum voiesţ ti Tu» (v. Mâtei 26, 39), stâdiul unitiv, desâă vââ rsţ ireâ). Prezentţâ lui dâă deâ îâncredere oricâă rui suflet, consţ tientizââ ndu-i dorintţâ de îânâă ltţâre duhovniceâscâă spre desâă vââ rsţ ire. ***

176

Vâleriu â fost chemât îân fâtţâ comisiei sovietice, câre operâ „repâtriereâ“ pentru â-l convinge sâă se repâtrieze. Pentru îândrâă zneâlâ de â-i îânfruntâ pentru âctul cotropirii, comisiâ â cerut trânsferul lui Vâleriu îân URSS pentru â fi judecât sţ i condâmnât pentru insultâ guvernului sovietic sţ i ârmâtei URSS. Dumnezeu â vrut sâă -l sâlveze printr-un reprezentânt âl comisiei. Dupâă spusele lui Vâleriu, tâă ceâ sţ i se uitâ lâ el tot timpul, â triât dosârul lui, incluzââ ndu-l îântre cei câre nu pot fi repâtriâtţi. Mâmâ sţ i bietele lui surioâre âu fost urmâă rite cââ tţivâ âni de serviciile secrete sovietice pentru â fi repâtriâte. ÎÎn bejenie prin toâtâă tţârâ, se âscundeâu prin mâhâlâlele orâsţ elor, prin sâte de munte, âsţ â âu scâă pât nedeportâte îân Siberiâ. Cââ nd lucrurile pâă reâu câă s-âu mâi linisţ tit, prin 1946-47 âu venit lâ un „vorbitor“ lâ Gâldâ de Jos. Acolo le-âm cunoscut sţ i noi. „Vorbitorul“ se obtţineâ cu âprobâreâ Penitenciârului sţ i âvizul Militţiei locâle din Aiud. Mâmâ lui Vâleriu â fost supusâă unui interogâtoriu prelung sţ i âpoi obligâtâă sâă spele toâte WC-urile sţ i dusţ umelele Militţiei Aiud, o zi sţ i o noâpte îân sţ ir, desţ i trecuse de 60 âni sţ i erâ slâă bitâă sţ i bolnâvâă . Vâă zââ ndu-l pe Vâleriu sţ i pe noi totţi îâmprejurul dââ nsei, n-â putut scoâte un singur cuvââ nt, numâi lâcrimile îâi sţ iroiâu, îâmbrâă tţisţ âându-sţ i fiul sţ i îâmbrâă tţisţ âându-ne sţ i pe noi. Vâleriu o purtâ îân brâtţe, erâ micutţâă de stâturâă , âsţ â cum portţi un copil sţ i dââ nsâ se lipeâ de pieptul lui cu âceeâsţ i drâgoste cu câre probâbil Vâleriu se âlintâ lâ pieptul dââ nsei îân copilâă rie. Surorile îâl mââ ncâu din ochi cu drâgosteâ lor sţ i el le îâmbrâă tţisţ â sţ i le mââ ngââ iâ cu cuvinte de îâncredere îân Dumnezeu, fâă cââ ndu-ne pe totţi sâă plutim câ pe o âpâă vie spre limânul sperântţelor sfinte. *** Lâ îântââ lnirile noâstre, pentru â discutâ o problemâă duhovniceâscâă , „vreun cuvââ nt“ cum ziceâu Sfintţii Pâă rintţi âi pustiei, âsţ puteâ, âfirmâ citââ nd pâsâjul din Faptele Apostolilor, «erâu fâã clii multe îân câmerâ de sus, unde erâm âdunâtţi»(20, 8). Pentru fiecâre dintre noi sţ i pentru totţi lâolâltâă , Hristos nu erâ doâr un ideâl exterior, spre câre sâu lâ câre voiâm sâă âjungem cââ ndvâ. El erâ îânsâă sţ i viâtţâ noâstrâă zilnicâă , de fiecâre clipâă , dorintţâ integrâă rii îân El câ trâă ire permânentâă . Vietţile sfintţilor âsţ â cum ni le prezentâu Pâtericul, Filocâliâ, erâu (iertâtţi-mi îândrâă zneâlâ), experimentâte, verificâte, câ posibilitâă tţi de reâlizâre nu numâi pe plân mentâl, ci mâi âles pe plânul trâă irii efective. Trâă sâă turâ cârâcteristicâă â âcestor mistici erâ smereniâ sţ i fiecâre erâ simtţit de ceilâltţi îân ceeâ ce âveâ specific, îân dârul cu câre erâ investit de Dumnezeu, sţ i câre erâ lucrâă tor spre binele sţ i cresţ tereâ tuturor îân Hristos. ÎÎn „interviuri duhovnicesţ ti“ bâă diâ Trifân, cel mâi îân vââ rstâă dintre noi, ridicâ o problemâă , o îântrebâre âsuprâ unui „cuvââ nt“ sţ i noi ceilâltţi îâncercâm, fiecâre de lâ nivelul sâă u, sâă exprimâă m îântţelesul sţ i posibilitâă tţile âplicâă rii lui, fâă cââ nd din âceâstâ, treâptâă nouâă pe urcusţ ul spre vââ rful Crucii. Dâcâă nu gâă seâm solutţiâ optimâă , invocâm âjutor spre luminâre. Vâleriu Gâfencu ârdeâ, zic îâncâă o dâtâă . Ardeâ... ârdere de tot, lâ propriu, îân fâtţâ tuturor, câ o fâă clie de luminâă spre

177

câre sţ i de lâ câre fiecâre luâ putere sufleteâscâă sţ i trupeâscâă . Cuvintele lui erâu purtâă toâre de duh. Gesturile lui erâu binecuvââ ntâă ri sţ i îâmbrâă tţisţ âări. Fâptele lui ârâreori sâu tââ rziu sesizâte sţ i descoperite erâu dâruri integrâle âle fiintţei lui. Vâleriu nu dâă ruiâ, se dâă ruiâ. Câpâcitâteâ de jertfâă concretizâtâă îân cuvintele Mââ ntuitorului: «cui te lovesţ te peste obrâzul drept, îântoârce-i sţ i pe celâă lâlt. Celui ce voiesţ te sâă se judece cu tine sţ i sâă -tţi iâ hâinâ, lâsâă -i sţ i câă mâsţ â. Îâr de te vâ sili cinevâ sâã mergi o milâă , mergi cu el douâă .» (Mâtei 5, 39-41), « Îubitţi pe vrâă jmâsţ ii vosţ tri, binecuvââ ntâtţi pe cei ce vâă blestemâă , fâcetţi bine celor ce vâă urâă sc sţ i rugâtţi-vâă pentru cei ce vâă vâtâă mâă sţ i vâă prigonesc» (Mâtei 5, 44), «Mâi mâre drâgoste decââ t âceâstâ nimeni nu âre, câ sufletul lui sâă sţ i-l punâă pentru prietenii sâă i.»(Îoân 15, 13), lâ Vâleriu erâ âsţ â de fireâscâă , îâncââ t dâcâă n-âr fi fâă cut-o îân âscuns (tâinic) pe multţi i-âr fi tulburât sâu i-âr fi smintit chiâr. Lâ îânceputul prieteniei noâstre, voind sâă mâă spovedesc pentru â mâă puteâ îâmpâă rtâă sţ i, cercetââ ndu-mi cugetul, âm gâă sit o stâre de îândoiâlâă pe câre o âveâm âsuprâ sinceritâă tţii mânifestâă rilor duhovnicesţ ti âle lui Vâleriu. Mi se pâă reâ câă unele din formele câre lâ îâmbrâcâă viâtţâ lui duhovniceâscâă , âu uneori cevâ ârtificiâl sţ i chiâr ostentâtiv. Î-âm descoperit vinovâă tţiâ gââ ndurilor mele fâtţâă de el. M-â âscultât cu âtentţie; lâ sfââ rsţ it, plââ ngââ nd, m-â îâmbrâă tţisţ ât sţ i, rugââ ndu-ne âmââ ndoi, â luât âsuprâ lui toâtâă tulburâreâ pe câre mi-o provocâse: „Sunt vinovât îân fâtţâ lui Dumnezeu pentru tulburâreâ pe câre tţi-âm provocât-o. ÎÎtţi multţumesc câă mi-âi sesizât o lâcunâă de câre nu erâm consţ tient cu âdevâă rât, câă ci nu numâi prin pâă câtul propriu-zis potţi sminti pe cinevâ, nu numâi cu cele de stââ ngâ, ci sţ i cu cele de dreâptâ, cu virtutţile, cââ nd nu sunt fâă cute cu tâct duhovnicesc, spre ferireâ cugetului frâtelui câre se poâte sminti din pricinâ libertâă tţii tâle, tu fiind îâncredintţât câă fâci binele”. Am sesizât ideeâ din epistolâ îântîâiâ Sfââ ntul Apostol Pâvel câă tre Corinteni (câpitolul 8); mâi tââ rziu âveâm s-o îântţeleg: totţi Sfintţii Pâă rintţi fâă cuserâă din eâ un dreptâr âl vietţii lor îân comunitâă tţile câă lugâă resţ ti sţ i pustnicesţ ti mâi âles. *** Erâ îân iulie 1946. ÎÎncepusem â douâ sâpâă lâ vie. Visţ ân Nicolâe sţ i Pâul Vilescu erâu doi dintre câmârâzii simpâtizâtţi de noi totţi pentru bunâ dispozitţie pe câre o creâu totdeâunâ âcolo unde se âflâu. Se mâi tâchinâu, fâă râă câ glumele lor sâă degenereze îân cuvinte vulgâre sâu dure. Apârtenentţâ regionâlâă le fâvorizâ suficient mâteriâl pentru dispute hâzlii. Visţ ân erâ olteân, Vilescu prâhoveân. ÎÎntr-o zi, sâă getţile lor s-âu îânveninât. Glumele âu degenerât de lâ îântţepâă turi fine, fâă râă âdresâă directâă , lâ ironii sţ i zeflemisiri cu âdresâă lâ persoânâă sţ i pââ nâă lâ urmâă cu insulte directe. Diâvolul ce âltâă treâbâă âre? Sâă strice linisţ teâ sţ i prieteniile dintre oâmeni. Fiecâre îâl âcuzâ pe celâă lâlt de lipsâă de bun simtţ , inconsţ tientţâă sţ i âlte âcuze jignitoâre. Discutţiâ se purtâ totusţ i pe un ton redus. Vââ ntul âdiâ sţ i duceâ frââ nturi de expresii lâ urechile celor ce lucrâu mâi âproâpe de ei. Ne erâ jenâă de cele îântââ mplâte sţ i ne uitâm neputinciosţ i unul lâ âltul, nesţ tiind cum sâă âplânâă m tensiuneâ îântre cei doi. Vâleriu Gâfencu erâ îân urmâ lor

178

pe un rââ nd âlâă turât sţ i âuzise toâtâă disputâ dintre cei doi. Cââ nd âu âjuns lâ câpâă tul pârcelei Vâleriu sţ i-â lâă sât sâpâ, â iesţ it îân fâtţâ celor doi câmârâzi sţ i îângenunchind, cu emotţie îân glâs i-â implorât: „Vâă rog sâă mâă iertâtţi câă âm âuzit cuvintele, frumoâse câ din psâlmi, pe câre vi le-âtţi spus unul âltuiâ”. Cu lâcrimi pe obrâji, i-â sâă rutât pe fiecâre îân pârte sţ i s-â îântors lâ lucru. Cei doi s-âu prâă busţ it unul îân brâtţele celuilâlt. Cu glâsuri sugrumâte sţ i-âu cerut iertâre de lâ noi totţi. Acesteâ erâu lucrâă rile Duhului fâă cute prin Vâleriu îân comunitâteâ noâstrâă , viâtţâă sfââ ntâă de iubire îântre mâă dulârele trupului mistic âl lui Hristos. O, drâgoste sfââ ntâă , cum sţ tii tu sâă sfâă rââ mi lucrâreâ celui râă u cu simplitâteâ mânifestâă rilor Tâle! *** Dornici sâă cunoâsţ tem mârile spirite cresţ tine âle neâmului nostru, fâă ceâm escâpâde duhovnicesţ ti cu îândrâă zneâlâă temerârâă , câre ne-âr fi putut costâ sânctţiuni grele sâu executţiâ, câă ci puteâu fi interpretâte câ evâdâre. Pâă rintele Arsenie Bocâ, ctitorul Filocaliei româneşti cum îâl numesţ te pâă rintele Dumitru Stâă niloâie, ne trimisese prin cinevâ primele volume âle Filocâliei; voiâm sâă -l vedem sţ i sâă -i multţumim, îâmpâă rtâă sţ indu-ne sţ i din cuvââ ntul lui de îânvâă tţâăturâă . Din coloniâ de lâ Gâldâ de Jos, Vâleriu Gâfencu, Îon Îânolide sţ i Mârin Nâidim âu plecât îântr-o sââ mbâă tâă dimineâtţâ, tâă ind muntţii sţ i pâă durile îân linie dreâptâă pââ nâă lâ Sââ mbâă tâ, pe jos. Cu Nicu Mâzâă re sţ i Îuliân Bâă lân âm trecut peste culmile Trâscâă ului pââ nâă lâ Rââ metţ , unde Pâă rintele Otţeâ reconstruiâ din âlbiâ rââ ului Geoâgiu, mââ nâă stireâ ortodoxâă , distrusâă de ârmâtele Mâriei Terezâ, âsţ â cum i se descoperise îân vedenie lâ Sfââ ntul Munte Athos, câ sţ i pâă rintelui Arsenie Bocâ pentru Mââ nâă stireâ Sââ mbâă tâ. Mârin Nâidim poâte mâă rturisi mâi multe despre îântââ lnire. Dupâă îântoârcere Vâleriu câă pâă tâse o stâre de ârmonie interioârâă , de pâce vizibilâă îân mânifestâă rile lui, pline de linisţ te sţ i blââ ndetţe, îântr-o suportâre tâă cutâă sţ i îântr-o umilintţâă nedisimulâtâă , fireâscâă îân tot ce fâă ceâ. *** Lâ Aiud, îân 1945, cââ nd Îon Îânolide â venit îân celulâ îân câre mâă âflâm cu Mârin Nâidim sţ i ne-â spus âproâpe plââ ngââ nd, câă simte nevoiâ sâă fie âproâpe de noi, sâă se îâmpâă rtâă sţ eâscâă de âceleâsţ i bucurii tâinice âle Mââ ntuitorului Hristos, desţ i âvusese pââ nâă âtunci o âtitudine nitţel de brâvâdâă fâtţâă de provocâă rile âdministrâtţiei sţ i suferise consecintţele, pentru câă nu preâ sţ tiâm cu sâă procedâă m, l-âm rugât sâă meârgâă lâ Vâleriu sţ i sâă -i îâmpâă rtâă sţ eâscâă stâreâ sţ i dorintţâ sufletului lui. Îon â crezut câă îân felul âcestâ vrem sâă ne scâă pâă m de el, neâcordââ ndu-i bunâă credintţâă. Totusţ i sţ i-â destâă inuit stâă rile sufletesţ ti cu toâte frâă mââ ntâă rile de consţ tiintţâă. Vâleriu nu l-â lâă sât sâă vorbeâscâă , l-â îâmbrâă tţisţ ât câ pe un frâte pe câre de mult îâl âsţ teptâ lâ poârtâ sufletului sâă u. L-â ridicât cu drâgosteâ lui pe treâptâ depâă sţ irii preâ mârii scrupulozitâă tţi de consţ tiintţâă, pe câre se âflâ câ pe o muchie de cutţit, nehotâă rââ t îâncâă , dâcâă sâă rupâă cu o formâă sţ i un stil de viâtţâă îântââ mplâă toâre

179

sţ i îânchipuitâă pentru â optâ pentru viâtţâ ordonâtâă îân Hristos, confirmâtâă prin rezultâtele iesţ irii din pâă cât, vâă dite îân cresţ tereâ âscultâă rii sţ i subordonâă rii continue fâtţâă de cuvââ ntul lui Hristos îân Bisericâ lui. Ceeâ ce â fâă cut sţ i ceeâ ce â trâă it Vâleriu de-â lungul ânilor de detentţie, pentru fiecâre suflet cu câre â venit îân contâct, e greu de imâginât, necum de exprimât îân cuvinte. E suficient râă spunsul pe câre l-âu dât totţi cei ce l-âu cunoscut. A fost un sfânt. Am purtât totdeâunâ îân suflet, pentru Vâleriu, imâgineâ tââ nâă rului pustnic consumât îân rugâă ciuneâ de foc. Stâreâ âceâstâ s-â concretizât îântr-un poem pe câre i l-âm îânchinât: Ardere-de-tot lui Valeriu Gafencu ...âici, râă sâre-n mine o chilie îân câre s-â sfintţit un pustnic blââ nd... Zideâ virtutţi ceresţ ti îân trup plâă pââ nd sţ i-n ochi purtâ smeritâă bucurie... De priveghere lungâă - âlbâă floâre se rezemâ cu frunteâ de pervâz sţ i lunâ-i sâă rutâ sfintţit obrâz cââ nd i-âscultâ cuvââ ntul, câ o boâre: „O, vino, rob râă u, somnule, sţ i-mi poârtâă cu tine, visul, peste undâ moârtâă ..., un ceâs de vreme urcâă -mâă sţ uvitţâă îân Crâmâ-ÎÎmpâă râă teâscâă , rod-de-vitţâă!...„“ De funiâ nâă dejdii viu s-âgâtţâă sţ i-n rugâă ciune treâptâă -nâltâă suie..., âmiezile simtţirilor descuie sţ i ÎÎngerilor, iâtâă -l, fâtţâă-n fâtţâă. L-âu îâmbrâă cât cu-â cerului ârmurâă ..., cu neâuâ-îântţelepciunii-âpoi l-âu nins purificââ ndu-i duhul, îânâdins sâă fie-âsemeni lor, chip sţ i mâă surâă !... Un îânger..., â fâă cut un semn îân cer!... El vede Fâtţâ-lumii Nevâă zute..., cuvintele âude..., nenâă scute,

180

cu inimâ topesţ te vâă mi de ger!... De cââ te ori pâă mââ ntul, fâă râă splinâă , se duce, tâur negru, rostogol, de cââ te ori îâl sâă geteâzâă -n gol hârâpi cornutţi, mereu îân nehodinâă ?... Un sul de cârte-i cerul strââ ns cu nod sţ i ultim semn pâă mââ ntu-n âlfâbet... Altârul Viu âl Mârelui Profet primesţ te jertfâ, Ardere-de-tot!... ÎÎn Rugâă ciuneâ-focului, âdoârme... Tââ rziu luminâ cândelei se stinge... Un îânger furisţ âându-se-n chilie deâsuprâ fruntţii, nimb subtţire-i ninge!... Vrâă jmâsţ ii gem lâ prâgul lui pe coârne!... Movilâă -i stâă nisipul lââ ngâă usţ âă... A tot crescut ruginâ pe zâă vor, uleiul â-nflorit îântr-un ulcior, dâr trupu-i stâă -n genunchi, desţ i-i cenusţ âă... Pe-o lâvitţâă, âlâă turi, rââ nduite mâi multe câă rtţi. Pe-o foâie îân Ceâslov scrisese el sfintţitul lui hrisov îân pâtru rââ nduri, vorbe âurite: „Sâă mâă iertâtţi, pâă rintţilor, vâă rog, c-âvââ nd putţinâă treâbâă âzi cu Domnul m-â biruit, îân rugâă ciune somnul sţ i v-âm lâă sât cenusţ â meâ, zâă log...“ Dâr necrezââ nd câă -i mort cu-âdevâă rât cu mââ nâ l-âm âtins peste vesţ minte... Se risipi cenusţ â lui fierbinte sţ i sâă rutââ nd-o..., âm plââ ns îângââ ndurât!

181

Virgil Mâxim ÎMN PENTRU CRUCEA PURTATAĂ Volumul âl ÎÎ-leâ 1948 -1964-'89 Abecedâr duhovnicesc pentru un frâte de cruce «Toţi care voiesc să trăiască cucernic în Hristos Iisus, vor fi prigoniţi. Iar oamenii vicleni şi amăgitori vor merge spre tot mai rău, rătăcind pe alţii şi rătăciţi fiind ei înşişi». (ÎÎ Timotei 3, 12-13) La Crucea purtată! - Îmn rostit de âutorul âcestei câă rtţi cu ocâziâ sfintţirii monumentului de lâ Aiud îân 1994 O, Cruceâ Domnului Hristos, crescutâă -n noi! Câ pe-un Copâc âl Cunosţ tintţei Binelui sţ i-âl Vietţii Te-âm âdâă pât cu sââ nge câld sţ i tââ nâă r sţ i cu ploi de lâcrimi revâă rsâte-n „psâlmii diminetţii“... Suntem cu Simon Cireneul, totţi, sub Tine, Îzbâă vitoâreâ noâstrâă din temnitţele mortţii!... Ne-âm râă stignit pe Tine, surââ zââ nd durerilor râă sfrââ nte-n prâă busţ ireâ dorintţelor de viâtţâă vinovâtâă sţ i pâă cât!... Purificâtţi sub Hâr, durereâ noâstrâă âm preschimbât-o îân iubire, sţ i i-âm iertât pe cei ce-n âmâă gireâ lor din cuget ne-âu junghiât!... Credeâu îân biruintţâ lor de „ceâs pâă tât“... Sţ i ne-âm sculât din „giulgiul mortţii“ lâ ceâsul rââ nduit de Cel Preâ ÎÎnâlt, sâă fim âcelâsţ i leât cu Domnul nostru îân Luminâă lâ Judecâtâ Lumii!... Lâ Mâreâ sţ i Sfââ ntâ, ÎÎnfricosţ âătoâreâ sţ i Singurâ Preâ-Dreâptâă Judecâtâă

182

din Vâleâ Îosâfât!... O, Cruceâ Domnului Hristos, crescutâă -n noi, sâă Te purtâă m câ pe-un Stindârd Biruitor îân Viâtţâ de âcum sţ i-n Veâcul-de-Apoi!... Amin! Amin! Amin! ÎÎn veci, Amin! Amin! Sub semnul Legiunii Prolog lâ volumul ÎÎ ÎÎn perioâdâ dintre cele douâă râă zboâie mondiâle (1916 / 18 - 1941/44), tţârâ romââ neâscâă â stât sub semnul Misţ câă rii Legionâre. Îstoricii âu dâtoriâ sâă cerceteze cu probitâte sţ i sâă informeze opiniâ publicâă romââ neâscâă - ruptâă de cunoâsţ tereâ trecutului - âsuprâ âcestui fenomen cresţ tin sţ i romââ nesc, cu âtââ t mâi mult cu cââ t âcesţ ti reprezentântţi âi spiritului romââ nesc, âu âvizât suflâreâ romââ neâscâă sţ i îântreâgâ lume âsuprâ consecintţelor gââ ndirii sţ i trâă irii îân âfârâ lui Hristos, câre âcum se vâă d îân toâtâă lumeâ: debândâdâă morâlâă , legiferâre â desfrââ ului (prostitutţiei sţ i sodomiei), râă zboâie frâtricide sţ i âsâlt âsuprâ Bisericii sţ i â neâmurilor. Trebuie curâj. Abdicâreâ de lâ dâtorie n-âr fâce decââ t sâă continue stâreâ de minciunâă , de dezinformâre, de câlomnie sţ i crimâă , perpetuââ nd regimul de îântuneric âl totâlitârismului cârlist, ântonesciân sţ i mâi âles comunist. Trebuie precizât contţinutul notţiunilor câre cu reâ intentţie âu fost suprâpuse: totalitarism sţ i legionarism (s.n.). Legionarismul, pe lââ ngâă pregâă tireâ profesionâl-culturâlâă , cereâ fiecâă rui legionâr trâă ire morâl-spirituâlâă . Asţ â îâncââ t cei ce erâu chemâtţi sâă reprezinte âutoritâteâ îân institutţiile stâtului erâu consţ tientţi de âctul responsâbilitâă tţii îân fâtţâ lui Dumnezeu pentru âctele sâă vââ rsţ ite, âstfel âsigurââ nd corectitudineâ slujirii semenilor. Totalitarismul de orice nâturâă cere reprezentântţilor impusţ i chiâr de sistem, responsâbilitâteâ fâtţâă de interesele grupului, fâă râă râportâre lâ cenzurâ Divinâă , iâr pe ceâ sociâlâă ignorââ nd-o prin teroâre. Misţ câreâ Legionârâă s-â constituit câ protest îân numele îântregului neâm romââ nesc îâmpotrivâ âteismului sţ i comunismului criminâl - viitor ucigâsţ âl sufletului sţ i trupului romââ nesc - îân numele lui Dumnezeu sţ i sub pâtronâjul Arhânghelului Mihâil. S-â mânifestât câ o sâbie de pedeâpsâă îâmpotrivâ trâă dâă torilor de neâm sţ i tţârâă , câre duceâu îân eroâre sufletele pure, âruncââ nd îân deznâă dejde sţ i scotţâând din luptâă pe cei îândreptâă tţitţi. A âpâă rut âtunci cââ nd toâte institutţiile sţ i reprezentântţii lor, nu mâi slujeâu legii Divine, ci legii Sâtânei. Dupâă urgiile pe câre le-â îânfruntât se îâmplinesţ te cuvââ ntul de prooroc âl Câă pitânului: „Din âdââ ncuri se îânâltţâă biruitor legionârul! Cu sufletul sâă u de stââ ncâă . Cei ce cred câă -l pot îânvinge câ sţ i cei ce cred câă -l pot cumpâă râ, se vor convinge îân

183

curââ nd, dâr preâ tââ rziu, câă s-âu îânsţ elât“ 24. Cu tot pâă mââ ntul pus pe groâpâ lor, pe gurâ lor, âcesţ ti trimisţ i âi lui Dumnezeu ies sţ i cu trupurile din mormââ nt, din âdââ ncurile sufletului romââ nesc, îânnoitţi îân credintţâă, câ sâă mâă rturiseâscâă iârâă sţ i, pentru neâmul bâtjocorit sţ i umilit, îânviereâ lui îân Hristos. „Nu suntetţi voi îân stâre sâă omorââ tţi âtââ tţiâ dintre noi, cââ tţi suntem noi îân stâre sâă murim pentru Hristos sţ i neâm!“25 Asţ â s-â sţ i îântââ mplât! Actul mârtiriului nu este un semn de putere pentru cei ce-l provoâcâă , ci pentru cei ce-l âcceptâă . «Dâcâă grâă untele de grââ u, cââ nd câde îân pâă mââ nt, nu vâ muri râă mââ ne singur; iâr dâcâă vâ muri, âduce roâdâă multâă » (Îoân 12, 24). Dâcâă vom pierde câpâcitâteâ spirituâlâă de â ne jertfi pentru Hristos sţ i pentru sâlvâreâ neâmului nostru, vom fi vinovâtţi, îân fâtţâ celor ce cu pretţul vietţii lor ne-âu lâă sât un testâment îân fâtţâ lui Dumnezeu, câă âm âbdicât de lâ misiuneâ noâstrâă . Sâă mâă rturisim pe Hristos sţ i îânviereâ Lui cu pretţul vietţii noâstre, implicââ ndu-ne îân fiintţâ istoricâă â neâmului, sţ tiind preâ bine câă : «socotesc câă pâă timirile vremii de âcum nu sunt vrednice de mâă rireâ câre ni se vâ descoperi» (Români 8, 18). PARTEA I-a CAPITOLUL I Târgşor 1948-1950 Fiecâre om este rââ nduit îân plânul divin cu o ânumitâă chemâre. Pentru âceâstâ, Dumnezeu îâl investesţ te cu ânumite dâruri sufletesţ ti sţ i trupesţ ti îân chip potentţiâl de lâ nâsţ tere, lâă sââ ndu-i libertâteâ sţ i creââ ndu-i prilejuri sâă sţ i le cultive sţ i sâă le desâă vââ rsţ eâscâă , îân vedereâ îâmplinirii chemâă rii pe câre trebuie sâă o intuiâscâă sţ i sâă fâcâă din eâ âct de mâă rturisire spre mââ ntuireâ lui. Dâcâă âbdicâă de lâ chemâreâ slujirii lui Dumnezeu, dârurile vor intrâ îân robiâ celui vicleân sţ i vâ fi pierdut prin ele. Fiecâre om âre un dâr specific, câre nu este greu de sesizât, prin câre se poâte mââ ntui, dâcâă îâl pune îân slujbâ lui Dumnezeu, îân conlucrâre hâricâă . Sâă râcordeze voiâ personâlâă lâ voiâ divinâă : „Vreâu sâă mâă mââ ntuiesc! Vreâu sâă te mââ ntuiesc!“ Câleâ este âscultâreâ de Bisericâă sţ i îâmplinireâ poruncilor Divine: «Sâă iubesţ ti pe Domnul Dumnezeul tâă u din toâtâă inimâ tâ sţ i din tot sufletul tâă u sţ i din putereâ tâ sţ i din tot cugetul tâă u, iâr pe âproâpele tâă u câ pe tine îânsutţi» (Lucâ 10, 27; Mâtei 22, 37,39; Mârcu 12, 30,31) Acesteâ sâă vââ rsţ indu-le de lâ nivelul potentţelor cultivâte sţ i din locul tâă u îân societâte. Câpâcitâteâ sâu modâlitâteâ de â îântretţine drâgosteâ fâtţâă de Dumnezeu sţ i de âproâpele tţi-o dâu hrânâ spirituâlâă : 24

Din Cuvântul pentru legionari, pronunţat cu ocazia aniversării a 10 ani de la înfiinţarea Legiunii Arhanghelul Mihail. Discursul este unicul document sonor rămas de la Căpitan. V. culegerea de texte Din luptele tineretului român 19191936, p. 86, ed. Fund. Buna Vestire, 1993. (n.n.) 25 idem

184

rugâă ciuneâ sţ i postul, vietţuireâ virtuoâsâă sţ i comuniuneâ directâă cu Trupul sţ i Sââ ngele Domnului. Obisţ nuintţâ de â fi permânent îân comuniune directâă cu Hristos îâtţi dâă sţ i consţ tiintţâ integrâă rii tâle îân plânul divin, prin îântţelegereâ âctelor pe câre le sâă vââ rsţ esţ ti. Asţ â cum spune Mââ ntuitorul ucenicilor sâă i: «Punetţi deci îân inimile voâstre sâă nu gââ nditţi de mâi îânâinte ce vetţi râă spunde; Câă ci Eu vâă voi dâ gurâă sţ i îântţelepciune, câă reiâ nu-i vor puteâ stâ îâmpotrivâă , nici sâă -i râă spundâã totţi potrivnicii vosţ tri» (Lucâ 21, 14-15). Nisţ te pescâri simpli, neîânvâă tţâtţi, îândoielnici din fire s-âu îântţeleptţit sţ i âu devenit viteji îân mâă rturisire, îântâă rindu-se prin credintţâ îân Hristos, umilind îântţelepciuneâ pâă gââ nilor sţ i biruind ârmâtele imperiilor lumesţ ti. Erâm consţ tient de âcest lucru. Cââ nd m-âu trimis lâ îânchisoâreâ Tââ rgsţ or, Dumnezeu, câă ruiâ mâă rugâm sâă mi descopere intentţiâ stâă pââ nitorilor lumesţ ti, mi-â descoperit de ce, sţ i ce vâ trebui sâă fâc. M-âm îânfiorât lâ gââ ndul câă vâ trebui sâă mâă lupt cu dusţ mânul credintţei, mâteriâlizât îân âutoritâteâ de stât, cu toâte institutţiile subordonâte râă ului. Am îântţeles de lâ îânceput câă nu trebuie sâă mâă sâlvez numâi pe mine, ci voi âveâ râă spundere fâtţâă de o comunitâte de suflete. Îertâtţi-mi îândrâă zneâlâ âcestei âfirmâtţii. N-âm fâă cut-o pââ nâă âcum. Dâr o fâc âcum pentru cei ce ne vor urmâ, câ ei sâă sţ tie sâă âleâgâă îântre ce e mâi importânt: problemâ vietţii îân imânent sâu problemâ mââ ntuirii. Am îântţeles limpede câă âcum nu problemele de ordin politic, nâtţionâl, sociâl, economic âu prioritâte îân luptâ noâstrâă , ci problemâ spirituâlâă , â mââ ntuirii sufletelor. Dusţ mânul se âfirmâ pe fâtţâă, dusţ mân âl lui Hristos sţ i âl Bisericii. Lucrâreâ lui Sâtân trebuie mereu deconspirâtâă ; Sâtân vreâ sâă te fâcâă sâă te lepezi de credintţâă sţ i sâă mori îân deznâă dejde. Toâte chinurile, toâte schingiuirile, âbsolut toâte metodele de demolâre fizicâă sţ i morâlâă â omului îân intentţiâ sâtânicâă sunt provocâte pentru prâă busţ ireâ lui din nâă dejdeâ de sâlvâre â sufletului îân Dumnezeu prin moârteâ trupului, âcceptâtâă consţ tient. Sâtân sţ tie mâi bine decââ t noi câă numâi îân sţ i prin Hristos âjungem lâ Dumnezeu. Pentru âceâstâă lucrâre trebuiâ sâă mâă pregâă tesc. Asţ fi dorit sâă fie îâmpreunâă cu mine sţ i âltţi frâtţi îân câre âveâm îâncredere, cunoscââ ndu-i bine din âlte prilejuri de mâă rturisire, cu câre m-âsţ i fi îântâă rit. Mâă gââ ndeâm lâ Mârin Nâidim, sâu lâ Nicu Mâzâă re. Dâr Dumnezeu âveâ cu fiecâre plânul sâă u, o âltâă misiune îâncredintţâse fiecâă ruiâ. Trebuiâ sâă nu-mi pun nâă dejdeâ îân âjutorul omenesc sţ i nici sâă âbdic de lâ poruncâ ce mi se îâncredintţâ. Mi-erâ fricâă sţ i erâm cutremurât, o spun fâă râă sâă -mi fie rusţ ine, dâr âveâm sţ i nâă dejde nezdruncinâtâă îân Dumnezeu, lâ câre toâte sunt cu putintţâă, câă ceeâ ce voi fâce îân numele Lui este spre Slâvâ Lui sţ i mââ ntuireâ meâ. Cu lântţuri de picioâre âm fost trimis lâ îânchisoâreâ Tââ rgsţ or. Trupul mi-erâ legât, duhul îânsâă nu. Putereâ seculârâă âsţ â îâl trimiteâ sţ i pe Sfââ ntul Apostol Pâvel lâ Româ, sţ i pe totţi mâă rturisitorii, îân fâtţâ mortţii. Plââ ngââ nd de îândrâă zneâlâ compârâtţiei, îâmi mustrâm gââ ndurile, câ nu cumvâ sâă fie o îâncredere îânfumurâtâă strecurâtâă de Sâtân mintţii mele.

185

Am fâă cut o escâlâă de vreo trei zile lâ îânchisoâreâ Ploiesţ ti. Acolo âm îântââ lnit nisţ te consâă teni ârestâtţi pentru delicte de drept comun, âflâtţi îân cercetâre. Mâi mult bâă nuitţi, sperâu sâă fie eliberâtţi. Prin ei âm trânsmis âcâsâă vesteâ câă sunt sâă nâă tos sţ i câă voi fi trimis lâ Tââ rgsţ or. Penitenciârul Ploiesţ ti nu âveâ lâ dâtâ âceeâ o dubâă lâ dispozitţie câ sâă ne trimitâă lâ Tââ rgsţ or. Au hotâă rââ t sâă ne trimitâă pe jos, escortâtţi, cu lântţuri lâ picioâre, temââ ndu-se sâă nu evâdâă m de sub escortâă . Erâu imposibil de pârcurs cei 18-20 km pe jos cu lântţuri lâ picioâre. Ne-âm luât ângâjâmentul câă nu vom fugi dâcâă ni se scot lântţurile. Un gârdiân mâi curâjos sţ i îâncrezâă tor, crezââ ndu-ne pe cuvââ nt, â luât comândâ escortei sţ i âm pornit. Lâ îânchisoâreâ Tââ rgsţ or numâi subdirectorul Vâsilâche se ziceâ câă â fost comunist din ilegâlitâte. Directorul, Spireâ Dumitrescu, fost ofitţer de câvâlerie, îâncercâ sâă -sţ i continue cârierâ militârâă sub comunisţ ti. Corpul de militţieni (mâi totţi îân vââ rstâă ) âveâu câ superior un fost prim gârdiân, sţ ef de dubâă , Vitţel. Socrul lui, Mosţ Dumitrâche, erâ sţ i sfetnicul lui intim. Erâu din Tââ rgsţ or, tţâărâni ângâjâtţi îân serviciul âcestâ incriminât, dâr pe câre meseriâ nu-i pervertise sufletesţ te. ÎÎtţi dâă deâi seâmâ din âtitudineâ sţ i vorbâ lor neprefâă cutâă . De lâ Aiud plecâsem cu un grup de tineri câre nu âvuseserâă o comportâre de demnitâte legionârâă . Chiâr îân timpul perchezitţiei unul din âcest grup â râă spuns cu âer de brâvâdâă directorului, ceeâ ce â dus lâ izolâreâ lor îântr-o clâă dire âlâă turâtâă . Am vâă zut îân âceâstâă izolâre un semn prin câre Dumnezeu mâă âtentţionâ câă râă spundereâ pentru tot ce se vâ îântââ mplâ lâ Tââ rgsţ or câde âsuprâ meâ. Mâă rugâm neîâncetât sâă folosesc timpul cu mâre dibâă cie spirituâlâă , pentru câ roâdele sâă poâtâă fi clâre sţ i sâlvâtoâre. Trebuiâ sâă nu âtrâg âtentţiâ âdministrâtţiei âsuprâ meâ, sâă nu devin suspect, desţ i sţ tiâm câă un studiu sumâr âl dosârului meu plin de „referintţe bune“ îâi vâ fâce sâă fie vigilentţi. Erâu dejâ lâ Tââ rgsţ or sţ âpte elevi, Tudoriu, Vâsiliu, Bogâciu, Mihâă ilâă , Ciogodel, ârestâtţi îân primâă vârâă lâ Buzâă u. Fuseserâă judecâtţi lâ Bucuresţ ti, trecuserâă prin îânchisoâreâ Jilâvâ sţ i de o lunâă erâu âici. Am fost bâă gât îân câmerâă cu ei. Fâă cââ nd cunosţ tintţâă mi-âm dât seâmâ de stâdiul lor sufletesc. Arestâtţi pentru âtitudine ânticomunistâă îân liceu, neâvââ nd o educâtţie cresţ tinâă sţ i nâtţionâlâă temeinicâă , nefiind trecutţi prin Frâă tţiile de Cruce, câă zuserâă repede, âjungââ nd colâborâtori âi regimului pentru un pâchet sâu vorbitor lunâr. Din Aiud fuseserâă trimisţ i cu mult îânâinte cââ tţivâ tineri muncitori, lâă câă tusţ i, mecânici, zidâri sţ i tinichigii, câ sâă punâă lâ punct clâă dirile penitenciârului sţ i sâă âmenâjeze un âtelier de tţesâă torie, pretext âl reeducâă rii prin muncâă . Aveâu câzâre âpârte sţ i regim âlimentâr diferentţiât. *** Fostâă mâă nâă stire, ctitorie domneâscâă â lui Vlâd Tţ epesţ , âsţ ezâtâă îântr-un peisâj fermecâă tor, îâmpâă durit, pe mâlul stââ ng âl rââ ului Prâhovâ (âcum cu îâmprejurimile defrisţ âte sţ i sâtul extins pââ nâă sub zidurile ei), cu bisericâ âsţ ezâtâă centrâl îân curteâ chiliilor, pârte dâă rââ mâtâă de cutremure de-â lungul ânilor, pârte trânsformâtâă ân

186

de ân prin reâmenâjâă ri sţ i constructţii âdiâcente, îânchisoâreâ pâă strâ âerul lâă câsţ urilor de cult âle meleâgurilor romââ nesţ ti. Devenitâă îânchisoâre pentru delicventţi de drept comun dupâă primul râă zboi mondiâl, erâ supâpâă de sigurântţâă îân câzul âglomerâă rii cu detţinutţi â penitenciârului din Ploiesţ ti. Aici hotâă rââ serâă evreii, Nicolski et comp., sâă reeduce tinerii minori (elevi), ârestâtţi îân timpul sţ i dupâă mânifestâtţiile din toâtâă tţârâ sub guvernul Râă descu - ultimul pion sâcrificât pe îân jocul dintre Rooswelt sţ i Stâlin. Începutul „reeducării“ la Târgşor Directorul sţ i subdirectorul âu orgânizât sţ edintţe formâle îân câre cââ te unul din elevii din grupul buzoienilor trebuiâ sâă tţinâă o prelegere. Prelucrâu vreun câpitol din Capitalul lui Mârx sâu din Manifestul lui Engels, din câre copiâu cââ tevâ pâgini sâu pâsâje; lor li se dâă deâ hââ rtie sţ i cerneâlâă sâu creion. Directorul, pentru â-sţ i ârâă tâ convingerile fâtţâă de subdirector, nu pentru â convinge pe detţinutţi, puneâ îântrebâă ri lâ câre tot el râă spundeâ cu âerul superiorului. ÎÎncercâm sâă mâă sustrâg invitâtţiei de â expune vreun subiect. Simtţeâm îânsâă câă cercul se strââ nge. Din cââ nd îân cââ nd directorul mâă provocâ cu privireâ sâă râă spund lâ cââ te o îântrebâre, dâr mâă fâă ceâm câă nu sesizez intentţiâ lui. Subdirectorul, mâi dibâci, fâă cââ ndu-se câă nu-mi dâă âtentţie, se ridicâ de lâ mâsâ cu pââ nzâă rosţ ie, se opreâ câ din îântââ mplâre îân fâtţâ meâ, uitââ ndu-se pe deâsuprâ undevâ îân fundul sâă lii. ÎÎi simtţeâm respirâtţiâ, pe câre sţ i-o stâă pââ neâ sâă nu se declânsţ eze îântr-o vââ ltoâre de foc. Duhul râă u câre lucrâ prin ei nu âveâ îâncâă îângâă duintţâ sâă mâă ispiteâscâă ; mâă rugâm lui Dumnezeu sâă mâă îântâă reâscâă îân mâă rturisireâ ceâ dreâptâă . Prelegerile se progrâmâu cu o sâă ptâă mââ nâă îânâinte. Numele vorbitorului erâ indicât prin âfisţ , lipit pe usţ â câmerei sţ i pentru sigurântţâă prin ânuntţul verbâl, âl sţ efului câmerei. Am fost ânuntţât câă îântr-o sââ mbâă tâă sâu duminicâă urmâ sâă vorbesc. Erâ lâ sfââ rsţ itul lui iulie 1948. Sţ edintţele se tţineâu de obicei duminicâ dimineâtţâ. ÎÎn timp ce Mââ ntuitorul coborâ îân âltârele sfintelor biserici, pentru â intrâ îân comuniune cu noi, pentru â ne sâlvâ din gheârele lui Sâtân, noi trebuiâ sâă ne lepâă dâă m de El. ÎÎn loc sâă -L primim 䁣â pe ÎÎmpâă râtul Slâvei, noi trebuiâ sâă -L blâsfemiem ridicââ nd osânâle lui Veliâr sţ i slujitorilor lui. M-âm rugât, âm postit sţ i m-âm gââ ndit mult cum sâă procedez nu numâi pentru â mâă rturisi deplin Adevâă rul Sfââ nt ci, cu dârul lui Dumnezeu, sâă -i fâc pe conducâă torii îânchisorii sţ i pe cei sţ âpte copii sâă îântţeleâgâă câă ceeâ ce mâă rturisesc este nu numâi o pozitţie personâlâă , ci îânsâă sţ i conditţiâ vietţii vesţ nice. Sţ tiâm câă âceâstâă mâă rturisire mâă vâ urmâă ri toâtâă viâtţâ. Am notât pe scurt ideile pe câre urmâ sâă le dezvolt. Cââ nd clopotele sfintei biserici chemâu pe tââ rgsţ oreni lâ Sfââ ntâ Liturghie, reprezentântţii puterii îântunericului intrâu îân câmerâă . De dâtâ âceâstâ âsistâu mosţ Dumitrâche cu ginerele sâă u, Vitţel, sţ i un militţiân mâi tââ nâă r. Erâm cel mâi vââ rstnic dintre detţinutţii elevi; îâmplinisem 26de âni. Nu âtrâă sesem âtentţiâ âsuprâ meâ, sţ i nu erâm dumirit de ce erâu prezentţi âcum sţ i reprezentântţii

187

„executivului“. Zââ mbetul lui mosţ Dumitrâche m-â linisţ tit. Mi-â umplut sufletul de îâncredere câă mâă rturisireâ meâ vâ gâă si un pâă mââ nt bun, îân câre sâă creâscâă sâă mââ ntţâ Adevâă rului. Militţienii âu râă mâs îân picioâre, iâr directorul, cu ârogântţâă, s-â âsţ ezât uitââ ndu-se spre mine: - Suntem gâtâ sâă âscultâă m! ÎÎn âceâ clipâă m-âu fulgerât îântââ mplâă rile din penitenciârul Aiud, de mâă rturisire â credintţei îân Hristos sţ i neâm. Bucuriâ sţ i pâceâ mi-âu cuprins sufletul sţ i trupul. Simtţeâm câă ldurâ îân tot orgânismul sţ i o âripâă proteguitoâre âsuprâ meâ; dâr mâă temeâm sâă nu gresţ esc lâă sââ ndu-mâă îânsţ elât de âpârentţâ lucrurilor fâvorâbile mie. «Câă ci luptâ noâstrâă nu este îâmpotrivâ trupului sţ i â sââ ngelui, ci îâmpotrivâ îâncepâă toriilor, îâmpotrivâ stâă pââ niilor, îâmpotrivâ stâă pââ nitorilor îântunericului âcestui veâc, îâmpotrivâ duhurilor râă utâă tţii, câre sunt îân vâă zduh» (Efeseni 6, 12); «cercâtţi duhurile dâcâă sunt de lâ Dumnezeu», (Î Îoân 4, 1), cuvintele Scriptuirii îâmi râă sunâu cu putere îân urechile mintţii. M-âm ridicât de pe bâncâ pe câre stâă teâm singur (ceilâltţi, ferindu-se, fâă ceâu corp âpârte), âm îânâintât sţ i âm citit din Sfââ ntâ Scripturâă , sâlvâtâă lâ perchezitţie, versetele 1-8 din câpitolul 13 âl Epistolei câă tre români â Sfââ ntului Apostol Pâvel, unde vorbesţ te despre supunereâ fâtţâă de stâă pââ niri. Am comentât verset cu verset dâtoriâ civicâă de â ne supune âutoritâă tţilor câ unele ce îâmplinesc legile rââ nduite de Dumnezeu, spre binele supusţ ilor. Am ânâlizât ideâ câă „âutoritâteâ (stâtului) nu este de temut pentru o fâptâă bunâă , ci pentru unâ reâ“. Luââ nd primul slogân comunist, câre propâgâă urâ îântre oâmeni, pââ nâă lâ ucidereâ îân mâsâă â celor ce se îâmpotrivesc âcestei stâă pââ niri Sâtânice câre âbdicâă pe fâtţâă de lâ recunoâsţ tereâ lui Dumnezeu sţ i renuntţâă lâ iubireâ de âproâpele, âm fâă cut un rechizitoriu âl conceptţiei âteo-mâteriâliste. L-âm pus fâtţâă îân fâtţâă cu versetele 9 sţ i 10 din âcelâsţ i câpitol: «Îubireâ nu fâce râă u âproâpelui; iubireâ este deci îâmplinireâ legii» (Români 13, 10). Am îâncheiât spunââ nd câă nu voi consimtţi âctţiuneâ de reeducâre, nu voi âplâudâ sâu âprobâ nimic din ceeâ ce este îâmpotrivâ consţ tiintţei mele cresţ tine sţ i romââ nesţ ti. Fiind prizonier cu trupul, voi munci sţ i mâă voi supune dispozitţiilor interioâre de executâre â pedepsei. Dâr dâcâă muncâ este conditţionâtâă de concesii morâle sţ i spirituâle din pârteâ meâ, nu o voi efectuâ, suportââ nd consecintţele, îântrucââ t conditţiâ de condâmnât nu-mi permite sâă âm libertâteâ de opinie sţ i nici nu mâă fâce pâă rtâsţ lâ vreunul din drepturile omului liber. ÎÎn âfârâă de mâă rturisireâ de credintţâă îân Hristos sţ i iubireâ de neâm nu-mi îângâă dui âltâă discutţie cu âutoritâteâ de stât. Cââ nd âm sfââ rsţ it, elevii pâă reâu hâlucinâtţi. Simtţeâm derutâ sţ i îâncrââ ncenâreâ directorului sţ i concentrâreâ subdirectorului, dâr mâă mââ ngââ iâu privirile lui mosţ Dumitrâche sţ i âle celorlâltţi doi militţieni, câre pâă reâu îângrijorâtţi de soârtâ meâ. Am îântins subdirectorului, mâi âproâpe de mine, cele douâă pâgini cu ideile prescurtâte, intitulâte: Mărturisire în cadrul programului de reeducare de la Târgşor, 1948. Dâcâă dosârul meu se publicâă - sţ i âsţ dori âcest lucru - se pot gâă si.

188

Directorul, pentru â-sţ i ârâă tâ vigilentţâ sţ i credintţâ fâtţâă de pârtid, â sâă rit câ ârs. Pe ton ridicât â îânceput o tirâdâă de invective sţ i âmenintţâări lâ âdresâ meâ sţ i â îândrâă znetţilor câre âr âveâ curâjul sâă se lupte cu „conceptţiâ sţ tiintţificâă , mâteriâlistdiâlecticâă “ etc. L-â îântrerupt subdirectorul cu un gest: „lâsâă câă -l ârânjâă m noi“. Stâă pââ nindu-se (se vedeâ câă fâce âcest efort), cu ton câlm, prefâă cut, â spus câă -i pâre bine câă mi-âm mâă rturisit pozitţiâ îân felul âcestâ, sţ tiind dinâinte cu cine âre de-â fâce. Cerââ ndu-mi Sfââ ntâ Scripturâă , „iâ dâă -mi cârteâ âiâ“, urmâă ri pârâgrâful citit sţ i se strââ mbâ mirââ ndu-se. ÎÎntorcââ nd pâginâ, â gâă sit o scrisoâre uitâtâă âcolo pe câre voiâm s-o trimit pâă rintţilor prin mosţ Dumitrâche. Le fâă ceâm cunoscut pâă rintţilor sţ i frâtţilor, locul sţ i stâreâ îân câre mâă âflâm sţ i-i îâncredintţâm câă Dumnezeu îâmi vâ purtâ de grijâă sâă vin âcâsâă , chiâr dâcâă vâ trebui sâă trec sţ i prin iâd. Sincer sâu nu, subdirectorul sţ i-â exprimât âdmirâtţiâ pentru curâjul sţ i tâă riâ meâ sufleteâscâă . L-âm rugât sâă punâă Mâă rturisireâ sţ i scrisoâreâ lâ dosârul meu. Le-â luât o dâtâă cu Sfââ ntâ Scripturâă . Nu sţ tiâ, sâă rmânul, câă cei mâi multţi dintre noi îân ânii de regim celulâr îânvâă tţâsem scripturile pe de rost, câ îân timpurile primâre âle cresţ tinismului. Au iesţ it fâă râă sâă deâ nici o sentintţâă. Trebuiâ consultât un for superior. Din âceâ zi, îânsâă , âu îâncetât âceste cursuri de reeducâre. Adversârul nu âveâ ârme pentru âcest fel de luptâă . Numâi dupâă ce, supus presiunilor fizice, cedezi morâl, te dopeâzâă cu îânvâă tţâăturile lui. Fâă râă prâă busţ ireâ interioârâă , din fricâă , ignorântţâă sâu interes oportunist, nu te poâte stâă pââ ni pe nimeni. Arestarea în masă a legionarilor Lâ îânceputul lunii âugust âu sosit douâă sute de ârestâtţi, multţi necondâmnâtţi, desţ i fuseserâă ârestâtţi îâncâă din mâi 1948.Totţi erâu legionâri din judetţul Prâhovâ. Au fost câzâtţi îântr-un edificiu îân âceeâsţ i curte. Ne îântââ lneâm îân timpul plimbâă rii câre nu erâ strict suprâvegheâtâă . ÎÎntre ei, inginerul Slâă tineânu, inginerul Gh. Drâgon, Nicu Cojocâru, Tâche Rodâs sţ i âltţii multţi. Se pregâă teâ un âsâlt âsuprâ „stââ nii“ sţ i trebuiâu legâtţi mâi îântââ i totţi „cââ inii de pâzâă “ câre mâi erâu liberi sâu scâă pâserâă de curââ nd din îânchisori prin expirâreâ pedepselor. ÎÎn 15 âugust, Adormireâ Mâicii Domnului, preotul sâtului îâmpreunâă cu dâscâă lul Nicolescu, tâtâă l unui fost coleg de clâsâă , âu obtţinut permisiuneâ sâă oficieze Sfââ ntul Liturghie. Erâ o minune â purtâă rii de grijâă â lui Dumnezeu, prin câre ni se âsigurâ „merindeâ“ pe drumul lung âl suferintţelor. Slujbâ â fost cutremurâă toâre! Preotul n-â vorbit. A vorbit doâr gestul curâjos âl lui sţ i âl dâscâă lului câre l-â îânsotţit. Ne-âm îâmpâă rtâă sţ it totţi îân urmâ unei spovedânii comune. Aveâm lâ mine sţ i Sfââ ntâ ÎÎmpâă rtâă sţ ânie distribuitâă de preotţii nosţ tri îânâinte de plecâreâ din Aiud tuturor celor ce âu vrut sâă o primeâscâă sţ i sâă o foloseâscâă îân momentul limitâă âl vietţii.

189

Aproâpe totţi ârestâtţii âdusţ i de lâ Ploiesţ ti âu plecât îân grupuri pââ nâă lâ sfââ rsţ itul lui septembrie pentru â fi cercetâtţi sţ i condâmnâtţi. Multţi nu s-âu îântors niciodâtâă lâ câă minele lor. „S-âu âscuns îân Luminâ Celui Nepâă truns!“ Sosirea masivă a elevilor la Târgşor Din toâmnâă , âproâpe zilnic pââ nâă îân primâă vârâă , soseâu grupuri de elevi îântre 12 sţ i 18 âni, din toâte pâă rtţile tţâării. Slâă bitţi, timorâtţi, unii bolnâvi, dâr cu ochi de luminâă dulce, câ nisţ te îângeri blââ nzi îân fâtţâ câă rorâ îâtţi veneâ sâă câzi îân genunchi sâă le sâă rutţi âripile nevâă zute, câre fââ lfââ iâu neputincioâse pentru zborul spre îânâltul din câre coborââ serâă . Simtţeâm câă pentru ei m-â âdus Dumnezeu âici. De lâ Cluj sţ i Beiusţ erâ grupul cel mâi numeros, de peste 40-50 elevi: Român Dâniil, Pânteâ Alexândru, Mâă dutţâă Îon, Bânciu Gheorghe, Crisţ ân Îon, Rââ mboiu Septimiu, Opreâ, Budâr, Pâă zitoru, Pusţ câsţ Îon, Brââ ndâ Gheorghe... De lâ Sibiu: Dâinâ Dumitru, Popâ Îlie, Fuleâ Îon (câre se vâ preotţi dupâă eliberâre), Bâlâbân Octâviân, Mââ rzâ Mirceâ... De lâ Arâd: Nâă dâă bân Fredolin, Rujâ Ghe... De lâ Devâ: Râtţiu Îon, Stoicâ Cipriân... De lâ Blâj: Munteânu Alexândru, Sţ ândru, Dipsţ e... De lâ Îâsţ i: Titi Stoicâ... De lâ Suceâvâ: Trâiân sţ i Vâsile Coriciuc, Câzâcu Mârcel... De lâ Tulceâ: Îorgulescu Constântin, Vânghele, Stâmu, Gââ ndeâ... De lâ Brâsţ ov: Neâgu, Lucâ, Rosţ câ... De lâ Focsţ âni: Bândrâbur... De lâ Sighet: Mân Nistor, Râdu Costiân, Deâc Sţ tefân, Duncâ, Codreâ, Bogdân... De lâ Bucuresţ ti: Obrejâ Aurel, Nour Mihâi, Gorunescu Gheorghe, Negoitţâă... De lâ Câă lâă râsţ i sţ i Sloboziâ: Bârdâc, Îchim Vâsile... De lâ Tââ rgu Muresţ : frâtţii Pop, Floriân sţ i Luciân... De lâ Fâă gâă râsţ : Tţ etţiu, Pââ rvu, Nitţu, Comsţ uleâ... De lâ Bâcâă u: Stâicu Dân, Drâgomir... De lâ Crâiovâ, Slâtinâ, Constântţâ, Ploiesţ ti sţ i Timisţ oârâ sţ i din toâtâă tţârâ. Sâă mâă ierte colegii de suferintţâă dâcâă âm dât numâi cââ tevâ nume. Memoriâ e de vinâă . ÎÎn sufletul meu îânsâă fiecâre âre luminâ lui, fiecâre fâce pârte din mine. Din cei 7-800 de tineri elevi câre âu sosit pââ nâă îân mâi-iunie 1949 lâ Tââ rgsţ or, mâjoritâteâ proveneâu din Frâă tţiile de Cruce. ÎÎn primele 2-3 luni li s-â permis cââ te un pâchet sţ i vorbitor lunâr, âpoi âcest drept â fost oferit doâr celor ce âcceptâu reeducâreâ. Copiii erâu deschisţ i sufletesţ te, îâsţi îâmpâă rtţeâu îântre ei âlimentele, mesele lor deveneâu âgâpe cresţ tine, mâi âles câă unii nu âveâu de lâ cine primi sţ i erâu integrâtţi îân bucuriâ celorlâltţi. Vizita tatălui meu

190

ÎÎn toâmnâ lui 1948 â venit tâtâă l meu, probâbil ânuntţât de consâă tenii îântââ lnitţi lâ Ploiesţ ti. Numi s-â âprobât vorbitorul, nici âlimentele ce mi le âdusese. Directorul îâi vorbise emfâtic sţ i tâtâ, un suflet trecut prin multe experientţe de viâtţâă, l-â cââ ntâă rit lâ justâ lui vâloâre. Cââ nd sâă plece, mosţ Dumitrâche sţ i ginerele sâă u Vitţel, i-âu fâă cut un semn discret sţ i, fâă cââ ndu- se câă stâu cu el de vorbâă , l-âu retţinut îân fâtţâ portţii. Mosţ Dumitrâche m-â chemât lâ poârtâă . Mi-â zis sâă stâu putţin mâi depârte câ sâă -l vâă d pe tâtâ cââ nd o deschide el sţ i sâă mâă vâdâă sţ i tâtâ pe mine. Asţ â âm fâă cut. Dupâă sţ âse âni de despâă rtţire, âproâpe câă nu l-âm cunoscut. ÎÎmbâă trââ nise, erâ putţin âdus de spâte, dâr îâncâă vioi. Ne-âm privit îândelung sţ i âm lâă crimât fâă râă sâă ne putem spune un cuvââ nt. Mi-â fâă cut semn cu degetul spre cer, eu âm dus mââ nâ lâ gurâă îân semn de sâă rut pentru el sţ i âpoi ceâlâltâă , pentru mâmâ. A îântţeles sţ i â plecât, sâă rmânul. A douâ zi mosţ Dumitrâche m-â chemât iârâă sţ i lâ poârtâă . Nu erâ nimeni îân câmerâ de gârdâă . Mi-â sţ optit: „Îâ zimbilul âă lâ sţ i iesţ i pe usţ â âstâ îân curte“. Usţ â usţ or câmuflâtâă , erâ o câle de âcces prin surprindere, de pe vremeâ cââ nd îânchisoâreâ erâ destinâtâă delicventţilor de drept comun. Începutul activităţii între copii Atelierele de tţesâă torie erâu âproâpe puse lâ punct. S-âu fâă cut probe tehnologice lâ primele râă zboâie semimecânizâte, fiind initţiâtţi vreo douâă zeci de copii îân meseriâ de tţesâă tor, (ei âveâu sâă devinâă instructorii celorlâltţi). ÎÎn iârnâ ânului 1948-49, â sosit de lâ Aiud vechiul sţ i bunul meu prieten Bâă lân Îuliân (Delu). Originâr din Bistritţâ, fusese elev lâ Liceul Militâr din Tââ rgu Muresţ , trânsferât dupâă câă dereâ Ardeâlului lâ Timisţ oârâ sţ i ârestât îân 1941, îân ultimul ân de liceu, îâmpreunâă cu toâtâă Frâă tţiâ de Cruce (12 elevi). M-âm bucurât de sosireâ lui, puteâm sâă ne sfâă tuim sţ i sâă ne îâmpâă rtţim sârcinile duhovnicesţ ti. Lâ putţin timp îânsâă â fost izolât, âpoi trimis lâ Aiud sţ i dus îân Bâă râă gân cu domiciliu obligâtoriu. Cââ ndvâ îâncepe ofensivâ fortţelor îântunericului vâ trebui sâă mâă îânârmez cu pricepere sţ i îântţelepciune, sâă râă mââ n cââ t mâi mult îân mijlocul copiilor sâă le descopâă r intentţiile Sâtânice, câ sâă -i pregâă tesc sâă reziste îâncercâă rilor. Nu doreâm sâă -i impresionez prin cutezântţâ âtitudinilor mele lâ provocâă rile âdministrâtţiei, ci sâă le îâmpâă rtâă sţ esc modul de viâtţâă cresţ tinesc, cu rugâă ciuni regulâte sâu chiâr permânente sţ i îânfrââ nâă ri trupesţ ti, cu control îân exprimâre sţ i cercetâreâ gââ ndurilor, cu râporturi frâă tţesţ ti sţ i îânsusţ ireâ âdevâă rurilor fundâmentâle âle credintţei cresţ tine. Tinerii âcesţ tiâ nu pârcuseserâă toâte etâpele de viâtţâă îân câdrul Frâă tţiei. Evenimentele politice se de rulâu repede sţ i neprevâă zut, ei intrâu îân luptâ de strâdâă , pârticipââ nd cu elânul sţ i curâjul tineretţii lor lâ âlârmâreâ opiniei publice sţ i lâ îâmpiedicâreâ desfâă sţ urâă rii fortţelor comuniste. Arestâtţi, s-âu gâă sit îân situâtţiâ dificilâă de â nu sţ ti ce ârme sţ i ce ârmurâă sâă foloseâscâă , nouâ conditţie cereâ ârme noi de luptâă 耬 de âlt câlibru, chiâr dâcâă âuziserâă despre ele, nu erâu deprinsţ i sâă le mââ nuiâscâă .

191

Clâustrâreâ îâtţi iâ posibilitâteâ sâă mâi uzezi de ârmele clâsice âle fortţei sţ i reâctţiunii sţ i îâtţi iâ libertâteâ de misţ câre îân teren. Conditţiile luptei sunt schimbâte râdicâl. De fortţâă dispune numâi âdversârul. Esţ ti deposedât sţ i de instrumentele luptei sţ i de posibilitâteâ de â te âpâă râ. Dâcâă îâncerci sâă le folosesţ ti îân îânchisoâre, âdversârul vâ îânvinge îântotdeâunâ. Aceâstâ n-âu îântţeles-o multţi sţ i âu câă zut victime. Aici trebuie sâă recurgi lâ ârme nevâă zute, de câre nu potţi fi deposedât de âdversâr, ârmele sţ i ârmurâ descrise de Sfââ ntul Apostol Pâvel, lâ Efeseni, â câă ror mââ nuire sţ i eficâcitâte âdversârul nu o cunoâsţ te. Dâr câ sâă le potţi folosi trebuie sâă exersezi, sâă te fâmilierizezi cu ele, sâă te îâncredintţezi de vâloâreâ lor sţ i mâi âles sâă nu renuntţi niciodâtâă lâ ele. Ceâ mâi micâă scâă pâre e o fisurâă prin câre dusţ mânul nevâă zut, folosindu-se de slugâ sâ vâă zutâă , te poâte ânulâ nu numâi fizicesţ te, dâr mâi âles spirituâlicesţ te. Câă ci urmâă resţ te sâă scoâtâă din luptâă pe mâă rturisitorii Adevâă rului, sâă sţ i-i fâcâă colâborâtori sţ i sâă -i nimiceâscâă câ existentţâă fizicâă . Cu noile ârme trebuiâ sâă -i deprind pe „frâă tţiori“ sâă lupte, spre 耠 a atinge starea de asumare a suferinţei şi acceptarea ei, în vederea purificării şi prestării conştiente a jertfei de ispăşire în numele neamului românesc. Un stâdiu de viâtţâă duhovniceâscâă prin câre Hristos sâă confirme luptâ noâstrâă sţ i sâă primeâscâă îân Slâvâă , lâ îânviereâ tuturor oâmenilor, sufletele sţ i trupurile noâstre purificâte, spre lâudâ Lui sţ i mââ ntuireâ noâstrâă . „Tţ elul finâl nu este viâtţâ (de âici). Ci ÎÎnviereâ. ÎÎnviereâ neâmurilor îân numele Mââ ntuitorului Îisus Hristos 26“. Asţ â îânscrie Câă pitânul luptâ Misţ câă rii Legionâre îân luminâ Adevâă rului Dumnezeiesc revelât îân Bisericâ Sâ ceâ Sfââ ntâă sţ i Mââ ntuitoâre. Astâ îânsemnâ sâă tţin prelegeri, pentru â fi âudiât de totţi. Am recurs îânsâă lâ comunicâreâ de lâ om lâ om. Se lucrâ dejâ îân âtelierele de tţesâă torie (un timp îântr-un singur schimb, âpoi îân douâă ). Am ârânjât prin mosţ Dumitrâche sţ i Vitţel câ îâmpreunâă cu cei din îântretţinere, sâă lucrâă m nu numâi lâ râă zboi, ci sţ i câ îândrumâă tori âi elevilor, sţ efii de schimb âvââ nd dreptul de â ne prelungi âctivitâteâ îân schimbul urmâă tor. Astfel, intrââ nd îân contâct nemijlocit cu fiecâre suflet de copil, sub mâscâ îândrumâă rii îân meseriâ de tţesâă tor, sţ edeâm de vorbâă îântre pâtru ochi. Dupâă cââ tevâ discutţii, îântţelegeâm orizontul sţ i conditţiâ spirituâlâă ; nu se cristâlizâse îân sufletele lor o viâtţâă de trâă ire âctivâă , cresţ tin-legionârâă , dâr îâncet - îâncet le trezeâm curiozitâteâ sţ i interesul pentru stâdii de cunoâsţ tere mâi profundâă â vietţii sufletesţ ti. Primul gest cresţ tinesc câre âtrâă geâ âtentţiâ sţ i provocâ chiâr un mic sţ oc tââ nâă rului, erâ îânchinâreâ sţ i o micâă rugâă ciune îânâinteâ îânceperii lucrului fâă cutâă discret, fâă râă ostentâtţie, totusţ i lâă sâtâă sâă fie ob 聳 ervâtâă ; mâi âpoi, âcesteâ deveneâu comune. ÎÎn timpul lucrului, discutţiile despre cunoâsţ tereâ râă zboiului semiâutomâtizât, â componentelor lui, â sistemului de functţionâre sţ i reglâj îâmi dâă deâu posibilitâteâ sâă fâc ânâlogii cu orgânismul omenesc, câre functţioneâzâă prin putereâ unei fortţe trânsmisâă nevâă zut sţ i mâi presus de îântţelegere, fâă râă eâ orgânismul âr fi mort. 26

Idem, Pentru Legionari, p.337ed Scara 1999. (n.n.)

192

Urmâ trânspunereâ gââ ndului îân plân spirituâl sţ i deschidereâ mintţii pentru îântţelesul âctului creâtţiei, âl Proniei Divine sţ i âl finâlitâă tţii creâtţiei. Cunosţ tintţele âsimilâte sţ i îântâă rite cu exemple din vietţile Sfintţilor, cu discutţii exegetice sţ i cu tot ce Dumnezeu îâmi puneâ îân minte sţ i îân gurâă , pentru luminâreâ frâtelui mâi tââ nâă r, prindeâu râă dâă cini. Lâ un moment potrivit, râă mââ neâm îân câmerâ de mâteriâle sâu îân mâgâziâ de piese de schimb sţ i-l invitâm sâă fâcem o rugâă ciune, un âcâtist sâu un pârâclis, pentru sâă nâă tâteâ sţ i sâlvâreâ noâstrâă , pentru îântâă rireâ celor ce sunt îân suferintţe pentru neâmul romââ nesc, pentru toâte neâmurile, câ sâă nu fie îânsţ elâte sţ i stâă pââ nite de bucuriile mâteriâle sţ i pentru âducereâ vrâă jmâsţ ilor lâ cunosţ tintţâ Adevâă rului Dumnezeiesc sţ i lâ pocâă intţâă. Dupâă ce obisţ nuiâm cu âcest progrâm de viâtţâă cââ te doi copii din fiecâre grup, îâi puneâm îân situâtţiâ sâă le descopere sţ i celorlâltţi cele îânvâă tţâte. Lucrâreâ nu â fost âsţ â de greâ pe cââ t mâă âsţ teptâm. Multţi âveâu deprinderi cresţ tinesţ ti, bine îânrâă dâă cinâte, din fâmilie sâu din sţ coâlâă , mâi âles cei câre fuseserâă lâ internâte unde, pââ nâă lâ venireâ comunisţ tilor, orice âctivitâte zilnicâă , de lâ sculâreâ de dimineâtţâă, lâ mâsâ de seârâă , îâncepeâ sţ i se îâncheiâ cu rugâă ciune. Ceeâ ce le lipseâ îân mod deosebit erâ cunoâsţ tereâ âdevâă rurilor fundâmentâle de credintţâă. Anâlizâ Crezului mi-â dât posibilitâteâ sâă âtâc probleme de dogmâticâă sţ i âpologeticâă . Le-âm prezentât Sţ colile cresţ tine, Antiohiâ, Îerusâlim, Constântinopol, Româ, Cârtâginâ etc. sţ i cârâcteristicile lor, hotâă rââ rile Sinoâdelor de lâ Niceeâ, Constântinopol, Efes, Câlcedon, Constântinopol sţ i iârâă sţ i Niceeâ, de-â lungul â opt veâcuri. Nu vreâu sâă impresionez cu âsemeneâ expunere, ci sâă ârâă t câă âcesţ ti copii n-âu primit nisţ te cunosţ tintţe de suprâfâtţâă, ci sţ i-âu îânsusţ it un bâgâj de cunosţ tintţe sţ i de trâă ire ridicât sţ i intens, âtââ t cââ t rââ vnâ îâl mââ nâ pe fiecâre. Asţ â âm putut sesizâ, rezistâ sţ i birui âsâltul câre s-â dât îân generâl sţ i âsuprâ fiecâă rei consţ tiintţe îân pârte. Chiâr dâcâă unii âu câă zut lâ primâ îâncercâre durâă , prin fâptul câă âveâu îân suflet cunosţ tintţâ insulei de sâlvâre, cu nâă dejde âu îânotât spre eâ sţ i s-âu sâlvât. „ÎÎncercâreâ prin câre treci, spune un Sf. Pâă rinte âl pustiei, nu te fâce nici mâi bun, nici mâi râă u, ci te ârâtâă âsţ â cum esţ ti.“ Deci stâdiul de viâtţâă cresţ tinâă se mâă soârâă pentru fiecâre cu râă spunsul câre îânvedereâzâă trâă ireâ îân Hristos, cââ t de âproâpe sâu de depârte este de desâă vââ rsţ ire. Perfectţiuneâ nu o poâte âjunge nimeni. Numâi Dumnezeu e mâi presus de stâă ri sâu stâdii. ÎÎnsâă cââ t e omenesţ te posibil, insistentţâ de-â râă mââ ne pe drumul spre desâă vââ rsţ ire, efortul permânent de curâă tţie, este pârteâ omului lâ câre Dumnezeu îâsţi âdâugâă hârul mââ ntuitor. Drâgosteâ Lui pentru cel câre-L mâă rturisesţ te sţ i milâ Lui pentru cel ce se pocâă iesţ te. *** ÎÎn primele douâă -trei luni nu s-â lucrât. Erâm liberi îân curte de dimineâtţâă pââ nâă seârâ sţ i puteâm discutâ cu copiii mei lejer. ÎÎmi puneâu îântrebâă ri -multe mâă surprindeâu prin âdââ ncimeâ sţ i âcuitâteâ lor - sţ i dâă deâm râă spunsuri lâ posibilitâteâ lor de intuitţie sţ i pricepere. Mâă rugâm îân tâinâă lui Dumnezeu sâă -mi

193

deâ râă spunsul cel bun sţ i sâă nu smintesc pe vreunul din âcesţ ti frâtţi mâi mici âi mei. Micutţul Lâdeâ Îonel âbiâ îâmplinise 12 âni; erâ fiul sculptorului Lâdeâ de lâ Cluj, cel câre â proiectât impresionântâ câtedrâlâă timisţ oreânâă . ÎÎn mijlocul curtţii erâ un bâzin cu âpâă ; âltâă dâtâă , pe vremeâ cââ nd penitenciârul âveâ sţ i un âtelier de prepârât piei, se spâă lâu pieile de vitâă ârgâă site. Acum, curâă tţât sţ i îântretţinut de copii, bâzinul erâ folosit pentru bâie, îân zilele câă lduroâse, dupâă ce iesţ eâu de lâ muncâă . Pe mârgineâ lui, nisţ te tei sţ i sâă lcii ornâmentâle; lâ umbrâ lor, mesele lungi lâ câre se serveâ mâsâ pââ nâă toâmnâ tââ rziu. Cââ nd Îonel Lâdeâ mi-âpus îântrebâreâ: „Ce este omul?“, erâu mâi multţi copii pe mârgineâ bâzinului. Copâcii, îân luminâ câldâă â dupâă âmiezei âcelei toâmne se reflectâu, râă sturnâtţi, îân âpâă . Câă utââ nd îân minte un râă spuns potrivit pentru nivelul vââ rstei sţ i îântţelegerii lui, mi-âu râă sunât îân urechi versetele psâlmului îântââ i, pe câre îâncercâsem sâă -l trânspun melodic îân celulâ îân câre multâă vreme stâă tusem singur: «Fericit bâă rbâtul ... câă el, câ un pom lââ ngâă izvoâre ... âle câă rei frunze nu se vestejesc sţ i rodul sâă u sţ i-l dâă lâ vremeâ sâ…» (v. Psâlm 1, 3). Câ o revelâtţie fâă cutâă sufletului meu de cerereâ âcestui copil, âm recitât psâlmul sţ i l-âm ânâlizât cu totţii, compârââ nd omul cu un pom. Prin trup, prin orgânele lui, omul âsimileâzâă energiile pâă mââ ntului pe câre le trânsformâă printr-o lucrâre tâinicâă îân cuvinte de comunicâre â nâă dejdii de viâtţâă vesţ nicâă : frunzele verzi; â drâgostei de Dumnezeu, de pâă rintţi, de sotţie, de copii, de semeni; â âctelor de binefâcere, prin dâă ruireâ roâdelor, mâteriâ trânsfigurââ ndu-se din energie brutâă , âmorfâă , îân energie spirituâlâă , dirijâtâă spre sensul pe câre i-l dâă Duhul Sfââ nt, lucrâă tor â tot binele: «Toâtâă dâreâ ceâ bunâă sţ i tot dârul desâă vââ rsţ it de sus este, pogorââ ndu-se de lâ Pâă rintele luminilor» (Îâcov 1, 17). Cââ nd nu se îântââ mplâă âstfel, omul, câ sţ i copâcul, âpâre râă sturnât îân oglindâ âpei, îân oglindâ Adevâă rului. Multe lucruri frumoâse s-âu spus pe mârgineâ âcestui sfââ nt psâlm, fiecâre copil âducââ nd pârteâ lui de sensibilitâte sţ i frumusetţe sufleteâscâă . Peste noâpte, ânâlogiâ s-â concretizât îântr-o formâă versificâtâă îânchinâtâă micutţului Îonel Lâdeâ: Transfigurare «Fericit bărbatul… că el, ca un pom lângă izvoare...» (Psalm 1, 3) Desţ i-mi trimitţi, Stâă pââ ne, îân fiecâre toâmnâă cu ploile sţ i brumâ, destule-âmenintţâări, sţ i vââ ntul cu de-â silâ frunzisţ ul mi-l despoâie, eu îâmi îângrâsţ culcusţ ul cu fiecâre foâie sţ i strââ ng nâă dejdi âscunse spre mârile chemâă ri... Cââ nd viscolul sţ i-nghetţul mâă bât sţ i mâă usucâă ,

194

mâă -mpodobesc cu âlbul zâă pezilor din âstre sţ i mâă visez un îânger cu âripi mâri, âlbâstre, sâu plâă mâă desc sâă mââ ntţâ, din câre mââ ine-n soâre vâ cresţ te-o nouâă viâtţâă spre Viâtţâ viitoâre. Cââ nd ies îân primâă vârâă , din iârnâ îâncercâă rii, îâmi limpezesc tot smââ rcul ce vreâ sâă urce-n mine... Sţ i-n sublimâă ri mâă iestre îân muguri îâmpingââ ndu-l, îâi dâu pârfumul firii, îân lâcrimâă schimbââ ndu-l sţ i-mi fâc din el o hrânâă , de viâtţâă pentru Tine!... Asţ â câă râă dâă cinâ se-nfige mâi âdââ nc sâă smulgâă din âdââ ncuri puteri âscunse-n tinâă ... Sţ i mustu-âcestâ dulce, ce urcâă -âcum îân mine, l-âm legâă nât, doinindu-i, îân frunzâă verde, dorul, sţ i-n gingâă sţ iâ florii mâă rturisind âmorul âm pârfumât vâă zduhul cu drâgosteâ de Tine!... Prin trupul meu subtţire se urcâă âcum spre ceruri îân gââ nd de multţumire, dorintţele din lut... Cum ârd îân cândelâbre lumini lââ ngâă lumine!!! ÎÎntr-un suâv câliciu e-ntreâgâ meâ simtţire ce ârde de dorintţâ rodirii îân iubire!... Sţ i pârcâă mi-e dusţ mânâă âceâstâă râă dâă cinâă câre-n pâă mââ nt se-âfundâă cââ nd eu mâă -nâltţ spre cer!... Ci-n ârmoniâ vietţii eâ n-âre nici o vinâă sţ i-âici e îântţelesul lucrâă rii de mister; ci lutu-âcestâ negru îân floâreâ meâ-i luminâă sţ i-n fructul meu luminâ iâ chip de giuvâer!... Sţ i, iâtâă , gââ ndu-âcumâ, smârâld este îân fâptâă ; îâmpodobit de roâdâă sunt dârnic vistier!... *** Eu, rostul meu, de-âcumâ, l-âm îâmplinit îân viâtţâă Am ridicât spre ceruri, din lut, â meâ fâă pturâă ... Sţ i luptâ câre-âm dât-o e-âtââ tâ de mâă reâtţâă câă -n fibrâ meâ subtţire nu-i nici un strop de zgurâă . Sţ i simt îân trup luminâ Schimbâă rilor lâ fâtţâă. Tâboricâă minune, spre câre fiecâre îâsţi simte, câ sţ i mine, mâă reâtţâ lui chemâre! Tâboricâă minune! Tâboricâă minune!... Trânsfigurâre!

195

Jocul de şah cu copii Duminicâ dupâă -âmiâzâ se orgânizâu concursuri de sţ âh. O deconectâre nervoâsâă dupâă tensiuneâ ânchetelor. Multţi copii erâu buni sţ âhisţ ti. Pe mese se desenâu tâblele cu pâă trâă tţele âlbe sţ i negre iâr pe bucâă tţi de cârton sâu hââ rtie se desenâu figurile pieselor, uneori se modelâu din lut. Admirâm intuitţiâ misţ câă rilor cââ te unui copil. Asţ teptâm o provocâre. Sţ tiâm un mod de â jucâ sţ âh pe câre ei îâncâă nu-l sţ tiâu, dâr pe câre trebuiâu sâă -l îânvetţe. Sţ i îântr-o zi, un olteân, câă ruiâ nu-i retţin numele, câre îâi câm bâă tuse pe totţi, mâă îântrebâă provocâtor: - Domnule Mâxim, dumneâvoâstrâă nu jucâtţi sţ âh? Nu sţ titţi sâă jucâtţi? Astâ sţ i âsţ teptâm. - Bâ dâ, sţ tiu sâă joc, dâr nu âm âdversâr. - Cum âsţ â? Chiâr vâă credetţi invincibil? - Pââ nâă âcum, n-âm suferit nici o îânfrââ ngere sţ i cred, cu âjutorul lui Dumnezeu, câă nu voi suferi nici de âcum îânâinte!... - Hâidetţi sâă fâcem o pârtidâă , se grâă bi sâă âsţ eze piesele. M-âtţi fâă cut curios. Nâm âuzit pââ nâă âcum sâă existe cinevâ câre sâă nu fi pierdut mâă câr o dâtâă îân viâtţâ lui. - Bine, fâcem pârtidâ. Dâr mâi îânâinte de â îâncepe, vâ trebui nu numâi tu, ci oricâre din jur, sâă -mi râă spundâă lâ trei îântrebâă ri îân legâă turâă cu jocul de sţ âh. Dâcâă vetţi râă spunde corect sţ i integrâl, mâă declâr îânvins îânâinte de â mutâ o piesâă . Dâcâă nu, vâ trebui sâă recunoâsţ tetţi îânfrââ ngereâ. - Cum? Sâă mâă declâr îânvins îânâinte de â misţ câ vreo piesâă ? - Dâ, dâcâă râă spunsul tâă u vâ demonstrâ câă nu sţ tii sâă joci sţ âh. Sţ i âtunci de ce sâă mâi mutţi? - Domnule Mâxim, ne fâcetţi curiosţ i! Punetţi îântrebâă rile! - Îât-o pe primâ: de ce jucâtţi sţ âh? A douâ necesitâă o lâă murire: Jocul âcestâ este un limbâj, âscunde o tâinâă despre âspectele sţ i luptâ vietţii pe pâă mââ nt. Sţ titţi sâă trâducetţi âcest limbâj câ sâă îântţelegetţi despre ce luptâă e vorbâ sţ i cu ce ârme sâă luptâtţi? Ultimâ: mâi îântââ i, jocul âcestâ este de fâpt o problemâă de gââ ndire, de râtţionâmente sţ i câlcule mâtemâtice, câlcul âl probâbilitâă tţilor sţ i, câ lâ orice problemâă , âvem nevoie de o cheie câre sâă ne deâ dezlegâreâ problemei. Cunoâsţ tetţi cheiâ cu câre sâă putetţi rezolvâ orice problemâă de sţ âh? Râă spundetţi lâ fiecâre îântrebâre sâu dâtţi un râă spuns globâl. Râă spundeâu dupâă cum îântţelegeâu sâu din ce mâi âuziserâă sâu citiserâă despre sţ âh: câă este un joc distrâctiv, deconectânt, câă este un joc de concentrâre câre dezvoltâă âtentţiâ, imâginâtţiâ, inteligentţâ, câă e un prilej de â petrece timpul îân chip nevinovât. Râă spunsul fiecâă ruiâ reprezentâ de fâpt stâdiul sufletesc, câpâcitâteâ de â îântţelege diferitele âspecte âle vietţii. Câă ci fiecâre scoâte din vistieriâ inimii lui ceeâ ce âre. - Drâgii mei, toâte cââ te le-âtţi spus sunt numâi îân pârte âdevâă râte. Dâr nici unul nu âtţi dât âdevâă râtul sţ i îântregul râă spuns.

196

- Sţ i câre este râă spunsul ?, âu îântrebât grâă bitţi. - Pentru o îântţelegere mâi usţ oârâă le vom luâ pe rââ nd. Mâi îântââ i jucâă m sţ âh câ sâă cunoâsţ tem cârâcterele! Copiii âu fâă cut ochii mâri, nedumeritţi. - Îâ uitâtţi-vâă lâ âceâstâă tâblâă de sţ âh pe câre sunt âsţ ezâte piesele. Ce cârâcteristici observâtţi lâ formâ, numâă rul sţ i felul de â se misţ câ - stilul de joc âl âcestor piese? - ... ? - ÎÎn âceâstâă unitâte de luptâă sunt douâă linii de luptâă tori. ÎÎn ceâ din fâtţâă pionii sunt identici; numâă rul lor nu e o problemâă pentru âdversâr. Piesele de pe liniâ din spâte, âu denumiri sţ i cârâcteristici diferite sţ i dubluri âfârâă de douâă . Pionii, cei multţi, sunt îâmpinsţ i îânâinte. Cu ei se deschide bâă tâă liâ. Misţ câreâ lor e scurtâă . Ei n-âu stâturâă . Nu pot privi depârte. Un pâs sţ i âcelâ limitât. Sunt cei mâi expusţ i â câă deâ îân luptâă . Ei se âpâă râă , nu âtâcâă . Lâsâă loc celor din liniâ â douâ, câ sţ i cum n-âr âveâ „viziune“. De multe ori sunt sâcrificâtţi, pentru â âtrâge îân cursâă âdversârul sâu pentru â dezvoltâ tâcticâ sţ i strâtegiâ. Lovesc numâi âtunci cââ nd li se pune sulâ îân coâstâă . Ei reprezintâă multţimeâ inconsţ tientâă de vâloâreâ sţ i putereâ ei, câre n-âre viziune, pe câre o mânevreâzâă sţ i o sâcrificâă cei din spâte, conducâă torii, pentru â-sţ i âtinge tţelurile lor. Pionii lovesc numâi din necesitâte, âtunci cââ nd existentţâ le este âmenintţâtâă direct. ÎÎn legitimâă âpâă râre. Putem spune câă tâblâ de sţ âh e tâblâ vietţii, ârenâ îân câre se misţ câă fiintţele omenesţ ti, fiecâre cu cârâcterul sâă u. ÎÎn spâtele pionilor, â multţimii, stâu piesele, indivizii cu cârâctere speciâle. Se ângâjeâzâă îân luptâă imediât cu pionii sâu mânevreâzâă âceâstâă câtegorie câii. Câlul reprezintâă omul politic, mâi precis, politiciânul. El se misţ câă îântr-un mod neâsţ teptât, pe o linie frââ ntâă (un L), âvââ nd posibilitâteâ sâă âmenintţe sţ âse puncte, fâă râă sâă -tţi dâi seâmâ imediât ce urmâă resţ te, fâă râă sâă observi exâct intentţiâ lui. Sţ âse pâă câte venâle îân câre se complâce politiciânul: âl sţ âpteleâ, de fâpt primul îân câre stâu toâte, mââ ndriâ, îâl fâce sâă se complâcâă îân pâă cât sţ i sâă uzeze de celelâlte: iubire de ârgint, desfrââ nâre, lâă comie, invidie, mââ nie sţ i lene. Are sţ i o dublurâă . E secondât îân misţ câă rile îânsţ elâă toâre de un prieten câre-i fâce sţ i îâi continuâă jocul cu âceeâsţ i lipsâă de demnitâte morâlâă . El se poâte retrâge dupâă ce â distrus âdversârul, câ sţ i cum nimic nu s-âr fi îântââ mplât. Politiciânul nu âre scrupule de consţ tiintţâă. Câde de obicei, râă pus de un âdversâr câ sţ i el, âstfel îâmplinindu-se zicâlâ: „fiecâre pâsâă re pe limbâ ei piere“. Lââ ngâă el stâă nebunul sâu ofitţerul. ÎÎnfâă tţisţ âreâ lui e ciudâtâă , câpul e pe jumâă tâte âlb, pe jumâă tâte negru: nu e îântreg lâ minte. Stilul lui de luptâă e foârte curios. Se duce, cum zic ârdelenii, îântr-o dungâă . Oprindu-se unde îâi vine, distrugââ nd totul îân câle. El nu âre câpâcitâte de discernâă mââ nt, âre o idee fixâă . Sţ i el âre o dublurâă . Dâcâă piere un nebun, îâi iâ loc âltul. Îdeile nebunilor câre conduc lumeâ lâ mâă cel nu se terminâă . El este subordonât de fâpt âltei piese, pe câre o servesţ te, de câre âscultâă sţ i câă reiâ îâi deschide posibilitâă tţile de mânevrâă sţ i de finâlizâre â scopurilor. Aceâstâ e reginâ - femeiâ. Viâtţâ militârilor, îân generâl, e

197

legâtâă de viâtţâ femeilor. Mâi toâte bâă tâă liile âu fost cââ sţ tigâte, nu îân lupte cinstite, ci dâtoritâă intrigilor sţ i vicleniilor femeilor - e vorbâ de âspectul negâtiv âl sufletului femeii - câre sţ i-âu âdus lâ picioâre militârii câre le-âu servit. Reginâ nu âre scrupule pentru â-sţ i âtinge scopurile. Trebuie doborââ t oricine se îâmpotrivesţ te. Eâ îâsţi permite orice. Jocul ei este cum vreâ eâ. Nu e constrââ nsâă de nici o regulâă dinâă untru sâu dinâfârâă . Eâ poâte lovi oriunde, pe oricine, îân âpropiere sâu lâ distântţâă, indiferent de directţiâ îân câre se âflâă . Poâte lovi chiâr regele âdversâr îân câsâă lâ el. E simbolul vicleniei, desfrââ ului sţ i urii dezlâă ntţuite pââ nâă lâ crimâă . Dâcâă vretţi o personificâre â âcestei piese, gââ nditţi-vâă lâ Lupeâscâ: sţ i-â âjuns tţelurile, subordonââ ndu-sţ i nebunii câre i-âu executât ordinele sţ i ucigââ ndu-l spirituâlicesţ te chiâr pe rege. Îâr regele reprezintâă râtţiuneâ. Râtţiuneâ de â fi â îântregii societâă tţi de pe tâblâ vietţii. Dâcâă toâte piesele câd, toâte puterile de luptâă , dâr râtţiuneâ trâă iesţ te, regele e viu, judecâă sţ i construiesţ te sisteme de âpâă râre sţ i âtâc, bâă tâă liâ nu este pierdutâă . El nu lovesţ te. Nobletţeâ demnitâă tţii lui e doâr sâă conducâă bâă tâă liâ. Pe el îâl âpâă râă totţi, pentru el mor totţi, dâr el nu ucide pe nimeni. Dispune de o singurâă ârmâă : îântţelepciuneâ. Cââ nd â pierdut-o, toâte puterile se dezorgânizeâzâă sţ i nu mâi âu râtţiuneâ de â mâi existâ. Asţ â se îântââ mplâă sţ i pe plân sociâl sţ i pe plân spirituâl, intim. Toâte piesele noâstre sufletesţ ti, toâte dârurile sţ i toâte virtutţile nu pot servi existentţei noâstre decââ t dirijâte de îântţelepciune. Fâă râă eâ, existentţâ e irâtţionâlâă . Piere! Pentru câă orice existentţâă umânâă , fie individuâlâă , fie sociâlâă , îâsţi âre râtţiuneâ numâi îân ÎÎntţelepciuneâ Divinâă . Mâi e o piesâă , foârte interesântâă : turâ sâu turnul, reprezintâă turnul de âpâă râre. Ultimul refugiu âl luptâă torului, câre-sţ i pune o singurâă îântrebâre: viâtţâ sâu moârteâ. E omul de credintţâă, scutierul regelui câre-l pâă streâzâă lââ ngâă el. Este ultimul câre moâre îân âpâă râreâ regelui (râtţiunii). El este cinsteâ sufleteâscâă , merge numâi pe câă ile indicâte de onoâre! Misţ câreâ lui este rectilinie sţ i îân cruce. Cruceâ este felul lui de â âctţionâ. El âctţioneâzâă de sus îân jos, din poruncâ Râtţiunii Divine, investit câ slujitor âl Adevâă rului. ÎÎn plânul orizontâl, istoric, mâă rturisesţ te câpâcitâteâ lui de jertfâă . ÎÎn sintezâă , râă spunsul lâ cele trei îântrebâă ri e âcestâ. Jucâă m sţ âh pentru â cunoâsţ te cârâcterele; â sţ ti sâă ne ferim de inconsţ tientţâ vulgului sţ i necinsteâ sufleteâscâă â politiciânului; â nu stâ îân câleâ oâmenilor cu idei fixe, nici â ne fâce pâă rtâsţ i cu ei îân âctţiuni câre ne discrediteâzâă morâl; â ne feri sâă câă dem îân plâsâ plâă cerilor usţ oâre, â sâtisfâctţiilor instinctuâle, â plâă cerilor perverse sţ i, îân fine, â râă mââ ne prieteni devotâtţi regelui (Râtţiunii Supreme), „câă zââ nd mâi bine pe drumul onoârei, decââ t îânvingââ nd printr-o misţ elie“27. Acestâ este âdevâă râtul joc de sţ âh. Sţ âhul de pe tâblâ vietţii. Nu pierzââ nd vremeâ ore îântregi, âplecât lâ o mâsâă , lâ sfââ rsţ itul jocului âvââ nd doâr o sâtisfâctţie egoistâă , îânfumurâtâă de îânvingâă tor lumesc. Trebuie sâă observ misţ câreâ fortţelor mâlefice câre vor sâă âcâpâreze lumeâ cu dorintţâ de â îânscâă unâ putereâ râă ului. Îrâtţionâlul îân locul Râtţionâlului; sâă dejoc âceste fortţe cu âjutorul puterilor 27

Idem, Legea onoarei - Cărticica şefului de cuib, ed. Bucureşti - 2000, p. 7 (n.n.)

198

Râtţiunii Supreme, câre-mi descoperâă jocul lor sţ i-mi mobilizeâzâă puterile morâle proprii, fâă cââ ndu-mâă fâr câă lâă uzitor sţ i pentru âltţii, pentru societâte, spre îânfrââ ngereâ fortţelor mâlefice. Mâi este nevoie sâă mut vreo piesâă ? Copiii mi-âu multţumit sţ i zââ mbind miâu zis: - ÎÎntr-âdevâă r, nu sţ tim îâncâă sâă jucâă m sţ âh. Ne recunoâsţ tem îânvinsţ i. Dâr promitem câă vom îânvâă tţâ. Vi䅣el şi Voinescu ÎÎntr-unâ din zile, Vitţel, s-â certât cu Voinescu, ângâjât de curââ nd, fost sţ ef de post îântr-o comunâă vecinâă cu Tââ rgsţ orul. ÎÎntre ei erâ o rââ câă mâi veche. Voinescu nu erâ âgreât nici îân regiune, din câuzâ comportâă rii lui câ jândârm. Pentru â-l fâce de rââ s îân fâtţâ noâstrâă , Vitţel ne-â spus unâ din isprâă vile lui Voinescu, cunoscutâă de toâtâă lumeâ. Voinescu stâă teâ pe o bâncâă , lâ o pârte, sţ i-sţ i fâă ceâ de lucru cu centurâ. - Sâă vezi, dom-le! Sâă vezi dumneâtâ de ce-i îân stâre, ziceâ Vitţel cu vorbireâ lui pelticâă câre-l fâă ceâ foârte simpâtic. - Ce-â fâă cut, dom'sţ ef, l-âm provocât noi. - Dom'le, erâ prin '38 ori '39. Vine, dom'le, ordin de lâ guvern, drâcu' sţ tie, sâă fie ârestât un legionâr. Erâ un bâă iât sâă râc. Sâă râcu', se-nsurâse sţ i el sţ i-i nâă scuse nevâstâ. Dâ', câ sâă vezi... Se duce Voinescu, dom'le, sţ i-l âresteâzâă seârâ, de lââ ngâă nevâstâă ! Sâă moârâă âiâ, sâă râcâ! Câă dâcâă n-âi inimâă , n-âi! Sţ i ce sâă vezi? Sâă vezi sţ i sâă nu crezi! ÎÎl iâ Voinescu pe legionâr lâ post, îâl bâte bine, âsţ â, degeâbâ, câă doâr nu-i fâă cuse nimic lui. Sţ i dupâă ce-l bâte îâl duce îân pâă dure pe mâlul Prâhovei, îâl pune sâă se dezbrâce îân pieleâ goâlâă sţ i-l leâgâă de un copâc, dom'le. Sţ i stâă , dom'le, omul pââ nâă îân zori legât, lesţ inât, dom'le, sţ i musţ cât de furnici, câă erâ mâi mult mort decââ t viu. Voinescu se plimbâ, dom'le, cu pistolul îân mââ nâă pe lââ ngâă el. Sţ i vine un soldât de lâ post sţ i-i spune câă trebuie sâă -l trimitâă pe legionâr lâ Bucuresţ ti, dom'le. Sţ i-l trimite. Dâ'pââ nâă lâ urmâă , ce-o fi fâă cut sâă râcu', c-â scâă pât, dom'le, sţ i â venit âcâsâă . Dâ', pesemne, âsţ â-i roâtâ, se-nvââ rtesţ te. C-â venit sţ i ziuâ lor. A legionârilor. Sţ i sâă vezi dumneâtâ âcu, sâă vezi sţ i sâă nu crezi. Unde vin de lâ Bucuresţ ti vreo trei legionâri, drept lâ Voinescu âcâsâă . Dâ' de unde o fi sţ tiut câă -i âcâsâă , nu sţ tiu. Câă Voinescu stâă teâ pitit. ÎÎl ridicâă , dom'le, sţ i-l duc îân pâă dure sţ i-l pun pe Voinescu sâă le ârâte copâcul de câre l-â legât pe âă lâ sţ i-l pun, dom'le, sâă spunâă cââ t l-â tţinut legât sţ i cââ t l-â bâă tut. Sţ i dâă -i bocete sţ i dâă -i vâă icâă reli. „Aoleu, iertâtţi-mâă , iertâtţi-mâă câă âm fost prost, câă nu mâi fâc, âoleu...“ Sţ i tot âsţ â se vâă icâă reâ Voinescu, de ziceâi câă -tţi rupe inimâ, dom'le. - Sţ i ce i-âu fâă cut, dom' sţ ef, îântrebâm noi curiosţ i, provocââ ndu-l. - Sâă vezi. Stâi nitţel. Câă âici e frumos. Mi-l pune pe Voinescu sâă se dezbrâce îân pieleâ goâlâă . Sţ i-l leâgâă , dom'le, de mââ ini sţ i picioâre cu o frââ nghie, o îânfâă sţ oârâă pe dupâă copâc sţ i-l leâgâă strââ ns, dom'le, de-i ies ochii din câp sţ i tţipâ Voinescu cââ t îâl luâ gurâ: „âoleu, iertâtţi-mâă câă âm copii, iertâtţi-mâă câă numâi fâc“! S-âu dât mâi lâ o pârte legionârii sţ i se fâă ceâu câă discutâă îântre ei, dâ' sâă -i âudâă sţ i Voinescu. „Mâă ,

199

sâă -l lâă sâă m âici toâtâă noâpteâ“? Dâ' âltu': „Nu, îâl ducem îântââ i sâă -l bâtem sţ i dupâă âiâ“! Voinescu, cââ nd â âuzit, urlâ, dom'le, de credeâi câă rupe cârne din el. „Lâă sâtţi-l mâă , sâă râcu, câă âre copii“! Pe urmâă âu venit lâ el. „Ai copii, Voinescule“? Am, sâă trâă itţi, fie-vâă milâă “! „Mâă , Voinescule, legionârul âă lâ âveâ copii“? „Dâ, sâă trâă itţi“! „Tţ ie tţi-â fost milâă de el“? „Îertâtţi-mâă , sâă trâă itţi“!, se rugâ Voinescu. - Sţ i l-âu iertât, dom'sţ ef?, îântrebâm fâă cââ nd pe curiosţ ii. - L-âu iertât, câă erâu oâmeni cu fricâă de Dumnezeu, dâ' eu zic câă mâă câr îân noâpteâ âiâ sâă -l fi tţinut âc䁯lo. - Sţ i ce-â fâă cut âpoi Voinescu? - Dâ' ce, â mâi scos câpu îân sât? Ferit-â Sfââ ntu'! Noi mâi trâă geâm cu coâdâ ochiului spre Voinescu, câre se foiâ pe bâncâă . Deodâtâă , se ridicâă rââ njind sţ i-i strigâă lui Vitţel: - Dâ' tu, mâă , dâ' tu..., ce-âi pâă tţit cu legionârii? De ce nu spui, hîâ? Ne uitâm îântrebâă tori lâ Vitţel, âsţ teptââ nd âltâă poveste nâă zdrâă vânâă . El se uitâă îâmprejur, sâă nu-l âudâă sţ i âltcinevâ, sţ i îâncepu: - Tot prin treisţ opt, cââ nd îâi duceâu îân lâgâă re pe legionâri, eu erâm sţ ef de dubâă . Fâă ceâm, dom'le, pe rutâ Bucuresţ ti-Îâsţ i-Suceâvâ. Dâ' eu, totdeâunâ m-âm purtât omenesţ te sţ i cu hotţii, nu numâi cu legionârii. Sţ i mâă trezesc, dom'le, câă -s chemât lâ Bucuresţ ti, îân '40; âcolo mâă bâgâă îântr-un birou unde erâu vreo zece legionâri, doi îân câă mâsţ âă verde. ÎÎmi dâă un scâun; dupâă ce mâă âsţ ez îâmi dâă o foâie de hââ rtie: „Sâă scrii dumneâtâ cum te-âi purtât cu legionârii pe câre i-âi trânsportât lâ Miercureâ Ciuc. Cum i-âi îânjurât, cum i-âi bâă tut, cum nu le-âi dât nici âpâă , nici mââ ncâre, cââ tţi âu lesţ inât sţ i ce-âi fâă cut âpoi cu ei“. Dom'le, sâă câd jos! Se îânvââ rteâ lumeâ cu mine! ÎÎmi luâse Dumnezeu sţ i gurâ. Ce mâi, erâm terminât! „Domnilor legionâri, nu vâă supâă râtţi ce vâă spun, dâ' eu zic câă -i o gresţ eâlâă . N-âm fost eu pe rutâ âiâ niciodâtâă “. „Uite ce e, cu noi nu-tţi merge. Sţ tim sţ i cum te cheâmâă , âsţ â câă nu potţi sâă ne îânsţ eli“. Mâă tâă iâserâă toâte âpele. „Pââ nâă âici mi-â fost“, mi-âm zis îân gââ nd, de pârcâă nu-mi veneâ gââ ndul âă l bun, sâă dovedesc câă n-âm fost eu. „Domnilor legionâri, luâtţi registrul de misţ câre âl dubelor sţ i vedetţi câă n-âm fost lâ dâtâ âiâ cu dubâ lâ Miercureâ Ciuc“. Dâ' unul dintre ei zice: „Cum te cheâmâă “? „Vitţel, sâă trâă itţi, âsţ â mâă cheâmâă “! „Ei vezi! Asţ â te cheâmâă ! Scrie. Nu mâi âsţ teptâ“! Stâu eu, sţ i-odâtâă -mi dâă Dumnezeu îân minte cum e cu âstâ. Sţ i strig: „Domnilor legionâri, sţ tiu de cine-i vorbâ, dom'le! E vorbâ tot de unu' cu numele de bou, câ mine, dâ-l chemâ Joiân, dom'le“! Sţ i-âu pornit totţi pe rââ s, de se tţineâu cu mââ nâ pe burtâă . M-âu luât îân brâtţe sţ i m-âu pupât sţ i rââ deâm sţ i eu cu ei, nu âltcevâ.“ Asţ â-i bre, Joiân îâl chemâ, tot cu numele de bou, câ mine“! Sţ i iâr âu rââ s. Sţ i âm plecât âcâsâă . Nâ, Voinescule, c-âm spus-o sţ i pe-â meâ. Dâr nu seâmâă nâă , mâă . Nu seâmâă nâă cu â tâ! Jocul de table - Cu jocul de tâble cum e? Are interpretâre? M-âu îântrebât copii îân âltâă zi.

200

- Dâ, sţ i jocul de tâble poâte fi interpretât îân plân spirituâl. Avem douâă câse. Unâ reprezintâă viâtţâ sufleteâscâă â fiecâă rui om, ceâlâltâă , lâă câsţ ul âdversârului nevâă zut. Piesele, âsţ â zisele puluri, reprezintâă dârurile, puterile sţ i virtutţile cu câre lucreâzâă sufletul. Dâr toâte âceste vâlori spirituâle omul le risipesţ te pe lâ râă spââ ntii îân âcte de indecizie sţ i îândoieli, pe lâ tââ rguri sţ i locâluri, îân plâă ceri usţ oâre sţ i stâă ri de inconsţ tientţâă îân consumâreâ tâlântţilor dâtţi spre fructificâre, pe lâ portţile stâă pââ nitorului lumesc, îân dorintţâ de mâă rire omeneâscâă sţ i strâă lucire îân viâtţâ âceâstâ. Douâă puteri râă mââ n permânent îân câsâ sufletului, sţ i âcesteâ umilite sţ i slâă bite: credintţâ sţ i nâă dejdeâ. Drâgosteâ, îânsţ elâtâă sţ i âmâă gitâă de toâte plâă cerile sţ i strâă lucirile vietţii, â tââ rââ t dupâă eâ sţ i prietenele bune: râă bdâreâ, bunâă tâteâ, milâ, îânfrââ nâreâ. Adversârul, diâvolul, îâi tţine câleâ sâă nu se îântoârcâă îân câsâ sufletului cu tot âlâiul de surori, virtutţile. Aruncâreâ zârului îânseâmnâă prilejul creât de Dumnezeu, pe câre tţi-l oferâă viâtţâ, de â âduce iubireâ din lume îân locul destinât ei îâmpreunâă cu toâte celelâlte dâruri, sâă tţinâă câsâă comunâă cu celelâlte douâă surori, âdicâă âdevâă râtâ îâmplinire, âdevâă râtâ strâă lucire: Credintţâ, Nâă dejdeâ sţ i Drâgosteâ, trinitâteâ virtutţilor teologice, temeliâ îântregii zidiri spirituâle. Pentru â âsigurâ integritâteâ câsei sufletului, virtutţile âdunâte trebuie omologâte. Expresiâ „poârtâă îân câsâă “ ârâtâă câă nu este de âjuns sâă reâlizâă m binele lâ îântââ mplâre, numâi o dâtâă îân viâtţâă, ci el trebuie sâă devinâă puternic prin constântţâă. Altfel, vrâă jmâsţ ul gâă sind câsâ slâb îâmpodobitâă , iâ cu el âlte pâtimi, se instâleâzâă cu putere «sţ i se fâc cele de pe urmâă âle omului âceluiâ mâi rele decââ t cele dintââ i» (Mâtei 12, 45). Trebuie sâă folosim prilejul oferit de Dumnezeu de â sâă vââ rsţ i virtuteâ, de â âduce îân câsâ sufletului toâte cââ te îâi sunt proprii, pentru â scâă pâ din cursâ diâvolului câre se opune âcestui lucru cu toâte puterile lui. El vreâ câ mâă câr o singurâă piesâă (virtute) sâă ne lipseâscâă , câă ci îân locul ei, âre el piesâ lui, prin câre ne vâ zâă dâă rnici biruintţâ. Acestâ este stilul de joc pe tâblâ de sţ âh sâu de tâble â vietţii sţ i pe câre ne strâă duiâm sâă ni-l îânsusţ im îân ânii detentţiei. Domnul Trâiân Trifân â fâă cut o primâă interpretâre, mâi generâlâă , sugerââ ndu-ne luptâ dintre piesele sţ âhului sâu tâblelor. Omul âcestâ, cu minteâ lui sfredelitoâre, câă utâ totdeâunâ râă spunsurile cele mâi îânâlte, cele mâi plâă cute lui Dumnezeu lâ toâte âctele noâstre pâă mââ ntesţ ti. Cââ teodâtâă se tulburâ ânâlizââ nd âctele politice âle pârtidelor, zise istorice, câre âu condus tţârâ. Actele lor de conducere demonstrâu lipsâ de legâă turâă cu Dumnezeu, lipsâ consţ tiintţei responsâbilitâă tţii îân fâtţâ Lui sţ i îân viâtţâ pârticulârâă , sţ i îân ceâ comunitârâă . De multe ori, vrââ nd sâă intru lâ dââ nsul îân celulâă gâă seâm usţ â îâncuiâtâă . Cââ nd reveneâm socotind câă sţ i-â sfââ rsţ it prâvilâ, rugâă ciuneâ sâu meditâtţiâ, îâl gâă seâm cu câpul îân mââ ini, neputââ ndu-sţ i ostoi plââ nsul. Aveâ pentru mine o âfectţiune deosebitâă . ÎÎi plâă ceâ sâă fâcem îâmpreunâă Pârâclisul Mâicii Domnului. Aceâstâă rugâă ciune îâi âduceâ linisţ teâ sufleteâscâă . Apoi îâmi vorbeâ despre luptâ Câă pitânului, cu toâtâă ârmâtâ minciunii sţ i inconsţ tientţei instâlâtâă lâ cââ rmâ tţâării. Despre luptâ ce ne stâ îânâinte, tot âtââ t de greâ, poâte sţ i mâi greâ, pentru câre trebuiâ sâă ne pregâă tim cu toâtâă seriozitâteâ, âvââ nd îân vedere câă generâtţiile câre ne vor urmâ, vor trâă i din jertfele pe câre le vom dâ. Ele vor recunoâsţ te Misţ câreâ

201

Legionârâă âsţ â cum o vom lâă sâ noi. Sâu ne vor urmâ sâu ne vor blestemâ. Gââ ndul âcestâ, câă trebuie îân mod imperios sâă ne pregâă tim pentru jertfâ supremâă , îâi câpâcitâ toâte puterile. Nu scâă pâ nici o ocâzie sâă ni-l punâă îân fâtţâ sufletului. Aceâstâ erâ ultimâ sţ i ceâ mâi mâre dâtorie de consţ tiintţâă, câre reflectâ jurâă mââ ntul elitei legionâre: jertfâă de ispâă sţ ire âdusâă lui Dumnezeu îân numele neâmului nostru. Lâ despâă rtţire, mâă îânvâă luiâ îân luminâ âlbâstrâă â ochilor sţ i â unui zââ mbet discret, câre nu s-â trânsformât niciodâtâă îân rââ s, sţ i-i îâmbrâă câ fâtţâ âsprâă , tâă iâtâă îân linii precise de dâltâ unui cioplitor âncestrâl âl sufletului dâcic. Mâă surâ vietţii lui erâ seriozitâteâ sţ i grâvitâteâ. ÎÎn ziuâ cââ nd âm plecât lâ Tââ rgsţ or, luââ ndu-mi râă mâs bun de lâ dââ nsul, mi-â spus: - Vezi câă lumeâ cere de lâ noi totul. Asţ â ne vreâ sţ i trebuie sâă nu-i îânsţ elâă m âsţ teptâă rile. Sâă nu spui niciodâtâă câă esţ ti legionâr, îânâinte de â constâtâ âltţii din comportâreâ tâ. Grijâ de â nu sminti, de â nu dezâmâă gi pe nimeni, de â fi câă lâă uzâă pentru totţi îân îânchisoâre, mânifestâtâă fâă râă nici o ostentâtţie, erâ luptâ sâ. Aveâ putere de âutocontrol permânent; tenâcitâteâ sţ i constântţâ îân âtitudini, câă rorâ nu li se puteâ reprosţ â nimic, îâi dâă deâu âureolâ de mâre demnitâte. Blââ nd sţ i duios îân intimitâte, erâ necrutţâător cu lipsâ de demnitâte morâlâă . Îâtâă cuvââ ntul lui lâ sfââ rsţ itul unei îântââ lniri îân câre se discutâse despre obligâtţiâ imediâtâă sţ i permânentâă â fiecâă rei consţ tiintţe de cresţ tin: - Noi nu suntem numâi âi nosţ tri! Vom dâ seâmâ îân fâtţâ lui Dumnezeu sţ i â neâmului de lipsâ noâstrâă de cunoâsţ tere sţ i vietţuire îân Hristos. Trebuie mâi îântââ i sâă cunoâsţ tem Adevâă rul Dumnezeiesc. Din âceâstâă cunoâsţ tere decurge implicit sţ i obligâtţiâ de â-l trânsformâ îân âct de viâtţâă, de trâă ire. Nu ne este permis sâă câă lcâă m îân picioâre ceeâ ce Dumnezeu ne-â fâă cut cunoscut. Motţâ, Câă pitânul sţ i totţi ceilâltţi âu murit pentru âcest Adevâă r. Noi, probâbil, îâncâă nu suntem vrednici pentru âceâstâă jertfâă . Aceâstâă tenâcitâte, îâi veneâ de lâ strâă mosţ ii dâci, pe câre-i iubeâ, cu câre pârcâă se gâă seâ îân relâtţii spirituâle nevâă zute. Cââ nd Vâleriu Gâfencu i-â ârâă tât troitţâ sâ de o simplitâte esteticâă extrâordinârâă , dââ nsul l-â îântrebât: - Sţ i ce icoânâă vei pune pe eâ? - Asţ vreâ sâă pun o icoânâă câre sâă exprime sensul jertfei. Dâr nu gâă sesc îâncâă formâ de reprezentâre. Ne-âm âdunât mâi multţi. domnul Trifân sţ i Anghel Pâpâcioc âu dât âceâstâă sugestie: Chipul lui Dumnezeu îân om, râtţiuneâ, âfectul, drâgosteâ, vointţâ, este âlterât de pâă cât, dâr nu distrus. El â fost restâurât de Hristos, prin jertfâ de pe Cruce, câre-l reâbiliteâzâă sţ i-l mentţine îân chip obiectiv îân viâtţâă, pentru â fi judecât îân finâl, confirmââ ndu-l, dâcâă sţ i-â recunoscut vinâ sţ i s-â strâă duit sâă se desâă vââ rsţ eâscâă sâu osââ ndindu-l, dâcâă â nesocotit drâgosteâ sţ i hârul lui Dumnezeu. - Cum âm puteâ exprimâ pentru neâmul nostru simbolul câre ne-âr puteâ reprezentâ fâtţâă de jertfâ lui Hristos?, îântrebâă domnul Trifân sţ i tot dââ nsul

202

râă spunse: steâgul dâcic, sţ ârpele cu câp de lup! Sţ ârpele câ simbol âl îântţelepciunii, câă ci sţ ârpele îâsţi feresţ te câpul, âdicâă râtţiuneâ, lâă sââ nd sâă -i fie lovit trupul. ÎÎn trup suferim, ispâă sţ ind. Câpul de lup reprezintâă vointţâ, tenâcitâteâ. De âceeâ lâ râă dâă cinâ crucilor, îânfipte îân bolovânii âcestui pâă mââ nt dâcic, vom pune steâgul dâcic. Asţ â s-â nâă scut troitţâ lui Vâleriu Gâfencu; mie mi-â revenit o micâă sârcinâă : sâă o modelez. O lecţie: Unirea dă puterea Odâtâă cu îâncepereâ lucrului îân âtelierele de tţesut sosiserâă îâncâă trei militţieni. Unul erâ Voinescu, câre erâ sţ i mâgâzioner âl pieselor de schimb pentru râă zboâiele de tţesut. El âveâ o deformâtţie profesionâlâă : îâsţi depâă sţ eâ âtributţiile de mâgâzioner sţ i dâă deâ ordine copiilor, câre de câre mâi âbsurde, îâncââ t de multe ori stââ rneâ rââ sul. Atunci se simtţeâ jignit sţ i-i puneâ sâă mâă ture prin curte, drept pedeâpsâă , chit câă erâ sâu nu erâ nevoie. Altul, Spiru, fusese muncitor lâ fâbricâ de stofe Dorobântţul, din Ploiesţ ti. Refuzâse lucrul de Duminicâ sţ i erâ pedepsit sâă lucreze cu detţinutţii lâ Tââ rgsţ or, fâă râă â fi condâmnât. Erâ meseriâsţ priceput. De lâ el mâi totţi âm îânvâă tţât meserie. Celui deâl treileâ i-âm uitât numele. ÎÎntr-o zi se demontâse dintr-o hâlâă o piuâă de bâă tut postâvuri, pentru â montâ îân locul ei un urzitor mecânic. Piuâ trebuiâ trimisâă cu trenul lâ o fâbricâă de postâvuri. Peretţii lâterâli erâu turnâtţi din fontâă . Trebuiâ o mâcârâ sâu âmenâjât un plân îânclinât pentru â-i urcâ pe un sţ trâf. Voinescu puse cââ tţivâ copii sâă -i urce. Copiii âbiâ râă suflâu sţ i i-âu spus câă nu pot sâă ridice. - Nu mâă intereseâzâă ! Sâă ridicâtţi fierâă riâ, câă vâă mâă nââ nc, â tţipât lâ ei. Repârâsem un râă zboi îân âtelier sţ i iesţ eâm sâă mâă spâă l. Un copil îâmi spuse ce voiâ Voinescu. Mi-â venit îân minte o idee prin câre sâă pot dejucâ intentţiâ lui âbsurdâă sţ i totusţ i sâă reâlizez ridicâreâ peretţilor. Î-âm cerut un ceâs de schimb pentru urzitorul de bumbâc, pe motiv câă ceâsul vechi e defect sţ i stâgneâzâă productţiâ. Zelos cum voiâ sâă se ârâte, â renuntţât lâ âmenintţâreâ copiilor. Din usţ â mâgâziei le-âm fâă cut semn copiilor sâă nu ridice peretţii. Am schimbât ceâsul sţ i-âm fâă cut mâi multe probe cu el de fâtţâă. Î-âm âmintit câă trebuiâ sâă fâcâă un inventâr de piese sţ i l-âm trimis lâ biroul lui. Afârâă mâă âsţ teptâu copiii. Le-âm pus problemâ unitâă tţii câ fortţâă fizicâă sţ i morâlâă , cu exemple din istorie, din viâtţâ de fâmilie, din viâtţâ comunitâă tţii, fâă cââ ndu-i âtentţi câă nu numâi unireâ fortţelor, cââ t mâi âles, orgânizâreâ lor, comândâ sţ i scopul clâr le dâă reusţ itâ, prin ceeâ ce se cheâmâă pricepere. Puteâm ridicâ peretţii numâi îân urmâ unei drepte socoteli, cum zic Sfintţii Pâă rintţi dârului priceperii. Am câlculât îâmpreunâă , îân functţie de greutâteâ specificâă îânvâă tţâtâă lâ sţ coâlâă , greutâteâ unui perete: câm 500 kilogrâme. ÎÎn curte erâu cââ tevâ pietroâie. Din 4-5 copii numâi unul â putut ridicâ 20 kilogrâme Fâă râă pericolul de â pâă tţi cevâ, âveâm nevoie de 35 de oâmeni. Umâă r lâ umâă r, âu îâncâă put 35 de copii îântre 17-18 âni.

203

- Fitţi âtentţi. Fiecâre vâ ridicâ cu îâncredere câă Dumnezeu vâ âdâă ugâ priceperii noâstre purtâre de grijâă , câ sâă nu ne âccidentâă m. Totţi deodâtâă , îântâă rind mijlocul, fâă râă pic de sţ ovâă iâlâă , fâă râă lâă sâreâ pe seâmâ celuilâlt, cu „Doâmne âjutâă !“, lâ comândâ „Sus!“, executâă m misţ câreâ. Peretele â fost ridicât câ o foâie de hââ rtie; copiii rââ deâu de bucurie. - Acum, fiindcâă îâl âvem îân mââ nâă , hâi sâă -l punem pe sţ trâf. Cei de pe mârgine, bucurââ ndu-se sţ i ei, âu âdus douâă role metâlice; strââ ngââ ndu-ne mâi mult unul lââ ngâă âltul, lâă sââ nd un câpâă t âl peretelui pe sţ trâf. Asţ â âm suit totţi cei pâtru peretţi. Erâ o ânâlogie cu povesteâ lui mosţ Îon Roâtâă . Am multţumit lui Dumnezeu câă ne-â dât pricepere, fâă cââ ndu-i sâă îântţeleâgâă ce îânseâmnâă conlucrâreâ îântre vointţâ omeneâscâă sţ i ceâ Dumnezeiâscâă . «Fâă râă Mine nu putetţi fâce nimic» (Îoân 15, 5). Câă pitânul ne îânvâă tţâ sâă âtrâgem de pârteâ noâstrâă puterile ceresţ ti. Acesteâ vin dâcâă le chemâă m! Cââ nd Voinescu â iesţ it îân curte, vâă zââ nd plâă cile urcâte, strigâă sâtisfâă cut: - Vedetţi, mâă , câă se poâte! Dâ' dâcâă nu vâă iâ omul cu bââ tâ de lâ spâte, suntetţi nisţ te puturosţ i! Bucurie naivă. Stoica Ciprian şi Ioan Puşcaş. Administrâtţiâ slâă bise suprâveghereâ âctivitâă tţii din curteâ elevilor. Tâtâă l lui Stoicâ Cipriân, directorul sţ colii normâle din Devâ, â venit lâ vorbitor. ÎÎi âdusese vioârâ lui Cipi, cum îâl âlintâu colegii; âveâ tâlent sţ i tâtâă l gââ ndeâ câă âr puteâ obtţine permisiuneâ, âvââ nd îân vedere câă âveâ condâmnâre micâă , un ân sâu doi, sâă exerseze pentru â nu pierde îândemââ nâreâ. L-â determinât pe directorul Spireâ Dumitrescu, sâă âdmitâă vioârâ îân îânchisoâre. Un âlt Cipriân îâsţi cââ ntâ âcum durereâ îân temnitţâă, erâ un virtuos âl viorii, lâ 17 âni; nu de putţine ori seârâ îân dormitor, interpretâ Bâlâdâ lui Cipriân Porumbescu sţ i smulgeâ ropote de âplâuze sţ i lâcrimi din ochii copiilor. ÎÎntr-o zi, probâbil mâi relâxât sâu câ divertisment, â dât-o pe congâă , melodie lâ modâă âtunci. Copiii, uitââ nd de sine, s-âu prins lântţ , fredonââ nd ritmul melodiei. Lâ coâdâă , Îonicâă Pusţ câsţ , âctuâlul sâvânt doctor Îoân Pusţ câsţ , slâb câ o trestie, âbiâ îântremât, cu ochi de cer senin, pe câp cu o câă ciulâă tţuguiâtâă , ce mâi râă mâă sese din eâ - îân beciurile Securitâă tţii Cluj fusese groâznic chinuit, lâ numâi15 ânisţ ori - se âvââ ntâă ridicââ nd piciorul îân ritm cu ceilâltţi. «Pâă câtele tineretţilor mele sţ i âle nesţ tiintţei mele nu le pomeni Doâmne» (Psâlm 24, 7) , ziceâ Dâvid. Tocmâi intrâm îân câmerâă . Am zââ mbit îân fâtţâ nevinovâă tţiei sţ i nâivitâă tţii lor îân âceâstâă tinereâscâă desfâă târe. Dâr voiâm sâă -i fâc sâă nu uite conditţiâ: «Privegheâtţi sţ i vâă rugâtţi» (Mâtei 26, 41), «câă nu sţ titţi ziuâ, nici ceâsul cââ nd vine Fiul Omului»

204

(Mâtei 25, 13), sţ i pe fiecâre îân ce-l vâ âflâ fâă cââ nd, îân âceeâ îâl vâ sţ i judecâ 28. Fiindcâă tţineâm mult lâ Îonicâă , i-âm sţ optit cu glâs pe jumâă tâte dojenitor. - Se poâte, Îonicâă , tu, copil de motţ , sâă dâă ntţuiesţ ti pe suferintţâ tâ?! Îonicâă s-â rosţ it cââ t erâ de blond, s-â desprins din lântţul îâncââ ntâă rii usţ oâre sţ i, putţin îâncurcât, s-â trâs deopârte cu câpul îân jos, pââ nâă s-â terminât dântţul. Sţ tiâm câă âceâstâă îântââ mplâre îâl vâ urmâă ri toâtâă viâtţâ, câ un âct de trezvie, cum spun Sfintţii Pâă rintţi, câ nu cumvâ lenevind sâu desfâă tââ ndu-ne îân cele lumesţ ti sâă uitâă m câă diâvolul nu doârme. Oârecine âr puteâ zice: „Ce bine o duceâu elevii lâ Tââ rgsţ or: muzicâă , dâns etc“. Acestâ â fost un moment, nu o stâre continuâă . Dâr putem îântţelege douâă lucruri: oâmeni de tipul directorului, nici reci, nici fierbintţi, îân situâtţii exceptţionâle pâă reâu buni, dâr lâ ordinul exterminâă rii subâlternilor s-âr fi conformât. E de dorit un âdversâr declârât decââ t unul pervers. Apoi, âcesţ ti copii n-âu fâă cut din momentele de destindere un scop sţ i mod de comportâre îân viâtţâă, ci âu îântţeles câă tentâtţiâ de â ignorâ reâlitâteâ, erâ îâncercâreâ subtilâă â duhului vicleân de â le âbâte âtentţiâ de lâ chemâreâ pe câre o âveâu, de â mâă rturisi cu pretţul vietţii lor Adevâă rul Suprem, îân fâtţâ lumii sţ i â îângerilor. Sţ i cei mâi multţi âu dât jertfe mâjore, îân detentţie sâu îân temnitţâ libertâă tţii. O încercare a administraţiei Cei ce munceâu trebuiâu pusţ i îân conflict cu cei ce nu munceâu, câ pretext pentru îâncepereâ reeducâă rii, chiâr prin mijloâce dure. Locurile de muncâă erâu limitâte. Erâu vreo 20 de râă zboâie semimecânizâte, confiscâte micilor proprietâri de âteliere prin nâtţionâlizâre sţ i câm tot âtââ teâ râă zboâie mânuâle. 300 lucrâu lâ âcesteâ îân cele douâă schimburi. Pentru urzit, depâă nât, scrobit bumbâcul îâncâă 100; pentru bucâă tâă rie, pregâă tireâ mesei sţ i curâă tţâtul zârzâvâtului, îâncâă 100; deci 500 muncitori. Restul, 300,erâu sţ omeri. Am cerut âdministrâtţiei fie sâă creeze trei schimburi, fie sâă lucreze cââ te o lunâă cââ te o jumâă tâte din efectiv. Câ sâă dejucâă m plânul âdministrâtţiei, mâi âles câă muncâ nu erâ greâ, voiâm sâă lucreze totţi. Putţin timp dupâă îâncepereâ lucrului îân âtelierele de tţesut, âdministrâtţiâ â lânsât prin ciripitori sţ i ziârul de perete câă numâi âceiâ câre vor munci vor primi pâchet, vorbitor sţ i hrânâă îâmbunâă tâă tţitâă . Dâr n-â âcceptât propunereâ noâstrâă . Î-âm convins pe cei de lâ îântretţinere, pe mosţ Dumitrâche sţ i pe Vitţel sâă sustţinâă cerereâ noâstrâă . Dâr nici directorul, nici subdirectorul n-âu cedât. Chiâr âu îânceput o câmpânie de îânvinuiri sţ i âmenintţâări lâ âdresâ celor ce nu munceâu, reducââ ndu-le râtţiâ demââ ncâre, pregâă titâă sepârât sţ i mâi prost câlitâtiv. Î-âm fâă cut pe copii sâă îântţeleâgâă intentţiâ âdministrâtţiei. Asţ â câă pregâă tireâ diferentţiâtâă â hrânei n-â durât decââ t o zi, douâă . Bucâă târii, desţ i primeâu râtţii 28

În cele ce vă voi prinde în acestea vă voi şi judeca, unul din cuvintele Mântuitorului nescrise în Sf. Scriptură, dar citat de Sf. Mc. Iustin Filozoful (+150) în Dialog cu iudeul Trifon. (n.n.)

205

sepârâte, fâă ceâu o singurâă mââ ncâre pentru totţi; âpârent serveâu din câzâne deosebite. Turnâă torii sţ i-âu dât seâmâ sţ i âu introdus omul lor îân bucâă tâă rie. Atunci s-â îântââ mplât un âct de solidâritâte lâ câre âdministrâtţiâ nu se âsţ teptâ: cei ce munceâu âu declârât grevâă . „Ori beneficiem totţi de âcelâsţ i regim îâmbunâă tâă tţit, ori nici unul!“, â fost âtitudineâ copiilor lâ sţ edintţâ convocâtâă de âdministrâtţie. ÎÎn pregâă tireâ lor psihologicâă Titi Stoicâ â âvut un rol deosebit. El â fost motorul âctţiunii. Pentru câă productţiâ trebuiâ reâlizâtâă , se tţeseâ pââ nzâă îân contul ârmistitţiului, sţ i directorul sţ i subdirectorul âu cedât, fâă râă sâă renuntţe. Acţiunea copiilor şi trimisul de la centru Administrâtţiâ â permis ciripitorilor sâă âctţioneze pe cont propriu, pentru â creâ stâă ri conflictuâle, câre sâă ducâă lâ izolâreâ sţ i pedepsireâ sistemâticâă â elevilor considerâtţi exponentţi âi grupurilor, pentru â creâ o stâre de timorâre sţ i de interes mâteriâl, egoist, pentru zelosţ i. De lâ centru s-â cerut un reprezentânt, comunist sţ i ilegâlist, câre sâă expunâă copiilor frumusetţeâ conceptţiei mâteriâlist-diâlectice. - Vetţi vedeâ pe viu ce îânseâmnâă mâă retţiâ luptei duse de pârtid, pentru fericireâ noâstrâă sţ i ceâ dusâă de clâsâ noâstrâă muncitoâre sţ i URSS pentru îânflorireâ Republicii Populâre Romââ ne. "S-â scremut muntele sţ i s-â nâă scut un sţ oârece!" A sosit îântr-o joi un bâă trââ nel micutţ de stâturâă , îâmbrâă cât îân nisţ te hâă inutţe câm mâri pentru tâliâ lui, cu o privire pierdutâă . Se vedeâ stâreâ de senilitâte din gesturile lui sţ i din îântreâgâ lui fiintţâă. Sâ îântrerupt orice âctivitâte sţ i lumeâ â fost scoâsâă îân curte, sâă fâcâă primireâ sţ i sâă cunoâscâă pe „trimisul pârtidului din ilegâlitâte“. Bâă trââ nul se numeâ Antonescu, copiii l-âu numit mosţ Antonescu. Cei mâi multţi âu fost cuprinsţ i de milâă , âltţii zââ mbeâu îângâă duitori. Bietul mosţ neâg, (dupâă âpârentţe âveâ 60 âni, dâr pâă reâ consumât) â privit) lâ copii cu un zââ mbet strâă in de el îânsusţ i, sţ i ridicââ nd pumnul stââ ng â strigât, cââ t îâl mâi âjutâu puterile, cu glâs subtţiât sţ i nehotâă rââ t, îâmpleticindu-sţ i limbâ: - Tlâă iâscâă pâltidu' comulist lomââ n! Trâă gââ ndu-sţ i râă suflâreâ sţ i câă utââ nd pârcâă un lucru pierdut, â strigât iârâă sţ i: Tlâă iâscâă lepublicâ populâlâă lomââ nâă ! Copiii s-âu uitât lung, âu zââ mbit îângâă duitor, dâr nici unul n-â scos un cuvââ nt, mâi degrâbâă îântristâtţi de ceeâ ce vedeâu. Directorul sţ i subdirectorul, âu fâă cut semn spre grupul ciripitorilor, imputââ ndu-le: „Ce âsţ teptâtţi?“ Voiâu sâă fâcâă cevâ dâr nu sţ tiâu ce. Tot directorul sţ i subdirectorul i-âu scos din îâncurcâă turâă strigââ nd: „Trâă iâscâă ! Trâă iâscâă ! Trâă iâscâă !“ A bââ iguit sţ i grupul un „Trâă iâscâă “ neconvingâă tor, câre mâi mult îâi âcuzâ. Mosţ ul povesti îântââ mplâă ri din viâtţâ lui cu destulâă incoerentţâă - nu âveâu nici o legâă turâă cu pârtidul - din câre se puteâ îântţelege câă cinevâ îâl âdunâse dintr-o mâhâlâ sţ i-l fâă cuse victimâă â burgheziei, iâr âcum â fost âdus âici, „câă âsţ â trebuie sâă fâcâă cei bâă trââ ni, sâă îânvetţe pe cei tineri“. Fiindcâă obosise, â cerut un scâun sţ i

206

stââ nd jos, n-â mâi scos nici un cuvââ nt. Nu sţ tiu ce s-â mâi îântââ mplât cu bietul om. Directorul i-â multţumit fâriseic pentru pârticipâre, dââ ndu-sţ i probâbil seâmâ de efectul îântrevederii, îân sufletul copiilor. Mosţ ul s-â sculât, â plecât sţ i nu l-âm mâi vâă zut. Burada Lâ o sâă ptâă mââ nâă â âpâă rut âltâă figurâă de lâ Centru. Un tââ nâă r de 25-30 âni, recrutât probâbil dintre bâă tâă usţ ii cu câre comunisţ tii convingeâu tţâărânii sâă se îânscrie îân colectivâă . Se numeâ Burâdâ. De douâă -trei ori pe sâă ptâă mââ nâă , strââ ngeâ îân curte multţimeâ elevilor sţ i dââ ndu-sţ i âere de âutoritâte â clâsei muncitoâre, vorbeâ despre comunism, URSS, Mârx, Engels, Lenin, Stâlin îân termeni sţ i îântr-o expunere âsţ â de hilârâă îâncââ t credeâi câă vei plesni dâcâă nu terminâă . Chinul durâ douâă -trei ore. ÎÎncheiâ cu âceeâsţ i frâzâă : „Anglo-Nord-Americânii, vor un nou râă zboi! Tovârâă sţ i, âcum sunt douâă sţ lâgâă re (sic): sociâlist sţ i imperiâlist. Dâr sţ lâgâă rul sociâlist vâ îânvinge sţ lâgâă rul imperiâlist“. Apoi, dâă deâ tonul, fâă cââ nd semn copiilor sâă -l urmeze: „Sţ i câ mââ ine cââ ntul nostru, râă sunâ-vâ peste oceân“! Copii tâă ceâu. - De ce nu cââ ntâtţi? Poâte nu-l sţ titţi! Poâte îâl sţ titţi pe âă stâ. Sţ i dâă deâ iârâă sţ i tonul, mâi ridicât: „Pââ n' lâ unul o sâă piârâă dusţ mânii ce ne-âu robit“! - De ce nu cââ ntâtţi, se âdresâ unuiâ dintre elevi? - N-âvem voce... A râă mâs lâ Securitâte! - Suntem râă gusţ itţi..., âm râă cit, interveneâ âltul. - Nu sţ tim cââ ntecul..., bâte vââ ntul..., râă spundeâu elevii ironizââ ndu- l. - Lâ urmâă toâreâ sţ edintţâă vi-l âduc scris. Pââ nâă vin sâă fâcetţi un pârâvân. A mâi venit de cââ tevâ ori, âpoi â dispâă rut o vreme. Am âuzit câă âr fi revenit dupâă ce âm fost izolât. Ibănescu Atunci â fost âruncât îân luptâă Îbâă nescu, un copil dintr-o fâmilie de tţâărâni de pe lââ ngâă Îpotesţ tii lui Eminescu. Bietul Eminescu! Ce greu i s-o fi pâă rut pâă mââ ntul de pe pieptul lui, de n-â putut sâă strige lâ Sţ tefân sţ i lâ Tţ epesţ . Îbâă nescu fusese ârestât cu un grup de elevi de lâ Suceâvâ sâu Îâsţ i. Avusese nenorocul sâă -l cunoâscâă pe Tţ urcânu îân primele zile âle âctivitâă tţii, cââ nd âbiâ cââ sţ tigât de Securitâte pentru plânul reeducâă rii voiâ sâă îâsţi demonstreze sinceritâteâ sţ i âtâsţ âmentul fâtţâă de câuzâ proletârâă . ÎÎn Suceâvâ, Tţ urcânu timorâse sufletele celor slâbi sţ i fricosţ i; âveâ sâă -sţ i desfâă sţ oâre fortţele lâ Pitesţ ti sţ i lâ Gherlâ. Îbâă nescu âveâ âtunci 17 âni. Alergâ de colo pââ nâă colo, bâ îân âtelier, bâ îân dormitoâre, bâ lâ bucâă tâă rie, totdeâunâ cu pântâlonii îân vine sţ i cu bluzâ descheiâtâă . Trebuiâ sâă -sţ i âsigure un cerc de devotâtţi sţ i sâă âdune informâtţii despre fiecâre elev. Aveâ mââ nâă liberâă sâă foloseâscâă âsuprâ detţinutţilor, mijloâcele pedâgogice de convingere âle lui Mâcârenco! Din Poemul pedagogic âl lui

207

Mâcârenco citez un pâsâgiu edificâtor: „Nu-mi âduc âminte sâă fi lovit vreo dâtâă pe cinevâ... A, mi-âduc âminte, âm dât odâtâă o pâlmâă unui copil sţ i-mi pâre râă u âcum...“ Apoi povestesţ te câă îântr-un lâgâă r de internâre â tinerilor infrâctori, unde âcesţ tiâ nu mâi puteâu fi stâă pââ nitţi, â âdus din âlt lâgâă r 12 (?) tineri reeducâtţi, câre îân scurt timp âu fâă cut ordine. „De fâpt nu ştiu (n.n.) ce se petreceâ îân dormitorul bâă ietţilor, dâr â douâ zi, cel mâi recâlcitrânt dintre ei, deveneâ Blââ nd câ un mielusţ el“. Tocmâi momentul cheie âl reeducâă rii, âl trânsformâă rii psihice îâi scâpâă . Pedâgogul nu sţ tie cum âre loc prefâcereâ psihicâă , fortţâ câre determinâă câ recâlcitrântul sâă devinâă peste noâpte bun, blââ nd câ un mielusţ el. O fârsâă demnâă de un Poem pedâgogic. Î-o spunem „tovârâă sţ ului“ Mâcârenco. Î s-â spus sţ i sţ tie toâtâă lumeâ, doâr el nu sţ tie. Tâinâ â dus-o îân mormââ nt. Probâbilâ âflât pe tâă rââ mul îântunericului. Cei ce-l schingiuiesc, opereâzâă fâă râă nici o sţ ânsâă de â-l trânsformâ din râă u îân bun. Poem pedâgogic! *** Îbâă nescu et. comp. îâsţi îâncepeâ âctivitâteâ îântr-o seârâă . Victimâ, un biet copil, ârestât de unul singur, fâă râă relâtţii sufletesţ ti strââ nse cu ceilâltţi, fire mâi putţin comunicâtivâă îân câre foâmeâ îâncâă tţipâ cu glâs mâre. Dintr-un sentiment de solidâritâte cu suferintţâ lui nu-i dâu numele. ÎÎncercâsem cââ tevâ „âtentâte“ âsuprâ lui, dâr portţile sufletului lui nu mi se deschiserâă . ÎÎmpins de gââ ndul foâmei, sţ terpelise o bucâtâă de pââ ine sţ i o brââ nzâă sâu slâă ninâă din trâistâ âltui elev. Surprins îân flâgrânt delict, unul din ciripitori l-â ânuntţât pe Îbâă nescu; âcestâ fâă cuse cu confrâtţii lui o pregâă tire psihologicâă , creââ nd printre copii o âtmosferâă de âcceptâre â sânctţiunilor ce trebuie âplicâte celor ce se dedâu lâ âcte imorâle. Administrâtţiâ, scontâ pe âcest îânceput; odâtâă creât precedentul, âutoritâteâ lui Îbâă nescu sţ i dreptul de â sţ i-o exercitâ deveneâu legitime. Seârâ, cââ nd totţi erâu îân dormitoâre, vinovâtul trebuiâ judecât sţ i pedepsit îân public. Erâ sââ mbâă tâ dupâă -âmiâzâ, cââ tevâ sâă ptâă mââ ni îânâinte de Crâă ciun. Militţienii âu îânchis dormitoârele. Ferestrele lor erâu foârte mâri, cu un pârâpet scund; se puteâ vedeâ sţ i din dormitoâre îân curteâ luminâtâă sţ i de âfârâă îân orice coltţ âl dormitoârelor. Erâu trei dormitoâre mâri sţ i unul mâi mic, câre comunicâu prin usţ i. ÎÎn cel mic âveâm sţ i eu locul pe priciul de sus. Celelâlte âveâu pâturi câzone suprâpuse, pe douâă sţ i trei etâje. Copiii îâsţi pregâă teâu culcusţ urile. Câ îân orice loc unde tineretţeâ biruie grijâ suferintţei, erâ o âtmosferâă de bunâă dispozitţie. Aveâi impresiâ câă te âfli îântr-un stup de âlbine, îânâinte de roire. Peste zi âvusesem de lucru prin âtelier sţ i nu sţ tiâm nimic de cele îântââ mplâte. Copiii de obicei mâă tţineâu lâ curent cu cele ce se petreceâu îântre ei. Acum ignorâserâă sâu nu voiserâă , din rusţ ine, sâă -mi âducâă lâ cunosţ tintţâă. Întuiâm din privirile unorâ dintre ei câă cevâ nu este îân ordine. ÎÎn dormitorul unde dormeâ Îbâă nescu, cââ tţivâ cirâci se âdunâserâă îân jurul lui, gârdâ personâlâă . Pregâă teâ âtmosferâ pentru judecâreâ sţ i condâmnâreâ vinovâtului. Descopereâ ``o crimâă , un âtentât lâ existentţâ celorlâltţi" îâncercââ nd sâă incite spiritele. Un copil veni jenât sţ i cu sufletul

208

lâ gurâă : - Domn' Mâxim, Îbâă nescu vreâ sâă -l bâtâă pe [...]. - De ce? - Zice câă â furât mââ ncâre de lâ un coleg. Se fâă cuse linisţ te îân toâte dormitoârele; cei mâi multţi se îângrâă mâă diserâă pe pâturi sâă vâdâă spectâcolul. M-âm âpropiât de usţ âă. Îbâă nescu, îân mijlocul dormitorului îânconjurât de prieteni, îâsţi îâncheiâ discursul: - ÎÎl vom pedepsi de comun âcord cu totţii, cu 25 lovituri de cureâ lâ fund, âveâ îân mââ nâă o cureâ de trânsmisie de lâ un motor, câ sâă fie exemplu sţ i pentru âltţii. Ne vom âsumâ râă spundereâ sâă formâă m un juriu de cercetâre sţ i pedepsire â oricâă ror fâpte câre contrâvin bunei desfâă sţ urâă ri â vietţii sţ i âctivitâă tţii îân penitenciâr sţ i îân âteliere. Sţ i imediât, cu ton poruncitor, â zis copilului: Sţ i âcum, îântinde-te. Copilul tremurââ nd s-â îântins jos: - Cine vreâ sâă execute sentintţâ? â îântrebât Îbâă nescu. Copiii pârâlizâtţi, tâă ceâu. - Dâcâă nu se oferâă nimeni, o voi executâ eu. ÎÎmi fâă cusem loc pââ nâă âproâpe de el, îân lâterâl. Î-âm pus mââ nâ îân piept, l-âm ridicât de lâ pâă mââ nt, nu sţ tiâm de unde âm âtââ tâ putere, l-âm tţinut nitţel îân âer sţ i lâm lâă sât jos îângâă lbenit. - Ce câlitâte âi tu îân âfârâă de ceâ de detţinut sţ i cine tţi-â dât dreptul sâă judeci sţ i sâă condâmni pe cinevâ îân penitenciâr? ÎÎnspâă imââ ntât sţ i bââ lbââ indu-se, â râă spuns cu mâre greutâte. - Spune repede! - Nu âm..., nici o câlitâte..., dâr..., el â... - Te-â investit âdministrâtţiâ cu âceâstâă putere? - Nu, dâr el..., â... - Dâcâă nu âi nici o câlitâte sţ i nici âdministrâtţiâ nu te-â investit cu vreo âtributţie, cum de âi âvut cutezântţâă sâă judeci sţ i sâă pedepsesţ ti un âlt detţinut, indiferent de fâptâ pe câre â sâă vââ rsţ it-o? Numâi âdministrâtţiâ âre âutoritâte âsuprâ detţinutţilor, indiferent de fâptele pe câre le sâă vââ rsţ esc îân interiorul penitenciârului, îân timpul ispâă sţ irii pedepsei! Totţi copiii îânmâă rmuriserâă . Adresââ ndu-mâă tuturor, âm zis: - Fiecâre lâ pâtul lui, sub pâă turâă , inclusiv Îbâă nescu! S-â fâă cut o linisţ te âbsolutâă . - Sâă nu vâă lâă sâtţi îânsţ elâtţi. Îbâă nescu âveâ sâă bâtâă îân seârâ âceâstâ pe unul dintre voi, pentru o fâptâă imorâlâă . Mââ ine pe âltul pentru câă din neglijentţâă â rupt o spâtâă lâ râă zboiul de tţesut. Vâ zice câă pentru sâbotâj. Poimââ ine, pe un âltul, pentru câă â zis nu sţ tiu ce cuvââ nt de protest îâmpotrivâ normelor mâri de muncâă , dâr el vâ zice câă pentru instigâtţie lâ revoltâă . Apoi vâă vâ bâte pe oricâre dintre voi pentru câă „suntetţi bânditţi, dusţ mâni âi poporului sţ i trebuie curâă tţâtâă societâteâ de âstfel de elemente“. Lâ ferestre veniserâă sţ i cei doi militţienii câre fâă ceâu de pâzâă îân curte. Profitââ nd câă mâă âud, fiind un singur rââ nd de geâmuri, âm continuât:

209

- Mââ ine âm sâă îântreb âdministrâtţiâ dâcâă â dât vreunuiâ dintre detţinutţi dreptul sâă -sţ i exercite âutoritâteâ âsuprâ celorlâltţi, îân numele ei. Dâcâă nu, Îbâă nescu vâ dâ socoteâlâă pentru uzurpâre sţ i substituire de âutoritâte. Sţ i fâă cââ ndu-mâă câă âtunci îâi vâă d pe militţieni, m-âm âdresât prin geâm: - Domnilor militţieni, vâă rog sâă râă mââ netţi de pâzâă îân fâtţâ ferestrelor sţ i sâă suprâvegheâtţi misţ câă rile elevilor îân dormitoâre. Vetţi râă spunde dâcâă îân timpul serviciilor dumneâvoâstrâă se vâ îântââ mplâ cevâ grâv. Mi-âu fâă cut semn câă âu îântţeles. O pârte din ei, îâmpreunâă cu mosţ Dumitrâche sţ i Vitţel, erâu pusţ i îân gârdâă de noi cu privire lâ intentţiâ âdministrâtţiei. Totţi copiii s-âu bâă gât sub pâă turi. Dârn-âdormit îân noâpteâ âceeâ nici unul; mi-âu spus mâi tââ rziu. A douâ zi lâ deschidere, Îbâă nescu â fugit lâ âdministrâtţie sţ i â râportât cele îântââ mplâte. Le-âm explicât situâtţiâ lui mosţ Dumitrâche sţ i Vitţel, âu îântţeles câă s-â intrât îântr-o fâzâă dificilâă . Î-âm rugât sâă ceârâă directorului sţ i subdirectorului sâă se instituie plântoâne dintre elevi îân dormitoâre; îân câzul unei âctţiuni neprevâă zute âcesţ tiâ sâă deâ âlârmâ sub pretext câă sobele fiind foârte vechi, sâă nu se declânsţ eze un incendiu, desţ i focul erâ simbolic, un brâtţ de lemne. Jocul ne-â reusţ it. S-âu instituit plântoâne. Dâcâă s-âr fi declânsţ ât operâ criminâlâă , copiii s-âr fi îâmpâă rtţit îân douâă tâbere. Pentru câă Tââ rgsţ orul nu âveâ celule îân câre sâă poâtâă fi izolâtţi detţinutţii, puteâu chiâr sâă se ucidâă . Subdirectorul m-â chemât chiâr îân dupâă âmiâzâ âceleiâsţ i zile. Prevâă zusem confruntâreâ. Î-âm vorbit pe ton câlm, sigur, fâă râă complexâre. - Cââ tâă vreme vâă feritţi sâă vâă exercitâtţi direct âutoritâteâ, îânseâmnâă câă îân consţ tiintţâ dumneâvoâstrâă nu vâă socotitţi îândreptâă tţitţi sâă detţinetţi âceâstâă functţie. Dâcâă vâă fâcetţi scrupule cu privire lâ ceeâ ce trebuie sâă fâcetţi sţ i ce nu, renuntţâtţi lâ functţie sţ i lâă sâtţi-i pe cei fâă râă de lege sâă -sţ i sâă vââ rsţ eâscâă fâă râă delegile. Nu cred câă , fiind sţ i comunist din ilegâlitâte, âtţi âsţ teptât legâlitâteâ sţ i putereâ pentru â vâă trânsformâ îân ucigâsţ âl propriului neâm. Subdirectorul tâă ceâ, dâr nu se uitâ lâ mine. Se uitâ îân jos. - Dâcâă mâă sânctţionâtţi pentru cele ce v-âm spus, sunt bucuros. Am îâncercât sâă vâă âtrâg âtentţiâ câă omul âre sţ i suflet sţ i vâ dâ socoteâlâă îân fâtţâ lui Dumnezeu, nu numâi â lumii, pentru ce fâce âici pe pâă mââ nt. Sunt lâ dispozitţiâ dumneâvoâstrâă ! Am mâi spus sţ i âlte lucruri: totdeâunâ îân âstfel de momente pârcâă Dumnezeu îâmi ridicâ fricâ. Subdirectorul n-â zis âbsolut nimic. Mi-â fâă cut semn sâă ies sţ i un militţiân m-â âdus îân curteâ noâstrâă . Tâă cereâ subdirectorului, lipsâ de ripostâă cââ nd îâl provocâm, îân toâte situâtţiile pe câre le âvusesem de â ne îâncrucisţ â spâdele, mâă derutâ. Sâu erâ un om câre îâsţi urmâă reâ scopul âscuns sâu erâ un nehotâă rââ t, poâte chiâr un fricos câre fuge din fâtţâ âdversârului, nedââ ndu-i posibilitâteâ sâă spunâă câă â repurtât o victorie. Trebuiâ sâă fiu prudent câă ci îân spâtele lui erâu âlte fortţe, cu câre de fâpt mâă luptâm: vâă zute sţ i, mâi âles, nevâă zute. ÎÎn pârte, âtitudinile directorului sţ i âle subdirectorului fâă ceâu câ âctţiuneâ de reeducâre îân Tââ rgsţ or, pââ nâă lâ âceâ dâtâă , sâă nu iâ forme trâgice.

210

Copiilor nu le-âm spus nimic despre âceâstâă îântrevedere, câ sâă nu-i âlârmez, dâr âsţ teptâm cevâ deosebit. Serbare de Crăciun 1948 ÎÎn fiecâre grup de copii ârestâtţi unul sâu doi âveâu prizâă deosebitâă lâ ceilâltţi; cu ei mâă îântţelegeâm din priviri: Titi Stoicâ, Râtţ , Nâă dâă bân, Pop, Fuleâ, Bârdâc, Vânghele, Rââ mboiu, Bândrâbur, Obrejâ, Îorgulescu sţ i âltţii. Întuiserâă sţ i ei câă lucrurile âr puteâ luâ o âltâă îântorsâă turâă . Pluteâ îân âer un duh greu câre âpâă sâ sufletele noâstre, dâr îâncâă nu-i sosise vremeâ sâă se dezlâă ntţuie. Dumnezeu voiâ câ probâ de foc sâă ne gâă seâscâă lâ âlt stâdiu de pregâă tire, lâ âltâă âltitudine spirituâlâă . ÎÎn Ajun de Crâă ciun, copiii âu orgânizât o serbâre cu obiceiuri trâditţionâle romââ nesţ ti. Rotţ , normâlist lâ Devâ îân ultimul ân, â vorbit despre frumoâsele dâtini sţ i obiceiuri trâditţionâle romââ nesţ ti legâte de Nâsţ tereâ Domnului Îisus Hristos sţ i Anul Nou. Au urmât colinde sţ i recitâă ri. Militţienii âsistâu lâ ferestre, desfâă tââ nduse sţ i ei lâ jocul Câprei, âl Câă lusţ ârilor sţ i Brezei. Ziuâ Crâă ciunului s-â scurs cu o bucurie potolitâă , fiecâre purtââ nd îân suflet âmintiri de luminâă din viâtţâ de fâmilie: O, brâd frumos, ce sfââ nt pâă reâi îân âltâă sâă rbâă toâre. Mâă vâă d copil cu pâă r bâă lâi sţ i ochii de cicoâre... Revâă d un scump sţ i âlb câă min sţ i chipul mâmei sfinte, imâgini de Crâă ciun senin mi-âpâr sţ i âzi îân minte...

(Râdu Gyr)

Primăvara şi vara lui 1949 Spre surprindereâ noâstrâă , îân iârnâ 1948/49 nu s-â îântââ mplât nimic din ceeâ ce âsţ teptâm noi. Se puneâ lâ câle âltcevâ. Primâă vârâ âbiâ âm îântţeles dedesubtul stâgnâă rii âctivitâă tţii de reeducâre. Mâi îântââ i, se strââ ngeâu dâte despre âctivitâteâ celor socotitţi mentori spirituâli printre copii, se îântocmeâu dosâre câre âveâu sâă ne îânsotţeâscâă pe pârcursul detentţiei. Apoi, conflictul dintre Tito sţ i Stâlin probâbil câptâse âtentţiâ. Administrâtţiâ se foloseâ iâr de Îbâă nescu; citeâ public îântr-o sâlâă de mese îân câre âveâu loc sţ i sţ edintţele ciripitorilor, mâteriâle prelucrâte dupâă ârticole din Scânteia, insultâă toâre lâ âdresâ lui Tito sţ i elogioâse pentru Stâlin. Cirâcii âplâudâu sâu huiduiâu, cum indicâ frâzâ vorbitorului, îânsâă de multe ori se âplâudâ sţ i se huiduiâ pe dos, provocââ ndu-se ilâritâte îân sâlâă .

211

Singurele evenimente din primâă vârâ lui '49 erâu sosireâ cââ te unui lot de elevi condâmnâtţi sţ i âgitâtţiile sterile âle grupului Îbâă nescu, 10-15 elevi fricosţ i sţ i prostitţi de promisiuni. Pentru timorâreâ elevilor s-â confectţionât o izolâre, unde erâ bâă gât cel indicât de ciripitori câ indezirâbil. Directorul âveâ o âtitudine din ce îân ce mâi rezervâtâă fâtţâă de reeducâre. Se ângâjâse mâi mult îân treburi âdministrâtive, lâă sââ nd numâi subdirectorului râă spundereâ, nici âcestâ nu erâ bucuros sâă se ocupe cu âsţ â cevâ. Obrejâ Aurel sţ i grupul lui fuseserâă elevi âi liceului industriâl Polizu, fostâ Sţ coâlâă de Arte sţ i Meserii din Bucuresţ ti. Sculptâu îân lemn de nuc sţ i îân os foârte frumos, medâlioâne cresţ tine sţ i cruciulitţe. Prin militţieni âjungeâu lâ director sţ i subdirector, câre le âdmirâu sţ i tâă ceâu, îân loc sâă interzicâă âctivitâteâ. Directorul i-â comândât lui Aurel un bust 1/1, îân civil. Am stâbilit îâmpreunâă sâă âccepte propunereâ cu conditţiâ sâă -i pozeze. Astfel directorul erâ sechestrât cââ te 2-3 ore pe zi, timp de cââ tevâ sâă ptâă mââ ni. Cu cei doi-trei colegi câre-l âjutâu lâ pregâă tireâ lutului, lâ turnât ipsosul îân forme etc., subtil âduceâ vorbâ despre ârm䁡tâă , despre râă zboiul ânticomunist. Directorul â mâă rturisit câă tot ce fâce e din oportunism, nu din devotâment. Oportunisţ tii âu fost primele unelte de câre s-âu folosit comunisţ tii câ sâă ne îângenuncheze. Acest lucru l-â formulât Lenin sub expresiâ „prietenii de drum“; totţi âu plâă tit cââ rdâă sţ iâ sub cnutul câă lâă ului câă ruiâ i-âu lins mââ nâ. Grupul Îbâă nescu lânsâ sţ tiri âlârmânte despre Pitesţ ti; elevii mâi fricosţ i îâsţi puneâu probleme cu privire lâ âtitudineâ pe câre sâă o iâ îân câzul unor presiuni fizice sţ i âu trimis emisâri sâă steâ de vorbâă cu mine. Mâi âles îân îânchisoâre, niciodâtâă n-âm vrut sâă -mi impun vointţâ, ci âm lâă sât câ fiecâre sâă râă spundâă dupâă stâdiul lui de consţ tiintţâă. Celor câre dejâ îânclinâserâă bâlântţâ spre stââ ngâ, de teâmâă sâă nu piârdâă pâchetele sâu vorbitorul, le-âm âmintit de Pilda semănătorului, punââ ndu-le îân fâtţâă semintţele câă zute pe piâtrâă . Un grup de elevi bucuresţ teni, câre nu erâu FDC-isţ ti, fii de boiernâsţ i, câă rorâ mosţ Dumitrâche le ziceâ îân glumâă nobilii, pââ nâă âtunci âvuseserâă o âtitudine lâă udâbilâă . Mentorul lor, un copil foârte energic, Îârkâ, â trimis doi copii sâă le spun ce âr fi bine sâă fâcâă . - Sunt detţinut. Singurâ meâ lucrâre este strâă dâniâ de â nu fi piâtrâă de poticnire pentru nici unul din dumneâvoâstrâă . Vâă pot dâ un îândemn de mâi mâre folos, câ sâă mergetţi pe propriile picioâre. Rugâtţi-vâă lui Dumnezeu sâă vâă lumineze sţ i sâă vâă îântâă reâscâă pentru â nu câă deâ îân îânsţ elâă ciune, pierzââ ndu-vâă sufletul pentru viâtţâ vremelnicâă â trupurilor voâstre. Copiii, inteligentţi, âu îântţeles ce trebuiâ. Putţin timp dupâă âceeâ prin âugust, un grup mâre de elevi, printre câre sţ i ei, âu fost trimisţ i lâ Cânâl. Din grupul sibienilor, Mââ rzâ Mirceâ, un copil frumos câ un îânger cuminte sţ i foârte inteligent, â murit âcolo electrocutât. Dumnezeu l-â luât îântre îângerii Lui. Plecâse din Sibiu lâ sţ coâlâ nâvâlâă din Constântţâ. Auzind câă fosţ tii lui colegi de liceu sţ i câmârâzi FDC-isţ ti âu fost ârestâtţi, s-â pr聥zentât îân proces spunââ nd câă sţ i el îâmpâă rtâă sţ esţ te âceleâsţ i gââ nduri, âceleâsţ i simtţiri romââ nesţ ti sţ i cresţ tinesţ ti sţ i s-âr simtţi dezonorât sţ i nelinisţ tit dâcâă n-âr luâ pârte lâ âceeâsţ i suferintţâă. Îrozii sţ i pilâtţii âservitţi comunismului l-âu îânglobât îân lotul celor condâmnâtţi. Gestul lui mârtiric scâă pâ

212

inteligentţei pârtidului. Pentru noi îânsâă , el demonstreâzâă îâncâă o dâtâă câpâcitâteâ de jertfâă pe câre Misţ câreâ Legionârâă â imprimât-o membrilor sâă i. Nu erâ nici primul sţ i nici ultimul gest de âcest fel. Lâ Timisţ oârâ, îân 1941/42, îân lotul FDC-isţ tilor de lâ Liceul Militâr s-â prezentât sţ i Neâmtţu Gheorghe. Nu luâse pârte lâ âsţ â zisâ rebeliune, dâr âflââ nd câă îâi sunt ârestâtţi câmârâzii, s-â prezentât îân proces. Avocâtul, pus de fâmilie sâă -l âpere, voiâ sâă ârâte prin depozitţiâ celor âcuzâtţi câă Neâmtţu nu e vinovât de âctul pârticipâă rii lâ rebeliune sâu sţ edintţe legionâre. - Dâ' Neâmtţu â pârticipât? - Dâ, âm fost!, râă spunse Nâmtţu îânâinteâ celui îântrebât. - Domnule presţ edinte, onorâtâă instântţâă, Neâmtţu n-â fost, dâr îân tineretţeâ lui impetuoâsâă fâce pe viteâzul, motivâă âvocâtul. - Nu, domnule presţ edinte, âm fost, dâr domnul âvocât vreâ sâă -sţ i onoreze sumâ de bâni, îâncâsâtâă de lâ pâă rintţii mei. - No, âtunci âi fost, zise âvocâtul, disperât câă nu poâte clinti hotâă rââ reâ lui de copil. Este cunoscut sţ i câzul âltui câmârâd, intrât îân îânchisoâre lâ Vâslui îân 1942, substituindu-se âltuiâ, câre fusese ârestât sţ i condâmnât, îânâinte de â puteâ sâă plece îân strâă inâă tâte cu o misiune speciâlâă . Printr-un punct mâi putţin controlât âl îânchisorii unu lâ iesţ it sţ i celâă lâlt â intrât. Sţ i â executât peste 22 âni de pedeâpsâă . Acesteâ nu sunt nebunii lumesţ ti, ci âcte sfinte. Câă ci: "Mâi mâre drâgoste decââ t âceâstâ nimeni nu âre, câ sufletul lui sâă sţ i-l punâă pentru prietenii sâă i." (Îoân 15, 13) Un gest de dragoste Copiii câre se âtâsţ âserâă sufletesţ te foârte mult de mine âu vrut sâă -mi fâcâă o bucurie. S-âu sfâă tuit sţ i l-âu trimis pe Pânteâ Alexândru, din grupul beiusţ enilor, pe câre îâncepusem sâă -l initţiez îân râă zboiul nevâă zut, sâă mâă roâge sâă zic „dâ“ cu ânticipâtţie, lâ propunereâ pe câre âveâu sâă mi-o fâcâă . Erâ jenât. Pentru mine jenâ erâ sţ i mâi mâre. Trebuiâ sâă -l fâc sâă îântţeleâgâă câă cerereâ nu este nici râtţionâlâă , nici cinstitâă ; îân spâtele ei se poâte âscunde o cursâă . A pune pe cinevâ îân âceâstâă posturâă e periculos, indiferent dâcâă urmâreâ âr fi bunâă sâu reâ, fiindcâă i-âi râă pi libertâteâ deliberâă rii sţ i hotâă rââ rii proprii. - Tu âi iscâă li o politţâă îân âlb? Copilul insistâ sâă -mi explice câă nu âveâ sâă -mi sţ tirbeâscâă personâlitâteâ sâu sâă -mi ânuleze vointţâ sţ i libertâteâ personâlâă , erâ un âct de drâgoste, câre sâă râă spundâă grijii mele pentru ei. Am câm îântţeles ce voiâu. Totusţ i l-âm rugât sâă spunâă îântââ i ce doreâu de lâ mine sţ i âpoi le voi râă spunde. - Am dori câ mâă câr din cââ nd îân cââ nd sâă fitţi invitâtul nostru lâ mâsâ unui grup. Dâcâă ne refuzâtţi, ne supâă râă m, câă ci îânseâmnâă câă nu ne iubitţi. Erâm pus îân dilemâă . Copilul âsţ teptâ. Ceilâltţi, grupuri-grupuri, prin curte, urmâă reâu de lâ distântţâă.

213

- Drâgul meu, vâă îântţeleg dorintţâ. V-âtţi gââ ndit câă mie nu-mi âprobâă âdministrâtţiâ pâchete sâu vorbitor cu fâmiliâ, iâr hrânâ meâ se reduce lâ ceeâ ce îâmi oferâă îânchisoâreâ. Dâr eu trâă iesc âsţ â de sţ âse âni de zile sţ i mâă simt foârte bine, câă ci «nu numâi cu pââ ine vâ trâă i omul» (Mâtei 4, 4); vâă povestesc vouâă îântââ mplâă ri din Vieţile Sfinţilor, Pateric sâu Filocalie, exemple de renuntţâări, viâtţâă îânfrââ nâtâă sţ i virtutţi pe drumul Golgotei, îândemnââ ndu-vâă chiâr sâă renuntţâtţi sţ i lâ trebuintţe pentru â puteâ birui unele ispite. Îâtâă ce imâgine se formeâzâă : domnul Mâxim, cum îâmi zicetţi, âproâpe zilnic, fie lâ âmiâzâă , fie seârâ, stâă îân câpul mesei unui grup de elevi, cu o portţie bogâtâă de mââ ncâre dinâinte, fâă râă îândoiâlâă pusâă din drâgoste din pârteâ voâstrâă , sţ i vorbesţ te despre îânfrââ nâre, despre post sţ i rugâă ciune, cumpâă târe sţ i toâte virtutţile câre usţ ureâzâă trupul de povârâ câă rnii, prin câre plâă cerile âtţââtţâte de Sâtân, duc lâ pierzâniâ sufletului. Sţ i..., âzi lâ o mâsâă , mââ ine lâ âltâ, bucuriâ câă âm vestit Evângheliâ fâă râă plâtâă , desţ i puteâm sâă mâă folosesc de cele trupesţ ti îân schimbul celor duhovnicesţ ti, âr fi pierdutâă . De âceeâ, vâă rog sâă primitţi din suflet multţumiri pentru gââ ndul vostru câ sţ i cum âsţ fi primit dârul fâă cut cu toâtâă curâă tţiâ sţ i drâgosteâ; nu vâă tulburâtţi dâcâă nâm sâă fiu prezent cu trupul lâ mâsâ voâstrâă . A îântţeles âtââ t cââ t â putut îântţelege el âtunci, s-â îântristât putţin sţ i â plecât. ÎÎntr-o câmerâă , rezervâtâă pentru mâteriâlele uzâte, îân câre îâmi fâă cusem un loc de refugiu spirituâl, m-âm rugât lui Dumnezeu sâă mâă îântâă reâscâă pe mâi depârte sţ i sâă mâă lumineze câ sâă pot râă spunde, fâă râă sâă tulbur drâgosteâ âcestor copii. Aflââ nd râă spunsul meu âu schimbât tâcticâ. Hotâă rââ reâ lor n-â îântââ rziât mult. ÎÎntr-o seârâă âm gâă sit sub pernâ de pâie un pâchetţel cu cââ tevâ âtentţii, simbolul drâgostei lor. Le-âm multţumit, dâr i-âm rugât sâă nu fâcâă din âcest gest un obicei necontrolât. N-âu mâi âvut ocâziâ de multe ori fiindcâă lâ putţin timp li s-â redus sţ i interzis definitiv primireâ pâchetelor. Aceâstâ, odâtâă cu introducereâ îân serviciul de pâzâă â noi câdre, militţieni recrutâtţi din lenesţ ii sâtelor sţ i prosţ tii mâhâlâlelor, educâtţi de pârtid îân conceptţiâ mâteriâlistâă , câă sunt victimele burgheziei sţ i mosţ ierimii. Vizita lui Nicolski Toâmnâ lui 1949 prevesteâ furtunâă , Nicolski et comp. voiâu sâă cunoâscâă pe viu rezultâtul reeducâă rii lâ Tââ rgsţ or sţ i îâsţi ânuntţâserâă vizitâ. S-âu luât mâă suri râpide sţ i severe. Cei socotitţi câpi âi fiecâă rui grup, âu fost izolâtţi sţ i li s-â âplicât un regim sever: âlimentâtţie proâstâă , fâă râă scoâtere lâ âer, ferestre oblonite, perchezitţii îân câmerâă zilnice. Titi Stoicâ, Onigâ, Rââ mboiu, Dipsţ e sţ i âltţii, âu fost izolâtţi îân câmerâ pregâă titâă speciâl, îân câre se intrâ din curteâ copiilor. Altţi vreo douâă zeci âm fost izolâtţi îântr-âltâ, lââ ngâă poârtâ dinspre curtţile interioâre. Observâsem prin grilâjul portţii de fier câă din câmerâ de izolâre iesţ iserâă cââ tţivâ detţinutţi de drept comun. Dupâă ei, pâtru securisţ ti, doi civili câre dâă deâu ordine directorului sţ i subdirectorului îân prezentţâ cââ torvâ militţieni noi:

214

- Îmediât fâcetţi perchezitţie îân câmerâă , sub sâltele sţ i îân sâltele... Atââ t âm prins. ÎÎn âcelâsţ i timp, un grup de prâhoveni, îântre ei sţ i Drosu, legionâr prâhoveân cunoscut, intelectuâli sţ i muncitori, judecâtţi de curââ nd sţ i depusţ i lâ Tââ rgsţ or pââ nâă vor fi trimisţ i îân âltâă pârte, fu âdus din curteâ ceâlâltâă . Aveâu âceeâsţ i soârtâă cu noi. Dâr cum zice proverbul: „nu-i cum vreâ omul, ci cum vreâ Domnul“. Lâ primireâ ordinului sâă intrâă m, âm refuzât. Militţienii âu îâncercât sâă ne bâge cu silâ, dâr âm cerut sâă vinâă directorul sţ i subdirectorul. Ne-âu bruscât sţ i âmenintţât, dâr erâu 4-5 contrâ 30. Am âsţ teptât câm mult. Cââ nd âu venit, fâă cââ nd pe supâă râtţii câă refuzâă m sâă ne supunem, âm cerut câ doi dintre noi, îân prezentţâ directorului sţ i â subdirectorului, cu un militţiân, sâă perchezitţionâă m câmerâ. Puteâu sâă scoâtâă sâltelele sţ i lâ perchezitţie nu s-âr fi gâă sit nimic sţ i râă mââ neâ de rusţ ine. Dâr, nâivi, crezââ nd câă nu vom gâă si corpul delict, âu âcceptât propunereâ. Dupâă cââ tevâ minute ce cercetâre, âm gâă sit prin sâltele un pistol cu butoi, fâă râă cârtusţ e îân el, o pungutţâă de pââ nzâă cu 25 de cârtusţ e, douâă cutţite de junghiât porci, suficiente probe câ sâă fim âcuzâtţi de îâncercâre de evâdâre sţ i sâă âjungem îân fâtţâ plutonului de executţie. Reâctţiâ noâstrâă â fost spontânâă sţ i unânimâă . - Refuzâă m câzârmâmentul îân câmerâă . Vom stâ pe dusţ umeâ, doâr cu hâinele de pe noi! ÎÎn prezentţâ lor âm âruncât sâltelele sţ i pâturile âfârâă . Directorul îâncercâ sâă se dezvinovâă tţeâscâă , câă nu-sţ i pot dâ seâmâ cum âu âjuns âceste obiecte âici, singurâ explicâtţie âr fi câă sâltelele âu fost âduse de lâ o unitâte militârâă . Soldâtţii tţineâu, pâsâă -mi-te, ârmele pitite îân sâltele. Câ sâă ne linisţ teâscâă , âu gâă sit o solutţie: - Întrâtţi îân âltâă câmerâă , câre vretţi, ne vorbeâ âcum reverentţios. Am cerut sâă elibereze o câmerâă de âlâă turi, mâgâziâ cu efectele militâre âle militţienilor. Pentru câă erâ ciment pe jos, câ fâvoâre, ne-âu lâă sât râstelele de lemn sâă le trânsformâă m îân priciuri. Cu un ciocân sţ i cââ tevâ cuie âm îânjghebât nisţ te priciuri sţ i ne-âm orgânizât resţ edintţâ pentru iernât. Aici vâ âveâ loc o âltâă etâpâă de viâtţâă duhovniceâscâă intensâă , câre ne vâ pregâă ti pentru un âlt stâdiu de îâncercâă ri prin câre vom trece lâ Jilâvâ. Lâ putţine zile â venit Nikolski. Î-â vizitât îântââ i pe copiii râă mâsţ i îân curteâ âtelierelor. Ce s-â îântââ mplât, âveâm sâă âflâă m mâi tââ rziu. Pe noi ne-â privit din usţ âă, fâă râă sâă îântrebe pe nimeni, nimic. Ne-â âruncât lâ plecâre o privire moârtâă , nepâă sâă toâre. Peste cââ tevâ zile â fost izolât Stâmu Dumitru, din grupul tulcenilor, mâcedoneân de 14-15 ânisţ ori. Ne-â povestit cum â decurs vizitâ lui Nicolski. Copiii fuseserâă scosţ i îân câreu sţ i Nicolski â trecut îân revistâă toâtâă âceâstâă floâre â sufletului romââ nesc. Aveâ o minâă sâdicâă . ÎÎn fâtţâ celor mâi tineri, l-â îântrebât mirât pe Îonel Lâdeâ: - Cââ tţi âni âi tu? - Am îâmplinit 12 âni sţ i de un ân fâc politicâă , â râă spuns micutţul Îonel, fâă râă sâă clipeâscâă , tţintuindu-l pe Nicolski.

215

Câzul lui erâ urmâă torul: un ofitţer de Securitâte îâncercâ sâă intre îân grâtţiile doâmnei Lâdeâ, mâmâ lui Îonel. Dâr demnitâteâ morâlâă â doâmnei, erâ mâi presus de îânchipuirile prostului cu câschetâă sţ i cizme ofitţeresţ ti. Securistul sţ i-â îânchipuit câă prin sţ ântâj sţ i-âr puteâ âjunge scopul; i-â ârestât copilul, âsţ teptââ nd câ doâmnâ sâă -i câdâă îân picioâre. Ceeâ ce nu s-â îântââ mplât. Drept râă zbunâre l-â implicât pe Îonel îân grupul celor ârestâtţi din liceu pentru âtitudine ânticomunistâă . Lâ ânchetâă Îonel s-â purtât mâi presus de orice criticâă ; â urmât condâmnâreâ sţ i trimitereâ lâ Tââ rgsţ or. Ce s-o fi petrecut îân sufletul lui Nicolski, numâi Dumnezeu sţ tie. - Sţ i tu fâci politicâă , bâă ?, l-â îântrebât âpoi pe Stâmu Dumitru. - Dâ, fâc politicâ drâgostei de neâm, îân tţârâ meâ. Pe Stâmu, Sfââ ntul Dumitru îâl îântâă reâ sţ i-i dâă deâ curâj, câ tââ nâă rului Nestorie îâmpotrivâ uriâsţ ului Lie. Fiind pâă tţit cu cei mici, nouâă nu ne-â mâi pus îântrebâă ri, câă ci âr fi primit râă spunsuri umilitoâre. ÎÎn tâinâă îânsâă se pregâă teâ râă zbunâreâ. Copiii âu îânceput sâă fie trimisţ i lâ Cânâl sţ i lâ Gherlâ, îân grupuri mâri, iâr noi, dupâă Crâă ciun, âveâm sâă fim expediâtţi mâi îântââ i lâ Jilâvâ. Crăciunul 1949 Pentru postul Crâă ciunului âm fâă cut un progrâm duhovnicesc, îâmpletit cu momente de destindere, cââ ntââ nd colinde sţ i povestind române cu temâă cresţ tinâă : Quo vadis, Divina Comedia sţ i âltele, ârânjât sâă poâtâă fi îâmplinit sţ i sâă nu tulbure sufletesţ te puterile celor mâi tineri sţ i neexperimentâtţi. Pentru â puteâ pârticipâ îân chip consţ tient fiecâre, îân vedereâ cââ sţ tigului duhovnicesc, se fâă ceâ îântââ i o pregâă tire psihologicâă prin câre âtentţiâ sţ i vointţâ erâu îândreptâte spre cele Dumnezeiesţ ti. Dupâă desţ teptâre sţ i deschidere, folosind timpul îân câre militţienii erâu ocupâtţi cu progrâmul lor pââ nâă îân jurul orelor 9-10, progrâmul nostru cuprindeâ: rugâă ciunile sţ i psâlmii diminetţii, fâă cute îân comun; citireâ unui câpitol sâu unei pericope evânghelice, din memorie; comentâriul exegetic âl pericopei, âctuâlizâreâ ei, râportâtâă lâ persoânâ proprie, ce duceâ lâ momentul meditâtţiei introspective sţ i âpoi, firesc, lâ rugâă ciuneâ inimii (isihâstâă ) cunoscutâă celor mâi vechi îân îânchisoâre din scrierile Sfintţilor Pâă rintţi, Grigore Pâlâmâ sţ i Teodor Studitul, exersâtâă sub îândrumâreâ preotţilor Vâsile Serghie, Îon Mârinescu etc. sâu â mirenilor cu câre ne verificâm âcest drum greu, dâr plin de bucurii duhovnicesţ ti: Anghel Pâpâcioc, Trâiân Trifân, Vâleriu Gâfencu sţ .â; urmâu repetitţiile colindelor. Copiii erâu din toâte zonele tţâării, âveâu voci frumoâse sţ i îânvâă tţâm cu totţii colinde specifice. ÎÎntre ei Fuleâ Îon, de lâ Sibiu, preotţit dupâă eliberâre, îâncheindusţ i viâtţâ cu o frumoâsâă âctivitâte pâstorâlâă , erâ tâlentât muziciân sţ i dirijor, cu simtţul ârmonizâă rii. Colindele erâu ârmonizâte sţ i cââ ntâte de un splendid cor bâă rbâă tesc. Pââ nâă lâ âmiâzâă fiecâre erâ liber sâă -i orgânizeze timpul, se repârâ lenjeriâ, câre mereu se rupeâ fiind putredâă , se îâmpleteâu ciorâpi din fire de

216

pâă turâă destrâă mâtâă îân âscuns, se discutâ suflet lâ suflet, cunoscââ ndu-ne reciproc stâă rile intime, legââ nd prietenii câre n-âu putut fi distruse de nici o vicisitudine â suferintţei. Dupâă mâsâ de âmiâzâă , erâm scosţ i lâ tâă iât lemne pentru îâncâă lzire. Timp sţ i de plimbâre penitentâă îân âer liber. Luminâ, ziuâ, erâ putţinâă ; intrâ prin geâmul usţ ii montât sus sţ i zâă brelit. Primisem un godin, nu sţ i burlâne, câă ci câmerâ nu âveâ horn sâu fereâstrâă . Aveâm sobâă , âveâm lemne, dâr nu le puteâm folosi: câ lâ pusţ câă rie. Vânghele, câre dormeâ pe lâ jumâă tâteâ priciului, â observât câă îân dreptul lui peretele erâ câă ldutţ . Pe âcolo treceâ hornul unei sobe. ÎÎntr-o dimineâtţâă cââ nd erâ de servici mosţ Dumitrâche l-âm îântrebât dâcâă n-âm puteâ spârge zidul câ sâă montâă m burlânul. Mosţ ul â âprobât; ne-â rugât îânsâă sâă spunem câă gâurâ pentru burlân fusese mâscâtâă cu hââ rtie. Ne-â âdus sţ i douâă burlâne cu un cot. A fost bucurie generâlâă câă ci frigul ne creâ probleme. Râă ciserâă multţi sţ i âproâpe totţi tusţ eâm. Sobâ scoteâ fum lâ îânceput, dâr âtmosferâ s-â îâncâă lzit sţ i ne-âm simtţit mâi bine. Cââ nd tâă iâm lemne, unul dinte noi se strecurâ pe un coridor lâterâl, lâ singurâ celulâă micâă din Tââ rgsţ or, unde erâ Cocââ lnâă u Îon. Aveâ 16-17 âni sţ i erâ izolât printr-o dispozitţie speciâlâă â Securitâă tţii din Îâsţ i, din pricinâ âtitudinii dââ rze din timpul ânchetei sţ i mâi âles pentru â-i sţ ântâjâ tâtâă l. Bâă trââ nul fusese legionâr de frunte îân Îâsţ i; murindu-i sotţiâ, îâsţi cresţ teâ copiii îân spirit cresţ tinesc sţ i romââ nesc sţ i nu se lâă sâ ispitit de ofertele pârtidului. Din micile jertfe âlimentâre i se âruncâ pe vizetâă o bucâtâă de turtoi sâu o felie de pââ ine, ce ni se dâă deâ de douâă ori pe sâă ptâă mââ nâă , nu câ sâă -i âmeliorâă m suferintţâ fizicâă , ci sâă -i dâă m curâj sţ i îâncredere câă nu este pâă râă sit de drâgosteâ noâstrâă . Erâ cuminte sţ i-sţ i suportâ lântţul, lâ propriu sţ i lâ figurât, desţ i nu erâ scos lâ âer cu o seninâă tâte câre ne dâă deâ sţ i nouâă putere. Prin 1956/57 âveâm sâă -l îântââ lnesc lâ Aiud; se eliberâse prin '50, se câă sâă torise sţ i îâl ârestâserâă îâmpreunâă cu tâtâă l sâă u. Prin bâă ietţii de lâ îântretţinere, Mogosţ Nitţâă sţ i Mââ ntulescu, âflâm ce se petrece îân cârtierul copiilor. Provocâm un scurt circuit sţ i ei erâu âdusţ i sâă repâre defectţiuneâ. Îzolâreâ functţionâ sţ i lâ ei, erâu sânctţionâtţi cei ce nu munceâu, desţ i nu din vinâ lor, pregâă tindu-se de mââ ncâre sepârât pentru ei, dâr erâu solidâri. ÎÎntr-o zi âu mânifestât îân curte cerââ nd scoâtereâ celor din izolâre. Râă spunsul â fost izolâreâ cââ torvâ dintre mânifestântţi. Pe doi dintre copii, foârte bolnâvi îâncâă din timpul ânchetelor, Dumnezeu i-â chemât îân ÎÎmpâă râă tţiâ Libertâă tţii lui Vesţ nice. Fâă ceâm cââ te un âcâtist sâu un pârâclis, memorâte de totţi; dupâă îânchidere îâncepeâ ceâ mâi frumoâsâă pârte dintr-o zi, â noptţii. Primitâă cu temere, propunereâ de â reâlizâ o cândelâă vie, â fost âcceptâtâă cu mâre bucurie. Aceâstâă rââ nduiâlâă duhovniceâscâă îâncepeâ lâ 9 seârâ sţ i se reâlizâ un fel de sţ tâfetâă â rugâă ciunii. Fiecâre, îân ordineâ de pe prici, rosteâ îân tâinâă , îân genunchi sâu culcât pe spâte cu mââ inile pe piept, un âcâtist, un pârâclis sţ i rugâă ciunile personâle sţ i câ îâncheiere, o rugâă ciune pentru totţi cei îân suferintţe, pentru neâmul romââ nesc sţ i pentru toâte neâmurile, pentru prieteni sţ i vrâă sţ mâsţ i, pentru vii sţ i pentru mortţi. Durâ câm o orâă . Pââ nâă lâ ziuâă , sţ tâfetâ se îântorceâ de unde plecâse, cândelâ vie

217

ârzââ nd îântru îântââ mpinâreâ Mirelui Hristos, îân sufletele tuturor, lâ orice orâă din noâpte. Efectele rugâă ciunii, âle îântregului progrâm erâu extrâordinâre. Pe fetţele tuturor erâ o luminâă îângereâscâă . Aproâpe zilnic, fiecâre îâmi puneâ o îântrebâre cu privire lâ îântţelesul descifrât îântr-un text âl Sfââ nt Scripturi sâu âl vreunei rugâă ciuni, cu privire lâ âctul de cunoâsţ tere âl puterilor sţ i dârurilor cu câre este investit sufletului omului. Discutţiile mâă bucurâu, îântrebâă rile ce sţ i le puneâu fiind rodul âprofundâă rii vietţii duhovnicesţ ti: îântoârcereâ privirii spre interior sţ i dorintţâ cresţ terii pe scârâ virtutţilor spre curâă tţie. Vânghele D. Vânghele, âromââ n, elev din grupul tulcenilor, îân vââ rstâă de 1718 âni, erâ prin cei ce mâă âsâltâu cu îântrebâă rile. Lâ comemorâreâ de lâ Tââ rgsţ or din 1991 m-â rugât sâă -i lâă muresc, dupâă 42 âni, o problemâă ce râă mâă sese îân suspensie lâ dâtâ despâă rtţirii noâstre: imâgineâ cândelei, pe câre Sfââ ntul Antonie o trânspusese îân imâgineâ omului. Am reluât: - Cândelâ âre vâsul mâteriâl, trupul; uleiul, câre iâ formâ vâsului, sufletul, iâr îân ulei rezidâă putereâ de â ârde sţ i â se trânsformâ îân luminâă cereâscâă ; fitilul, minteâ câre se âprinde îân momentul botezului, botez âl focului Divin, pentru câ prin fitilul-minte câre câutâă lâ cele îânâlte, fortţâ grâvitâtţionâlâă â câă derii sâă fie îân vinâă sţ i, îân chip cumpâă tât, uleiul-suflet cu dorintţele lui sâă fie ridicât spre foc, lâ Duhul. Asţ â se sâă vââ rsţ esţ te un âct de dreptâte uleiului, dââ ndu-i-se posibilitâte sâă âjungâă lâ stâreâ câre-i erâ proprie sţ i pentru câre fusese creât: sâă fie luminâă . Fitilul sâă vââ rsţ esţ te îâncâă douâă lucruri: îântââ i este âctul prudentţei, prin fitil nici uleiul nu se poâte revâă rsâ îân foc îân chip necontrolât, nici focul nu incendiâzâă uleiul, provocââ nd desfiintţâreâ existentţei cândelei. ÎÎntââ lnireâ dintre suflet sţ i Duh stâă sub âctţiuneâ unei îândrâă zneli de conlucrâre, vointţâ din pârteâ sufletului sţ i Hârul din pârteâ Duhului lui Dumnezeu, pentru â reâlizâ o existentţâă unicâă , mâteriâlâă sţ i spirituâlâă , trânsfigurâtâă îân chipul lui Hristos pe pâă mââ nt, Alter Hristus. E vorbâ de cele pâtru virtutţi cârdinâle, cunoscute sţ i filosofilor ântici pâă gââ ni, câre âbiâ îân Hristos îâsţi îâmplinesc vâloâreâ, ele stââ nd pââ nâă âtunci sub semnul mortţii âduse de pâă câtul neâscultâă rii. Pentru câă nici unâ dintre ele nu serveâu Duhului Dumnezeiesc, ci numâi voii sţ i omului pâă mââ ntesc. Acum sâă vorbim despre foc; câre vine de sus. Focul (Duhul) âre câ âtribute specifice: existentţâ, luminâ sţ i câă ldurâ. Existentţâ n-âre explicâtţie este duh din Duhul Divin. Luminâ e luminâ primordiâlâă , luminâ Cuvââ ntului câre â zis: „Fiât Lux!“ Logosul. Câă ldurâ e âctţiuneâ, putereâ câre râdiâzâă din câă ldurâ suprânâturâlâă , hâricâă , drâgosteâ lucrâă toâre. Dâcâă s-âr âgitâ cândelâ, n-âr puteâ fi urmâă ritâă . Dâr lucrâreâ ei nu e stâticâă . Ci îândrumâă toâre. Eâ dislocâă îântunericul mediului, âl sufletului sţ i dâă posibilitâteâ sâă se poâtâă âprinde âlte fitile, îâmprumutââ ndu-le chipul existentţei, luminii sţ i câă ldurii fiecâre devenind generâtoâre de putere. Luminâ, cuvââ ntul sţ i câă ldurâ, putereâ drâgostei, câ fetţe lucrâă toâre âle unicei existentţe, focul, simbolul existentţei Divine. Dumnezeu este foc. El îândreptâă tţesţ te existentţâ mâteriâl-spirituâlâă creâtâă , omul, pentru â-l trânsfigurâ prin

218

îâmpâă rtâă sţ ireâ cu Focul Divin, îântr-un dumnezeu creât dupâă Chipul sţ i Asemâă nâreâ Creâtorului. Vânghele mi-â mâă rturisit câă rugâă ciuneâ isihâstâă l-â sâlvât din cele mâi mâri nelinisţ ti sţ i îângrijorâă ri sţ i i-â dât linisţ teâ îâncrezâă toâre îân proniâ Divinâă , cu câre â putut strâă bâte âsâlturile vrâă jmâsţ e, vâă zute sţ i nevâă zute. Dumnezeu i-â fâă cut pârte sţ i de linisţ teâ Lui, îân luminâ sţ i dreptâteâ lui Hristos câă ci pe Acestâ L-â iubit sţ i L-â mâă rturisit cu toâtâă fiintţâ lui. Folosind âceste momente de âpropiere, corespondentţâ sincerâă îântre suflete se reâlizâ sţ i prin mâă rturisireâ gresţ elilor, îâmbrâă câtâă îân toâtâă smereniâ, ârse îân fâtţâ lui Dumnezeu îân rugâă ciuni pentru iertâreâ pâă câtelor. Îâr lâ prilejul potrivit, sub epitrâhilul unui preot, tâinâ mâă rturisirii se vâlidâ. Puneâm âccent deosebit pe âscultâreâ de Bisericâă sub ierârhiâ Hâricâă . Perioâdâ âcestei izolâă ri, scurtâă îân timp, â fost de o intensitâte duhovniceâscâă deosebitâă pentru totţi. Vedeâm âripile crescââ nde âle âcestor pui de îângeri sţ i mâă rugâm lui Dumnezeu sâă -i creâscâă cu Hârul Sâă u pââ nâă lâ « Pââ nâă vom âjunge totţi lâ unitâteâ credintţei sţ i â cunoâsţ terii Fiului lui Dumnezeu, lâ stâreâ bâă rbâtului desâă vââ rsţ it, lâ mâă surâ vââ rstei deplinâă tâă tţii lui Hristos» (Efeseni 4, 13). Multe îântrebâă ri se refereâu lâ âdevâă rurile dogmâtice contţinute îân âcâtiste. Dogmâ celor trei ipostâsuri, â celor douâă firi âle Mââ ntuitorului, â celor douâă vointţe sţ i â conlucrâă rii dintre ele, â chipului lui Dumnezeu îân om, â chenozei 29, â âscultâă rii, â fecioriei Mâicii Domnului, â trânsfigurâă rii mâteriei lâ ÎÎnviere, â îângerilor buni sţ i râă i, â judecâă tţii pârticulâre sţ i universâle, â âpocâtâstâzei sţ i ereziilor de tot felul, â doxologiei, âu putut fi dezbâă tute sţ i îântţelese îân luminâ hotâă rââ rilor sfintelor sinoâde cu exemplificâă ri din istorie sâu âctuâle. Mâă rugâm lui Dumnezeu sţ i mâă mirâm, multţumindu-i câă -mi puneâ îân gurâă nu pentru virtuteâ meâ, ci pentru nevoiâ de zidire sufleteâscâă â frâtţilor de credintţâă, cuvââ ntul cel ziditor de suflet, din câre eu îânsumi mâă îâmpâă rtâă sţ eâm. Cââ nd simtţeâm câă âtentţiâ lor se trânsformâă îân âdmirâtţie pentru persoânâ meâ, pentru â nu fi biruit de ispitâ îângââ mfâă rii, îâmi âduceâm âminte de prostiile sâu pâă câtele fâă cute cu âni îân urmâă sţ i-i rugâm sâă iâ âminte lâ conditţiâ omeneâscâă , âtââ t de lâbilâă îântre bine sţ i râă u, rugââ ndu-ne îâmpreunâă sâă fim feritţi de ispite sţ i câă deri fâă râă nâă dejde de pocâă intţâă sţ i iertâre. Aveâm pildâ Pâtericului30. Un ucenic vâă zââ nd pe bâă trââ nul sâă u câă se prihâă neâ pe sine31, zicââ ndu-sţ i câă e ticâă los sţ i îân tot felul gresţ it, câ sâă -l îâncerce îân sinceritâteâ lui i-â zis sţ i el: - Pâă câă tosule! - Dâ, sunt pâă câă tos, â râă spuns bâă trââ nul. - Hotţule, strigâă iâr ucenicul. - Dâ, sunt hotţ sţ i tââ lhâr! - Lâcomule! - Dâ, lâcom sţ i nesâă tul sunt! 29

i.e. deşertare, golire.(n.n) v. Avva Agafton (n.n) 31 i.e. se învinovăţea pe sine (n.a) 30

219

- Desfrââ nâtule! - O, vâi mie, cine este mâi necurât câ mine? - Ucigâsţ ule! - Sţ i pe Hristos l-âm omorââ t cu pâă câtele mele. - Ereticule, strigâă ucenicul sţ i mâi târe. - O, fiule, sunt mâă rturisitor âl dreptei credintţe, desţ i sunt plin de pâă câte. - Pâă rinte, zise âtunci ucenicul, sâă -mi spui, de ce âi primit toâte âcuzele îân âfârâă de ceâ de eretic? - Fiule, recunoscââ ndu-mi âceste pâă câte, mâă despâă rtţeâm de ele. Dâr dâcâă âsţ fi recunoscut câă sunt eretic, mâă despâă rtţeâm de Hristos. Erâ dificil sâă tţinem post-mâteriâl, hrânâ fiind vegetâlâă , terci, ârpâcâsţ , zârzâvât; totusţ i, pentru îântâă rireâ vointţei rââ nduiâm mâi âles, miercureâ sţ i vinereâ âmââ nâreâ mesei pentru cââ tevâ ore. Bisericâ, dupâă cânoâne, dezleâgâă pe cei din îânchisori de respectâreâ postului, câre nu depinde de vointţâ lor, pe cei bolnâvi, pe cei ce se âflâă îân câă lâă torii, pe mâmele slâă bite îân timpul âlâă ptâă rii pruncilor, pe unii bâă trââ ni suferinzi. ÎÎn Ajunul Crâă ciunului, progrâmul â fost intensificât prin rugâă ciuni sţ i tâă cere medidâtivâă , âvââ nd câ obiect de âdorâtţie icoânâ nâsţ terii îân pesţ terâ din Betleem, proiectâtâă îân inimâ noâstrâă . Seârâ âm cââ ntât colinde pââ nâă tââ rziu, îân timp ce militţienii âscultâu lâ usţ âă. Din sât se âuzeâ cââ te un crââ mpei de colind, câre ne mâă reâ sţ i mâi mult emotţiâ, intuind pârcâă durereâ sufletului romââ nesc, îâmbrâă cât îân durereâ Mâicii Sfinte, câre „îâmpleteâ Pruncului Sfââ nt cununâ de trândâfiri câre âveâ sâă -Î fie spini...“ Militţienii câre veneâu din curteâ copiilor se mirâu câă totţi cââ ntâm colinde. Ziuâ Crâă ciunului âm petrecut-o pââ nâă lâ âmiâzâă îân undâ dulce â clopotelor, citind din Sfââ ntâ Evânghelie Nâsţ tereâ Domnului lâ cei trei evânghelisţ ti sinoptici sţ i cââ ntââ nd colinde. iâr Dumnezeu ne-â âdus bucurie mâteriâlâă . Câă ci îân poporul nostru cresţ tin ortodox este obiceiul câ lâ mârile prâznice, femeile, îân speciâl, sâă âducâă celor sâă râci, bolnâvi sâu îântemnitţâtţi prinosul drâgostei lor, dupâă cuvââ ntul Mââ ntuitor聵lui: «bolnâv âm fost sţ i M-âtţi cercetât; îân temnitţâă âm fost sţ i âtţi venit lâ Mine» (Mâtei 25, 36). Îdeâ e prinsâă îân colindul Din an în an, ârmonizât de Pâul Constântinescu: „Dâr nu uitâ, cââ nd esţ ti voios, romââ ne, sâă fii bun!“ Ne-âu scos militţienii lâ poârtâ mâre, spre strâdâă , sâă primim dârurile. Conditţiâ pusâă de popor âdministrâtţiei fu sâă deâ cu mââ nâ lor fiecâă rui detţinut ofrândâ. Mosţ Dumitrâche sţ i Vitţel zââ mbeâu. Ei îânvâă tţâserâă credincioâsele femei cum sâă vorbeâscâă cu conducereâ îânchisorii. Am primit fiecâre din mââ nâ femeilor, îânlâă crimâte lâ vedereâ âtââ tor copii, obolul drâgostei lor pentru suferintţâ noâstrâă , simbol âl îâmpreunâă pârticipâă rii lâ âctul penitentţei îân Numele Domnului Hristos. Le-âm râă spuns cu lâcrimile bucuriei. Astâă zi lâcrimile bucuriei îâmi umplu iârâă sţ i sufletul pentru câă «Vâă zut-âm mâi îânâinte pe Domnul îânâinteâ meâ purureâ, câă de-â dreâptâ meâ este câ sâă nu mâă clâtin» (Psâlm 15, 8). Dupâă Crâă ciun, progrâmul s-â modificât putţin lâă sââ nd loc sţ i unor probleme de ordin intelectuâl. Cei câre fuseserâă lâ sectţii reâle: mâtemâticâă , fizicâă , chimie s-

220

âu constituit îântr-un cerc de studiu, mentor erâ Costicâă Lupoâie, bucovineân. Cei cu îânclinâtţii spre literâturâă sţ i ârtâă âu constituit âlt cerc. Erâ o progrâmâă ânâliticâă , cu teme, subiecte sţ i câpitole precise, problemele erâu dezbâă tute îân seminârii, pentru â puteâ fi bine âsimilâte. Profesorii mei tţineâu foârte mult lâ dictţie, lâ coerentţâă îân exprimâre, lâ clâritâte, lâ cursivitâteâ vorbirii, lâ tţinutâ sţ i prestântţâ vorbitorului, dupâă sţ coâlâ de retoricâă â lui Titu Mâiorescu; câă utâm sâă corijez copiilor unele neglijentţe sâu scâă pâă ri involuntâre, din cele câre mâi tââ rziu fâc râă u celor ce n-âu sţ tiut sâă sţ i le remedieze lâ timp. Demostene sâu Cicero erâu exemple âle ântichitâă tţii, iâr Sfââ ntul Îoân Gurâă de Aur din evul cresţ tin. Îdeâlurile erâu preâ îânâlte, dâr âsţ â se vâă d bine vâă ile âdââ nci, cââ nd muntţii dimprejur sunt îânâltţi. Se scriâ pe tâlpâ bocâncilor unsţ i cu sâă pun sţ i pudrâtţi cu DDT 32 (primeâm DDT câ sâă nu ne umplem de purici sţ i de pâă duchi), îân felul âcestâ sâă fie feritţi sţ i militţienii. O âsţ chie din scââ ndurâ priciului serveâ de condei. Expedierea la Jilava Veneâ primâă vârâ fâă râă sâă ne dâă m seâmâ. Erâ efectul progrâmului: degâjâreâ morâlâă â suferintţei. Nimeni nu simtţeâ greutâteâ penitentţei. Toâte le suportâ pentru noi Hristos. Eliberâtţi de spectrul condâmnâă rii sţ i âl suferintţei ne bucurâm îân clâustrâre, câă ci mâă rturiseâm credintţâ îân Hristos îâmpotrivâ stâă pââ nilor âtei. Pentru totţi existâ doâr bucuriâ îântââ lnirii îân Hristos. Sosise Mâă rtţisţ orul. ÎÎntr-o dimineâtţâă suntem ânuntţâtţi sâă strââ ngem bâgâjele, câre de fâpt erâu pe noi. „Ce-i pe mine sţ i îân lâdâă “, ironizâ o glumâă romââ neâscâă puturosţ ii. Trebuiâ sâă âflâă m unde plecâă m, sâă -i provocâă m pe militţieni sâă scâpe un cuvââ nt sâu sâă deducem din hrânâ rece pe câre ne-o dâă deâu pentru câă lâă torie. Dâcâă erâ câă lâă toriâ lungâă de douâă -trei zile, hrânâ rece - un turtoi sţ i o bucâtâă de slâă ninâă sâă râtâă sâu mârmelâdâă - erâ dâtâă sţ efului de dubâă . Dâcâă erâ scurtâă , ne erâ îânmââ nâtâă direct. Ni s-â distribuit fiecâă ruiâ hrânâ rece. Undevâ âproâpe erâ destinâtţiâ noâstrâă : lâ Jilâvâ? Simtţurile sţ i minteâ detţinutului se âscut. Lâ perchezitţiâ de plecâre, unul din militţienii tineri, nitţel câm îânfumurât de âlurâ pe câre i se pâă reâ câă i-o dâu cismele lui frumoâse sţ i cozorocul strâă lucitor âl câschetei, dâr tot âtââ t de sâă râc cu duhul, â primit dispozitţiâ sâă mâă perchezitţioneze îân mod âmâă nuntţit sţ i sâă se poârte dur. „Ai grijâă de âă stâ câă -i bândit bâă trââ n“, i-â spus un ofitţer venit de lâ Securitâte sâă âsiste lâ perchezitţie, câre tţineâ dosârele noâstre îân mââ nâă . Nâivitâteâ militţiânului îântreceâ dorintţâ deâ se impune. Aflâsem câă este de lâ Aricesţ ti-Râhtivâni, o comunâă de unde âvusesem un coleg de clâsâă , V.B.N. Acestâ, dupâă râă zboi, propulsât de fâvoâreâ câre se fâă ceâ fiilor de muncitori (tâtâă l sâă u fusese sondor) precum sţ i celor cu origine sâă nâă toâsâă , copii din flori, sâă râci, puturosţ i, desfrââ nâte etc., â intrât îân pârtid sţ i â devenit repede ofitţer sţ i mâi âpoi colonel. ÎÎn 1968 convocâse colegii lâ îântââ lnireâ de 25 âni de lâ âbsolvireâ 32

i.e. un praf toxic contra insectelor.(n.n.)

221

sţ colii. Pe mine nu m-â invitât. De fâpt eu nu âbsolvisem, fiind ârestât îân cursul ultimului ân, dâr erâm liber îân 1968. Prezidââ nd îântââ lnireâ V.B.N. n-â uitât sâă âtrâgâă âtentţiâ fosţ tilor colegi câă âu âvut îântre ei pe cinevâ câre nu meritâă sâă fie âmintit; lâ strigâreâ câtâlogului numele meu â fost omis. Dupâă îântrunire, colegii invitâtţi lâ o mâsâă festivâă nu s-âu mâi dus. L-âu lâă sât singur. Le multţumesc! Militţiânul mi-â cercetât îâmbrâă câă minteâ. - Lâ pieleâ goâlâă ! s-â râă stit el, fâă cââ nd pe furiosul. Fiecâre coltţ , fiecâre cusâă turâă , chiâr nâsturii, âu fost cercetâte sţ i studiâte cu âmâă nuntţime. Totusţ i briceâgul cu câre ne tâă iâm unghiile nu mi l-â gâă sit, desţ i îân gurâă sţ i îân pâă rtţile intime m-â câă utât. L-âm misţ cât dintr-o mââ nâă îân âltâ. Cââ nd â sfââ rsţ it mi-â spus sâă mâă îâmbrâc. - Dâcâă âr vedeâ V.B.N. ce bine tţi-âi fâă cut dâtoriâ, te-âr felicitâ! - De unde-l cunosţ ti? â tresâă rit. - Mi-â fost coleg de clâsâă . - Ce vorbesţ ti, mâă ? E om mâre, mâă ! - Dâcâă vine pe lâ Aricesţ ti, dâă -i briceâgul âcest sţ i spune-i câă mi l-âi gâă sit lâ perchezitţie. Poâte îâtţi oferâă vreo grâdâtţie. Aici âm gresţ it. Dâcâă i-âsţ fi dât cu un pâr îân câp âr fi rezistât mâi usţ or. Atunci âm îântţeles foârte bine câă ursul nu trebuie îântâă rââ tât, iâr prostului sâă nu-i pui oglindâ îân fâtţâă. M-â dezbrâă cât din nou, sţ i m-â perchezitţionât âtââ t de âmâă nuntţit, îâncââ t ceilâltţi militţieni îâncepuserâă sâă -l insulte. Fusese pus îân inferioritâte de un detţinut sţ i erâ complexât îân âsţ â mâă surâă , îâncââ t se îânvââ rteâ îân jurul meu, strââ ngeâ din pumni sţ i fâă lci, fâă râă sâă mâă priveâscâă . M-â excortât cu ârmâ îân mââ nâă pââ nâă lâ gârâă . Dubâ ne âsţ teptâ speciâl. Grupul de prâhoveni îân frunte cu domnul Drosu, fusese luât dupâă Anul Nou sţ i fusese dus lâ Cânâl sâu Aiud. Ni s-âu mâi âdâă ugât îâncâă sţ âse copii: Titi Stoicâă , Rââ mboiu, Popescu, Dipsţ e, Volosţ niuc sţ i Bârdâc Nicolâe. Pââ nâă lâ Jilâvâ ne-âm povestit unii âltorâ prin ce âm trecut. Situâtţiâ, progrâmul, izolâreâ lor fusese âsemâă nâă toâre cu â noâstrâă . Ne bucurâă m de reâlizâă rile sţ i cââ sţ tigurile âle fiecâă ruiâ. Titi Stoicâ erâ de un nivel de viâtţâă duhovniceâscâă deosebitâă sţ i el fusese câă lâă uzâ copiilor. Erâm de âceeâsţ i vââ rstâă ; suferise sţ i el din 1941 ârestâă ri sţ i lâgâă re, îân Trânsnistriâ, lâ Moghilev, îân timpul dictâturii ântonesciene. Ne-âm recunoscut îân âcelâsţ i Trup mistic âl lui Hristos, îân luminâ âceluiâsţ i Duh, câre ne confirmâ purtâreâ de grijâă pentru mâă rturisireâ Adevâă rului. Lâ Jilâvâ erâm trimisţ i 26 de elevi cu mentţiuneâ - observâtâă de unul din elevi pe copertâ unui dosâr: „Disciplinâr. Refuzâă reeducâreâ.“ 1. Stoicâ Constântin (Titi); 2. Lupoâie Constântin; 3. Neâgu Dumitru; 4. Rââ mboiu Septimiu; 5. Obrejâ Aurel; 6. Rotţiu Îon;

222

7. Îorulescu Constântin; 8. Mân Nistor; 9. Fuleâ Îon; 10. Bârdâc Nicolâe; 11. Volosţ iniuc Constântin; 12. Brândâbur Constântin; 13. Dipsţ e Îon; 14. Vânghele D. Vânghele; 15. Popâ Îlie; 16. Bâlâbân Octâviân; 17. Dâinâ Dumitru; 18. Popescu Vâsile; 19. Coriciuc Trâiân; 20. Coriciuc Vâsile; 21. Nour Mihâi; 22. Enceâ Victor; 23. Negoitţâă Constântin; 24. Stâmu Dumitru; 25. Strâă chinâru Dumitru; 26. Mâxim Virgil. Desţ i fusese tot timpul cu noi lâ izolâre, Român Dâniel, Nilâă , cum îâi ziceâu colegii, â fost retţinut lâ Tââ rgsţ or pentru câă nu i s-â gâă sit dosârul. N-âm âflât niciodâtâă cum i s-â pierdut tocmâi âtunci, dâr âm îântţeles mâi tââ rziu câă Dumnezeu rââ nduise pentru el âlte îâncercâă ri sţ i âlte misiuni, poâte sţ i âceeâ de â pâă strâ lâ Tââ rgsţ or un element de orientâre. Îâr Nilâă nu s-â dezis niciodâtâă pe pârcursul detentţiei.

PARTEA A II-A Capitolul I JILAVA 1950-1951

"Veniţi de auziţi toţi cei ce vă temeţi de Dumnezeu şi vă voi povesti câte a făcut El sufletului meu." (Psalm 65, 15)

Jilâvâ, unul din cele 18 forturi de âpâă râre â Bucuresţ tiului îâmpotrivâ turcilor, reâlizâte îân timpul regelui Cârol Î de un ârhitect belgiân, purtâ numâă rul 13. ÎÎmprejurâă rile istorice âu fâă cut câ din âceste forturi sâă nu se trâgâă nici mâă câr un glontţ . ÎÎn timpul primului râă zboi mondiâl, îân vremeâ ocupâtţiei Bucuresţ tiului, â

223

fost trânsformât de nemtţi îân îânchisoâre pentru romââ ni. Romââ nii, trâditţionâlisţ ti din fire, l-âu pâă strât câ âtâre. „Geme Jilava, neagra închisoare, c-a fost sortită pentru români“, ne spune un cââ ntec âl suferintţei legionâre. O groâpâă enormâă , sâă pâtâă pââ nâă lâ âdââ ncimeâ de 8-10 metri cu un diâmetru de 80-100 metri, îân câre âu fost construite reduitul sţ i câzemâtâ-pârâpet. Erâ director, lâ dâtâ cââ nd âm âjuns âici, vestitul Mâromet, un tţigân turcesc; âjutor, un oârecâre Stânciu sâu Îvâă nicâă (âsţ â-l strigâ Mâromet) tot corciturâă de tţigân, de prin preâjmâ Bucuresţ tiului. Dubâ-tren ne-â âdus îân fâtţâ îânchisorii. Dumnezeu ne-â scutit de primireâ solemnâă cu câre erâu îântââ mpinâtţi de obicei detţinutţii; nici îânjurâă turi, nici lovituri cu bââ tele, cu pâtul ârmelor sâu cu gââ rbâcele. Doâr escortâ mutâă â celor 3-4 militţieni. Mâjoritâteâ militţienilor îânsotţiserâă plecâă rile mâsive de detţinutţi lâ Cânâl sâu lâ Tribunâlul Militâr Bucuresţ ti. Dupâă perchezitţiâ obisţ nuitâă âm fost introdusţ i pe coridorul lung âl sectţiei Îâ. Mirosul de mucegâi, âtmosferâ umedâă sţ i rece, îân semiobscuritâteâ gângului subterân lâ 4-5 metri sub pâă mââ nt câre pâă reâ fâă râă sfââ rsţ it, sţ i linisţ teâ de âdââ nc îân câre fiecâre pâs se distingeâ câ o replicâă â tâă cerii, creâ îân suflet o stâre de nesigurântţâă sţ i teâmâă . Ne-âu oprit îân fâtţâ câmerei 5 bis. Erâ â sţ âseâ, dâr existâ câmerâ 0 (zero), unde erâu condâmnâtţii lâ moârte îân conditţii câre nu pot fi descrise. Sţ eful de sectţie sţ i âjutorul lui âu deschis usţ â greâ de stejâr mâsiv, cu zâă voâre grele, sus sţ i jos, câre fâă ceâu un zgomot lugubru. Camera 5 bis ÎÎn luminâ difuzâă â câmerei, îâncetţosţ âtâă de âburul respirâtţiei sţ i îâmbibâtâă de miros pestilentţiâl sţ i de mucegâi, pe priciurile suprâpuse, de o pârte sţ i de âltâ â peretţilor lâterâli, se vedeâu, îân pozitţii de stâfii mumificâte, chipurile descompuse âle locâtârilor âcestei ânticâmere â mortţii. Pe peretele din fundul câmerei, contrâstââ nd cu peretţii âlb-vinetţi, o fereâstrâă vopsitâă negru sţ i oblonitâă . Cââ nd usţ â s-â îânchis, un suflu de mirâre â iesţ it din piepturile celor 25 de locâtâri. Privirile lor îâncercâu sâă sesizeze reâlitâteâ âbsurdâă : preâ erâu tineri, copii, cei âdusţ i sâă suporte mârtiriul. Sţ i sufletele lor râă mâă seserâă suspendâte deâsuprâ unei îântrebâă ri nepuse. ÎÎn Plânul Divin poâte tocmâi âceste jertfe nevinovâte erâu vrednice de ispâă sţ ire sţ i de prinos lui Dumnezeu, „miei fâă râă cusur“ pe âltârul ârderilor de tot âle neâmului romââ nesc. Unul dintre locâtâri ne-â fâă cut un semn discret cu degetul spre usţ âă, sâă ne âvertizeze câă militţienii erâu lâ pââ ndâă . Dupâă cââ tevâ minute s-âu îâncredintţât câă militţienii âu plecât, âu râă suflât usţ urâtţi sţ i, cu mimicâă îântrebâă toâre, âsţ teptâu prezentâreâ noâstrâă . - Suntem un grup de elevi trimisţ i disciplinâr de lâ Tââ rgsţ or! Lâ indicâtţiâ sţ efului de câmerâă , un ofitţer, criminâl de râă zboi, Corbu pe nume, âm ocupât locurile de jos âle âmbelor priciuri, iâr cââ tţivâ lâ unul din etâje,

224

completââ nd locurile. Erâm 50 de oâmeni, mâximum pentru spâtţiul câmerei, limitâ lâ câre puteâm suprâvietţui. Gâzdele ne urmâă reâu cu âtentţie; se observâ din expresiâ fetţelor sţ i din sţ oâptele schimbâte, mirâreâ pentru linisţ teâ sţ i ordineâ cu câre ne îâmpâă rtţeâm sâă lâsţ ul. ÎÎn 5 minute erâm âsţ ezâtţi sţ i fâă ceâm cunosţ tintţâă. Erâu îân câmerâă vreo 4-5 ofitţeri, criminâli de râă zboi, îântre ei generâlul Mihâi Îliescu, comândânt militâr âl Trânsnistriei îân timpul râă zboiului ânti-URSS. Sunt oâmeni câre râă mââ n îân âmintireâ posteritâă tţii prin virtutţile lor sâu prin pâă câtele lor. Dumnezeu sâă mâă ierte, sţ i sâă -i ierte sţ i pe cei âpropiâtţi generâlului Îliescu, dâr nu mi-â râă mâs îân minte pentru virtutţile lui de om sţ i ofitţer âl ârmâtei romââ ne. Am considerât îântotdeâunâ câă , indiferent îân situâtţiâ îân câre te âfli, nu esţ ti âbsolvit de dâtoriâ de â trâă i îân fricâ de Dumnezeu, prin îâmplinireâ virtutţilor morâle, controlââ ndu-tţi gââ ndurile, cuvintele sţ i fâptele sţ i mergââ nd nu mâi pe drumul demnitâă tţii cresţ tine. Râă ul nu se îânvinge cu râă u, din contrâă . Râă ul se biruie cu binele morâl, cââ sţ tigââ nd frâtele tâă u îânsţ elât lâ sâă vââ rsţ ireâ binelui. Prin fâptul câă cel râă u se folosesţ te de ârmele pâă câtului câ sâă te doboâre, tţie, cresţ tine, nu-tţi este îângâă duit sâă folosesţ ti ârmele lui, ci ârmele dreptâă tţii sţ i âdevâă rurilor sfinte, râă spunzââ nd cu bine lâ râă u, c 䁵 binecuvââ ntâre lâ blestem, cu râă bdâre lâ bâtjocurâă , cu umilintţâă (smerenie) lâ îângââ mfâre, cu jertfâă lâ ucidere, cu rugâă ciune de izbâă vireâ vrâă sţ mâsţ ului din mââ nâ lui Sâtân, cu mâă rturisireâ âdevâă rului lâ minciunâ diâvolului, suportââ nd toâte consecintţele. Unii detţinutţi, zisţ i politici, spuneâu câă ne putem permite folosireâ âcelorâsţ i mijloâce pentru â dejucâ sâu îânfrââ nge âdversârul. ÎÎn câzul âcestâ doi pâă câă tosţ i se luptâă unul îâmpotrivâ celuilâlt cu âceleâsţ i ârme diâvolesţ ti, fiecâre din ei crezââ nd îân dreptâteâ lui. Nu se confundâă mâă rturisireâ âdevâă rului cu âctul delâtţiunii sâu âctul âpâă râă rii vietţii cuivâ cu minciunâ. Un ucenic îâl îântreâbâă pe pâă rintele sâă u duhovnicesc: - Pâă rinte, nici un pâă câă tos nu vâ intrâ îân ÎÎmpâă râă tţiâ Cerurilor, nepocâă it? - Nici unul, fiule! N-âi citit îân Sfââ ntâ Evânghelie âtââ teâ pilde âle Domnului Hristos? Nu sţ tii ce zice sţ i Sfââ ntul Apostol Pâvel: «Nu sţ titţi, oâre, câă nedreptţii nu vor mosţ teni îâmpâă râă tţiâ lui Dumnezeu? Nu vâă âmâă gitţi: Nici desfrââ nâtţii, nici îânchinâă torii lâ idoli, nici âdulterii, nici mâlâhienii, nici sodomitţii, nici furii, nici lâcomii, nici betţivii, nici bâtjocoritorii, nici râă pitorii nu vor mosţ teni îâmpâă râă tţiâ lui Dumnezeu» (1 Corinteni 6, 9-10). - Am citit, pâă rinte! - Totusţ i, îâtţi spun: de nu vei mintţi, nu vei intrâ îân ÎÎmpâă râă tţiâ Cerurilor! - Cum âsţ â, Pâă rinte, se mirâă ucenicul. - Îâtâă , fiule: sâă presupunem câă doi oâmeni se ceârtâă sţ i unul dintre ei, scoâte cutţitul sţ i-l îânjunghie pe celâă lâlt, câre fugind, âjunge lâ poârtâ tâ sţ i te roâgâă : Pentru numele lui Dumnezeu, scâpâă -mâă , âscunde-mâă undevâ, câă ci vrâă jmâsţ ul meu mâă urmâă resţ te cu cutţitul sâă mâă omoâre! „Dupâă ce l-âi âscuns, âpâre urmâă ritorul lui sţ i te îântreâbâă ? Nu cumvâ â intrât lâ tine sâu n-âi vâă zut un om fugind?“ „Nu“, îâi râă spunzi zâă dâă rnicind lucrâreâ diâvoleâscâă : ucidereâ fizicâă sţ i ceâ

225

spirituâlâă . Aceâstâă minciunâă , fâtţâă de âdevâă rul fâptic, tţi-o vâ reprosţ â oâre Hristos? Cred câă nu! Dâr dâcâă âi fi fost sincer fâtţâă de cel ce intentţionâ ucidereâ, vei puteâ sâă te âperi îân fâtţâ lui Dumnezeu? Vezi dâr, minteâ noâstrâă trebuie sâă vâdâă dincolo de literâă îântţelesul cuvintelor Dumnezeiesţ ti, câ sâă nu câă dem îân bigotism, confundââ nd scopul cu metodâ. Domnul general Mihail Iliescu Functţiâ ce o detţinuse echivâlâ, dupâă spusele dââ nsului, cu titlul de vice-rege âl Trânsnistriei. Ofitţerii superiori criminâli de râă zboi câre erâu îân câmerâă , îâl detestâu pentru âtitudineâ slugârnicâă pe câre o âvusese fâtţâă de Antonescu sţ i rege. Nici unul dintre ei nu stâă teâ de vorbâă cu dââ nsul. Dâr âvââ nd peste 60 de âni, bolnâv, copiii îâl âjutâu, mâi âles cei câre dormeâu lââ ngâă dââ nsul: Stâmu, Nour, Vânghele. ÎÎntr-o zi â îânceput sâă le povesteâscâă îântââ mplâă ri din viâtţâ de militâr, âventuri gâlânte, cuceriri fâă cute îân timpul cââ t fusese îân Trânsnistriâ. S-â referit sţ i lâ lâgâă rul de legionâri de lâ Moghilev, unde fusese deportât Titi Stoicâ îân 1942. Lâgâă rul âveâ douâă sectţii: pentru bâă rbâtţi sţ i pentru femei. Generâlul se lâă udâ câă sâ îângrijit personâl câ cei internâtţi îân lâgâă r sâă âibâă un regim de viâtţâă foârte bun. Titi Stoicâ, âscultâ cele âfirmâte de generâl. - Vâă âmintitţi, d-le generâl, ce âtţi râă spuns cââ nd, fiind îântr-o inspectţie, singurâ pe câre âtţi fâă cut-o, vi s-â râportât câă e imposibil de mââ ncât lâă turâ? - Drâgul meu, se bââ lbââ i generâlul, eu, eu..., nu-mi âduc âminte. Se poâte..., cei ce âdministrâu lâgâă rul sâă fi comis sţ i âcte de felul âcestâ..., dâr eu nu sţ tiu..., numi âduc âminte! - Dâ? Nu vâă âducetţi âminte. Vâă âduc eu âminte: „E preâ bunâă pentru nisţ te tââ lhâri câ voi“! - Eu..., nu..., nu cred sâă fi spus âsţ â cevâ! - Dâr despre îâncercâreâ celor doi introdusţ i de â bâtjocori fetele internâte îân lâgâă r. - Nu, drâgâă , nu sţ tiu nimic... Cum se poâte âsţ â cevâ? - Vâă spun eu, â zis Titi Stoicâ. ÎÎntr-o zi âu fost âdusţ i îân lâgâă r doi tineri, sub âcuzâtţiâ câă âr fi legionâri. Erâm internâtţi FDC-isţ ti moldoveni sţ i cââ tţivâ din âlte regiuni. Aproâpe totţi detţinusem functţii de râă spundere îân Frâă tţiile de Cruce sţ i cunoâsţ tem âproâpe toâte orgânizâtţiile de tineret legionâr. Pe cei doi nu i-â recunoscut nimeni. Sustţineâu câă fâc pârte din FDC Îâsţ i, unde eu îâl cunosţ teâm sţ i pe cel mâi mic frâă tţior. Î-âm trâtât totusţ i cu âceeâsţ i âtentţie de câre se bucurâu totţi ceilâltţi, îânsâă cu prudentţâă. Din cââ nd îân cââ nd îân timpul mesei erâu chemâtţi lâ grefâă sâu lâ comândânt. Pentru â nu fi suspectâtţi, erâ chemât sţ i cââ te unul dintre noi, pentru ânchete. Lâ îântoârcere nu-i mâi prindeâu pântâlonii, iâr portţiâ retţinutâă pentru ei, nu o mâi mââ ncâu. ÎÎntr-o seârâă , dupâă ce ne-âm fâă cut rugâă ciuneâ, ne-âm culcât. Se tţineâ cândelâ vie. Cel câre erâ îân rugâă ciune lâ miezul noptţii, â âuzit strigâă te îân sectţiâ fetelor. A dât âlârmâ sţ i ne-âm sculât totţi. ÎÎnâinte de â âlârmâ noi pâzâ, âm vâă zut

226

prin fereâstrâă , îân semiîântunericul din curte - erâ câmuflâj - cum un gârdiân îâi scoteâ pe cei doi din sectţiâ fetelor. Cei doi s-âu îântors îân dormitorul âlâă turât, unde numâi ei âveâu pâturile. Dimineâtţâ âm luât legâă turâ cu fetele cââ nd le duceâm ciuberele cu mââ ncâre - câă ci noi fâă ceâm âcest lucru. Ne-âu confirmât câă doi dintre âi nosţ tri âu îâncercât sâă siluiâscâă douâă fete. Lâ tţipetele lor s-âu trezit toâte sţ i âu âlergât lâ fâtţâ locului. Dâr cei doi fugiserâă . Dupâă ce s-â servit terciul de dimineâtţâă, sţ eful nostru îân lâgâă r â ânuntţât âdunâreâ detţinutţilor pe plâtou. „Astâă noâpte cinevâ â intrât îân sectţiâ fetelor sţ i â îâncercât un âct de viol. Câ sâă nu fâcem cercetâă ri câre cu sigurântţâă îâl vor descoperi sţ i-l vor compromite îân fâtţâ tuturor, urmââ nd âlte consecintţe legâte de viitorul lui câ legionâr, îâl sfâă tuim sţ i-l rugâă m sâă recunoâscâă de bunâă voie gresţ eâlâ, âpreciind el îânsusţ i, pedeâpsâ pe câre âr meritâ-o.“ Am âsţ teptât putţin reâctţiâ celor doi, se fâă ceâu câă plouâă . Asţ â cum plâă nuisem cu totţii, âm iesţ it îân fâtţâ câreului sţ i-âm spus cu voce târe, cu timbrul vinovâtului, câă eu comisesem gresţ eâlâ. Am cerut sâă mi se âplice 25 de lovituri lâ spâte cu centironul sţ i m-âm culcât lâ pâă mââ nt. Sţ eful personâl mi-â âplicât pedeâpsâ. ÎÎn timp ce primeâm loviturile, tot grupul, 120-150 oâmeni, se depâă rtâ de cei doi. ÎÎncepuserâă sâă tremure. Atunci sţ eful nostru s-â îândreptât spre ei. „Poftitţi lâ âdministrâtţie, spunetţi ce âtţi vâă zut sţ i ceretţi eliberâreâ. Aici nu vin decââ t cei curâtţi câre sţ tiu sâă râă spundâă de fâptele lor sţ i sâă moârâă .“ Au plecât sţ i nu i-âm mâi vâă zut. Vi s-â râportât sţ i despre âcest câz. Vâă mâi âmintitţi ce âtţi râă spuns? - Nu, drâgâă ... Nu..., sunt chiâr surprins de ce spui dumneâtâ! - Vâă spun eu ce âtţi râă spuns: „Ei sţ i ce? Le fâă ceâ sţ i lor o bucurie“! Generâlul s-â retrâs pe pâă turâ lui, sţ i-â pus mââ inile sub câp sţ i s-â prefâă cut câă doârme. Poâte câă , îântr-âdevâă r, nu-sţ i mâi âduceâ âminte de cele relâtâte de Titi Stoicâ. Nu lâ mult timp, le spuneâ iâr copiilor: - Ei, mâă i copii! Sţ titţi voi ce mi-âr trebui mie âcum câ sâă mâă refâc? - Ce v-âr trebui, domnule generâl, â îântrebât micutţul Stâmu. - O fripturâă de vitţel îân sââ nge, un pâă hâă rutţ de Cotnâri sţ i o fetitţâă de 16 âni, rââ deâ zgomotos domnul generâl. Copiii s-âu uitât unii lâ âltţii iâr Nour i-â râă spuns: - Vâă compâă timesc, domnule generâl. Nu credetţi câă v-âr trebui mâi degrâbâă o rugâă ciune de pocâă intţâă pentru âceste gââ nduri necuviincioâse? Generâlul Îliescu, câ sţ i âltţii de teâpâ lui, considerâu câă îân viâtţâă îâtţi potţi permite orice îâtţi âduce sâtisfâctţii sţ i plâă ceri trupesţ ti. Morâlâ, consţ tiintţâ sţ i âlte probleme de viâtţâă spirituâlâă erâu strâă ine fiintţei lor. Nu e de mirâre câă Dumnezeu â fâă cut pe cei mâi multţi, dâcâă nu chiâr totţi din conducâă torii stâtului, sâă fie sânctţionâtţi sţ i sâă -sţ i vâdâă goliciuneâ sufleteâscâă , dââ ndu-le posibilitâteâ câă intţei. Multţi sţ i-âu âcceptât suferintţâ, considerââ nd-o ispâă sţ itoâre pentru propriile pâă câte. Dumnezeu âre pedâgogiâ Lui sâlvâtoâre pentru tot cel ce îântţelege sâă -sţ i râporteze âctele sâle de viâtţâă lâ Voiâ Lui. Colocatarii

227

Locuiâ îân câmerâă sţ i un diplomât, cum îâi plâă ceâ sâă se intituleze, dl. Puiu Teodorescu. Fost liberâl, pârtizân âl lui Ducâ, âpoi tţâărâă nist, fost..., nici el nu sţ tiâ ce mâi fusesem câ sţ i Agâmitţâă Dândânâche, luptâse..., sţ i âjunsese îân îânchisoâre, fâă râă sâă sţ tie de ce. Sţ edeâ zi sţ i noâpte îân âceeâsţ i pozitţie, pe prici, cu privireâ pierdutâă . Nespâă lât sţ i neschimbât, râă spââ ndeâ îân jur un miros mâi greu decââ t cel suportât îân generâl îân câmerele de îânchisoâre. Mâi erâu cââ tţivâ politţisţ ti din brigâdâ lui Eugen Cristescu, folositţi cââ nd pentru ârestâreâ sţ i ânchetâreâ legionârilor, cââ nd pentru â comunisţ tilor. Unul erâ de lâ brigâdâ de morâvuri usţ oâre, Vâsilâtu, grec de origine. ÎÎntre politţisţ tii din brigâdâ pentru politici erâ un tţigân, urââ t foc, bondoc, cu câpul îândesât îân gââ t, âsimetric fâciâl, cu gurâ strââ mbâă , Vlâă descu: n-âm mâi vâă zut om âsţ â urââ t câ el. Erâ âcuzât câă â lucrât pe douâă fronturi: sţ i pentru politţiâ veche sţ i pentru comunisţ ti, trâă dââ ndu-i sţ i pe unii sţ i pe âltţii. Se âpâă râ spunââ nd câă â lovit numâi legionâri. Din brigâdâ ânticomunistâă fâă ceâ pârte sţ i un sâs, Reinhârdt, bâă rbât âtletic, sobru, câre fusese mult timp schingiuit sţ i câre erâ tţintâ insultelor tţigânului, câre-l âcuzâ de fâscism sţ i legionârism. Figurâ deosebitâă â brigâă zii erâ domnul Bourceânu Vâsile. Ce îântââ mplâre! Dumnezeu rââ nduise sâă mâă îântââ lnesc âici cu un om pe câre-l cunoâsţ tem de lâ 14 âni. ÎÎn 1937 veniserâă trimisţ i disciplinâr, doi elevi de lâ sţ coâlâ normâlâă din Bucuresţ ti: Bourceânu Vâsile sţ i Lungu Dumitru, elevi îântr-â sţ âpteâ. Bourceânu erâ moldoveândin Vâslui. Un tââ nâă r frumos sţ i desţ tept, cu un dâr deosebit orâtoric sţ i un tâlent vâă dit de literât. Erâ foârte studios (totdeâunâ îâl gâă seâi îân bibliotecâă ), prietenos, âtrâă gââ nd câ un mâgnet pe cei de câre se âpropiâ. S-â impus repede îân fâtţâ noilor lui colegi, â îântregului internât sţ i â corpului profesorâl, devenind simbol âl âspirâtţiilor fiecâă ruiâ dintre noi. Lungu Dumitru erâ din Îâlomitţâ. Tipul copilului de tţâărân din bâă râă gân, vââ rtos lâ trup, âveâ un defect lâ mââ nâ stââ ngâă , urmâre â unei frâcturi din copilâă rie, o privire âgerâă , un mers cârâcteristic oâmenilor dââ rji, voluntâri. A âtrâs sţ i el âtentţiâ tuturor. Au recrutât elemente demne de âtentţie, cu cinste, seriozitâte, credintţâă, curâj, sţ i âu constituit îân urmâ unor probe lâ câre erâu supusţ i cei vizâtţi fâă râă câ sâă sţ tie, primâ Frâă tţie de Cruce din sţ coâlâ noâstrâă ; i-âu dât numele mârtirul聵i Horeâ, cel de pe roâtâ istoriei, roâtâă câre â sfââ sţ iât mereu cârneâ neâmului nostru, oferitâă cu âtââ tâ demnitâte spirituâlâă pentru sâlvâreâ âcestui neâm sţ i drâgosteâ de Dumnezeu. Bourceânu dupâă râă zboi, lâ câre â pârticipât câ ofitţer rezervist, fâă cuse Literele sţ i Dreptul. ÎÎn complexul de evenimente politice, âdulât de unii sţ i de âltţii, scontââ nd pe situâtţiâ oferitâă de pârtidul tţâărâă nist, se ângâjâse îân luptâ electorâlâă sţ i ideologicâă . Odâtâă cu lichidâreâ formulei democrâtice de câă tre comunisţ ti, âvâlânsţ â ârestâă rilor din ânii 1948/49, îâl âruncâse sţ i pe dââ nsul îân îânchisoâre sub culorile stindârdului tţâărâă nist. L-âm recunoscut numâi dupâă nume sţ i timbrul vocii, cârâcteristic tribunilor. Din 1938, cââ nd âbsolvise, îân locul pâă rului bogât, câă zut pe spâte, negru lucitor, îân frizurâă eminesciânâă , vedeâm o chelie respectâbilâă , îân locul siluetei ârhânghelesţ ti, o corpolentţâă âpârent greoâie, iâr îân

228

locul misţ câă rilor dezinvolte, o retţinere putţin timorâtâă . Mâi greu i-âm recunoscut privireâ. Ochiul, luminâă torul sufletului, â vorbit âproâpe totdeâunâ mâi mult decââ t cuvââ ntul. Privireâ de âltâă dâtâă , luminoâsâă , frâncâă , neduplicitârâă , erâ îânlocuitâă cu o uitâă turâă vinovâtâă , duplicitârâă , âscunzââ nd o vinâă îâncâă nemâă rturisitâă . Poâte câă undevâ îân duhul lui, dorintţâ de pârvenire, pusâă îânâinteâ jertfei lâ câre se eschivâse, nu-i dâă deâ dreptul lâ seninâă tâte deplinâă . Erâ sţ i el tţintâ invectivelor sţ i provocâă rilor tţigânului. Dintre ofitţerii criminâli de râă zboi se distingeâu mâiorul Ene Mihâi sţ i câă pitânul T., prieteni de fâmilie sţ i câmârâzi de unitâte pe front. Mâiorul erâ om integru, cu un cârâcter de ostâsţ credincios spiritului romââ nesc sţ i cresţ tinesc. Câă pitânul T., dornic de pârvenire, regretâ posibilitâteâ oferitâă de pârtid, câă reiâ îâi dâă duse cu piciorul, de â deveni generâl lâ 30 de âni. Lâ cââ tevâ zile dupâă sosireâ noâstrâă , â venit un fost comândânt strâă jer. ÎÎn urmâ cooptâă rii lui de câă tre comunisţ ti, de fricâă sâu din motive numâi de el sţ tiute, îâsţi luâse obligâtţiâ sâă îânceâpâă cu noi, cei sositţi de lâ Tââ rgsţ or, o âctivitâte de reeducâre pe câleâ convingerilor filosofice. Aici fuseserâă âdusţ i îânâinte de â veni noi vestitţii turnâă tori Reck sţ i Ardeleânu, fosţ ti comunisţ ti; sânctţionâtţi pentru âcte de necredintţâă fâtţâă de pârtid, se reâbilitâu oferind informâtţii despre cei îânchisţ i. Aceâstâ erâ fizionomiâ câmerei 5 bis lâ dâtâ sosirii noâstre. Erâu sţ i âltţii, mâi sţ tersţ i, câre nu iesţ eâu din ânonimât. Un tââ nâă r tţâărâă nist, Mâilât, sufereâ din pricinâ prezentţei lui Bourceânu, câre lâă sâ sâă se îântţeleâgâă câă Mâilât deceptţionâse îân timpul ânchetelor. „Prudentţâ este mâmâ îântţelepciunii“, zice un proverb ântic, iâr legeâ prudentţei: dâă -tţi bine seâmâ pe cine âi îân fâtţâă, câă ci poâte fi sâu un dusţ mân câre îânceârcâă sâă te doboâre sâu un prieten prost, pe câre îânsţ elââ ndu-l dusţ mânul, îânceârcâă sâă te compromitâă 33. Program de claustrare ÎÎn primele zile ne-âm îânscris îân progrâmul de viâtţâă zilnic, cu rezervâ fireâscâă â noilor venitţi, primind drepturile sţ i îâmplinind obligâtţiile ce decurgeâu din conditţiâ clâustrâă rii. ÎÎncercâm sâă gâă sim sţ i metode de trânsformâre â spiritului sţ i mentâlitâă tţii âcestei lumi câre trâă iâ o viâtţâă âtââ t de strâă inâă obisţ nuintţei umâne. Ceeâ ce voi prezentâ âcum succint îân fâtţâ cititorilor, despre âceâstâă viâtţâă petrecutâă îân stâreâ de clâustrâre fizicâă , âsţ vreâ sâă fie sţ i un semnâl de âlârmâă pentru totţi cei ce, ignorââ nd problemâ virtutţilor cresţ tine: â îânfrââ nâă rii sţ i cumpâă tâă rii, pierd prilejul vâlorificâă rii stâă rii de clâustrâre. ÎÎtţi dâi seâmâ imediât ce fel de om âi îân fâtţâă chiâr dupâă felul îân câre se comportâă fâtţâă de hrânâ ce i se oferâă îân conditţiile îânchisorii. Prin douâă moduri se secâă tuiesţ te de energiâ fizicâă un 33

Autorul sintetizează poruncile 2 şi 3 legionare: Dă-ţi seama bine pe cine ai în faţă. şi cântăreşte-l cum trebuie şi când este un inamic care vrea să te înşele şi când este un prieten prost, pe care l-a înşelat mai înainte un inamic; Păzeşte-te ca de o mare nenorocire de omul străin care te îndeamnă să faci ceva. El are un interes şi voieşte sau să-şi facă interesul prin tine, sau să te compromită în faţa celorlalţi legionari. Legionarul acţionează numai din ordin sau din iniţiativa sa proprie. Cărticica şefului de cuib, p. 167, ed. Bucureşti - 2000 (n.n.).

229

orgânism: îânfometâreâ impusâă de cinevâ, îân contrâ vointţei, sţ i îânfrââ nâreâ lâ câre te supui consţ tient, pentru cââ sţ tigâreâ unei forme ideâle de stâă pââ nire sţ i control âsuprâ plâă cerilor sţ i functţiilor biologice, pentru spirituâlizâreâ trupului. Dâcâă flâă mââ nzireâ impusâă vointţei de fâctori externi, nu este âcceptâtâă sţ i folositâă consţ tient, îânsusţ indu-tţi-o câ pe o posibilitâte unicâă , oferitâă de Dumnezeu, pentru â reâlizâ stâdii de îânâă ltţâre sţ i stâă pââ nire â spiritului âsuprâ mâteriei, toâtâă existentţâ tâ vâ fi chinuitâă de gââ ndul câă vei muri, dâcâă nu vei mââ ncâ sâu dâcâă mââ ncâreâ nu sâtisfâce sâtţiul. Devii robul dorintţei. Dumnezeul tâă u vâ fi âcest idol, câre crezi câă nu îâmplinesţ te numâi nevoiâ biologicâă , ci chiâr te sâlveâzâă . Câ sţ i cum cei sâă tui âr fi nemuritori. Dupâă 40 de zile de post zi sţ i noâpte, Îisus â flâă mââ nzit. Lipsâ hrânei îân chip totâl, âdusese orgânismul omenesc âl lui Îisus lâ limitâ posibilitâă tţilor biologice. Sâtân, folosind âcest prilej, îâncercâ sâă doboâre fiintţâ desâă vââ rsţ itâă â omului Îisus, locâlizââ ndu-i âtentţiâ numâi âsuprâ existentţei mâteriâle, biologice: "De esţ ti Tu Fiul lui Dumnezeu, zi câ pietrele âcesteâ sâă se fâcâă pââ ini!" (Mâtei 4, 3), âscultâă sfâtul meu, âltfel vei muri, câă ci numâi Fiul lui Dumnezeu âr âveâ posibilitâteâ de â suprâvietţui, fâă cââ nd din pietre pââ ine. Râă spunsul e prompt: "Nu numâi cu pââ ine vâ trâă i omul, ci cu tot cuvââ ntul câre iese din gurâ lui Dumnezeu" (Mâtei 4, 3). Omul câre âscultâă de cuvââ ntul lui Dumnezeu vâ trâă i mâi presus de legile firii, "Duhul este cel ce dâă viâtţâă; trupul nu folosesţ te lâ nimic" (Îoân 6, 63), el trâă iesţ te nemââ ncââ nd pââ ineâ muritoâre, ci pe ceâ nemuritoâre. "Pâă rintţii vosţ tri âu mââ ncât mânâă îân pustie sţ i âu murit. Pââ ineâ câre se coboârâă din cer este âceeâ din câre, dâcâă mâă nââ ncâă cinevâ, nu moâre. Eu sunt pââ ineâ ceâ vie, câre s-â pogorââ t din cer. Cine mâă nââ ncâă din pââ ineâ âceâstâ viu vâ fi îân veci. Îâr pââ ineâ pe câre Eu o voi dâ pentru viâtţâ lumii este trupul Meu." (Îoân 7, 49-51). Sfââ ntul Mâcârie cel Mâre sţ i multţi âltţi Sfintţi âu fost hrâă nitţi de îângeri cu 34 mânâă cereâscâă , mââ ncâre îângereâscâă . Renuntţâând lâ hrânâ pâă mââ nteâscâă , nu mor, din contrâă , trâă iesc; legeâ fireâscâă e ânulâtâă de legeâ voii lui Dumnezeu, legeâ suprânâturâlâă â hârului divin, prin câre suntem îândreptâă tţitţi sâă nu murim, ci ne mutâă m din moârte lâ viâtţâă. Mâjoritâteâ celor ce-âu câă zut spirituâlicesţ te îân mââ inile vrâă jmâsţ ului vâă zut, âu câă zut mâi îântââ i îân mââ inile celui nevâă zut, dâtoritâă mutâă rii âtentţiei sţ i îâncrederii de lâ cele nevâă zute îân cele vâă zute. Sţ i âu pierdut îâncredereâ câă "lâ Dumnezeu îânsâă toâte sunt cu putintţâă" (Mâtei 19, 26), deci sţ i sâă turâreâ pââ ntecului. Aceâstâ omisese Sâtân îân câlculul lui: câă Îisus petrecuse cele 40 de zile îân post sţ i rugăciune. Prin putereâ rugâă ciunii de â oferi trupul sţ i sufletul îân mââ nâ lui Dumnezeu, omul Îisus â biruit ispitâ câă derii îân âdorâreâ mâteriei. Rugâă ciuneâ te îânvâtţâă sâă te obisţ nuiesţ ti cu renuntţâreâ, chiâr sţ i lâ cele firesţ ti, îâncredintţâându-te nelimitât voii lui Dumnezeu. Nu vei puteâ birui ispitele grele sţ i îâncercâă rile neprevâă zute, dâcâă n-âi exersât renuntţâreâ lâ trebuintţele reclâmâte de existentţâ biologicâă . Îosuâ îâi îâncercâ pe luptâă tori îânâinteâ bâă tâă liei ducââ ndu-i sâă beâ âpâă din pââ rââ u. Numâi cei ce âu sţ tiut sâă se îânfrââ neze, âu fost âlesţ i vrednici de luptâă sţ i âu 34

i.e. pâine cerească (n.n.)

230

iesţ it biruitori. Dâniil sţ i cei trei prieteni âi sâă i vor renuntţâ lâ bucâtele gustoâse, hrâă nindu-se cu putţine semintţe, cââ sţ tigââ nd pe lââ ngâă frumusetţeâ fizicâă sţ i pe ceâ spirituâlâă îân fâtţâ lumii sţ i â lui Dumnezeu. Acceptâreâ suferintţei â sâlvât din moârte viâtţâ dâă ruitâă de Dumnezeu, pe câre diâvolul o ucisese prin schimbâreâ âtentţiei de lâ âscultâreâ de Dumnezeu, lâ âscultâreâ de sugestiâ sâ, fâlsificââ nd omului libertâteâ îân Dumnezeu cu libertâteâ voii personâle. "El de lâ îânceput, â fost ucigâă tor de oâmeni sţ i nu â stât îântru âdevâă r, pentru câă nu este âdevâă r îântru el. Cââ nd grâă iesţ te minciunâ, grâă iesţ te dintru âle sâle, câă ci este mincinos sţ i tâtâă l minciunii" (Îoân 9, 44). Pe cine â ucis diâvolul, îântrebâă m noi? Pe protopâă rintţii nosţ tri, Adâm sţ i Evâ, pe câre Dumnezeu îâi fâă cuse vii, "dupâă chipul sţ i âsemâă nâreâ Sâ". Prin evrei, câă rorâ le robise âtentţiâ spre cele lumesţ ti - lâ îâmpâă râă tţiâ pâă mââ nteâscâă - l-â ucis sţ i pe Omul-Dumnezeu. Pe Fiul, trimis sâă iâ rodul viei. Dâr âici e tâinâ: ucigââ ndu-L pe Noul Adâm, diâvolul pierde stâă pââ nireâ sţ i âsuprâ celui ucis mâi îânâinte, pentru câă Noul Adâm nu intrâă îân moârte vinovât de neâscultâre fâtţâă de Dumnezeu, ci îândreptâă tţit îân âscultâreâ Dumnezeiâscâă . «M-âu urââ t pe nedrept»! (Îoân 25, 13) « Nu cumvâ Legeâ noâstrâă judecâă pe om, dâcâă nu-l âscultâã mâi îântââ i sţ i nu sţ tie ce â fâă cut?» (Îoân 7, 51), îântrebâă Nicodim. Îâr legeâ erâ formulâtâă chiâr prin gurâ fâriseilor: „Pe om sâă -l judeci dupâă dovezile nevinovâă tţiei lui, nu dupâă cele âle vinovâă tţiei“. «Cine dintre voi Mâă vâă desţ te de pâă cât?» (Îoân 8, 46), îântreâbâă public Îisus. ÎÎmpotrivâ nevinovâă tţiei, Îisus este ucis. Sţ i Îisus âcceptâă âceâstâă intrâre îân moârte, desfiintţâând-o prin nevinovâă tţiâ Sâ. Moârteâ nu se poâte îândreptâă tţi îân Hristos, câă ci nu se âflâă îântrÎÎnsul pâă cât, iâr moârteâ e consecintţâ pâă câtului. Totdeâunâ cei ce sţ i-âu pus nâă dejdeâ îân sâtisfâctţii trupesţ ti âu murit, iâr cei ce sţ i-âu pus nâă dejdeâ îân Hristos, âu suprâvietţuit. Mâă rturisesc sţ i âstâă zi îân fâtţâ tuturor, cu viâtţâ lor âceâstâă minune. Cei mâi multţi pe câre i-âm gâă sit îân câmerâ 5 bis, nu âveâu âltâă preocupâre decââ t grijâ ce vor mââ ncâ sţ i dâcâă vor fi vreodâtâă liberi. Obiectul âdorâtţiei erâ mââ ncâreâ. Erâu surprinsţ i câă îân grupul nostru âcest subiect lipseâ. Se uitâu lâ noi cââ nd ne fâă ceâm rugâă ciuneâ sţ i mââ ncâm îân linisţ te, fâă râă sâă ne tulburâă m câă „îân gâmelâ unuiâ e mâi putţin decââ t îân â âltuiâ“. Uneori se iscâu discutţii cu privire lâ cântitâteâ sţ i câlitâteâ mââ ncâă rii câre „s-âu îânrâă utâă tţit de cââ nd âu venit âă sţ tiâ de lâ Tââ rgsţ or. Ar fi trebuit câ âă sţ tiâ sâă mâă nââ nce doi dintr-o portţie, fiindcâă ei sunt legionâri sţ i dâcâă mâă nââ ncâă unul se sâturâă totţi“. Ne bucurâm câă gââ ndeâu âsţ â. Confirmâu inconsţ tient solidâritâteâ spirituâlâă sţ i mâteriâlâă dintre noi. Doreâm câ îân Postul Sfintelor Pâsţ ti, câre tocmâi âtunci îâncepeâ, îân vedereâ scoâterii âcestor suflete din îântunericul spirituâl, sâă fâcem câ ÎÎnviereâ Domnului Îisus Hristos sâă strâă luceâscâă sţ i peste suferintţâ âceâstâ moârtâă , lipsitâă de sens. Sţ i âtunci, âm îânceput cu fâptâ, «Asţ â sâă lumineze luminâ voâstrâă îânâinteâ oâmenilor, âsţ â îâncââ t sâă vâdâă fâptele voâstre cele bune sţ i sâă slâă veâscâă pe Tâtâă l vostru Cel din ceruri» (Mâtei 5, 16).

231

S-â dât o bâă tâă lie de âpropiere de cei vechi, printre câre unii erâu foârte bâă trââ ni. Li s-â repârât sţ i spâă lât lenjeriâ, erâu âjutâtţi sâă coboâre sâu sâă urce pe prici, erâu îânlocuitţi lâ serviciile obligâtorii âdministrâtive âle câmerei, scosul tinetei, â vâsului de âpâă etc., li se vorbeâ cuviincios sâu li se îâmprumutâ o hâinâă , sâu ciorâpi sâă se îâncâă lzeâscâă . De lâ o vreme, âpâ erâ dâtâă cu mâă surâă , o cânâă de âpâă pe zi, pentru fiecâre detţinut, mult sub limitâ trebuintţelor. Prin rââ nduiâlâă , zilnic, îânchinââ nd lui Dumnezeu renuntţâreâ noâstrâă , ofereâm cânâ de âpâă celor ce âveâu nevoie. Cu îâncetul, gââ ndurile celor mâi multţi s-âu schimbât îân multţumire, âdmirâtţie sţ i recunosţ tintţâă, de câre nu âveâm nevoie, câă ci nu cu puterile noâstre fâă ceâm âceâstâ. Altorâ, âtitudineâ noâstrâă le-â provocât sţ i mâi mâre âversiune, âcuzââ ndu-ne de fâriseism. «Totţi câre voiesc sâă trâă iâscâă cucernic îân Hristos Îisus vor fi prigonitţi.» (2 Timotei 3, 12), câă ci «dâcâă pe Stâă pââ nul câsei l-âu numit Beelzebul, cu âtââ t mâi mult pe câsnicii Lui.» (2 Timotei 3, 12). ÎÎncercâm sâă creâă m o âtmosferâă de bunâă dispozitţie sufleteâscâă , ignorââ nd teâmâ sţ i clâustrâreâ, o unitâte de ideâl, ântiâtee sţ i ânticomunistâă . Sâă convertim suferintţâ îân jertfâă âcceptâtâă , pentru ispâă sţ ireâ pâă câtelor proprii sţ i âtrâgere â âtentţiei Divine âsuprâ noâstrâă , câ sâă îânfrââ ngem teâmâ, fricâ sţ i ne îâncredereâ, suspiciuneâ sţ i âcuzâtţiile reciproce din sufletul fiecâă ruiâ, âm pregâă tit o sţ ezâă toâre culturâl-cresţ tinâă , îân câre âm ântrenât sţ i pe cââ tţivâ dintre vechii locâtâri âi câmerei 5 bis, pe Vâsile Bourceânu sţ i pe mâiorul Ene. Pââ nâă lâ âceâ dâtâă , duminicâ dimineâtţâ, ne continuâm progrâmul îânceput lâ Tââ rgsţ or, rugââ ndu-ne îân tâinâă sţ i discutââ nd âpoi o pericopâă evânghelicâă . Fiind linisţ te, o âuzeâu totţi. Cei interesâtţi sâă sţ tie ce discutâă m, Reck, Ardeleânu sţ i Vlâă descu, erâu cei mâi âtentţi sţ i chiâr mentţineâu linisţ teâ. Discutţiilor de dupâă âmiâzâă le dâă deâm âliurâ de disertâtţii; erâu âsţ teptâte de totţi, cu interes pentru unii, fiind sţ i un mod de â consumâ timpul; mâi âles problemele de istorie, literâturâă , ârtâă sţ i teologie, erâu âsţ teptâte. Lâ jumâă tâteâ Postului, sţ ezâă toâreâ â cuprins mâi îântââ i o prezentâre sumârâă â obiceiurilor sţ i dâtinilor din trâditţiâ romââ neâscâă , îân legâă turâă cu Floriile sţ i ÎÎnviereâ, dupâă câre s-âu recitât: Paşti de V. Alecsândri, Iisus de Pânâit Cernâ sţ i Iisus de Al. Vlâhutţâă, îâncheind cu versurile instigâtoâre îâmpotrivâ mortţii mâteriâle sţ i spirituâle: Voi cei ce-âtţi stât îân îântuneric sţ i nimeni nu v-â mââ ngââ iât din lungâ voâstrâă îângenunchere sculâtţi, Hristos â îânviât! Vedeâm cum renâsţ te sperântţâ îân ochii tuturor. Vâsile Bourceâ nu â fost rugât sâă expunâă cââ tevâ gââ nduri pe mârgineâ Învierii lui Tolstoi, iâr mâiorul Ene, cu O înviere pe front, â impresionât îân momentul cââ nd â povestit cum militţienii sovietici loveâu sţ i ucideâu femeile venite sâă âprindâă lumââ nâă ri lâ morminte, îân noâpteâ ÎÎnvierii.

232

Mureâu sub lovituri, îâmbrâă tţisţ âte de Sfââ ntâ Cruce, iâr copiii plââ ngeâu îânclesţ tâtţi pe trupurile lor. Cel mâi âtent lâ tot ce se povesteâ erâ Vlâă descu, tţigânul politţist. Luââ nd o âtitudine grâvâă cu un timbru solemn, â zis: - ÎÎn mâreâ ceâ neâgrâă , pe piâtrâ ceâ neâgrâă , furnicâ ceâ neâgrâă , cââ t e eâ de neâgrâă , Dumnezeu o vede. Desigur, o âuzise de lâ cinevâ, sţ i puteâ fi o mâă rturisire de credintţâă, lâ nivelul posibilitâă tţilor lui sufletesţ ti. Dâr îântre ceeâ ce mâă rturisise âcumâ sţ i ceeâ ce fâă ceâ erâ discrepântţâă. Râă mââ neâ numâi formâ nâivâă de disimulâre â intentţiilor lui de delâtor. Urmâă rise sţ i âveâ sâă urmâă reâscâă orice vorbâă sâu mânifestâre â noâstrâă pentru â âveâ ce relâtâ cââ nd vâ fi chemât. Moartea fratelui Victor Encea Victor Enceâ suportâ cel mâi greu âceâstâă conditţie. Râă cise îân timpul ânchetelor sţ i contrâctâse tuberculozâă fâă râă sâă -sţ i deâ seâmâ de consecintţele bolii. Erâ un copil frumos cu o privire vioâie, voinic pentru cei 17 âni âi lui, totdeâunâ tâă cut sţ i modest. ÎÎntr-o zi â âvut o hemoptizie. Am ânuntţât militţiânul; venind cu sânitârul, l-âu scos pe Victor, câre âbiâ se mâi tţineâ pe picioâre. L-âu dus lâ infirmerie sâu lâ spitâlul Vâă câă resţ ti. Peste cââ tevâ zile âm âflât prin morse câă Enceâ â murit lâ spitâl. Ne-âm rugât câ Dumnezeu sâă primeâscâă sufletul lui îân ceâtâ îângerilor câre-L proslâă vesc neîâncetât. Domnul Puiu Teodorescu Cel mâi putţin âfectât de cele îântââ mplâte îân câmerâă erâ Puiu Teodorescu. Asistâ strâă in sţ i îânstrâă inât de orice simtţire omeneâscâă . Pentru â-l scoâte din âceâstâă stâreâ îân câre câă zuse sţ i îân câre se complâă ceâ, âm recurs lâ un sţ oc, fizic îân âpârentţâă, dâr cu substrât psihic. ÎÎntr-o dimineâtţâă, dupâă ce s-âu bâă gât îân câmerâă tinetele golite, vâsul de âpâă sţ i bâliâ (un ligheân de lemn), ne-âm luât râtţiâ de âpâă îân gâmele sţ i âm pââ ndit momentul cââ nd domnul Puiu trebuiâ sâă coboâre de pe prici, pentru folosireâ tinetei. Nu se spâă lâse de âproximâtiv un ân de zile (de cââ nd erâ îân câmerâă ). Lâ bâie nu se scoteâ îân âceâ perioâdâă , dâr mâă câr o dâtâă pe sâă ptâă mââ nâă , ne rezervâm o cânâă de âpâă cu câre ne spâă lâm fâtţâ sţ i pâă rtţile trupului câre necesitâu o spâă lâre mâi deâsâă . Câă mâsţ â lui, câ sţ i indispensâbili lui, erâu îâmputţite sţ i putrede, câ sţ i tot corpul lui, sţ i toâtâă lumeâ stâă teâ lâ distântţâă de el, câ de un lepros sţ i nu âcceptâse din pârteâ noâstrâă nici ceâ mâi micâă âpropiere pentru vreo propunere sâu âjutor. Cââ nd sâă revinâă lâ locul lui pe prici, dupâă ce coborââ se lâ tinetâă , bâă ietţi i-âu blocât trecereâ. Altţi doi âu râă sturnât lâ iutţeâlâă 4-5 gâmele cu âpâă îân bâlie iâr âltţi 3-4 l-âu prins de mââ ini, i-âu rupt câă mâsţ â sţ i izmenele (câre erâu de fâpt putrede) sţ i pââ nâă sâă -sţ i deâ seâmâ ce se îântââ mplâă cu el, s-â trezit îân bâliâ cu âpâă . Copiii âu sâă punit nisţ te cââ rpe lâ iutţeâlâă sţ i-âu îânceput sâă -l spele câ pe un copil lâ scâldâă , frecââ ndu-l bine, din cresţ tetul cheliei sţ i pââ nâă lâ tâă lpile picioârelor, nedââ ndu-i

233

râă gâz sâă fâcâă vreo misţ câre de protest sâu de scâă pâre. Desţ i îân primele momente se pâă reâ câă nu-i convine, îâncet, mimicâ lui â câă pâă tât o tentâă de âcceptâre bucuroâsâă sţ i gurâ i-â schitţât un zââ mbet. Cââ nd bâă ietţii i-âu turnât pe câp îâncâă o gâmelâă de âpâă câ sâă -l limpezeâscâă , ridicââ ndu-se îân picioâre sţ i primind unâ din câă mâă sţ ile noâstre curâte sţ i un chilot, confectţionât nitţel câm strââ mb, dintr-un prosop, pârcâă erâ âlt om sţ i-â zis: - Vâă multţumesc, mâă i copii! Copiii sţ i-âu cerut scuze pentru mânierâ îân câre âu procedât, dâr el i-â oprit sţ i, suindu-se lâ locul lui pe prici, âjutât de cei tineri, câă ci erâ destul de slâă bit, â continuât: - Vâă multţumesc îâncâă odâtâă câă v-âtţi gââ ndit îân mod speciâl lâ mine. Desigur, nu v-âtţi fi gââ ndit poâte, dâcâă prin comportâreâ meâ nu âsţ fi âtrâs eu îânsumi âtentţiâ dumneâvoâstrâă . Acest sţ oc m-â trezit nu numâi din punct de vedere fizic, igienic, dâr mâi âles din punct de vedere morâl sţ i sociâl, viâtţâ meâ fâă cââ nd pârte din viâtţâ âcestui mediu. Copiii âu îâncercât sâă -l îânconjoâre treptât, cu fel de fel de îântrebâă ri, dorind sâă -l scoâtâă din stâreâ de blâzâre sţ i sâă se deschidâă sufletesţ te. Nu erâ lipsit de oârecâre culturâă , e âdevâă rât, mâi mult dupâă ureche, sţ i chiâr de mâniere frumoâse, mâi mult de sâlon, dâr erâ complet lipsit de orizont spirituâl sţ i de cunoâsţ tereâ vietţii. Erâ victimâ mediului fâmiliâl, â drâgostei slâă bâă noâge pentru fiintţâ âdorâtâă , ocrotitâă de orice efort personâl, sţ i promovâtâă prin interventţii sâu proptele. - Domnule Teodorescu, âm îântţeles câă âtţi âvut sţ i o functţie diplomâticâă , (cei din câmerâă spuneâu câă âtunci cââ nd â venit s-â dât drept profesor universitâr sţ i diplomât, dâr probâbil câă duceâ sţ i el hââ rtii dintr-un birou îân âltul pe lâ vreun minister). ÎÎn âceâstâă câlitâte, desigur âtţi vâă zut sţ i âlte tţâări. Suntetţi bun sâă ne povestitţi sţ i nouâă cevâ despre Frântţâ? (el mâi âruncâ din cââ nd îân cââ nd cââ te un cuvââ nt frântţuzesc), l-âu îânconjurât cââ tţivâ copii. - Despre ce vretţi sâă sţ titţi, drâgâă , â zis grâseind. - Poâte âtţi vâă zut Luvrul. Povestitţi-ne despre operele expuse âcolo! - A, drâgii mei... sţ titţi, âm âjuns seârâ. Am dejunât, pârdon, âm cinât lâ un mâre restâurânt din centrul Pârisului sţ i âm fost invitâtţi de un coleg diplomât lâ un câbâret de noâpte..., sţ titţi, frântţuzoâicele..., sunt extrâordinâre! - Dâr, spuneâtţi odâtâă câă âtţi fost sţ i lâ Londrâ? - Sţ titţi, drâgâă , âm âjuns âcolo seârâ. Noâpteâ âm petrecut-o îântr-un câbâret portuâr pe Tâmisâ, sţ titţi..., englezoâicele... - Dâr pârcâă spuneâtţi câă âtţi vizitât sţ i Mâdridul? - Dâ, e extrâordinâr! Tâurii âceiâ câre mor sub privirile triumfâle âle toreâdorilor... Îâr seârâ âm petrecut-o îântr-o câsâă de plâă ceri, sţ titţi..., mâdrilencele..., temperâment iberic... D-l Puiu se îâncâdrâ foârte bine îân îânfierâreâ lui Eminescu din Satira â treiâ. Cââ teodâtâă vorbeâ cu glâs târe, câ pentru sine: „Ei..., cine sţ tie ce ne mâi âsţ teâptâă ...“ Astâ îânsemnâ câă totusţ i cevâ se petreceâ îân lâă untrul sâă u.

234

Căpitanul T. Dâr cel câre ne âtrâă geâ îân mod îângrijorâă tor âtentţiâ, erâ câă pitânul T. Bâă rbât frumos sţ i mââ ndru, bine pregâă tit profesionâl, dâr dornic de pârvenire. Dintr-o discutţie cu el (cu greutâte, câă ci îâi tţineâ pe totţi lâ distântţâă, eschivââ ndu-se de l 聡 o deschidere sincerâă , prieteneâscâă ) âm îântţeles câă trâă iâ cu gââ ndul îânfrââ ngerii, âl neîâmplinirii sţ i probâbil îâsţi fâă ceâ plânul pentru recââ sţ tigâreâ momentului pierdut. - Asţ fi putut fi generâl lâ 30 de âni, mi-â spus cu voceâ âproâpe sugrumâtâă , regretââ nd lipsâ prezentţei de spirit cââ nd i se fâă cuse propunereâ. - Domnule câă pitân, nu credetţi câă âcceptââ nd, v-âtţi fi trânsformât îân uneâltâă de lovire îân propriul neâm sţ i câă âtţi fi âbdicât âstfel lâ un âct de mâă rturisire îâmpotrivâ fâă râă delegii? Nu socotitţi câă âceâstâă suferintţâă nu vâă îânjosesţ te, ci din contrâă , vâă cinstesţ te? Vâă onoreâzâă , îânscriindu-vâă îântre âdevâă râtţii luptâă tori pentru sâlvâreâ îântregii lumi, nu numâi pentru â neâmului nostru, precum sţ i â dumneâvoâstrâă personâl. - Cu âă sţ tiâ totţi câre sunt âici? Cu nenorocitţii âă sţ tiâ? - De ce-i desconsiderâtţi! Poâte câă cei mâi multţi, suferâă îântr-âdevâă r, plâă tindu-sţ i propriile pâă câte. Dâr dumneâvoâstrâă cu ce vâă deosebitţi de ei? Nu cumvâ gresţ itţi sţ i mâi râă u, preluââ nd functţiile de slujitor âl âltul stâă pââ n, mâi râă u decââ t cel câă ruiâ i-âu slujit ei? - Domnule Mâxim, nu pot stâ de vorbâă cu dumneâtâ! Dumneâtâ vrei sâă fâci pe eroul. Eu âm un tţel sţ i vreâu sâă -l âting. Am fâmilie... Dumneâtâ..., ce âi? - Domnule câă pitân, îâmi pâre râă u câă subordonâtţi tţelurilor dumneâvoâstrâă meschine toâte vâlorile spirituâle. - Te rog, lâsâă -mâă îân pâce! Sţ tiu eu ce fâc! Discutţiâ cu câă pitânul T. m-â pus îân gârdâă cu privire lâ pericolul ce ne pâsţ te, nu âtââ t pe noi cei din câmerâ 5 bis, ci neâmul îântreg, din pricinâ celor câre se vor fâce slugi Sâtânei, pentru functţii sţ i grâde, trâi bun sţ i sâtisfâctţii usţ oâre, îânrobitţi de orgoliul personâl sţ i câă lcââ nd îân picioâre trupul sţ i sufletul neâmului sţ i bâă tââ nd din nou cuie îân mââ inile lui Hristos. Pe oriunde âm trecut mâi âpoi, âm îâncercât sâă trezesc consţ tiintţele tuturor pentru rezistentţâă morâlâă sţ i jertfâă pentru Adevâă r. Vrâă jmâsţ ul vâă zut, dâr mâi âles cel nevâă zut âstâ voiâ: sâă nu iesţ im vreodâtâă îântregi spirituâlicesţ te, ci compromisţ i, jucââ nd îân mââ nâ lui dupâă cum ne cââ ntâă . Mâă cutremurâ constâtâreâ câă sufletele se prâă busţ esc, se degrâdeâzâă sţ i mor, îânâinteâ trupurilor. Câă dereâ câă pitânului T. , câ sţ i â âltorâ, âveâ sâă âibâă urmâă ri grâve. Dâr Dumnezeu, câre-L iubeâ tocmâi îân îântunericul îân câre âjunsese (mijlocind pentru el chiâr sţ i rugâă ciunile mâmei sţ i sotţiei), l-â fâă cut sâă -sţ i vâdâă trâgediâ spirituâlâă sţ i câ un fulger sâă tţââsţ neâscâă lâ luminâă , dâr nu fâă râă jertfâ de ispâă sţ ire pentru âceâstâă gresţ eâlâă . Dâr despre âceâstâ lâ timpul potrivit âl povestirii. Anchetarea copiilor de către Reck şi Ardelean

235

ÎÎntr-o zi, Reck sţ i Ardeleân, câre-sţ i âsţ teptâu reâbilitâreâ îân urmâ pretţioâselor servicii âu fost scosţ i din câmerâă . A douâ zi, un militţiân â citit de pe o listâă totţi copiii lâ ânchetâă . Ordineâ erâ putţin curioâsâă . Se îâncepuse cu cei mâi tineri. Nu erâu âdusţ i îân câmerâă dupâă ânchetâre sţ i nu sţ tiâm ce se îântââ mplâă . Cââ nd sţ i ultimul, Obrejâ Aurel, â fost scos, âu fost reâdusţ i ceilâltţi îân câmerâă . Am âflât câă ânchetâtori âu fost Reck sţ i Ardeleân; le propuneâu sâă devinâă informâtori cu regim preferentţiâl. Nelâă sââ ndu-se cumpâă râtţi, erâu âmenintţâtţi cu pedepse. Cei mâi multţi dintre copii nici nu âu vrut sâă steâ de vorbâă cu ei. Dupâă ce â fost reâdus sţ i Obrejâ Aurel, âsţ teptâm sâă ne cheme sţ i pe ultimii doi: Titi Lupoâie sţ i eu. Pe noi nu ne-âu mâi scos, erâ un âvertisment speciâl. Reck sţ i Ardeleân n-âu revenit îân câmerâă . Domnul comandant străjer Zaharnic Erâ un bâă rbât prezentâbil, lâ 40 de âni sţ i i-âr fi stât bine câ dâscâă l, luminâă tor de suflete sţ i de mintţi. Absolvise Sţ coâlâ Normâlâă cu mentţiuneâ exceptţionâl, sţ i Fâcultâteâ de Filosofie îân Elvetţiâ, unde l-â âvut profesor pe Clopâred. Viâtţâ îâl dusese âcolo unde crezuse el câă poâte pârveni mâi usţ or, îân institutţiâ îânfiintţâtâă de Cârol ÎÎ, Oficiul de educaţie al tineretului român (O.E.T.R.) sâu Străjeria, cum se mâi chemâ, primind grâdul de Comândânt Strâă jer. Din ce motive fusese ârestât, n-âm âflât. Acum, toâtâă fizionomiâ lui erâ â unui speriât. Din putţinele convorbiri mi-âm dât seâmâ câă erâ pregâă tit, foârte fricos sţ i din âceâstâă câuzâă , un spirit duplicitâr. Teâmâ de moârte fizicâă , de chinuri, cu câre Sâtân îânspâă imââ ntâă omul, îâi dâă rââ mâă sţ i â dâă rââ mât îântotdeâunâ pe cei neîânrâă dâă cinâtţi îân Hristos. De âceeâ îân educâtţiâ legionârâă Câă pitânul â pus cel mâi mâre âccent pe câpâcitâteâ de jertfâă â luptâă torului. Credintţâ câă prin moârteâ fiecâă ruiâ, pentru Adevâă r, neâmul urcâă pe o nouâă treâptâă de luminâă îân ÎÎmpâă râă tţiâ lui Dumnezeu, este sââ mburele Misţ câă rii Legionâre, câre, dâtoritâă âcestei credintţe nu vâ puteâ fi distrusâă niciodâtâă . ÎÎntr-o zi Zâhârnic â fost chemât lâ poârtâă . S-â îântors seârâ tââ rziu cu âerul pe câre-l âre cinevâ câre intrâă îân câsâă , îânfrigurât de vremeâ urââ tâă de âfârâă . Mâiorul Ene, câre dormeâ lââ ngâă el â îâncercât sâă -l trâgâă de limbâă , dâr i-â spus câă â fost chemât lâ grefâă pentru o cerere îân legâă turâă cu recursul. A douâ zi, duminicâ, dupâă âmiâzâă , îân timp ce se fâă ceâu pregâă tiri pentru progrâmul de seârâă , âm observât îân âtitudineâ lui, o stâre de nelinisţ te. Se misţ câ de ici colo, se opreâ sţ i se uitâ fix îântr-o pârte, câ âtunci cââ nd îâtţi iese un sţ ârpe îân câle sţ i nu sţ tii îâncotro sâă fugi. ÎÎn sufletul lui erâ o mâre âgitâtţie. Dupâă progrâmul de seârâă cââ nd fiecâre sţ i-â ocupât locul sâă u pe prici, Zâhârnic, â iesţ it lâ mârgineâ priciului, lââ ngâă fereâstrâ oblonitâă . - Domnilor, îân seârâ âstâ vreâu sâă comunic cevâ sţ i rog sâă mâă âscultâtţi!

236

Sţ i-â fâă cut o scurtâă âutobiogrâfie sţ i â spus deschis câă â fost chemât lâ discutţie cu un ofitţer de Securitâte din Bucuresţ ti, câre i-â îâncredintţât misiuneâ de reeducâre â elevilor venitţi de lâ Tââ rgsţ or. - Vâă rog sâă -mi dâtţi voie sâă le vorbesc, iâr pe ei îâi rog sâă fie âtentţi sţ i sâă -sţ i îânsusţ eâscâă cele spuse fiindcâă sţ i eu sţ i ei vom fi îântrebâtţi despre âceâstâă âctivitâte. Afârâă , cine vâ âscultâă sâă sţ tie dâcâă îâmi fâc dâtoriâ. Voi pune îântrebâă ri elevilor sţ i ei vor trebui sâă râă spundâă , câ sâă putem dovedi câă lectţiâ â reusţ it. ÎÎntţelegââ ndu-ne printr-un semn discret, ce îânsemnâ mutţenie, ne-âm îântins pe spâte, rugââ ndu-ne lui Dumnezeu pentru noi sţ i pentru el. Ceilâltţi se uitâu speriâtţi lâ el sţ i spre fereâstrâă . Dupâă o incursiune prin diferite sisteme diferite pedâgogice, â âjuns lâ metodele de luptâă âle pârtidelor democrâtice sţ i lâ Misţ câre Legionârâă . Câă ignorântţii râă u intentţionâtţi, tot râă ul sţ i toâtâă murdâă riâ le-âu âtribuit legionârilor, âsţ â cum erâu âtribute toâte relele sţ i crimele, cresţ tinilor din primele veâcuri, îâncercââ nd discreditâreâ morâlâă . Îdeologiâ cresţ tinâă sţ i ceâ legionârâă le-âu câtâlogât utopice sţ i âl ridicâu osânâle mârxism-leninismului. Dupâă o orâă sţ i jumâă tâte de perorâtţie â îâncheiât spunââ nd câă viitorul tţâării noâstre sţ i âl îântregii lumi stâă sub semnul cuceririlor sţ tiintţifice sţ i sub egidâ URSS-ului. Sâtisfâă cut de el îânsusţ i, â cerut elevilor de lâ Tââ rgsţ or sâă râă spundâă ce âu îântţeles, îâncepââ nd cu cei de jos din stââ ngâ priciului. Acolo erâu âsţ ezâtţi cei mâi tineri: Stâmu, Vânghele, Strâă chinâru. Scontâ pe nâivitâteâ sâu teâmâ âcestor copii, chiâr fâă cuse sţ i âluzii lâ consecintţele unei eventuâle nesupuneri. Râă spunsul â fost mut. Domnul comândânt strâă jeri â îâncercât sâă provoâce prin diferite îântrebâă ri, sugerââ ndu-le pedâgogic-cârâgielesc, râă spunsurile. Dâr tâă cere. A îâncercât âpoi sâă obtţinâă râă spunsuri pozitive sâu negâtive nominâlizââ nd pe cei de lâ câre cereâ râă spunsul. Nici âsţ â n-â izbutit. Alârmât de neâtentţiâ cu câre erâ trâtât, â spus: - Domnilor, vâă rog dâtţi-vâă bine seâmâ câă sunt âscultât lâ fereâstrâă sţ i voi suferi consecintţe grâve. Pe dumneâvoâstrâă , totţi din âceâstâă câmerâă vâă rog sâă mâă âjutâtţi. Spunetţi-le sâă fie îântţelegâă tori sţ i sâă râă spundâă lâ îântrebâă ri Totţi âu tâă cut, ne vrââ nd sâă se implice îân problemâă . Tţ igânul Vlâă descu se âgitâ gol ridicââ nd disperât din mââ ini. Dupâă âproâpe o jumâă tâte de orâă de zbâtere câ pesţ tele pe uscât, elevul nereâlizât âl lui 聃lopâred s-â resemnât âmenintţâând cu ceeâ ce âveâ sâă se îâmplineâscâă mâi tââ rziu. - Vetţi âveâ de suferit! Eu mi-âm fâă cut dâtoriâ, îâncâă pâă tţâânâtţilor. Am âuzit âtunci lâ fereâstrâă un tusţ it semnificâtiv. - Bânditţilor, sunâă voceâ din âfârâă , âtţi refuzât ultimâ mââ nâă îântinsâă . Titi Stoica şi Nae Ionescu Profitââ nd sţ i de fâptul câă îân câmerâă erâ multâă zârvâă din pricinâ unor neîântţelegeri îântre vreo doi politţisţ ti sţ i tţigânul Vlâă descu, Titi Stoicâ vorbise unui grup restrââ ns despre Nâe Îonescu. Urechi âtente receptţionâserâă cââ te cevâ din cele expuse. A douâ zi, un âscultâă tor, ofitţer cu sentimente pro cârliste, â vorbit sţ i

237

el despre Nâe Îonescu. Dâr toâtâă vorbâă riâ lui n-â fâă cut âltcevâ decââ t sâă -l insulte pe distinsul profesor. Cââ te unul îâl mâi incitâ cu cââ te o îântrebâre mâi incomodâă . Ascultâm, âsţ teptââ nd finâlul logoreei. Dupâă d 聩 zertâtţie s-â fâă cut linisţ te. Se âsţ teptâ replicâ noâstrâă ; nu sţ tiâu câă „legionârul nu intrâă îân polemicâă cu nimeni“ 35 sţ i câă „orâtoriâ lui este orâtoriâ fâptei“ 36. - Auzi, domnule Stoicâ, ce se spune despre Nâe Îonescu, idolul dumneâvoâstrâă , nu crezi câă e câzul sâă -i iei âpâă râreâ? Sţ tiâm câă legionârii nu sunt lâsţ i, â dorit unul sâă provoâce. Câlm sţ i zââ mbind, Titi Stoicâ â iesţ it lâ mârgineâ priciului. - O, domnilor, eu sâă -l âpâă r pe Nâe Îonescu? Se âpâă râă singur prin operâ lui gigânticâă îân gââ ndireâ cresţ tin-nâtţionâlâă sţ i prin mârtiriul lui. Noi n-âvem dintţi sâă mestecâă m bucâtele lui târi, dâr le morfolim îân gingiile noâstre bâă loâse. A fost de-âjuns! Nimeni n-â mâi zis un cuvââ nt. Noaptea Învierii la Jilava Tensiuneâ nervoâsâă cresţ teâ îân câmerâă , câ îân toâtâă îânchisoâreâ. Zilnic, îân speciâl noâpteâ, perchezitţii inopinânte, bâă tâă i cu pumnii sub fâă lci, schingiuiri sâu câă lcâă ri îân picioâre, pentru o tâlpâă de bocânc scrisâă sâu câă nu âi stât dreptţi îân fâtţâ militţiânului. Progrâmul de timorâre erâ bine gââ ndit pentru prâă busţ ireâ morâlâă sţ i lichidâreâ fizicâă â cââ t mâi multţi dintre noi. Prin morse âflâsem câă sţ i cei dusţ i lâ tribunâle pentru â fi judecâtţi, pentru recursuri, cercetâă ri, ânchete, erâu mâltrâtâtţi sţ i chiâr câă detţinutţii âu murit sub lovituri. Îâr Mâromet sţ i Îvâă nicâă , îân bâă tâie de joc, ziceâu: - Dâă -l lâ scâă zâă mââ nt. Aflâsem sţ i câă lâ câmerâ zero se âflâ un grup de condâmnâtţi lâ moârte; dâtâ executâă rii sentintţei nefiind fixâtâă , erâu tţinutţi îân conditţii prielnice de â muri. Sţ i câă îân sectţiâ femeilor o tââ nâă râă scoâsâă lâ ânchetâă fusese violâtâă de ofitţerul ânchetâtor, câre o âmenintţâse câă ovâ ucide dâcâă -l vâ divulgâ. ÎÎn câmerâă , din cââ nd îân cââ nd, veneâ cââ te un detţinut sâu mâi plecâ cââ te unul. Cei ce veneâu âduceâu vesţ ti despre Cânâl, despre teroâreâ de âcolo sţ i numâă rul mâre de mortţi, despre îânceputul colectivizâă rii fortţâte sâu despre situâtţii din âlte îânchisori sâu lâgâă re de muncâă fortţâtâă din tţârâă . Orizontul tţâării se îânnegreâ sub norii grei âi conceptţiei de fericire universâlâă . ÎÎncercâm îân âtmosferâ de teroâre sâă âducem o râzâă de luminâă spirituâlâă , âjutââ nd pe fiecâre cu vorbâ sâu cu fâptâ sţ i cu putereâ rugâă ciunii, âtââ t cââ t erâ posibil, dââ nd exemplu de linisţ te sţ i îâncredere. Primeâm cu resemnâre cresţ tinâă greutâă tţile sţ i mizeriile impuse de vrâă jmâsţ ii vâă zutţi sţ i nevâă zutţi. ÎÎn Sâă ptâă mââ nâ Mâre ne-âm impus un progrâm de tâă cere, meditâtţie sţ i rugâă ciune, dupâă ce îân Duminicâ Floriilor âm îâncercât sâă prezentâă m pe îântţelesul tuturor, 35

Prima lege a legionarului, Cărticica şefului de cuib, p.94 ed. Bucureşti - 2000 Legea tăcerii: Vorbeşte puţin. Vorbeste ce trebuie. Vorbeste cât trebuie. Oratoria ta este oratoria faptei. Tu făptuieşte; lasă pe alţii să vorbească, Cărticica şefului de cuib, p.7 ed. Bucureşti - 2000 36

238

semnificâtţiâ Întrâă rii Domnului Îisus îân Îerusâlim sţ i dâtoriâ fiecâă ruiâ de â se pregâă ti pentru â-L primi îân Îerusâlimul sufletului sâă u. Noâpteâ sţ i ziuâ, sţ tâfetâ rugâă ciunii continuâ fâă râă îântrerupere, cândelâ vie ârdeâ permânent. Tâă cereâ, îânsotţitâă de rugâă ciuneâ permânentâă câre nu mâi erâ un secret pentru ceilâltţi, â creât pentru cei din câmerâă o stâre de âdevâă râtâă linisţ te, pââ nâă sţ i tţigânul se linisţ tise. Bourceânu îânviâse sufletesţ te. ÎÎn Vinereâ Mâre âm cââ ntât versetele pe câre ni le-âm âmintit din fiecâre stâre â Prohodului sţ i imnurile Sfinte Dumnezeule sţ i Mergi la cer. Apoi linisţ teâ s-â âsţ ternut pââ nâă îân noâpteâ ÎÎnvierii. Lâ miezul noptţii ne-âm sculât. Erâm pregâă titţi sâă primim îân sufletele noâstre pe Mââ ntuitorul Îisus Hristos, îânviât. Cel ce prin ÎÎntrupâre devenise om, iâr prin ÎÎnviere îândumnezeise pe om. O pârte dintre copii, câă rorâ le destâă inuisem câă âm Sfââ ntâ ÎÎmpâă rtâă sţ ânie, âu primit cââ te o firimiturâă , cuminecââ ndu-se. Cei mâi multţi, nu s-âu socotit vrednici de primireâ ei. O, dâcâă âm fi totdeâunâ âsţ â de rigurosţ i cu noi îânsţ ine! ÎÎn linisţ te ne pregâă teâm tţinutâ pentru â îâncepe, cu evlâvie sţ i teâmâă , dâr sţ i cu îândrâă zneâlâă , cââ ntâreâ imnului Hristos â îânviât! De pe coridor, dinspre intrâre, se âuzeâu zgomote îânfundâte, lovituri, icneli sţ i vâiete, câre cresţ teâu îân intensitâte, âpropiindu-se îânsotţite de zâă ngâă nitul zâă voârelor. Erâ obiceiul îân âcei âni câ mârile sâă rbâă tori cresţ tinesţ ti sâu comuniste sâă fie mârcâte cu evenimente deosebite, câre sâă râă mââ nâă îân consţ tiintţâ celor îântemnitţâtţi. Bâă tâă ile, schingiurile, lântţurile, „neâgrâ37“ sţ i chiâr uciderile, erâu gââ ndite âstfel câ sâă deâ strâă lucire diâvoleâscâă âcestor momente omâgiâle. Am îânceput sâă cââ ntâă m Hristos a înviat! din ce îân ce mâi târe, simtţind nevoiâ sâă âpâă râă m vietţile noâstre cu strigâă tul ÎÎnvierii. Cââ tvâ timp âm crezut câă mi s-â pâă rut câă âm âuzit bâă tâă i sţ i strigâă te de durere. Apoi m-âm convins câă pe mâă surâă ce noi cââ ntâm, ele scâă deâu îân intensitâte sţ i se depâă rtâu câ sţ i cum un vââ nt potrivnic fâă ceâ câ flâă câă rile mistuitoâre âle unui incendiu, sâă se âbâtâă de lâ un obiectiv periclitât. Mâi tââ rziu âm îântţeles câă Dumnezeu, printr-o hotâă rââ re trimisâă de sus, oprise mârtiriul câre trebuiâ sâă âibâă loc îân noâpteâ ÎÎnvierii Lui. Am râă mâs linisţ titţi lâ locurile noâstre pââ nâă dimineâtţâ. Totţi ceilâltţi din câmerâă se uitâu lâ noi cu ochi îântrebâă tori. Sfintţii Apostoli Pâvel sţ i Silâ cââ ntâu psâlmi sţ i se rugâu îân îânchisoâre, iâr totţi cei îânchisţ i îâi âscultâu. Dumnezeu âctuâlizeâzâă minunile Lui, pentru fiecâre generâtţie de credinciosţ i câre suferâă pentru Adevâă r. Dimineâtţâ âm fâă cut cu totţii rugâă ciuneâ de multţumire lui Dumnezeu, pentru câă ne-â scâă pât de furiâ vrâă jmâsţ ilor vâă zutţi sţ i nevâă zutţi sţ i âm cââ ntât Hristos a înviat! Prin geâmul ferestrei cu vâă ruiâlâ decojitâă îântr-un coltţ , se vedeâu peste oblon, pe mâlul sţ ântţului de âpâă râre, cââ tţivâ corcodusţ i, mâă cesţ i sţ i porumbâri, câre îânmuguriserâă sţ i îânfloriserâă mâi devreme. Cââ tevâ floricele câ nisţ te scââ ntei de luminâă rââ deâu îân soâre. Adâă postul sţ i câă ldurâ din sţ ântţ le fâvorizâserâă intrâreâ îân vegetâtţie. Sufletul meu, vâă zââ nd îân âceâstâ mââ nâ lui Dumnezeu, câre pe toâte le îânviâzâă din moârte o dâtâă cu Sine, s-â umplut de luminâă sţ i mi-âm citit îântr-îânsul 37

Celulă de pedeapsă, fără lumină, fără prici, fără scaun, uneori chiar şi fără rogojină, cu cimentul în permanenţă umed. Se aplica un regim de alimentare de exterminare.

239

âcest poem. L-âm socotit dâă ruit de Duhul Proniei ceresţ ti pentru cinstireâ ÎÎnvierii sţ i l-âm sţ i recitât cu emotţie. Înviere

ÎÎnchisoâreâ Jilâvâ 1950

Frâtţilor mei câre âu murit dâr... sunt vii! Duh drept Duh sfââ nt, Atotstâă pââ nitor! Domnesţ te peste mine îântru âceste îânâlte sţ i sfinte sţ i tâă cute zile, îân câre, corcodusţ ii, mâă cesţ ii, porumbârii, sţ i-âu pus pe frunte, âlbul, pârfumul sţ i dulceâtţâ îâmpodobind mormââ ntul comun îân câre viâtţâ s-â îângropât de vie câ viâtţâ lui Îisus. *** Strâă jerii, fâă cââ nd pâzâă îân noâpteâ minunâtâă , âu âsţ teptât câ ucenicii, furââ ndu-L, sâă mintâă c-â îânviât Îisus... Sţ i nesţ tiind câă moârteâ nu biruiâ Viâtţâ, s-âu prâă busţ it cu-ârmurâ românâă lâ pâă mââ nt, cââ nd ÎÎnviereâ-Vietţii dâă duse Moârteâ, mortţii!... MAĂ RÎRE LUÎ ÎÎSUS Sţ Î ÎÎNVÎERÎÎ LUÎ! *** ÎÎn dimineâtţâ-îânâltâă sţ i câldâă

240

â primâă verii nici piâtrâ, nici peceteâ, nici pâznicii, nici Moârteâ n-âu biruit Viâtţâ!... Mâă rturiseâu tâă cute miresmele luminii, ÎÎmpodobind mormââ ntul, sţ i ÎÎngerul de pâzâă !... *** De-âceeâ, corcodusţ ii, mâă cesţ ii, porumbârii sţ i-âu pus pe frunte âlbul, pârfumul sţ i dulceâtţâ... Vestind, câă -n moârteâ noâstrâă este âscunsâă Viâtţâ! Sţ i florile..., NU MÎNT! Stare de mare tensiune Dupâă Sfintele Pâsţ ti âu îânceput plecâă ri mâsive lâ tribunâle, pentru judecâă ri sţ i rejudecâă ri, îân vedereâ pregâă tirii loturilor de muncâă fortţâtâă pentruCânâl.Toâtâă vârâpersoânele ârestâte pentru cele mâi neîânchipuite vinovâă tţii s-âu perindât prin îânchisoâreâ Jilâvâ, un fel de centru de triere. Erâu âsţ â zisţ i frontierisţ ti, oâmeni prinsţ i lâ grânitţâ sââ rbeâscâă îân tentâtivâ de trecere frâuduloâsâă , pentru câre grâă nicerii erâurecompensâtţicugrâde sţ i concedii; pistolârii, âsupâ câă rorâ se gâă sirâă lâ perchezitţii, îân urmâ denuntţurilor, pistoâle sâu ârme, câre li se plâsâserâă îân câsâă , îân grâjd sâu îân curte, pentru â puteâ fi ârestâtţi; spioni, fosţ tifunctţionâri publici, pensionâri câre fâă cuserâă plimbâă ri de âgrement îân strâă inâă tâte îânâinte de 1944 sţ i câre, neâpâă rât, duseserâă sâu âduseserâă vreo misivâă de spionâj, pentru câpitâlisţ ti; îântretţinâă tori sţ i colâborâtori âi celor din muntţi, pâă rintţi, frâtţi, unchi, veri, âi dusţ mânilor poporului orgânizâtţi ârmât pentru distrugereâ republicii. Preotţi, profesori, îânvâă tţâători, âvocâtţi, ingineri, medici, câă rorâ li se gâă siserâă câă rtţi, reviste ziâre puse lâ indexde pârtid, erâu âruncâtţi îân

241

temnitţâă câ reâctţionâri, reprezentântţi âi ideologiei burghezo-mosţ ieresţ ti, câpitâliste sţ i legionâre. Câă rtţile confiscâte, erâu ârse sâu trimise lâ topit. Omâr, câliful ârâb, â distrus bibliotecâ din Alexândriâ printr-un celebru râtţionâment: „Dâcâă totul este cuprins îân Corân,ce nevoie mâi este de âtââ tâ multţimede câă rtţi?“ Dâcâă toâtâă sţ tiintţâ este cuprinsâă îân lucrâreâ tov. Stâlin, ce rost mâi âu scrierile âltorâ? Circulâ sţ i o glumâă : „Tov. Îvân Îvânovici din colhozul Pantalonii lui Lenin, â citit cârteâ tov. Stâlin. Deci s-â cultivât!“ Aceâstâă lume trebuiâ îânhâă mâtâă lâ o muncâă de distrugere fizicâă sţ i morâlâă ; sâtul, tââ rgul sţ i orâsţ ul romââ nesc sâă râă mââ nâă fâă râă repere morâle, fâă râă etâloâne âle spiritului. Perchezitţiile de-â lungul verii âu fost îânsotţite câde obicei de bâă tâă i sţ i câă lcâă ri îân picioâre, schilodiri, îânjurâă turi sţ i blâsfemii: bânditţi, exploâtâtori, tââ lhâri, câre dâă deâu sâtisfâctţie diâbolicâă stâă pââ nilor. ÎÎntr-o zi, unul dintre copiii câre trâă geâu cu urecheâ lâ usţ âă, Dinu Îorgulescu, ne fâă cu semn sâă tâă cem. Se âuzeâu pâsţ i, îânjurâă turi sţ i lovituri. Lârmâ s-â oprit îân fâtţâ celulei. Usţ â se deschise sţ i sub lovituri de cizme sţ i pumni, furâă âruncâte îân câmerâă trei schelete. - Sâă mâi tţinetţi conferintţe sţ i âici, câă vedetţi voi pe drâcu', le-â strigât âmenintţâător Îvâă nicâă , îânchizââ nd usţ â. Ne-âm repezit totţi. Copiii i-âu luât îân primire, ridicââ ndu-i pe prici sţ i âcordââ ndu-le primul âjutor: comprese cu âpâă rece, îânsotţite de murmurul rugâă ciunii: «Sţ i ne iârtâă nouâă ... , precum sţ i noi iertâă m...» Bâtistele, prosoâpele, poâlele câă mâă sţ ilor se îânfâă sţ urâu îân jurul picioârelor, feselor, brâtţelor sţ i câpetelor. ÎÎn sţ oâptâă , fiecâre erâ îântrebât cine este. Cu zââ mbet trist sţ i cu un gest câre voiâ sâă ârâte nimicniciâ vietţii pâă mââ ntesţ ti, cel îântrebât îâsţi spuneâ numele: Mirceâ Vulcâă nescu, Alexândru Constânt sţ i Îon Nedelescu; un filosof, un profesor, comândânt legionâr sţ i un mâre ziârist, fuseserâă scosţ i de pe sectţiâ â douâ, trimisţ i lâ „neâgrâ“ fâă râă mââ ncâre cââ tevâ zile, âpoi bâă tutţi cu sâci cu nisip confectţionâtţi din pââ nzâă de doc, de grosimeâ unei bââ te, câre distrug mâi âles orgânele interne, îân speciâl rinichii, sţ i âruncâtţi îân câmerâ 5 bis, ânticâmerâ mortţii. Vinâ? Au conferentţiât sţ i âu propâgât idei retrogrâde: culturâă , credintţâă sţ i sţ tiintţâă burghezolegionârâă , îâmpotrivâ pârtidului sţ i clâsei muncitoâre. Cââ t âu stât îân câmerâă , vreo sâă ptâă mââ nâă , âproâpe n-âu putut vorbi din câuzâ slâă biciunii sţ i durerilor âcute. Am îâncercât o discutţie cu domnul Constânt, cu privire lâ ârestâreâ sâ. - Numâi intereseâzâă fâptul âcestâ âcum, mi-â spus cu lâcrimi îân ochi. Acum intereseâzâă un singur lucru: sâă nu murim îân ticâă losţ ie! M-â strââ ns de brâtţ semnificâtiv sţ i âpoi, mâi emotţionât: Spune-le copiilor câă -mi sunt drâgi sţ i le multţumesc. Mirceâ Vulcâă nescu erâ sţ i mâi slâă bit. Îon Nedelescu erâ totusţ i neâstââ mpâă rât. Printre gemete sţ i oftâturi câre n-âr fi dorit sâă -i fie cunoscute, scâă pâ cââ te o vorbâă : - O, bun e Dumnezeu. Scâp eu sţ i din âstâ!

242

Cââ nd âu plecât, Nedelescu â iesţ it primul, erâ mâi mâă runt sţ i mâi rezistent fizicesţ te. Mirceâ Vulcâă nescu sţ i Constânt pâă reâu umbrele misţ câă toâre âle unor turnuri îân ruine, din câre âltâă dâtâă strâă jerii de pâzâă sunâserâă din gorn, ânuntţâând sosireâ dusţ mânului. Dâr domnul sţ i cetâteâ benchetuiâu sţ i dormitâu, iâr dusţ mânul prefâă cuse totul îân ruinâă . Încrustarea numelor pe uşă Toâmnâ se âpropiâ. ÎÎn câmerâă , uneori nu se mâi puteâ respirâ din câuzâ âglomerâtţiei. Se âjungeâ lâ 70-80 de locâtâri, se dormeâ doâr pe dungâă , pe intervâl sţ i pe sub prici, îâmpâă nâtţi câp-picioâre, câ sârdelele îân cutie. Cel de lâ câpâă tul priciului âveâ un bocânc îân mââ nâă , cââ nd oboseâu îân pozitţiâ îân câre dormeâu, se bâă teâ îân prici sţ i lumeâ se îântorceâ pe ceâlâltâă pârte. Aerul erâ vââ scos sţ i puturos, câ de hâznâ desfundâtâă . Devenise psihozâă pentru cei ce treceâu prin Jilâvâ obiceiul sâă -sţ i îâncrusteze numele pe usţ âă, cu un cui sâu un vââ rf de plâcheu. Aproâpe câă numâi erâ loc pe suprâfâtţâ usţ ii. Fâptul âveâ douâă explicâtţii: erâ un fel de mesâj pentru cunoscutţii câre âr fi trecut prin câmerâă , âpoi o mâă rturie pentru âlte timpuri, o sperântţâă câă viitorimeâ, posteritâteâ, vâ âflâ ce soârtâă â âvut cutâre bâă rbât sâu cutâre tââ nâă r. Dâr de cele mâi multe ori nu personâlitâă tţile mârcânte îâtţi scriâu numele pe usţ âă, ci cei câre nu reprezentâserâă nimic sţ i câre nici âcum, prin comportâreâ lor, nu erâu vrednici de âmintire. Sţ i erâu destui îângââ mfâtţi câre credeâu despre ei câă sunt cinevâ! ÎÎntr-o zi sţ i tţigânul turnâă tor sţ i-â grâvât numele, cu litere mâri, tâă ind peste toâte celelâlte semnele strââ mbe âle âlfâbetului cunoscut de el. L-âm compâă timit îân sufletul meu, îân fâtţâ posteritâă tţii, dâr nu m-âm putut opri sâă nu-i dâu o replicâă lui sţ i celor de teâpâ lui, îân cââ tevâ rââ nduri stigmâtizâtoâre: Multţi sţ i-âu scris pe usţ ile Jilâvei numele, posteritâteâ sâă le-âducâă lâude, c-âu suferit. Posteritâteâ îânsâă e neroâdâă . Ce-â fost Jilâvâ, n-o sâă âfle niciodâtâă ! *** Câ Îonâ îân pââ ntecele chitului zâc îân tine, mormââ ntule, desţ i sunt viu... Sţ i cuget lâ lucrurile din îânceput sţ i de âcum lâ cele trei zile, dupâă câre, sţ tiu, voi fi rၥdât vietţii câ dintr-un sicriu! *** Ai fost âdus âici, câ lutul tâă u sâă slobozeâscâă vietţii, SUFLET NOU! ***

243

Câ lâ un ânuntţ importânt din pârteâ âdministrâtţiei, âproâpe totţi s-âu perindât prin fâtţâ usţ ii, sâă citeâscâă . Unii m-âu âpostrofât, îântre ei tţigânul Vlâă descu sţ i câă pitânul T.: - Ce crezi dumneâtâ, d-le Mâxim, mi-â zis câă pitânul T., câă de âceeâ mi-âm scris eu numele pe usţ âă, câ sâă -mi âducâă lâude posteritâteâ? - E unui-âm inclus îân âceâstâă biciuire decââ t pe âceiâ. Am sţ i zis multţi, nu totţi. Dumneâvoâstrâă nu trebuiâ sâă vâă sesizâtţi. Nu-i âsţ â? - E mâre îândrâă zneâlâ de â condâmnâ posteritâteâ cu termenul de neroâdâă . Desţ i îân câzul cunoâsţ terii reâlitâă tţilor intime din âceâstâă perioâdâă , âtââ t de tulbure spirituâlicesţ te, îâi vâ fi foârte greu sâă disceârnâă îântre âdevâă r sţ i minciunâă , îântre eroi sţ i trâă dâă tori, remârcâă Bourceânu, mâi subtil. Am tâă cut. Dâr din ziuâ âceeâ, nimeni nu sţ i-âi mâi scris numele pe usţ âă. - Vezi, domnule Mâxim, ce-âtţi fâă cut? Atţi tulburât oâmenii!, zise sţ i mâiorul Ene. - Ce sâă fâc, domnule mâior? M-âm gââ ndit câă dâcâă usţ â âceâstâ âr âjunge îân râi, âr fi o fericire. Dâr dâcâă âjunge îân iâd, din toâte numele âcesteâ câre vor ârde sţ i câre nu? Proba de foc Prin mânevre procedurâle mâiorul Ene sţ i câă pitânul T. âu âmââ nât pronuntţâreâ sentintţei definitive, îân sperântţâ câă vor fi âchitâtţi. ÎÎncercâă rile Securitâă tţii de â-l cââ sţ tigâ pe câă pitân nu îâncetâserâă . ÎÎn schimbul promisiunilor de âchitâre sţ i promovâre îân câdrele ârmâtei bietul câă pitân se lâă sâse âmâă git sţ i câă zuse îân cursâ delâtţiunii. Î s-âu cerut probâbil, referintţe despre prietenul sţ i superiorul sâă u, mâiorul Ene Mihâi: orientâre politicâă , cârâcter, relâtţii etc. Mâiorul â fost scos lâ ânchetâă suplimentârâă sţ i interogât cu privire lâ problemele de viâtţâă intimâă sţ i de âctivitâte militârâă sţ i sociâlâă , pe câre nu âveâ cine sâă le cunoâscâă decââ t un intim âl fâmiliei, respectiv câă pitânul. Neîândrâă znind sâă -l bâă nuiâscâă , nu i-â reprosţ ât, ci â âsţ teptât un âlt prilej. ÎÎn noiembrie1950 iârnâ â venit mâi devreme sţ i cu destulâă zâă pâdâă . Cu cââ tvâ timp îânâinte, plecâserâă multţi lâ Cânâl, îântre ei Vâsile Bourceânu sţ i Mâilât, cââ tţivâ politţisţ ti sţ i cââ tţivâ tţâărâni. Sub pretextul unei prezentţe lâ grefâă , câă pitânul â fost scos din câmerâă , âpoi sţ i Vlâă descu. Se pregâă teâ o lectţie durâă pentru noi, tââ rgsţ orenii; trebuiâu sânctţionâtţi sţ i cei câre intrâserâă îân râzâ simpâtiilor noâstre. Câă pitânul sţ i Vlâă descu dâă duserâă informâtţii precise despre locul pe prici, felul cum erâm îâmbrâă câtţi sţ i âltele, câ lâ chemâreâ numelui, identificâreâ sâă se fâcâă sţ i dupâă recunoâsţ tereâ tţinutei. Mâă surâ fusese impusâă îân Jilâvâ din pricinâă câă multţi dintre tineri se sâcrificâu, strigââ nd prezent îân locul celor bâă trââ ni sâu bolnâvi, câre urmâu sâă fie izolâtţi sâu torturâtţi. Mâiorul Ene, câre scâă pâse lâ perchezitţie cu o pereche de pântâloni de trening, puteâ fi usţ or identificât. Stâă teâ pe priciul de sus, âl doileâ de lâ fereâstrâă . ÎÎn ziuâ îân câre trebuiâ sâă se dezlâă ntţuie dementţâ mârometiânâă , mâiorul â fost

244

trimis lâ Bucuresţ ti pentru reânchetâre. Din motive nelâă murite, rââ nduite de Dumnezeu, ânchetâ nu s-â putut desfâă sţ urâ îân timpul scontât, fiind retţinutţi detţinutţii îân beciurile Securitâă tţii lâ Bucuresţ ti. Dupâă mâsâ de seârâă 20-30de militţieni âu nâă vâă lit îân câmerâă . Lumeâ îânghetţâse âcolo unde se âflâ. Mâromet âsistâ din usţ âă; nu preâ vorbeâ, câă ci erâ bââ lbââ it. Îvâă nicâă îântrebâ: „Cum te cheâmâă ?“ Primeâ râă spunsul, verificâ listâ, te âpucâ de umâă r sţ i cu o loviturâă de cizmâă te âruncâ îân coridor. Acolo primeâi pentru bun venit âltţi pumni sţ i âlte cizme. Cum mâiorul Ene lipseâ, câă pitânul T., câre-sţ i spâă lâse chilotţii sţ i îâi îâmbrâă câse pântâlonii de trening, erâ âl doileâ pe prici. Pe el nici nu l-â mâi îântrebât cum îâl cheâmâă ; confundââ ndu-l cu mâiorul Ene, l-â âpucât de picioâre sţ i l-â trââ ntit jos. ÎÎncercâreâ câă pitânului de â explicâ confuziâ îâi îândââ rji pe Îvâă nicâă sţ i pe ceilâltţi, sţ i sub lovituri dezlâă ntţuite de pumni sţ i cizme, l-âu âdâă ugât celor pedepsitţi. Scosţ i pe coridor sţ i dezbrâă câtţi lâ piele, âm fost âruncâtţi îântr-o câmerâă fâă râă luminâă , iâr dupâă cââ tevâ minute dusţ i unul dupâă âltul îân curteâ reduitului, plinâă cu zâă pâdâă pââ nâă lâ genunchi, fiecâre cu o gârdâă personâlâă de 3-4 militţieni, âpoi trââ ntitţi pe cââ te o grâă mâdâă de nisip îânghetţât. Loviturile de gââ rbâce, bââ te sţ i cisme îâncepurâă sâă curgâă . Lâ îânceput simtţeâm durereâ, usturimeâ sţ i sââ ngerâreâ, âpoi fierbintţeâlâ sţ i lesţ inul, scutite de plâă cereâ de â îânregistrâ numâă rul sâu intensitâteâ loviturilor. Singurul gââ nd viu îân âceste trupuri erâ comun cu âl tuturor celor ce îâmpreunâă cu Domnul Hristos Îisus, se âdresâserâă ucigâsţ ilor: «Pâă rinte, iârtâă -le câă nu sţ tiu ce fâc» (Lucâ 23, 34) sâu «Doâmne nu le socoti lor pâă câtul âcestâ» (Fâptele Apostolilor 9, 60). Cââ nd trupul nu se mâi zvââ rcoleâ sâu pieptul nu mâi suflâ, iâr zâă pâdâ se nâă clâă iâ cu sââ nge, bucâtâ de om erâ âpucâtâă cu smuciturâă de fiârâă , tââ rââ tâă sţ i âruncâtâă îântr-o câmerâă plinâă peste glezne cu mocirlâă de urinâă sţ i fecâle, îân îântuneric de iâd. ÎÎntre noi erâ sţ i un evreu tââ nâă r, Rubin Scheinhorn, âdus lâ Jilâvâ de conâtţionâlii lui, frâtţi izrâelitţi, pentru câă nu â vrut sâă colâboreze cu stâă pââ nireâ lâ âctul de bolsţ evizâre â tţâării romââ nesţ ti, fiind bâă nuit câă s-âr fi botezât cresţ tin. Aveâ îân jur de 30 de âni, o vorbâă câlmâă , dâr hotâă rââ tâă , erâ modest sţ i fâmilist. ÎÎn primele zile persoânâ lui â constituit un semn de îântrebâre. Suspectât de â fi informâtor, bietul om suportâ neîâncredereâ noâstrâă sţ i opresiuneâ frâtţilor lui dupâă trup. Dezorientâtţi îân îântunericul câmerei, dupâă cââ tevâ misţ câă ri prin mocirlâ infectâă , câă utâm peretţii sâă ne sprijinim, dâr pe peretţii uzi âlunecâm sţ i ne prâă busţ eâm iârâă sţ i. Se âuzeâu doâr gemete sţ i bâă lâă ceâlâă îân mizerie. Orgânismul se congestionâ sţ i umflâă turile sââ ngerââ nde dâă deâu dureri âcute pââ nâă lâ os. Corpul ârdeâ îân flâă câă ri, dâr simtţeâm temperâturâ de gheâtţâă â câmerei. Evreul sţ i-â revenit primul. Cu vointţâ extrâordinârâă , cu vorbâ sţ i âjutorul direct, ne-â pus pe picioâre pe totţi. Lui Costicâă Lupoâie, Dumnezeu i-â trimis o idee sâlvâtoâre:

245

- Ne vom âsţ ezâ in cerc, â zis cu gurâ plinâă de sââ nge, câă ci erâ bolnâv sţ i de plâă mââ ni, unul îân spâtele celuilâlt, îâmbrâă tţisţ âându-ne câ îân jocul copiilor de-â mâmâ gâiâ, îâncheind cercul ne vom protejâ plâă mââ nii sţ i vom reusţ i sâă stâă m îân picioâre. Asţ â âm fâă cut, fiecâre âcopereâ cu pieptul spâtele celui din fâtţâă; îâmbrâă tţisţ âreâ comunâă ne âjutâ sâă nu ne prâă busţ im; suportâm doâr lâ picioâre frigul betonului. Ne îântâă reâ rugâă ciuneâ inimii, pe câre o rosteâ fiecâre dintre noi îân sţ oâptâă , cu câpul plecât pe ceâfâ celuilâlt: „Doâmne, Îisuse Hristoâse, Fiul lui Dumnezeu, miluiesţ te-mâă pe mine, pâă câă tosul“. Sţ optitâă âsţ â, rugâă ciuneâ se fâă ceâ âuzitâă din toâte inimile îântr-unâ sţ i dintr-unâ îân toâte, îâncââ t sţ i d-l Puiu Teodorescu, sţ i evreul Rubin, sţ i câă pitânul T., sţ i politţistul Ghitţescu fâă ceâu pârte din âcest îântreg de mâă dulâre âle lui Hristos, cerââ ndu-Î îândurâre sţ i oferindu-Î suferintţâ câ jertfâă de ispâă sţ ire sţ i multţumire pentru cinsteâ ce ne-â fâă cut-o de â fi âlesţ i sâă -L mâă rturisim. Cââ nd unul din cei sţ âse frâtţi cu câre suportâm supliciul îântrebâu: - Mâi putetţi, frâtţilor? - Nâă dejdeâ îân Dumnezeu, râă spundeâu totţi. Sţ i Titi Stoicâ, sţ i Costicâă Lupoâie, sţ i Bârdâc, sţ i Obrejâ Aurel, sţ i Popâ Îlie, sţ i Neâgu Dumitru, îângrijorâtţi pentru mine, mâă îâncurâjâu. Lâ un moment dât, câă pitânul T. â izbucnit îântr-un hohot de plââ ns câre ne-â cutremurât, sţ i tot trupul âcestâ comun, nevâă zut îân îântuneric, dâr luminos îân Hristos, â plââ ns îâmpreunâă cu el. Sţ i-â mâă rturisit gresţ eâlâ, îântţelegââ nd câă Dumnezeu i-â dât posibilitâteâ de ispâă sţ ire îânâinte de â muri câ un vinovât. Atââ t cââ t ne-â âjutât Dumnezeu sâă -i ârâă tâă m drâgosteâ noâstrâă , îâl îâncurâjâm sâă nu deznâă dâă jduiâscâă . Dâr prin lucrâreâ lui Sâtân, câre vedeâ câă -l scâpâă din mââ nâă , â îânceput iâr sâă plââ ngâă câ un disperât voind sâă se desprindâă trupul comun sţ i sâă se prâă busţ eâscâă . Din spâtele lui, Titi Stoicâ, desţ i foârte slâă bit, cu o putere pe câre numâi Dumnezeu i-â dât-o, â reusţ it sâă -l sustţinâă , sţ i cu lâcrimi sţ i rugâă mintţi l-â fâă cut sâă nu pâă râă seâscâă trupul suferintţei. Plââ ngeâm sţ i ne rugâm sâă nu biruie gââ ndul cel râă u îân âcest âsâlt âsuprâ vreunuiâ dintre noi. Niciodâtâă nu mi-âm dât seâmâ, mâi bine câ âcolo de putereâ rugâă ciunii comune. Politţistul Ghitţescu, câre ne simpâtizâ plââ ngeâ sţ i strigâ: „Sâă nu ne lâă sâă m, frâtţilor!“ Timpul treceâ fâă râă sâă ne dâă m seâmâ. Erâm îânclesţ tâtţi câ îântr-o ultimâă mâă rturisire â vietţii noâstre sţ i doreâm din âdââ ncul inimii sâă nu murim îân ticâă losţ ie. Cââ nd simtţeâm âmortţireâ îân tot corpul, ne trezeâm îânspâă imââ ntâtţi, câ sţ i cum ne-âm fi prâă busţ it. Dâr ne veneâu puteri noi de lâ Dumnezeu sţ i reusţ eâm sâă ne mentţinem îân îâncrââ ncenâreâ îâmpotrivâ câă derii sţ i mortţii. D-nul Puiu Teodorescu, din fâtţâ meâ, mi-â sţ optit: - Ce bine-mi pâre câă v-âm cunoscut.Vâă rog sâă mâă iertâtţi pentru ceeâ ce vâă spun âcum: sâă sţ titţi câă vâă detestâm! Sţ i sâă mâi sţ titţi, domnule Mâxim, câă lumeâ, sţ i cââ nd spun âcestâ nu exclud âproâpe pe nimeni, nu numâi câă nu vâă cunoâsţ te, dâr este âsţ â dezinformâtâă îâncââ t, âcum cââ nd sunt âici cu dumneâvoâstrâă pe prâgul mortţii, îâmi dâu seâmâ câă Dumnezeu, peste pâă câtele sţ i prostiâ meâ, mi-â fâă cut pârte de un dâr mââ ntuitor.

246

Nu-mi veneâ sâă cred ce âuzeâm, dâr simtţeâm câă d-nul Puiu Teodorescu âvusese o revelâtţie îân suferintţâ sâ. Respirââ nd âdââ nc â continuât: - Acum mi se lumineâzâă toâtâă îânsţ elâă ciuneâ îân câre âu fost âruncâtţi chiâr mârii bâă rbâtţi de stât, de câă tre formulâ iudeo-mâsoneriei. Aceâstâ â compromis nu numâi pe cei direct implicâtţi, Ducâ, Câă linescu, ci sţ i pe âltţii, compromitţâându-i îân fâtţâ nâtţiunii. Mâă gââ ndesc lâ Sâdoveânu, Pârhon, chiâr lâ Îorgâ, Gogâ sţ i âtââ tţiâ âltţii. Dupâă âltâă pâuzâă 䁡 âdâă ugât: Sţ titţi, sţ i eu âm fost un trepâă dusţ lâ usţ ile oficinei mortţii. Dâr âcum mâă simt liber sţ i dezlegât de orice obligâtţie. A trebuit sâă âjung âici câ sâă mâă pot sâlvâ. Pot sâă -Î multţumesc lui Dumnezeu, pe Câre nu-L cunosţ teâm sţ i îân Câre nu credeâm. Se vede câă El m-â iubit mâi mult decââ t L-âm iubit eu pe El. Sţ i-â îântors câpul sţ i â îânceput sâă rosteâscâă îâmpreunâă cu mine rugâă ciuneâ inimii. Nu i-âm râă spuns lâ âceste mâă rturisiri, lâă sââ nd Duhul Sfââ nt sâă -i lucreze îânviereâ din moârteâ necunosţ tintţei sţ i â necunoâsţ terii operâtâă de Sâtân âsuprâ celor ce nu sţ tiu sâu nu vor sâă âsculte de Dumnezeu, mâi mult decââ t de oâmeni. Cââ nd credeâm câă vom fi lâă sâtţi sâă ne stingem îân âceâstâă câmerâă â iâdului, fiindcâă totţi respirâm greu sţ i tusţ eâm îân continuu, âm âuzit zâă voârele grele. Mâi multţi gârdieni sţ i detţinutţi de drept comun, cu tâă rgi de lemn, s-âu profilât îân semiîântunericul din usţ â deschisâă . Mirâreâ sţ i groâzâ le mâă reâ chipurile âproâpe îânlemnite. Veniserâă sâă ne ducâă lâ groâpâ comunâă , dâr spectâcolul pe câre li-l ofereâm îâi blocâse îân uimire. Îvâă nicâă , râă mâs îân urmâă , câ sâă nu iâ contâct cu duhoâreâ câmerei, s-â zborsţ it lâ ei: - Ce mâi âsţ teptâtţi! Trâgetţi-i âfârâă ! Vâă zââ ndu-ne sţ i el îân îâmbrâă tţisţ âreâ rigidâă , vii sţ i linisţ titţi, dupâă cââ tevâ momente de ezitâre â strigât lâ noi: Afârâă ! Afârâă , mâmâ voâstrâă de bânditţi! Lâ câmerâă ! Desprinzââ ndu-ne unul de âltul, ne prâă busţ eâm. Un detţinut de drept comun, un vlâă jgân îâncâă ltţât cu cizme de câuciuc, se repezeâ sţ i, prinzââ ndu-ne de mââ ini, de câp, ne âruncâ îân coridor. De âcolo tââ rââ sţ , câ pe nisţ te zdrentţe ne-âu depozitât îân fâtţâ câmerei 5 bis. Râă mââ neâu ici-colo cheâguri de sââ nge nâă clâă ite îân fecâle. Sub privirile uluite âle celor din câmerâă ne-âu âruncât îân mijlocul hrubei sţ i usţ â iâr â gemut sub zâă voâre. Nu ne puteâm ridicâ. Abiâ ne misţ câm mââ inile sâu câpetele. Cââ te 2-3 frâtţi s-âu repezit lâ noi, ne-âu spâă lât cum âu putut; sţ i-âu rupt câă mâă sţ ile sţ i prosoâpele sţ i âu fâă cut comprese pentru trupurile noâstre îânsââ ngerâte sţ i tumefiâte. Se fâă cuse linisţ te câ lâ o depunere îân mormââ nt. De pe priciul de sus, unde mâiorul Ene îâl îângrijeâ pe câă pitân, se âuzeâu sughitţuri de plââ ns îânâă busţ it. Trei zile, dimineâtţâ lâ deschidere, militţienii n-âu intrât îân câmerâă . Primeâu râportul sţ i plecâu. Desţ i suspiciosţ i fâtţâă de evreul Rubi, unul dintre elevii câre râă mâă sese îân câmerâă , Vâsilicâă Coriciuc, îângrijindu-l, â cercetât urmele supliciului lui. Mi-â spus mâi tââ rziu: - Cred câă evreul âcestâ â fost cel mâi groâznic bâă tut. Dupâă ce ne-âm îânzdrâă venit - fâă râă pânsâmente sterile, dezinfectânte, sulfâmide sâu âltcevâ, doâr cu drâgosteâ purtâă toâre de grijâă â frâtţilor, cu un mic supliment zilnic din râtţiile lor sţ i cu rugâă ciuneâ -, stââ nd de vorbâă cu tââ nâă rul evreu,

247

âm îântţeles câă se îâncresţ tinâse. Dâr erâ foârte âtent sţ i prudent, câ sâă nu fie socotit impostor. De âtunci, gââ ndul mi-â fost mereu lâ chemâreâ pe câre nu trebuie sâă îâncetâă m â o fâce âcestui neâm câre s-â lepâă dât de bunâă voie sţ i cu bunâă sţ tiintţâă din brâtţele iubirii dumnezeiesţ ti. Dupâă spusele Sfââ ntului Apostol Pâvel: «tu [pâă gââ nule], câre erâi mâă slin sâă lbâtic, âi fost âltoit printre cele râă mâse, sţ i pâă rtâsţ te-âi fâă cut râă dâă cinii sţ i grâă simii mâă slinului… cu âtââ t mâi vââ rtos âcesţ tiâ, câre sunt dupâă fire, vor fi âltoitţi îân îânsusţ i mâă slinul lor.» (Români 11, 17; 24). Venitţi, dâr! Hristos e pe Cruce sţ i vâă âsţ teâptâă lâ picioârele Lui. Aici trebuie sâă venitţi! Sâă -L coborââ tţi sţ i sâă -L îângropâtţi, îângropââ ndu-vâă cu El îân moârte, câ sâă îânviâtţi îâmpreunâă cu El! Nu vetţi âveâ viâtţâă vesţ nicâă dâcâă nu vetţi muri vremelnic cu El. Renuntţâtţi lâ Tâlmud sţ i Câhâl, lâ Sinâgogâă sţ i Mâsonerie. ÎÎmpâă rtâă sţ itţi-vâă cu Cuvââ ntul cel îântrupât, îân Bisericâ Lui, pe câre portţile iâdului nu o vor puteâ birui, necum rââ nduielile sţ i câlculele voâstre omenesţ ti. Deschidetţi portţile Îerusâlimului ceresc îân sufletele voâstre, câ sâă intre ÎÎmpâă râtul slâvei, câă vouâă v-â fost trimisâă mâi îântââ i vesteâ mââ ntuirii. Vouâă sţ i copiilor vosţ tri (cum spune sţ i Sfââ ntul Apostol Pâvel). Venitţi sâă fim totţi un trup sţ i un suflet îân Hristos. Sâă se proslâă veâscâă prin noi totţi Numele Lui, pentru câ bucuriâ noâstrâă sâă fie deplinâă sţ i nimeni sâă nu ne-o poâtâă luâ. Venitţi! Hristos e pe Cruce pentru voi, pââ nâă -n ceâsul âl unsprezeceleâ! Venitţi, câă âproâpe este Judecâtâ de âpoi! Venitţi! Suntem gâtâ sâă plââ ngem îâmpreunâă cu voi, câ sâă ne veselim îâmpreunâă cu voi! Venitţi! Venitţi! Venitţi! *** De evreu sţ i âltţii, dusţ i probâbil lâ Cânâl, ne-âm despâă rtţit cu lâcrimi de bucurie. MâiorulEne sţ i câă pitânul T., primind condâmnâreâ definitivâă , âu fost sţ i dââ nsţ ii trimisţ i lâ Cânâl. Mâiorul Ene povestise îântââ lnireâ lui cu Câă pitânul Corneliu Zeleâ Codreânu: „Ne îântorceâm lâ sţ coâlâă , din vâcântţâ de Pâsţ ti. Erâ prin 1936. Erâm elev îân ultimul ân lâ Liceul Militâr de lâ Mââ nâă stireâ Deâlului, unde fusese elev cââ tţivâ âni sţ i Câă pitânul. Erâm cu mâi multţi colegi pe peronul gâă rii din Ploiesţ ti; doreâm sâă mergem sâă vedem Bucuresţ tiul. Cââ nd â sosit trenul, vââ nzâă torii de ziâre âlergâu de-â lungul peronului, pe lâ ferestre, îâmbiind câă lâă torii: „Universul, Dimineaţa, Curentul, ziâre, vâă rog...“ Voiâm sâă urcâă m îân vâgon, cââ nd lâ o fereâstrâă âpâă rut figurâ Câă pitânului. Am râă mâs fâscinâtţi de frumusetţeâ lui. A îântins mââ nâ sţ i unul dintre copiii câre vindeâu ziâre, i-â îânmââ nât ziârele solicitâte. Cââ nd s-â retrâs de lâ fereâstrâă , âm urcât sţ i noi îân vâgon, îân compârtimentul îân câre se âflâ. Mâi erâ o doâmnâă bâă trââ nâă cu sotţul ei. L-âm sâlutât militâă resţ te, câă ci erâm îân uniformâ liceului militâr; ne-âm âsţ ezât dupâă ce ne-â râă spuns, privindu-ne destul de âtent. Urmâă reâ titlurile îântr-un ziâr; âveâ toâte ziârele evreiesţ ti: Dimineâtţâ, Adevâă rul. Câă pitânul â observât nedumerireâ noâstrâă . - Ce sţ coâlâă urmâtţi dumneâvoâstrâă ? Erâm surprinsţ i de îântrebâre; fâă cuse âcelâsţ i liceu militâr sţ i purtâse âceeâsţ i uniformâă . Am râă spuns, privindu-ne uniformâ pentru â-l lâă muri:

248

- Liceul militâr! - ÎÎn ce ân suntetţi? - ÎÎn ultimul ân. - Atunci cred câă suntetţi destul de bine pusţ i lâ punct cu problemele de tâcticâă sţ i strâtegie militârâă ? - Dâââ, âm râă spuns bucurosţ i sâă intrâă m îân domeniul nostru. - Fitţi buni sţ i spunetţi-mi, pe lââ ngâă cunoâsţ tereâ potentţiâlului meu militâr, ce âr trebui sâă mâi cunosc, câ sâă âm cââ t de cââ t sigurântţâ câă voi birui îân confruntâreâ cu âdversârul? Câă utâm îân minte dâtele îânvâă tţâte lâ sţ coâlâă , dâr desţ i totţi erâm bine pregâă titţi teoretic, ne-âm bââ lbââ it sţ i n-âm putut sâă râă spundem. - Vedetţi, â zis Câă pitânul, trebuie sâă cunosc putereâ de foc â âdversârului, sâă intuiesc misţ câă rile îân teren sţ i sâă ânticipez momentul âtâcului, sâă -i âpreciez fortţele de rezervâă sţ i âltele, fâă râă de câre nu mâă pot âventurâ îân confruntâreâ cu el. Dumneâvoâstrâă âtţi vâă zut câă citesc gâzetele âdversârului meu. Fortţele mele le cunosc. Fortţele âdversârului le pot îântţelege sţ i intui din cele spuse de el despre sine sţ i despre mine.“ *** Unul din cei câre âu suportât mâi greu supliciile, â fost Popâ Îlie. Urmâă rile suferintţei s-âu prelungit mult timp pentru el, câă ci îân timpul ânchetelor de lâ Securitâteâ din Sibiu (1947-'48) fusese chinuit sţ i bâă tut lâ testicole. Dâr câ orice ârdeleân, câre sţ tie câ sţ i Horiâ sâă moârâă fâă râă sâă crââ cneâscâă , îâsţi purtâ suferintţâ cu o demnitâte cutremurâă toâre. Copiii câre nu fuseserâă mâltrâtâtţi cu âceâ ocâzie, ne îânconjurâu cu toâtâă drâgosteâ lor, âsumââ ndu-sţ i toâtâă suferintţâ. ÎÎn timpul iernii âu fost âdusţ i 10-12 timisţ oreni, âcuzâtţi de îânlesnireâ trecerii frontierei spre Îugoslâviâ. Dupâă o zi sâu douâă âu fost scosţ i. S-â zvonit câă âr fi fost dusţ i cu un tren âl mortţii sâu ucisţ i chiâr lâ Jilâvâ. Convâlescentţâ noâstrâă â durât âproâpe toâtâă iârnâ. Jilâvâ fierbeâ de misţ câreâ oâmenilor spre Cânâl sţ i âducereâ âltorâ pentru â fi ânchetâtţi sâu judecâtţi. Stâreâ de tensiune creâtâă de teroâreâ permânentâă , prâă busţ eâ morâl sţ i fizic pe multţi. Lâ jumâă tâteâ lunii februârie 1951, din usţ âă, Îvâă nicâă strigâă de pe o listâă numele celor venitţi de lâ Tââ rgsţ or. Erâm luâtţi de gârdieni sţ i risipitţi prin toâtâă sectţiâ sţ i lâ Reduit. CAPITOLUL II La Reduit

«Nu este dragoste mai mare, decât ca cineva, să-şi pună viaţa pentru prietenii săi» (Îoân 15,13)

249

Dispersâreâ noâstrâă prin câmerele Jilâvei, â îânsemnât cunoâsţ tereâ sţ i îântţelegereâ mâi profundâă â spiritului câre ne ânimâ: de â âduce lui Dumnezeu o jertfâă cââ t mâi curâtâă , pentru noi sţ i pentru neâmul nostru âtââ t de îâncercât. Am fost dus îâmpreunâă cu Strâă chinâru sâu Vâsilicâă Coriciuc, îân câmerâ 6 Reduit, o hrubâă lungâă , o câtâcombâă cu o fereâstrâă de 1 mp, oblonitâă sţ i cu ferestrele bâă tute îân cuie. Erâm îânghesuitţi sţ âse sute fâtţâă de câpâcitâteâ ei de cel mult o sutâă de oâmeni. Lâ fiecâre 20-30 minuteoâmenii se prâă busţ eâu îân lesţ in, sufocâtţi din pricinâ lipsei de oxigen sţ i de âerul îâmputţit, pestilentţiâl, vââ scos. Cum intrâi, fâtţâ, mââ inile sţ i âpoi toâte de pe tine se impregnâu cu o umezeâlâă îâmputţitâă . Pentru âceâstâă hiperpopulâtâă îâncâă pere, cele trei tinete, de 100 l fiecâre, dispuse pe trâseulintervâl dintre cele douâă rââ nduri de priciuri etâjâte, erâu insuficiente. Fiind golite o singurâă dâtâă pe zi, se umpleâu sţ i deversâu constituind o sursâă continuâă de primejdie sânitârâă . ÎÎntr-o zi, câ din îântââ mplâre, cinevâ â âvut curâjul sâă spârgâă geâmul. Militţienii intrâu râr pââ nâă îân fundul hrubei sâă controleze grâtiile, âsţ â câă âtmosferâ â devenit mâi âcceptâbilâă , iâr noâpteâ se râă coreâ. Multţi din cei de âici se âflâu îân curs de judecâtâă ; câ sâă poâtâă âjunge vii îân fâtţâ instântţei, âdministrâtţiâ â luât mâă surâ sâă se scoâtâă cercevelele. Erâu multţi bâă trââ ni, bolnâvi, câre âbiâ îâsţi mâi trâă geâu râă suflâreâ. Unii nu mâi puteâu vorbi, âltţii mureâu sub priciuri lâ sţ erpâă rie. Orgânele îântţelepte câre conduceâu pârtidul stâbiliserâă câ îântemnitţâtţii sâă fie terorizâtţi prin mâltrâtâă ri sţ i schingiuiri. Fiindcâă militţiânul nu puteâ identificâ persoânâ vizâtâă , multţi tineri iesţ eâu îân locul celor vââ rstnici, Nicâă Volsţ niuc, Romââ nâsţ ul, cum îâi spuneâm noi, bucovineân, e unul dintre âcesţ tiâ. Odâtâă , ofitţerul politic â identificât victimâ sţ i â constâtât substituireâ. A dât o pâlmâă zdrâvâă nâă militţiânului câre âdministrâse pedeâpsâ, lâă sââ ndu-l fâă râă replicâă : - Tu vezi, mâă , ce fâc âă sţ tiâ? Tu âi fi îân stâre sâă mori îân locul meu? A douâ zi militţienii ne priveâu câpe nisţ te minuni. Multţi sţ i-âu cerut demisiâ, dâr nu li s-â âprobât. Arme nevâă zute, duhovnicesţ ti, îâsţi fâă ceâu lucrâreâ de îânfruntâre â râă ului: drâgosteâ lucrâă toâre, credintţâ câă Dumnezeu poâte sţ i din pietre sâă ridice fii âi lui Avrââm câă ci «nu este drâgoste mâi mâre, decââ t câ cinevâ sâă -sţ i punâă viâtţâ pentru prietenii sâă i» sţ i nâă dejdeâ câă dâcâă vom muri îâmpreunâă cu Hristos, vom sţ i îânviâ îâmpreunâă cu El, îântru slâvâ Tâtâă lui, «câă ci socotesc câă pâă timirile vremii de âcum nu sunt vrednice de mâă rireâ câre ni se vâ descoperi.» (Români 8, 17: 18). Sţ i îân âlte forme se substituiâu persoâne îânsâă fâă râă voiâ celor îân câuzâă , militţienii. Anâlfâbetţi, sţ colârizâtţi lâ iutţeâlâă de pârtid, îâncercâu sâă silâbiseâscâă numele, dâr nereusţ ind, pronuntţâu unul inventât, stââ rnind zââ mbete retţinute; pentru câă nimeni nu râă spundeâ, îânsţ fâă câu primul detţinut. Orice protest erâ zâdârnic. Te-âr fi putut costâ viâtţâ. Asţ â câă ziceâi: „Doâmne iârtâă -l sţ i iârtâă -mâă sţ i

250

pe mine!“ Lâ dubâă , verificâreâ iesţ eâ corectâă : cââ tţi insţ i pe listâă , âtââ tţiâ îân dubâă . Dâr dupâă identificâreâ fâă cutâă îân instântţâă militţiânul erâ musţ truluit. Victimele ignorântţei erâu bâă tute lâ îânâpoiere, îân dubâă , nu pentru câă s-âu substituit âltorâ, ci pentru câă n-âu vrut sâă recunoâscâă câă ele sunt âcele persoâne sţ i i-âu fâă cut de rââ s pe militţieni. Operâă bufâă ? Nu, trâgedie umânâă ! *** Dupâă miezul noptţii, cââ nd âfârâă se râă coreâ mâi mult sţ i îân câmerâă se strecurâ o trââ mbâă de râă coâre, o toropeâlâă de 15-20 minute cuprindeâ toâte trupurile îân pozitţii greu de îânchipuit: strââ mbe, cocosţ âte, cu câpetele câă zute îântr-o pârte, cu mââ inile îântţepenite, âtââ rnââ nd câ âripile rupte, cu genunchii ghemuitţi câ îântr-o câă zâă turâă pe gheâtţâă. Pâă reâ o câmerâă de torturâă îân infern, unde fiecâre pâă câă tos îâsţi trâă iesţ te îân chip singulâr supliciul. Tţ ipâă tul sfââ sţ ietor sâu urletul de groâzâă âl unuiâ dintre ei, trâă ind cosţ mârul ânchetei, trezeâ îân spâsme toâtâă âceâstâă lume â durerii, âmortţitâă îân inconsţ tientţâ somnului. Atunci îâncepeâ forfoteâlâ, lâ sţ i de lâ tinetâă , îântr-un fel de procesiune â promiscuitâă tţii, devenitâă conditţie normâlâă de viâtţâă. Cââ nd timpul numâi erâ îân fâvoâreâ tâ, pentru â âjunge lâ câpâă tul râă bdâă rii, deveneâi victimâ propriei neputintţe, dâr nimeni din jur nu-tţi puteâ fâce vreun reprosţ , nici mâă câr îân gââ nd. ÎÎn felul âcestâ, â douâ zi, âveâi prioritâte lâ tinetâă . ÎÎn câmerâ 6 sţ i îân ceâ simetricâă ei, câmerâ 3, nu se fâă ceâ numâă râă toâreâ dimineâtţâ. Prâctic nu erâ posibil. Sţ eful de câmerâă râportâ lâ usţ âă numâi dâcâă cinevâ erâ mort. De multe ori cel mort nu erâ scos: sâu nu sţ tiâ nimeni câă â murit, fiindcâă pââ nâă îân momentul cââ nd te ridicâi de lââ ngâă el suflâ îâncâă , sâu pentru câă cei vii luâu portţiâ demââ ncâre îân contul celor mortţi sţ i numâi dupâă ce numâi puteâu fi tţinutţi erâu ânuntţâtţi. Aceâstâ s-â îântââ mplât numâi îân câmerele îân câre oâmenii erâu lâ un nivel morâl foârte scâă zut, iâr lâ Vâă câă resţ ti, îântre cei de drept comun, fâptul âcestâ erâ frecvent. *** Unâ din cele mâi mâri torturi erâ servireâ mesei. Ciuberele cu mââ ncâre fierbinte se âsţ ezâu îân fâtţâ usţ ii; îâncolonâtţi, detţinutţii treceâu cu gâmelele sâă primeâscâă polonicul cu terci dimineâtţâ, cu ârpâcâsţ lâ âmiâzâă sâu huruiâlâă de soiâ seârâ. Aburul fierbinte se îâmprâă sţ tiâ îân câmerâă câ o ceâtţâă deâsâă , câldâă sţ i îâmputţitâă , respirâtţiâ deveneâ sţ i mâi greâ; dâcâă din îântââ mplâre o muscâă intrâ pe fereâstrâă , âventurâ ei durâ numâi cââ tevâ clipe. Dupâă vreo lunâă de zile, pe Strâă chinâru l-âu dus lâ Cânâl, iâr pe mine m-âu mutât îân câmerâ 6 Reduit, mâi micâă , cu un singur etâj de priciuri, mâi putţin âglomerâtâă sţ i cu o fereâstrâă mâi mâre. Aici, totţi oâmenii âveâu peste 50de âni. Cei mâi multţi fuseserâă ofitţeri âctivi, ceilâltţi rezervisţ ti; âcum erâu totţi criminâli de râă zboi. Cââ tţivâ dintre ei erâu foârte bolnâvi. Am fost primit cu âfectţiune; fâă cââ ndu-mi prezentâreâ sţ i âflââ nd de cââ nd sunt ârestât, m-âu grâtulât pentru rezistentţâ fizicâă sţ i morâlâă . Constântin Câprâă , câă pitân rezervist, profesor de limbâ sţ i literâturâ romââ nâă , din Vâslui sâu Bââ rlâd, cu suflet duios de moldoveân, sfâă tos câ un bunic, m-â primit pe âcelâsţ i prici.

251

Noâpteâ mâă îânveleâ câ pe copilul lui, cââ nd bucâtâ de pâă turâă câă deâ de pe mine. Nu de putţine ori îâmi ofereâ din portţiâ lui de ârpâcâsţ sub pretext câă nu-l poâte mââ ncâ tot, dâr îântţelegeâm câă erâ âlârmât de stâreâ de slâă biciune îân câre mâă âflâm. Acceptâm gestul lui cu destulâă jenâă , pentru â nu-l fâce sâă sufere îân drâgosteâ lui pentru mine. Nu â mâi râă mâs mult timp îân âceâstâă câmerâă . Cred câă â fost dus lâ Cânâl. Am îântââ lnit sţ i un consâă teân, îânvâă tţâător, mâi îân vââ rstâă cu vreo cinci âni decââ t mine, sublocotenent rezervist, Popâ Sorin. Dupâă âlipireâ Bâsârâbiei, pââ nâă primise ordinul de concentrâre, functţionâse câ îânvâă tţâător îântr-un sât lââ ngâă Tighinâ. Fâă cuse monogrâfiâ sâtului câre cuprindeâ sţ i nisţ te dâte stâtistice cu privire lâ populâtţie. Serviciul de informâtţii âl ârmâtei o folosise. Descoperinduse sursâ informâtţiilor, dupâă intrâreâ sovieticilor, â fost considerât spion sţ i condâmnât. Anchetâ îâi ruinâse complet sâă nâă tâteâ. Dupâă eliberâreâ din 1964, lâm regâă sit îân comunâă îâmpreunâă cu sotţiâ sâ sţ i cei doi fii. N-â mâi trâă it mult, bietul om â trecut îân lumeâ celor chemâtţi de Dumnezeu, îân «câă mârâ ospâă tţului ceresc». Istrate Micescu ÎÎn âceâstâă câmerâă se âflâ sţ i un bâă rbât îân vââ rstâă îânâintâtâă , câre, îân momentul cââ nd m-âm prezentât, â devenit deodâtâă îâncruntât sţ i âsţ â â râă mâs mâi multe zile. Oriunde mâă misţ câm privireâ lui âsprâă mâă urmâă reâ. ÎÎn câmerâă sţ i un muncitor miner de lâ Petrosţ âni, câre erâ foârte âfectuos fâtţâă de mine. Stââ nd cu el de vorbâă , âm îântţeles câă erâ simpâtizânt legionâr. Fusese ârestât cu un grup de muncitori incomozi pârtidului. El mi-â fâă cut cunoscut câă cel ce mâă urmâă resţ te este Îstrâte Micescu. Mi-âm âdus âminte de mârele jurist, fost ministru de externe îân guvernul Gogâ, îân 1938, câre i-â propus âvocâtului Emiliân, prefect de Neâmtţ lâ dâtâ âceeâ, sâă -l suprime pe Corneliu Codreânu, îân schimbul unor mâri recompense mâteriâle sţ i morâle, fâpt pe câre prefectul Emiliân l-â denuntţât. ÎÎntr-unâ din zile, militţiânul sţ ef de sectţie, ne-â âdus îân câmerâă douâă brice sţ i o mâsţ inâă de tuns. Asţ â se procedâ îân perioâdâ âceeâ lâ Jilâvâ. Lâ o lunâă de zile sâu mâi râr âveâm pârte de âceâstâă âtentţie sânitârâă : grijâ pentru om. Minerul le-â luât îân primire sţ i â îântrebât dâcâă mâi sţ tie cinevâ sâă bâă rbiereâscâă sâu sâă tundâă . Mâm oferit sâă fâc âcest serviciu câ sâă -i usţ urez muncâ; erâ greu sâă steâ cinevâ îân picioâre mâi mult de o orâă , din câuzâ slâă biciunii. Pe câpâcul tinetei, folosit drept scâun, doi cândidâtţi se âsţ ezâu spâte îân spâte iâr noi, meseriâsţ ii, operâm „higienizâreâ“ bânditţilor. S-â îântââ mplât (oâre existâă îântââ mplâă ri grâtuite?) câ Îstrâte Micescu sâă câdâă îân mââ nâ meâ. Briciurile nu erâu âscutţite iâr unele âveâu sţ tirbituri. Avââ nd o oârecâre dexteritâte îân mââ nuireâ lor, reusţ eâm sâă âtenuez mâreâ suferintţâă â fetţelor smochinite, deshidrâtâte, mâi âles câă sâă pun de bâă rbierit nu ni se dâ, iâr putţinul clâă buc pe câre-l fâă ceâ bucâă tţicâ de sâă pun industriâl (50 grâme lunâr) mâi mult iritâ fâtţâ decââ t îânmuiâ bârbâ sţ i puneâ lâ greâ îâncercâre rezistentţâ sţ i

252

râă bdâreâ pâcientului. Apropiindu-mâă cu briciul, mi s-â pâă rut câă Îstrâte Micescu âre frisoâne. Privindu-l îân ochi âm îântţeles câă -l fricâ stâă pââ neâ. Gurâ i se îânclesţ tâse îântr-un rictus câre-l schimonoseâ, cu mââ inile îâncercâ sâă se âpere câ o pâsâă re râă nitâă câre dâ din âripi fâă râă putintţâ de â se mâi îânâă ltţâ. Am intuit stâreâ lui psihicâă sţ i i-âm zis cu voce blâjinâă , îâncurâjâtoâre: - Suntetţi foârte slâă bit d-le Micescu. Vâă rog sâă stâtţi linisţ tit, voi fi foârte âtent sâă nu vâă ciupesc cu sculâ âstâ mizerâbilâă . Dupâă cââ tevâ clipe de ezitâre îâi veni inimâ îân loc. - O, d-le..., îâtţi multţumesc. Sţ i se uitâ fix îân ochii mei plin de mirâre. Cu âtentţie l-âm bâă rbierit sţ i l-âm tuns, mââ ngââ indu-i fâtţâ câ unui copil: - Asţ â, d-le Micescu, âcum pârcâă suntetţi un nou nâă scut. - D-le, âi o mââ nâă de âur. Nici cââ nd erâm ministru n-âm simtţit âtââ tâ sâtisfâctţie îân timpul bâă rbieritului, desţ i âveâm un frizer de mâre clâsâă . - Desigur, d-le Micescu,câ ministru âveâtţi âlte sâtisfâctţii, superioâre, de consţ tiintţâă, nu de nâturâ âă storâ, trupesţ ti, minore. S-â uitât lâ mine pe sub ochi vrââ nd sâă surprindâă îântţelesul subtil âl cuvintelor mele. - Sâă vâă fie de bine, i-âm zis, fâă cââ ndu-i o reverentţâă demnâă de un slujitor âl Higeei. - Mâă umilitţi cu âtââ tâ curtoâzie, d-le Mâxim,â replicât el, âvocâă tţesţ te. - Nu, d-le Micescu, mâă bucur câă v-âm cunoscut dâr îâmi pâre râă u câă â trebuit sâă venitţi âici pentru lucrul âcestâ, îâmpotrivâ voii dvs. Micescu s-â urcât pe prici sţ i cââ tevâ zile n-â vorbit cu nimeni, nimic. Dâr îântr-o seârâă , pentru câă dormeâ pe priciul de deâsuprâ meâ, âm surprins discutţiâ îân cu vecinul sâă u, un ofitţer îân vââ rstâă , criminâl de râă zboi. - D-le, âm âvut un moment de pânicâă ... Cââ nd l-âm vâă zut câă vine cu Briciul spre mine mi-âm zis: „Gâtâ! Legionârul âă stâ îâmi tâie beregâtâ.“ Erâ sâă tţip, dâr mi s-â pus un nod îân gââ t! - Se poâte, d-le ministru, i-â replicât ofitţerul rââ zââ nd, sâă fitţi âsţ â de impresionâbil, dvs. câre âtţi âvut de-â fâce cu âtââ teâ câzuri îân Justitţie?! - D-le, nu sţ tiu ce s-â îântââ mplât cu mine, dâr numâi zââ mbetul lui sţ i vorbâ linisţ titâă m-â fâă cut sâă -mi recâpâă t echilibrul psihic... D-tâ ce crezi, oâre, e posibil âsţ â cevâ? - Nu îântţeleg sensul îântrebâă rii, ce vretţi sâă spunetţi? - E posibil câ un legionâr sâă âibâă un âstfel de comportâment? Sţ i mâi âles fâtţâă de mine? Am impresiâ câă visez... - N-âtţi mâi stât îân câmerâă , pe nicâă ieri, cu legionâri? - Nu! Sţ i, spun sincer, âveâm oroâre numâi gââ ndindu-mâă câă m-âsţ puteâ îântââ lni cu ei. - Eu âm stât cu foârte multţi sţ i din toâte strâturile sociâle. Nu vâă spun impresiâ meâ, câ sâă nu mâă âcuzâtţi de contâminâre cu ideile sţ i mentâlitâteâ lor.

253

Atent lâ discutţiâ lor, âm pierdut controlul misţ câă rilor mele; îân chip reflex mâm îântors fâă cââ nd zgomot sţ i fâă râă sâă vreâu âm tusţ it. Probâbil, sţ i-âu dât seâmâ câă âu fost âuzitţi sţ i âu schimbât subiectul. Îstrâte Micescu, dupâă douâă sâă ptâă mââ ni, â fost strigât lâ dubâă îâmpreunâă cu un lot de intelectuâli strââ ns din toâtâă Jilâvâ, sţ i s-â zvonit câă âr fi fost trimisţ i lâ Aiud. Lâ plecâre, unii dintre cei ce-l simpâtizâu, îâi urâu: - Sâă vâă vedem iârâă sţ i ministru, d-le Micescu! - Dâcâă âjungetţi lâ Aiud, vetţi âveâ oroâreâ sâă îântââ lnitţi multţi legionâri. Vâă rog sâă -i sâlutâtţi din pârteâ meâ, mi-âm luât sţ i eu râă mâs bun. Mi-â zââ mbit fâă râă sâă -mi râă spundâă . *** Molohul comunist, sculâ ceâ mâi eficientâă â iudeo-mâsoneriei, â plâă tit sţ i celor ce l-âu slujit consţ tient sâu inconsţ tient, cu âceeâsţ i monedâă cu câre â plâă tit sţ i âdversârilor lui. Diferentţâ e îân plânul nevâă zut, spirituâl. Eâ constâă îân fâptul câă âdversârii câă deâu câ eroi nâtţionâli sţ i cresţ tini îân âceâstâă luptâă , iâr slujitorii lui, câ victime âle propriilor lor gresţ eli, osââ nditţi sţ i de istorie sţ i poâte sţ i de Dumnezeu, dâcâă nu-sţ i vor fi âsumât suferintţâ câ o plâtâă pentru pâă câtele lor. Ce bine âr fi dâcâă cei ce-sţ i propun sâă conducâă destinele unei comunitâă tţi nâtţionâle sţ i-âr pune îântrebâreâ: „Cui slujesc? Lui Dumnezeu sâu lui Mâmonâ?“ ÎÎncercâreâ prin câre âu trecut popoârele sub biciul comunist, â dât pe fâtţâă lucrâreâ fiecâă ruiâ. ÎÎnsâă , cine â îânvâă tţât sţ i cââ t, din âceâstâă mâre lectţie de pedâgogie divinâă ? *** Am âflât mâi tââ rziu câă Îstrâte Micescu â fost dus lâ morgâă , considerât mort. Dâr â douâ zi dimineâtţâă, venind cioclii sâă -i ridice pe cei mortţi pentru îângropâre lâu gâă sit ridicât îân sţ ezut, cu o mââ nâă îântinsâă , câ sţ i cum âr fi cerut âjutor. Cââ nd s-âu âpropiât âu constâtât câă erâ tţeâpâă n îân âceâstâă pozitţie. Oâre Dumnezeu l-â pus îân situâtţiâ mortţii âpârente, câ trezindu-se mâi âpoi sâă se vâdâă de viu îântre cei mortţi? Câă tre cine oâre o fi strigât, câă tre cine îâsţi vâ fi îântins mââ inile implorââ nd âjutor? Părintele Daniil Teodorescu Cel mâi deosebit ompe câre l-âm îântââ lnit îân perioâdâ cââ t âm stât îân Reduit, â fost pâă rintele Agâton Teodorescu, Dâniil dupâă numele de schimnic âl Rârâă ului, fost mâgistrât sţ i poet, cu pseudonimul Sându Tudor. Dupâă o viâtţâă plinâă de experientţe lumesţ ti, câ â Fericitului Augustin, vâă zââ ndu-sţ i goliciuneâ lumesţ tilor âpucâă turi, s-â câă lugâă rit. Fusese ârestât cu orgânizâtţiâ confectţionâtâă de Securitâte, Rugul aprins sţ i condâmnât. Lâ Jilâvâ ne-âm cunoscut îântââ mplâă tor. Îâr îântââ mplâreâ â fost rââ nduitâă de Dumnezeu. Primâă vârâ se îâncepuse lâ Jilâvâ un ântrenâment âl detţinutţilor, cu scopul de â fi câpâbili sâă intre îân muncâă , lâ Cânâl, fâă râă perioâdâă de âdâptâre. Aproâpe zilnic, se efectuâ îân jurul Reduitului, o plimbâre de âproximâtiv douâă ore. Dâr, ce

254

plimbâre?! Trei mii de oâmeni erâu âlungâtţi sub lovituri sţ i bâă tâă i de gââ rbâce sţ i ârme. Multţi câă deâu fâă râă posibilitâteâ de â se mâi ridicâ, mâi âles cei bâă trââ ni. Cei tineri fâă ceâm cerc de âpâă râre îân jurul lor sţ i tţinââ ndu-i îân brâtţe îâi purtâm îântre noi, ferindu-i de lovituri. ÎÎndââ rjitţi de âceâstâă âtitudine, militţienii se repezeâu âsuprâ noâstrâă lovind lâ îântââ mplâre. ÎÎntr-unâ din âceste zile de teroâre, cââ nd sţ i soârele ârdeâ dezlâă ntţuit, âm simtţit lââ ngâă mine o râă suflâre îântretâă iâtâă . Am privit persoânâ sţ i mi-âm dât seâmâ câă vâ câă deâ din moment îân moment. Î-âm prins brâtţul sţ i, dupâă ce s-â strââ ns lââ ngâă mine, âmââ ndoi âm âlergât îân strigâă tul bârbâr âl militţienilor. Din cââ nd îân cââ nd mâă uitâm lâ fâtţâ omului, sâă -i cunosc stâreâ îân câre se âflâ. Observâm misţ câreâ ritmicâă â buzelor, ochii âproâpe îânchisţ i, câpul îânclinât spre stââ ngâ. Îmâgineâ, câre-mi erâ foârte cunoscutâă sţ i drâgâă , mâă fâă ceâ sâă îântţeleg câă âm lââ ngâă mine un nuntâsţ âl cerului, cu câre zburâm pe Golgotâ spre Dumnezeu, nesimtţind loviturile pe câre le primeâm. Cââ nd, sleitţi de âlergâre, unii se prâă busţ eâu, militţienii se repezeâu, sâă -i câlce sţ i sâă îâi zdrobeâscâă cu lovituri fâă râă crutţâre, rupââ ndu-le membrele, spâă rgââ ndu-le câpetele sâu burdusţ indu-le spinâă rile cu cizme, dupâă cum îâi lâă sâ inimâ. Cu Pâă rintele Agâton, îân timpul âcestor âlergâă ri pe Golgotâ, cââ nd se simtţeâ mâi bine, sţ edeâm de vorbâă , îântâă rindu-ne nâă dejdeâ îân purtâreâ de grijâă â lui Dumnezeu. Sfintţiâ sâ, cu orice prilej îâmi tââ lcuiâ îântţelesurile sfinte din îânvâă tţâăturile Sfintţilor Pâă rintţi, âle mârtirilor sţ i mâi âles despre rugâă ciuneâ isihâstâă despre câre erâm foârte dornic sâă âflu cââ t mâi mult, fiind câ miereâ pentru sufletul meu. Simtţeâ cââ teodâtâă nevoiâ pentru umilintţâă, sâă -mi mâă rturiseâscâă câă nu â fost nici un tââ nâă r cuminte, nici un bâă rbât cinstit sţ i câă numâi Dumnezeu l-â scâă pât din âmâă gireâ diâvoleâscâă : - Orice vei âuzi râă u despre mine, sâă crezi, câă âm fost un mâre pâă câă tos. ÎÎntr-o zi, militţienii, îân loc sâă sţ âdâă pe mârgineâ turmei de âlergâă tori, âu intrât îân mijlocul ei, fugâă rindu-i pe cei dinâinte, âsţ â îâncââ t, câpul coloânei îânâintâ mâi repede, â nâă vâă lit peste militţieni, pârâlizââ ndu-le misţ câă rile. Dââ ndu-sţ i seâmâ câă âr puteâ fi linsţ âtţi de miile de oâmeni terorizâtţi âu scâă pât din mââ ini bââ tele, gââ rbâcele sţ i ârmele. Dâr cei îântemnitţâtţi âu trecut de lââ ngâă ei, s-âu oprit de-o pârte sţ i de âltâ sţ i i-âu privit câ pe nisţ te îânvinsţ i câre n-âu nâă dejde de scâă pâre. A fost o lectţie pentru unii dintre ei, nu pentru totţi sţ i nici pentru mult timp. Înstigâtţi de cei ce pregâă teâu fericireâ lumii, poâte chiâr âmenintţâtţi, reintrâu îân ritmul lor de câă lâă i. Marea triere Am fost scosţ i îân curteâ circulârâă â Reduitului, îânghesuitţi îân spâtele lui, âbiâ trâă gââ ndu-ne râă suflâreâ. Cei mâi multţi tremurâu lâ gââ ndul câă vom fi îâmpusţ câtţi îân mâsâă . Dupâă douâă ore de âsţ teptâre mutâă sţ i îânfrigurâtâă , â intrât îân curte o comisie de ofitţeri de Securitâte, îânsotţitţi de ofitţeri jurisţ ti, urmâtţi de un âlâi de grefieri

255

civili. Cââ tţivâ militţieni, âu âdus trei mese lungi, iâr âltţii câă râu teâncuri de dosâre pe câre le âsţ ezâu îântr-o ânumitâă ordine. Cinevâ â lânsât îân sţ oâptâă zvonul: „Condâmnâtţii lâ moârte vor fi...“, dâr nu sâ mâi îântţeles ceâ vrut sâă spunâă câă ci unul dintre ofitţerii jurisţ ti â strigât: - Fitţi âtentţi lâ îântrebâreâ pe câre v-o pun sţ i executâtţi imediât ordinul. S-â fâă cut linisţ te de mormââ nt: - Cine dintre voi este condâmnât definitiv, âre recursul judecât sţ i sentintţâ pronuntţâtâă , sâă treâcâă lâ dreâptâ. Fiindcâă erâu âmestecâtţi, â durât o jumâă tâte de orâă , multţi fiind dusţ i pe brâtţe. Dupâă ce s-â fâă cut linisţ te, ofitţerul i-â chemât pe âltţii. - Cine â fost judecât sţ i se âflâă îân recurs? Au râă spuns câm jumâă tâte din cei râă mâsţ i. - Cine se âflâă îân ânchetâă ? Au mâi fost âltţii. - Cine se âflâă ârestât cu mândât sţ 䁩 nu e ânchetât? Îârâă sţ i âltţii. - Cine se âflâă ârestât fâă râă mândât sţ i â fost âdus âici? ÎÎncâă vreo cincizeci de insţ i. Râă mâă seserâă pe loc o sutâă de oâmeni, cei mâi multţi tţâărâni. - Cu voi ce este âici, mâă ? s-â râă stit ofitţerul, âpropiindu-se de ei. Oâmenii âu tâă cut sţ i âu ridicât din umeri. - Cine te-â âdus âici, bâă , s-â âdresât ofitţerul unuiâ din fâtţâ lui. - Nu sţ tiu! - Cum nu sţ tii, mâă ? - Nu sţ tiu, câă m-â chemât cinevâ noâpteâ din câsâă , mi-â pus mââ nâ lâ gurâă , m-â legât de mââ ini sţ i de picioâre, mi-â spus câă dâcâă fâc gâă lâă gie mâă omoârâă , mi-â pus ochelâri negri lâ ochisţ i-âm simtţit cum pâtru insţ i m-âu âruncât îântr-un âutocâmion sţ i m-âu dus. Pe drum âu mâi luât vreo pâtru din sât; n-âm sţ tiut cine sunt pââ nâă ce ne-âu dât jos sţ i militţienii ne-âu bâă gât îântr-o câmerâă . Aici âm âflât câă erâm lâ Jilâvâ. - Dâr tu?, s-â âdresât âltuiâ. - Pe mine m-âu luât de âcâsâă noâpteâ sţ i m-âu dus pe cââ mp câ sâă -mi sâp groâpâ fiindcâă n-âm vrut sâă intru îân colhoz, sţ i pe urmâă m-âu âdus âici. - Nici voi nu sţ titţi cine v-â âdus, s-â âdresât el celorlâltţi. - Nu, âu râă spuns oâmenii. - Afârâă cu voi, mâmâ voâstrâă de bânditţi! Fâă cââ nd semn militţienilor de lâ poârtâă , oâmenii âu fost condusţ i spre iesţ ire sub o ploâie de îânjurâă turi sţ i îâmbrââ nceli. Au îânceput trimiteri mâsive lâ Cânâl. Au râă mâs îân Jilâvâ doâr cââ tevâ sute din oâmeni, îân speciâl dintre cei ce mâi erâu îân ânchete. Nu multţi dintre cei bâă trââ ni sţ i bolnâvi âjungeâu lâ destinâtţie.

256

Îâr dintre cei câre âu âjuns, âu îângrâă sţ ât pâă mââ ntul Dobrogei cu sââ ngele sţ i trupurile lor. Asţ â sunâ lozincâ: Cânâlul, cimitirul intelectuâlitâă tţii romââ nesţ ti sâu cum â zis poetul: Danubiu varsă pe trei guri apă şi pe a patra sânge. Printre cei ce plecâu lâ Cânâl, âm observât un consâă teân: Mitel (Dumitru) Îoneânu, âvocât tââ nâă r. Ne-âm recunoscut, dâr n-âm putut decââ t sâă schitţâăm un sâlut. Ultimul. Lâ îânceputul lunii iunie 1951, îântr-o dimineâtţâă, un militţiân m-â îântrebât: - Tu esţ ti Mâxim? - Dâ! - Bâgâjul, sţ i vino cu mine! L-âm urmât imediât cu pâă turâ câzonâă îân mââ nâă . ÎÎn holul Sectţiei Î frâtţii mei de suferintţâă, dispersâtţi prin toâtâă Jilâvâ: Titi Stoicâ, Costicâă Lupoâie, Obrejâ Aurel, Neâgu Dumitru, Îsmânâă . Fâă râă sâă fim exâgerâtţi îân mânifestâă rile noâstre, ne-âm bucurât de revedere, ne-âm îâncurâjât sţ i ne-âm rugât lui Dumnezeu sâă ne îântâă reâscâă sţ i îân viitor pe câleâ mâă rturisirii Adevâă rului Sâă u. Popescu Vâsile, luât dintre noi îânâinte de dispersâreâ noâstrâă din 5 bis, â fost trimis lâ Cânâl, cu ceilâltţi douâă zeci; dintre ei unii âu âjuns lâ Gherlâ, iâr âltţii lâ minâă . Dâr nouâă , celor sţ âse, ne erâ rezervâtâă o surprizâă . Trebuiâ sâă fâcem cunosţ tintţâă cu comândâmentul de reeducâre condus de Tţ urcânu, filiâlâ Gherlâ.

PARTEA a III-a CAPITOLUL I Gherla

„Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată“ M. Eminescu - Odă în metru antic

ÎÎn ultimul timp nu mâi puneâu lântţuri lâ picioâre din câuzâ misţ câă rii continue â oâmenilor, probâbil nu âveâu âtââ teâ mii de bijuterii. Dâr pentru periculosţ i s-âu gâă sit sţ âse bucâă tţi nou-noutţe. Dupâă îânfierâre ne-âu bâă gât îân câmerâ rezervâtâă pentru expeditţie. Seârâ ne-âu îâmbârcât îân dubâ-tren cu cââ tţivâ muncitori sţ i tţâărâni tineri. ÎÎngrijorâreâ unorâ cââ nd âu âflât destinâtţiâ, îânchisoâreâ Gherlâ, ni se pâă reâ exâgerâtâă ; nu sţ tiâm ce ne âsţ teptâ sţ i socoteâm câă niciodâtâă nu trebuie sâă intrâă m îân pânicâă îân fâtţâ necunoscutului. Acesţ ti oâmeni n-âu mâi vorbit cu noi pââ nâă cââ nd âm âjuns lâ Gherlâ. S-âu retrâs îântr-un coltţ sţ i priveâu lâ noi cu ochi disperâtţi, mestecââ nd regrete pentru inconsţ tientţâ noâstrâă . Am sosit lâ Gherlâ âbiâ â douâ zi dupâă -âmiâzâă . Câ hrânâă rece âveâm o bucâtâă de turtoi, o feliutţâă de mârmelâdâă sţ i cââ te o cânâă de âpâă dimineâtţâ sţ i seârâ.

257

Erâ pentru primâ dâtâă cââ nd „vizitâm“ Gherlâ. Din usţ â dubei, âm vâă zut pânorâmâ Vâă ii Somesţ ului Mic, pe câre este âsţ ezâtâă âceâstâă locâlitâte, vâle pe câr, Sţ tefân cel Mâre sţ i Petru Râresţ îâsţi plimbâserâă sufletele sţ i trupurile, recunoscutţi câ stâă pââ ni pââ nâă sţ i de câă prioârele muntţilor. Aceâstâă frumoâsâă depresiune, îânconjurâtâă de culmile cârpâtine pe trei lâturi, vestul râă mââ nââ nd deschis câ o poârtâă pentru câ Somesţ ul Mic sâă se îântââ lneâscâă cu frâtele sâă u Mâre, bogâă tţiâ vegetâtţiei sţ i âlbâstrul cerului sub câre âburii âlburii se ridicâă pe tot pârcursul rââ ului, i-âu dât denumireâ pe câre locâlnicii o rostesc cu mââ ndrie: „Gherlâ, picior de râi“. Plâiul mioritic trânsformât prin implântâreâ temnitţei îân „gurâă de iâd“ pentru bietul nostru popor. Spre seârâă ne-âu tâă iât lântţurile îân âtelierul de fierâă rie improvizât îân âcest scop. Dupâă ce tţi se tâie lântţul de lâ picioâre, îân âfârâ durerii fizice provocâte de lovireâ brâă tţâării peste osul sââ ngerââ nd, fie câă esţ ti singur îân lântţ , fie câă esţ ti cu âlt frâte de suferintţâă, esţ ti îâmpiedicât lâ mârsţ prin reflexe ciudâte, câdentţe contrâre vointţei tâle. Compârâm obisţ nuintţâ trupului cu pâă câtul sţ i vointţâ râtţionâlâă â sufletului de â iesţ i din âcest ritm câre te tţine îânlâă ntţuit pentru diâvol. Gârdâ militţienilor ne-â condus spre pâvilionul cel mâre âl îânchisorii. Dâcâă n-âr âveâ zidurile exterioâre cu turelele de pâzâă spââ nzurâte sus, clâă direâ impozântâă âr pâă reâ un edificiu culturâl, modern, de câre nu s-âr îânfiorâ nimeni. Coridoârele lungi sţ i bine îângrijite, cu mozâicuri bine lucrâte sţ i îântretţinute câ o oglindâă , îâtţi âlungâu orice resentiment. Dâr, câ o pâlmâă dâtâă peste ochi, nu pentru â te orbi, ci pentru â tţi-i deschide mâi bine, plâsele de sââ rmâă îâmpletitâă dintre etâje, usţ ile mâsive cu zâă voâre grele sţ i prezentţâ pe fiecâre coridor-bâlconâ militţienilor te âduc lâ reâlitâte. Te âflâi îântr-o îânchisoâre modernâă . Pâsţ ii nosţ tri, obositţi, tââ rââ tţi, scurtţi sţ i poticnitţi, pâă reâu un rââ u îân âgoniâ curgerii lui; pâsţ ii militţienilor, stridentţi, cu clâă ntţâănit de plâchiuri sţ i potcoâve, câ un lâă trât de cââ ine îântâă rââ tât spre turbâre îâtţi strecurâu îân inimâă teâmâ imediâtâă , de â fi îânsţ fâă cât sţ i rupt îân bucâă tţi. Am fost opritţi cââ tevâ minute. Un militţiân â urcât lâ etâj. Ni s-â comândât sâă ne îântoârcem cu fâtţâ lâ perete, cu mââ inile sus sţ i ni s-â fâă cut o perchezitţie sumârâă . Apoi ne-âu îântors cu fâtţâ de lâ perete. ÎÎn fâtţâ noâstrâă âpâă ruserâă lââ ngâă militţieni sţ âse detţinutţi, pe câre i-âm considerât de drept comun. Erâu grâsţ i, lejeri îân misţ câă ri, âveâu âerul câă ne cunosc desţ i nici unul dintre noi nu-i vâă zusem niciodâtâă . Militţienii âveâu fâtţâă de ei o âtitudine fâmiliârâă . Socoteâm câă sunt âjutoârele obisţ nuite âle sţ efilor de sectţii, folositţi lâ distribuireâ mesei, bâă rbierit, curâă tţenie sţ i celelâlte munci de ordonântţâă, specifice pusţ câă riilor. Unul â scos-o listâă din buzunâr; strigââ ndu-ne pe nume, ne-â îâmpâă rtţit îân trei grupe. Cei venitţi de lâ Jilâvâ, tââ rgsţ orenii, âm constituit un grup âpârte. Celelâlte grupe âu fost conduse lâ etâjele doi sţ i trei. Ne-âu luât îân primire chiâr detţinutţii sţ i ne-âu introdus îântr-o câmerâă lâ etâjul Î. Nu âpucâsem sâă ne âsţ ezâă m pe priciurile montâte de o pârte sţ i de âltâ â câmerei, câă fu introdus un grup de tineri cu bâgâje, rucsâcuri sţ i âlte mâă runtţisţ uri. S-âu sţ i grâă bit sâă fâcâă cunosţ tintţâă cu noi. Veneâu din diferite pâă rtţi âle tţâării: Cânâl,

258

minâă , Aiud sţ i nu sţ tiâu, âsţ â ziceâu ei, de ce sunt trânzitâtţi prin Gherlâ. Erâu muncitori sţ i tţâărâni. Vreo doi dintre ei, câre ziceâu câă sunt studentţi, erâu foârte prietenosţ i sţ i repede intrâu îân vorbâă cu oricâre dintre noi sţ i câă utâu prin confidentţe personâle sâă -sţ i fâcâă loc îân sufletul fiecâă ruiâ, sâă -i cââ sţ tige îâncredereâ, âdâă ugââ nd vorbelor sţ i gesturi de bunâă -vointţâă. Te invitâu cu âmâbilitâte sâă te folosesţ ti de pâă turâ lor, de pâpucii de lemn, de prosopul lor etc. Cââ tţivâ îânsâă se fereâu sâă vorbeâscâă sâu sâă primeâscâă âtentţiile lor; printr-un ânumit fel de â privi voiâu sâă te punâă îân gârdâă de un eventuâl pericol. Fâă râă sâă -i bruscâă m, câă ci âsâltul lor erâ îân speciâl âsuprâ noâstrâă , âm refuzât serviciile lor de îântr-âjutorâre sţ i ne-âm mentţinut îântr-o âtitudine mâi circumspectâă , râă spunzââ nd mâi mult monosilâbic, cu dâ sâu nu. Timp de douâă sâă ptâă mââ ni, insistentţele lor deâ intrâ îân corespondentţâă sufleteâscâă cu noi, vâă deâu un interes deosebit, dâr portţile inimilor noâstre râă mââ neâu îânchise. Pââ nâă cââ nd unul dintre ei, â fost chemât de un militţiân sţ i nu â mâi revenit îân câmerâă . Camera nr. 99 Erâ lâ îânceputul lui iulie. Am fost scosţ i sţ i noi, cei sţ âse, sţ i dusţ i îân câmerâ nr. 99, situâtâă îân câpul coridorului lâ ultimul etâj. Am fost primitţi de o multţime de tineri, îântr-o âtmosferâă de mâre bucurie, câ unii câre erâm âsţ teptâtţi de multâă vreme câ sâă âlinâă m dureri âscunse. Erâu câm o sutâă . Unii spuneâu câă âu fost pe lâ Tââ rgsţ or, dupâă ce âvusese loc izolâreâ noâstrâă . Totţi puneâu fel de fel de îântrebâă ri sţ i ne cereâu sâă vorbim despre probleme legionâre; se vedeâ câă urmâă reâu câpete de âcuzâre îâmpotrivâ noâstrâă . Din cââ nd îân cââ nd, mâi âles lâ distribuireâ mesei, veneâ îân câmerâă sţ i cââ te unul dintre cei câre ne luâserâă îân primire lâ sosire. Comunicâ cevâ din pârteâ âdministrâtţiei, fie sâă iâsâă oâmenii lâ curâă tţât de zârzâvât pentru bucâă tâă rie, fie lâ curâă tţenie sţ i iesţ eâ îânsotţit de unul sâu doi tineri îântr-o ânticâmerâă , unde erâ sţ i WCul. ÎÎn fiecâre câmerâă erâu WC-uri moderne, câ lâ blocuri. Vrââ nd sâă folosesc WC-ul âm surprins doi tineri vorbind cu unul dintre âcei detţinutţi âl câă rui nume, Livinski, l-âm âflât mâi tââ rziu. M-âu oprit. Dupâă plecâreâ âcestuiâ âm primit permisiuneâ, dâr numâi îân prezentţâ lor. Acest âct intim stingheresţ te prezentţâ cuivâ. Î-âm rugât sâă mâă lâse singur, dâr nu âu vrut. Prin âcest gest îâncepeâu sâă se deâ câă rtţile pe fâtţâă. Supliciul Spune un Sfââ nt Pâă rinte „câă îâncercâă rile prin câre treci nu te fâc nici mâi bun, nici mâi râă u, ci te ârâtâă âsţ â cum esţ ti“. Erâ duminicâă ,19 iulie 1951, spre seârâă . Toâtâă ziuâ îâncercâsem sâă mâă scâp de âsâltul lor câ sâă mâă reculeg, dâr n-âm reusţ it. Ne îânconjurâserâă pe fiecâre cââ te 10-20de insţ i sţ i ne âsâltâu cu tot felul de îântrebâă ri, fâă râă sâă âsţ tepte râă spuns; unii fâă ceâu lârmâă ârtificiâlâă printr-un du-te vino, âltţii îânchizââ nd sţ i deschizââ nd ferestrele, âltţii cââ ntââ nd âiureâ melodii

259

stridente. Au intrât îân câmerâă sţ i cei sţ âse pe câre îâi vâă zusem lâ sosireâ noâstrâă îân Gherlâ, Livinski, Pusţ câsţ u Vâsile, Mâă rtinusţ , Stoiân, Popâ Tţ ânu sţ i Româă nescu. Deodâtâă âu îânchis ferestrele sţ i âu tâă bâă rââ t âsuprâ noâstrâă totţi cei ce ne îânconjurâu; ne loveâu cu bââ te, cu bocâncii, cu pumnii, strigââ nd sţ i urlââ nd, câ o dezlâă ntţuire â furiilor âsuprâ noâstrâă . Nu âveâi timp sâă te âperi sţ i nici nu puteâi. Nu sţ tiu sţ i nici nu pot sâă spun dâcâă ceeâ ce âm vâă zut âtunci erâ o reâlitâte sâu o îânchipuire â mintţii mele. Mi se pâă reâ câă îân momentul îânchiderii ferestrelor sţ i-â dezlâă ntţuirii furiilor, îângeri mâri îânâripâtţi îâncercâu sâă pâă trundâă îân câmerâă , dâr neputââ nd trece prin geâmuri, ne priveâu plini de îântristâre, din semiîântunericul de âfârâă , âpoi geâmurile s-âu îânnegrit. Stâreâ âceâstâ n-â durât mult. Am fost trââ ntitţi sţ i îântinsţ i lâ podeâ, câă pâă tââ nd lovituri îân speciâl lâ îâncheieturile mââ inilor sţ i picioârelor sţ i lovituri dure lâ câp sţ i sugrumâă ri. Mi-âm pierdut repede cunosţ tintţâ. Noâpteâ âm âvut de cââ tevâ ori senzâtţiâ câă din cerul gurii îâmi picurâă sââ nge îânchegât pe câre nu reusţ eâm sâă -l îânghit. Nu îânregistrâm decââ t fâptul câă erâm îântr-o torturâă câre nu se mâi terminâ. Spre ziuâă âm fost cââ tevâ clipe perfect consţ tient. Fiecâre dintre noi erâm îân mijlocul bâă tâă usţ ilor sţ i erâm lovitţi îân câp âsţ â cum bâtţi un mâă r, câ sâă -l frâă gezesţ ti. Din cââ nd îân cââ nd erâm tââ rââ tţi unul îân fâtţâ celuilâlt, ni se puneâ lemnul îân mââ nâă sţ i ni se comândâ sâă lovim îân câp pe cel din fâtţâ noâstrâă . Nu executâm: âtunci cu mââ nâ lor bâă tâă usţ ii purtâu mââ inile noâstre. ÎÎn fâtţâ meâ se âflâ Lupoâie, îân fâtţâ lui Titi Stoicâ, Obrejâ, iâr îân fâtţâ lui Neâgu, Îsmânâă . Unul dintre tinerii câre se âgitâu mi-â zis lâ ureche: - Fâă -te câă tţipi, zvââ rcolesţ te-te... Sţ i pe unul dintre noi l-âm âuzit: - Numâi dâ! Nu mâi dâ! Apoi n-âm mâi âuzit sţ i n-âm mâi vâă zut nimic. Nu sţ tiu ce s-â mâi îântââ mplât sţ i nici cââ nd m-âm trezit. Erâm îântr-o stâre de cosţ mâr sţ i simtţeâm pe câp cevâ strâă in, câ sţ i cum câpul nu âr fi fost âl meu. Voiâm sâă gââ ndesc, sâă -mi âmintesc, sâă reconstitui cevâ, dâr mâă depâă sţ eâ âcest efort, câre nu mâă lâă sâ sâă operez consţ tient âsuprâ propriului meu eu. Am vrut sâă duc mââ nâ lâ câp, dâr cinevâ m-â oprit. Am simtţit câ îântr-o buimâă ceâlâă câă cinevâ îâmi leâgâă mââ inile lâ spâte, âpoi sţ i picioârele îântinse îân fâtţâă, desţ i nu vedeâm nimic. Voiâm sâă deschid ochii, dâr nu âveâm senzâtţiâ câă i-âm deschis, iâr imâginile nu se îânregistrâu. Printr-un efort deosebit âm reusţ it, o frâctţiune de secundâă , sâă ridic un coltţ de pleoâpâă . Am vâă zut proiectâtţi pe zidul din fâtţâ meâ, pe totţi ceilâltţi frâtţi, cu câpetele umflâte sţ i deformâte, câ nisţ te câpete de hipopotâm; âm crezut câă âm hâlucinâtţii. Am câă zut âpoi iârâă sţ i îân inconsţ tientţâă. Cââ teodâtâă simtţeâm câă cinevâ se luptâă sâă mâă repunâă îân pozitţiâ sţ ezââ nd sţ i âuzeâm câ din depâă rtâre strigâă te âmenintţâătoâre, âpoi cââ te o loviturâă surdâă îân spinâre sâu îân piept câre mi se pâă reâ câă vine câ un sunet îândepâă rtât, de undevâ dintr-o pâă dure. Toâte âceste stâă ri pârcâă nu le receptţionâm eu, ci o âltâă fiintţâă câre erâ îân mine, sţ i câre mi le comunicâ. Nu sţ tiu cum reâlizâm âceste stâă ri pentru câă nu

260

âveâm nici un control, nici âl timpului, nici âl spâtţiului, nici âl fiintţei mele. Lâ un moment dât âm âvut o senzâtţie ciudâtâă . Mi s-â pâă rut câă trupul mi s-â desprins de câp, nu câpul de trup, sţ i s-â interpus cevâ îân locul gââ tului. Aceâstâ nu erâ o senzâtţie, îân sensul notţiunii, ci o stâre â fiintţei mele, pe câre n-o socoteâm fireâscâă . Voiâm sâă mâă pipâă i, dâr nu reâlizâm câă âveâm mââ inile legâte sţ i mâă mirâm îân sineâ meâ câă nu pot controlâ ce se petrece cu orgânismul meu. Sţ i iârâă sţ i intrâm îân stâă ri de completâă inconsţ tientţâă. Apoi âm simtţit respirâtţiâ îântretâă iâtâă câ un sţ uierât sonor âl cuivâ câre stâă pe pieptul meu. Cu efort âm deschis ochii, pe âmââ ndoi. Simtţeâm câă vâă d. Nu stâă teâ nimeni pe piept. Cei cinci frâtţi de suferintţâă erâu îân âceeâsţ i pozitţie câ sţ i mine, dâr numâi âveâu câpete de hipopotâmi, ci âveâu de lâ gââ t spre piept o umflâă turâă câ o centurâă groâsâă sţ i vââ nâă tâă sţ i respirâu îân âcelâsţ i ritm sţ uierât, greoi, câ âtunci cââ nd cinevâ e îân comâă sţ i trâge sâă moârâă . Mi-âm dât seâmâ câă sţ i eu trebuiâ sâă fiu îân âceeâsţ i stâre sţ i âm câă zut îân inconsţ tientţâă. Cââ tâ trecut pââ nâă m-âm trezit iârâă sţ i nu sţ tiu. Cinevâ voiâ sâă mâă ridice îân picioâre, dâr nu reusţ eâ. Am âuzit o voce câre voiâ sâă fie mââ ngââ ietoâre âveâ un ton conspirâtiv. - Azi e cincisprezece âugust, Sfââ ntâ Mâriâ Mâre. Din âcel moment âm devenit perfect consţ tient. Puteâm sâă vâă d tot ce erâ îân jurul meu, sâă âud sţ i sâă pot âpreciâ tot ce se îântââ mplâ sţ i se îântââ mplâse. Câ fulgere de luminâă izbucneâu îân minteâ meâ toâte, reconstituindu-le sţ i îântţelegââ ndu-le. Stâă tusem îântre viâtţâă sţ i moârte âproâpe o lunâă de zile. Loviturile lâ câp fâă cuserâă sâă se sepâre serul sânguin sţ i sub presiuneâ exercitâtâă îân tţesuturi; pe mâă surâă ce se resorbeâ, âvusesem âcele stâă ri de pierdere â controlului râtţiunii. Cââ nd serul âjunsese lâ gââ t sţ i âpoi pe piept, senzâtţiile de sufocâre mâă fâă ceâu sâă trâă iesc âctul mortţii letârgice. ÎÎi vedeâm clâr sţ i pe confrâtţii, dâr nu sţ tiâm dâcâă sţ i ei âu trâă it âceleâsţ i senzâtţii bio-psihice sţ i dâcâă âcum erâu sâu nu îân stâre de consţ tientţâă, câ sţ i mine. Aveâu fetţele vinete, câdâverice, buzele umflâte sţ i expresie de fiintţe strâă ine de reâlitâteâ îân câre se âflâu. Poâte lâ fel ârâă tâm sţ i eu. Am âvut senzâtţiâ umezelii sţ i murdâă riei îân câre mâă âflâm, senzâtţiâ mirosului âbiâ intrâ îân functţiune. ÎÎn câmerâă nu mâi erâu âsţ â de multţi tineri, câ lâ îânceput. Dâr chiâr îân fâtţâă, pe peretele opus, se âflâu cei sţ âse detţinutţi de lâ îânceput, câre ne priveâu sţ i discutâu îântre ei îân sţ oâptâă . Cinevâ venit din spâte, mi-â dezlegât mââ inile sţ i picioârele. Amortţeâlâ membrelor erâ âsţ â de puternicâă , îâncââ t nu le puteâm misţ câ. Sub âmenintţâreâ bââ tei, mi s-â comândât sâă fug sţ i sâă mâă misţ c. Lâ primâ îâncercâre, m-âm prâă busţ it îânâinte de â mâă fi ridicât îân genunchi. M-âu ridicât trei insţ i, dâr dââ ndu-mi drumul, m-âm prâă busţ it iârâă sţ i. Am âuzit doâr âtââ t: - Lâsâă -l sâă doârmâă ! M-âm trezit iârâă sţ i, fâă râă sâă sţ tiu dupâă cââ t timp. M-âu dus doi insţ i, de subtţiori, îân câmerâ WC-ului. Dezbrâă cââ ndu-mâă cu mâre greutâte, mi-âm vâă zut tot corpul tumefiât sţ i plin de râă ni. M-âu âsţ ezât pe scâunul WC-ului sţ i cu o mâă turâă dintr-o

261

gâă leâtâă cu âpâă , m-âu pus sâă mâă spâă l. Mââ inile executâu misţ câă ri ânâpodâ sţ i din cââ nd îân cââ nd, mâă prâă busţ eâm de pe scâun, picioârele neâjutââ ndu-mâă sâă -mi tţin echilibrul. Mâi mult âm îântţeles decââ t âm vâă zut, câă sţ i ceilâltţi erâu supusţ i lâ âcelâsţ i regim de igienâă corporâlâă . Cum ne hrâă niserâă pââ nâă âtunci n-âm putut îântţelege. Cei din câmerâă treceâu cu gâmelele prin fâtţâ ciubâă rului, primindu-sţ i portţiâ de ârpâcâsţ fierbinte. Nouâă , celor sţ âse, ni s-âu âdus gâmelele cu ârpâcâsţ îân fâtţâă, ne-âu âsţ ezât îân genunchi, ni s-âu legât mââ inile lâ spâte sţ i ni s-â comândât sâă luâă m gâmele cu dintţii sţ i sâă le ridicâă m îân sus câ sâă putem îânghitţi contţinutul. Unul dintre ei â simulât misţ câreâ cu gâmelâ goâlâă . Atunci âm observât câă îân liniâ de âtâc âsuprâ gâmelelor mâi erâu 8-10 insţ i pe câre nu-i cunosţ teâm, âdusţ i probâbil din âlte câmere de torturâă . Erâu îân âceeâsţ i stâre deplorâbilâă câ sţ i noi. Bââ tâ erâ deâsuprâ câpului fiecâă ruiâ dintre noi. Am îâncercât sâă mâă âplec lâ gâmelâă , dâr âm câă zut cu fâtţâ îân ârpâcâsţ ul fierbinte, opâă rindu-mi buzele, nâsul sţ i ochii sţ i m-âm prâă busţ it âlâă turi râă sturnââ nd sţ i gâmelâ pe dusţ umeâ. Lâ fel âu pâă tţit sţ i ceilâltţi. Bââ tele âu intrât îân functţiune sţ i sub lovituri âm fost obligâtţi sâă lingem toâtâă mââ ncâreâ vâă rsâtâă pe jos. Supliciul â durât cââ tevâ zile, buzele sţ i gurâ erâu cârne vie; âpâ, o sârâmurâă ce-tţi ârdeâ gurâ sţ i stomâcul, trebuiâ bâă utâă din âceeâsţ i pozitţie, dâr nu mâi puteâm beâ. Nici limbâ nu o mâi puteâm folosi câ sâă vorbim. Lâ urmâă âcesţ ti oâmeni sâtânizâtţi ne-âu âdus îân gâmele excremente, fortţâându-le sâă le mââ ncâă m. - Uite mâă , fiindcâă n-âtţi vrut sâă mââ ncâtţi mââ ncâre gâă titâă , vâă servim un desert gustos. Pentru câă refuzâm, ne loveâu peste gurâă cu lemnul, âpoi îâl fâă ceâu pââ rghie îân cerul gurii, ne rupeâu dintţii sţ i ne turnâu fecâlele îân gurâă . Erâm tţinutţi dezbrâă câtţi tot timpul, sţ i pentru completâreâ supliciului, ne âsţ ezâu pe rââ nd cu câpul lâ perete sţ i sub lovituri de bââ te, erâm îâmpinsţ i sâă sâă rutâă m curul unul âltuiâ, impietââ nd âsuprâ cinstirii pe câre cresţ tinii o dâu Sfintei Cruci sţ i Sfintelor Îcoâne. Unul dintre cei opt âdusţ i de curââ nd, erâ din cââ nd îân cââ nd strigât pe nume sţ i dus îân âltâă câmerâă de unde veneâ mâi torturât. Acest mârtir se Numeâ Mihâi Timâru, fusese unul din câpii rezistentţei din Muntţii Vrâncei. ÎÎntre ei se âflâ un tâtâă cu fiul sâă u, pe nume Îorgâ. Pe tâtâă îâl chinuiâu sţ i-l obligâu sâă -i ceârâă fiului sâă declâre tot ce â âscuns lâ ânchetâă . Îâr pe fiu îâl schingiuiâu îân fâtţâ tâtâă lui sâă spunâă gâzdele lâ câre s-âu âdâă postit sţ i oâmenii câre l-âu âjutât cu âlimente. Sţ i unul sţ i âltul lesţ inâu sub loviturile ucigâsţ ilor sţ i nu spuneâu nimic. Mâi erâ mosţ Piticâru, plutâsţ ul de pe Bistritţâ, unul din tţâărânii eroi âi perioâdei de lupte legionâre îân Moldovâ, un âdmirâtor intim âl Câă pitânului. Erâ, bietul de el, âproâpe complet pârâlizât, din câuzâ bâă tâă ilor sţ i nici numâi puteâ vorbi. Priveâ lung, cââ nd lâ tortţionâri, cââ nd lâ noi sţ i izbucneâ îân hohote de plââ ns. ÎÎn âceeâsţ i situâtţie de infern se âflâ îâmpreunâă cu noi sţ i un tââ nâă r mâcedoneân, Tejâ.

262

Drohobeski Anton Atilla şi Hajek Zoltan, victime ale credulităţii şi închipuirii ÎÎntr-o zi âu fost âdusţ i îân câmerâ 99 doi tineri âproâpe pârâlizâtţi îân urmâ supliciilor ce le îândurâserâă sţ i inclusţ i îân grupul nostru de schingiuitţi. Unul se numeâ Drohobeski Anton Atillâ, celâă lâlt Hâjek Zoltân; erâu unguri, elevi de liceu sţ i colegi de clâsâă . Tâtâă l lui Drohobeski, polonez, sţ i mâmâ lui, cehâă , erâu de confesiune grecocâtolicâă , îân câsâă vorbeâu unguresţ te sţ i erâu cetâă tţeni romââ ni cu domiciliul îân Cluj. Anton Atillâ âduceâ lâ îânfâă tţisţ âre sţ i gesticâă cu renumitul âctor comic Stânley din cuplul Stân sţ i Brân, desţ i Zoltân nu âveâ nici unâ din câlitâă tţile lui Brân, fiind mâi scund sţ i pârcâă totdeâunâ melâncolic, fâă ceâu pereche bunâă , pentru câă âmââ ndoi erâu nisţ te copii îânchipuitţi. Lâ vââ rstâ lor, citiserâă o multţime de române câptivânte, sţ coâlâ interesââ ndu-i mâi putţin, sţ i îân âtmosferâ de incertitudine sţ i dezordine pe câre o creâse râă zboiul, s-âu trezit eroi fâă râă voie îân diferite âctţiuni militâre, pe câre le-âu povestit colegilor lor. Hâjek povesteâ sţ i Drohobeski confirmâ âutenticitâteâ fâptelor de spionâj, âctţiunilor de sâbotâj militâr sţ i tot felul de relâtţii cu orgânizâtţii âmericâne, âmestecââ nd cele citite cu cele îânchipuite. Apâă reâu îân fâtţâ colegilor lor, lâ fel de nâivi lâ vââ rstâ âceeâ, âdevâă râtţi eroi de epopee. „Actţiunile“ lor âu âjuns lâ urechile Securitâă tţii, âu fost ârestâtţi sţ i âpoi probâbil pentru timorâreâ celorlâltţi copii, condâmnâtţi. De lâ Drohobeski, cu câre âm stât îân âceeâsţ i câmerâă , âtunci cââ nd bâă tâă ile âu îâncetât, îâmpreunâă cu Aurel Obrejâ, âm îântţeles câă ofitţerii ânchetâtori, desţ i intuiserâă „âventurâ“ lor juvenilâă , probâbil pentru â-sţ i cââ sţ tigâ âprecieri fâvorâbile din pârteâ sţ efilor, âu considerât reâle povestirile celor doi îâncrezutţi. Asţ â âu âjuns lâ Gherlâ, îân drum spre Cânâl. Aici câă lâă toriâ li s-â îânfundât, fiindcâă âu continuât sâă povesteâscâă sţ i âltorâ âceleâsţ i âventuri îânchipuite, fâă râă sâă sţ tie câă îântre cei ce le âuzeâu erâu oâmenii lui Tţ urcânu. Au fâă cut âstfel cunosţ tintţâă cu formulâ reeducâă rii. Pentru â scoâte numele spionilor cu câre âu lucrât, âpârâtele de emisie âscunse, fâptele de sâbotâj militâr etc. âu fost trecutţi prin toâte formele de suplicii, âjungââ nd îân situâtţiâ sâă plâă teâscâă cu viâtţâ - Hâiek chiâr â murit - minciunâ câre îâi ridicâ îân ochii celorlâltţi. Au fost victime propriilor îânchipuiri îân experientţâ trâgicâă â reeducâă rii. Studenţii

«Vă scriu vouă, tinerilor, pentru că sunteţi tari şi cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi şi aţi biruit pe cel viclean» (Î Îoân 2,14)

ÎÎntr-o seârâă âu fost âdusţ i din âlte câmere 40-50 studentţi. Am âflât mâi tââ rziu câă trecuserâă prin Pitesţ ti, dâr nu reâlizâserâă stâdiul de reeducâre scontât de Tţ urcânu et comp. Au urmât cââ tevâ zile de suplicii: bâă tâă i lâ tâă lpi, âtââ rnâtţi pe

263

râă ngi sâu tţinutţi cu picioârele îân sus de âltţii, lovituri peste câp, noâpteâ îâmbrâă câtţi cu mâi multe zeghe, cu rucsâcuri pline cu câă râă mizi sţ i âlergâtţi prin câmerâ de 10 x 6 m. pââ nâă lâ epuizâre, cââ nd ne prâă busţ eâm sub lovituri de bââ te. Tot timpul erâm potopitţi de îânjurâă turi sţ i âcuze insultâă toâre. Acesteâ se fâă ceâu câ sâă se poâtâă nimici personâlitâteâ fiecâă ruiâ dintre noi. Cââ nd bâă tâă usţ ii îânsţ isţ i âu obosit sţ i âveâu nevoie de odihnâă , âu îânceput un progrâm de exercitţii gimnâstice, cu fândâă ri, broâscâă , sâă rituri, precis potrivite îântr-o succesiune regulâtâă , derivââ nd unele din âltele, pe câre âjungeâi sâă le executţi mecânic âproâpe fâă râă comândâă . Urmââ nd distrugereâ personâlitâă tţii sţ i intrâreâ îântr-un ritm de dresâj inconsţ tient, conform teoriei reflexelor conditţionâte â rusului Pâvlov, se treceâ lâ fâzâ â douâ, sâltul câlitâtiv. Trânspunereâ dresâjului fizic lâ nivelul conditţiei psiho-morâle. ÎÎntre studentţii âdusţ i îân ultimâ trânsţ âă erâ un vechi prieten de suferintţâă. Condâmnât îân 1941, se eliberâse lâ Gâldâ îân 1946. Prin 1948/49 erâ student lâ Fâcultâteâ de Agronomie din Timisţ oârâ sţ i â fost ârestât îân âvâlânsţ â âcelor âni. Fiind trânsferât dintr-o Securitâte îân âltâ sţ i dintr-un penitenciâr îân âltul, de-â lungul ânchetelor, nu âjunsese lâ Pitesţ ti îân timp optim sţ i â fost âdus âcum lâ Gherlâ, sâă fie reeducât. Pâscu Constântin erâ îânsâă un tââ nâă r credincios, cu cârâcter de grânit. A fost schingiuit râă u îântr-o câmerâă speciâlâă , n-â vorbit nimic sţ i-i îânfruntâse câtegoric pe tortţionâri. Cââ nd â fost âdus îân câmerâ 99, nu l-âm identificât, â privi sâu â schimbâ informâtţii cu âltul erâ cevâ imposibil. Mâi mult deduceâi din cele ce se îântââ mplâu îân jur, decââ t sâă intri direct îân contâct cu cinevâ. ÎÎn âceâstâă perioâdâă mâă rugâm îân mine lui Dumnezeu sâă pot rezistâ sâu sâă mor necompromis. Trâă iâm o stâre de bucurie inconsţ tientâă sţ i mâă supusesem fâă râă rezervâă comenzilor. Erâ câ o nebunie plâă cereâ de â mâă simtţi torturât. Asţ â rezistâm lâ cele mâi îândelungâte sţ i mâi feroce schingiuiri. Fâptul îâi uimeâ pe tortţionâri, âlteori îâi indignâ, îântâă rââ tââ ndu-i îân râă utâte. Chinurile trupesţ ti nu-mi distrugeâu rezistentţâ morâlâă . Atunci mâă puneâu îân âsţ â zisele pozitţii, câre âveâu scop sâă oboseâscâă din punct de vedere nervos: sţ ezââ nd, cu picioârele îântinse sţ i cu mââ inile pe genunchi, cu ochii tţintâă îântr-un bec sâu privind lâ vââ rful picioârelor, fâă râă sâă îânchizi ochii. Rugâă ciuneâ inimii erâ putereâ sâlvâtoâre îân toâte âceste suplicii. Cââ nd, epuizât, îânchideâi ochii, un îânger pâă zitor câre îâsţi fâă ceâ stâgiul de credibilitâte fâtţâă de tortţionâri, te trezeâ cu o loviturâă îân câp sâu pe spinâre, vorbind cu glâs târe, câ sâă âtrâgâă âtentţiâ stâă pââ nilor câă este vigilent: - Ce, bânditule, dormi? Ai obosit? - Schimbâă -i pozitţiâ, poâte se trezesţ te, râă spundeâ unul din stâă pââ ni. Atunci tţi se comândâ sâă stâi îântr-un picior. Sţ i sţ edeâi îântr-un picior pââ nâă te prâă busţ eâi. Socotind ei câă âcum esţ ti epuizât sţ i dispus sâă borâă sţ ti (âstâ erâ expresiâ lor), erâi interogât sâu tţi se dâă deâ o plâă cutţâă de sâă pun sâă scrii pe eâ. Aceâstâ o studiâu sţ i erâi chemât sâă completezi cu âmâă nunte.

264

Nici pozitţiile lâ câre fusesem supus nu âu âdus roâdele scontâte. Au speculât îânsâă dispozitţiâ sufleteâscâă pe câre o mânifestâm de â mâă supune comenzilor dâte, fâă râă rezervâă . Executâm îân grup misţ câă rile gimnâstice dejâ sţ tiute îân succesiuneâ lor îân chip mecânic fâă râă â fi lovitţi; un âlt grup erâ supus lâ supliciul bâă tâă ilor lâ tâă lpi, pe rângâă sţ i trââ ntitţi cu picioârele îân sus. Mi-âm âuzit numele strigât, credeâm câă sunt chemât sâă execut cevâ deosebit sâu sâă fiu pedepsit. ÎÎnâinte de â-mi dâ seâmâ ce trebuiâ sâă fâc mi s-â ordonât: - Tţ ine âici, âplicââ ndu-mi-se o bââ tâă pe spinâre. Am âpucât cu âmââ ndouâă mââ inile cevâ câre se ridicâ îân sus, îânfâă sţ urât îântrun ceârceâf. Erâ cel trââ ntit pe jos. Au îânceput sâă curgâă lovituri lâ tâă lpi. Livinski sţ i Vâsile Pusţ câsţ u loveâu precum fierârii fierul rosţ u pe nicovâlâă . Tţ ineâm deci picioârele celui ce scrââ sţ neâ de durere, fâă cââ ndu-mâă pâă rtâsţ , deocâmdâtâă inconsţ tient, lâ supliciul lui. Cââ nd âm consţ tientizât, âm ridicât câpul sţ i-âm strigât: - Numâi tţin! Numâi tţin! Sţ i-âm dât drumul victimei. Cu o loviturâă peste câp m-âu redus lâ tâă cere sţ i-âm câă zut âlâă turi de cel torturât. L-âu dezvelit pe cel bâă tut, âtunci l-âm recunoscut pe Costicâă Pâscu. Trezit din âiureâlâă , âm îânceput sâă plââ ng îân hohote fâă râă sâă mâă pot opri. Câă zusem îân cursâ subtil îântinsâă de diâvol, speculââ nd rââ vnâ meâ de supunere lâ schingiuiri. Mi-âm âdus âminte de îânvâă tţâăturâ Sfintţilor Pâă rintţi: diâvolul, cââ nd nu te poâte birui prin cele de stââ ngâ, minciunâă , furt, desfrââ u etc., te îâmpinge spre cele de dreâptâ, îâtţi dâă rââ vnâă sâă îântreci mâă surâ, sâă te crezi puternic îân virtute. Atunci te prâă busţ esţ ti prin ceeâ ce credeâi câă esţ ti târe. *** Livinski sţ i Pusţ câsţ u sţ i-âu dât seâmâ câă reâlizâsem un control intern, dâr mâu supus sţ i pe mine âceleiâsţ i torturi. Cei câre nu reveneâu din lesţ inuri îân urmâ schingiurilor, erâu dusţ i lâ WC sţ i udâtţi cu âpâă , âpoi le reluâu chinurile pââ nâă cereâu singuri sâă declâre cele âscunse lâ ânchetâă . Fiecâre âveâm lââ ngâă noi, âproâpe permânent, un îânger pâă zitor, devenit de fricâă negru. ÎÎntr-un moment de neâtentţie âl suprâveghetorilor, cââ nd mâă âflâm chiâr lââ ngâă Costicâă Pâscu îân pozitţie, cu glâs mâi presus deâ fi redât îân vreun fel, mi-â sţ optit de lâ îânâă ltţimeâ lui spirituâlâă : - Chiâr dâcâă tu sâu oricâre dintre voi m-âtţi omorîâ, sâă sţ titţi câă v-âm iertât... Sâtân âsţ ezâse îân câleâ sufletului meu un tobogân spre infern. Nu âm putut râă spunde nimic câă ci plââ nsul îâmi îânecâ râă suflâreâ. Dâr din âcel moment mi-âm pus plâsâă de sigurântţâă sub trâpezul circului îân câre evoluâm. N-âm mâi executât nici o comândâă , decââ t dupâă ce mâă convingeâm câă nu mâă âfecteâzâă decââ t pe mine. Pâă rereâ meâ de râă u pentru âceâstâă gresţ eâlâă , lipsâă de perspicâcitâte spirituâlâă , de trezvie, cum o numesc Sfintţii Pâă rintţi, âm plââ ns-o mult sţ i o plââ ng sţ i âstâă zi. Frâte Costicâă , iârtâă -mâă ! ÎÎngâă duise Dumnezeu sâă -mi dâu seâmâ sţ i sâă îântţeleg câă lucrâreâ celui râă u este foârte subtilâă sţ i poâte sâă te cuprindâă sţ i îân chip inconsţ tient. Cei câre âu gresţ it îân âceste îâncercâă ri, foârte multţi poâte, âu fost sţ i ei îântr-o âstfel de situâtţie. Cei ce

265

âu sesizât îânceputul prâă busţ irii lor, s-âu sâlvât, ceilâltţi s-âu prâă busţ it îân cursâ lui Sâtân, executââ nd necontrolât ordinele lui. Cââ nd suntem ispititţi sâu îâncercâtţi îân credintţâ noâstrâă , spun Sfintţii Pâă rintţi, Dumnezeu ne dâă mijloâcele sţ i posibilitâteâ sâă sesizâă m cursâ îântinsâă sţ i chiâr sâă ne smulgem din prâă busţ ire. Dânsââ nd pe o muchie de cutţit âcceptţi sâă te tâi îân eâ sţ i sâă sââ ngerezi sâu, de nu, cobori îân brâtţele mortţii spirituâle sţ i mâteriâle. Dâr numâi Dumnezeu vâ judecâ cu dreptâte pe fiecâre din cei ce âu trecut prin âcest diâvolesc cerc de foc, stââ lcireâ consţ tiintţelor. Privind lâ cââ sţ tigul celui râă u, vedem peste âni o minune mâi mâre. Nici unul dintre cei câre âu fost silitţi prin schingiuiri sâă fâcâă râă u âltorâ, sâă schingiuiâscâă pe frâtţii lor, dupâă ce n-âu mâi âvut lââ ngâă ei tortţionâri n-âu continuât gresţ eâlâ, sm聥 rit s-âu îântors tâă cââ nd, lâ picioârele lui Hristos. Numâi cei ce âu fâă cut din proprie initţiâtivâă râă ul, continuââ nd fâă râă sâă fie silitţi din âfârâă de cinevâ, sţ i-âu âsumât responsâbilitâteâ pentru îândrâă cireâ îân câre trâă iesc. Acesţ tiâ âu fost foârte putţini. Numâi ei âu pierdut posibilitâteâ revenirii lâ Tâtâă l ceresc. Dâr dâcâă unii mâi sunt îâncâă îân viâtţâă, poâte câă Dumnezeu, îân îândelungâ sâ râă bdâre, le vâ oferi o sţ ânsâă de pocâă intţâă, âsţ teptââ ndu-i pe Sfââ ntâ Cruce! *** Observââ nd câă âm retţineri îânâinteâ executâă rii comenzilor cei sţ âse corifei âi reeducâă rii, m-âu luât de-o pârte sţ i m-âu îânconjurât stââ nd jos pe dusţ umeâ. - Ce-i cu tine? Ce gââ ndesţ ti tu? Nu le-âm râă spuns sţ i i-âm privit cu indiferentţâă. - Noi sţ tim ce gââ ndesţ ti tu, mâă i bânditule, â zis Pusţ câsţ u. - Tune socotesţ ti pe noi criminâli sţ i trâă dâă tori, nu-i âsţ â?, â zis Livinski. - Voi âtţi zis, le-âm zââ mbit. - Râă spunde câ Hristos, bânditul !, m-â lovit peste gurâă unul. - Noi vrem sâă vorbesţ ti oâmenilor sţ i sâă le spui ce vrei tu. Sâă te vedem de ce esţ ti îân stâre! - Cââ nd sâă le vorbesc? - Mââ ine dupâă âmiâzâă , lâ orâ 3. Mi-âm reluât locul îân pozitţie, dâr fâă râă îânger pâă zitor, ceeâ ce îânsemnâ câă mâă pot suci, câă pot dormi noâpteâ sţ i pot merge lâ WC fâă râă îânsotţitor. Duhul cel râă u vroiâ sâă sţ tie prin ei ce gââ ndesc. Dâr mâi âles dâcâă âm refâă cut legâă turâ îân Duh cu Hristos, pe câre ei credeâu câă âm pierdut-o, sţ i îân ce stâdiu mâă âflu, câ sâă mâă poâtâă doborîâ. Peste noâpte m-âm gââ ndit ce âm sâă le spun tinerilor din câmerâă . M-âm rugât sâă pot fâce iârâă sţ i o mâă rturisire â Adevâă rului dumnezeiesc sţ i sâă descopâă r lucrâreâ sâtânicâă , îândemnââ nd pe totţi, câ mâi bine sâă murim, decââ t sâă ne pierdem sufletele. Dimineâtţâ m-âu mutât îântr-un coltţ âl câmerei, singur. Mâă rtinusţ â stât îân fâtţâ meâ, studiindu-mi orice misţ câre, orice gest, mi-â numâă rât sţ i clipeâlâ genelor. Erâ o linisţ te completâă sţ i nici o schingiuire. Lâ orâ 3 dupâă âmiâzâă , m-âu chemât conspirâtiv, îân sţ oâptâă :

266

- Te-âi pregâă tit? - Dâ. - Îâ sâă vedem, ce âi sâă le spui tinerilor din câmerâă ? Eu âm fâă cut misţ câreâ câ sâă mâă îântorc spre âscultâă tori, câre nu sţ tiâu nimic despre âcest ârânjâment câ sâă îâncep sâă vorbesc. - Nu, bânditule, ne spui îântââ i nouâă ! - Lâă sâtţi-mâă sâă spun sţ i vetţi âuzi! - Nu! ÎÎntââ i ne spui nouâă sţ i âpoi le spui sţ i lor! - N-âtţi spus dumneâvoâstrâă câă mâă lâă sâtţi sâă vorbesc ce vreâu eu? - Bânditule, crezi câă ne duci? mâă îâncoltţiserâă Livinski sţ i Pusţ câsţ u. - Atunci n-âm nimic de spus tinerilor. Dâr vâă spun vouâă sâă nu zicetţi câă nu vi s-â spus, âtunci cââ nd vetţi vedeâ cele ce vi se vor îântââ mplâ. - Îâ spune, mâă i bânditule, sâă âuzim proorocireâ tâ, âu zis ei rââ zââ nd, bâtjocorindu-mâă sţ i îânghiontindu-mâă . - Voi âcum suntetţi âmâă gitţi sţ i îânsţ elâtţi de propriâ voâstrâă pâă rere despre voi sţ i v-âtţi fâă cut slujitori lui Sâtân iâr prin mââ inile voâstre se opereâzâă prâă busţ ireâ multor suflete. Pentru câă numâi vretţi sâă vâă îântoârcetţi din drumul âcestor fâă râă delegi sţ i sâă deconspirâtţi lucrâreâ pe câre v-âtţi ângâjât sâă o sâă vââ rsţ itţi, vetţi plâă ti cu vietţile voâstre. Pentru â nu râă mââ ne urme, totdeâunâ cel ce se servesţ te de o sculâă pentru sâă vââ rsţ ireâ râă ului, câutâă sâă o distrugâă sâu s-o âscundâă . Sţ i voi vetţi fi primii câre vetţi fi ucisţ i. Atââ t âm vrut sâă vâă spun. - Pââ nâă vom muri noi, vei muri tu! - S-âr puteâ câ Dumnezeu sâă vâă lâse sâă vedetţi propriâ voâstrâă condâmnâre sţ i pieire îânâinte de â muri eu. M-âu bâă tut iârâă sţ i sţ i m-âu pus îân pozitţie; schingiuirile âu îânceput iârâă sţ i pentru toâtâă câmerâ. Timpul nu mâi existâ pentru noi. Trâă iâm o stâre de suspensie, viâtţâ noâstrâă se constituiâ din pâuze scurte îântre douâă suplicii. Trâă iâm o moârte vie. Se poâte sţ i âsţ â cevâ? Dâ, hotâă rââ t lucru, se poâte! Ancheta Pe lâ sfââ rsţ itul lunii septembrie 1951 ni se ceru sâă ne fâcem demâscâreâ. Adicâă sâă spunem tot. Absolut tot ce s-â âscuns lâ ârestâre: nume de oâmeni câre se orgânizeâzâă pentru rezistentţâ ârmâtâă contrâ stâtului, locuri unde sunt depozitâte ârme sţ i munitţii, relâtţii cu spioni âmericâni, pârâsţ utisţ ti, cocosţ ei âscunsţ i etc. Fiind ârestât din 1942 nu sţ tiâm nimic despre âstfel de lucruri, mi s-â cerut sâă spun ce sţ tiu îân legâă turâă cu coloniâ Gâldâ sţ i relâtţiile noâstre cu oâmenii din regiune. - Despre âceâstâ âsţ puteâ spune orgânelor de Securitâte, nu detţinutţilor. - Noi suntem Securitâteâ sţ i dâcâă nu ne spui nouâă o sâă te schingiuim pââ nâă spui sţ i te sţ i omorââ m. M-âu dus îântr-o câmerâă micâă sţ i, âducââ ndu-mi hââ rtie sţ i creion, m-âu lâă sât singur toâtâă ziuâ, fâă râă sâă -mi deâ mââ ncâre. Seârâ le-âu gâă sit âsţ â cum mi le

267

dâă duserâă . Au îânceput âtunci iâr schingiuirile: bâă tâă i îân câp, sucireâ mââ inii pââ nâă lâ troznireâ oâselor, loviri îân piept sţ i âbdomen cu picioârele sţ i strââ ngereâ degetelor îân clesţ te, printre cele mâi groâznice torturi. Fiecâre fâlângâă erâ strââ nsâă pââ nâă lâ zdrobireâ câă rnii, cââ teodâtâă sţ i â oâselor cu un clesţ te de lemn, confectţionât speciâl. Nu mâi sţ tiâm ce sâă fâc. Mi-âm dât seâmâ câă ei nu pot sâă verifice cele declârâte sţ i câă orice declârâtţie trebuie îânâintâtâă Securitâă tţii. Câ sâă -mi dâu seâmâ îân ce râporturi se âflâu cu Securitâteâ le-âm spus câă voi declârâ tot îân fâtţâ orgânelor. ÎÎntr-o zi m-âu dus îân fâtţâ unui ofitţer, mâi tââ rziu âm âuzit câă -l chemâ Avâă dânei. Acestâ mi-â spus câă trebuie sâă declâr tot iâr declârâtţiile vor fi îânâintâte orgânelor îân drept câre vor verificâ âutenticitâteâ celor declârâte. Deci Securitâteâ sţ tiâ sâu nu ce se petrece îân îânchisori? Am îânceput sâă scriu. Tot ce-mi treceâ prin minte, inventââ nd situâtţii câre mâi de câre mâi complicâte sţ i mâi nâă strusţ nice, câ îântr-un român câptivânt, cu nume de sâte, locuri sţ i oâmeni câre nu existâu, cu âctţiuni de orgânizâre sţ i trânsportâre de peste grânitţâă â ârmelor, depozite de ârme sţ i de munitţii, de âlimente sţ i mâteriâl sânitâr sţ i cââ te sţ i mâi cââ te de mâă mirâm singur de prostiile câre-mi treceâu prin minte. Mâă controlâ sţ i citeâ primul declârâtţiile un tââ nâă r student îân drept, Popescu, câre nu âveâ mâi mult de 21 de âni. Cââ tţi-âm cunoscut sufletul pâă reâ un fricos sţ i voiâ sâă dovedeâscâă superiorilor prin zel excesiv sinceritâteâ sţ i âtâsţ âmentul sâă u fâtţâă de câuzâ proletârâă . Sţ tiâm câă fricosţ ii sunt câpâbili demult râă u. Dupâă ce se consultâ cu ceilâltţi din comândâment, mâă torturâ, câă nu âm lâă murit îâmprejurâă rile, nu âm precizât exâct locurile sţ i cântitâteâ de ârme sţ i munitţii sâu nu âm dât numele tuturor posesorilor de cocosţ ei etc. - Bâă i bânditule, trebuie sâă spui tot. ÎÎntţelegi? Tot! Adâă ugâm dâte mâi exâgerâte, nume mâi cârâghioâse, spunââ nd câă âsţ â le sţ tiâm eu, pe porecle. Pe 䀠cele dintââ i le sţ i uitâm sţ i erâm bâă tut câ sâă mi le âduc âminte sâu erâm âcuzât câă m-âm râă zgââ ndit sţ i omit numele intentţionât. Dupâă douâă luni nu s-â putut confirmâ âbsolut nimic din cele declârâte. Atunci âm fost supus iârâă sţ i lâ torturi, câ sâă spun ce este âdevâă rât. - Nu este nimic âdevâă rât. - Atunci, de ce-âi mintţit? - Pentru câă m-âtţi obligât prin bâă tâie sâă spun tot. Erâ singurâ meâ sţ ânsâă sţ i v-âm spus tot. - Sţ i dâcâă nu te bâă teâm spuneâi âdevâă rul? - Dâcâă nu mâă bâtetţi, n-âm nimic de declârât. Îâr dâcâă mâă bâtetţi, iârâă sţ i vâă mint, câ sâă vâă spun tot! Spre surprindereâ meâ, âm âflât câă îân âcelâsţ i fel âu procedât sţ i ceilâltţi frâtţi de lâ Tââ rgsţ or sţ i multţi âltţi detţinutţi câre trecââ nd prin âceste furci câudine âu procedât lâ fel. Popescu, singur, s-â dât de gol. - Cum de v-âtţi îântţeles îântre voi, mâă i bânditţilor, sâă declârâtţi lâ fel? Sţ i tu, sţ i Obrejâ, sţ i Stoicâ, sţ i Neâgu? - Aceleâsţ i câuze produc âceleâsţ i efecte îân âcelâsţ i mediu.

268

- Esţ ti sţ i filozof, bânditule. - Nu eu sunt filosof. Ci voi âtţi pierdut controlul reâlitâă tţii. Suntetţi âruncâtţi de Sâtân îân brâtţele propriei voâstre ignorântţe. Am fost iârâă sţ i bine ciomâă git, nu numâi pentru âcest râă spuns obrâznic, ci mâi âles pentru fâptul câă nu âu reusţ it, îân câzul nostru, sâă -sţ i demonstreze câpâcitâteâ de ânchetâtori. - Ne-âi fâă cut sâă te credem, bânditule! - Ne-âi dus cu presţ u', mi-â zis Livinski îân timpul râă zbunâă rii. Tejâ i-â destâă inuit lui Aurel Obrejâ câă nu mâi poâte rezistâ. - Minte-i, mâă i frâte, scrie tot ce-tţi trece prin câp, câă ei n-âu posibilitâteâ sâă verifice, sţ i pââ nâă ce âflâă câă i-âi mintţit, mâi scâpi de chinuri. Un flâă câă u frumos sţ i inteligent din Bucovinâ erâ greu chinuit. Aveâ o bunditţâă frumoâsâă . ÎÎsţi pusese îân gââ nd sâă evâdeze. Mâi îântââ i îâncercâse sâă se sinucidâă , îânghitţind nisţ te âce ce le âvusese âscunse îân cutele bunditţei. A fost surprins îân momentul cââ nd le îânghitţise sţ i, pus sub suprâveghere, le-â eliminât îântr-o sâă ptâă mââ nâă pe toâte, âvââ nd fiecâre lâ câpၥte, nisţ te gâă mâă lii câ de cerumen. Orgânismul le fâă cuse inofensive pe tot trâseul tubului digestiv. Stâă teâ îân pozitţie lââ ngâă mine: - Voi îâncercâ sâă evâdez dâcâă mâă vor scoâte lâ muncâă . ÎÎmi dâi hâinâ tâ sţ i-tţi lâs bunditţâ meâ. Atââ t mi-â putut spune. Hâinâ meâ erâ de culoâre gri, mâi putţin bâă tâă toâre lâ ochi. Cââ nd â fost strigât sâă iâsâă lâ muncâă , mi-â âruncât repede bunditţâ, sţ i mi-â cerut hâinâ. Livinski â observât. A douâ zi m-â îântrebât: - De ce tţi-â dât bunditţâ? - Nu sţ tiu, cred câ sâă n-o murdâă reâscâă lâ lucru! - Mâă i bânditule, spune drept, câă el â spus dejâ. De nu spui ce tţi-â spus el, te omor! - Nu sţ tiu, domnule ;cââ nd â plecât mi-â dât bunditţâ sţ i mi-â cerut hâinâ! - Bâ sţ tii! El â spus câă sţ tii sţ i tu de ce tţi-â dât-o! - Aducetţi-l âici, sâă spunâă îân fâtţâ meâ! Dupâă douâă ore â venit cu hâinâ meâ, mi-â luât bunditţâ fâă râă sâă zicâă cevâ sţ i â plecât îânjurââ ndu-mâă . Mâi tââ rziu cââ nd m-âu scos sţ i pe mine lâ muncâă , l-âm vâă zut pe tââ nâă rul bucovineân, îâmbrâă cât cu bunditţâ, erâ murdârâă câ o obiâlâă . Lucrâ lâ sţ tâif; âm fost sâă iâu nisţ te piese de lâ sţ tâif: - Mi-erâ teâmâă câă âi spus. Dâcâă spuneâi câă âveâm intentţiâ sâă evâdez, cred câă mâă omorâu! Dupâă cââ tevâ zile nu l-âm mâi vâă zut. Multţi âu fost trimisţ i lâ Cânâl sâu lâ minâă . Schingiuirea lui Oprişan Lâ sfââ rsţ itul lunii octombrie sâu lâ îânceputul lunii noiembrie 1951, îântr-o seârâă , ne-âu âdus bâgâjele depuse lâ mâgâzie, fâă râă sâă ne dâă m seâmâ ce rost âveâ

269

âcest fâpt. Primul gââ nd mi-â fost lâ Sfââ ntâ ÎÎmpâă rtâă sţ ânie. Am gâă sit bâtistâ legâtâă îân buzunârul hâinei. Nu simtţeâm nici un imbold lâă untric sâă mâă îâmpâă rtâă sţ esc. Prezentţâ Domnului Hristos, mâteriâlizâtâă îân Sfââ ntâ ÎÎmpâă rtâă sţ ânie, îâmi dâă deâ o stâre de îâncredere pe câre n-o âvusesem niciodâtâă . ÎÎn âceiâsţ i seârâă â intrât îân câmerâă un grup de studentţi destul de mâre. Aurel Obrejâ mi-â sţ optit: - Acestâ e Costâche Oprisţ ân. ÎÎl cunosţ teâm doâr din âuzite. Desţ i erâ foârte slâă bit sţ i bolnâv, fizionomiâ lui inspirâ îâncredere; bâă rbiâ iesţ itâă putţin îânâinte, îâi dâă deâ un âer de o vointţâă deosebitâă . Totţi pâă reâu timorâtţi, dâr nu deznâă dâă jduitţi. Pââ nâă spre miezul noptţii âm fost âlergâtţi, sub lovituri de bââ te, cu sâci grei îân spinâre, pââ nâă lâ epuizâre. Spre miezul noptţii â intrât îân câmerâă un bâă rbât osos, cu câpul mâi mâre decââ t âr fi fost proportţionâl cu restul trupului, cu pântâlonii scurtţi, din câre iesţ eâu picioâre pâă roâse, osoâse sţ i disproportţionâte, îân mâieu cu mââ neci scurte, cu fâtţâ câm lâtâă , âsimetricâă sţ i cu misţ câă ri de fiârâă . Ochiul, luminâă torul âl trupului, este primâ fereâstrâă prin câre mâă uit îân âdââ ncul âcestui necunoscut, sufletul omului. Ochii lui Tţ urcânu, pe câre îâl vedeâm pentru primâ dâtâă , erâu ochii ticâă losului, câpâbil sâă -sţ i sâcrifice tot ce âre mâi de pretţ pentru â-sţ i âtinge scopul mââ rsţ âv. Lâ intrâreâ lui, subâlternii sţ i colâborâtorii sâă i, câre operâserâă pââ nâă âtunci îân filiâlâ Gherlâ âtââ teâ fâă râă delegi, âu luât o pozitţie reverentţioâsâă sţ i unul dintre ei â comândât tuturor: - Dreptţi! Totţi detţinutţii âu executât comândâ, mâi corect sâu mâi putţin corect, îân functţie de posibilitâă tţile fizice. Ni s-â ordonât âpoi sâă ne âsţ ezâă m îân câreu. ÎÎn lâturâ din fâtţâă, câm pe lâ mijloc, erâ sţ i Oprisţ ân. Tţ urcânu îâsţi coborââ se numele, Eugen, simbol âl curâă tţeniei sufletesţ ti sţ i trupesţ ti, îân mocirlâ urei sţ i crimei sâdice. O, dâcâă fiecâre dintre noi âm âveâ îân consţ tiintţâă gââ ndul câă vom fi chemâtţi lâ Judecâtâ de Apoi cu numele cu câre Dumnezeu ne-â îânfiât prin Botez, scotţâându-ne din mââ nâ lui Sâtân! Îâr noi nu vom puteâ râă spunde „Prezent!“, fiindcâă âm îântunecât prin pâă cât semnul îânscris de fii âi lui Dumnezeu. Îâr neputââ ndu-l citi, Dumnezeu îâl leâpâă dâă de lâ Sine. Tţ urcânu s-â âsţ ezât lâ oârecâre distântţâă îân fâtţâ lui Costâche Oprisţ ân. - Atţi fost proiectâtţi de lâ îânceput sâă devenitţi ceeâ ce îân intentţiâ noâstrâă se cheâmâă om nou âl societâă tţii sociâliste sţ i îân finâl comuniste. Fâptul câă âtţi refuzât de lâ îânceput sâă vâă ângâjâtţi consţ tient pe âcest drum, ne-â determinât sâă âctţionâă m âsuprâ consţ tiintţelor voâstre, pentru â vâă regâă si pe voi îânsţ ivâă . A vâă fâce sâă vâă îânscrietţi consţ tient, fiecâre, pe coordonâtele cinstei, âle ideâlurilor conceptţiei mâteriâlist diâlectice, câre vizeâzâă eliberâreâ omului de sub jugul dogmelor mistice sţ i reâlizâreâ fericirii lui pe pâă mââ nt. S-â oprit scontââ nd efectul discursului sţ i âsţ teptââ nd reâctţiâ entuziâstâă â vulgului. Dâr reâctţiâ â fost contrârâă âsţ teptâă rilor lui.

270

- Dâcâă âcesteâ sunt metodele ideâlului de câre vorbesţ ti, nu vetţi âjunge lâ nici o fericire, i-â replicât Oprisţ ân. De ce nu âtţi venit cu ârgumente râtţionâle, demne de oâmeni de sţ tiintţâă, âsţ â cum vâă âutointitulâtţi, cunoscâă tori âi reâlitâă tţilor mâteriâle sţ i âi spiritului umân? De ce v-âtţi pretât lâ josnicii, folosind metode bârbâre, de constrââ ngere sţ i siluire â consţ tiintţelor? Sţ i de ce nici âcum nu âcceptâtţi discutţiâ, ci trecetţi tot lâ teroâre sţ i suplicii? Cu âceste metode nu convingetţi pe nimeni, bâ din contrâă ne îândepâă rtâtţi sâu creâtţi monsţ tri spirituâli sţ i morâli, politici sţ i sociâli! Tţ urcânu âscultâ câ pe ghimpi, dâr nu l-â îântrerupt. Voiâ sâă vâdâă ce s-â âles de toâtâă muncâ lui. Sţ i deodâtâă â izbucnit nervos: - Tu sâă tâci! Câă din pricinâ tâ âm îântââ rziât âtââ t de mult operâ de trânsformâre pe câre m-âm ângâjât sâă o reâlizez! - Nu vei reâlizâ sţ i n-âi reâlizât nimic! Tot ce crezi câă âi reâlizât este o îânchipuire â mintţii tâle bolnâve! Aceâstâă îânfruntâre publicâă , câ o scâă pâre de sâă bii îântr-un duel hotâă rââ tor de âmbele pâă rtţi, â âruncât o râzâă de sperântţâă sufletelor âsuprite de Tţ urcânu. Înstinctiv, totţi cei din jur se strââ ngeâu îân jurul lui Oprisţ ân, câ lââ ngâă ultimul punct de sâlvâre câre trebuiâ el îânsusţ i sâlvât. Cu o ultimâă zvââ rcolire de fiârâă câre-sţ i simte sfââ rsţ itul, Tţ urcânu s-â âpropiât de Oprisţ ân, vrââ nd sâă -l sfââ sţ ie. S-â oprit lâ jumâă tâteâ drumului, scrââ sţ nind printre dintţi. Oprisţ ân l-â privit fâă râă sâă clipeâscâă . Mi-â fulgerât prin minte cuvââ ntul Sfââ ntului Arhânghel Mihâil, îân disputâ cu Sâtân, pentru trupul lui Moise: «Ceârtâă -te pe tine Domnul, diâvole!» (Îudâ 9) Tţ urcânu â fâă cut semn colâborâtorilor, câre s-âu âpropiât. Apoi i-â ordonât lui Oprisţ ân: „Culcâă -te!“ Multţi sţ i-âu plecât câpetele, âltţii âu îânchis ochii. Nu sţ tiâm cevâ urmâ. Pusţ câsţ u sţ i Livinski âu trecut de-o pârte sţ i de âltâ â lui Oprisţ ân, îântins cu fâtţâ îân sus. Tţ urcânu, sprijinindu-se cu mââ inile pe umerii celor doi, s-â urcât pe pieptul lui Oprisţ ân. Se lâă sâ cu toâtâă greutâteâ pe torâce, pââ nâă ce âerul erâ evâcuât, âpoi pe gââ t sufocââ ndu-l; dâă deâ din cââ nd îân cââ nd drumul âpâă sâă rii, âsţ â fel îâncââ t, îân reprize scurte de respirâtţie, victimâ complet epuizâtâă , pâă reâ câă vâ expiâ. Supliciul se repetâ pââ nâă ce sââ ngele îâncepeâ sâă se prelingâă din plâă mââ ni lâ coltţul gurii, îân icneli de tuse. Atunci Tţ urcânu mâi âpâă sâ îâncâă o dâtâă pe torâce cu âmbele picioâre âvââ nd o minâă de sâtisfâctţie drâă ceâscâă sţ i coborâ: - Scoâlâă -te! Asţ â âi sâă mori! ÎÎncet! ÎÎncet, îâncet! Picâă turâă cu picâă turâă . Oprisţ ân s-â sculât cu greu. Erâ o minune: ÎÎnviereâ din mortţi! Numâi vâă zusem niciodâtâă un âstfel de supliciu. M-âm rugât lui Dumnezeu îân tot âcest timp, fâă râă sâă sţ tiu ce ânume cer, doâr gââ ndul strigâ îân mine: „Doâmne! Doâmne!“ Acest fel de torturâă publicâă fâă ceâ pârte din metodele de îânfricosţ âre â consţ tiintţelor. Cââ nd sâă plece din câmerâă , Tţ urcânu l-â îântrebât pe Livinski cevâ îân sţ oâptâă , uitââ ndu-se spre mine. Tţ urcânu m-â privit de sus pââ nâă jos sţ i i-â spus cevâ. Am îântţeles câă mâă âsţ teâptâă noi îâncercâă ri. Dupâă âceâstâ ni s-âu luât bâgâjele. Din ziuâ âceeâ âu îâncetât bâă tâă ile sţ i schingiuirile; mâi tââ rziu âm âflât câă mâi erâu câmere de torturâă cu âctivitâte lâ zi. Am fost îâmprâă sţ tiâtţi din câmerâ 99. Numâi seârâ

271

veneâu Livinski sţ i Mâă rtinusţ sţ i îântrebâu dâcâă mâi âre cinevâ cevâ pe consţ tiintţâă, „câre trebuie spus lâ Securitâte“. Munca, metodă de tortură fizică şi morală Am fost ânuntţâtţi îântr-o seârâă câă vom fi scosţ i lâ muncâă . S-âu sţ i fâă cut repârtitţiile lâ punctele de lucru. Urmâ o fâzâă nouâă , sţ i ultimâ, â reeducâă rii 38. Locul de muncâă erâ prilejul de â fi speculât morâl: câ sâă nu fii schingiuit, erâi pus îân situâtţiâ sâă fâci pe âltul sâă sufere. Sâă torni pe cei din jur, pe câre tţi se cereâ sâă -i suspectezi, câă nu lucreâzâă consţ tiincios, câă trâg de timp, câă discutâă lâ coltţ sâu criticâă conducereâ fâbricii pentru progrâmul epuizânt, îântr-un cuvââ nt, câă cel vizât â râă mâs tot bândit, iâr tu, delâtorul, esţ ti om nou, cinstit, dovedind câă tţiâi schimbât consţ tiintţâ „de cresţ tin sţ i legionâr mistic“, îân âltâ, de om âl muncii, de om âl societâă tţii sociâliste sţ i comuniste, gâtâ oricââ nd sâă lovesţ ti îân dusţ mânii clâsei muncitoâre. Mâi âles îân fâbricâă , pentru âceâstâă âctivitâte se âcordâ un supliment de hrânâă . Celor ce nu âcceptâu conditţiâ de turnâă tor, nu li se dâă deâ decââ t o bucâtâă de turtoi lâ miezul noptţii. Dâr âcest turtoi nu âveâu dreptul sâă -l mâă nââ nce stââ nd. Fiindcâă pe bâncul de lucru erâ îânfiptâă o lozincâă : „Bânditul cu o mââ nâă muncesţ te sţ i cu âltâ mâă nââ ncâă “. S-or fi gââ ndit câă n-âi o â treiâ mââ nâă cu câre sâă te îânchini! Normele erâu greu de îândeplinit. Turnâă torii erâu sţ efi de echipe, sţ efi de C.T.C. (Control Tehnic de Câlitâte) sâu sţ efi de sectţie. Ne îâmplinireâ normei douâă trei zile duceâ lâ âlte forme de pedeâpsâă , lâ bâă tâie, lâ ânulâreâ mesei, lâ izolâă ri. Mâi âles dâcâă vinovâtul erâ considerât recâlcitrânt, instigâtor sâu câp de râă zvrâă tire îân îânchisoâre. Nisţ te dulâpuri îân câre erâ in 聴 rodus „mâteriâlul“ erâu âsţ ezâte pe coridorul de jos âl îânchisorii. Spâtţiul interior âl cârcerei nu-tţi permiteâ sâă stâi decââ t îân picioâre. Fâă râă hrânâă sţ i âpâă , fâă râă sâă fii scos pentru necesitâă tţi orgânice, pedeâpsâ vâriâ de lâ 3 lâ 21 de zile. De multe ori, lâ pedepsele prelungite cââ nd usţ â erâ deschisâă , cel pedepsit se prâă busţ eâ inert sâu erâ gâă sit îân âgonie. Cââ tevâ cârcere âveâu bâă tute cuie dinspre exterior îân interior, îân peretele din spâte. Astfel câă , îân câzul cââ nd picioârele nu mâi erâu îân stâre sâă te sustţinâă , corpul se sfââ sţ iâ îân âceste piroâne. Am vâă zut îântr-o dimineâtţâă, lâ iesţ ireâ din fâbricâă , sââ ngele bâă ltind îân fâtţâ unei âstfel de cârcere. Sţ i nimeni nu âveâ curâjul sâă se uite mâi âtent sâu sâă îântrebe unde este curâre detţinut. Aceste metode âle secolului XX erâu âfirmâă ri âle comunismului universâl! Am fost repârtizât lâ sectţiâ demontât bricege. Bricege obisţ nuite de tâă iât, cu o lâmâă , cu douâă , cu tirbusţ on. Bricege vââ nâă toresţ ti, militâre etc. Piesele componente (lâme, prâă sele, ârcuri etc.) veneâu brute din âlte sectţii, noi le âjustâm, le montâm, le sţ lefuiâm sţ i erâu luâte îân primire de un sţ ef C.T.C. sâu âjutorul lui. Lâ îânceput normâ nu erâ mâre, âtââ t cââ t puteâi reâlizâ îân functţie de pricepere sţ i îândemââ nâre, dupâă 3-4 zile de ucenicie lââ ngâă un muncitor mâi vechi, 38

Despre „reeducare” citeşte: Memorialul ororii – Documente ale procesului reeducării din închisorile Piteşti şi Gherla ed. Vremea, 1995; şi D. Bordeianu Mărturisiri din mlaştina disperării ed. Scara 2001.

272

de obicei turnâă tor sţ i câre râportâ primele sâle impresii despre felul cum te comportâi îân muncâă . Apoi râă mââ neâi singur. Dâr nu primeâi nici hrânâă îâmbunâă tâă tţitâă â fâbricii, nici nu âveâi dreptul sâă stâi îân timpul pâuzei de lâ miezul noptţii, câ sâă -tţi mâă nââ nci turtoiul. Pentru drepturi trebuiâ sâă dâi mâă câr un briceâg peste normâă . Asţ â îâncepeâ nenorocireâ. Tentât de fâvoâre depâă sţ eâi normâ iâr dupâă cââ tevâ zile tţi se reprosţ â: - Vezi, bânditule, câă âi râă mâs tot bândit? Vezi câă potţi? Dâr nu vrei sâă devii om nou, cinstit. De âcum âi sâă fâci douâă bucâă tţi peste normâă ! Altfel, sţ tii ce te âsţ teâptâă ! Sţ i multţi, cei mâi multţi poâte, sub imperiul fricii de â nu intrâ iârâă sţ i îân forfecâre, îâncercâu sâă depâă sţ eâscâă normâ, pentru â-sţ i dovedi cinsteâ îân fâtţâ âsupritorilor. Aceâstâă silintţâă dâă deâ nâsţ tere lâ o nouâă gresţ eâlâă : câlitâteâ pieselor lâă sâ de dorit. Erâi âcuzât de sâbotâj, câă fâci rebuturi, sţ i pedepsit cu bâă tâie, nemââ ncâre sâu cârcerâă . Locotenentţii mâjori Mihâlceâ sâu Avâă dânei îâsţi âsigurâu îânsâă un loc prioritâr îân âvânsâreâ ierârhicâă . Pe nici unul dintre ei nui-âm âuzit declârââ nd lâ râdio sâu televizor: „Eu sunt unul dintre âcei câă lâă i câre âm ucis pe cei din îânchisori, câre pentru bâni mi-âm vââ ndut sufletul meu Sâtânei, ucigââ ndu-mi frâtţii!“ Ci sunt bine pâă strâtţi, lâ timpul potrivit sâă poâtâă âctţionâ cu eficâcitâte. Dâr vâ veni pentru fiecâre o zi îân câre, râă mââ nââ nd singur cu consţ tiintţâ sâ, îân fâtţâ Celui dinâinteâ câă ruiâ nu se poâte âscunde, vâ vedeâ, preâ tââ rziu, ce trebuiâ sţ i ce nu trebuiâ sâă fâcâă . Atunci zâdârnicâă vâ fi orice pâă rere de râă u. *** De trei ori Livinski sţ i Mâă rtinusţ mi-âu propus sâă mâă strâă duiesc sâă depâă sţ esc normâ. Le-âm râă spuns câă mââ inile câre mi-âu fost schilodite nu mâi râă spund lâ comenzi sţ i ochii nu mâă âjutâă din câuzâ miopiei, neâvââ nd ochelâri. Cââ nd nu-mi îâmplineâm normâ erâm pedepsit cu neprimireâ turtoiului lâ miezul noptţii sâu cu mentţinereâ lâ lucru îâncâă un schimb. Preferâm âceste pedepse. Totţi detţinutţii din fâbricâă trâă iâm îân flâă câă rile iâdului, zvââ rcolindu-ne îân tridentul diâvolilor. Mâă rugâm lui Dumnezeu sâă âibâă milâă de noi sţ i sâă ne izbâă veâscâă sţ i simtţeâm câă multţi dintre noi îâncercâu sâă se sâlveze tot îân plânul spirituâl, îândelung râă bdââ nd, tâă cââ nd sţ i rugââ ndu-se. Pe âcesţ tiâ îâi cunosţ teâi dupâă âtitudineâ tâă cutâă , de âcceptâre â privâtţiunilor, din bunâă vointţâ cu câre te priveâu, uneori âjutââ ndu-te, plâsââ ndu-tţi o piesâă fâă cutâă de el câ sâă -tţi completezi normâ. Cââ nd âceâstâă solidâritâte mutâă erâ surprinsâă de ochiul turnâă torilor, cei îân câuzâă erâu dusţ i îân câmerele de torturâă . Sţ i imprudentţâ de â preveni un nou venit de ceeâ ce se petrece se puteâ scontâ cu torturi groâznice. Asţ â â pâă tţit bietul Frâte de Cruce Tâke Rodâs din Ploiesţ ti câre, vrââ nd sâă previnâă pe cinevâ, â câă zut îân cursâ îântinsâă , chiâr cel prevenit de el erâ turnâă tor. Ce â urmât â fost de neîânchipuit. Mutilât îân chip bârbâr, îân stâre de inconsţ tientţâă, â fost purtât prin câmere pe nisţ te pâă turi, pentru â fi dât de exemplu sţ i âltorâ câre „nu-sţ i tţin gurâ“. S-â crezut câă âr fi fost omorââ t; îân urmâ schingiuirilor sţ i â loviturilor primite îân câp â râă mâs surd pe viâtţâă.

273

Nu cumvâ Dumnezeu âcordâă îângâă duintţe oâmenilor râă i pentru â le dâ timp de pocâă intţâă sţ i pentru â pregâă ti celor ce pâă timesc cununi mâi strâă lucitoâre? Dâr Dumnezeu âr fi putut sâă âibâă îân plânul sâă u sţ i âlte scopuri, câre cu posibilitâă tţile noâstre de îântţelegere limitâtâă sâă nu le putem intui. Smerindu-ne îân cuget, sâă zicem: „Doâmne, fâcâă -se voiâ Tâ“, pregâă tindu-ne sâă primim îân numele Hristosului Lui toâte cââ te ne sunt dâte îân âceâstâă viâtţâă, îân âceâstâă mââ rsţ âvâă societâte sţ i-n âcest timp istoric, spre mââ ntuireâ sufletelor noâstre. A te feri, â te sustrâge, â îânsţ elâ momentul mâă rturisirii Adevâă rului, îânseâmnâă â ignorâ prilejul oferit spre mââ ntuire. O âdevâă râtâă dezertâre de lâ luptâă . Asemeneâ prilej se repetâă dâcâă Dumnezeu te iubesţ te mâi mult decââ t îâl iubesţ ti tu pe El sţ i vreâ sâă te creâscâă îân frumusetţeâ sfintţeniei, lucrââ nd pentru tine sţ i prin tine, hârul Lui spre mââ ntuireâ âltorâ. «Oricine vâ mâă rturisi pentru Mine îânâinteâ oâmenilor, mâă rturisi-voi sţ i Eu pentru el îânâinteâ Tâtâă lui Meu, Câre este îân ceruri. Îâr de cel ce se vâ lepâă dâ de Mine îânâinteâ oâmenilor sţ i Eu Mâă voi lepâă dâ de el îânâinteâ Tâtâă lui Meu, Câre este îân ceruri.» (Mâtei 10, 32-33) O ispită vicleană pe care nu o cunoscusem niciodată Îârnâ 1951/52 s-â scurs sub tensiuneâ fricii instituite de orgânele de âdministrâtţie oficiâle sţ i neoficiâle âle Gherlei. ÎÎn noâpteâ Crâă ciunului, lucrâm numâi îân schimbul de noâpte câ pedeâpsâă , lâ orâ 24 â.m. iesţ it lâ WC. Pââ nâă cââ sţ tigâi îâncredereâ sţ efului trebuiâ sâă mergi îânsotţit de el. De cââ tvâ timp nu mâă mâi suprâvegheâ âsţ â de âtent. Poâte voiâ sâă mâă îâncerce dâcâă nu profit de îâncredereâ lui. Am trecut prin sectţiâ de tââ mplâă rie, unde lucrâu Obrejâ sţ i Neâgu. ÎÎi vâă zusem odâtâă pe fereâstrâ âtelierului, lâ o mâsţ inâă de rindeluit. Acum voiâm sâă -i vâă d sţ i mâă câr din privire sâă ne îântââ lnim îân âcelâsţ i gââ nd de rugâă ciune, îân cinsteâ Nâsţ terii Domnului nostru Îisus Hristos. Dâr nu erâu âcolo. Ceilâltţi nu sţ tiâm pe unde sunt repârtizâtţi sţ i nici îân ce câmere erâu. Am iesţ it pe âleeâ de zâă pâdâă , mâă rginitâă de nâă metţi îânâltţi. M-âm âruncât îân zâă pâdâă câ sâă nu fiu vâă zut sţ i m-âm rugât. Nu puteâm sâă îâncheg nici un gââ nd. Sţ edeâm mut îân fâtţâ Dumnezeirii câre se sâă lâă sţ luiâ îân iesle prin Fiul îântrupât, pentru toâtâă lumeâ sţ i pentru mine. Nu sţ tiu cââ t timp âm stât îân âceâ stâre de âdorâre, â icoânei din sufletul meu; lâ un moment dât luminâ se estompâ deâsuprâ ieslei sţ i un gââ nd îâncercâ sâă -sţ i fâcâă loc îân sufletul meu. Un gââ nd sumbru se prelungeâ câ un sţ ârpe viu, gââ ndul de â râă mââ ne îân zâă pâdâă , câ sâă îânghetţ sţ i sâă mor pentru â nu mâi trâă i âlte îâncercâă ri. ÎÎn luptâ câre s-â dât îân sufletul meu, îân minteâ meâ, luminâ â biruit îântunericul. Dâr nu printr-un merit âl meu, ci printr-o rââ nduiâlâă divinâă . Numâi lâ cââ tţivâ pâsţ i de mine, îân âceeâsţ i zâă pâdâă , cei doi frâtţi de suferintţâă, se ridicâu din rugâă ciune. Mâă câă utâserâă . M-âm ridicât, ne-âm recunoscut sţ i ne-âm îâmbrâă tţisţ ât. Ne-âm urât purtâre de grijâă divinâă , plââ ngââ nd de bucurie câă Dumnezeu ne-â scâă pât vii sţ i îântregi sufletesţ te. ***

274

Spre primâă vârâ ânului 1952 cei din liniâ îântââ i â reeducâă rii, nu se mâi vedeâu des prin sectţii, prin câmere âpâă reâ cââ nd sţ i cââ nd cââ te unul, îân trecere. Mâă rtinusţ sţ i Livinski treceâu mutţi sţ i crispâtţi fugind de ei îânsţ isţ i. Alungâtţi câ sţ i Câin, de propriâ loc consţ tiintţâă de ucigâsţ i. Simtţeâm, cu nu sţ tiu âl cââ teleâ simtţ , câă Dumnezeu pune câpâă t libertâă tţii lui Sâtân, îâncercâă rilor prin câre trecuse tineretul bietei noâstre pâtrii. Oâre âltârul jertfelor erâ plin? Lâ sfââ rsţ itul lunii mâi 1952, un militţiân de pe sectţie m-â îântrebât dâcâă âm bâgâje îân câmerâă . Am râă spuns câă sunt lâ mâgâzie. Lâ poârtâă fuseserâă dejâ âdusţ i ceilâltţi frâtţi tââ rgsţ oreni: Titi Stoicâ, Costicâă Lupoâie, Obrejâ Aurel, Neâgu Dumitru. Despre Îsmânâă nici unul nu sţ tiâ nimic. Ni s-âu âdus bâgâjele sţ i, spre surprindereâ noâstrâă , nu ni s-âu mâi pus lântţuri. Dubâ â stât îân gârâă pââ nâă dimineâtţâ. A douâ zi seârâ, erâm debârcâtţi lâ Jilâvâ. Gânduri despre povara reeducării: mărturisirea păcatelor Sâtân prevestise, prin slujitorii lui, un fenomen duhovnicesc. Actul mâă rturisirii pâă câ 聴 elor poâte fi fâă cut sţ i îân câdru public, âsţ â cum se fâă ceâ îân primele veâcuri âle cresţ tinismului, îân usţ â sfintei Biserici. Comunitâteâ îâsţi âsumâ gresţ elile sţ i, ispâă sţ indu-le îâmpreunâă cu vinovâtul, gârântâ îân fâtţâ lui Dumnezeu îândreptâreâ lui. Aceâstâă formâă de mâă rturisire â fost opritâă de Sfââ ntâ Bisericâă , din câuzâ unorâ câre âu îâncercât sâă speculeze gresţ elile mâă rturisite public. Fiecâre dintre noi poâte sâă recunoâscâă sincer âlunecâreâ îân gresţ eli nedemne de fiintţâ râtţionâlâă , om. Sţ i totţi cei din jur se pot recunoâsţ te îân âcele stâă ri decâă dere morâlâă . De âceeâ, îântţelegâă tori, sţ i le pot iertâ unii âltorâ. Acum se puneâ âltâă problemâă . Cine dezleâgâă , cine âbsolvâă , cine ânuleâzâă âceste gresţ eli? Pentru câă eu n-âm lezât nu mâi pe âproâpele meu sţ i nici n-âm îâmbolnâă vit numâi sufletul meu, ci âm ofensât mâi âles pe Cel ce-mi âtrâă sese âtentţiâ câă nerespectââ nd poruncâ, necinstesc pe dâă tâă torul poruncii, âdicâă pe Dumnezeu, sţ i âceâstâ îâmi vâ âduce moârteâ. De âceeâ âctul mâă rturisirii pâă câtelor nu se fâce decââ t îânâinteâ lui Dumnezeu, prin mijlocireâ celor investitţi de El, slujitorii Bisericii sţ i niciodâtâă îânâinteâ lui Sâtân sţ i â slujitorilor lui. Fiindcâă numâi pe slujitorii Sâă i, Hristos i-â investit cu âcest dâr sţ i hâr, de â legâ sţ i dezlegâ, de â iertâ sâu de â tţine pâă câtele oâmenilor: «Luâtţi Duh Sfââ nt; Câă rorâ vetţi iertâ pâă câtele, le vor fi iertâte sţ i câă rorâ le vetţi tţine, vor fi tţinute.» (Îoân 20, 22-23) «Oricââ te vetţi legâ pe pâă mââ nt, vor fi legâte sţ i îân cer, sţ i oricââ te vetţi dezlegâ pe pâă mââ nt, vor fi dezlegâte sţ i îân cer.» (Mâtei 18, 18) O tâinâă sfââ ntâă îân câre corespondentţâ dintre om sţ i Dumnezeu se restâbilesţ te pe bâzâ unei âcordâă ri de îâncredere din pârteâ lui Dumnezeu pentru âctul recunoâsţ terii gresţ elii sţ i âl promisiunii hotâă rââ te, din pârteâ omului, câă nu vâ mâi gresţ i. Scopul âcestei tâine este sâă fi îânnoit îân conditţiâ de fiu nevinovât, de nou nâă scut, câ un îânviât din moârte.

275

Ori mâă rturisireâ pâă câtelor îân fâtţâ lui Sâtân sţ i â slujitorilor lui provoâcâă bâtjocorireâ penitentului, nu bucuriâ pentru regâă sireâ oii pierdute. Vâmesţ ul îâsţi mâă rturisesţ te pâă câtele îân templu, îân fâtţâ lui Dumnezeu, bâă tââ ndu-sţ i pieptul: «Dumnezeule, milostiv fii mie pâă câă tosul!» (Lucâ 18, 13) ; Zâheu, îânâinteâ lui Hristos îân câsâ sâ, îân câre intrââ nd Mââ ntuitorul, devine câsâ lui Dumnezeu: «Astâă zi s-â fâă cut mââ ntuire câsei âcesteiâ!» (Lucâ 19, 9) Pâă câă tosţ ii sţ i desfrââ nâtele s-âu âruncât lâ picioârele Mââ ntuitorului, cerââ nd îândurâre: „Îisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiesţ te-mâă pe mine, pâă câă tosul!“ Îudâ îâsţi mâă rturisesţ te sţ i el, cu pâă rere de râă u, pâă câtul iubirii de ârgintţi, câre l-â dus lâ vââ nzâre. Dâr nu o fâce îân fâtţâ lui Hristos, ci îân fâtţâ âcelorâ câre-i speculâserâă pâtimâ. De âceeâ lâ mâă rturisireâ lui, «Am gresţ it vââ nzââ nd sââ nge nevinovât. Ei i-âu zis: Ce ne privesţ te pe noi? Tu vei vedeâ.» (Mâtei 2, 4) Cu âlte cuvinte, singur vei dâ socoteâlâă pentru nesâă buintţâ tâ. Multţi dintre cei neexperimentâtţi âu considerât, fiind subtil indusţ i îân eroâre de conducâă torii reeducâă rii, câă recunoscââ ndu-sţ i pâă câtele îân fâtţâ lor, nu fâc âltcevâ decââ t o repunere â consţ tiintţei îân pozitţiâ de âdevâă r sţ i dreptâte, câ o reâbilitâre â eului. Pierdeâu din vedere câă scopul urmâă rit nu erâ sâlvâreâ lui din pâă cât, ci contrâriul: confirmâreâ îân pâă câă tosţ enie, nu numâi personâlâă , ci â îântregii comunitâă tţi de ideâl din câre fâă ceâ pârte, câă ci i se cereâ sâă continue pâă câtul, prin delâtţiune, injurii, loviri, nu sâă îânceteze. Pâă câtul îâl numeâu sinceritâte, negââ nd lui Dumnezeu dreptul deâ interveni câ cenzor âl consţ tiintţei omului. Jonglââ nd cu âceâstâă fâlsâă cinste sufleteâscâă 䀬 diâvolul â îânsţ elât pe multţi, fâă cââ ndu-i sâă uite cununâ mârtiriului; i-â trânsformât îân unelte mâi mult sâu mâi putţin consţ tiente de râă ul pe câre sţ i-l fâă ceâu lor, âproâpelui sţ i lui Dumnezeu, silindu-i sâă âdopte formulâ omului fâă râă Dumnezeu. Aici â fost cheiâ câă derii multorâ. Nu totţi s-âu prâă busţ it pââ nâă lâ fundul pâă câtului. Numâi cei ce din initţiâtivâă personâlâă s-âu identificât cu diâvolul îân sâă vââ rsţ ireâ râă ului, nu sţ i cei câre siluindu-li-se vointţâ âu fâă cut râă ul, dâr nu âu âctivât din initţiâtivâă proprie. Primii sţ i-âu îânchis poârtâ hârului milostivirii Dumnezeiesţ ti. Ceilâltţi s-âu putut smulge din pâă câtul sâă vââ rsţ it de fricâă , consţ tient, prin sfââ sţ ieri lâă untrice, regretââ nd neputintţâ de â prestâ cu moârteâ trupului, sâlvâreâ sufletului. ÎÎn âcest râă zboi nevâă zut cunoâsţ tereâ âdevâă rurilor de credintţâă sţ i â metodelor de luptâă trebuie dublâtâă de bunâ cunoâsţ tere â ârmelor de luptâă âle âdversârilor. De 䁣 onspirââ nd lucrâreâ sâtânicâă , chiâr cei condâmnâtţi lâ moârte, Tţ urcânu et comp., âu recunoscut sţ i sţ i-âu strigât vinovâă tţiâ, devenind consţ tientţi câ sţ i Îudâ de gresţ eâlâ pe câre âu fâă cut-o. Pe âcesţ tiâ, câ sţ i pe Îudâ, nu âveâ cine sâă -i mâi dezlege de pâă câtul sâă vââ rsţ it. ÎÎn fâtţâ mâă rturisirii lor se âflâu doâr cei câă rorâ le slujiserâă îâsţi âruncâu ârgintţii îân Templu. Mââ ntuitorul, îânvâă tţâându-ne rugâă ciuneâ domneâscâă , Tâtâă l nostru, dupâă doxologiâ âdusâă Tâtâă lui, dupâă cererile pentru nevoile inerente vietţii pe pâă mââ nt sţ i îâmpâă câreâ cu semenii sţ i cu Dumnezeu, îâncheie cu cutremurâă toâreâ invocâre: «Sţ i ne izbâă vesţ te de cel vicleân!» Aceâstâ este îân ultimâ instântţâă toâtâă luptâ sţ i tot

276

zbuciumul lui Sâtân: prâă busţ ireâ omului din conditţiâ de fiu âl lui Dumnezeu, ânulâreâ consţ tiintţei lui câ fiintţâă hristicâă . Ar trebui sâă meditâă m âdââ nc âsuprâ sfââ rsţ itului rugâă ciunii sţ i sâă fim treji, câă ci «diâvolul, umblâă , râă cnind câ un leu, câă utââ nd pe cine sâă îânghitâă » (Î Petru 5, 8). El se folosesţ te de cele mâi subtile perfidii, câre de foârte multe ori âu scâă pât chiâr sţ i celor îânvâă tţâtţi, ducââ nd lâ prâă busţ iri fâă râă îântoârcere (Origen, Nestorie, Eutihie, Arie etc.). Câă ci dâcâă pe îânsusţ i Mââ ntuitorul câ om, l-â ispitit, îâncercââ nd sâă -L prâă busţ eâscâă , cu âtââ t mâi mult pe noi. Sâă fim treji sţ i sâă ne âpâă râă m cu ârmurâ sţ i ârmele de lâ Efeseni: «Câă ci luptâ noâstrâă nu este îâmpotrivâ trupului sţ i â sââ ngelui, ci îâmpotrivâ îâncepâă toriilor, îâmpotrivâ stâă pââ niilor, îâmpotrivâ stâă pââ nitorilor îântunericului âcestui veâc, îâmpotrivâ duhurilor râă utâă tţii, câre sunt îân vâă zduh. Pentru âceeâ, luâtţi toâte ârmele lui Dumnezeu, câ sâă putetţi stâ îâmpotrivâă îân ziuâ ceâ reâ (ziuâ îâncercâă rii, ispitei n.n.), sţ i, toâte biruindu-le, sâă râă mââ netţi îân picioâre. Stâtţi deci târi, âvââ nd mijlocul vostru îâncins cu âdevâă rul sţ i îâmbrâă cââ ndu-vâă cu plâtosţ â dreptâă tţii. Sţ i îâncâă ltţâtţi picioârele voâstre, gâtâ fiind pentru Evângheliâ pâă cii. ÎÎn toâte luâtţi pâvâă zâ credintţei, cu câre vetţi puteâ sâă stingetţi toâte sâă getţile cele ârzâă toâre âle vicleânului. Luâtţi sţ i coiful mââ ntuirii sţ i sâbiâ Duhului, câre este cuvââ ntul lui Dumnezeu. Fâcetţi îân toâtâă vremeâ, îân Duhul, tot felul de rugâă ciuni sţ i de cereri, sţ i îântru âceâstâ priveghind cu toâtâă stâă ruintţâ sţ i rugâă ciuneâ pentru totţi sfintţii.» (Efeseni 6, 12-18) Cu âtââ t mâi mult cu cââ t nu ne pregâă tim de luptâ cu ispitele sţ i de suferintţe pentru timp limitât, ci pentru toâtâă viâtţâ. Toâtâă viâtţâ trebuie sâă ne fie o stâre de veghe, de trezvie, o vigilentţâă sfââ ntâă , pentru â puteâ mâă rturisi Adevâă rul sţ i â suportâ consecintţele âcestei mâă rturisiri, cu consţ tiintţâ câă Dumnezeue de pârteâ noâstrâă ; câă ci noi suntem uneltele prin câre El îâsţi ârâtâă putereâ lucrâă toâre îân fâtţâ lumii. Numâi âvââ nd âceâstâă stâre de consţ tiintţâă vom puteâ iesţ i biruitori. Presupunââ nd câă Dumnezeu îânceârcâă îâncredereâ noâstrâă îân El, âltfel zis, Sâtân cere sâă ne ispiteâscâă credintţâ, îânspâă imââ ntââ ndu-ne cu grozâvele sâle suplicii, noi nu trebuie sâă âsţ teptâă m nepâă sâă tori câ sţ i cum âm fi pâă râă sitţi, ci trebuie sâă ânâlizâă m sţ i sâă îântţelegem unde âr fi punctul slâb, fisurâ din „cetâteâ“ simtţirii sţ i mintţii noâstre prin câre s-âr puteâ strecurâ veninul mortţii. Câ âstfel sâă âpâă râă m zidul cetâă tţii cu îântâă rireâ strigâă rii: „Îisuse, miluiesţ te-mâă , Îisuse, izbâă vesţ te-mâă din mââ nâ vrâă jmâsţ ului.“ AMÎN. CAPITOLUL II Din nou la Jilava Sfârşitul zodiei Ţurcanu

277

Revenireâ îân locuri cunoscute, chiâr dâcâă nu îân îâmprejurâă ri fâvorâbile, îâtţi creeâzâă îân suflet o stâre âpârte, un âmestec de nostâlgie sţ i regret, de bucurie sţ i durere, de teâmâă sţ i sperântţâă. Asţ â mi s-â îântââ mplât sţ i âcum, dupâă debârcâreâ din dubâă , cââ nd âsţ teptâm lâ poârtâ infernului Jilâvei suspendât de firul âmintirilor, deâsuprâ âcestui lâă câsţ âl supliciilor sţ i âl mortţii. Pe drum âproâpe câă nu putusem conversâ. Lâ revedereâ fiintţelor noâstre, îântregi biologic sţ i spirituâl, nu ne sâă turâm cercetââ ndu-ne cu ochii sufletului unul pe celâă lâlt. Nu erâ nevoie sâă vorbim. Singurâ problemâă discutâtâă pentru â confirmâ intuitţiile personâle, â fost sfââ rsţ itul zodiei Tţ urcânu. Totţi intuiâm câă lichidâreâ uneltelor nesocotite vâ fi râdicâlâă . Noi cunoştinţe Am fost repârtizâtţi fiecâre îân cââ te o celulâă , îân sectţiile Î-â sţ i ÎÎ-â, cââ t mâi depârte unul de âltul. Eu âm âjuns tot lâ câmerâ 5 bis. Numâi erâ nici unul din vechii locâtâri pe câre îâi pâă râă sisem cu âproâpe doi âni îân urmâă . Cei câre se âflâu âcum âici, gâă siserâă câmerâ goâlâă . Primul câre fusese âdus âici, un mâior de jândârmi, Fetcâă u Îon. Se âflâ îân curs de rejudecâre; criminâl de râă zboi, „mâltrâtâse“ poporul sovietic îân timpul ocupâtţiei Trânsnistriei. Cum nu existâu nici un fel de probe contrâ lui, din contrâă , declârâtţiile subâlternilor sâă i, cââ t sţ i âle populâtţiei din râionul unde functţionâse, îâi erâu nu numâi fâvorâbile, ci chiâr elogioâse, câ sâă fie pedepsit câă â luât pârte lâ luptâ îâmpotrivâ URSS-ului, ânchetâ sţ i-â deplâsât obiectivul îân domeniul politic, âcuzââ ndu-l de legionârism. Dâr sţ i pentru âceâstâă âcuzâtţie trebuiâu probe sâu âutodemâscâă ri. Nefiind scos nimic pe câle diplomâticâă , âu fost puse îân functţiune ârgumentele îândeâproâpei cercetâă ri, câre-i ruinâserâă sâă nâă tâteâ îân timpul celor pâtru âni de torturi prin beciurile Securitâă tţii din Bucuresţ ti. De fel din Plesţ coiBuzâă u, fiu de vâă duvâă din primul râă zboi mondiâl, muncise de mic sţ i îânvâă tţâse îân conditţii mâteriâle foârte grele; îâncercâă rile vietţii fâă cuserâă din el un sţ i mâi bun cresţ tin sţ i romââ n.Câ orice om cu suflet bun erâ sţ i un bun pedâgog. Sţ tiâ sţ i gâă seâ totdeâunâ cuvââ ntul, formulâ cu câre sâă te fâcâă sâă deschizi sufletul sţ i âveâ câpâcitâteâ spirituâlâă de â dâ îâncredere îân viitor, îân puterile tâle sţ i îân Dumnezeu. Totţi din câmerâă îâl îânconjurâu cu âfectţiune. Altâă figurâă âpârte erâ d-nul Rozin Constântin; îâsţi scriâ numele itâliânizât: Rossin, âluzie lâ Rossini sţ i nu lâ Rosen; „câvâlerul negru“ i se spuneâ îân glumâă , sţ i pâă reâ câă -l onoreâzâă . Fusese secretârul pârticulâr âl lui Auschnit, evreul pâtron âl Combinâtului metâlurgic Resţ itţâ, Titân, Nâă dlâc, Câă lân. Apoi, dupâă plecâreâ lui Auschnit îân strâă inâă tâte, succesorul lui lâ conducereâ mârii îântreprinderi hunedorene. Erâ tipul evreului clâsic: îânâlt, cu fâtţâ prelungitâă , brunet, cu ochi vii, stâă pââ nit de un câlm câlculât. Erâ slâă bit sţ i bolnâv îân urmâ ânchetei prelungite sţ i â supliciilor prin câre trecuse, âdministrâte chiâr de frâtţii sâă i de sââ nge, câ sâă declâre vâlorile depuse de el îân bâă nci elvetţiene sâu frânceze, dupâă plecâreâ lui Auschnit. Fusese lâă sât sâă plece din tţârâă prin ânii '50 cu fâmiliâ, sotţiâ sţ i un bâă iât

278

îân vââ rstâă de 20 de âni sţ i fusese ârestât chiâr pe vâs, îân âpele teritoriâle frânceze îânâinte de debârcâreâ îân portul Mârsiliâ. Pe drum fusese îânsotţit de un prieten câre îâl trâă sese de limbâă sţ i câre îâi sugerâse ideeâcâă âceâstâă formâă de îântoârcere îân tţârâă este o invitâtţie deghizâtâă , pentru â i se îâncredintţâ o functţie ministeriâlâă . Din âceâstâă câuzâă , refuzâse âzilul politic oferit de âutoritâă tţile frânceze. Se îânsţ elâse âmâr. ÎÎn cursul ânchetei îâsţi dâă duse seâmâ de cursâ îân câre câă zuse sţ i â intrât îântro tâă cere âbsolutâă , din câre l-â scos numâi âmenintţâreâ câă îâi distrug sotţiâ sţ i copilul. Declârâse tot. Tot ceeâ ce â voit Securitâteâ sţ i â iscâă lit toâte documentele de scoâtere â vâlorilor din bâă nci prin delegâtul propus de Securitâte. A fost condâmnât lâ 20 de âni de muncâă silnicâă pentru îânâltâă trâă dâre; de un ân de zile zâă ceâ îân câmerâ 5 bis din Jilâvâ, bolnâv, îânfometât sţ i disperât de ceeâ ce i s-â îântââ mplât. Sţ edeâ ziuâ îântreâgâă pe priciul de sus, cu ochii îân boltâ vââ nâă tâă sţ i umedâă â câmerei. Se gââ ndeâ probâbil lâ Dumnezeul câre se ârâă tâse lui Avrââm, lui Îsââc, lui Îâcov, lui Moise sţ i vorbise cu ei, dâr lui nu-i dâă deâ nici o âtentţie. A fost lâă sât sâă intre îân câmerâă cu un pâlton, o scurtâă îâmblâă nitâă , o pâă turâă din pâă r de câă milâă sţ i o pereche de ciorâpi negri lungi pââ nâă peste genunchi, de lâ ei i se trâă geâ sţ i poreclâ „câvâlerul negru'“. Lââ ngâă dââ nsul îâsţi âveâ locul pâă rintele Îâcob Pojâr, de lâ Liceul câtolic din Pitâr-Mosţ u. Erâ de fel din Bucovinâ dintr-o fâmilie de âustrieci, colonizâtţi îân timpul imperiului hâbsburgic. Cââ tevâ minute pe zi se îântretţineâ cu Rozin îân limbâ germânâă . Rozin vorbeâ pocit germânâ sţ i pâă rintele o dâă deâ pe romââ nesţ te; îântrebâă rile lui Rozin se refereâu îândeosebi lâ sfââ rsţ itul suferintţelor. Erâ, bietul de el, lâ câpâă tul puterilor, dâr pâă rintele îâl îâncurâjâ, câ dupâă âceeâ Rozin sâă intre îân tâă cereâ lui, privind boltâ hrubei. A mâi fost âdus îân âceâstâă câmerâă sţ i inginerul Bergheâ Îon, din Fâă gâă râsţ , fiul unei fâmilii de tţâărâni plecâtţi îânâinte de primul râă zboi mondiâl îân Americâ, cum plecâu âtunci multţi ârdeleni, pentru â scâă pâ de âsupririle mâghiâre. Aveâ doâr 23 ânisţ ori lâ dâtâ plecâă rii îân SUA. A revenit prin ânii '30 îântr-o vizitâă lâ bunici, cââ nd âveâ 15-16 âni sţ i nu s-â mâi îântors îân Americâ, câptivât de frumusetţeâ plâiurilor romââ nesţ ti sţ i â vietţii pâtriârhâle â sâtului fâă gâă râă sţ ân. S-â speciâlizât îân industriâ textilâă . Sâsţ ii din Sibiu l-âu trimis îân Angliâ câă ci sţ tiâ perfect englezâă , germânâă sţ i destul de bine frâncezâă . Sţ colit de englezi, âjunsese îân ânii '39 sţ eful trustului de industriâ usţ oârâă din Orientul Apropiât. Cââ nd âu nâă vâă lit sovieticii peste noi, â fost ârestât sţ i socotit spion, mâi âles pentru câă â refuzât âpârâturâ sovieticâă expediâtâă lâ Bâcâă u pentru trustul ce se ridicâ âcolo. Ceru sâă fie âchizitţionâtâă âpârâturâă englezeâscâă sâu itâliânâă , ceâ ruseâscâă fiind de o câlitâte detestâbilâă . Rusţ ii s-âu simtţit ofensâtţi, dupâă ânchetâ din tţârâă âu cerut sâă fie judecât de ei. Prietenii lui romââ ni, câre-i cunosţ teâu câpâcitâteâ sţ i vâloâreâ, l-âu âscuns îân îânchisoâre, necondâmnât. Lâ dâtâ âceeâ se mâi gâă seâ cââ te cinevâ pe sus câpâbil de âsemeneâ âcte curâjoâse. Se câă sâă torise tââ nâă r, âveâ un bâă iât sţ i o fetitţâă sţ i erâ de un optimism incurâbil. Perspectivâ comunizâă rii tţâării nu-l speriâ. „Totul se vâ prâă busţ i îântr-o zi“, erâ leitmotivul lui.

279

Dupâă sosireâ meâ â fost âdus âici sţ i d-nul Litmân, evreu, unul din sţ efii sionismului, âvocât, speciâlist îân drept comerciâl internâtţionâl. Erâ un bâă rbât bine, cu tţinutâă putţin ârogântâă , preâ consţ tient de vâloâreâ lui. A fost âdus îâmpreunâă cu un îântreg lot de evrei, dispersâtţi prin toâtâă Jilâvâ. Nu vorbeâ âproâpe deloc sţ i se plimbâ pe intervâl mâi tot timpul. Mult timp prezentţâ lui îân Jilâvâ nu âveâ pentru noi nici o explicâtţie. ÎÎntr-o zi â fost âdus âghiotântul gen. Donceâ, fost ministru comunist âl ârmâtei, âpoi primâr âl câpitâlei, câă pitânul Mâdolciu câre fusese ârestât pentru â depune mâă rturie îâmpotrivâ sţ efului sâă u. Donceâ âveâ douâă sotţii: unâ, dâtâă de sovietici îân perioâdâ cââ t fusese fugâr îân URSS îâmpreunâă cu Bodnâă râsţ sţ i Anâ Pâuker, cu câre âveâ doi copii; â douâ, erâ o fârmâcistâă din Pitesţ ti, cu câre trâă iâ ilegâl sţ i pe câre o fâă cuse curierâ ministrului sâă nâă tâă tţii, pentru cumpâă râreâ sţ i âducereâ medicâmentelor strâă ine îân tţârâă . Plecâtâă îântr-unâ din âceste câă lâă torii, cu o sumâă mâre, â depus bânii lâ o bâncâă elvetţiânâă sţ i â râă mâs âcolo, sperââ nd câ prin speculâtţii politice sâă poâtâă sţ i Donceâ sâă âjungâă âcolo. Descoperireâ relâtţiei dintre cei doi â fâă cut câ Donceâ sâă câdâă îân dizgrâtţie; rusoâicâ l-â reclâmât pentru infidelitâte sţ i i se pregâă teâ un proces îân câdrul pârtidului. De lâ Mâdolciu âm âflât câă îân Bucuresţ ti â âvut loc un conflict îântre evrei, câre pââ nâă lâ urmâă âjunsese pââ nâă lâ îâncrââ ncenâă ri ârmâte. Pentru â-i potoli, tovârâă sţ ii de lâ Securitâte operâserâă ârestâă ri mâsive, cu âjutorul ârmâtei, bâă gââ ndu-i pe unii un timp lâ râă coâre. Sţ i îântre evrei conflictul îântre generâtţii erâ mâi vechi. Cei bâă trââ ni, conservâtori, erâu de pâă rere câă evreii nu trebuie sâă intre îân âpârâtul executiv âl stâtului, militţie, Securitâte sâu justitţie, ci sâă se mentţinâă numâi îân sectorul economic, comerciâl sţ i industriâl, îân culturâă sţ i ziâristicâă , îân felul âcestâ âvââ nd lâ dispozitţie pe politicieni. Cei tineri, extremisţ tii, o pârte din sionisţ ti, socoteâu câă tocmâi âcolo erâ rostul lor, pentru â se puteâ râă zbunâ, lâ âdâă postul formelor legâle sţ i âl functţiilor oficiâle. Cei bâă trââ ni, socoteâu câă dâcâă pââ nâă âcum âcuzâtţiile sţ i loviturile îâmpotrivâ lor nu preâ âveâu justificâre legâlâă , odâtâă cu prezentţâ îân justitţie sţ i executiv, âcuzâtţiile sţ i loviturile îâmpotrivâ lor, vor fi usţ or justificâte sţ i pâsibile de sânctţionât. Ceârtâ â degenerât îân conflict ârmât. Câă pitânul Mâdociu, erâ din jududetţul Neâmtţ , descendent din colonisţ ti itâlieni, venitţi îân tţârâ noâstrâă prin sec. XVÎÎ-XVÎÎÎ, câ cioplitori îân piâtrâă sţ i constructori. Dupâă 5-6 luni de îânchisoâre â fost eliberât. Lâ plecâre â spus: - Domnilor, âm crezut lâ îânceput câă âceâstâă formulâă comunistâă este sâlvâtoâre pentru tţârâ sţ i poporul nostru. Vâă mâă rturisesc câă din tot ce âm vâă zut sus sţ i din tot ce âm îântţeles îân âceste zile de detentţie, socotesc câă nu existâă conceptţie mâi oribilâă sţ i metode mâi drâă cesţ ti decââ t âcesteâ. Sunt bucuros câă âm fost ârestât, câ sâă -mi sâlvez sufletul de lâ moârte vesţ nicâă . Au fost âdusţ i sţ i trei ostâsţ i fâă gâă râă sţ eni, ârestâtţi sţ i condâmnâtţi lâ cââ te 10 âni, pentru câă âu fost cooptâtţi de câă tre un ofitţer reâctţionâr pentru â intrâ îân rezistentţâă. Au fost depistâtţi îân momentul cââ nd pâă râă seâu unitâteâ îântr-o temâă de luptâă . Ofitţerul â fost condâmnât lâ moârte sţ i executât pe loc, iâr ei âu scâă pât câ

280

prin minune, rezistââ nd ânchetelor cu râă spunsul: „noi sţ tiâm câă suntem îân temâă de luptâă sţ i nu îân fugâă trâă dâă toâre“. A mâi sosit îân câmerâă d-nul Mârinicâă Popescu, trepâă dusţ âl culoârelor ministeriâle, probâbil îâsţi ofereâ serviciile nesolicitâte vreunui sţ ef de birou, îâncercââ nd sâă ciupeâscâă cevâ 聤in stipendiile, câre i se âcordâu neoficiâl. Lâ 60 de âni trâă iâ cu âmintirile âventuroâse fâă cute sâu îânchipuite îân tineretţe, îâmpâă rtţind cu mâă rinimie promisiuni de fericire tuturor celor ce vor scâă pâ. Cum pe bâă trââ ni sţ i bolnâvi îâi âjutâm; fiindu-i sţ i dââ nsului de âjutor îân cââ tevâ rââ nduri lâ câă râtul tinetei, mi-â promis nisţ te bâă ltţi îân Deltâă , nisţ te mori pe Nistru, lâ Dubâă sâri, pe câre le âdministrâse, iâr mâi âpoi le cumpâă râse sţ i, peste âcesteâ toâte, de sotţie pe nepoâtâ sâ grecoâicâă -rusoâicâă , fiicâ lui fiind preâ tââ nâă râă pentru mine. Observââ nd câă -l âjut sţ i pe Rozin, m-â âdmonestât: - De ce îâl âjutţi pe jidânul âă stâ? - Câre jidân? - Pe Rozin, exploâtâtorul âă stâ, câre â supt sââ ngele poporului, îâmpreunâă cu tot neâmul lui. Fusese cuzist. Cuzisţ tii âveâu sţ i mânifestâă ri scândâloâse, spâă rgeâu geâmurile mâgâzinelor evreiesţ ti, dâă deâu foc lâ ziâre etc. - D-le Mârinicâă , âici nu mâi suntem nici romââ ni, nici jidâni, nici unguri, nici ortodocsţ i, nici câtolici, nici protestântţi, doâr oâmeni îân suferintţâă. Acum se dâă pe fâtţâă cine sţ tie sâă iubeâscâă pe âproâpele sâă u. - Cum, domnule, mâă pui pe îân âceeâsţ i cofâă cu totţi nemernicii? Auzitţi, domnilor! Aici âre curâjul sâă mâă îânfrunte, dâr dâcâă erâm âfârâă sţ i mi-l fâă ceâm ginere, sţ i-i dâă deâm âvereâ, ce erâ îân stâre sâă -mi fâcâă ? Nu m-âr fi âruncât îân strâdâă ? Sâă sţ tii, d-le Mâxim, câă te-âm dezmosţ tenit! Nu-tţi mâi dâu nimic! Nici bâă ltţile cu stuf sţ i pesţ te, nici morile de pe Nistru, nici pe nepoâtâă , desţ i âveâm de gââ nd sâă tţi-o dâu chiâr pe fiicâ meâ, trecââ nd peste diferentţâ de vââ rstâă . Te-âm dezmosţ tenit! Asţ â sâă sţ tii! Am terminât cu dumneâtâ! M-â strâă puns cu privireâ câ pe un osââ ndit lâ moârte, plimbââ ndu-se nervos sţ i gesticulââ nd deznâă dâă jduit. - Vâă multţumesc, d-le Mârinicâă , sţ i vâă rog sâă mâă iertâtţi câă v-âm jignit îân sentimente. Am îântţeles câă nu mâi existâă pentru mine posibilitâte de reâbilitâre îân ochii dumneâvoâstrâă . Ce sâă fâc! Voi trâă i sţ i eu cum voi puteâ. Sâă râc dâr curât. Sâă râc âm fost, sâă râc âm sâă mor. Totţi âu izbucnit îân rââ s. Mâiorul Fetecâă u mi-â grâă it cu ironie prefâă cutâă : - Vezi, d-le Mâxim, ce-âi fâă cut! Pe cââ t erâi de bogât, îântr-un minut âi pierdut frumusetţe de âvere, câ sţ i Îov. Sţ i âstâ pentru âtitudineâ dumitâle nereverentţioâsâă fâtţâă de viitorul dumitâle socru! - Ce sâă -i fâci, d-le mâior Fetâă câă u! Astâ-i viâtţâ! vorbâ lui Tâă nâse: „Vâlul lumii, vâlul mâă rii/ Te ridicâă , te coboârâă !“ Sţ i din ziuâ âceeâ domnul Mârinicâă n-â mâi vorbit cu mine. ***

281

Anchetâre â âveâ sâă îântââ rzie sţ i socotind câă timpul îâmi este fâvorâbil, doreâm sâă âdâug cevâ cunosţ tintţelor mele lingvistice. M-âm âpropiât sufletesţ te de pâă rintele Îâcob Pojâr; bucuros mi-â oferit bâgâjul de culturâă teologicâă , îân limbâ germânâă . Sţ tiâm, âtââ t cââ t potţi îânvâă tţâ pe âpucâte, sâă citesc sţ i îân âlfâbetul gotic. Cââ nd âm îânceput lectţiile, d-nul Rozin i-â zis pâă rintelui: - Nu mâi îânvâtţâă âă stâ nemtţesţ te, cum nu sunt eu popâă ! Dupâă o lunâă de zile de muncâă âsiduâă , îânvâă tţâând ziuâ sţ i noâpteâ, d-nul Rozin uimit, nu mâi îântţelegeâ ce discut cu pâă rintele sţ i m-â felicitât: - Domnule, nu mi-âm îânchipuit câă vei reusţ i sâă -tţi îânsusţ esţ ti limbâ germânâă îântr-un timp âsţ â de scurt. Cu d-nul Bergheâ îâncercâm sâă -mi îânsusţ esc termeni tehnici sţ i expresii populâre. Pâă rintele sţ tiâ multe poezii dinGoethe, Schiller, Heine, cââ ntece sţ i poezii populâre, erâ o âdevâă râtâă bibliotecâă âmbulântâă . ÎÎn câmerâă â stât cââ tevâ zile sţ i îânvâă tţâătorul Eftimie îân trecere spre Cânâl, unul din eroii rezistentţei din lâgâă rul de prizonieri de lâ Mââ nâă stââ rcâ de lââ ngâă Moscovâ, fost coleg de suferintţâă cu Victor Îsofâă chescu, âlt erou âl rezistentţei de prizonierât. Doctorul Topa. O mărturisire ÎÎntr-o zi ne-â fost âruncât îân câmerâă ,câo zdreântţâă, un bâă trââ n numâi piele sţ i oâse, bolnâv sţ i gââ ngâv lâ vorbire. Defectţiuneâ nu o âveâ din nâsţ tere, ci din câuzâ suferintţelor îândurâte. Distrofiâ erâ evidentâă . L-âm oblojit sţ i âm îânceput sâă vorbim cu dââ nsul. Nu puteâ deschide gurâ complet, mâi mult bolboroseâ sâu sţ uierâ cuvintele printre cei cââ tţivâ dintţi câre-i mâi râă mâă seserâă . Acest câdâvru viu erâ profesorul universitâr doctor Topâ, ortoped, somitâte â medicinii romââ nesţ ti, descendentul unei fâmilii de mâcedoneni. Aveâ multe lucrâă ri sţ i inovâtţii îân tehnicâ operâtorie ortopedicâă , erâ cunoscut pe plân europeân sţ i internâtţionâl. A fost o perioâdâă vicepresţ edintele Asociâtţiei Europene de Medicinâă . Urmâă rit de Securitâte pentru âtitudine ântiâtee sţ i nâtţionâlistâă îân Universitâte, trâă ise fugâr prin câsele prietenilor din Bucuresţ ti. Operâse îân clândestinitâte zeci de âccidente, lâ luminâ lâă mpilor de petrol, prin beciuri, mâgâzii sâu sţ oproâne. Pentru â nu pune îân primejdie pe cei câre-l ocrotiserâă , se predâse. Câ orientâre politicâă â fost un âdept âl lui Îorgâ, câă ruiâ i-â fost secretâr sţ i prieten de fâmilie, dâr â fost âcuzât de spionâj, legionârism sţ i tot felul de âctţiuni îândreptâte îâmpotrivâ pârtidului. Groâznic mâltrâtât sţ i îânfometât, cââ nd âu socotit câă persoânâ lui nu mâi constituie un pericol, l-âu condâmnât sţ i l-âu âruncât îân groâpâ comunâă â celor vii, îân Jilâvâ. Morâlul ridicât l-â âjutât sâă -sţ i recââ sţ tige repede sţ i fortţele fizice. Dupâă vreo douâă sâă ptâă mââ ni, cââ nd â îânceput sâă vorbeâscâă clâr, desţ i dânturâ distrusâă îâi creâ probleme de dictţie, erâ o âdevâă râtâă plâă cere sâă -l âscultţi. ÎÎsţi presâă râ prelegerile de medicinâă , dâr mâi âles cele de istorie nâtţionâlâă sţ i europeânâă , cu ânecdote sâu îântââ mplâă ri inedite, din luptâ de culise â pârtidelor

282

politice dintre cele douâă râă zboâie mondiâle, câre dâă deâu un fârmec deosebit expunerilor sâle. Cinevâ l-â îântrebât îântr-o zi: - Domnule profesor, de ce vâă âcuzâă Securitâteâ de legionârism dâcâă dumneâvoâstrâă erâtţi iorghist? - Domnilor, âcest fâpt comportâă o discutţie mâi âmplâă . Dâr eu âm sâă vâă spun pe scurt nisţ te fâpte pe câre lumeâ, îân generâl, nu le cunoâsţ te. Mâi mult îâncâă , este âcum tendintţâ de â fi sţ terse complet sţ i din âmintireâ celor de bunâă credintţâă sţ i de â fi îânlocuite cu minciuni, câre sâă conducâă lâ confuzii sţ i âcuzâtţii îâmpotrivâ luptei cinstite â âcelorâ câre âu declârât bâă tâă liâ îân chip orgânizât îâmpotrivâ comunismului sţ i âteismului, nu numâi lâ noi îân tţârâă , fiindcâă semnâlul â fost dât pentru toâtâă lumeâ. Profesorul Nicolâe Îorgâ, prin toâtâă âctivitâteâ lui didâcticâă sţ i publicisticâă , este mentorul spiritului de âpâă râre â neâmului romââ nesc îâmpotrivâ ideilor de cosmopolitism sţ i âlterâre â specificului nâtţionâl sţ i cresţ tin. De âceeâ totţi romââ nii cresţ tini l-âu iubit. Studentţii lui lâ Îâsţ i sţ i lâ Bucuresţ ti îâl âdorâu. Tinerii câre s-âu legât prin jurâă mââ nt îân fâtţâ lui Dumnezeu îân pâă dureâ Dobrinâ sţ i sţ i-âu luât câ pâtron mâi tââ rziu pe Arhânghelul Mihâil, sâă lupte îâmpotrivâ comunismului, Corneliu Zeleâ Codreânu, Îonel Motţâ sţ i ceilâltţi, erâu hrâă nitţi cu lâptele âcestei mâme spirituâle. Cum comunismul erâ creâtţiâ iudâicâă pentru îângenunchereâ neâmurilor, elementele de vââ rf âle âcestei lupte ânti-iudeo-mâsonice sţ i ânticomuniste, trebuiâu ânulâte. Fie prin compromitere morâlâă , sociâlâă sţ i politicâă , fie prin scoâtereâ din luptâă prin âcuzâtţiâ de extremism nâtţionâlist, fie prin lichidâreâ fizicâă . Îorgâ erâ o somitâte culturâlâă de probitâte morâlâă invulnerâbilâă , singurâ formulâă de compromitere â lui erâ âtrâgereâ sţ i implicâreâ îân politicâ de pârtid, îân ârenâ âceâstâ unde oricine îâsţi poâte frââ nge gââ tul lâ cel mâi mic pâs fâă cut gresţ it. Argentoiânu, câre erâ dejâ mâson, â fost pânâ câre â gââ dilât slâă biciuneâ lui Îorgâ. Câă ci âveâ sţ i el o slâă biciune, un pâă cât. Erâ câm mââ ndru de el. Poâte nu fâă râă âcoperire. Adversârul âceâstâă slâă biciune tţi-o speculeâzâă sţ i prin eâ te dâă rââ mâă . Argetoiânu i-â sugerât ideeâ câ îâmpreunâă cu el sâă scoâtâă tţârâ din impâsul politic sţ i economic âl perioâdei critice â ânilor 1925-30. Prin formulâ politicâă ÎorgâArgentoiânu, Îorgâ â fost îâmpins îân fâtţâă, iâr mâsoneriâ, stâă pââ nâă pe fortţâ finânciârâă , â sâbotât sţ i zâă dâă rnicit toâte eforturile lui, compromitţâându-l îân imposibilitâteâ de â reâlizâ scopul propus. Economiâ s-â prâă busţ it îân âsţ â fel, îâncââ t conditţiâ de viâtţâă â populâtţiei âjunsese lâ exâsperâre. Sâlâriile n-âu fost plâă tite âproâpe pe un ân de zile, determinââ nd proteste sţ i mânifestâtţii de strâdâă âle îânvâă tţâătorilor, tţâărânilor, profesorilor sţ i functţionârilor, îâmpotrivâ politicii lui Îorgâ. ÎÎnvâă tţâătorilor, Îorgâ le-â spus sâă cââ nte cu vioârâ lâ horele tţâărâă nesţ ti sâu sâă vââ ndâă tţigâă ri. ÎÎndemnât sâă nu cedeze de cei ce trâă geâu sforile îân spâtele lui, Îorgâ â devenit dezâgreâbil opiniei publice romââ nesţ ti. Tineretul legionâr â simtţit cel mâi âcut compromitereâ lui Îorgâ. Câă pitânul i-â scris scrisoâreâ prin câre-i âtrâă geâ

283

âtentţiâ âsuprâ gresţ elii de â se âventurâ îân politicâă , compromitţâând personâlitâteâ sâ sţ i ideeâ nâtţionâlistâă , pe câre o reprezentâ. Îudeo-mâsoneriâ â âvut âstfel un ârgument prin câre sâă punâă îân conflict pe Îorgâ cu proprii sâă i copii spirituâli. Mââ ndriâ lui nu puteâ âcceptâ lectţii de politicâă sţ i nâtţionâlism din pârteâ celor pe câre-i crescuse îân âcest spirit. Desţ i legionârii âu îâncercât sâă tempereze âmorul propriu jignit, Îorgâ â fost hrâă nit cu âversiuneâ îâmpotrivâ celor câre âvuseserâă curâjul sâă -i âtrâgâă âtentţiâ âsuprâ primejdiei câre pââ ndesţ te ideeâ nâtţionâlistâă . Pentru â puteâ lovi îân ceeâ ce pââ nâă âtunci iubise, Îorgâ â devenit mâson. Multţi politicieni din âcei âni câă zuserâă îân brâtţele iudeo-mâsoneriei, îân speciâl dupâă formulâ liberâlâă . Pentru tţâărâă nisţ ti s-â gâă sit o âltâă modâlitâte de compromitere, din câre sâă reiâsâă o viitoâre âcuzâtţie. Mâniu erâ pe plân morâl un incoruptibil; sub mâscâ libertâă tţii ideilor politice, i s-â bâă gât sub âripâă , prin frâctţiuneâ Mihâlâche, o formulâă de stââ ngâ extremistâă , comunistâă . A urmât compromitereâ cu „âfâcereâ Skodâ“ îân câre âcolitţii lui âvuseserâă rolul principâl. Legionârii s-âu gâă sit lâ un moment dât îân luptâă cu toâte formulele politice din tţârâă câre fâă ceâu, consţ tient sâu inconsţ tient, jocul iudeo-mâsoneriei. Semnâlul de âlârmâă â fost dur, dâr cinstit. Suprimâă rile lui Î. G. Ducâ sţ i Armând Câă linescu nu âu fost, âsţ â cum se spune, crime, ci pedepse juste îân numele neâmului câre nu se mâi puteâ âpâă râ prin institutţiile oficiâle câre erâu îân mââ inile celor fâă râă Dumnezeu. De âceeâ âu sţ i suportât consecintţele âcestor âcte, nu fugind, nici âscunzââ ndu-se sâu negââ nd, ci âsumââ ndu-sţ i râă spundereâ lor. Ducâ sţ i Câă linescu îâsţi luâserâă obligâtţiâ îân fâtţâ lojilor mâsonice sâă distrugâă spirituâlitâteâ romââ neâscâă sţ i sâă îâmpârtâă tţârâ cu strâă inii. Aceâstâ â fost politicâ titulesciânâă sţ i cârlistâă . Reâctţiâ mâsoneriei â fost mult mâi durâă , mii de legionâri âu fost internâtţi îân lâgâă re sţ i îânchisori. Jertfâ lui Motţâ sţ i Mârin îân Spâniâ, îân 1937, â creât o âureolâă de mâre cinste neâmului romââ nesc, câ simbol âl luptei îâmpotrivâ comunismului âteu sţ i o stâre de nelinisţ te pentru iudeo-mâsonerie. Cârol, prin Lupeâscâ, dirijâ luptâ de exterminâre fizicâă â reprezentântţilor ideâlurilor cresţ tine sţ i romââ nesţ ti. Prigoânâ â âjuns lâ pâroxism. Îudeo-mâsoneriâ l-â folosit pe rege îân ucidereâ multor fruntâsţ i legionâri; Corneliu Codreânu â fost ucis prin strângulâre îâmpreunâă cu âltţi 13 legionâri îân dubâ câre-i trânsportâ de lâ Rââ mnicu Sâă rât lâ Jilâvâ, ciuruitţi de gloântţe, âu fost âscunsţ i sub o plâcâă de beton, turnââ ndu-se sţ i vâr nestins peste câdâvrele lor. Represâliile âutoritâă tţilor lâ pedepsireâ lui Câă linescu îân lâgâă re, îân îânchisori sţ i îân fiecâre judetţ âu fost sâă lbâtice: legionârii, elitâ sufletului romââ nesc, âu fost ucisţ i, âpoi âruncâtţi lâ râă spââ ntii de drumuri. Oricââ tâă simpâtie âsţ âveâ pentru Îorgâ câ om de culturâă , nu pot sâă spun câă nu â âvut contributţiâ lui mâjorâă îân câzul uciderii lui Corneliu Codreânu. Scâă pâtţi câ prin minune, Mirceâ Eliâde, ConstântinNoicâ sţ i âltţii, âu fost mârginâlizâtţi, pusţ i îân situâtţiâ sâă pâă râă seâscâă tţârâ sâu sâă intre îân clândestinitâte sţ i îân câtâcombâ tâă cerii, pentru â nu declânsţ â âltâă âvâlânsţ âă â crimelor îâmpotrivâ

284

celor râă mâsţ i liberi îân tţârâă . ÎÎmpotrivâ lor s-â pornit o âctţiune de denigrâre câmuflâtâă . Cââ nd Hitler stâă pââ neâ centrul Europei, impunââ nd cedâreâ Ardeâlului de nord, legionârii l-âu âlungât pe Cârol, recunoscââ nd dinâstiâ prin Mihâi sţ i eu fâă cut un guvern cu generâlul Antonescu, fost âtâsţ ât militâr îân Angliâ, deci ânglofil. Legionârii âu cerut colâborâreâ pârtidelor istorice, dâr âu fost refuzâtţi. Au preluât râă spundereâ guvernâă rii îân âcele îâmprejurâă ri. Alegerilor libere li s-â opus Antonescu, câre urmâă reâ âlte plânuri. Sţ i âu stât singuri îân fâtţâ nâzismului hitlerist. Atitudineâ lor evidentţiâzâă drâgosteâ de neâm sţ i tţârâă , dâr sţ i consţ tiintţâ râă spunderii îân fâtţâ istoriei sţ i â lui Dumnezeu. Cererii germâne de subordonâre â ârmâtei romââ ne lâ râă zboiul ântisovietic, legionârii âu râă spuns: „Romââ niâ n-â fâă cut niciodâtâă râă zboâie de cucerire. A luptât pentru âpâă râreâ sţ i integritâteâ stâtului sţ i pâă mââ ntului strâă mosţ esc. Vom luptâ pentru cucerireâ pâă mââ nturilor furâte sţ i â frâtţilor nosţ tri subjugâtţi din Bâsârâbiâ sţ i Bucovinâ sţ i Ardeâl sţ i Câdrilâter. Dâcâă vâ voi cinevâ sâă meârgâă voluntâr mâi depârte îân luptâ contrâ URSS-ului, o poâte fâce. Dâr âcest comunism rusesc, constituit câ putere de stât, nu poâte fi lichidât âcum de vreo ârmâtâă . El vâ câă deâ âtunci cââ nd cei câre sţ i l-âu îânsusţ it se vor lâă muri âici. (Sţ i â ârâă tât cu degetul spre frunte). Cererii de control economic, legionârii âu râă spuns: „Asţ â cevâ nu putem âdmite. Vâă vom vinde ceeâ ce ne prisosesţ te. Tţ ârâ noâstrâă este ciuntitâă sţ i problemâ refugiâtţilor este foârte greâ“. Nemtţii s-âu gââ ndit sâă îânlâă ture guvernul civil legionâr, lucru câre intrâ sţ i îân câlculele lui Antonescu, sţ i sâă -l sţ ântâjeze pe Antonescu, sâă treâcâă cu ârmâtâ sţ i economiâ de pârteâ lor. Un punct câre â constituit bâzâ râă sturnâă rii lor, â fost âsţ â zisul control âl âverii ofitţerilor superiori. Acest lucru l-âu speculât nemtţii. Cârol, pentru â-sţ i âsigurâ o bâzâă de simpâtie sţ i âpâă râre, oferise ofitţerilor superiori îânlesniri de â cumpâă râ sâu â dobââ ndi, mâi âles prin câă sâă torii, suprâfetţe de teren âgricol, pâă duri, bâă ltţi etc. Pe âltţii îâi fâă cuse âctţionâri sţ i pârticipântţi lâ dividende îân mâi toâte sectoârele industriei romââ nesţ ti: uzine, mine, petrol etc. Peste noâpte âcesţ tiâ âu devenit pârticipântţi lâ exploâtâreâ bogâă tţiilor tţâării, tţâărânul sţ i muncitorul suportââ nd toâte plâă tţile, impozitele sţ i celelâlte ângârâle cu sudoâreâ fruntţii. ÎÎn 1937, un tţâărân trebuiâ sâă vââ ndâă o câă rutţâă de grââ u sâu o pereche de boi pentru plug câ sâă -sţ i cumpere îâncâă ltţâăminte pentru fâmiliâ sâ. ÎÎn âcelâsţ i timp nemtţii âu fâă cut presiuni directe âsuprâ lui Antonescu, pentru â-l convinge câă vor cââ sţ tigâ râă zboiul sţ i câă dâcâă nu se âliâzâă cu ei, vor ocupâ tţârâ. A âvut loc sţ i pregâă tireâ psihologicâă â populâtţiei, câă ci îân timpul âcestâ â fost ucis Îorgâ. Eu, câre sunt iorghist, pot sâă âfirm câă nu legionârii l-âu ucis pe Îorgâ. Asâsinul, Boieru erâ numele lui, nu â fost un legionâr cinstit sufletesţ te. A mâi gâă sit un legionâr prost, pe Cojocâru, sţ i l-âu omorââ t pe Îorgâ lâ Strejnic, lââ ngâă Ploiesţ ti, âpoi âu fugit. De âici putetţi sâă îântţelegetţi de ce toâtâă orgânizâtţiâ legionârâă , îân frunte cu Horiâ Simâ nu sţ i-âu revendicât âceâstâă crimâă . Pentru câă legionârii nu âu fugit niciodâtâă de lâ locul de pedeâpsâă , dâtâă îân numele dreptâă tţii. Nici Nicâdorii, nici Decemvirii sţ i nici Pedepsitorii lui Câă linescu n-âu fugit de

285

râă spundere. Boieru â âruncât o pâtâă âtââ t de mâre âsuprâ âcestor luptâă tori âi drâgostei de neâm, câre, speculâtâă de âdversâri, constituie pââ nâă âstâă zi, piâtrâă de poticnire, chiâr sţ i pentru cele mâi cinstite cugete. Mâi mult, oricine vreâ sâă -sţ i âcopere fâă râă delegile proprii, ârâtâă spre legionâri. Speculââ nd sţ i âceâstâă îântââ mplâre, oâmenii mâsoneriei sţ i âi nemtţilor, câă ci interesele coincideâu, âu dezlâă ntţuit câmpâniâ de denigrâre sţ i âu creât conflicte ârtificiâle îân toâte zonele tţâării îântre âutoritâă tţile legionâre sţ i politicieni. Atunci â fost pusâă lâ câle îânlâă turâreâ legionârilor. A fost convocâtâă lâ Bucuresţ ti o îântrunire lâ câre âu fost obligâte sâă fie prezente toâte âutoritâă tţile legionâre: prefectţi, sţ efi de judetţe etc. îân ziuâ de 21 iânuârie 1941. ÎÎn timpul âcestei îântruniri, militârii, âvââ nd spâtele âcoperit de nemtţi, âu ocupât institutţiile publice îân câpitâlele de judetţ sţ i îân orâsţ ele principâle. Legionârii râă mâsţ i âcâsâă âu îâncercât sâă protesteze, dâr sţ i-âu dât seâmâ câă s-âr puteâ declânsţ â un râă zboi frâtricid. Au cedât, nu îânâinte de â-i âtrâge âtentţiâ lui Antonescu câă prin âceâstâă trâă dâre â intereselor neâmului floâreâ Romââ niei vâ pieri pe coclâurile Rusiei, economiâ romââ neâscâă vâ subventţionâ râă zboiul pe câre nemtţii îâl vor pierde, pentru câă luptâ lor nu este de â âduce biruintţâ Crucii lui Hristos, ci de â cââ sţ tigâ un spâtţiu vitâl pentru ei, cu toâte nedreptâă tţile provocâte stâtelor ocupâte: Cehoslovâciâ, Austriâ, Îugoslâviâ, Poloniâ sţ i neglijââ nd fâptul câă evreii din Americâ, sponsorii mâteriâli sţ i spirituâli âi comunismului din îântreâgâ lume, nu vor lâă sâ câ nâzismul sâă triumfe sţ i vor interveni pentru â-sţ i sâlvâ frâtţii de sââ nge din URSS. Nemtţii sţ i noi vom fi âcuzâtţi câă âm pârticipât âlâă turi lâ luptâă . Actţiunii de îânlâă turâre â legionârilor Antonescu sţ i ântonescienii i-âu zis rebeliune legionară (subl. n). ÎÎmpotrivâ cui fâă cuserâă legionârii rebeliune? ÎÎmpotrivâ propriului lor regim politic? Sâă fim seriosţ i, domnilor. Arestâtţi, condâmnâtţi lâ âni grei de îânchisoâre, âcuzâtţi printr-o lucrâre mâă sluitâă , Pe marginea prăpastiei, câă âu ucis lâ âbâtor sâu îân âlte puncte âle Bucuresţ tiului evrei sţ i militâri, âu fost stigmâtizâtţi câ cei din urmâă râă u fâă câă tori. Liberâlii, câre l-âu sprijinit pe Cârol îân âctţiunile criminâle, tţâărâă nisţ tii, câre âu oplosţ it îân âripâ lor stââ ngâă pe comunisţ ti, câ sţ i ofitţerii superiori, plâă tesc âctul propriei inconsţ tientţe sâu relei intentţii. Corneliu Zeleâ Codreânu â âtentţionâ conducereâ de âtunci câă vâ fi vinovâtâă de dezâstru, cââ nd tţârâ vâ câă deâ sub jug comunist. Conducereâ tţâării n-â sţ tiut sâă reâlizeze concordântţâ îântre reâlitâteâ mâteriâlâă sţ i ideâlul spirituâl âl âcestui neâm, ci sţ i-â trâă it viâtţâ de huzur sţ i nepâă sâre fâtţâă de cerintţele lumii romââ nesţ ti. Proorocireâ lui Corneliu Codreânu prevâă zuse prâă busţ ireâ stâtului romââ n, determinâtâă de inconsţ tientţâ conducâă torilor, mâi âles â lui Titulescu, âgentul numâă rul unu âl iudeo-mâsoneriei lâ âceâ dâtâă . „De vor intrâ trupele rusesţ ti pe lâ noi sţ i vor iesţ i îânvingâă toâre îân numele diâvolului, cine poâte sâă creâdâă , unde este minteâ câre sâă sustţinâă , câă ele vor plecâ de lâ noi, îânâinte de â ne sâtânizâ, âdicâă bolsţ evizâ? Consecintţele? Înutil de â le discutâ.“ 39. Sţ i proorocireâ lui s-â îâmplinit. 39

Circulara din 30 mai 1936, din culegerea de texte Din luptele tineretului român 1919-1936, p. 112, ed. Fund. Buna Vestire, 1993.

286

De âceeâ sunt pornitţi evreii sţ i slugile lor directe, comunisţ tii, îâmpotrivâ legionârilor. Pentru câă le-âu deconspirât intentţiile criminâle âsuprâ neâmurilor sţ i âu ridicât steâgul luptei, reâlizââ nd unitâteâ orgânizâtâă pe ideâ de jertfâă , îâmpotrivâ âsâsinilor spiritului sţ i trupului romââ nesc. Este urââ t îântreg neâmul romââ nesc pentru câă , nu câ o lâudâă îânfumurâtâă spun âceâstâ, este singurul neâm câre âre o unitâte de credintţâă: ortodoxiâ. Sţ i unitâteâ îânvinge, dincolo de âpârentţele îânfrââ ngerii, orice mâsţ inâtţie. Legionârii de âceeâ erâu iubitţi de popor, pentru câă s-âu fixât îân âceâstâă vâloâre spirituâlâă , câre nu poâte fi biruitâă : ortodoxiâ. ÎÎntrebâtţi pe oricâre legionâr câre este ideâlul lui. O sâă râă spundâă : „Drâgosteâ îân Îisus Hristos sţ i neâm!“ Sţ i mâi îântrebâtţi-l cu ce poâte dovedi. O sâă râă spundâă : „Cu moârteâ meâ!“ ÎÎn Testamentul lui Îon Motţâ âm gâă sit o mâă rturisire câre ne-â cutremurât; ne-â pus îân fâtţâă oglindâ îân câre noi nu putem privi: „Eu âsţ â âm îântţeles dâtoriâ vietţii mele. Am iubit pe Hristos sţ i âm mers fericit lâ moârte pentru El. Nu este âdevâă rât câă dâcâă âsţ fi râă mâs îân tţârâă âsţ fi fost mâi mult de folos neâmului meu. Se trâă geâ cu mitrâlierâ îân obrâzul lui Hristos. Se cutremurâ âsţ ezâreâ cresţ tinâă â lumii. Puteâm noi sâă stâă m nepâă sâă tori?“ Nimeni, lâ âceâ dâtâă , dintre politicienii tţâării nu erâ îân stâre sâă intuiâscâă , nu sâă îântţeleâgâă ,vâloâreâ âcestui âct îân destinul neâmului. Nimeni nu se ridicâ deâsuprâ intereselor personâle, meschine. Î-âm cunoscut pe totţi. Pe totţi, lâ un moment dât, i-â âpucât fricâ. Se vedeâu pusţ i lâ zid sub povârâ pâă câtelor lor. Aveâu consţ tiintţâ vinovâă tţiei sţ i sţ tiâu câă neâmul nu-i vâ iertâ. Legionârii âu âvertizât toâte neâmurile cu privire lâ primejdiâ comunistâă , sculâ iudeo-mâsoneriei. Bisericâ îânsâă sţ i se îâmprospâă teâzâă mereu cu mârtirii sţ i conducâă torii spirituâli din rââ ndurile lor. Mârii duhovnici sunt dintre ei. Uitâtţi-vâă îân pusţ câă rii. Ei sunt cei câre tţin tonusul morâl-spirituâl âl tuturor celor îân suferintţâă sţ i câre se jertfesc sţ i âici, îân tâă cere, suportââ nd toâte câlomniile. „Nu poâte nimeni sâă omoâre âtââ tţiâ dintre noi cââ tţi suntem îân stâre sâă murim pentru credintţâ noâstrâă “40 â zis Corneliu Codreânu. El erâ convins câă cel hrâă nit cu Adevâă rul lui Hristos, este câpâbil de jertfâ supremâă , câre se multiplicâă sţ i nu îânceteâzâă . Am fost impresionât cââ nd â âpâă rut cârteâ lui Motţâ, Cranii de lemn. ÎÎn La icoană zice lâ un moment: „Noi n-âm fâă cut sţ i nu fâcem o singurâă zi îân viâtţâ noâstrâă politicâă . Noi suntem robii unei credintţe.“ Lucrâu îân politicâă cu vâlorile morâlei cresţ tine. Aceâstâ â fost noutâteâ âdusâă îân veâcul âcestâ dominât de râtţionâlismul mâteriâlist. Ei coboârâă pe Dumnezeu pe pâă mââ nt sâă suprâvegheze âctele omenesţ ti. Este cu âdevâă rât ceâ mâi mâre revolutţie spirituâlâă sâă trâă iesţ ti cu consţ tiintţâ prezentţei dumnezeiesţ ti. Numâi âpostolii, mârtirii, pustnicii, sfintţii âu trâă it âceâstâ reâlitâte cu o stâre fireâscâă â lor. S-â fâă cut sţ i politicâă . Dâr Motţâ sânctţioneâzâă politicâ decâă zutâă îân politiciânism, pe câre ei n-âu fâă cut-o. Politicâ lor erâ responsâbilitâteâ fâtţâă de Dumnezeu pentru âctul de conducere. Orice lege 40

Circulara către legionarii din toată ţara, Bucureşti, 8 Februarie 1938,p. 86, idem.

287

lumeâscâă poâte fi eludâtâă sâu câă lcâtâă . Dâr legeâ sânctţiunii Divine, nu! Pe âceâstâ trebuie sâă o âibâă îân vedere cei ce conduc sâu vor sâă conducâă destinele unui neâm. Nu este âdevâă rât câă legionârismul este totâlitâr. Aceste douâă notţiuni se exclud, ele âu fost suprâpuse de cei interesâtţi sâă -sţ i âpere interesele. Codreânu âr fi putut dâ oricââ nd loviturâă de stât, dâcâă âr fi speculât populâritâteâ pe câre o âveâ. Dâr el â luptât numâi îân câdrul legâlitâă tţii. Dâcâă îân 1937/38 liberâlii n-âr fi fâlsificât voturile, legionârii âr fi iesţ it primii. Au iesţ it doâr pe locul trei, s-âu supus conditţiilor democrâtice. Cei ce âu crezut îân Hristos sţ i sţ i-âu iubit âproâpele, neâmul, âu fost prigonitţi. Mereu vor fi oâmeni câre vor iubi pe Hristos sţ i pe âproâpele. Sţ i mereu vor fi prigonitori. Corneliu Codreânu â âvut viziuneâ biruintţei legionâre sţ i â murit cu âceâstâă credintţâă. Eu l-âm âuzit de douâă ori vorbind. Lâ îânmormââ ntâreâ lui Motţâ sţ i Mârin, cââ nd â rostit jurâă mââ ntul câre â cutremurât toâte sufletele, zeci de mii de oâmeni, âfârâă de legionâri, sţ i cââ nd â citit o circulârâă lâ Câsâ Verde câă biruintţâ legionârâă este âproâpe. Acest aproape trebuie îântţeles îân sensul îân câre sţ i Hristos â spus câă „ÎÎmpâă râă tţiâ Cerurilor este âproâpe, bâte lâ usţ i“. Nu timpul istoric este âvut îân vedere, ci timpul spirituâl, timpul trâă irii hristice îân fiintţâ neâmului nostru este îântr-âdevâă r âproâpe. Se âpropiâ biruintţâ chiâr din momentul îân câre eâ â fost doritâă îân sufletul âcestui om câre â contâminât îântreâgâ suflâre romââ neâscâă cu dorintţâ sâ. Neâmul urcâă spre âceâstâă biruintţâă, îân mârsţ ul legendâr âl tineretţii sfinte câre se smulge din bucuriile pâă mââ ntesţ ti pentru â se bucurâ de cele ceresţ ti. Generâtţiâ lui Corneliu Codreânu sţ i-â fâă cut dâtoriâ fâtţâă de Dumnezeu sţ i fâtţâă de neâm. Noi trâă im, câ fiintţâă nâtţionâlâă , din momentul jertfelor 41 sţ i âvem dâtoriâ sâă nu fâcem zâdârnicâă âceâstâă jertfâă . Ei vor îânviâ! Continuu, pentru câă sunt dejâ vii îân sufletul neâmului romââ nesc, pentru câă âu crezut pââ nâă lâ moârte îân îânviereâ lui. Îâr cei câre i-âu ucis, vor trebui sâă -sţ i ceârâă iertâre. Am vâă zut âcel cortegiu âl mâgistrâtţilor îân procesiune de penitentţâă lâ mormââ ntul lui Codreânu. Dumneâvoâstrâă vâă vetţi dâ seâmâ câă prin justitţiâ âservitâă , âdevâă rul â fost îâncâă o dâtâă râă stignit îân tţârâ romââ neâscâă ? Ei bine, cei râă stignitţi îân numele Adevâă rului cheâmâă lâ recunoâsţ tereâ gresţ elii, lâ pocâă intţâă, tot neâmul. Sţ i neâmul â venit prin totţi cei ce îâsţi âsumâă suferintţâ câ râă splâtâ pâă câtelor lor. Dr. Topâ sţ i-â fixât ochii îân perete, emotţionât de ceeâ ce spusese. - De âceeâ, domnilor, âm fost âcuzât de legionârism. Cââ nd m-âu îântrebât de de-i simpâtizez pe legionâri, câre l-âu omorââ t pe Îorgâ, le-âm spus ceeâ ce âm trâă it eu âlâă turi de Îorgâ, nu ceeâ ce mi-âu spus âltţii. Eu sunt bâă trââ n. Mâi âm poâte o zi, un ceâs sâu mâi sţ tiu eu cââ t de trâă it. Dâr îâmi pâre bine câă âm putut spune îân fâtţâ dumneâvoâstrâă , câre suntetţi mâi tineri sţ i câre âvetţi dâtoriâ sâă spunetţi sţ i âltorâ âceâstâă mâă rturisire â meâ. 41

…………

288

Îorgâ, Dumnezeu sâă -l ierte, n-âr âveâ nimic sâă -mi reprosţ eze. L-âm iubit. El n-â sţ tiut sâă râă mââ nâă îân drâgosteâ celor câre l-âu iubit. Un singur lucru âsţ fi vrut sâă vâă mâi spun: lui Antonescu i s-â îântââ mplât ce i-âu spus legionârii. A plâă tit cu viâtţâ nesâă buintţâ sâ politicâă . Meritul îân fâtţâ istoriei neâmului este câă n-â âcceptât sţ i n-â iscâă lit documentul pe câre i-l puneâu sovieticii îân fâtţâă, sâă recunoâscâă Bâsârâbiâ câ pâă mââ nt rusesc sţ i â preferât moârteâ. Îâr âici lâ Jilâvâ, îânâinte deâ fi dus îân Vâleâ piersicilor pentru executţie, â vrut sâă -sţ i ceârâă iertâre de lâ legionâri. Aceâstâ o sţ tiu preâ putţini. O sţ tiu mâi bine cei câre l-âu pâă zit. Profesorul Topâ obosise. Nimeni n-â mâi scos un cuvââ nt. Totţi âu îâncetât orice comentâriu cââ nd dââ nsul s-â îântins sâă se odihneâscâă . Adormise sţ i âm crezut câă â murit. Privindu-l âtent mi-âm dât seâmâ câă respirâtţiâ îâi erâ linisţ titâă . Mi-âm îânsemnât pe o gâmelâă ideile âcestui discurs pro veritâs, pe câre le reluâm din cââ nd îân cââ nd îâmpreunâă cu mâiorul Fetecâă u. Mâă gââ ndeâm câă poâte âr trebui scrise cu litere de âur pe un âltâr âsţ ezât îân mijlocul tţâării. Dâr nici un âltâr, de piâtrâă sâu de bronz nu poâte îânlocui âltârul sufletului romââ nesc, câre â pâă strât sţ i pâă streâzâă sţ i vâ pâă strâ toâte jertfele âduse de el, mâă rturii âle vesţ niciei lui nestricâă cioâse îân Hristos. Dupâă cââ tvâ timp dr. Topâ â fost trimis lâ Aiud. Un evreu „vietnamez“ Dupâă un timp ne-âm pomenit îân câmerâă cu un tââ nâă r evreu, îân vââ rstâă de 1718 âni. Blond, subtţirel, cu âliurâă de copil nâiv, priveâ cu ochii âlbâsţ tri îân necunoscut. Tineretţeâ este îântotdeâunâ âtrâă gâă toâre sţ i pârcâă îâmprospâă teâzâă sperântţele îânâă busţ ite. Ne-âm uitât lâ el câ lâ o minune âruncâtâă îân mijlocul nostru de o mââ nâă nevâă zutâă . S-â recomândât. Numele sunâ pe jumâă tâte romââ nesţ te, pe jumâă tâte evreiesţ te. Domnul Litmân â tresâă rit, s-â âpropiât de el sţ i cu un ton âutoritâr, îân câre tââ nâă rul â recunoscut unul din superiorii neâmului sâă u, l-â îântrebât: - Sţ i de ce âi fost ârestât? - Am câă zut prizonier îân Vietnâm, luptââ nd îân Legiuneâ strâă inâă frâncezâă ! - Cum âi âjuns âcolo? - Am trecut frontierâ cu sţ âse bâă ietţi din Dudesţ ti. Pâă rintţii muriserâă , nu âveâm pe nimeni sţ i âtunci m-âm îâmprietenit cu ei. Am fost prinsţ i lâ grânitţâ sââ rbeâscâă , ne-âu dus îântr-un lâgâă r de unde dupâă trei zile âm reusţ it sâă evâdâă m. ÎÎn Austriâ iârâă sţ i âm fost prinsţ i sţ i trimisţ i îân lâgâă rul de lâ Linz. Îâr âm evâdât. Nisţ te sţ mecheri ne-âu promis câă ne duc îân Americâ. Ne-âu trecut grânitţâ îân Frântţâ; urcâtţi pe un tren de mârfâă , âm mers clândestin pââ nâă -n Mârsiliâ. Noâpteâ ne-âu îâmbârcât pe un vâpor sţ i dimineâtţâ ne-âu debârcât îân Alger. Aici ne-âu dât sâă semnâă m un formulâr pe câre nici nu l-âm citit, câă ci nu sţ tiâm frântţuzesţ te. Cu un câmion, îân câre mâi erâu îâncâă vreo sutâă de prosţ ti câ sţ i noi, ne-âu trânsportât îântro câzârmâă din âpropiereâ unei oâze. Acolo ne-âu lâă murit câă vom fâce pârte din ârmâtele de mercenâri câre luptâă îân Vietnâm. Am protestât, dâr ni s-â explicât câă

289

âm iscâă lit contrâctul pe cinci âni. Dâcâă vom refuzâ, vom fi extrâă dâtţi sţ i condâm 聮 âtţi îân propriile noâstre tţâări sâu îân Frântţâ câ spioni sovietici. Ni s-âu fâă cut promisiuni câă dupâă expirâreâ contrâctului vom fi liberi sâă mergem unde vrem. - Apoi?, îântrebâă Litmân musţ cââ ndu-sţ i buzele nelinisţ tit. - Apoi âm fost instruitţi trei luni de zile. Soldâ erâ mâre, dâr nu âveâm ce fâce cu eâ. Din eâ se retţineâ costul echipâmentului, hrânei sţ i câzâă rii, âpoi depuneâm bânii îân frânci frâncezi lâ o bâncâă elvetţiânâă . ÎÎmpreunâă cu colegii mei âm fâă cut sţ âse luni de instructţie speciâlâă lâ pâzâ drumurilor din desţ ert contrâ pirâtţilor beduini. Dupâă âceâstâ âm fost îâmbârcâtţi sţ i trimisţ i îân Vietnâm. Acolo, dupâă o perioâdâă de cârântinâă pentru âdâptâre, climâ fiind subtropicâlâă , cei câre s-âu âdâptât, erâu îânregimentâtţi, ceilâltţi returnâtţi. Eu âm fâă cut pârte dintr-un detâsţ âment câre âveâ misiuneâ de curâă tţire îân spâtele frontului. Apoi âm câă zut prizonier îâmpreunâă cu cei sţ âse romââ ni, îân urmâ unei contrâofensive. ÎÎntr-un ân de prizonierât îân conditţii foârte grele, dintr-o mie de persoâne mâi mult de jumâă tâte âu murit. Noi âm suprâvietţuit dâtoritâă fâptului câă sţ eful unitâă tţii erâ olteân descurcâă retţ . S-â îâmprietenit cu un grup de copii câă rorâ le confectţionâ jucâă rii din fire de bâmbus: vââ jââ ietori, ârcuri etc., iâr copiii ne âduceâu pe âscuns orez fiert. Pentru câă proveneâm din tţâări sociâliste ne-âu trânsportât prin Chinâ pââ nâă lâ grânitţâ siberiânâă â URSS-ului. Cu un tren trânssiberiân, âm âjuns dupâă âproâpe o lunâă de zile lâ Moscovâ sţ i de âici lâ Ungheni, unde ne-âu luât îân primire grâă nicerii romââ ni, câre ne-âu dus lâ Bucuresţ ti. Aici ne-âu ânchetât sţ i neâu cerut câ îân schimbul eliberâă rii sâă iscâă lim o politţâă îân âlb, pentru bânii de lâ Bâncâ elvetţiânâă ; dupâă doi âni, sumâ erâ frumusţ icâă . Fiindcâă nici unul nu â vrut sâă iscâă leâscâă , âm fost condâmnâtţi îântre 10 sţ i 15 âni îânchisoâre. Dupâă recursul respins, ne-âu âdus âici. - Eu âlerg dupâă voi prin toâtâă lumeâ câ sâă vâă trimit îân Îsrâel, sţ i voi vâă ducetţi sâă luptâtţi pentru goimi? Nenorocitule!, l-â âpostrofât Litmân. Dââ ndu-sţ i seâmâ câă â sâă rit peste câl, stâă pââ nindu-se, i-â sţ optit o îântrebâre îân idisţ . Domnul Rozin priveâ sţ i el âtent de pe mârgineâ priciului fâă râă sâă schitţeze vreun gest. Dupâă ce cei doi s-âu retrâs pe priciul de jos, vorbind îân sţ oâptâă , s-â retrâs sţ i el exclâmââ nd cu glâs de superioritâte sţ i scââ rbâă : „Jidâni nenorocitţi!“ N-âm îântţeles âtunci jignireâ âdusâă propriului sâă u popor. Pââ nâă îân ziuâ cââ nd â sosit îân vizitâă un grup de ofitţeri securisţ ti, âl câă ror sţ ef erâ un colonel evreu, câre treceâ din câ䁭erâă îân câmerâă sţ i sţ edeâ de vorbâă numâi cu evreii. Cââ nd â âjuns sţ i lâ noi militţiânul â comândât: „Dreptţi!“, dâr nici unul dintre evrei n-â executât comândâ. Totţi âu râă mâs impâsibili. Colonelul, mergââ nd drept lâ Litmân, l-â îântrebât cu un zââ mbet ironic îân coltţul gurii: - Dumneâtâ de ce esţ ti âici? - E nevoie sâă spun ceeâ ce sţ tii? i-â râă spuns privindu-l de sus. - Tu de ce esţ ti âici? â fost îântrebât evreiâsţ ul. - Pentru câă âm bâni îân Elvetţiâ.

290

- Multţi? â îântrebât colonelul ironic. - Destul de multţi, câ sâă putetţi trâă i voi pe muncâ sţ i viâtţâ meâ. Colonelul n-â zis nimic; dââ nd sâă plece, â trâs cu coâdâ ochiului spre Rozin, câre erâ sus, pe mârgineâ priciului. ÎÎn âcel moment s-â âruncât îân fâtţâ colonelului sţ i â strigât puternic, cum nu puteâm sâă cred câă un om âtââ t de bolnâv sţ i slâă bit âr puteâ strigâ: - Mi-e foâme! Mi-e foâme! Mi-e foâme! Colonelul s-â ferit din câleâ lui sţ i â iesţ it. Rozinâ proferât o serie de injurii sţ i insulte lâ âdresâ evreimii sţ i dumnezeului lor, âpoi s-â urcât pe prici tremurââ nd nervos. Croitoraşul Ion Mânzală A mâi fost introdus îân câmerâă un tââ nâă r croitor, din Mââ nzâă lesţ ti, Buzâă u, copil din flori, recrutât de pârtid câă ci âveâ origine sâă nâă toâsâă , pentru â deveni ofitţer de Securitâte. Biâtâ lui mâmâă , o tţâărâncâă pe câre o îânsţ elâse îân âdolescentţâă un pâă durâr, nu sţ tiâ ce fâce copilul ei îân Bucuresţ ti. Dupâă trei luni de sţ colârizâre, îâmbrâă cât îân hâine ofitţeresţ ti, cu cizmele lustruite sţ i câschetâă pe ureche, s-â dus âcâsâă , îântr-o permisie de trei zile, câ sâă fâcâă furori prin sât; îânvâă tţâătorul lui, dupâă âmâr de sţ coâlâă , âbiâ erâ sublocotenent, iâr el numâi îân trei luni âjunsese locotenent. Cââ nd l-â vâă zut biâtâ mâmâă âsupritor âl oâmenilor (îâncepuse câmpâniâ de trecere fortţâtâă lâ colhoz) s-â repezit lâ el, i-â rupt nâsturii sţ i epoletţii, i-â dât douâă pâlme de i-â sâă rit câschetâ din câp, i-â câă lcât-o îân picioâre sţ i l-â blestemât: „Sâă te duci din câsâ meâ, blestemâtule, îân fundul iâdului, sâă nu te mâi vâă d!“ Sţ i plââ ngeâ de tţi se rupeâ inimâ. - Ce erâ sâă fâc, se câă iâ bietul Mââ nzâlâă câre âbiâ îâmplineâ 20 de âni, âm luât câschetâ, âm îândreptât-o pe cââ t âm putut, mi-âm repârât gâloânele sţ i-âm venit lâ Bucuresţ ti. Le-âm spus superiorilor ce âm pâă tţit, iâr ei mi-âu zis sâă nu mâă sperii de âmenintţâările mâmei mele. Dâr eu âm gâă sit câă mâmâ meâ âre dreptâte sţ i-âm cerut sâă -mi deâ voie sâă plec. - Nu erâ bine âcolo? â îântrebât mâiorul Fetâă câă u. - Bâ dâ, erâ bine. Sţ coâlâ câ sţ coâlâ, dâr mâi âles sââ mbâă tâ sţ i duminicâ, distrâctţii, bâluri, femei... Dâr cââ nd mâă gââ ndeâm ce-âm lâă sât îân sâtul meu! Fiindcâă nu voiâu sâă -mi deâ drumul, îântr-o noâpte âm sâă rit pe fereâstrâ dormitorului sţ i âm îâncercât sâă fug din câzârmâă . M-âu prins sântinelele, âm fost ânchetât sţ i condâmnât lâ un ân de zile. Sunt bucuros câă âm scâă pât cu viâtţâă sţ i câă n-âm sâă mâă mâi îântorc âcolo. Bietul Mââ nzâlâă ! Cââ tţi copii âdunâtţi de prin sâte sţ i tââ rguri sâu de prin mâhâlâlele orâsţ elor n-âu îângrosţ ât rââ ndurile Securitâă tţii, pentru â lovi câ sţ i ienicerii îân fiintţâ propriului lor neâm? Ce blestem mâre este âcestâ pe câpul âcestei lumi?!

291

«Vâi lumii, din pricinâ smintelilor! Câă smintelile trebuie sâă vinâă , dâr vâi omului âceluiâ prin câre vine sminteâlâ.» (Mâtei 18, 7) Mâiorul Fetecâă u s-â ocupât de el. Stââ nd de vorbâă cu el, mi-âm dât seâmâ câă sufletul sâă unu erâ pervertit, dâr lipsit fiind de orientâre cresţ tinâă , puteâ câă deâ usţ or îân orice ispite. Am fâă cut tot ce ne-â stât îân putintţâă sâă -i luminâă m minteâ cu âdevâă rurile nemuritoâre âle Sfintei Biserici sţ i cele âle neâmului nostru. Medic psihiatru fără voie ÎÎntr-o dimineâtţâă âm fost ânuntţâtţi de sţ eful de sectţie câă vom fi scosţ i lâ plimbâre, lâ soâre. O cââ t de micâă îâmbunâă tâă tţireâ conditţiilor de penitentţâă, câ âceâstâ, prelungeâ viâtţâ de mizerie â detţinutţilor. De 7-8 luni numâi vâă zusem luminâ soârelui. Cu o sâă ptâă mââ nâă îânâinte, un doctor cu un plutonier sânitâr dupâă el vizitâserâă câmerele sţ i îânsemnâu tot ce reclâmâu detţinutţii. Ne cereâ sâă ne descoperim pieptul, spâtele sţ i gâmbele. Multţi âveâu râă ni nevindecâte sâu ciuperci sţ i pecingini, câre le provocâu mââ ncâă rimi usturâă toâre sţ i stâă ri nervoâse. De dimineâtţâ pââ nâă seârâ coridoârele huiâu de zdrâă ngâă nitul zâă voârelor de lâ usţ i, cââ nd erâm scosţ i lâ plimbâre îân tţârcuri îânchise cu gârduri de lemn sţ i sââ rmâă ghimpâtâă ; îântr-un coltţ erâ turelâ de pâzâă â ostâsţ ului cu pistol mitrâlierâă . Lâ îânceput âm fost scosţ i 10-15 minute, iâr dupâă o vreme o jumâă tâte de orâă . ÎÎn timpul plimbâă rilor, âveâm voie sâă ne dezbrâă câă m pââ nâă lâ brââ u pentru â ne vedeâ soârele. Dâr nu toâte zilele erâu îânsorite. Uneori plouâ. ÎÎntr-o âsemeneâ zi âm cerut sâă fim âmââ nâtţi, pentru o zi cu soâre. - Asţ â-i ordinul, âsţ â fâcem! erâ râă spunsul câzon. Sţ i iesţ eâm îân ploâie, din ordin ne dezbrâă câm, sţ i ne îântorceâm uzi leoârcâă , tusţ ind sâu contrâctââ nd pneumonie. Cum se vindecâ, Dumnezeu sţ tie. Peste âni, îân libertâte, lâ un control pulmonâr m-â îântrebât doctorul: - Cââ nd âi fost bolnâv de TBC? - Niciodâtâă , âm râă spuns surprins de îântrebâre. - Nu se poâte. Ai lâ lobul stââ ng superior, douâă cicâtrice. Acum nu mâi este nici un pericol. Cââ nd cinevâ dintre noi erâ bolnâv sţ i nu puteâ iesţ i lâ âer, un âltul trebuiâ sâă râă mââ nâă cu el îân câmerâă . Mâă surâă grijulie câ nu cumvâ cel râă mâs singur sâă se sinucidâă , âvââ nd îân vedere vâloâreâ omului. Mâiorul Fetecâă u sţ i Rozin nu puteâu stâ decââ t cââ tevâ minute îân picioâre. De obicei le tţineâm compânie. Mâă frâă mââ ntâm cum sâă fâc câ sâă beneficieze sţ i dââ nsţ ii de soâre sţ i luminâă . Profitââ nd sţ i de fâptul câă militţiânul din schimbul respectiv erâ un tââ nâă r mâi nâiv, despre câre âuzisem câă nu âveâ copii, dâr doreâ sâă âibâă , ârânjâsem de cu seârâă sţ i fâă cusem chiâr o repetitţie. Erâ totusţ i un mâre risc âceâstâă îâncercâre. Dimineâtţâ, dupâă ce s-â îâmpâă rtţit terciul sţ i trebuiâ sâă îânceâpâă plimbâreâ, âm bâă tut cu disperâre îân usţ âă. Cââ nd âm simtţit pâsţ ii militţiânului îân âpropiere, âm îânceput sâă strig: - Ajutor! Ajutor!

292

- Ce-âi, mâă ? De ce strigi âsţ â? â îântrebât el, deschizââ nd vizetâ. - Domnule sergent, âm zis cu sufletul lâ gurâă , domnule sţ ef, vâă rugâă m frumos... Uitâtţi-vâă ... Avem doi oâmeni bolnâvi grâv... Ajutâtţi-ne, dâtţi-ne o cânâă de âpâă , câă nu mâi âvem... Uitâtţi-vâă , âu lesţ inât! - Sţ i ce vrei sâă fâci, mâă , cu âpâ? - Domnule sţ ef, vâă rog nu mâă refuzâtţi, sunt doctor, sţ tiu ce trebuie sâă fâc, nu-i lâă sâtţi sâă moârâă ! De dumneâvoâstrâă depinde âcum viâtţâ lor... Tonul cu câre vorbeâm, rugâă tor, dâr sţ i hotâă rââ t, l-â descumpâă nit. Uitââ ndu-se pe coridor sâă nu fie surprins, mi-â luât cânâ sţ i din hââ rdâă ul de pe coridor, mi-â dât-o îânâpoi plinâă . Î-âm multţumit sţ i m-âm repezit lâ Rozin câre jucâ foârte bine jocul lesţ inâtului. L-âm stropit cu âpâă sţ i l-âm frectţionât pe tââ mple, pe ceâfâă , pe piept, âpoi repede âm âlergât lâ Fetecâă u, operââ nd cu disperâre âceleâsţ i misţ câă ri. Pe cei din câmerâă i-âm rugât sâă âgite prosoâpele pentru o mâi bunâă ventilâtţie. Astfel, âlergââ nd de lâ unul lâ âltul, dupâă cââ tevâ minute, i-âm reâdus lâ viâtţâă. Militţiânul se uitâ mirât pe vizetâă . M-âm îântors spre el sţ i i-âm multţumit reverentţios. - Mâă , zice el cu ton discret, conspirâtiv, esţ ti doctor? - Dâ, sâă trâă itţi, doctor, doctor psihiâtru! - Mâă , io nu sţ tiu ce-i âiâ, dâ' vâă d câă te pricepi. Mâă , âm sâă te îântreb sţ i eu cevâ, dâr nu âcum câă âm treâbâă , vin eu putţin mâi tââ rziu. Atââ t âsţ teptâm sţ i eu de lâ el. S-â dus spre câpul sectţiei, probâbil sâă se îâncredintţeze câă nu vâ fi surprins îân discutţie cu mine. S-â îântors, m-â scos pe coridor sţ i mi-â zis îân sţ oâptâă : - Mâă , dâcâă te pricepi, spune-mi sţ i mie, ce sâă fâc mâă , câă nevâstâă -meâ nu fâce copii? - Domnule sţ ef de sectţie, i-âm râă spuns eu cu un âer de sâvânt, sţ titţi sigur câă dââ nsâ este de vinâă ? Atţi fâă cut ânâlize? Nu cumvâ vinovâtul suntetţi dumneâvoâstrâă ? Îertâtţi-mâă , nu vreâu sâă vâă jignesc, dâr se poâte îântââ mplâ! - Mâă , â zis, lâ âstâ nu m-âm gââ ndit!, â râă mâs descumpâă nit. - Vâă pun o îântrebâre, dâr , pentru binele dumneâvoâstrâă , sâă fitţi sincer. - Zi, mâă ! - Atţi fost vreodâtâă bolnâv de boli venerice? - Adicâă de sţ âncâă r, mâă ? - Dâ sâu âlte boli lumesţ ti? - Mâă , âm fost drept sâă -tţi spun, cââ nd erâm mâi tââ nâă r... - Sţ i v-âtţi trâtât? - Dâ, sigur. Câă âcum nu mâi âm nimic! - Cred, dâr poâte urmâă rile bolilor, âu fâă cut sâă nu putetţi âveâ copii. Sotţiâ erâ domnisţ oârâă cââ nd v-âtţi câă sâă torit sâu fusese... mâă ritâtâă ? - Dâ, mâă , â fost fâtâă mâre, câă âveâ doâr 15 âni! - Atunci mâi mult câ sigur câă dumneâvoâstrâă suntetţi vinovât. - Mâă , sţ tii câă -mi plâce ce mi-âi spus. ÎÎi gââ dilâsem âmorul propriu cu privire lâ cinsteâ sotţiei sţ i erâ fericit.

293

- Dâ, domnule sţ ef, dumneâvoâstrâă suntetţi bucuros, dâr vedetţi ce necâz e pe câpul nostru! - Ce necâzuri, mâă ? - Doi bolnâvi, câre dâcâă nu erâtţi âici..., sţ i dâcâă âr fi sţ i ei scosţ i lâ soâre, poâte câă âr fi sâlvâtţi. - Pâă i nu se poâte mâă , cum sâă -i scot, dâcâă nu poâte sâă meârgâă ? - ÎÎi ducem pe brâtţe pââ nâă lâ solâr sţ i âcolo stâu lâ soâre. Gââ nditţi-vâă sţ i lâ sufletul dumneâvoâstrâă . - Mâă , tu mâă bâgi îân pusţ câă rie pe mine!... - Nu, domnule sţ ef, vâă âpâă râă Dumnezeu, câ sţ i pe noi! - Bine, dâ' dâcâă se îântââ mplâă sâă vinâă cinevâ? - Spunem câă le-â venit râă u pe drum! - Hâi, pregâă titţi-vâă de plimbâre. Vâă scot pe voi mâi îântââ i, câă lâ orâ âstâ nu vine nimeni de sus, ne spuse mââ nât de un resort nevâă zut. Sprijinindu-l pe Rozin sţ i pe Fetecâă u, âm iesţ it âfârâă totţi, sub expresiâ de âdmirâtţie â militţiânului. - Mâă , âuzeâm câă îân îânchisori sunt doctori mâri, dâ' nu credeâm, mâă ! - AĂ sţ tiâ de ce sunt bolnâvi, mâă doctore?, m-â îântrebât îân tţârc. Nu sţ tiu de unde mi-â venit îân câp sţ i pe limbâă âsemeneâ tââ mpenie, dâr i-âm râă spuns fâă râă ezitâre: - Cel mâi îânâlt, brunet, âre âpoteozâ glândelor suprârenâle. - Sţ i-i boâlâă greâ? - Dâ, greâ, d-le sţ ef. - Dâ' âă lâlâlt? - Are circumferintţâ âbstrâct âbdominâlâă ! - Greâ sţ i âstâ? - Greâ, dom' sţ ef, greâ de tot!... - Mâă , dâ desţ tept mâi esţ ti, â zis âdmirâtiv. Ce îâncââ ntât mâă simtţeâm. Nu-mi recunoscuse nimeni pââ nâă âtunci âceâstâă performântţâă intelectuâlâă , desţ teptâă ciuneâ. - Dâr âici îân îânchisoâre, ori desţ tept, ori prost, nu folosesţ te lâ nimic! - Asţ â-i mâă , sâă râcii de voi, â zis compâă timitor. Sţ i îântorcââ ndu-se, â îânceput sâă fluiere o sââ rbâă -n vâle, îânvââ rtindu-se cu o pârtenerâă nevâă zutâă . Cââ t timp â stât pe sectţiâ noâstrâă , âcest militţiân ne-â scos regulât lâ plimbâre pe totţi, iâr domnul Rozin erâ îâncââ ntât de felul îân câre procedâsem: - Domnule, esţ ti demn de o ântologie medicâlâă . Sţ i dââ nsul sţ i Fetecâă u s-âu mâi îâmpiciorongât, cum se zice îân termeni medicâli populâri. Râă spunzââ nd îân glumâă bâă trââ nului Rozin, i-âm zis: - Dâcâă pentru un militţiân nâiv sunt un psihiâtru fâă râă reprosţ , pe dumneâvoâstrâă , oâmeni cu scâun lâ câp, vâă rog sâă nu mâă punetţi îân situâtţiâ â vâă dâ un diâgnostic, câă , de, sţ tiu eu ce prostie mâi pot spune? Domnul Ciacâru

294

ÎÎntr-unâ din zile â fost âdus îân câmerâă un bâă rbât mâă runtţel, îândesât, rosţ covân, cu urechile putţin blegite, cu misţ câă ri de om neâstââ mpâă rât, cu o geânâă âlbâă sţ i cu ceâlâltâă neâgrâă , âvââ nd îân jur de 50 de âni. Erâ tipul evreului din câricâturile ziârelor de scândâl din ânii '30-'37. Asţ â cum erâ regulâmentul âtunci, âveâ câ totţi detţinutţii câre intrâu îân câmerâă un prosop sâu bâtistâă , o bucâtâă de pâă turâă , ciorâpi sţ i bocânci. Dupâă ce usţ â s-â îânchis, s-â oprit îân mijlocul câmerei sţ i câ sţ i cum ne-âr fi cunoscut pe totţi de mult timp, se opreâ cu privireâ âsuprâ fiecâă ruiâ, strigââ nd: - Dâ, te cunosc! privind lâ Rozin. Sţ i pe dumneâtâ! privind lâ Litmân. Dââ nd din câp, cââ nd âfirmâtiv, cââ nd îândoielnic, i-â privit pe totţi. - Mâă cheâmâă Ciâcââ rul. Frâncezii îâmi ziceâu Ciâcârique, â zis cu emfâzâă . - Mâă i porcule, nu tţi-e rusţ ine sâă -tţi fie, de jidân îâmputţit! Cââ nd âi fost tu îân Frântţâ, mâă i mincinosule!, l-â âpostrofât Rozin, sculât îân câpul oâselor. Scenâ erâ demnâă de âdmirât. Ciâcââ ru, câ sţ i cum ofensele erâu âdresâte âltcuivâ, â replicât: - Domnilor, vâă rog sâă nu-i dâtţi âtentţie. Eu âm fost ziârist, âm scris lâ Universul sţ i cunosc foârte bine toâte leprele iudâice sţ i mâsonice din tţârâă sţ i strâă inâă tâte. Rozin, âcest lingâă u lâ mâsâ lui Auschnit, e un poltron câre â îâncercât sâă fâcâă pe nobilul sţ i pe mârele mâgnât, dâr nu i-â reusţ it. Dupâă ce câă e prost, mâi e sţ i îângââ mfât! - Bâă gâte-âsţ ... de licheâ pâtentâă , s-â îânfuriât Rozin. Dâcâă âi vâă zut câă nu potţi sâă mâă tâpezi sţ i nici cu lâcrimi prefâă cute n-âi putut sâă obtţii nimic, te-âi âpucât sâă mâă denigrezi sţ i sâă mâă insultţi îân ârticolul tâă u de trei pârâle, singurul de âltfel pe câre l-âi scris îân viâtţâ tâ, nenorocitule. Acum fâci pe ziâristul sţ i pe frântţuzitul? Domnilor, âvetţi îân fâtţâă, un sţ ârlâtân sţ i un escroc! Cei din câmerâă erâ stupefiâtţi. Litmân se uitâ disperât cââ nd lâ unul cââ nd lâ âltul, iâr evreiâsţ ul se chircise îântr-un coltţ pe priciul de jos, de fricâă câ nu cumvâ tirul sâă -l âtingâă sţ i pe el. Mâiorul Fetecâă u sţ i ing. Bergheâ îâncercâu îân zâdâr sâă medieze îântre pâă rtţi ,câă ci nu li se dâă deâ nici o âtentţie. Dupâă ce sţ i-âu âdresât tot felul de grâtulâtţii, obositţi de succesul pe câre-l obtţinuserâă unul îâmpotrivâ celuilâlt, s-â îântins fiecâre pe pâtul lui. Rozin sus îân stââ ngâ, Ciâcââ ru jos îân dreâptâ, spre fereâstrâă . Luptâ nu îâncetâse. Erâ un ârmistitţiu pentru â schimbâ ârmele sţ i tâcticâ. Câ sâă coboâre lâ tinetâă cei de sus foloseâu picioârele priciului câre âveâ douâă -trei sţ ipci prinse îân cuie. Cei de jos vedeâu mâi îântââ i picioârele celui câre coborâ. Rozin, îân ciorâpi negri, erâ inconfundâbil. ÎÎntr-o zi Ciâcââ ru sesizââ nd câă Rozin coboârâă , se sculâă sţ i intrâă îân coltţul mâscât âl câmerei, unde se âflâ tinetâ cu o pâă turâă . Vrââ nd sâă intre lâ tinetâă , lui Rozin i s-â râă spuns câă e ocupât. Omul âsţ teptâă un timp suficient: - Hâi, d-le, te rog câă sunt presât! - Asţ teâptâă , ce te grâă besţ ti! - Pâă i, cââ t stâi âcolo?, âbiâ recunoscââ ndu-l pe Ciâcââ ru.

295

- Ce te privesţ te, pââ nâă termin! - Îesţ i, câă numâi pot râă bdâ!, strigâă Rozin dupâă ce se îânvââ rti cââ t putu. - Pâă i, eu ce vreâu, sâă nu mâi potţi râă bdâ! Rozin îâncepu sâă -l îânjure. Enervât, orgânismul îâi cedâă sţ i Rozin fâă cu pe el, îân hohotele de rââ s âle lui Ciâcââ ru, câre iesţ eâ cu izmenele îân vine sţ i foârte reverentţios îâl invitâă pe Rozin: - Poftitţi, poftitţi d-le director âl Combinâtului Resţ itţâ sţ i secretâr pârticulâr âl mârelui mâgnât âl industriei romââ nesţ ti, Auschint, poftitţi! O ploâie de îânjurâă turi câă zu pe câpul lui Ciâcââ ru; Rozinâ îâncercât sâă îâl sţ i loveâscâă , dâr licheâuâ s-â ferit sţ i-â rââ s cu gurâ pââ nâă lâ urechi, sâtisfâă cut de reusţ itâă . Rozin â râă mâs disperât îân mijlocul câmerei, uitââ ndu-se rugâă tor lâ mine. L-âm îântţeles sţ i l-âm âjutât sâă se spele. Râă zbunâreâ lui Rozin âveâ sâă fie pe mâă surâă . Aveâm nisţ te ciorâpi âlbi. A douâ zi s-â îâncâă ltţât cu ei sţ i, fâă râă câ Ciâcââ ru sâă prindâă de veste, â intrât lâ tinetâă . Cââ nd Ciâcââ ru â sesizât câă cel intrât erâ Rozin, de ciudâă câă â fost indus îân eroâre, lâu âpucât nervii stomâcului. ÎÎmpins de nevoiâ imperioâsâă de â folosi tinetâ, s-â dus lâ Rozin. - Asţ teâptâă , â fost râă spunsul. - Hâi, câă nu mâi pot! - Pâă i âstâ vreâu sţ i eu, sâă nu mâi potţi. Ploâiâ de îânjurâă turi pornitâă de Ciâcââ ru n-â putut sâă -l urneâscâă pe Rozin, pââ nâă ce Ciâcââ ru n-â fâă cut pe el. - Poftitţi, poftitţi d-le jurnâlist, câre pupâtţi îân fund pe totţi potentâtţii zilei pentru bâcsţ isţ , poftitţi! Bucuros de reusţ itâă , d-nul Rozin s-â urcât triumfâă tor lâ locul sâă u. Dupâă ce â sâvurât izbââ ndâ de unul singur, â venit lââ ngâă mine sţ i mi-â zis cu un ton de intimitâte: - D-le Mâxim, vreâu sâă -tţi spun o poveste. - Spunetţi d-le Rozin, dâr sâă nu fie cu evrei! - Bâ, cu evrei sţ i cu cresţ tini! - Asţ â, câ îân pusţ câă rie? - Chiâr âsţ â! Dâr cu âlt tââ lc! - Atunci spunetţi! - A murit Îtţic. L-âu luât drâcii sţ i l-âu dus îântr-o câmerâă de torturâă , unde cei chinuitţi âveâu îân fâtţâ lor tot felul de bucâte, gustoâse, âromitoâre sţ i mult plâă cute lâ vedere. Vrââ nd sâă mâă nââ nce, cââ nd duceâu lingurâ lâ gurâă , mââ inile le îântţepeneâu din cot sţ i nu puteâu âjunge nici mâă câr lâ buze cu eâ. Atunci urlâu de necâz sţ i se zvââ rcoleâu de sâă reâ iâdul îân sus. Drâcul câre îâl âdusese pe Îtţic âcolo, â trââ ntit usţ â sţ i â zâă vorââ t-o. - Câ lâ noi, âm intervenit eu. - Mâi râă u, zise Rozin. Sţ i drâcul s-â culcât lââ ngâă usţ âă. Îtţic â îântrebât nedumerit: „De ce tţipâtţi âsţ â, mâă i prosţ tilor?“ „Noi suntem prosţ ti? Tu esţ ti prost! Nu vezi cum ni se îântţepenesc mââ inile cââ nd le ducem lâ gurâă ?, i-â replicât cel de

296

lââ ngâă el. Îâ sţ i tu, sâă vezi, potţi sâă mâă nââ nci?“ Lui Îtţic îâi lâă sâ gurâ âpâă ; îânsţ fâă cââ nd sţ i el bucâtâ de fripturâă , i-â îântţepenit mââ nâ sţ i â îânceput sâă urle mâi târe decââ t totţi ceilâltţi. „Vezi, eu sunt prost sâu tu?“ Îtţic se retrâse lââ ngâă perete, îânchide ochii, se gââ ndi putţin, âpoi spuse vecinului: „Mâă i, iâ sâă vedem noi, dâcâă îâtţi dâu eu tţie sţ i tu mie ni se mâi îânclesţ teâzâă mââ nâ?“ Sţ i luââ nd o bucâă tţicâă de fripturâă , o duse lâ gurâ celuilâlt, fâă râă câ mââ nâ sâă se mâi îânclesţ teze. Celâă lâlt â fâă cut lâ fel, oferind lui Îtţic âceeâsţ i bucurie. Totţi ceilâltţi i-âu imitât sţ i îân câmerâ de torturâă s-â fâă cut linisţ te, totţi mââ ncââ nd din bunâă tâă tţile pââ nâă âtunci blestemâte. Drâcul de lâ usţ âă, nemâiâuzind vâietele disperâte, sţ i-â dât seâmâ câă cevâ nu este îân regulâă sţ i deschizââ nd usţ â sţ i vâă zââ nd ospâă tţul bucuriei, â îântrebât: „Cine v-â îânvâă tţât?“ „Îtţic! Îtţic!“, âu râă spuns cu totţii, bucurosţ i sţ i recunoscâă tori fâtţâă de binefâă câă torul lor. Atunci drâcul îâl îânsţ fâcâă pe Îtţic sţ i-l âzvââ rli âfârâă : „Cum de âm gresţ it sţ i te-âm bâă gât îân câmerâ de suplicii â cresţ tinilor? Treci lâ jidânii tâă i!“ Deschizââ nd âltâă usţ âă, îâl âzvââ rli pe Îtţic âcolo. Sţ i âici erâ âcelâsţ i supliciu câ îân câmerâ cresţ tinilor. Totţi jidânii urlâu câă nu puteâu duce bucâtele lâ gurâă . Atunci Îtţic zise: „Mâă i prosţ tilor, eu âm fost îântr-o câmerâă unde totţi erâu cresţ tini sţ i âveâu âcelâsţ i supliciu câ sţ i voi. Le-âm dât ideeâ sâă ne servim unul pe âltul sţ i-n felul âcestâ totţi âm putut mââ ncâ. „Cum, â zis Sloim, sâă -tţi dâu eu tţie? Mâi bine mor de foâme îân chinuri, decââ t sâă -tţi dâu eu tţie sâă mâă nââ nci.“ - Are sţ i morâlâă povesteâ, d-le Rozin? l-âm îântrebât. - Dâ, âre, probâbil âtţi îântţeles-o. - Asţ dori s-o âud din gurâ dumneâvoâstrâă , poâte n-âm îântţeles-o bine! - Vezi, d-le Mâxim, â zis cu un ton îântţelept, nici cresţ tinii nu se âu bine îântre ei sţ i nici evreii. Sţ i uni sţ i âltţii se dusţ mâă nesc, se ceârtâă , se bât, se ucid. Dâr evreii âu idei. Sunt câpâbili de inventivitâte mâi âles îân viâtţâ sociâlâă , sţ i se poâte trâă i foârte bine îân âceâstâă simbiozâă , evreu-cresţ tin! - D-le Rozin, nu cumvâ dusţ mâă niâ dintre evrei este numâi âpârentâă ? Rozin s-e retrâse sub pâă turâ lui de câă milâă ; probâbil obosit, nu mi-â mâi râă spuns. Mâi âpoi â coborââ t de pe prici sţ i, âpropiindu-se de Ciâcââ ru, i-â zis: - Gâtâ! Unu lâ unu! Legeâ tâlionului erâ îâmplinitâă . Domnul Weintraub Pârcâă erâ un fâă cut. Aici âm fâă cut cunosţ tintţâă cu îâncâă un tip de evreu, âcelâ âl negustorului, âl comerciântului de nivel internâtţionâl. D-nul Weintrâub, un bâă rbât îân jur de 40 de âni, bine legât, cu âliurâă de bonomie, cu zââ mbet mâscât de privire câldâă sţ i sfredelitoâre, cu misţ câă ri de birocrât elevât, â spus numâi cum se numesţ te sţ i âpoi câă utââ nd cu privireâ un loc pe un prici, unde s-âr puteâ odihni, sâ urcât lâ etâj. Î-âm fâă cut loc îântre mine sţ i d-nul Mârinicâă Popescu. A dât din câp îân semn de âcceptâre, sţ i-â îântins pâă turâ sţ i s-â trââ ntit pe spâte, ignorââ nd orice discutţie sţ i orice misţ câre îân câmerâă . ÎÎn âfârâă de prezentţâ lâ mâsâă , existentţâ sâ erâ insesizâbilâă .

297

Dupâă vreo trei zile de relâxâre, îân câre probâbil sţ i-â pus lâ punct toâte scriptele interioâre, s-â ridicât sţ i sţ ezââ nd lâ mârgineâ priciului â fotogrâfiât fiecâre persoânâă , oprindu-se âsuprâ unorâ. Cel mâi mult timp âtentţiâ lui â râă mâs âsuprâ tââ nâă rului evreu. Cââ nd mâă âdresâm cuivâ din câmerâă , se îântorceâ brusc spre persoânâ respectivâă sţ i âpoi spre mine âsţ teptââ nd pârcâă cevâ deosebit, mâi âles cââ nd pronuntţâm numele lui Litmân. Disputa cu domnul Litman - Suntetţi evreu?, m-â îântrebât Weintrâub îântr-o zi. - Nu sunt evreu, sunt isrâelit!, i-âm râă spuns zââ mbind. A fâă cut âtunci o mutrâă âsţ â de surprinsâă câă erâ sâă izbucnesc îân rââ s. Litmân, câre erâ âproâpe, s-â îântors sţ i m-â privit sţ i dââ nsul nedumerit. - Fâc pârte din Noul Îsrâel, din cel spirituâl, nu biologic. Câ sţ i cum cinevâ m-âr fi provocât lâ un âct de mâă rturisire â credintţei, âm continuât: din Îsrâelul câre â preluât Viâ, ÎÎmpâă râă tţiâ sţ i toâte dârurile ce vâă erâu pregâă tite, pe câre le-âtţi lepâă dât, preferââ nd viâ sţ i îâmpâă râă tţiâ dumneâvoâstrâă , tot ce se poâte dobââ ndi cu minteâ sţ i îântţelepciuneâ omeneâscâă , ceeâ ce este nebunie îân fâtţâ lui Dumnezeu. Sâă mâă iertâtţi, nu vreâu sâă fâc rechizitoriul credintţei dumneâvoâstrâă , âl spirituâlitâă tţii âctuâle â poporului evreu. Mâă tulburâă îân âdââ ncul sufletului cââ nd vâă d câă desţ i suntetţi âsţ â de dotâtţi de Dumnezeu, iâr prin âlegere, beneficiârii unei promisiuni âsţ â de sfinte, îântââ rziâtţi âsţ â de mult sâă vi le revendicâtţi, sţ i vâă d câă numâi o râă mâă sţ itţâă vâ beneficiâ de âceste dâruri sfinte. - D-leMâxim, â zis Litmân câre âscultâse foârte âtent exploziâ meâ sufleteâscâă , âm îântţeles câă dumneâtâ esţ ti condâmnât pentru legionârism. Ce râport este îântre ceeâ ce spui âcum de pe âceâstâă pozitţie cresţ tinâă sţ i conceptţiâ sâu ideologiâ, dâcâă -i putem spune âsţ â, legionârâă ? - D-le Litmân, âtţi trâă it îân tţârâ âceâstâ romââ neâscâă , poâte âici v-âtţi nâă scut, âtţi crescut, âtţi studiât sţ i continuâtţi sâă râă mââ netţi âici, vorbind limbâ romââ neâscâă sţ i beneficiind de tot ce âre tţârâ sţ i neâmul câ vâloâre spirituâlâă sţ i mâteriâlâă . ÎÎmi dâtţi voie deci, sâă vâă spun eu o îântrebâre, câ sâă îântţelegetţi râă spunsul pe câre âm sâă -l dâu lâ îântrebâreâ dvs. Câ evreu, âtţi citit vreodâtâă Sfââ ntâ Scripturâă ? Sţ i îân mod speciâl, Noul Testâment? - Vechiul Testâment, Bibliâ, âm citit. Noul Testâment, cum îâi spui dumneâtâ, nu! Dâr ce importântţâă âre? - Dâcâă suntetţi sincer, desţ i nu-mi vine sâă cred, îânseâmnâă câă âvetţi îân viâtţâ intelectuâlâă sţ i spirituâlâă o lâcunâă âtââ t de mâre, îâncââ t toâte celelâlte cunosţ tintţe culturâle, mâi âles câ evreu, sunt ânulâte de âceâstâă lipsâă , singurâ îân stâre sâă le lumineze sţ i sâă le deâ sens sţ i finâlitâte, oricââ te sţ i oricââ t de strâă lucite doctorâte âtţi fi luât pentru ele. - D-le Mâxim, âsţ â dupâă cum printr-un evreu, Îisus Hristos, cum îâl numesţ ti dumneâtâ, lumeâ â trâă it o perioâdâă istoricâă sub conceptţiâ spirituâlâă , tot printrun evreu, Mârx, lumeâ vâ trâă i de âcum îâncolo sub conceptţiâ mâteriâlistâă . Sţ i âbiâ

298

âcum, putereâ noâstrâă vâ fi cu âdevâă rât mâre sţ i lumeâ vâ stâ sub eâ. Acum Îsrâel vâ îâmpâă râă tţi peste neâmuri. Pentru câă âcolo unde vom vreâ noi sâă fie bine, vom reâlizâ binele sţ i âcolo unde vom vreâ sâă fie râă u, vom reâlizâ râă ul. De vointţâ noâstrâă vâ depinde viâtţâ lumii. - D-le Litmân, îân fiintţâ neâmului d-voâstrâă sunt douâă conceptţii fundâmentâl sţ i structurâl opuse, dâr câၲee, din râtţiuni existentţiâl-nâtţionâle, îân momente cheie, îâsţi dâu mââ nâ sţ i îâsţi fâc concesii reciproce: fâriseismul sţ i sâducheismul, spirituâlisţ tii sţ i mâteriâlisţ tii. De lâ Hristos îâncepââ nd, unii fâc mereu concesii celor ce vizeâzâă câ prin economie sţ i politicâă sâă cucereâscâă lumeâ vâă zutâă . Presupunââ nd câă âtţi reâlizât âcest deziderât, cucerireâ lumii îân sââ nul fiintţei nâtţionâle, câ entitâte spirituâlâă , nu numâi biologicâă , se vâ pune problemâ optţiunii pro sâu contrâ consţ tiintţei spirituâliste. Atunci vâ îâncepe o luptâă intensâă îân câre vâ trebui sâă ângâjâtţi toâte neâmurile. Sţ i vetţi îâmpâă rtţi lumeâ îân douâă : îân credinciosţ i sţ i necredinciosţ i. De lâ cei credinciosţ i ÎÎl vetţi puteâ luâ pe Îisus, sţ i âstfel vâ trebui râă mâă sţ itţâ sâă treâcâă de pârteâ cresţ tinilor, îân timp ce, necredinciosţ ilor, nu le vetţi puteâ dâă rui decââ t mâteriâ. Sâducheii vor deschide luptâ pe fâtţâă îâmpotrivâ mâă rturisitorilor lui Hristos. Vâ fi o luptâă îântre Hristos sţ i ântihrist, pe câre o vetţi declânsţ â cu bunâă sţ tiintţâă. - D-le Mâxim, sâă oprim âici discutţiâ noâstrâă . Vom continuâ âltâă dâtâă pe âceâstâă temâă . Eu vreâu sâă -mi sâă -mi râă spunzi lâ îântrebâre. - Credeâm câă âtţi îântţeles. Constâă tocmâi îân trâă ireâ conceptţiei cresţ tine îân mod viu, nu numâi câ cevâ âbstrâct, câ o speculâtţie filosoficâă , ci câ o formâă vie, îân câre existentţâ fiecâă ruiâ îântruchipeâzâă existentţâ hristicâă . Aceâstâ o propune Misţ câreâ Legionârâă sţ i îânceârcâă sâă desâă vââ rsţ eâscâă sub âuspiciile Bisericii. - De ce Misţ câreâ Legionârâă ? - Pentru câă Misţ câreâ Legionârâă s-â constituit câ o sţ coâlâă câre âdus câă ile Bisericii oâmenilor; sţ coâlâ oficiâlâă nu mâi lucreâzâă cu metodele cresţ tine de cunoâsţ tere sţ i luminâre, nu mâi propune sţ i nu mâi dirijeâzâă âctul virtutţii îân vedereâ mââ ntuirii. Astfel Misţ câreâ Legionârâă suplinesţ te ceeâ ce Bisericâ numâi poâte fâce prin sţ coâlâă , sţ coâlâ fiindu-i smulsâă din tindâă , integrââ nd fiecâre suflet romââ nesc îân trupul Bisericii lui Hristos, câ pe un fiu scos din râă tâă cireâ conceptţiei mâteriâliste, iudeo-mâsonice, pe câre o propâgâtţi subtil, dâr cu multâă perseverentţâă, îântregii omeniri, prin fâlsâ libertâte â omului, libertâteâ îân robiâ pâtimilor, nu îân Dumnezeu. - De unde sţ tii dumneâtâ âceste lucruri? - De lâ dvs. sţ i de lâ îânâintâsţ ii dvs. N-âtţi spus câă lumeâ vâ trâă i prin conceptţiâ mâteriâlistâă enuntţâtâă de evreul Mârx sţ i câă vetţi fâce sâă fie bine unde vetţi voi sţ i râă u unde vetţi voi? Nu este âceâstâ substituireâ lui Dumnezeu? Ce sunt âcele protocoale ale înţelepţilor Sionului câre plânificâă pe cââ te un veâc drumul pe câre trebuie sâă meârgâă omenireâ sţ i lozincile pe câre trebuie sâă le âibâă câ hrânâă spirituâlâă ? Dâr uitâtţi, sţ i e de mirâre, câă libertâteâ desâă vââ rsţ itâă âcordâtâă fiecâă rei existentţe omenesţ ti de câă tre Dumnezeu, nu îânsumeâzâă sţ i putereâ de â reâlizâ

299

ceeâ ce liber âlege. Aici intrâă îân conflict plânul personâl, omenesc, cu cel Divin. Dumneâtâ, câ individ sâu colectivitâte omeneâscâă , esţ ti mârcât de limitâreâ îân timp sţ i spâtţiu, dâr mâi âles limitât îân âctul cunoâsţ terii, pe cââ nd spiritul Divin, fiind nelimitât sţ i necunoscââ nd conditţiâ limitâă rii sub toâte âspectele, este deâsuprâ libertâă tţii, vointţei sâu finâlitâă tţii propuse de om. Litmân se uitâ lung lâ mine, totţi ceilâltţi âscultâu. Simtţeâm câă âm deschis o poârtâă spre Adevâă r sţ i âm continuât: - D-le Litmân, fâcetţi o mâre gresţ eâlâă îân râtţionâment, desţ i conditţiâ de evreu sţ i âvocât, nu trebuiâ sâă vâă permitâă âceâstâ. - Ce gresţ eâlâă , îântrebâă Litmân surprins. - Atţi spus câă vetţi fâce binele unde vetţi voi sţ i râă ul âsemeneâ. Nu vi se pâre suspectâă âceâstâă libertâte sţ i formâă de âutoritâte pe câre v-o âsumâtţi? - Câre âdicâă , â îântrebât putţin zeflemitor. - Adicâă sâă vâă îânsusţ itţi nisţ te âtribute contrâdictorii. Fiindcâă Dumnezeu este numâi binele, numâi drâgosteâ, numâi bucurie, numâi luminâă , âceâstâ vorbind omenesţ te, de fâpt El este mâi presus de „stâă ri“ sţ i „stâdii“. Pe cââ nd râă ul âpârtţine numâi diâvolului. ÎÎn el este numâi râă u, urâă , minciunâă , pizmâă , îântuneric, el fiind cumulul tuturor negâtţiilor. Desfiintţâtţi spirituâlicesţ te sţ i pe Dumnezeu sţ i pe diâvol, substituindu-vâă âmââ ndurorâ deodâtâă . Vâă instâlâtţi mâi presus de Dumnezeu sţ i mâi prejos de diâvol. Aceâstâă existentţâă este numâi o îânsţ elâă ciune â cugetului dvs. pervertit prin necredintţâă. Creâturi fiind, limitâte sţ i determinâte nu numâi câ individ, dâr sţ i câ etnie pe pâă mââ nt, prin conditţiâ câre v-o âsumâtţi suntetţi sţ i râă mââ netţi îân mââ nâ âceluiâsţ i tâtâă , „pâă rinte âl minciunii“, câre vâă îâmprumutâă gââ ndurile. Se substituie gââ ndirii âutoslâă vindu-vâă câ singurii îândreptâă tţitţi sâă conducetţi sţ i sâă dispunetţi de viâtţâ lumii, intrââ nd îân promisiuneâ lui Sâtân: «Acesteâ toâte (îâmpâă râă tţiile lumii sţ i slâvâ lor) Tţ i le voi dâ Tţ ie, dâcâă vei câă deâ îânâinteâ meâ sţ i Te vei îânchinâ mie.» (Mâtei 4, 9) Vreâu sâă pun o îântrebâre câre âsţ dori sâă vâă tulbure! Sâă provoâce o stâre âpârte îân consţ tiintţâ dumneâvoâstrâă . - Vrei sâă zici, un sţ oc? - Dâ, dâr nu îân îântţeles negâtiv, ci pozitiv. Dupâă cââ te âm âuzit, orice evreu îân ceâsul mortţii, strigâă numele lui Îisus Hristos. Personâl n-âm âsistât lâ moârteâ vreunui evreu. Dâr dâcâă âcest lucru este âdevâă rât, sţ i trebuie sâă sţ titţi âcest lucru foârte bine, vâă îântreb, punââ ndu-mâă îân situâtţiâ evreilor câre âsistâă lâ expiereâ frâtelui lor: este un strigâă t de pocâă intţâă din ultimul ceâs, câ âl tââ lhârului de pe cruce, sâu un strigâă t disperât îân fâtţâ îânfrââ ngerii, câ âl lui Îuliân Apostâtul: „M-âi îânvins, Gâlileene!“ Îndiferent câre âr fi pozitţiâ spirituâlâă â celui câre moâre, celor ce âsistâă sţ i âud, nu le produce nici un proces de consţ tiintţâă? - Nu este âdevâă rât câă evreii strigâă âcest nume îân momentul mortţii, râă spunse nervos. - Atunci îânseâmnâă câă blestemul pâă rintţilor din ziuâ râă stignirii lui Îisus: «Sââ ngele Lui, âsuprâ noâstrâă sţ i âsuprâ copiilor nosţ tri!» (Mâtei 27, 25) îâsţi fâce

300

lucrâreâ de-â lungul generâtţiilor sţ i vetţi âveâ mereu „câsâ pustie“, pââ nâă vâ veni dezlegâreâ de blestem, prin cei câă rorâ li se vâ zice: «Binecuvââ ntât este cel ce vine îântru numele Domnului» (Mâtei 23, 29). - Esţ ti teolog? - Teolog este orice cresţ tin; cine nu sţ tie sâă vorbeâscâă , sâă -sţ i mâă rturiseâscâă credintţâ cu vorbâ sţ i fâptâ, nu e cresţ tin. - Nu-i âdevâă rât! Cei mâi multţi cresţ tini nu sunt teologi! - Dâr âu poârtâ deschisâă . Pe cââ nd dumneâvoâstrâă îânchidetţi poârtâ cunosţ tintţei Adevâă rului, nu numâi âltor evrei, dâr personâl refuzâtţi sâă intrâtţi lâ El. Câ sţ i cum v-âr fi fricâă sâă nu vâă deposedeze de gââ ndurile sţ i fâptele dvs. Dâcâă suntetţi cinstit sufletesţ te, vetţi fi confirmât pentru toâte. Dumnezeu ne iubesţ te cu o iubire geloâsâă . El ne vreâ pentru sine. Vreâ sâă intrâă m îân desâă vââ rsţ ireâ lui spirituâlâă câ sâă nu âvem nevoie de nimic din cele mâteriâle. ÎÎn âcest punct, âl schimbâă rii âtentţiei lâ cele nevâă zute, stâă lucrâreâ celui râă u. Acestâ â îâncercât sâă -l corupâă sţ i pe Îisus, pe muntele Cârântâniei. - Nu cunosc episodul! Nu putem continuâ discutţiâ. - Un singur lucru v-âsţ rugâ: vetţi iesţ i âfârâă ! Vâă rog foârte mult, îân âscuns, pentru dumneâvoâstrâă cititţi Noul Testâment. Dâr nu cel mâă sluit de sectântţi, ci pe cel recunoscut de Sfââ ntâ Bisericâă . Pentru câă îâncepââ nd cu generâtţiile veâcului âcestuiâ âvetţi dâtoriâ sâă scoâtetţi din viziuneâ Tâlmudului sţ i Câbâlei pe cei ce vor urmâ. Sţ i din îântââ mplâre fâă cetţi-vâă câă lâă tor pe drumul Emâusului, câ sâă fitţi oâspetele lui Hristos sţ i sâă -l recunoâsţ tetţi lâ frââ ngereâ pââ inii. Grâă bitţi-vâă . Timp numâi este! Hristos vâ veni pe neâsţ teptâte sţ i pe fiecâre îân ce îâl vâ gâă si fâă cââ nd, îân âceeâ îâl vâ luâ. D-nul Litmân s-â stâă pââ nit tot timpul cu o vointţâă de fier sâă nu pârâă nervos. Nu erâ obisţ nuit câ fiind lâ bârâă , sâă -i fie âduse probe îântr-un proces pe câre se credeâ stâă pââ n. M-âm rugât lui Dumnezeu, âducââ ndu-mi âminte rugâă ciuneâ Sf. Îustin Mârtirul, din Dialogul cu iudeul Trifon: „Doâmne, eu âm semâă nât, dâr Tu fâă câ sâă creâscâă !“; desţ i sţ tiâm câă sâă mââ ntţâ âruncâtâă de mine erâ âsţ â de micâă , sţ tiâm câă sţ i bobul de musţ târ erâ foârte mic, sţ i-âm zis: „Doâmne, slugâă netrebnicâă sunt, âm fâă cut ce erâm dâtor sâă fâc“. Accidentul domnului Weintraub ÎÎntr-o bunâă zi Weintrâub â îânghitţit o bucâă tţicâă de geâm sâu un âlt corp tâă ios âflât îân ârpâcâsţ ul pe câre-l sorbeâ âproâpe nemestecât, câă ci erâ sâă râcul foârte îânfometât; fusese schingiuit râă u lâ Securitâte câ sâă declâre nisţ te vâlori pe câre le âveâ prin tţâările scândinâve cu un frâte âl lui câre râă mâă sese âcolo, o reprezentântţâă comerciâlâă â unei firme strâă ine îân Suediâ sţ i Norvegiâ. ÎÎi âtrâă sesem âtentţiâ câă îân âfârâă de o spâă lâre sumârâă â âlimentelor, nu se opereâzâă lâ bucâă tâă rie nici un fel de control. Î s-â declânsţ ât o hemorâgie puternicâă , mâi îântââ i pe gurâă sţ i âpoi pe ânus. Dupâă cunosţ tintţele noâstre medicâle âm crezut câă este vorbâ de un

301

ulcer perforât. Ne-â spus printre îânghitţituri sţ i vâă rsâă turi de sââ nge câă n-â suferit niciodâtâă de stomâc. Sââ ngele nu se opreâ sţ i îâncepuse sâă devinâă pâlid. ÎÎmpreunâă cu Bergheâ âm bâă tut âlârmânt îân usţ âă, strigââ nd militţiânul. Acestâ â venit, ne-â îânjurât cââ nd â deschis vizetâ, dâr i-âm spus câă moâre un om. Sââ ngele îâncepuse sâă se prelingâă printre scââ ndurile priciului. - Vâă rugâă m sâă chemâtţi doctorul, sâu ducetţi-l lâ doctor, insistâm noi. Erâ duminicâă , cââ nd de obicei nu erâ de serviciu nici sânitârul. De âltfel, nu preâ âm vâă zut doctori îân Jilâvâ. Se spuneâ câă vin, dâr stâu pe lâ birouri. Sânitârul militţiân sţ tiâ doâr sâă scoâtâă dintţi sâu mâă sele. Aveâ o singurâă sculâă , un pinten cu mââ ner cu câre îâmi scosese sţ i mie pâtru mâă sele, rupte lâ Gherlâ, unâ dupâă âltâ. Cââ nd â vâă zut cum curge sââ ngele printre scââ ndurile priciului, militţiânul â fugit sţ i l-â âdus pe sânitâr. L-âm coborââ t pe Weintrâub cu mâre greutâte de pe prici, sţ i militţiânul sânitâr l-â îântrebât cum îâl cheâmâă . Am râă spuns noi, câă dââ nsul nu mâi puteâ vorbi. - Ce nume mâi e sţ i âă stâ, mâă ? Am intuit câă âceâstâă îântrebâre îâmi vâ dâ posibilitâteâ sâă strecor o sţ ânsâă de sâlvâre â vietţii lui Weintrâub sţ i âm râă spuns: - D-le sânitâr, este evreu sţ i âsţ â poârtâă evreii nume nemtţesţ ti. Vâă rugâă m sâă dâtţi telefon lâ Sâlvâreâ Securitâă tţii sţ i spunetţi cine este bolnâvul. - Sţ i tu esţ ti jidân, mâă ?, m-â privit chiorââ sţ sânitârul. - Nu, d-le sţ ef, dâr punetţi-vâă îân situâtţiâ dââ nsului sţ i gââ nditţi-vâă câă cinevâ v-âr sâlvâ viâtţâ. N-âm mâi âpucât sâă zic âltcevâ. L-â sţ i luât pe Weintrâub lâ subsuoârâă sţ i nâm mâi sţ tiut nimic despre dââ nsul. Peste o lunâă de zile ne-âm pomenit cu dââ nsul îân câmerâă . Erâ vesel, desţ i foârte slâă bit. ÎÎntr-âdevâă r, îânghitţise cevâ foârte tâă ios, medicii nu i-âu spus ce ânume, câre-i tâă iâse esofâgul sţ i duodenul; dâcâă nu âr fi fost operât imediât, âr fi decedât. Colonelul Hagi-Stoica ÎÎn timp ce Weintrâub erâ lâ spitâl, â fost âdus colonelul mâgistrât Nicolâe Hâgi-Stoicâ, fost comisâr regâl sţ i îâmputernicit âl guvernului cu problemâ polonezilor refugiâtţi lâ noi. Erâ frâtele âctorului Storin Hâgi-Stoicâ. Bâă rbât îânâlt, prezentâbil, cu un discret âccent moldovenesc, câre-l fâă ceâ foârte simpâtic. Aveâ câă tre 70 de âni sţ i erâ bolnâv sţ i slâă bit îân urmâ ânchetelor. Erâ âproâpe orb din câuzâ glâucomului, dâr perfect lucid sţ i cu un morâl foârte ridicât. Fusese ârestât pentru â i se luâ nisţ te declârâtţii fâvorâbile tezei comuniste, îân procesul grevei de lâ Grivitţâ din 1933. Declârâtţiile dââ nsului trebuiâu sâă confirme câă revoltâ muncitorilor comunisţ ti â fost de o âmploâre deosebitâă , sţ i miile de muncitori s-âu impus guvernului, câre fâvorizâse dizolvâreâ comunismului îân Romââ niâ. Dâr nu puteâ sâă le citeâscâă , fiind âproâpe orb; l-âu sţ ântâjât luââ ndu-i pilocârpinâ, medicâmentul pentru mâlâdiâ de câre sufereâ lâ ochi, spunââ ndu-i câă i-o vor dâ cââ nd vâ iscâă li declârâtţiile, âmenintţâându-l cu

302

orbireâ completâă . Colonelul n-â âcceptât tââ rgul sţ i mâlâdiâ i s-â âgrâvât mult. ÎÎn âceâstâă situâtţie i-âu îânscenât un proces câre erâ îân curs de judecâtâă sţ i l-âu trimis lâ Jilâvâ. Ne-â povestit cu lux de âmâă nunte cum â fost cu grevâ de lâ Grivitţâ. Cei 3040 de comunisţ ti âu îânchis portţile fâbricii nelâă sââ nd pe nimeni sâă iâsâă sţ i âu âlârmât prin sirenâă tot cârtierul. Fâmiliile celor sechestrâtţi âu sosit lâ fâtţâ locului sţ i âu cerut eliberâreâ lor din âceâstâă sechestrâre fortţâtâă . Trimis din pârteâ guvernului sâă steâ de vorbâă cu ei, Hâgi-Stoicâ le-â propus sâă fâcâă o declârâtţie sţ i sâă -sţ i prezinte revendicâă rile. Grevisţ tii âu refuzât fâă râă nici o motivâre. Colonelul â râportât pozitţiâ celor de lâ Grivitţâ sţ i âu refuzât sâă continue mediereâ. ÎÎn locul lui, colonelul mâgistrât Hotineânu le-â propus âcelâsţ i lucru. De peste gârd âu fost lovitţi cu pietre, el sţ i gârdâ câre-l îânsotţeâ. Atunci s-â dât ordin câ portţile sâă fie deschise cu fortţâ sţ i instigâtorii sâă fie ârestâtţi. Au fost ârestâtţi 50-60 muncitori, dintre câre numâi 3040 erâu comunisţ ti sţ i âu fost trimisţ i lâ Jilâvâ. ÎÎn câmerâ nr. 6 dinReduitâu fost câzâtţi o sâă ptâă mââ nâă sâu douâă sţ i s-â fâă cut mâre tâpâj câă âu fost tţinutţi îân conditţii inumâne. Dupâă cercetâă ri cââ tţivâ âu fost condâmnâtţi sţ i trimisţ i lâ Doftânâ. ÎÎn âceeâsţ i câmerâă sub regim comunist, îân ânii 1950-51, âu fost 600 de oâmeni. Pentru noi erâu conditţii umâne? Anchetâreâ lui Nicolâe Hâgi-Stoicâ erâ continuâtâă de o tovârâă sţ âă mâgistrât, câre îâncercâ sâă -l sţ ântâjeze cu policârpinâ, recurgââ nd lâ âmenintţâări cu condâmnâre mâre îân câzul câă nu iscâă lesţ te declârâtţiile mâă sluite. Colonelul, desţ i âveâ un temperâment linisţ tit, s-â supâă rât sţ i nemâiputââ nd suportâ impertinentţâ sţ i minciunâ i-â replicât: - Ascultâă , cucoânâă ! Cine te-â pus sâă îâmbrâci âceâstâă hâinâă mincinoâsâă sţ i obrâznicâă ? Du-te, cucoânâă , âcâsâă lâ crâtitţâ sţ i âlbiâ dumitâle sţ i spâlâă -tţi murdâă riâ din suflet câre, âsţ â orb cum sunt, tţi-o vâă d limpede cu ochii mintţii. Actorul erâ sţ i el sţ ântâjât sâă vinâă lâ Jilâvâ sâă steâ de vorbâă cu frâtele sâă u pentru â-i propune sâă cedeze îân schimbul eliberâă rii. Aducââ ndu-i-se lâ cunosţ tintţâă oficiâl câă frâtele sâă u vâ veni sâă steâ de vorbâă cu el îân âceâstâă problemâă , colonelul â intuit sţ ântâjul sţ i â refuzât sâă steâ de vorbâă cu frâtele sâă u. A fâă cut âceâstâ sţ i pentru â-sţ i scuti frâtele de un compromis morâl sţ i pentru â-l feri de un sţ oc psihic, îân momentul îân câre i-âr vedeâ stâreâ fizicâă lâmentâbilâă îân câre se gâă seâ; se crutţâ sţ i pe sine de o deceptţie. Dupâă ce â fost luât din câmerâă numâi sţ tiu ce s-â îântââ mplât cu dââ nsul. Tatăl d-lui Rozin ÎÎntr-o zi mâi putţin âgitâtâă , conversâm cu pâă rintele Pojâr îân limbâ germânâă termeni sţ i expresii curent folosite îân medicinâă ; Rozinse âpropie. - Sţ titţi câă tâtâă l meu â fost medic? - Nu sţ tiâm, d-le Rozin, nu ne-âtţi spus pââ nâă âcum. - Vreâu sâă vâă povestesc cevâ despre tâtâă l meu.

303

- Vâă âscultâă m cu plâă cere, d-le Rozin. - Tâtâă l meu â fost medic, â îânceput dââ nsul cu mââ ndrie. Erâ doctor mâmosţ . Noi suntem din Focsţ âni. Eu âcolo m-âm nâă scut, tâtâă l meu erâ medicul primâr âl orâsţ ului sţ i erâ un boier îân toâtâă putereâ cuvââ ntului. Erâ mânierât sţ i cunosţ teâ bine germânâ sţ i frâncezâ. Erâ simpâtizât, invitât sţ i primit îân toâte câsele mâri. Cucoânele îâi âcordâu âtentţie sţ i interveneâu pentru el cââ nd âveâ nevoie de bunâă tâteâ celor de sus. Toâte âvuseserâă nevoie de el câ mâmosţ . Dupâă incursiuneâ ârmâtei romââ ne îân Bulgâriâ, îân 1912, lâ câre luâse pârte sţ i regimentul din Focsţ âni, lumeâ orâsţ ului se pregâă teâ sâă primeâscâă cu entuziâsm intrâreâ regimentului îân orâsţ . Multţimeâ de oâmeni, bâă rbâtţi, femei, copii de lâ toâte sţ colile, cu flori îân mââ nâă sţ i cu cutii de confetti, se îânsţ irârâă îâncâă de dimineâtţâă pe trotuâre, de-â lungul îântregului orâsţ . Regimentul se pregâă teâ âfârâă din orâsţ , unde fusese cântonât, sâă defileze biruitor îân ovâtţii sţ i âplâuze. Toâte sotţiile de ofitţeri erâu lâ tribunâ de onoâre, prefectul sţ i primârul trebuiâu sâă soseâscâă . Tâtâă l meu, câ sâă ârâte tuturor câă de el depinde îân orâsţ nu numâi viâtţâ noilor nâă scutţi sţ i â mâmelor, ci chiâr sţ i âcest eveniment de fâcturâă nâtţionâlâă , â cerut âutoritâă tţilor orâsţ ului permisiuneâ de â constâtâ stâreâ sânitârâă â ostâsţ ilor, câ nu cumvâ de pe cââ mpul de luptâă sâă âducâă îân orâsţ microbi sâu âltţi germeni purtâă tori de boli infectţioâse: tifos, ciumâă sâu âlte boli epidemice. Cu toâte câă ostâsţ ii nu erâu bolnၡvi, câ sâă zâă dâă rniceâscâă âceâstâă mânifestâtţie triumfâlâă pe câre focsţ enenii o âsţ teptâu cu mâre bucurie, â ânulât îân câlitâte de medic primâr âl orâsţ ului intrâreâ îân orâsţ â regimentului pentru â preveni o contâminâre îân mâsâă â populâtţiei, pe motiv câă soldâtţii prezintâă simptome de tifos exântemâtic. Regimentul urmâ sâă steâ douâă sâă ptâă mââ ni îân cârântinâă îân âfârâ orâsţ ului. Asţ â â lovit îân âmorul propriu totţi ofitţerii câre se pregâă teâu sâă intre cu fâst îân orâsţ îân âplâuzele multţimii. Sţ i Rozin rââ deâ cu sâtisfâctţie sţ i erâ mââ ndru de putereâ tâtâă lui sâă u. ÎÎl priveâm sţ i mâă gââ ndeâm cu cââ tâă inconsţ tientţâă deconspirâ âctul iudâic âl zâă dâă rnicirii unei bucurii nâtţionâle. Sţ i âm îântţeles câă nu de putţine ori, îân spâtele unei neîâmpliniri â vointţei noâstre romââ nesţ ti sţ i nu numâi, stâă un gââ nd iudeomâsonic, câre prin mâsţ inâtţiuni sţ i ârânjâmente oficiâle sţ i tot felul de deturnâă ri perverse, zâă dâă rnicesţ te îâmplinireâ unor ideâluri. Cu ce-l supâă râ pe tâtâă l lui Rozin, evreu pripâă sţ it îân tţârâ romââ neâscâă , âjuns îân post de râă spundere sânitârâă âl unui orâsţ simbol, fâptul câă romââ nii se bucurâu, sâă rbâă torindu-sţ i ârmâtâ victorioâsâă ? Nu numâi nouâă âr trebui sâă ne deâ de gââ ndit âcest lucru, ci mâi degrâbâă evreilor. „Ce pizmâă retţ popor!“ Evrei şi „evrei“ Cââ nd evreii âu intrât îân Pâlestinâ, âu primit poruncâă de lâ Dumnezeu sâă distrugâă toâte popoârele câre locuiâu âtunci pe âcest pâă mââ nt: âmorei cânâânei, ferezei, hevei, iebusei, hetei sţ i gherghesei (Numerii 25 sţ i Deuteronom 20). Aceâstâă poruncâă este explicâtâă sţ i conditţionâtâă . ÎÎntââ i, câ âct de pedeâpsâă divinâă

304

pentru stâreâ de pâă câă tosţ enie îân câre trâă iâu âceste popoâre sţ i âpoi, pentru â nu deveni prilej de pâă câă tuire sţ i pentru poporul âles. ÎÎn plân simbolic, cele sţ âpte popoâre, reprezentâu cele sţ âpte pâă câte câpitâle câre trebuiesc distruse din sufletul nostru: mââ ndriâ, iubireâ de ârgintţi (âvutţiâ), desfrââ nâreâ, lâă comiâ, pizmâ (invidiâ), mââ niâ sţ i leneâ. Evreii n-âu îâmplinit îântocmâi poruncâ sţ i âceste triburi pâă câă toâse âu influentţât viâtţâ spirituâlâă , morâlâă sţ i sociâlâă â lor, âducââ ndu-i lâ âceeâsţ i stâre de pâă câă tosţ enie de-â lungul timpului de convietţuire. Astfel, âu schimbât slujireâ lui Dumnezeu, Cel unul nevâă zut, cu îânchinâreâ lâ Bââli (zeitâă tţi pâă gââ ne), sţ i-âu jertfit copiii lui Moloh, s-âu dedât desfrââ ului, vrâă jitoriei, crimei, betţiei, minciunii sţ i îânsţ elâă ciunii, pervertireâ îântregului popor, de lâ regi sţ i îânâltţi demnitâri, preotţi sţ i slujitori, pââ nâă lâ cel din urmâă cetâă tţeân. (v. Sâmuel, cârteâ Regilor sţ i totţi Proorocii). Proorocii âu îâncercât îân zâdâr sâă opreâscâă âceâstâă degringolâdâă spirituâlâă sţ i morâlâă (Îlie, Îsâiâ, Îeremiâ) ânuntţâând consecintţele drâmâtice âle vietţii pe câre o duc, îân neâscultâre fâtţâă de poruncile dâte de Dumnezeu. Totţi âu fost prigonitţi sţ i unii dintre ei chiâr ucisţ i. Dâr poruncile nu s-âu îâmplinit. Dumnezeu sânctţionâă poporul evreu prin venireâ âltor neâmuri âsuprâ lui, câre l-âu umilit, punââ nd dâă ri grele, distrugââ nd templul sţ i deportââ nd populâtţiâ. sirieni, egipteni, câldeeni sţ i bâbilonieni îâl lovesc. ÎÎn Bâbilon evreii stâă turâă îântr-o robie de sţ âptezeci de âni. ÎÎn timpul âcestâ se creeâzâă îân tţârâă un nou context istoric. Structurâ demogrâficâă se âltereâzâă . Populâtţiile pâă gââ ne cresc, evreii râă mâsţ i sâu cei foârte putţini câre revin din robie se âmestecâă prin câă sâă torii cu âcesţ ti bâă sţ tinâsţ i, îânvâă tţâăturâ Legii îâsţi diminueâzâă âutoritâteâ din pricinâ pervertirii conducâă torilor spirituâli (preotţimeâ sţ i câă rturârii), câre se trânsformâă îân câstâă cu veleitâă tţi de dominâtţie sţ i exploâtâre. Poporul este tţinut sub âscultâre printr-o nouâă formâă de îânvâă tţâăturâă , interpretâreâ Legii, numitâă 联 âlmud, câre fâce dependent pe orice evreu de „spusâ“ sinedriului. Sinedriul fusese constituit îân pustie, lâ poruncâ lui Dumnezeu, cuprinzââ nd sţ âptezeci de bâă rbâtţi îântţeleptţi, câre sâă -l âjute pe Moise lâ rezolvâreâ problemelor din viâtţâ obsţ tii (Numerii 11, 16-17) sţ i devenise âutoritâteâ supremâă (spirituâlâă , morâlâă , sociâl-âdministrâtivâă ) sţ i Legeâ este enuntţâtâă sţ i explicâtâă âsţ â cum hotâă râă sţ te el. Cine nu âscultâă este sânctţionât, îân functţie de grâvitâteâ âbâterii: âmenzi, bâă tâă i, excomunicâre din comunitâteâ sinâgogii, pââ nâă lâ ucidereâ cu pietre. Mââ ntuitorul Îisus Hristos, îân mustrâreâ pe câre le-o fâce câă rturârilor sţ i fâriseilor, ârâtâă cââ tevâ exemple de felul tâlmudic âl interpretâă rii Legii: «Vâi vouâă , câă lâă uze oârbe, câre zicetţi: Cel ce se vâ jurâ pe templu nu este cu nimic legât, dâr cel ce se vâ jurâ pe âurul templului este legât. Nebuni sţ i orbi! Ce este mâi mâre, âurul sâu templul câre sfintţesţ te âurul? Zicetţi iâr: Cel ce se vâ jurâ pe âltâr cu nimic nu este legât, dâr cel ce se vâ jurâ pe dârul ce este deâsuprâ âltârului este legât. Nebuni sţ i orbi! Ce este mâi mâre, dârul sâu âltârul câre sfintţesţ te dârul? (Mâtei 23,16-20).

305

Înterpretâreâ tâlmudicâă grosolânâă le-o pune Mââ ntuitorul îân fâtţâă cu privire lâ âjutorul pe câre trebuie sâă -l dâă m pâă rintţilor cââ nd âcesţ tiâ sunt îân necâz sâu îân nevoie: «Câă ci Moise â zis: „Cinstesţ te pe tâtâă l tâă u sţ i pe mâmâ tâ“, sţ i „cel ce vâ grâă i de râă u pe tâtâă l sâă u, sâu pe mâmâ sâ, cu moârte sâă se sfââ rsţ eâscâă “. Voi îânsâă zicetţi: dâcâă un om vâ spune tâtâă lui sâu mâmei: Corbân! âdicâă : Cu ce te-âsţ fi putut âjutâ este dâă ruit lui Dumnezeu, nu-l mâi lâă sâtţi sâă fâcâă nimic pentru tâtâă l sâă u sâu pentru mâmâ sâ.» (Mâtei 7, 10-12) Mââ ntuitorul mustrâă toâte âcele formâlisme tâlmudice, pe câre le impusese Sinedriul sţ i câre deveniserâă dâtinâă , îân legâă turâă cu curâă tţeniâ, spâă lâreâ mââ inilor sţ i blidelor etc. Deci nu Legeâ (Thorâ) câ operâă revelâtâă de Dumnezeu lui Moise sţ i imortâlizâtâă îân scris, o âltereâzâă âcesţ ti conducâă tori iudei, ci îântţelesul ei, printr-o interpretâre sui generis; îântţelesul âlterât îâl impun cu fortţâ; cââ nd Mââ ntuitorul îânceârcâă sâă -i reâducâă lâ sensul ei initţiâl ÎÎl âcuzâă câă stricâă Legeâ. De âceeâ, Mââ ntuitorul, le sţ i spune iudeilor câre-l âscultâu: «Zicââ nd: Câă rturârii sţ i fâriseii âu sţ ezut îân scâunul lui Moise (conducâă tori, câ principiu âl âutoritâă tţii investite, n.â.); deci toâte cââ te vâă vor zice vouâă (conform legii, n.â.), fâcetţi-le sţ i pâă zitţi-le; dâr dupâă fâptele lor nu fâcetţi (âbâteri de lâ lege, n.â.), câă ei zic (pronuntţâă textul legii, n.â.), dâr nu fâc (cum zice Legeâ, n.â.).» (Mâtei 23, 2-3). Câă âceâstâă Lege revelâtâă nu poâte fi âlterâtâă nici îân literâă sţ i nici îân Duh, o spune Mââ ntuitorul iudeilor, cââ nd câă rturârii sţ i fâriseii ÎÎl âcuzâă câă hulesţ te, fiindcâă S-â fâă cut pe sine Fiul lui Dumnezeu, zicââ ndu-le: «Nu e scris îân Legeâ voâstrâă câă : „Eu âm zis: dumnezei suntetţi?“. Dâcâă i-â numit dumnezei pe âceiâ câă tre câre â fost cuvââ ntul lui Dumnezeu - sţ i Scripturâ nu poâte sâã fie desfiintţâtâă - Despre Cel pe câre Tâtâă l L-â sfintţit sţ i L-â trimis îân lume, voi zicetţi: Tu hulesţ ti, câă ci âm spus: Fiul lui Dumnezeu sunt? Dâcâă nu fâc lucrâă rile Tâtâă lui Meu, sâă nu credetţi îân Mine. Îâr dâcâă le fâc, chiâr dâcâă nu credetţi îân Mine, credetţi îân âceste lucrâă ri, câ sâă sţ titţi sţ i sâă cunoâsţ tetţi câă Tâtâă l este îân Mine sţ i Eu îân Tâtâă l.» (Mâtei 10, 34-38). Cânonul Câă rtţilor Sfinte âle Vechiului Testâment erâ definitiv îâncheiât câ numâă r sţ i formâă literârâă sţ i Mââ ntuitorul confirmâă âcest lucru: «Sâă nu socotitţi câă Eu vâă voi îânvinui lâ Tâtâă l; cel ce vâă îânvinuiesţ te este Moise, îân câre voi âtţi nâă dâă jduit. Câă dâcâă âtţi fi crezut lui Moise, âtţi fi crezut sţ i Mie, câă ci despre Mine â scris âcelâ. Îâr dâcâă celor scrise de el nu credetţi, cum vetţi crede îân cuvintele Mele?» (Îoân 5, 45-47). Câă ci Moise zisese: «Prooroc din mijlocul tâă u sţ i din frâtţii tâă i, câ sţ i mine, îâtţi vâ ridicâ Domnul Dumnezeul tâă u: pe Acelâ sâă -L âscultâtţi. … Eu le voi ridicâ Prooroc din mijlocul frâtţilor lor, cum esţ ti tu, sţ i voi pune cuvintele Mele îân gurâ Lui sţ i El le vâ grâă i tot ce-Î voi porunci Eu. Îâr cine nu vâ âscultâ cuvintele Mele, pe câre Proorocul Acelâ le vâ grâă i îân numele Meu, âceluiâ îâi voi cere socoteâlâă .» (Deuteronom 18, 15; 17-19). Sţ i iârâă sţ i confirmâă integrâl Scripturâ Vechiului Testâment, îân formâ definitivâă pe câre o cunosţ teâu iudeii lâ dâtâ âceeâ cââ nd mustrâă pe cei doi, Lucâ sţ i Cleopâ, pe drumul spre Emâus, câre se îândoiâu de îânviereâ Lui:

306

Sţ i El â zis câă tre ei: O, nepriceputţilor sţ i zâă bâvnici cu inimâ câsâă credetţi toâte cââ te âu spus proorocii! Nu trebuiâ oâre, câ Hristos sâã pâă timeâscâă âcesteâ sţ i sâă intre îân slâvâ Sâ? Sţ i îâncepââ nd de lâ Moise sţ i de lâ totţi proorocii, le-â tââ lcuit lor, din toâte Scripturile cele despre El. (Lucâ 24, 25-27). Mââ ntuitorul citeâzâă âdeseâ din prooroci, din Psâlmi sţ i din Moise, cu privire lâ descendentţâ sţ i pâtimâ Sâ, «câă trebuie sâă se îâmplineâscâă toâte cele scrise despre Mine îân Legeâ lui Moise, îân prooroci sţ i îân psâlmi.» (Lucâ 24, 44). Se îânsţ eâlâă cei ce cred câă iudeii (respectiv levitţii), fie îân Bâbilon, fie îân Egipt, rescriind Vechiul Testâment, âu âlterât textul originâl revelât, prin introducereâ unor cuvinte îân text, câre sâă denâtureze sensul ideilor sâu câă , âu creât personâje sţ i evenimente pe câre le-âu introdus câ pâă rtţi constitutive âle VechiuluiTestâment. DouglâsReed, âutorul Controversei Sionului, socotesţ te câă Deuteronomul (â cinceâ cârte â lui Moise), Esterâ sţ i Dâniil sunt nisţ te inventţii, iâr proorocul Îezechil, un tâlmudist câre redesţ teâptâă îân iudei legeâ râă zbunâă rii îâmpotrivâ neâmurilor. Un ârgument zdrobitor âdus de el, câă Scripturâ â fost rescrisâă îân sens tâlmudic îân timpul câptivitâă tţii bâbiloniene, este âsemâă nâreâ unor pâsâje lâ doi prooroci, lâ mâre distântţâă îân timp unul de âltul: Îsâiâ 2, 2-4 sţ i Miheiâ 4, 1-3. Sţ i lâ unul sţ i lâ âltul, cââ tevâ versete din proorocirile lor sunâă lâ fel. Noi, cei credinciosţ i, âm puteâ invocâ ârgumentul câă Dumnezeu â vorbit îân âcelâsţ i fel îân âlt moment istoric. Dâr âcest ârgument nu este vâlâbil pentru un necredincios, sţ i invocâă m metodâ oferitâă nouâă de Mââ ntuitor, pentru â âjunge lâ cunoâsţ tereâ Adevâă rului, «ceretţi sţ i vi se vâ dâ; câă utâtţi sţ i vetţi âflâ; bâtetţi sţ i vi se vâ deschide.» (Mâtei 7, 7). Adicâă , sâă fâcem sţ i noi ceeâ ce fâă ceâu Sfintţii Pâă rintţi, cââ nd un cuvââ nt âl Scripturii le creâ îântrebâă ri: se rugâu, posteâu sţ i câă utâu îân discutţii (îân sobor) sâă âfle Adevâă rul. Am fâă cut noi âceste eforturi spirituâle, morâle sţ i mâteriâle? «Toâtâă Scripturâ este insuflâtâă de Dumnezeu» (2 Timotei 3, 16) spune Sf. Ap. Pâvel, sţ i Dumnezeu â vorbit prin gurâ Sfintţilor Prooroci, descoperindu-le tâinele câre âveâu sâă fie. Deci literâ (cuvââ ntul exprimât) este purtâă toâreâ unui îântţeles duhovnicesc. Dâcâă dezbrâă câă m cuvââ ntul de îântţelesul lui duhovnicesc, âtunci Dumnezeu nu existâă sţ i scopul pentru câre s-âu spus sţ i scris toâte âceste Scripturi este âcelâ de â tulburâ sţ i distruge lumeâ sţ i nu de â o âduce lâ stâreâ de curâă tţenie sţ i îândumnezeire. Dumnezeu â creât îân prefigurâre (ânticipââ nd simbolic) o lume îântreâgâă «umbrâă bunurilor viitoâre» (Evrei 10, 1) - cum spune Sfââ ntul Apostol Pâvel. Din punct de vedere âl pedâgogiei Divine âceâstâă lume este simbolicâă ; din punct de vedere âl existentţei ei sţ i îân speciâl âl responsâbilitâă tţii, eâ este o lume reâlâă îân contingentţâ istoriei. De âceeâ eâ fost judecâtâă îân functţie de libertâteâ ei de â se include sâu â se exclude din intentţiâ Divinâă , revelâtâă ei permânent, sţ i îânâinte dedâreâ Legii sţ i dupâă âceeâ. Dovâdâă proorocii câre mor, mâă rturisind voiâ Dumnezeiâscâă sţ i âsupritorii, câre mor sţ i ei, sânctţionâtţi câ îâmpotrivitori voii Divine, neputââ ndu-se dezvinovâă tţi câă n-âu cunoscut-o.

307

«Legeâ sţ i proorocii âu fost pââ nâă lâ Îoân (Botezâă torul);» (Lucâ 16, 16) «Din zilele lui Îoân Botezâã torul pââ nâă âcum îâmpâă râă tţiâ cerurilor se iâ prin strâă duintţâă (cu vointţâ sţ i credintţâ îân Hârul revâă rsât prin Hristos n.â.) sţ i cei ce se silesc pun mââ nâ pe eâ.» (Mâtei 11, 12). Îâr Sfââ ntul Apostol Pâvel explicâă : «Legeâ ne-â fost câă lâă uzâă spre Hristos, pentru câ sâă ne îândreptâă m din credintţâă. Îâr dâcâă â venit credintţâ, nu mâi suntem sub câă lâă uzâă .» (Gâlâteni 3, 24-25). Dumnezeu Tâtâă l, prin Îisus Hristos, Cuvââ ntul îântrupât, mââ ntuie îân chip obiectiv, reâl, nu simbolic, fiecâre existentţâă râtţionâlâă creâtâă , omul, devenitâă prin cunoâsţ tereâ âctului îântrupâă rii consţ tientâă câă trebuie sâă se implice subiectiv îân âctul mââ ntuitor. Câă ci dâcâă Dumnezeu Tâtâă l, n-âr fi âvut âceâstâă intentţie, Dumnezeu Fiul n-âr fi luât identitâte omeneâscâă , istoricâă , n-âr fi âpâă rut îân lume prin nâsţ tere din femeie sţ i n-âr fi pârcurs toâte stâdiile de devenire biologicâă omeneâscâă , de lâ copilâă rie lâ mâturitâte. Împlicit n-âr fi âvut dreptul sâă judece, pretinzââ nd celor ce nu erâu de âceeâsţ i substântţâă mâteriâlâă sţ i spirituâlâă cu El, îâmplinireâ unor âcte câre nu âr fi fost proprii nâturii lor. «Sţ i Î-â dât putere sâă fâcâă judecâtâă , pentru câă este Fiul Omului.» (Îoân 5, 27) ÎÎn Finâl, El sânctţioneâzâă îân chip reâl, nu simbolic, fiecâre existentţâă râtţionâlâă creâtâă , om, îân functţie de libertâteâ voii ei, sâu fiecâre îâsţi fixeâzâă îân vesţ nicie, singur, pozitţiâ fâtţâă de Adevâă rul Suprem, prin âlegere liberâă : pro sâu contrâ Cuvââ ntului îântrupât, Îisus Hristos, prin câre Dumnezeu sţ i-â fâă cut cunoscutâă voiâ Sâ. Dumnezeu confirmâă pozitţiâ noâstrâă , respectââ ndu-ne libertâteâ îân vesţ nicie. Nu Legeâ ne mââ ntuie, ci credintţâ îân Hristosul pe câre-L ânuntţâă eâ, câre i s-â socotit sţ i lui Avrââm îândreptâă tţire. Câă ci Avrââm nu erâ sub lege. Legeâ s-â dât prin Moise, cu cinci sute de âni mâi tââ rziu. Dâcâă umblâă m numâi cu puterile mintţii noâstre sâă gâă sim nod îân pâpurâă cuvââ ntului Sfintei Scripturi, ne vom îântââ lni pe âcest drum cu cel vicleân câre ne îândreptâă tţesţ te îân pâă rereâ noâstrâă subiectivâă sţ i n-o sâă âflâă m niciodâtâă Adevâă rul, bâ mâi mult, vom râă tâă ci sţ i pe âltţii. Îudeii (fârisei, câă rturâri, levitţi) n-âu putut âlterâ textul câă rtţilor Vechiului Testâment, ci âu creât o lucrâre pârâlelâă , interpretâreâ Bibliei, numitâă Tâlmud, âsţ â cum âm ârâă tât mâi sus, dezbrâă cââ nd literâ de duhul ei. Bisericâ mergââ nd pe âfirmâtţiile Mââ ntuitorului, confirmâă cânonul câă rtţilor Vechiului Testâment. Totţi Sfintţii Pâă rintţi sţ i Apostolii (mâi âles Sfââ ntul Apostol Pâvel, câre âduce îân scrisorile lui âtââ teâ citâte din Vechiul Testâment), despre câre sţ tim âtââ t de bine cu ce dâruri duhovnicesţ ti erâu îânzestrâtţi, âtestâă veridicitâteâ textului Sfintei Scripturi sţ i nu fâc nici o imputâre cu privire lâ vreo pârte â îântregului, câ fiind mâă sluire iudâicâă . Acest lucru s-â îântââ mplât numâi dupâă ânii 1200-1300 sţ i continuâă sţ i âstâă zi, creââ ndu-se bibliâ sectârâă . Sţ i Sfintţii Apostoli sţ i Sfintţii Pâă rintţi, âcolo unde duhul lor nu reusţ esţ te sâă dezlege îântţelesul tâinei âscuns îân cuvââ ntul revelât, cer de lâ Dumnezeu luminâre, prin post, rugâă ciune, osteneli sţ i discutţii îân sobor: «Tââ lcuiesţ te-ne (Doâmne) pildâ âceâstâ.» (Mâtei 15, 15); dupâă multe discutţii, âpostolii s-âu âdunât îân sobor sţ i âu scris

308

pâă gââ nilor câre trecuserâă lâ cresţ tinism sţ i câre erâu âsâltâtţi de iudâizântţi sâă se tâie îâmprejur: «Pâă rutu-s-â Duhului Sfââ nt sţ i nouâă » (Fâpte 15). Asţ â s-âu stâbilit toâte Dogmele sţ i Cânoânele bisericesţ ti. Îâr âcolo unde totusţ i îântţelesul nu li se descoperâă , lâsâă îân seâmâ Bisericii tâinâ, pentru câ nu cumvâ îân chip subiectiv sâă se îândreptâă tţeâscâă îântr-un âct câre mâi tââ rziu s-âr puteâ dovedi â fi o râă tâă cire sţ i âstfel sâă câdâă din hâr, cum se gâă sesc âcum âproâpe totţi comentâtorii âpuseni, mâi âles cei protestântţi sţ i totţi sectârii (ereticii) câre sunt cultivâtţi cu mâă iestrie de câă tre evreii tâlmudisţ ti. *** Sinedriul âlterâse îântr-âtââ t legeâ sţ i spirituâlitâteâ mozâicâă , îâncââ t Mesiâ cel promis sţ i âsţ teptât trebuiâ sâă reâlizeze, nu izbâă vireâ poporului din pâă cât, ci supremâtţiâ politicâă peste toâte neâmurile. Proorociâ câă âcest Mesiâ «vâ îândreptâ pâă câtul de lâ Îâcov» âdicâă din strâă mosţ i) este râă stâă lmâă citâă îân sensul îândreptâă tţirii dominâtţiei âsuprâ lumii. Îgnorââ nd câă dreptul lâ bucuriile vietţii pâă mââ ntesţ ti erâ conditţionât de îâmplinireâ poruncilor morâle sţ i spirituâle, sintetizâte îân Decâlog (cele 10 porunci) sâu condensâte îân formulâreâ: «Sâă iubesţ ti pe Domnul Dumnezeul tâă u din tot sufletul tâă u..., sţ i pe âproâpele tâă u câ pe tine îânsutţi.» (Lucâ 10, 27). Sţ i Dumnezeu le spusese: «De vetţi vreâ sţ i de Mâă vetţi âscultâ, bunâă tâă tţile pâă mââ ntului vetţi mââ ncâ. Îâr de nu vetţi vreâ sţ i nu Mâă vetţi âscultâ, âtunci sâbiâ vâă vâ mââ ncâ, câă ci gurâ Domnului grâă iesţ te.» (Îsâiâ 1, 19-20). Sţ i iâtâă vine «plinireâ vremii». Sâbiâ Cuvââ ntului îântrupât, Îisus Hristos, câre ânuleâzâă âutoritâteâ Sinedriului sţ i â preotţiei mozâice, instâurââ nd âutoritâteâ unei noi preotţii hârice, â âcelorâ câre cred sţ i mâă rturisesc câă El este Mesiâ cel fâă gâă duit, izbâă vitor de pâă cât, câre dâă ruiesţ te o îâmpâă râă tţie vesţ nicâă (nu istoricpâă mââ nteâscâă ), nu numâi celor din Îsrâel, câre cred îân El, ci tuturor, din orice neâm, rââ nduind o nouâă zi â creâtţiei, â unei lumi nâă scutâă din «âpâă sţ i din Duh Sfââ nt», îâmplinindu-se proorociâ lui Îeremiâ cu privire lâ Noul Legâă mââ nt: «Îâtâă vin zile, zice Domnul, cââ nd voi îâncheiâ cu câsâ lui Îsrâel sţ i cu câsâ lui Îudâ legâă mââ nt nou. ÎÎnsâă nu câ legâă mââ ntul pe câre l-âm îâncheiât cu pâă rintţii lor» (Îeremiâ 31, 31-32). Din âcest moment se nâsţ te conflictul îântre Hristos sţ i Sinedriu. Cele douâă îâmpâă râă tţii, lumeâscâă sţ i cereâscâă , intrâă îân conflict. Îisus Hristos, devine pentru Sinedriu cel mâi mâre pericol spirituâl: «S-â fâă cut pe sine Fiul âl lui Dumnezeu» (Îoân 19, 7), cel mâi mâre pericol morâl: «pentru câă dezleâgâ sââ mbâă tâ» (Îoân 5, 18) sţ i nu respectâă dâtinâ, cel mâi mâre pericol sociâl: «vâă zââ ndu-l câă mâă nââ ncâă cu vâmesţ ii sţ i pâă câă tosţ ii» (Mârcu 2, 16), cel mâi mâre pericol politic: «dâcâă -L lâă sâă m âsţ â totţi vor crede îân El, sţ i vor veni românii sţ i ne vor luâ tţârâ sţ i neâmul.» (Îoân 12, 48). De âceeâ:«este mâi de folos sâă moârâă un om pentru popor, decââ t sâă piârâă tot neâmul» (Îoân 11, 50), â zis Câiâfâ, mârele preot, proocind cu ce fel de moârte âveâ sâă moârâă Hristos (v. Îoân 11, 50-52). Sţ i âtunci: «Râă stignesţ te-L! Râă stignesţ teL!» (Îoân 19, 6). Sţ i Îisus Hristos este ucis, pe râă spundereâ conducâă torilor

309

spirituâli sţ i â tot poporul, îân fâtţâ lui Dumnezeu: «Sââ ngele Lui âsuprâ noâstrâă sţ i â copiilor nosţ tri» (Mâtei 27, 25). Din âcest moment poporul evreu dispâre din PlânulDivin, câ popor âles âl mâă rturisirii Lui îântre neâmuri: «Îerusâlime, Îerusâlime, câre omori pe prooroci sţ i ucizi cu pietre pe cei trimisţ i lâ tine; de cââ te âm vrut sâă strââ ng pe copii tâă i, cum îâsţi strââ nge closţ câ puii sub âripi sţ i n-âtţi voit. Îâtâă , vi se lâsâă câsâ pustie; câă ci vâă spun, câă de âcum îân colo, nu Mâă vetţi mâi vedeâ pââ nâă cââ nd nu vetţi zice: „Binecuvââ ntât este Cel ce vine îântru numele Domnului.“» (Mâtei 23, 37-39). Devine popor âles Noul Îsrâel (dupâă duh), formât din cei ce cred sţ i mâă rturisesc (evrei sţ i neevrei) pe Îisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul din Sfââ ntâ Treime, îântrupât din Fecioârâă , din drâgoste pentru creâturâ Sâ, sâă ispâă sţ eâscâă pâă câtele lumii sţ i sâă -i îândumnezeiâscâă pe totţi cu putereâ Hârului Duhului Sfââ nt: «Dâr nu numâi pentru âcesţ tiâ (Apostoli) Mâă rog, ci sţ i pentru cei ce vor crede îân Mine, prin cuvââ ntul lor» (Îoân 17, 20), «Pâă rinte, voiesc câ, unde sunt Eu, sâă fie îâmpreၵnâă cu Mine sţ i âceiâ pe câre Mi i-âi dât, câ sâă vâdâă slâvâ meâ pe câre Mi-âi dât-o, pentru câă Tu M-âi iubit pe Mine mâi îânâinte de îântemeiereâ lumii.» (Îoân 17, 24) Pentru pâă câtul necredintţei sţ i ucidereâ Fiului lui Dumnezeu, consecintţele sunt trâgice pentru poporul evreu: Românii ocupâă Îudeeâ, templul din Îerusâlim este dâă rââ mât, «Nu vâ râă mââ ne âici piâtrâă pe piâtrâă , câre sâă nu se risipeâscâă .» (Mâtei 24, 2) proorocise Îisus sţ i evreii fug îân toâtâă lumeâ (Titus, fiul lui Vespâsiân, lâ ânul 70 d.Hr. devine instrumentul de pedeâpsâă prin câre Dumnezeu â sânctţionât poporul evreu). Lipsitţi de conducere politicâă (nemâiâvââ nd stât), precum sţ i de conducere religioâsâă (corpul preotţesc este ucis îân totâlitâte), evreii râă mââ n doâr sub âscultâreâ îânvâă tţâătorilor de lege, tâlmudisţ tii râbini. Ceâ mâi mâre pârte â fugârilor âjunge prin nordul Africii (unii râă mââ n îân Egipt) îân Spâniâ sţ i de âici, îân mâi toâte tţâările occidentului. Râbinii îânceârcâă sâă âdâpteze viâtţâ comunitâă tţilor lâ noile conditţii istorice, locâle. Se constituie îân comunitâă tţi sepârâte, numite ghetouri, de obicei lâ mârgineâ orâsţ elor (cetâă tţilor) unde, sub âutoritâteâ sţ i âscultâreâ râbinicâă , sunt îâmpiedicâtţi sâă se âsimileze. (Este o minciunâă â râbinilor câă îân evul mediu, âu fost internâtţi îân ghetouri. Pe âcesteâ le-âu fâă cut ei). Procesul de sepârâre le dâă posibilitâteâ râbinilor sâă imprime îân consţ tiintţâ populâtţiei ideeâ câă îân câlitâte de neâm âles sunt persecutâtţi sţ i urââ tţi de neâmurile cresţ tine. Îdeeâ âceâstâ, cultivâtâă sţ i îântretţinutâă de-â lungul generâtţiilor, dâă nâsţ tere lâ dorintţâ de râă zbunâre fâtţâă de neâmurile cresţ tine din câuzâ câă rorâ se vâă d lipsitţi de Grâtţiâ Divinâă sţ i âcuzâtţi câ popor ucigâsţ âl lui Dumnezeu. Totusţ i cei câre ies de sub âceâstâă umbrelâă râbinicâă , constâtâă câă cresţ tinii nu sunt âcele fiâre sâă lbâtice prezentâte de râbini, sţ i foârte multţi renuntţâă lâ mozâismul tâlmudic sţ i se âsimileâzâă . Dâr îân âcest moment istoric sţ i spirituâl âl poporului evreu, îân sec. VÎÎÎ, âpâre un nou popor evreu câre nu âre nimic comun din punct de vedere biologic

310

cu poporul semit, fugit din Pâlestinâ lâ ânul 70 d.Hr., hâzârii, un trib turcomongol din regiuneâ cuprinsâă îântre Mâreâ Neâgrâă sţ i Mâreâ Câspicâă . Acesţ tiâ prin sec. âl VÎÎÎ-leâ, sunt pusţ i îân situâtţiâ sâă opteze pentru unâ din credintţe: musulmânâă sâu cresţ tinâă . Pentru â nu deveni victime âle conflictului dintre cresţ tini sţ i mâhomedâni, conducâă torii hâzâri âdoptâă mozâismul pentru poporul lor. Lâ ânul 741, Bulân, conducâă torul tribului hâzâr, âdoptâă mozâismul câ religie oficiâlâă . Astfel âsiâticii hâzâri, devin evrei prin religie, preluââ nd îânvâă tţâăturâ iudâicâă , cu âccent speciâl pe ideeâ poporului âles câre trebuie sâă stâă pââ neâscâă lumeâ. Sub tţârii Rusiei stâă pââ nireâ îâi îânghite sţ i pe ei, o dâtâă cu pânslâvismul, dâr se infiltreâzâă îâncet-îâncet pââ nâă îân âpusul Europei 42. ÎÎn Germâniâ, Frântţâ, Austriâ, Angliâ, vin îân contâct cu orgânizâtţiile mâsonice (descendente din ordinul templierilor), pe câre âjung sâă sţ i le subordoneze sţ i lâ âdâă postul câă rorâ îâncep âctţiuneâ de destâbilizâre sţ i descompunere â stâtelor sţ i spirituâlitâă tţii cresţ tine. ÎÎn timp ce evreii sefârzi (semitţi) se risipeâu, âsimilââ ndu-se, evreii hâzâri (âschenâzi) reîâmprospâă tâu Legeâ Deuteronomului îân îântţeles tâlmudic, investindu-se cu dreptul de âutoritâte leviticâă (slujitori âi templului) sţ i reâctuâlizââ nd situâtţiâ istoricâă din timpul ocupâtţiei Pâlestinei sub Îosuâ Nâvi, ârogââ ndu-sţ i dreptul de â dispune sţ i âstâă zi, dupâă 2500 de âni, de âceeâsţ i investiturâă dâtâă numâi pentru âceâ âctţiune, lui Moise sţ i lui Îosuâ, de â distruge neâmurile pâă câă toâse, câre âcum, pentru ei, sunt cele cresţ tine. Pentru câ âctţiuneâ lor sâă -sţ i poâtâă âtinge scopul, se reorgânizeâzâă îântr-o formâă suprâstâtâlâă , Cahalul, stât îân stât, cu legile lui, cu guvern pârticulâr, specific iudâic, cu relâtţii bâzâte pe legi tâlmudice (îântre membrii comunitâă tţii lor relâtţii morâle, iâr fâtţâă de orice neâm sţ i orice religie, fiindu-le permis, pentru â-sţ i âtinge scopurile, orice mijloc, cel mâi imorâl fiind cel mâi bun). Cââ sţ tigâă prin viclenie, corupere, sţ ântâj, minciunâă , dezinformâre, elementele câpâbile âle neâmurilor îân mijlocul câă rorâ trâă iesc, âjung subtil îân frunteâ bucâtelor pârâzitââ nd neâmurile cresţ tine, plââ ngââ nd de formâă zidurile Îerusâlimului dâă rââ mât. Cânâânul lor este âcum lumeâ îântreâgâă , pe câre vor sâă o stâă pââ neâscâă . Îâtâă -ne sub âmenintţâreâ dominâtţiei tâlmudico-hâzârâă . Toâte pâtimile Asiei s-âu âmplificât sţ i exâcerbât sub ideeâ âlesţ ilor lui Îâhve, hâzârii, câre sţ i-âu descoperit vocâtţiâ de sionisţ ti: refâcereâ Împeriului dâvidic. Înfiltrâtţi îân ultimele douâă veâcuri, prin cutezântţâă sţ i obrâă znicie, prin sţ ântâj sţ i corupere, prin insinuâre perfidâă , îân toâte compârtimentele vietţii publice: îân culturâă , îân economie sţ i comertţ , îân viâtţâ spirituâlâă sţ i morâlâă (îâmbrâă cââ nd chipul îângerului de luminâă ), dââ nd tonul prin mâss-mediâ, pe câre âu âjuns s-o controleze, reâlizââ nd âsţ â-zisâ opinie publicâă (opiniâ lor este âtribuitâă publicului), infiltrââ ndu-se îân ârmâtâă sţ i politţie, îân politicâă sţ i mâi âles îân serviciile secrete sţ i îân diplomâtţiâ tuturor stâtelor, îân toâte societâă tţile sţ i âsociâtţiile 42

Infiltrarea chazarilor in Apusul Europei a început încă de la sfârşitul sec. X, după ce principii slavi le-au distrus capitala, aflată la gura de vărsare a Volgii Mărea Caspice. Apud Prof. S. Dubnov Istoria evreilor, vol II, ed. Slova, Bucureşti 1946

311

„umânitâre“, prezidâte de formâă de servântţii lor goimi 43, orgânizâtţi îân frâncmâsonerii, detţin âstâă zi, îân toâte stâtele lumii îân câlitâte de consilieri, pââ rghiile cu câre misţ câă mâsele de goimi, dupâă bunul lor plâc. Este sţ tiut âstâă zi sţ i recunoscut chiâr de ei, câ un triumf, câă îân compozitţiâ fiecâă rui guvern, din orice tţârâă , intrâă sâu ies, cei indicâtţi de ei. ÎÎn stâtele sociâliste (comuniste), de lâ 50% pââ nâă lâ 90%, membrii guvernului erâu chiâr evrei hâzâri. Îâr toâte revolutţiile sociâliste (comuniste) âu câ initţiâtori sţ i profitori pe evreii hâzâri. Pentru o micâă exemplificâre, dâă m numele celor 41 de conducâă tori evrei dinGuvernul Republicii PopulâreRomââ ne, îâncepââ nd cu ânul 1944-45, minisţ trii sţ i îânâltţi demnitâri îân functţii cheie âle stâtului: 1. AnâPâuker, âliâs Annâ Râbinsohn, ministru de externe sţ i âgentâ nr.1 â Moscovei lâ Bucuresţ ti. 2. Îlkâ Wâssermânn, reâlâă directoâre â Ministerului de externe. 3. Josef Kishinevski, âliâs Jâkob Broitmân, vice-presţ edinte âl Consiliului de minisţ tri sţ i membru âl CC. 4. Teohâri Georgescu, âliâs Burâh Tescovich, ministru de interne. 5. Lothâr Râă dâă ceânu, âliâs Lothâr Wuertzel, ministru. 6. Miron Constântinescu, âliâs Mehr Kohn, originâr din Gâlâtţi, ministru âl minelor sţ i membru îân CC. 7. Moises Hâupt, generâl, comândânt militâr âl Câpitâlei. 8. Lâuriân Zâmfir, âliâs Lâuriân Rechler, generâl, sţ ef âl Securitâă tţii, originâr din Brâă ilâ. 9. Heinz Gutmân, sţ ef âl Serviciului secret civil. 10. Williâm Suder, sţ ef âl Contrâspionâjului. 11. Colonel Român, âliâs Român Wâlter, tâtâă l lui Petre Român, sţ ef âl Serviciului de educâtţie, culturâă sţ i propâgândâă âl Armâtei. 12. Alexândru Moghiorosţ , ministru âl nâtţionâlitâă tţilor, originâr din Ungâriâ. 13. Alexândru Bâdân, âliâs Alexânder Brâunstein, sţ ef âl Comisiei de control âl strâă inilor. 14. Mâior Lewin, fost ofitţer îân ârmâtâ rosţ ie, sţ ef âl Cenzurii presei. 15.Colonel Holbân, âliâs Moscovich, sţ ef âl Securitâă tţii pe Bucuresţ ti. 16. George Silviu, âliâs Gersch Gollinger, secretâr generâl îân Ministerul de interne. 17. ErwinVoiculescu, âliâs ErwinWeinberg, sţ ef âl Depârtâmentului pentru pâsţ âpoârte îân Ministerul de externe. 18. Stupineânu, âliâs Stâppnâu, sţ ef âl Spionâjului economic. 19. Emmerick Stoffel, originâr din Ungâriâ, âmbâsâdorul Romââ niei îân Elvetţiâ. 20. Hârry Fâă inâru, âliâs Hersch Feiner, sţ ef de legâtţie îân Ambâsâdâ din Stâtele Unite. 43

Goim : animal necurat, nume folosit în Talmud prin care apare referirea la neevrei.

312

21. Îdâ Szilâgy, evreicâă , prietenâă â lui Anâ Pâuker, reâlâ conducâă toâre â Ambâsâdei din Londrâ. 22. N. Lâă zâă rescu, âliâs Burâch Lâzârovich, îânsâă rcinât de âfâceri âl Romââ niei lâ Pâris. 23. Simon Oieru, âliâs Schâeffer, subsecretâr de stât. 24. Liubâ Kishinevski, âliâs Liubâ Broitmân, presţ edintâă â femeilor romââ ne ântifâsciste. 25. Lew Zeiger, director generâl îân Ministerul economiei. 26. Doctor Zeider, jurisconsult âl Ministerului de externe. 27. Silviu Brucân, âliâs Bruekker, redâctor sţ ef âl Scânteii, conduceâ îântreâgâ câmpânie câre vizâ dezâmâă gireâ poporului îân ce priveâ domniâ comunismului sţ i îânscenâtâ câmpânie ântisemitâă din Romââ niâ. 28. Sâmoilâă , âliâs Sâmuel Rubenstein, director guvernâtor âl Scânteii. 29. Horiâ Limân, âliâs Lehmân, redâctor âdjunct âl Scânteii. 30. Înginerul Schnâpp, director guvernâtor âl ziârului România Liberă. 31. Jehân Mihâi, âliâs Jâcob Michâel, sţ ef âl industriei cinemâtogrâfice romââ ne. 32. Alexândru Grâur, âliâs Alter Brâuer, director generâl âl Societâă tţii râdiofonice romââ ne. 33. Mihâi Roller, necunoscut îânâinte de venireâ sâ îân Romââ niâ din Uniuneâ Sovieticâă , Presţ edinte âl Acâdemiei Romââ ne, âutorul istoriei fâlsificâte. 34. Profesorul Weigel, tirânul Universitâă tţii din Bucuresţ ti, câre conduceâ operâtţiâ de iepurâre â studentţilor ânticomunisţ ti. 35. Profesorul Lewin Bercovich, un âlt tirân âl Universitâă tţii din Bucuresţ ti, câre controlâ corpul profesorâl, venit din Rusiâ. 36. Silviu Josifescu, âliâs Sâmson Josifovich, i-â cenzurât pe Eminescu, Alecsândri, Vlâhutţâă de contţinutul câre nu se ârmonizâ cu comunismul. 37. Joân Vinter, âliâs Jâkob Winter, critic literâr mârxist âl Romââ niei. 38. Alexânder Sencovich, Mishâ Levin sţ i Sâm Asriel (Serbân), secretâri generâli âi Ligii generâle â muncii. 39. Alexândrâ Sidorovici, sotţiâ lui Silviu Brucân, âcuzâtoâre lâ Tribunâlul poporului îân 1945. 40. Leonte Râă utu. 41. Petru Borilâă , cuscrul lui Nicolâe Ceâusţ escu, responsâbil cu ÎÎnvâă tţâămââ ntul politic pe tţârâă . Conducâă tori evrei erâu lâ toâte nivelele institutţiilor din tţârâă , lâ interne sţ i Securitâte: Teohâri Georgescu, Nicolski, Pântiusţ â, Dulbergher, Koller, Sepeânu Czeller, Kolomân Ambrusţ , Moisţ , Kling Zoltân, Steiner, Schnelbân, Râfilâ etc. sţ i multţi necunoscutţi âscunsţ i sub nume romââ nesţ ti. De ce sâă -tţi âscunzi âdevâă râtâ identitâte? Scopul lor? Guvernâreâ mondiâlâă , pe câre âcum n-o mâi âscund, pe câre o prezintâă câ pe supremul bine, sţ i îânjugâreâ tuturor neâmurilor lâ cârul tâlmudic âl lui Îsrâel, câre prevede distrugereâ credintţei cresţ tine sţ i â fiintţei sţ i consţ tiintţei nâtţionâle.

313

Un singur neâm âre dreptul lâ demnitâte spirituâlâă sţ i nâtţionâlâă : evreii hâzâri. Neâmurile trebuie âduse lâ conditţiâ ânimâlului de muncâă , prin spâă lâreâ creierului de toâte vâlorile cresţ tine, sţ tergââ ndu-se mâi âles obiectul âdorâtţiei: Hristos, socotit câ un impostor; pentru câ neâmurile sâă âibâă obiect de âdorâtţie, sâ beâtificât râă ul, personificât îân Îudâ Îscârioteânul, victimâ inocentâă â Gâlileânului. Trâă dâreâ, delâtţiuneâ, orice pâtimâă , devenitâă virtute sţ i conditţie de viâtţâă pentru goimi. Astfel, instituindu-se religiâ libertâă tţii individului îân râă u, â ânârhiei morâle sţ i sociâle câre trebuie sâă domneâscâă peste neâmuri, sub mâscâ drepturilor omului. Unde se poâte reâlizâ âcest stâdiu, îântââ i prin âservireâ conducâă torilor respectivului neâm (câ îân SUA sţ i îân stâtele din âpusul Europei), procesul de pervertire â mâselor e o problemâă de timp (o generâtţie, douâă ). Acolo unde conducâă torii popoârelor fâc corp comun cu ideâlul de credintţâă âl neâmului respectiv, se vor provocâ revolutţii comuniste, pentru îânlocuireâ elementelor nâtţionâle din conducere sţ i âpoi, revolutţiâ permânentâă , pentru spâă lâreâ creierului. Orice guvern nâtţionâl trebuie distrus pentru câă âcestâ reprezintâă putereâ nâtţiunii orgânizâtâă mâteriâl. Sţ i orice credintţâă îân Divinitâte trebuie distrusâă prin filozofiâ mâteriâlismului sţ tiintţific mârxist-leninist sţ i prin ucidereâ corpului preotţesc sţ i dâă rââ mâreâ âltârelor, fiindcâă âceâstâă spirituâlitâte est 聥 putereâ investitoâre â fortţei de âpâă râre, orgânizâtâă mâteriâl (ârmâtâ). Concomitent cu âceâstâ, ânulâreâ oricâă rui drept de proprietâte, pentru distrugereâ independentţei economice, â tţâărânului sţ i muncitorului, râă splâtâ muncii fiind lâ bunâă vointţâ evreului hâzâr. Asţ â indicâă Protocoalele înţelepţilor Sionului44, Manifestul comunist âl lui Freiderich Engels sâu lozincâ Revolutţiei frânceze: „Cu mâtţele ultimului preot, vom spââ nzurâ pe ultimul rege“. Pâă mââ ntul trânsformât îân temnitţâă, câ un grâjd modern, unde fiecâre vitâă îâsţi cunoâsţ te iesleâ dupâă grosimeâ lântţului sţ i â râtţiei de nutretţ ce i s-â pus dinâinte. Lâ âcest stâdiu de decâă dere nu se poâte âjunge (sţ i pââ nâă âici nu s-â putut âjunge) fâă râă trâă dâă ri din interior. Fâă râă coâdâă de lemn, toporul n-âr fi putut distruge pâă dureâ. Elementele câre s-âu lâă sât îânsţ elâte, cumpâă râte sţ i câre âu pus mâi presus de interesele sţ i viâtţâ nâtţiunii lor, interesele sţ i viâtţâ personâlâă , sunt vinovâte de âctele trâă dâă rii sţ i uciderii frâtţilor lor. Sţ i âstâă zi se poâte vedeâ pe viu reâlizâreâ ideâlului tâlmudic iudeomâsonic. Ex-URSS-ul nu este decââ t un mic exemplu, o primâă experientţâă âceeâ ce îânseâmnâă Guvern mondiâl. Zeci de nâtţiuni subjugâte sţ i dirijâte de lâ Moscovâ, unde îân tot guvernul nu erâ decââ t un singur rus, îân primii âni âi revolutţiei bolsţ evice, iâr restul erâu evrei hâzâri. De lâ Nistru lâ Vlâdivostok, âceeâsţ i orâă , âceeâsţ i lozincâă , âceeâsţ i pufoâicâă , âceeâsţ i foâme, sţ i âcelâsţ i frig, dâr mâi âles âceeâsţ i fricâă . Stâtele sâtelit predâte de sionismul iudeo-mâsonic spre experientţâă 44

Carte apocrifă, dar autentificată de istorie.

314

Moscovei, âm trâă it âceeâsţ i soârtâă âproâpe o jumâă tâte de veâc sţ i s-â reusţ it âsţ â de bine spâă lâreâ creierului sţ i infuzâreâ fricii îân sufletele noâstre, îâncââ t vâlorile spirituâlitâă tţii cresţ tine sţ i nâtţionâle, drâgosteâ, cinsteâ, dreptâteâ, curâă tţiâ, fâmiliâ, neâmul, Dumnezeu, âu âjuns sâă fie persiflâte sţ i bâtjocorite, iâr egoismul, minciunâ, îânsţ elâă ciuneâ, desfrââ ul, libertinâjul, sţ i âteismul sâă fie considerâte vâlori âle societâă tţii moderne, neâmul sţ i Dumnezeu, utopiile unor indivizi desprinsţ i de reâlitâteâ vietţii, îâncââ t nu suntem consţ tientţi de râă ul câre ni se pregâă tesţ te. Câă ci prin dezârmâreâ nâtţiunilor sţ i creâreâ unei ârmâte multinâtţionâle, lâ discretţiâ Guvernului mondiâl (ONU) se vizeâzâă impunereâ comunismului îân lume. Îâr âcolo unde un neâm se ridicâă îâmpotrivâ conceptţiei iudeo-mâsonicebolsţ evice, el vâ fi âdus lâ pâce, prin fortţâ ârmelor, îân numele democrâtţiei (vezi Ceceniâ). Sperâă m îânsâă câă Dumnezeu vâ zâă dâă rnici âceâstâă lucrâre sâtânicâă . De vreme ce Sâtân este âdorât îân liturghiâ neâgrâă oficiâtâă de iudeo-mâsoni 45, iâr numele lui Hristos, âl Sfintei Fecioâre sţ i Sfââ ntâ Cruce sunt profânâte, putem îântţelege câă nu Dumnezeu îâi inspirâă sâă fâcâă âceâstâ ci duhul cel râă u, câă ruiâ îâi slujesc. Sţ i îândrâă znesc sâă presupun câă âdevâă râtţii evrei (semitţi-sefârzi cââ tţi âu mâi râă mâs) âr puteâ deveni „râă mâă sţ itţâ“ câre se vâ mââ ntui, ei fiind cei îândreptâă tţitţi sâă se pocâă iâscâă sţ i sâă ridice blestemul pâă rintesc, strigââ nd sincer: «Bine este cuvââ ntât Cel ce vine îântru Numele Domnului» (Mâtei 21, 9). Deoârece «Orice râă sâd pe câre nu l-â sâă dit Tâtâă l Meu cel ceresc, vâ fi smuls din râă dâă cinâă .» (Mâtei 15, 13), poporul hâzâr, câre prin mozâism se substituie âdevâă râtului popor evreu, âmplificââ nd tâlmudismul pââ nâă lâ â fâce din ântihrist mesiâ âsţ teptât, este nerâă sâă dit de Tâtâă l Ceresc sţ i vâ fi smuls. Cu âdevâă rât, existâă un conflict îântre semitţi sţ i hâzâri (pe câre hâzârii îâl âscund deocâmdâtâă ). Presupunââ nd câă li se vâ îângâă dui de câă tre Dumnezeu, pentru îâncercâreâ credintţei celor dreptţi, sâă reâlizeze ceeâ ce sţ i-âu propus, dominâtţiâ lumii, îânseâmnâă câă ne-âm âflâ âproâpe de momentul lepâă dâă rii de credintţâă sţ i îâncetâă rii jertfei pe âltârele Sfintelor Biserici sţ i „cine vâ râă bdâ pââ nâă lâ sfââ rsţ it, sâă nu fie îânsemnât pe mââ nâă sâu pe frunte cu numâă rul numelui fiârei (666), se vâ mââ ntui“ (v. Apocâlipsâ 13). Noi „turmâ micâă “ â Ortodoxiei, ne rugâă m pentru mââ ntuireâ tuturor sţ i pentru îântoârcereâ lâ pocâă intţâă â celor îânsţ elâtţi sţ i nâă dâă jduim sâă primim putere de mâă rturisitori îân ziuâ ceâ mâre â îâncercâă rii noâstre. Dâr ne cutremurâă m sţ i vâă plââ ngem copii âi âpusului sţ i âi lumii noi, pentru viitorul fericit pe câre vi l-âu pregâă tit pâă rintţii sţ i conducâă torii vosţ tri mâsoni, slujitori âi sionismului. Se vor râă suci îân mormââ nt, îângrozitţi pentru fericireâ fâă râă Dumnezeu, sodomicâă , pe câre v-âu proiectât-o, slujind sinâgogii Sâtânei. *** Dâr, cutremurâtţi-vâă , frâtţi âi mei îân Hristos: culmeâ tâlmudismului ne-o oferâă îân zilele noâstre o nouâă teorie despre cresţ tinism, lânsâtâă de evreul hâzâr Mârcus Eli Râvâge, nâă scut îân Romââ niâ, dâr âjuns mâre îân SUA. Sţ i el vorbesţ te îân 45

Despre cultul masonic v. Charles W. Leadbeater, Francmasoneria – rituri şi iniţieri ed. Herald, Bucureşti

315

numele neâmului lui. Spune îân esentţâă âcest evreu hâzâr: câă cresţ tinismul este o âctţiune tâlmudicâă , iudâicâă , o diversiune mozâicâă , prin câre neâmurile âu fost âduse mâi usţ or lâ âscultâre de Îsrâel. Îisus din Gâlileeâ sţ i râbinul Sâul (âdicâă Sfââ ntul Apostol Pâvel) âu intuit câă posibilitâteâ de dominâtţie âsuprâ neâmurilor prin fortţâ ârmâtâă nu âr âveâ sţ ânse de reusţ itâă lâ âceâ dâtâă . Sţ i âtunci, Îisus, cu pretţul vietţii, intrââ nd îân conflict ideologic cu Sinedriul, îânchistât îân trâditţii formâle, s-â lânsât îân âceâstâă mâre ofensivâă de cucerire â neâmurilor, supunââ ndu-le mâi îântââ i spirituâl. Sâul â desâă vââ rsţ it operâ teoreticâă â lui Îisus, prin âctul orgânizâtoric âl âcestei noi conceptţii despre lume sţ i viâtţâă, îân câre totţi âvem un singur Tâtâă ceresc, totţi suntem frâtţi sţ i, trâă ind îân pâce unii cu âltţii, vom âjunge sâă îâmpâă râă tţim îân veci, âlâă turi de Tâtâă l ceresc. Devenite docile, îân sperântţâ vietţii fericite, eterne, neâmurile renuntţâă de bunâă voie lâ stâă pââ nireâ unui teritoriu sţ i lâ âpâă râreâ lui, lâă sââ nd drum liber lui Îsrâel sâă -sţ i îâmplineâscâă visul: îâmpâă râă tţiâ lumii. Fiindcâă nu existâă o „âltâă lume“ - âceâstâ fiind o gogoritţâă tâlmudicâă neâmurile, prin cresţ tinism, zice Râvâge, trâă iesc îân îânsţ elâă ciune spirituâlâă , îân nâdâ âruncâtâă de Îisus sţ i Sâul din câre neâmurile âu musţ cât din plin, lâă sââ ndu-se prinse îân unditţâ lui Îsrâel. Dupâă ce âu fost îâmblââ nzite prin âceâstâă fâlsâă credintţâă sţ i dezârmâte, ele trebuie âduse lâ formele de credintţâă sţ i viâtţâă pâă gââ nâă pe câre o âveâu mâi îânâinte sţ i câre le este proprie fiintţei lor de ânimâle de jug, fiintţe minore, supuse stâă rilor instinctuâle, viâtţâ lor reducââ ndu-se lâ sâtisfâcereâ nevoilor pââ ntecelui sţ i bucuriilor degrâdânte: betţie, lâă comie, furt, minciunâă , desfrââ u, sodomie, crimâă sţ in finâl ânârhie morâlâă , sociâlâă , politicâă , nihilism. Pentru câă s-âr puteâ totusţ i ridicâ fâă clii de luminâă câre sâă câă lâă uzeâscâă viâtţâ spirituâlâă â âcestor neâmuri, sţ i ele nu vor renuntţâ lâ credintţâ sţ i morâlâ cresţ tinâă , âcesteâ vor fi âcuzâte sţ i condâmnâte câă âu conceptţii retrogrâde, dusţ mâne âle libertâă tţii de gââ ndire, intolerânte, dusţ mâne âle Îsrâelului, persecutoâre sţ i ântisemite. Deci Îsrâelul âre dreptul sâă se âpere, el fiind îântotdeâunâ victimâ nevinovâtâă â goimilor fiorosţ i. Agresorul pozeâzâă îân victimâă . „Pieireâ tâ prin tine Îsrâele“ este doâr vorbâă âruncâtâă îân vââ nt, de prooroc? Ne punem serios îântrebâreâ: nu cumvâ âctul pe câre sţ i-l revendicâă âcesţ ti hâzâri, de â fi isrâelitţi infiltrâtţi spre nord, ârâtâă câă âu fost âdusţ i lâ mozâism de elemente ebrâice propriu-zise, din semintţiâ lui Dân, câre dupâă dâă rââ mâreâ Îerusâlimului lâ 70 d.Hr. âr fi plecât spre nord? Atunci proorociâ pâtriârhului Îâcov, cu privire lâ viitorul âcestei semintţii s-âr îâmplini prin hâzâri, câre pregâă tesc chiâr un mesiâ pe câre sâă -l îâncoroneze câ îâmpâă rât âl lumii lâ Îerusâlim, ântihristul?! «Dân vâ fi sţ ârpe lâ drum, viperâă lâ potecâă , îânveninââ nd piciorul câlului, câ sâă câdâă câă lâă retţul» (Fâcereâ 49, 17). Sufletele noâstre câă lâă toresc spre ÎÎmpâă râă tţiâ lui Dumnezeu, pe câlul îânvâă tţâăturii lui Hristos, pe câre o îânvenineâzâă cu musţ câă turâă vicleânâă de viperâă tâlmudismul ebrâic-hâzâr, râă stâă lmâă cind-o sţ i denâturââ nd-o.

316

Dumnezeu sâă ne lumineze sţ i sâă ne deâ putere sâă nu ne lâă sâă m îânsţ elâtţi. *** Cââ nd un om omoârâă âlt om, â fâă cut o crimâă ; e criminâl. Cââ nd mâi multţi se âsociâzâă sâă omoâre, s-âu constituit îântr-o bândâă de tââ lhâri. Cââ nd un neâm îântreg condus de reprezentântţii lui vine âsuprâ âltuiâ pentru â-i cuceri teritoriul sţ i â-i luâ bunurile, fâce râă zboi; e âgrsor. Îâtâă textuâl mâă rtursireâ âutodemâscâtoâre fâă cutâă de Mârcus Elie Râvâge (îân The Century Magazine); depâă sţ esţ te îân intentţie sţ i fâptâă orice âgresiune: „Sunt foârte putţini oâmeni îân lume câre îâsţi dâu seâmâ cââ t râă u âm fâă cut. Suntem intrusţ i, distrugâă tori, revolutţionâri; âm âcâpârât bunurile voâstre, ideâlurile, destinele sţ i le-âm câă lcât îân picioâre. Noi suntem âdevâă râtâ câuzâă , nu numâi â ultimului râă zboi mondiâl, ci â mâi tuturor râă zboâielor. Noi âm fost âutorii nu numâi âi revolutţiei ruse, ci instigâtorii mârilor revolutţii. V-âm âdus dezbinâreâ sţ i dezordineâ îân viâtţâ individuâlâă sţ i colectivâă , sţ i o mâi fâcem sţ i âzi. Nimeni n-âr puteâ spune cââ t timp de âcum îânâinte noi vom continuâ sâă vâă influentţâăm soârtâ.“ Lenin îân numele revolutţiei iudeo-mâsono-bolsţ evice scrie: „Noi âvem misiuneâ de â oprimâ. Nici o milâă , este devizâ noâstrâă . Pentru îâmplinireâ ei ceâ mâi mâre crime este un merit!“ Trezitţi-vâă , neâmuri! Agresiuneâ este îândreptâtâă sţ i âsuprâ vâlorilor spirituâle âle neâmurilor, â ideâlurilor sţ i destinului lor, obiectiv direct sţ i prioritâr fiind credintţâ îân Hristos, morâlâ cresţ tinâă sţ i drâgosteâ de neâm. Începutul anchetei A sosit sţ i ziuâ cââ nd âm fost chemât lâ ânchetâă . Aveâm îân âstfel de câzuri unele presimtţiri, nisţ te vibrâtţii interioâre câre nu mâă tulburâu, dâr îâmi creâu o stâre de usţ oârâă îângrijorâre. Am fost dus îântr-o bârâcâă , montâtâă de curââ nd lââ ngâă tţârcul de plimbâre sţ i compârtimentâtâă îân birouri de ânchetâă , de o pârte sţ i de âltâ â unui coridor centrâl. Un ofitţer tââ nâă r, dezinvolt, m-â poftit sâă iâu loc. Lâ ânchete luâm loc doâr cââ nd nu mâă mâi tţineâu picioârele. ÎÎmi dâă deâm seâmâ câă âdversârul îânceârcâă sâă mâă domine, creââ ndu-sţ i un âscendent âsuprâ meâ. Lâ insistentţele lui, âm râă mâs totusţ i îân picioâre, motivââ nd câă sufâă r de hemoroizi. ÎÎn timp ce îâmi puneâ îântrebâă ri formâle, îân legâă turâă cu dâtele âutobiogrâfice, usţ â fiind deschisâă se âuzeâ discutţiâ purtâtâă destul de târe din biroul vecin. - Cum âi putut fi âsţ â de crud cu cei ce erâu îân âceeâsţ i situâtţie cu tine? - Erâu nisţ te bânditţi câre trebuiâu lichidâtţi, âsţ â mi s-â spus, râă spundeâ un glâs cu un timbru câre mi s-â pâă rut cunoscut. - ÎÎl cunosţ ti pe cel ce râă spunde lâ îântrebâă ri?, mâă îântrebâă dupâă ce îânchise usţ â. - Nu, nu-l cunosc. - Cum se poâte? Are un timbru specific. - Nu-mi îâncârc memoriâ cu lucruri pe câre le ignor îân viâtţâă.

317

- Dâr dâcâă îâtţi spun câă este unul din ânchetâtorii tâă i de lâ Gherlâ? ÎÎl cheâmâă Vâsile Pusţ câsţ u! Tţ i-l âmintesţ ti? - Pârcâă ?! Erâ introducereâ pentru ânchetâ propriu zisâă . Cu îângrijorâre mi-â zis: - Îâ spune-mi ce s-â îântââ mplât cu dumneâtâ lâ Gherlâ? - Vorbitţi cu mine câ sţ i cum fâptul îân sine sţ i tot ce s-â îântââ mplât âcolo, nu numâi cu mine, âr fi strâă in cunoâsţ terii dumneâvoâstrâă . - Eu sunt nou îân âcest serviciu sţ i sţ tiu foârte putţine lucruri. - ÎÎn câzul âcestâ, consider câă âu gresţ it cei ce v-âu îânsâă rcinât sâă ânchetâtţi problemâ âceâstâ. - De ce, â îântrebât el oârecum surprins. - Fiindcâă âr fi mâi bine sâă nu sţ titţi nimic. Vâă rog sţ i vâă sfâă tuiesc sâă nu vâă implicâtţi îân âceste cercetâă ri. E mâi bine pentru consţ tiintţâ dvs. Totdeâunâ âm âvut îân vedere nu numâi sâă ne âpâă râă m pe noi de gresţ eli, ci âtââ t cââ t este cu putintţâă sâă -l punem sţ i pe âdversâr îân situâtţiâ sâă nu fâcâă un râă u âtââ t de mâre pe cââ t este dispus, sâu pe cââ t îâi erâ ordonât sâă -l fâcâă . - Dâ, poâte âi dreptâte, dâr eu sunt militâr sţ i trebuie sâă execut un ordin. Nu fâc numâi ceeâ ce vreâu sâu ceeâ ce cred eu. - Dâcâă e îâmpotrivâ consţ tiintţei dumneâvoâstrâă de ce sâă nu suportâtţi consecintţele nesupunerii? - Dumneâtâ vrei sâă mâă trimitţi îân fâtţâ plutonului de executţie? - Vedetţi, d-le ofitţer, (niciodâtâă n-âm cunoscut grâdele militâre âle ârmâtei comuniste),âsţ â erâu îântrebâtţi sţ i âsţ â zisţ i criminâli de râă zboi. De ce n-âi îântors ârmâ, de ce âi executât ordinul? Sţ i râă spunsul erâ exâct câ âl dvs. Acelâsţ i râă spuns îâl dâă âcum sţ i Pusţ câsţ u Vâsile. Câă s-â conformât ordinului sţ i dispozitţiilor Securitâă tţii stâtului sţ i îân loc sâă fie âbsolvit sţ i âpreciât, este âcuzât nu câă nu â âscultât, ci tocmâi fiindcâă â âscultât sţ i executât. Deci, tu dâi ordin, tu ceri âscultâre sţ i âpoi judeci sţ i condâmni pe cel ce te-â âscultât sţ i â executât ordinul tâă u! Nu vi se pâre câă âici este cevâ îân neregulâă ? - Ce âdicâă ? - Câă se îânceârcâă sţ tergereâ urmelor. V-âtţi pus îân situâtţiâ lui Pusţ câsţ u? El vâ spune tot lântţul de sţ efi câre âu fost implicâtţi îân âceâstâă problemâă . Dâcâă se vâ merge cu sţ tergereâ de urme pââ nâă lâ dumneâvoâstrâă chiâr? ÎÎntrebâtţi-i pe Pusţ câsţ u, pe Livinski sţ i pe ceilâltţi, dâcâă le-âm prezis câă vor fi executâtţi pentru ceeâ ce âu fâă cut, chiâr de stâă pââ nii pe câre i-âu servit. - Totusţ i, eu vreâu o explicâtţie. - Câre? - Cum tţi-âi dât seâmâ de cele ce le spui âcum? - Povesteâ e veche, d-le locotenentent mâjor. (ÎÎntre timp îâmi spusese grâdul). Oricine se servesţ te de un delâtor sâu trâă dâă tor nu âre îâncredere îân el. Dupâă ce l-â exploâtât, îâl âruncâă , pentru câă âcestâ vâ continuâ âctul perversitâă tţii sţ i fâtţâă de âlt stâă pââ n, trâă dââ ndu-l pe cel de mâi îânâinte. Îstoriâ nu âre îântţeles pentru

318

oâmenii necinstitţi, ci numâi pentru cei cinstitţi. Ofitţerul s-â plimbât prin birou gââ nditor; câ sţ i cum sţ i-âr fi âdus âminte de o obligâtţie, â zis: - D-tâ vei âpâă reâ câ mârtor îântr-un proces îâmpotrivâ âcestor tââ lhâri câre vâu schingiuit. Ce vei spune despre ei? - Adevâă rul pe câre-l âvetţi îân consţ tiintţâă sţ i pe câre vi l-âm mâi ârâă tât 46. Câă âu fost sculele Securitâă tţii, prin câre s-â operât, victime inconsţ tiente de finâlul câre-i âsţ teâptâă . - Nu tţi se pâre câă ofensezi âutoritâteâ de stât sţ i de pârtid? - Sunt gâtâ sâă suport consecintţele âcestei declârâtţii. - Nu crezi c-âr fi mâi bine sâă -tţi schimbi âtitudineâ sţ i declârâtţiâ? - ÎÎn ce sens? Sâă trec âlâă turi de Securitâte sţ i sâă -i âcuz pe Tţ urcânu, pe Pusţ câsţ u, Livinski et comp., câ sţ i cum âcesţ tiâ conduceâu treburile îân tţârâă fâă râă câ dvs. sâă fi sţ tiut cevâ? Mâă mir câă cei âcuzâtţi âcum nu v-âu sţ i bâă tut?! - Domnule Mâxim, deocâmdâtâă esţ ti preâ nervos. Vom mâi discutâ! Mi-âm dât seâmâ câă îânâinte de proces (sentintţâ fiind dejâ pronuntţâtâă , urmâ mâscârâdâ oficiâlâă â procesului) voiâu sâă sţ tie precis pe cine âr mâi puteâ îânsţ elâ pentru â âcoperi fâă râă delegile sâu pe cine âr mâi puteâ lichidâ, tââ rââ nd îân mocirlâă , pentru â spâă lâ obrâzul Securitâă tţii, nu âtââ t îân tţârâă , cââ t pentru strâă ini. Fiind preâ multţi mârtori îâmpotrivâ lor, ceeâ ce îânsemnâ sâă îâi lichideze pe totţi vor pregâă ti metode lente, dâr sigure. M-âu mâi chemât de vreo douâă ori lâ ânchetâă . Voiâu sâă -sţ i deâ seâmâ exâct cum gââ ndesc. - Sţ tiu câă âi dât nisţ te declârâtţii subpresiune lâ Gherlâ. Ai puteâ âcum, cââ nd nu mâi esţ ti sub teroâre, sâă spui ce este sţ i ce nu este âdevâă rât din âcele declârâtţii, pe câre eu le-âsţ numi hâzlii? - Nimic din ceeâ ce âm declârât âtunci nu este âdevâă rât. ÎÎmi âtribuiâu fâpte pe câre nu le fâă cusem. Voiâu sâă ârâte Securitâă tţii câpâcitâteâ lor, ârâă tââ nd minâ pe câre âu gâă sit-o lâ Mâxim. Dâr âurul erâ fâls. Câ detţinutţi nu puteâu verificâ declârâtţiile. Îâr Securitâteâ constâtââ nd fâlsul, â âctţionât mâi îântââ i âsuprâ lor, renuntţâând lâ serviciile lor, âctivitâteâ â âvut urmâă ri grâve: schingiuiri, mutilâă ri sţ i crime pe câre Securitâteâ trebuiâ sâă le âcopere fâă râă câ râă spundereâ sâă câdâă âsuprâ ei. - Felul dumitâle de â vorbi frizeâzâă obrâă zniciâ, fâă cu pe supâă râtul. - Vâă supâă râă âdevâă rul? Am sâă vâă pun îân fâtţâă reâlitâteâ din âcest birou de ânchetâă . Suntetţi pâă rtâsţ , fâă râă sâă vâă dâtţi seâmâ, lâ âctţiuneâ de oprimâre pe câre o executâă Securitâteâ din totdeâunâ. Ofitţerul â râă mâs descumpâă nit uitââ ndu-se âlârmât lâ mine. - Domnule locotenent mâjor, eu nu sunt ârestât, judecât sţ i condâmnât de un tribunâl âl stâtului comunist romââ n, ânexâă â celui sovietic. Eu sunt un ostâtic luât plocon, o zestre lâ câre nu âvetţi dreptul. Pe mine nu m-â îântrebât nimeni, nici âcum, cine sunt, ce-âm fâă cut, de ce sunt âici? Timp de 10-11 âni, de cââ nd sunt îântemnitţât, âm fost lovit pentru câă sunt romââ n sţ i cresţ tin. Dâr vâă îântreb: cine 46

Declaraţia făcută la procesul lotului Ţurcanu se găseşte în cartea Memorialul ororii – Documente ale procesului reeducării din închisorile Piteşti şi Gherla, pg. 28-31ed. Vremea, 1995,

319

suntetţi, stâtul sovietic extins îân Romââ niâ? Cine suntetţi, pârtidul comunist intitulât romââ n? Cine suntetţi, guvernul comunist nedorit, nechemât, neâles prin vot liber îân tţârâ romââ neâscâă ? Cei ce-sţ i iubesc neâmul se jertfesc pentru neâm. Dâr cei ce-sţ i sâcrificâă neâmul pentru interesele lor meschine, nu mâi sunt slujitori. Oricine îâsţi vinde sufletul sţ i brâtţul cuivâ, este un mercenâr câre îân schimbul bunului trâi se leâpâă dâă sţ i de drâgosteâ âproâpelui sţ i de drâgosteâ lui Dumnezeu. Sţ titţi sâă -mi râă spundetţi de ce se cere slujitorilor comunisţ ti sâă fie âtei? Pentru â-i trânsformâ îân criminâli. Omul fâă râă consţ tiintţâ râă spunderii fâtţâă de Dumnezeu e câpâbil de orice fâă râă delege. Umânism fâă râă Dumnezeu nu existâă . O singurâă lege âctţioneâzâă eficient âsuprâ âctelor tâle: ceâ din lâă untrul tâă u, legeâ divinâă â drâgostei de âdevâă r. Orice lege omeneâscâă , lumeâscâă , este exterioârâă consţ tiintţei tâle. Poâte fi eludâtâă , câă lcâtâă sţ i schimbâtâă câ sâă functţioneze îân fâvoâreâ tâ sţ i îâmpotrivâ âdversârului tâă u, âsţ â cum fâce âstâă zi stâtul comunist, justitţiâ fiind brâtţul pârtidului. Sţ i ucide legâl. - Domnule Mâxim, îâtţi îântţeleg revoltâ. N-âi fost ârestât sţ i judecât de âctuâlul guvern, dâr d-tâ gââ ndesţ ti câ un fâscist, esţ ti un legionâr mistic. - Vâă rog sâă -mi permitetţi sâă vâă âtrâg âtentţiâ câă îân âfirmâtţiâ dvs. notţiunile pe câre le îântrebuintţâtţi sunt confuze sţ i demonstreâzâă cââ t de dezinformât suntetţi sţ i cââ t de râă u intentţionât âtţi fost indus îân eroâre. Simtţeâm câă mâă âpropii de limitâ posibilitâă tţilor de râă bdâre âle ânchetâtorului; tocmâi pentru câă erâ tââ nâă r voiâm câ cele expuse sâă poâtâă operâ vreodâtâă âsuprâ consţ tiintţei lui. De âceeâ âm mers pââ nâă lâ câpâă t. - Suntetţi mâi tââ nâă r decââ t mine sţ i n-âtţi trâă it evenimentele. Sţ titţi doâr ce vi sâ spus lâ sţ coâlâ de pârtid. Nu âtţi cercetât sţ i nici nu putetţi sâă cercetâtţi âlte surse pentru câă nu vi se dâă voie. Nu âvetţi âcces lâ ele. „Audiâtur et âlterâ pârs“ e o primejdie pentru conceptţiâ comunistâă . - Ce este âudiâtur..., sţ i ce-âi mâi zis? - Adicâă sâă âscultâtţi sţ i ce spune pârteâ âdversâă . Judecââ nd îântre douâă informâtţii, îâtţi potţi fâce o idee mâi clârâă îântr-o problemâă oârecâre. Ce sţ titţi despre Misţ câreâ Legionârâă , îân âfârâă de ce vi s-â spus îân sţ coâlâ comunistâă ? Câă Misţ câreâ Legionârâă â fost o sţ coâlâă â crimei, fâscistâă , dusţ mânâ poporului sţ i âlte bâliverne, âsemeneâ âcuzâtţiilor âduse primilor cresţ tini, din cele dintââ i veâcuri dupâă Hristos: câă sunt mââ ncâă tori de copii, câă sunt îâmpotrivâ imperiului sţ i âltele. Dâcâă âtţi âuzi sţ i cunoâsţ te âdevâă rul sţ i âtţi fi cinstit sufletesţ te, v-âtţi fâce legionâr. - Ce îântţelegi dumneâtâ prin âceâstâă cinste sufleteâscâă ? - Sâă nu-tţi câlci consţ tiintţâ de drâgul unor bunuri sâu sâtisfâctţii imediâte, mâteriâle, âbdicââ nd de lâ gââ ndul responsâbilitâă tţii fâtţâă de Dumnezeu. - Eu consider câă potţi fi cinstit sufletesţ te fâă râă sâă crezi îân Dumnezeu. - Nu potţi fi cinstit sufletesţ te fâă râă credintţâă îân Dumnezeu; fâă râă râportâre obiectivâă te îândreptâă tţesţ ti îân chip subiectiv îân tot ceeâ ce fâci, tţi se pâr bune, cinstite, sţ i cele mâi rele âle tâle. Credintţâ îân Dumnezeu presupune âctul de

320

recunoâsţ tere sţ i mâă rturisire â Lui, dâr sţ i folosireâ metodelor de slujire indicâte de El pentru â fi integrât îân credintţâă. Conceptţiâ de viâtţâă cresţ tinâă pentru societâte sţ i pentru om, pârte integrântâă â âcestei societâă tţi, este contţinutâă îân ÎÎnsusţ i Hristos. Sţ i câ Adevâă r sţ i câ Metodâă : «Eu sunt Câleâ, Adevâă rul sţ i Viâtţâ» (Îoân 14, 6). Hristos nu este âbstrâctţiune îân âfârâ vietţii. - Nu mâă pricep lâ teologie. E o treâbâă â preotţilor. - Aici gresţ esţ te comunismul. Bâ mâi mult, neâgâă spiritul, lipsindu-l pe oၲၭ de posibilitâteâ de â se reâlizâ integrâl, câ fiintţâă desâă vââ rsţ itâă , mâterie sţ i spirit, coborââ ndu-l îân rââ ndul ânimâlelor lipsite de râtţiune, de consţ tiintţâ responsâbilitâă tţii âctelor îân fâtţâ lui Dumnezeu, de consţ tiintţâ vâlorii lui câ existentţâă eternâă . Lipsâ de râă spundere îân fâtţâ lui Dumnezeu âduce consecintţe îângrozitoâre: âplecâreâ fiintţei mutilâte spre lumeâ instinctelor sţ i plâă cerilor cârnâle pentru sine, triviâlitâte îân vorbire, desconsiderâre sţ i urâă fâtţâă de ceilâltţi oâmeni sţ i crimâă pentru mâreâ mâsâă . Cââ t privesţ te conducâă torii societâă tţii îândobitocite pââ nâă sţ i de grijâ pââ ntecului, plâă cereâ dominâtţiei âsuprâ celor socotitţi slugi sţ i vite de muncâă , bunul plâc îân âplicâreâ legii, se reduce lâ cifre. Oâmenii numâi âu nume, ci sunt numere de inventâr, câre îân momentul epuizâă rii sunt dâte lâ scâă zâă mââ nt. De âici sţ i distrugereâ trâditţiilor cresţ tine de pomenire â mortţilor, â strâă mosţ ilor, â Bisericii sţ i preotţiei sţ i â institutţiilor stâtâle, regâlitâă tţii sţ i ârmâtei cresţ tinâă . Sţ titţi ce declârâă o lozincâă iudeo-mâsonicâă ârborâtâă câ devizâă sţ i scop â comunismului? „Pe cel mâi bun dintre cresţ tini, ucide-l.“ Putetţi sâă vâă dâtţi seâmâ de luptâ îâmpotrivâ Bisericii, institutţiâ responsâbilâă pentru viâtţâ spirituâlâă â lumii, sţ i îâmpotrivâ regâlitâă tţii, institutţiâ responsâbilâă pentru viâtţâ trupurilor câre trebuie supuse spiritului pentru bunul mers âl îântregii societâă tţi. Pentru â reâlizâ binele oâmenilor, fericireâ pe pâă mââ nt, de câre fâce âtââ tâ câz conceptţiâ comunistâă , trebuie sâă folosesţ ti sţ i metodele cele bune. Scopul nu scuzâă mijloâcele: fericireâ nu se poâte reâlizâ prin urâă . „Sâă urââ m“, zic comunisţ tii. Numâi drâcii se urâă sc îântre ei sţ i, de cââ nd s-â dezlâă ntţuit urâ, vedetţi pe viu ce s-â reâlizât chiâr îân problemâ pe câre o ânchetâtţi. Ofitţerul sţ i-â cerut scuze câă nu mâi poâte sâă mâă âsculte, âvââ nd îân progrâm sţ i âltâă obligâtţie de serviciu, sţ i m-â trimis lâ câmerâă . Schimbarea anchetatorului şi a metodei Discutţiâ sâu â fost îânregistrâtâă sâu ofitţerul desţ i nu mi se pâă reâ o fire decâă zutâă , â râportât îântocmâi ideile discutţiei sţ i âtitudineâ meâ fâtţâă de pârtid sţ i de conceptţiâ comunistâă . Lâ urmâă toâreâ convorbire â venit âltul mâi îân vââ rstâă câre s-â pâă strât îân limitele îântrebâă rilor stricte, citite din cârnet, nedââ ndu-mi voie sâă ârgumentez sâu sâă explic nimic. - Recunosţ ti câă âi fost bâă tut lâ Gherlâ?, puse o îântrebâre constrââ ngâă toâre.

321

- De cine sâă fiu bâă tut? - D-le, dumneâtâ râă spunde lâ îântrebâre, s-â râă stit el. - ÎÎntrebâreâ este incompletâă sţ i nu pot râă spunde! - Bine, sţ i â notât îân cârnet. - Recunosţ ti câă âi dât declârâtţii fâlse, câ sâă induci îân eroâre orgânele de stât sţ i justitţiâ? - Nu m-â ânchetât nici un reprezentânt oficiâl âl orgânelor de stât sâu âl procurâturii; sţ i-â notât iârâă sţ i îân cârnet, privindu-mâă îânciudât. - Recunosţ ti câă esţ ti legionâr sţ i câă âi orgânizât îân îânchisoâre âctţiuni de intimidâre sţ i âmenintţâre â orgânelor de ordine sţ i pâzâă sţ i câă âi instigât lâ greve sţ i evâdâă ri pe detţinutţii cu câre vorbeâi? - Vâă rog sâă repetâtţi îântrebâreâ! Am simtţit câă îântrebâreâ contţineâ âcuzâtţiâ cu câre puteâm fi implicât îântr-un proces pârâlel cu âl lui Tţ urcânu sţ i cu âcelâsţ i deznodâă mââ nt. A repetât-o sţ i m-âm convins câă intuisem corect. - Nu râă spund. Contţine âcuzâtţii âsuprâ unor fâpte pe câre nu le-âm sâă vââ rsţ it nici mâă câr îân intentţie. - Recunosţ ti sâu nu? - Nu recunosc nimic sţ i nu voi râă spunde nimic de âici îânâinte lâ nici un fel de îântrebâre. Ofitţerul plecâă îânjurââ ndu-mâă printre dintţi; iâr militţiânul m-â dus lâ câmerâă . Un tââ nâă r medic, subtţirel, delicât, cu îânfâă tţisţ âre plâă cutâă , câm nervos sţ i cu privireâ âscunsâă , câă ruiâ i se fâă cuserâă promisiuni de eliberâre, de cââ nd â fost âdus îân câmerâă mi-â câă utât prieteniâ. ÎÎntr-o zi m-â rugât sâă râă mââ nem îân câmerâă îân timp ce ceilâltţi vor iesţ i lâ plimbâre, fiindcâă vreâ sâă -mi îâncredintţeze o tâinâă . Arânjâmentul âveâ o âcoperire. - D-le Mâxim, îâncepu mieros tââ nâă rul, sunt foârte nelinisţ tit. Am trecut printr-o situâtţie greâ îân ânchetâă . Mâă âjutţi cu un sfât sâu cu ce crezi d-tâ? ÎÎl priveâm drept îân ochi fâă râă sâă -i pun nici o îântrebâre, câ sâă -sţ i deâ singur ârâmâ pe fâtţâă. Putţin jenât â continuât: - Sâă spun âdevâă rul îân ceeâ ce mâă privesţ te sâu sâă -i induc îân eroâre? Vâă rog sâă -mi râă spundetţi. Dupâă âtââ tâ suferintţâă âvetţi oârecâre experientţâă. Tâă ceâm îân continuâre. - Sigur, dâcâă nu vretţi sâă -mi râă spundetţi, nu vâă pot obligâ, dâr socoteâm câă mâă putetţi âjutâ. M-âm urcât pe prici sţ i m-âm îântins lâ orizontâlâă , rugââ ndu-mâă pentru mine sţ i pentru el. A iesţ it singur lâ plimbâre. Lâ îântoârcere totţi se uitâu curiosţ i lâ mine, âsţ teptââ nd o explicâtţie. Le-âm fâă cut semn cu mââ nâ sâă se linisţ teâscâă . Dupâă cââ tevâ ore un militţiân l-â luât pe doctorâsţ sâă fâcâă urgent o injectţie unui bolnâv lâ infirmerie. Sţ i nu l-âm mâi vâă zut. Peste cââ tevâ zile âm simtţit câă ficâtul mâă jeneâzâă sţ i urinâ îâsţi schimbâă culoâreâ. Am ânuntţât militţiânul câă sunt suspect de icter. M-â dus lâ sânitâr, câre m-â internât lâ infirmerie. Am dât de doctorâsţ . Erâ fâctotum îân infirmerie. Întrâ sţ i iesţ eâ cââ nd voiâ sţ i âdministrâ medicâmente cui voiâ.

322

Regimul âlimentâr de âici se deosebeâ de cel comun doâr prin fâptul câă nu erâ sâă rât, iâr îân locul turtoiului se dâă deâ o feliutţâă de pââ ine de 200 grâme. ÎÎn vizitâă veneâ din cââ nd îân cââ nd colonelul evreu, îântrebâ pe fiecâre cevâ, îân functţie de râă spuns râă mââ neâi îân infirmerie sâu erâi trimis îân sectţie sâu lâ câmerâ de pedeâpsâă . L-â îântrebât îântr-o zi pe un bâă trââ n, motţ de lââ ngâă Abrud: - Tu de ce esţ ti ârestât? - Apoi dom' colonel, iâ, âm vorovit sţ i eu o voroâvâă de om prost! â râă spuns mosţ ul îân plâă cutul lui grâi ârdelenesc. - Ce âi zis? - Apâă i, âm zis câă pârtidul âistâ, îân loc sâă -i fâcâă pe totţi prilotârii chiâburi, sâă trâă iâscâă totţi bine, â fâă cut pe tâă tţi chiâburii prilotâri, sâă trâă iâscâă tâă tţi prost. No, âsţ â âm zis. Avut-âm âu bâ dreptâte? - D'âpoi, nu esţ ti chiâr âsţ â de prost pe cââ t vrei sâă zici! - D'âpoi nici âltţii nu-s âsţ â de desţ teptţi pe cââ t vor sâă pârâă , â zis bâă trââ nul, mâă surââ ndu-l pe colonel de sus pââ nâă jos. - Îâ-tţi hâinele! Sţ i îântorcââ ndu-se spre militţiân: lâ câmerâ de pedeâpsâă . Trei zile, sâă -i iâsâă prostiile din câp. - Esţ ti âici? Cine te-â âdus?, â zis âjungââ nd lâ mine. - Sunt suspect de icter! - Lâ câmerâă ! Sâă nu-l mâi vâă d pe âă stâ pe-âici! *** Îârnâ 1953/54 ne-â âdus douâă evenimente: unul meteo, âltul politic. Zâă pâdâ âbundentâă â umplut groâpâ Jilâvei, iâr pe cââ mp â depâă sţ it doi metri. Am fost izolâtţi de Bucuresţ ti sţ i îâmprejurimi timp de douâă sâă ptâă mââ ni. Existâ îân mâgâziâ de furâje â câilor, o respectâbilâă cântitâte de uruiâlâă de porumb sţ i ovâă z, hrânâ, o dâtâă pe zi, fiârtâă sţ i nu preâ. Asţ â âm suprâvietţuit pââ nâă lâ deblocâreâ sţ oselei Bucuresţ ti-Jilâvâ. Militţienii prinsţ i îân schimb âu râă mâs îân serviciu timp de douâă sâă ptâă mââ ni. Cei mâi multţi dintre noi erâm râă citţi sţ i tusţ eâm din greu. Evenimentul politic â fost moârteâ lui Stâlin. Întuiâm câă vâ fi un prilej de lupte îântre „epigonii“ tâă tucului, ce se vor îâncheiâ nu cu câă dereâ comunismului îân Rusiâ, ci cu îânâă sprireâ situâtţiei. Nu ne fâă ceâm iluzii de mâi bine. Paltonul domnului Rozin ÎÎn iârnâ âceeâ frigul ne-â creât mâri probleme sânitâre. Foc nu se âprindeâ îân câmerele de lâ Jilâvâ. ÎÎntr-o singurâă perioâdâă s-â îâncercât, dâr s-â renuntţât din câuzâ condensului. Lui Rozin i se permisese sâă intre îân câmerâă cu o scurtâă îâmblâă nitâă , cu pâă turâă , ciorâpi sţ i un pâlton frumos, bleumârin. Pâă turâ sţ i scurtâ îâi serveâu câ

323

âsţ ternut sţ i îânvelisţ . Pâltonul erâ âgâă tţât îântr-un cui, gâă sit sţ i bâă tut îân peretele din fâtţâ sâ, sţ i tţinut continuu sub privire. Mirââ ndu-mâă de existentţâ âcestuiâ lâ Jilâvâ, Fetecâă u mi-â povestit istoriâ lui. De cââ te ori cââ nd vreunul mâi bolnâv sâu mâi friguros îâncercâ sâă -l determine, cu rugâă mintţi fierbintţi, sâă i-l îâmprumute mâă câr pentru o noâpte, Rozin râă spundeâ cu o tâă cere sfidâă toâre, iâr pâltonul îâncâă lzeâ mâi depârte peretele Jilâvei, âsţ â cum o fâă ceâ de un ân de zile. Prin morse âflâsem câă erâu pusţ i îân libertâte cei condâmnâtţi de îânâltâă trâă dâre. Erâm nedumeritţi. ÎÎntr-o zi fu chemât sţ i Rozin cu bâgâjul âfârâă . Aveâ dreptul sâă creâdâă câă vâ fi eliberât, îântru cââ t pedeâpsâ lui erâ de îânâltâă trâă dâre. Sţ iâ strââ ns lucrurile grâă bit. Cââ nd sţ i-â luât pâltonul, câă ptusţ eâlâ i s-â desprins sţ i o îântreâgâă colonie de sţ oricei âu îâmpââ nzit câmerâ, fugind pe priciuri spre fereâstrâă sâu usţ âă. Surprizâ s-â trânsformât îântr-un hohot de rââ s câre l-â îânsotţit pe Rozin pe tot coridorul , nici militţienii neputââ ndu-se âbtţine. Cuvintele Mââ ntuitorului: «Nu vâă âdunâtţi comori pe pâă mââ nt …ci âdunâtţi-vâă comori îân cer, unde nici moliâ, nici ruginâ nu le stricâă , unde furii nu le sâpâă sţ i nu le furâă . Câă ci unde este comoârâ tâ, âcolo vâ fi sţ i inimâ tâ.» (Mâtei 6, 19-21), erâu prilej oferit de Dumnezeu câ mâă câr âici sâă -sţ i ârâte sţ i Rozin drâgosteâ sţ i milâ fâtţâă de âproâpele âflât îân suferintţâă. Dâr n-â sţ tiut sâă -l foloseâscâă ; inimâ îâi erâ legâtâă de bucâtâ de cââ rpâă pe câre o contemplâ pe perete. Mi-âm âdus âminte de o poveste â lui Bârbu Sţ tefâă nescu Delâvrânceâ. Pe cââ nd se îântorceâ âcâsâă de lâ serviciu, â îântââ lnit o femeie sâă rmânâă câre cersţ eâ sţ i tremurâ îân zâă pâdâă , îân viforul câre suflâ cu putere. S-â gââ ndit s-o âjute cu un bân dâr, un âlt gââ nd l-â fâă cut sâă îântââ rzie gestul de bunâă vointţâă: s-â socotit câă trebuie sâă scoâtâă mââ nusţ ile, sâă descheie pâltonul, sâă derânjeze fulârul, sâă -sţ i dezgoleâscâă pieptul câ sâă scoâtâă po 䁲 tmoneul, sţ i âstfel sâă râă ceâscâă . Sţ i-â continuât drumul. Acâsâă erâ câld sţ i plâă cut. Sţ i-â âdus âminte de frigul de âfârâă sţ i de femeiâ cersţ etoâre. Sţ i-â fâă cut un proces de consţ tiintţâă sţ i s-â îântors câ sâă -i ofere cevâ. Dâr femeiâ nu mâi erâ âcolo. A âlergât îân stââ ngâ, â âlergât îân dreâptâ, nici tţipenie de om. Cu pâă rere de râă u câă n-â sţ tiut sâă foloseâscâă prilejul câre i se oferise sâă fâcâă binele, s-â îântors deceptţionât de propriâ conditţie spirituâlâă . Chiâr âtââ tâ egoism? „Fâă binele cââ nd tţi se dâă prilejul, zice un Sfââ nt Pâă rinte, pentru câ âtunci cââ nd nu vei puteâ sâă -l fâci, fiind tu îânsutţi îân nevoie, Dumnezeu sâă -sţ i âducâă âminte de cele bune âle tâle sţ i sâă te miluiâscâă .“ Dâr de câre cele bune âle tâle sâă -sţ i âducâă âminte Dumnezeu, cââ nd tu nâi depozitât nimic îân câă mârâ tâ? Un pustinc â venit oârecââ nd îân cetâte îânsotţit de ucenicul sâă u câ sâă vââ ndâă rucodeliâ, îâmpletituri din simcele de finic. Cu bânii câre erâu lâ Bâă trââ n urmâu sâă cumpere sţ âpte posmâgi pentru sâă ptâă mââ nâ câre urmâ. Lâ un coltţ de strâdâă un cersţ etor cereâ milostenie. A primit un bân de lâ Bâă trââ n (pretţul unu posmâg). Ucenicul se gââ ndeâ câă îântr-unâ din zile vâ trebui sâă âjuneze. Lâ âlt coltţ , âlt cersţ etor îântinse mââ nâ. Fu miluit lâ rââ ndul lui. Lâ urmâă torul coltţ , un âltul. Cugetul ucenicului îâncepuse â se îântâă rââ tâ îâmpotrivâ Bâă trââ nului, câre îâi îântinsese sţ i

324

âcestuiâ dârul sâă u. Ucenicul vâă zââ nd câă Bâă trââ nul este dispus sâă deâ totţi bânii sţ i recunoscââ nd îân âcest cersţ etor pe unul din ceilâltţi doi, zise: - Pâă rinte dâr este âcelâsţ i cersţ etor, câre speculeâzâă milâ tâ! - Tâci, fiule, ce sţ tim noi dâcâă nu este cumvâ îângerul lui Dumnezeu câre îânceârcâă inimile noâstre? Cââ nd âu âjuns lâ chiliile lor, cu putţinii posmâgi pe câre i-âu mâi cumpâă rât, îâi âsţ teptâ o fâmilie de cresţ tini câre âduseserâă doi âsini îâncâă rcâtţi cu desâgi plini de dâruri. Fâă râă comentârii, domnule Rozin! Domnule Rozin!… CAPITOLUL III Înapoi la Gherla ÎÎnâinte de plecâreâ lâ Gherlâ âu sosit de lâ Timisţ oârâ 10-12 tineri, din grupurile de rezistentţâă, ârestâtţi îân muntţi; â douâ noâpte âu sţ i fost luâtţi sţ i nu s-â mâi âuzit nimic despre ei. ÎÎn noâpteâ âceeâ fuseserâă âdunâtţi de prin toâte îânchisorile cei câre luptâserâă îân muntţi cu Securitâteâ sţ i purtâtţi cu trenul mortţii prin toâtâă tţârâ fâă râă âpâă sţ i hrânâă , pââ nâă ce mureâu. Timpul s-â îâmbunâă tâă tţit sţ i âm fost trimisţ i îânâpoi lâ Gherlâ. Problemele creâte dupâă moârteâ lui Stâlin, âu âmââ nât sţ i procesul Tţ urcânu. Ne-âm regâă sit fosţ tii tââ rgsţ oreni: Costicâă Lupoâie, Titi Stoicâ, Obrejâ Aurel, Neâgu Dumitru. ÎÎn drum spre Gherlâ âm schimbât pâă reri cu privire lâ ce s-âr mâi puteâ îântââ mplâ. Erâ greu sâă deslusţ esţ ti viitorul câă ci noi gââ ndeâm râtţionâl. Ei nu gââ ndesc, ci diâvolul îâi inspirâă : neexistââ nd Dumnezeu pentru ei, se predâu de bunâă voie celui râă u sţ i, odâtâă luâtţi îân primire, ei nu mâi sunt âi lor, ci âi celui le poruncesţ te sţ i ei executâă . Lâă sâreâ îân voiâ lui Dumnezeu sţ i rugâă ciuneâ permânentâă , erâu singurele noâstre ârme îân fâtţâ lor, câ detţinutţi. Lâ Gherlâ erâ o situâtţie nouâă . Muncâ îân fâbricâă îâncetâse, Gherlâ erâ plinâă de oâmeni: fâă râă âctivitâteâ febrilâă â turnâă torilor îâncepeâu sâă se dezmeticeâscâă din teroâreâ câre-i âbrutizâse. Câ sâă nu lege prietenii, de câre stâă pââ nireâ se temeâ, erâu mutâtţi lâ o sâă ptâă mââ nâă -douâă , dintr-o câmerâă îân âltâ, âmestecâtţi, îâmprâă sţ tiâtţi, âstfel îâncââ t, cu ciripitori printre noi, sâă nu reâlizâă m îâncredereâ reciprocâă . Asţ â l-âm cunoscut pe prof. Zidâru, de lâ Focsţ âni, ârestât cu un grup de elevi prin 1947. Dintre ei, Brândrâbur Constântin, fusese cu noi lâ Jilâvâ. ÎÎmpreunâă cu profesorul universitâr Petrescu sţ i cu Victor Îsofâă chescu, îânvâă tţâător, âm tţinut îân câmerâă prelegeri, cu subiecte îândeosebi din viâtţâ cresţ tinâă â primelor veâcuri de prigoânâă . ÎÎncercâm sâă redâă m îâncredereâ îân purtâreâ de grijâă divinâă , câă ci multţi purtâu îâncâă stigmâtele fricii, insuflâte de teroâreâ de pââ nâă âtunci.

325

ÎÎntr-unâ din câmerele prin câre âm trecut âm regâă sit o mâre pârte dintre studentţii câre trecuserâă prin câmerâ nr. 99: frâtţii Scutâru, Îon sţ i Mihâi, mâcedoneânul Zotâ, Bâă rcutţân, Pâă trâsţ cu Vâsile, Ghicâ Alexândru, Fotin, Popâ Aurel, Gheorghiu Gelu, Nelu Pâă unescu, Mihâi Timâru, mosţ Piticâru sţ i un tţâărân din Întregâlde, Bâl Sigismund, câre îâmi povestise despre frâtele meu Alexândru sţ i despre ârestâreâ lui. Se âflâ îân forfecâre un evreu câre protestâ continuu, âmenintţâând pe bâă tâă usţ i câă vâ fi eliberât îân curââ nd sţ i vâ deconspirâ âceâstâă âctţiune. Lâă sâ sâă se îântţeleâgâă câă este victimâ unei confuzii sţ i câă pozitţiâ lui îân minister îâi vâ dâ posibilitâteâ sâă clârifice problemâ. Se numeâ Weiss sâuWiesmânn?! ÎÎntr-o bunâă zi â fost luât sţ i nu s-â mâi sţ tiut nimic de el.Tot âtunci âu fost âdusţ i doi bâă rbâtţi îân vââ rstâă de 40-45 de âni, verii Socâciu. Toâder, fusese prim gârdiân lâ Doftânâ prin ânii '37-'38. Dupâă venireâ comunisţ tilor, îân 1944-45 â fost pus sub urmâă rire, âcuzât câ legionâr, pentru câă lâ propunereâ detţinutţilor comunisţ ti de â trece de pârteâ lor sţ i â le fâce legâă turâă cu exteriorul, â refuzât. Amenintţât cu ârestâreâ (1948-49) â fugit îân Muntţii Retezâtului, unde dupâă o rezistentţâă de unul singur, prin 1950, s-â predât Securitâă tţii lâ câpâă tul unei îâncercuiri. Vâsile Socâciu fusese trâă dât de propriâ lui sotţie, cââ sţ tigâtâă de Securitâte cu promisiuni mincinoâse, câă nu i se vâ îântââ mplâ nimic. Cââ nd Vâsile sţ i-â dât seâmâ de cursâ îân câre câă zuse (lâ o îântââ lnire cu sotţiâ îân pâă dure) â îâncercât sâă fugâă peste un pââ rââ iâsţ , dâr o sâlvâă de gloântţe l-â strâă puns, un glonte lovindu-l chiâr îân câp. Nu â murit. Dupâă extrâgereâ gloântţelor din mââ ini, picioâre sţ i piept â râă mâs pârâlizât de âmbele mââ ini, âmbele picioâre, o pârâlizie fâciâlâă , ne mâi putââ nd ârticulâ nici un cuvââ nt âbiâ tââ rââ ndu-se. Erâ âjutât tot timpul de cinevâ sâă mâă nââ nce sţ i pentru toâte celelâlte nevoi. Pe mâă surâă ce ânii treceâu, membrele sţ i gurâ îâsţi reluâu functţiile. L-âm îântââ lnit îân câmerâ îân câre dupâă ânchetâ primâă pentru procesul lui Tţ urcânu fusesem bâă gât îâmpreunâă cu mâi multţi studentţi. Lâ o inspectţie â directorului Goiciu, lâ comândâ militţiânului, toâtâă lumeâ â luât o pozitţie reverentţioâsâă . Neneâ Vâsile Socâciu, nu âveâ cum se ridicâ. Goiciu cunosţ teâ câzul, dâr i-â cerut sâă se ridice îân picioâre. Socâciu i-â fâă cut semne, gesticulââ nd sţ i bââ lbââ ind, câă nu se poâte ridicâ. Goiciu l-â îânjurât sţ i neneâ Vâsile, âtââ t cââ t â putut ârticulâ, i-â strigât: „Tââ lhârule!“ Goiciu l-â lovit cu cizmele sţ i cu pumnii sţ i â dât ordin militţiânului sâă -l ducâă lâ izolâre. Am îâncercât sâă -i explicâă m câă omul e pârâlizât, nu poâte nici sâă mâă nââ nce sţ i âre nevoie de un îânsotţitor. Oricâre dintre noi âr fi intrât îân locul lui lâ izolâre sâu cel putţin sâă -l îânsotţeâscâă âcolo. Goiciu, îân nebuniâ lui, â continuât sâă -l loveâscâă îân timp ce militţiânul îâl tââ râ pe coridor câ pe un busţ teân, spre câmerâ de izolâre unde i s-âu pus lântţuri lâ âcele picioâre pârâlizâte sţ i â fost lâă sât probâbil sâă moârâă . Dupâă cââ tvâ timp â sosit sţ i un medic oficiâl âl îânchisorii, pe nume Sin, âltţii îâi ziceâu Werner, sţ vâb din Bânât. Pe cei bolnâvi sâu suspectţi de icter, ne-â izolât îân câmere mici, pe âripâ dinspre curteâ interioârâă , lâ etâjul unu.

326

Erâm cu un moldoveân, subofitţer, criminâl de râă zboi, sţ i un tţâărân olteân, âcuzât sţ i el de crimâă de râă zboi, ostâsţ îân unitâteâ primului. Securitâteâ voise sâă -l foloseâscâă pe ostâsţ câ mârtor îâmpotrivâ subofitţerului, dâr nu â reusţ it sţ i i-â condâmnât pe âmââ ndoi. Am constâtât câă ne cunoâsţ tem cu subofitţerul din clâsâ îântââ i â Sţ colii Normâle din Ploiesţ ti. Din primul ân intrâse îântr-o Sţ coâlâă de mâisţ tri militâri. Ne-âm îântââ lnit dupâă 17 âni, îân îânchisoâre. Fostul meu coleg, Butunoiu Mirceâ, erâ de prin pârteâ Bââ rlâdului. Dupâă ce ne-âm instâlât, doctorul mi-â spus sâă tund sţ i sâă bâă rbieresc oâmenii, fiindcâă de âproâpe o lunâă de zile nimeni nu se pricepuse lâ âsţ â cevâ. Nâm vrut, câă ci âceâstâă functţie erâ rezervâtâă turnâă torilor. Lâ insistentţele lui, l-âm rugât sâă mâă lâse sâă mâă gââ ndesc pââ nâă â douâ zi. Puteâm sâă âflu câre dintre cunoscutţi se âflâă îân Gherlâ, i-âm pus îânsâă o conditţie: voi bâă rbieri tot etâjul, o singurâă dâtâă , fâă râă mââ ncâre îân plus sţ i numâi îân prezentţâ militţiânului. Mâă gââ ndeâm câă âtţâ voi feri cugetele mâi slâbe sâă nu câdâă îân gresţ eâlâ de â mâă socoti omul âdministrâtţiei. Am âvut ocâziâ sâă vâă d pe scâunul frizeriei o multţime de prieteni sţ i frâtţi de suferintţâă, de câre îâmi erâ târe dor. ÎÎntre âltţii, d-nul Trifân Trâiân, domnul Horiâ Cosmovici sţ i foârte multţi studentţi, tţâărâni sţ i muncitori cu câre trecusem prin supliciile Gherlei. Cââ nd âm terminât etâjul, militţiânul m-â chemât îântr-o câmerâă , pentru câă cel de âcolo nu puteâ fi âdus lâ frizerie. Parlagiul Am râă mâs îâncremenit de tâbloul âpâă rut îân fâtţâ ochilor. ÎÎn celulâă erâu doi oâmeni. Unul erâ neneâ Vâsile Socâciu, pârâlizât, îân lântţuri, jos pe dusţ umeâ. Pe âl doileâ, nu l-âm putut recunoâsţ te din câuzâ îânfâă tţisţ âării sâle hidoâse. Aveâ bârbâ crescutâă foârte mâre, pâă rul îâi âtââ rnâ îân lâtţe murdâre, îân dezordine. Erâ îân lântţuri, îân plus erâ legât cu un lântţ îâncolâă cit pe dupâă câlorifer sţ i âveâ câă tusţ e lâ mââ ini. Militţiânul mi-â dât dispozitţie sâă nu-l tund sţ i sâă nu-l bâă rbieresc pe âl doileâ. Nu mâă puteâm dezmetici. Omul se uitâ cu ochi speriâtţi lâ militţiân. Misţ cââ ndu-mâă câ sâă -l pot vedeâ mâi bine, omul m-â observât, â fâă cut nisţ te ochi cââ t roâtâ cârului sţ i â îânceput sâă plââ ngâă . ÎÎncercââ nd sâă vorbeâscâă , nu â putut, de emotţie, credeâm eu. ÎÎncercâm sâă -mi dâu seâmâ cine este sţ i ce se îântââ mplâă îân âceâ câmerâă ; sţ i-â scâă pât lingurâ din mââ nâă sţ i fâă râă sâă vreâ â câă lcât pe gâmelâ cu mââ ncâre âsţ ezâtâă jos, din câre îâl hrâă neâ, âsţ â cum puteâ cu mââ inile îân câă tusţ e, pe neneâ Socâciu. M-âm cutremurât sţ i l-âm rugât pe militţiân sâă mâă lâse sâă -mi pot reveni. Erâm biruit de icoânâ drâgostei dintre doi suferinzi îân iâd. Cââ t de mâre erâ Dumnezeu îân sufletele âcestor doi chinuitţi. Atââ t cââ t lumeâ âceâstâ nu erâ vrednicâă de El! Am spus militţiânului câă nu-l pot bâă rbieri pââ nâă ce nu vine doctorul Sin. Militţiânul m-â bâă gât îân celulâ meâ sţ i s-â dus dupâă doctor. - D-le doctor, âcolo sunt doi oâmeni. Pe unul mi-â interzis sâă -l tund. Dâr, sţ titţi mâi bine decââ t mine îân ce conditţie sânitârâă se âflâă .

327

- Nu pot trece peste dispozitţiâ lui Goiciu, â spus cu teâmâă îân glâs. - Voi trece eu! - Nu te sfâă tuiesc! - D-le doctor, convingetţi-l pe militţiân sâă mâă lâse singur cu ei sţ i dvs. tţinetţi-l de vorbâă pe coridor, mâă câr un sfert de orâă . Î-âm sţ optit sţ i cââ tevâ cuvinte îân germânâă câ sâă -i cââ sţ tig îâncredereâ. - Sţ i dâcâă râporteâzâă cââ nd o vedeâ ce-âi fâă cut? - Treâbâ lui. Dâr n-o sâă râporteze, fiindcâă o sâă i se reprosţ eze câă nu â fost vigilent. Sin â zââ mbit îângâă duitor. Ne-âm îântors lâ usţ â celor doi. Am intrât sţ i doctorul cu militţiânul âu râă mâs âfârâă de vorbâă . L-âm tuns îântââ i pe cel îânlâă ntţuit sţ i îâncâă tusţ ât. Se supuneâ câ o oâie lâ junghiere. Cââ nd âm sfââ rsţ it, un zââ mbet i-â îânflorit din durereâ câre-i brâă zdâ fâtţâ sţ i frunteâ. ÎÎl cunosţ teâm de lâ Vâă câă resţ ti. Erâ un bâă rbât de stâturâă potrivitâă , puternic sţ i cu misţ câă ri sigure. Fusese condâmnât lâ 20 de âni de muncâă silnicâă . De meserie erâ pârlâgiu (tâă ietor de vite) lâ âbâtorul din cârtierul Vâă câă resţ ti. Fusese prins cu o bucâă tţicâă de cârne luâtâă pentru copiii lui. Pe vremeâ âceeâ, dâcâă un tţâărân furâ doi sţ tiuletţi de porumb sţ i erâ prins, erâ neâpâă rât vinovât de toâte furturile CAP-ului. Presţ edintele sţ i âctivistul furâu cu câmioânele sţ i erâu nevinovâtţi. Adus lâ Spitâlul Vâă câă resţ ti pentru operâtţie de âpendicitâă , cââ nd â fost scos lâ WC, de lâ fereâstrâ zâă brelitâă , sţ i-â vâă zut câsâ, nevâstâ sţ i copii îân curte. Câsâ lui erâ lââ ngâă îânchisoâre, îân cârtierul din spâtele mââ nâă stirii Vâă câă resţ ti. ÎÎn simplitâteâ sufletului lui, durereâ â îântrecut râtţiuneâ sţ i â îâncercât sâă evâdeze. A fost surprins de militţiân dupâă ce desfâă cuse plâsâ sţ i îâncercâ sâă strââ mbe zâă brelele. Militţiânul câre â dât âlârmâ nu l-â putut retţine, câă ci pârlâgiul, cu un singur pumn, l-â fâă cut grâă mâdâă , âpoi â vrut sâă fugâă îân curte, dâr usţ â fiind îâncuiâtâă , s-â refugiât îân sâlon. L-â rugât pe cel ce sţ edeâ cu pâtul îân coltţul sâlonului, pe liniâ ferestrelor, sâă se mute îân locul lui. Nu sţ tiâm ce se îântââ mplâse. Cu sufletul lâ gurâă ne-â relâtât îântââ mplâreâ. A scos cercevelele ferestrelor din bâlâmâle sţ i le-â strââ ns pe pâtul din coltţ . O grupâă de 4-5 militţieni âu venit sâă -l ducâă lâ ânchetâă . Refuzââ nd sâă meârgâă militţienii âu îâncercât sâă -l ridice cu silâ. Asţ â cum âi dâ nisţ te bobââ rnâce unor gââ ndâci, i-â fâă cut grâă mâdâă unul peste âltul îântre pâturi. Militţienii, buimâă citţi, âu fugit îân uimireâ sţ i sâtisfâctţiâ bolnâvilor. Dupâă 10-15 minute âu âpâă rut âltţi zece militţieni îân frunte cu Mâromet sţ i Îvâă nicâă . Amââ ndoi fuseserâă âvânsâtţi îân grâd sţ i trânsferâtţi lâ Vâă câă resţ ti. Mâromet, îâmpâă unât cu grâdul de mâior, â comândât din usţ âă, âsâltul âsuprâ pârlâgiului. Militţienii l-âu îânconjurât îâncercââ nd sâă -l lege cu frââ nghie. Dâr misţ câă rile pârlâgiului erâu âsţ â de iutţi sţ i de hotâă rââ te îâncââ t militţienii nu âveâu timp sâă -sţ i deâ seâmâ cââ nd câă deâu îântre pâturi; bolnâvii, desţ i operâtţi, îâi îâncurcâu. Mâromet, strâtegul âtââ tor victorii, âdmirâ victoriâ pârlâgiului; â ordonât sâă fie îâmpinse pâturile bolnâvilor spre â se degâjâ spâtţiul din fâtţâ pâtului pârlâgiului. Bolnâvii mâi sâă nâă tosţ i âu iesţ it din sâlon, ceilâltţi âu fost îângrâă mâă ditţi

328

spre sobâă . Cââ nd Îvâă nicâă â dât comândâ de âtâc, pârlâgiul â âpucât o cerceveâ sţ i geâmurile s-âu spârt îân câpetele lor, râă nind militţienii sţ i umplââ ndu-i de sââ nge. Lâ urmâă torul âsâlt s-â îântââ mplât lâ fel. Mâromet, îân disperâre, â strigât bââ lbââ it: - To-to-totţi..., odâtâă ! Dâr vitezâ cu câre loveâ pârlâgiul cu cercevelele sţ i cu picioârele, îântreceâ orice previziune. Militţienii erâu plini de sââ nge sţ i âu refuzât sâă mâi execute comenzile. Atunci Mâromet l-â lâă sât pe Îvâă nicâă cu militţiânul câre nu erâ râă nit sâă -l tţinâă pe pârlâgiu sub âmenintţâreâ pistoâlelor, iâr el â plecât cu ceilâltţi lâ spitâl , câ sâă -i pânseze. Pârlâgiul le-â spus celor doi: - Poâte mureâm dâcâă sâă reâm pe fereâstrâă , dâr dâcâă mor de mââ nâ voâstrâă , sâă sţ titţi sţ i sâă tţinetţi minte câă n-âm murit câ un prost sţ i sâă spunetţi nevestei mele sţ i copiilor mei câă i-âm vâă zut îânâinte de â muri. Lâ putţin timp Mârometâ venit cu âltţi douâă zeci de militţieni, îânârmâtţi cu cââ rlige de pompieri sţ i lântţuri lungi câre âveâu lâ câpâă t bile negre. Am citit pe fâtţâ pârlâgiului deznâă dejdeâ îânfrââ ngerii. Dâr pentru el, ori viu, ori mort, erâ totunâ. Luptâ â durât mâi bine de o orâă . Nu-mi îânchipuisem vreodâtâă câă voi âsistâ lâ o âsemeneâ luptâă . Cu o putere sţ i o dexteritâte inimâginâbilâă , cercevelele ferestrelor zburâu îân câpetele militţienilor, iâr geâmurile spârte sâă reâu tţâăndâă ri, râă nindu-i. De cââ tevâ ori, pârlâgiul prinzââ nd cââ te un lântţ îân mââ ini, culcâ cââ te trei militţieni, câre erâu scosţ i lesţ inâtţi. Unii bolnâvi îâsţi âscundeâu câpetele sub pâă turi. Pe tţâăndâă rile de sticlâă câre umpluserâă câmerâ plinâă de sââ nge, âlunecâu sţ i câă deâu âtâcântţii. Cu ultimâ cerceveâ pârlâgiul s-â âruncât lovind cu disperâre; âtunci unul dintre militţieni l-â îâmpuns cu cââ rligul îân pulpâ piciorului, iâr âltul îântr-un brâtţ . - Acu..., pe... pe... el, â strigât Mâromet, îân disperâre. Ultimâ linie âtâc, vreo 7-8 s-âu âruncât âsuprâ lui. Desţ i câă zut sţ i extenuât peste mâă surâă , pârlâgiul â reusţ it sâă mâi strââ ngâă pe unul dintre militţieni de gââ t. Erâ lâ câpâă tul puterilor. Nu s-â âuzit decââ t un geâmâă t îânfundât: „Ah!“ L-âu legât fedelesţ cu lântţuri sţ i funii, l-âu tââ rââ t îân rezervâ folositâă uneori sţ i câ morgâă . Mâromet âr fi putut spune câ sţ i Nâpoleon lâ Austerlitz: „ÎÎncâă o victorie câ âstâ sţ i suntem pierdutţi!“ Cââ teodâtâă âuzeâm zâă voârele de lâ rezervâă , dâr erâm opritţi sâă ne uitâă m pe fereâstrâă . Auzeâm lovituri îânfundâte sţ i gemete. N-âm sţ tiut multâă vreme ce i s-â mâi îântââ mplât. Îâtâă , câă -l îântââ lnisem lâ Gherlâ! Lâcrimile îâi curgeâu îân sţ iroâie sţ i spâă lâu sâă punul de bâă rbierit de pe fâtţâ lui. Am îâncercât sâă vorbesc cu el, dâr mi-âm dât seâmâ câă nu mâi âude. Erâ distrus fizic. Dâr sufletul lui râă mâă sese îântreg: vis-â-vis de suferintţâ lui erâ îân stâre sâă -sţ i hrâă neâscâă âproâpele pârâlizât. O, Dumnezeule, ce tâinâă âscunzi îân îântţelepciuneâ Tâ, pe câre vâă zââ nd-o, nu o pricepem noi, pâă câă tosţ ii! Cââ t de groâsâă este scoârtţâ pâă câtului pe câre-l purtâă m îân fiintţâ noâstrâă , dâcâă luminâ drâgostei Tâle nu-l strâă bâte sţ i nu este îân stâre sâă -l ârdâă cu focul cel sfââ nt âl Duhului Tâă u, Dumnezeiesc? Vâi nouâă , pâă câă tosţ ilor! Vâi nouâă , pâă câă tosţ ilor! Câă ne ucidem unii pe âltţii îânâinteâ Tâ, câ sţ i cum ni s-âr pâă reâ câă -tţi âducem slujbe sţ i jertfe de lâudâă !

329

Plââ ngeâm îâmpreunâă cu el sţ i mi se pâă reâ câă âting cu mââ ini spurcâte moâsţ tele vii âle âcestui sfââ nt: Dumnezeu îâl puneâ îânâinteâ meâ câ sâă -mi umbreâscâă orice mugur de îângââ mfâre câre mi-âr fi putut miji vreodâtâă îân minteâ. Dupâă ce i-âm bâă rbierit pe âmââ ndoi, i-âm sâă rutât, le-âm sâă rutât mââ inile, lântţurile sţ i câă tusţ ele, sţ i-âm iesţ it plââ ngââ nd, îânchinââ ndu-mâă . - Gâtâ?, m-â privit doctorul semnificâtiv. Am trâs usţ â sţ i militţiânul â îâncuiât-o fâă râă sâă se mâi uite îânâă untru. Doctorul â plecât îân grâbâă . Îâr militţiânul m-âdus lâ celulâ meâ. Nu sţ tiu ce s-â mâi îântââ mplât cu cei doi chinuitţi, dâr Dumnezeu â vrut câ âctul meu sâă nu âibâă consecintţe neplâă cute pentru mine. Despre pârlâgiu n-âm mâi âflât niciodâtâă nimic. ÎÎn Cârteâ Dumnezeului nemuririi, poâte ne vom regâă si numele âlâă turi, dâcâă drâgosteâ Lui se vâ fi revâă rsât sţ i âsuprâ noâstrâă . Din gurâ lui Vâsile Socâciu âveâm sâă âflu îân preziuâ eliberâă rii, 29 Îulie 1964, urmâă toârele: îâsţi âduceâ âminte câă lâ douâă sâă ptâă mââ ni dupâă ce i-âm tuns sţ i bâă rbierit âu fost scosţ i âmââ ndoi sţ i, fiind despâă rtţitţi, n-â mâi âflât nici el nimic despre pârlâgiu. Dââ nsul â âjuns îântr-o câmerâă cu studentţi, câre l-âu îângrijit cu multâă drâgoste. Mâi âpoi, lâ Aiud, â constâtât câă , pe mâă surâă ce timpul treceâ, mââ inile sţ i picioârele îâncepeâu sâă râă spundâă lâ comenzi sţ i limbâ îâncepuse sâă se dezlege. Treptât â reusţ it sâă foloseâscâă mââ inile sţ i sâă meârgâă spijinindu-se de pât sâu de perete. Cu 3-4 luni îânâinte de eliberâre, â simtţit îântr-o dimineâtţâă pe osul câpului, sub piele, deâsuprâ cefei, spre urecheâ dreâptâă , un corp dur câ un sââ mbure. Un student lâ medicinâă , Îoân Munteân 47 â intuit despre ce erâ vorbâ. Dupâă cââ tevâ zile s-â sculât âproâpe complet degâjât de senzâtţiâ de pârâlizie â brâtţelor, â picioârelor sţ i â vorbirii. A constâtât câă sââ mburele se misţ câ. Îoân Munteân i-â explicât: - Glontţul câre te-â lovit îân câp â venit preâ de depârte sâu â ricosţ ât, fâpt câre i-â îâncetinit vitezâ. Nu â âvut putereâ sâă strâă bâtâă osul câpului ci â presât numâi âsuprâ centrilor nervosţ i, fâă râă sâă spârgâă menigele, provocââ nd pârâliziâ. Câ orice corp strâă in â fost eliminât de orgânism sţ i iâtâă -l sub piele. Lâ spitâlul îânchisorii i s-â fâă cut o incizie sţ i Dumnezeu â mâi fâă cut o minune, scotţâându-l îântreg sţ i trupesţ te sţ i sufletesţ te. *** Neneâ Toâder Socâciu, dupâă ceâ cutreierât toâte culmile muntelui Retezât pentru â nu fi prins, simtţeâ câă nu vâ mâi puteâ rezistâ. Prin ânii 1949-50 o ploâie torentţiâlâă l-â obligât sâă -sţ i câute âdâă post. Lâ luminâ fulgerelor â descoperit o micâă pesţ terâă creâtâă de prâă busţ ireâ unor lespezi stââ ncoâse; obosit, erâ gâtâ sâă âdoârmâă cââ nd â âuzit deâsuprâ lespezilor pâsţ i grei câre âlunecâu pe grohotisţ ul dimprejur. Sţ i-â dât seâmâ câă fiârâ îâsţi câă utâ âdâă post de ploâie. Nu â mâi âvut timp sâă iâsâă sţ i s-â retrâs îân fundul pesţ terii sţ i cu ârmâ îân mââ nâă (un Z.B.). Lâ luminâ unui fulger, â vâă zut doi pui de urs mâă risţ ori, urmâtţi de mâmâ lor. A trâs; cei doi pui âu câă zut unul dupâă âltul îân fâtţâ ursoâicei. Ursoâicâ s-â ridicât îân douâă lâbe 47

Ioan Muntean este autorul volumului de mărturii La pas prin „reeducările“ de la Piteşti Gherla şi Aiud, ed, Majadahonda, Bucureşti 1997.

330

îâncercââ nd sâă se prâă busţ eâscâă âsuprâ lui. Glontţul â lovit-o drept îân inimâă . Fiârâ s-â prâă busţ it cu râă cnet îânfricosţ âător, âjungââ nd cu ghiârele pââ nâă lâ vââ rful bocâncilor lui neneâ Socâciu. Dupâă cââ tevâ minute, revenindu-sţ i din îâncordâre l-â âpucât un tremur, nevenindu-i sâă creâdâă câă mâi este viu. Detunâă turile âu fâă cut sâă hâă uie muntţii; de lâ stââ nile din vâle, lâă trâtul cââ inilor â âjuns pââ nâă lâ el. ÎÎn felul âcestâ prezentţâ sâ puteâ fi descoperitâă sţ i â pâă râă sit chiâr âtunci âcele culmi râă tâă cind prin âlte locuri. Lâ ârestâreâ lui, securisţ tii i-âu ârâă tât fotogrâfiile cu cele trei victimecu cârtusţ ele goâle sţ i urmele bocâncilor lui. ÎÎn 1964 cei doi veri plecâu âcâsâă , slâă bitţi, neneâ Teodor bolnâv de piept, dâr âmââ ndoi plini de nâă dejde câă Dumnezeu vâ lucrâ pentru binele neâmului; ei îân îâncercâreâ de â-i veni îân âjutor, plâă tiserâă cu âtââ tâ suferintţâă. Lucruri inedite din Munţii Retezat Neneâ Teodor âveâ âmintiri interesânte din Retezât. ÎÎn âsţ ezâă rile izolâte, oâmenii se considerâă urmâsţ i âi dâcilor, descendentţi âi fâmiliilor nobile. Pe cei din vâle, mâi âles pe olteni, îâi considerâu colâborâtori cu ocupântţii români. Cei din vâle îâi numesc momââ rlâni sţ i ei îânsţ isţ i îâsţi zic âstfel, dâr nu îân îântţelesul peiorâtiv, ci cu semnificâtţie de nobletţe. Prin âsţ ezâă ri sunt îâncâă obiceiuri ârhâice. Oâmenii âu credintţâ câă cei râă i se fâc dupâă moârte strigoi sţ i se îântrupeâzâă îân ânimâle de prâdâă , îân speciâl îân lupi. E nevoie câ dupâă moârteâ celor vâă ditţi râă i, sâă li se strâă pungâă inimâ cu un fier îânrosţ it îân foc sâu sâă fie ârsţ i sţ i cenusţ â lor âruncâtâă îân pâtru vââ nturi sâu dâtâă pe âpâă . Legendele spun câă norii sunt purtâtţi câ oile lâ pâă scut, de duhurile ploilor, nisţ te uriâsţ i lenesţ i câre dorm ziuâ sţ i noâpteâ prin pesţ teri sţ i vâă gâă uni, un fel de comunitâă tţi de puturosţ i. Dimineâtţâ, trezindu-se din somn, câscâă , se îântind sţ i îântreâbâă plictisitţi: - Mâă ..., pe unde mâi purtâă m âstâă zi norii, câ sâă plouâă ? - Pâă i..., pe unde âm fost sţ i ieri, râă spunde un âlt duh trââ ndâv, câ sâă nu oboseâscâă purtââ nd turmele de nori. Astâ âr fi explicâtţiâ câă îân Retezât plouâă mâi mult câ oriunde îân tţârâă . Etnogrâfii sţ i folclorisţ tii âr puteâ âdunâ multe relicve âle spiritului ârhâic, dâcâă n-o fi preâ tââ rziu, din âceste locuri. Gheorghe Calciu Am fost bâă gât iârâă sţ i îântr-o câmerâă mâre, unde erâu studentţi câre trecuserâă prin Pitesţ ti. Multţi purtâu îân suflet târele supliciilor. Cei din grupul Tţ urcânu nu se mâi vedeâu nicâă ieri. Se ziceâ câă sunt tţinutţi cu totul sepârât. Cââ teodâtâă veneâ cinevâ lâ usţ âă îânsotţit de un militţiân sţ i îântrebâ dâcâă sunt bolnâvi sâu dâcâă âu nevoie de trâtâment. Cei cu râă ni deschise sâu cu âfectţiuni interne, îân limitâ permisiunii militţiânului erâu dusţ i lâ câbinetul medicâl. M-âm dus sţ i eu âcolo cââ nd âm simtţit îân gurâă âmâă râă ciune, sţ i cei din jur îâmi spuneâu câă

331

iârâă sţ i mi s-âu îângâă lbenit ochii. Mâi multţi medicinisţ ti, studentţi îân ultimii âni, âcordâu consultâtţii sţ i trâtâmente. Unul, vâă zââ ndu-mi îânfâă tţisţ âreâ, s-â âdresât unui coleg: - Mâă i Câlciu, iâ vezi ce-i cu dââ nsul, ârâă tââ nd spre mine. Sţ tiind câă fusese implicât îân reeducâre, âm âvut o retţinere. Cunoscââ nd îânsâă câă e exceptţionâl dotât intelectuâl, âm âvut un impuls sufletesc sâă risc tentâtivâ de â operâ âsuprâ consţ tiintţei lui. Am râă mâs mâi lâ urmâă . Cââ nd âm pronuntţât numele, s-â uitât lung lâ mine. M-â exâminât, punââ ndu-mi mâi multe îântrebâă ri îân legâă turâă cu boâlâ. Nu i-âm râă spuns, ci i-âm spus scurt: - Vin de lâ o ânchetâă , de lâ Jilâvâ, îân legâă turâă cu reeducâreâ. Securitâteâ, printr-un proces, vâ lichidâ grupul Tţ urcânu. Nu sţ tiu îân ce mâă surâă esţ ti implicât îân âceâstâă problemâă , dâr mâă intereseâzâă sâlvâreâ tâ spirituâlâă . Dâcâă pârticipâreâ lâ âceâ âctţiune este de nâturâă â-tţi meritâ râă stignireâ, singurâ tâ sâlvâre este s-o âcceptţi. Ochii îâi erâu mâri de surprizâă , dâr nu mi-â râă spuns. Mi-â prescris Peptocolin sţ i âlte pâstile. L-âm mâi vâă zut lâ televizor, prezentât câ preot din Americâ. Cu Liviu Brânzaş şi Dodi Mărăscu Fâă cââ ndu-se nisţ te ârânjâmente pe criteriul condâmnâă rilor, âm âjuns îântr-o câmerâă cu studentţi sţ i elevi câre fuseserâă condâmnâtţi lâ 25 âni de muncâă silnicâă . ÎÎntre cei fosţ ti elevi lâ dâtâ ârestâă rii, erâu sţ i doi bâă ietţi, prieteni din copilâă rie, colegi de lot: Liviu Brââ nzâsţ sţ i Dodi Mâă râă scu. Dodi, nepotul doctorului Borzâ, profesor universitâr din Cluj, îâl âsistâse îân câbinetul lui medicâl. Simtţind câă vâ fi ârestât sţ i destâă inuindu-se unchiului sâă u, profesorul i-â confectţionât un âct câre âtestâ câă Dodi Mâă râă scu este felcer sânitâr. Asţ â â fost trimis sâă prâctice meseriâ prin sâtele izolâte âle muntţilor Apuseni, unde â fâă cut o operâă sânitârâă de mâre âmploâre, erâdicââ nd sifilisul câre fâă ceâ râvâgii îân populâtţiâ lipsitâă de orizont sânitâr. Pentru cei doi ânchetâ fusese foârte durâă sţ i resimtţeâu âceâstâă perioâdâă , âmââ ndoi fiind foârte slâă bitţi. Dodi Mâă râă scu reusţ eâ sâă evâdeze din sine, ântrenââ ndu-se îân discutţii cu ceilâltţi, dâr Liviu Brââ nzâsţ fugeâ de relâtţii exterioâre, câă utââ ndu-sţ i un âlt eu îân fiintţâ sâ nevâă zutâă . Am reusţ it sâă ne âpropiem sţ i sâă reâlizâă m o corespondentţâă sufleteâscâă . Nu sţ tiâm âtunci ce ne vâ rezervâ viâtţâ, ce rââ nduiâlâă este îân plânul lui Dumnezeu. Dorintţâ de â ne âpropiâ mâi mult de El, de â-L simtţi viu îân fiintţâ noâstrâă , ne dâă deâ prilejul sâă ne îâmpâă rtâă sţ im stâă ri sufletesţ ti sţ i nâă zuintţe spre vââ rful Crucii, pe câre voiâm s-o urcâă m fâă râă sâă cââ rtim. Apetitul pe câre-l âveâ pentru âctul cunoâsţ terii duhovnicesţ ti îâmi dâă deâ prilejul sâă scot merinde din desâgâ dârurilor sfinte pe câre mi-o umpluserâă Patericul, Filocalia sţ i toâte celelâlte scrieri âle Sfintţilor Pâă rintţi sţ i sâă le pun pe mâsâ sufletului sâă u îânsetât耮

332

Trei luni, cââ t âm stât îâmpreunâă , s-âu scurs foârte repede. Despâă rtţireâ dintre noi âduceâ îân plânul divin cââ sţ tiguri duhovnicesţ ti mâi mâri, mâi frumoâse, pentru Liviu Brââ nzâsţ 48. Pâă rintţii Dumitru Stâă niloâie, Îoân Ageu, Îoân Îovân de lâ Vlâdimiresţ ti sţ i âltţi duhovnici pe câre Dumnezeu dinâdins îâi trimisese îân temnitţe, l-âu crescut îân duhul Ortodoxiei romââ nesţ ti, â legii noâstre strâă mosţ esţ ti. Aveâm sâă âflu cu bucurie câă mirul preotţiei se pogorââ se pe câpul lui «câ rouâ Ermonului ce se coboârâă peste muntţii Sionului» (Psâlm 132, 3).

PARTEA a IV-a Capitolul I Drum de iad

«Cu Dumnezeu vom birui şi El va nimici pe vrăjmaşii noştri» Psalm 107, 14 ÎÎn mâi 1954 ne-âm îântââ lnit pe culoârul pârterului, cu Titi Stoicâ, Lupoâie Ctin, Aurel Obrejâ, Neâgu Dumitru, cââ tţivâ studentţi, Tomutţâ Octâviân, Bârbâ C-tin, Vâmânu, teolog, sţ i cââ tţivâ muncitori, Pângrâte, Tejâ sţ i âltţii câă rorâ le cer iertâre câă le-âm uitât numele, 15 - 20 de insţ i. Ni s-â fâă cut o perchezitţie sumârâă îân timpul câă reiâ â âpâă rut Livinschi, iâr îân urmâ lui, Mâă rtinusţ . Erâu crispâtţi, dâr se sileâu sâă pârâă degâjâtţi. Au trecut de lâ om lâ om. - Vedetţi câă vetţi fi ânchetâtţi despre cele îântââ mplâte âici. E bine sâă spunetţi âdevâă rul. Sâă nu exâgerâtţi nimic, îân fâvoâreâ voâstrâă , âcuzââ ndu-ne pe noi... Securitâteâ sţ tie tot sţ i vâă poâte implicâ sţ i pe voi... - ÎÎn ce? âm îântrebât eu. - Mâă i Mâxime, â zis el cu un glâs câre voiâ sâă fie convingâă tor, tu..., tu puteâi sâă fii mort lâ dâtâ âceâstâ..., dâr eu... Sţ i îântorcââ ndu-mi spâtele â plecât. Mâă rtinusţ â mâi râă mâs putţin, uitââ ndu-se âtent lâ mine, probâbil câ sâă vâdâă cum reâctţionez. N-âm schitţât nici un gest. Mâm gââ ndit câă poâte â spus âdevâă rul: îân âfârâă de toâte crimele pe câre le fâă cuse, putuse sâă mâi fâcâă unâ, sţ i cel sâcrificât trebuiâ sâă fiu eu. M-âm cutremurât lâ gââ ndul câă sunt un om mort printre vii. „Doâmne, mâre este tâinâ rââ nduielii Tâle. Tu mâă pâă strezi îân viâtţâă îâmpotrivâ âsţ teptâă rilor mele sţ i îâmpotrivâ vrâă jmâsţ ilor mei. Tu, Doâmne, fâci din mine «privelisţ te lumii sţ i îângerilor sţ i oâmenilor» (1 Corinteni 4, 9), dâă ruindu-mi milâ Tâ, dincolo de nevredniciâ meâ? Dâcâă este voiâ Tâ sâă -tţi ârâă tţi putereâ îântru neputintţâ, râă bdâreâ sţ i slâă biciuneâ meâ, dâă -mi hârul Tâă u sţ i îântâă resţ te-mâă sâă nu mâă clâtin îân fâtţâ celor ce mâă prigonesc sţ i â celor ce

48

Părintele Liviu Brânzaş este autorul a două volume de mărturii: Martor într-un proces moral, ed. Brad, 2000; Raza din catacombă, ed. Scara 2001

333

câutâă sufletul meu, sâă nu mâă rusţ inez îânâinteâ lor, ci mâă ridicâă biruitor din moârte, câ sâă preâmâă resc Numele Tâă u sţ i sâă -mi dâi mââ ntuireâ Tâ.“ Mâă rugâm îân sineâ meâ sţ i plââ ngeâm; nimeni nu sţ tiâ de ce, doâr se uitâu lâ mine îângrijorâtţi. Mâă gââ ndeâm lâ stâreâ sufleteâscâă â victimelor inconsţ tiente, mânevrâte de Securitâte. Sţ i-or fi dât seâmâ sţ i ei câă procesul câre li se pregâă tesţ te âveâ câ scop dispâritţiâ probelor âctţiunii de genocid fizic sţ i morâl din îânchisori sţ i lâgâă re de muncâă fortţâtâă . Dupâă spusâ lui Livinski, se reluâu ânchetele îân vedereâ procesului „Tţ urcânu et comp“. Am fost scosţ i îân curteâ interioârâă , lâ poârtâă ni s-âu pus lântţuri lâ picioâre sţ i âm fost urcâtţi îân âutodubâ îânchisorii. ÎÎn âfârâă de cei pâtru militţieni cunoscutţi erâu doi securisţ ti venitţi de lâ Bucuresţ ti, îâmbrâă câtţi civil. Dubâ preâ micâă erâ bine oblonitâă . Ferestre nu âveâ, ci erâu numâi zugrâă vite pe exterior, iâr pe eâ scriâ pââ ine. Dubâ câă râ „pââ ineâ mortţii“; moârteâ cereâ plâtâă neâmului jertfe fâă cute cu consţ tiintţâ pârticipâă rii trupului sâă u lâ jertfâ trupului lui Hristos, pentru â-i imprimâ stigmâtele Lui. Militţienii s-âu urcât îân ânticâmerâ dubei, iâr securisţ tii lââ ngâă sţ ofer, nu îânâinte de â nepreveni câă vom fi executâtţi dâcâă vom îâncercâ sâă evâdâă m. Erâ o mâă surâă de intimidâre sâu o âcoperire â propriilor consţ tiintţe. Ne-âm zis „Doâmne, âi grijâă de noi“ sţ i dubâ â pornit. Mâsţ inâ âlergâ cu vitezâă , deci iesţ isem din orâsţ . Ne rââ nduisem îân schimburi, sâă putem stâ pe scâă unelele montâte pe lâturile dubei sţ i ne îânârmâm râă bdâreâ pentru un drum lung. Dupâă un timp fumul îânecâă cios provenit de lâ gâzele de esţ âpâment, pâă trundeâ prin podeâuâ dubei din ce îân ce mâi intens. Pârdoseâlâ dubei erâ îânlocuitâă cu grâă târ âsţ â câă puteâm fi gâzâtţi. Cââ tţi nenorocitţi nu sţ i-or fi dât sfââ rsţ itul âici? Vom fi sţ i noi victime? Gââ ndul nu sţ i-â urmât cursul, câă ci oâmenii îâncepuserâă tusţ eâscâă sţ i sâă vomite, âpoi crâmpele âă i îânecâă ciuneâ ne cuprinserâă pe totţi. Doi-trei rezistâu cu greu; âm îânceput sâă bâtem îân usţ âă sţ i sâă strigâă m cu toâte puterile: „Deschidetţi, deschidetţi!“ N-â râă spuns nimeni. Bâă teâm sţ i cu câpâcul tinetei sţ i strigâm totţi cei câre mâi puteâm. Dubâ â trâs pe dreâptâ. Militţienii âu deschis vizetâ sţ i le-âm explicât ce se îântââ mplâse. Unul s-â dus lâ securisţ ti. S-â îântors cu râă spunsul câă situâtţiâ se vâ rezolvâ lâ primâ hâltâă . A îânchis vizetâ sţ i dubâ â pornit iârâă sţ i îân vitezâă . Neâgu sţ i Vâă mânu âveâu plâă mââ nii foârte slâă bitţi. Dâcâă nu âstupâm orificiul din podeâ puteâm muri gâzâtţi. Am bâă tut iârâă sţ i îân usţ âă sţ i îân peretţii dubei sţ i-âm strigât din râă sputeri. Peretţii erâu dubli, câ zgomotele sâă nu se âudâă âfârâă . Totusţ i militţienii âu deschis vizetâ. Noi âm vââ rââ t un câpâă t de scââ ndurâă din câpâcul tinetei, blocââ nd îânchidereâ ei sţ i âm cerut cu disperâre sâă stâă m de vorbâă cu securisţ tii. Unul â âpâă sât pe un buton sţ i dubâ â trâs iârâă sţ i pe dreâptâ. Ne âflâm îân cââ mp. Ofitţerului i s-â râportât câă nu se mâi poâte suportâ fumul sţ i câă cei mâi multţi sunt âproâpe lesţ inâtţi. Dâcâă nu se vâ âstupâ orificiul din podeâ, sâă se îânchidâă doâr grilâ metâlicâă nu sţ i usţ â. Îâr dâcâă nici âcest lucru nu se poâte, vom spârge dubâ, dââ ndu-le prilejul sâă ne execute. A zââ mbit sâdic. S-â

334

consultât cu îânsotţitorul sâă u sţ i â spus militţienilor sâă lâse vizetâ deschisâă . ÎÎn timpul discutţiei ne-âm îânviorât putţin. Am pornit iârâă sţ i; gâzele iesţ eâu sţ i îân ânticâmerâă âsţ â câă militţienii sâă suportâu sţ i ei. Dupâă cââ tevâ minuteâu îâncuiât vizetâ cu zâă vorul. Am bâă tut cu disperâre timp de o orâă îân vizetâă , îân peretţii dubei, îân podeâ. Ne-âm zbâă tut sâă spârgem, sâă rupem sâu sâă smulgem grilâ prinsâă îân dusţ umeâ, câ sâă âstupâă m sţ tutţul, dâr nu âveâm lâ îândemââ nâă decââ t bocâncii sţ i unghiile mââ inilor. Vomâm sţ i tusţ eâm cu sughitţuri, iâr cââ tţivâ erâu sfââ rsţ itţi. Cred câă trecusem de Apâhidâ, unde se bifurcâ sţ oseâuâ Clujului spre Gherlâ, cââ nd âutodubâ s-â oprit. Ofitţerii âu venit sţ i ne-âu âmenintţât câă dâcâă nu îâncetâă m, ne vor executâ. Le-âm replicât câă nu vor mâi âveâ ce, doâr câdâvrele noâstre âsfixiâte. Au deschis usţ â dubei sţ i militţienii âsţ teptâu cu ârmele îân pozitţie de trâgere. ÎÎn 10-15 minute dubâ s-â âerisit. Ni s-â dât âpâă , dâr o vomâm. Fâă râă vreo explicâtţie, âm pornit iârâă sţ i lâ drum. ÎÎn dubâă nu se mâi degâjâu gâze sţ i fum. Deci orificiul erâ reglât de bunâă vointţâ stâă pââ nilor. Se jucâu cu viâtţâ noâstrâă dupâă bunul lor plâc, cu scopul de â fi noi obsedâtţi de gââ ndul supliciului sţ i nu âl sâlvâă rii, fie chiâr prin moârte. Nu-sţ i murdâă reâu mââ inile, numâi cugetul. Acesţ tiâ erâu Pilâtţii moderni. Cââ tevâ ore drumul â fost âcceptâbil. Socoteâm câă âr fi orele 16-17, cââ nd gâzâreâ sţ i fumegâreâ â izbucnit cu intensitâte. Bâă tâă ilor disperâte îân peretţi nu li sâ râă spuns. Dupâă cum circulâ dubâ ne-âm dât seâmâ câă suntem fie pe un trâseu âglomerât, fie îântr-un orâsţ . Dupâă timpul pârcurs trebuiâ sâă fim lâ Albâ-Îuliâ sâu lâ Sibiu. Atunci ne-âm gââ ndit sâă recurgem lâ un âct limitâă pentru â-i convinge sâă âccepte oprireâ gâzâă rii: sâă cââ ntâă m un cââ ntec legionâr cââ t vom puteâ de târe îâncââ t sâă fim âuzitţi din strâdâă . Am îânceput Sfântă tinereţe legionară. Fâptul â âvut efect. Unul din securisţ ti ne-â spus câă nu vor mâi dâ drumul lâ gâze dâcâă nu vom mâi cââ ntâ. Le-âm râă spuns câă nu vom mâi cââ ntâ, dâcâă se âerisesţ te dubâ, iâr pe drum ni se lâsâă vizetâ permânent deschisâă sţ i ni se dâă câpâcul tinetei. Multţime de oâmeni se âdunâse îân jurul dubei; militţienii îâi tţineâu lâ distântţâă cu ârmele sţ i unul dintre ofitţeri îâncercâ sâă le explice câă îân dubâă sunt criminâli periculosţ i. Oâmenii clâă tinâu din câp, dâr îân fâtţâ ârmelor se retrâă geâu cu pâsţ i îâncetţi. Din orâsţ âu venit sţ i âltţi militţieni câre âu îâmprâă sţ tiât multţimeâ. Nu pricepeâm de ce fâă ceâu scândâl îân jurul trânsportului unor oâmeni âsţ â de docili. Voiâu sâă ne impresioneze cu privire lâ cele ce vor urmâ? Criminâlii, n-âu mâi deschis orificiul de gâzâre pââ nâă lâ Bucuresţ ti. ÎÎntţelegeâm din âtitudineâ lui Livinski sţ i â lui Mâă rtinusţ , câă Securitâteâ voiâ sâă se spele pe mââ ini de râă spundereâ ce-i reveneâ îân âctţiuneâ de reeducâre sţ i vâ fâce din ei tţâpi ispâă sţ itori. Pe noi vor sâă ne foloseâscâă câ mârtori âi âcuzâă rii, speculââ nd posibilâ noâstrâă nâivitâte. Ne îântrebâm cum vor mâă slui depozitţiile noâstre, câ sâă le fie fâvorâbile? Vor îâncercâ sţ ântâje: promisiuni de eliberâre, usţ urâreâ conditţiilor de detentţie sâu metode dure.

335

Ne convingeâm reciproc, desţ i nu erâ nevoie, câă singurâ modâlitâte de â deconspirâ âdversârul este sâă nu creâă m fisuri îân depozitţiile noâstre sţ i sâă sustţinem unânim câă reeducâreâ, indiferent de mijloâcele ce le-â folosit, â fost initţiâtâă sţ i dirijâtâă de Securitâte sţ i de pârtid; detţinutţii îânsţ elâtţi initţiâl sţ i prostitţi cu promisiuni de eliberâre sţ i promovâre îân functţii superioâre (Tţ urcânu se visâ diplomât îân Elvetţiâ) s-âu trânsformât îân uneltele celor ce âtentâu lâ fiintţâ spirituâlâă sţ i biologicâă â neâmului romââ nesc. Odâtâă precizâte âceste gââ nduri, ne-âm linisţ tit sufletesţ te sţ i ne-âm rugât lui Dumnezeu sâă nu îângâă duie celui râă u câ sâă fim îânsţ elâtţi cu vicleniile slujitorilor lui. Spre miezul noptţii âm âjuns lâ Bucuresţ ti sţ i-âm fost debârcâtţi lâ Vâă câă resţ ti. Drumul iâdului luâse sfââ rsţ it. CAPITOLUL II La Văcăreşti De cââ te ori pronuntţ Vâă câă resţ ti, testâmentul literâr â lui Enâă chitţâă Vâă câă rescu mi se deruleâzâă âutomât îân minte: „Urmâsţ ilor mei Vâă câă resţ ti, Lâs vouâă mosţ tenire, Cresţ tereâ limbii romââ nesţ ti Sţ i-â pâtriei cinstire!“ Îdeeâ cresţ terii limbii romââ nesţ ti sţ i cinstireâ pâtriei erâu îântr-un contrâst dureros cu reâlitâteâ, îâncââ t simtţeâm câă -mi joâcâă lântţul pe glezne. M-â trezit din gââ ndurile sţ i stâreâ meâ, firescul situâtţiei. Ofitţerii ne-âu dât îân primire „locâlnicilor“ cu dosâre cu tot sţ i-âu plecât. Asţ teptâm sâă fim pedepsitţi, dâr pentru comportâmentul de pe drum nu s-â luât nici o mâă surâă . PentruVâtmânu âm solicitât un medic. Doctorul Blidâru, fiu de preot din Argesţ , îânsotţit de unâ din âsistentele pe câre le âveâ, (douâă surori, fiice de chiâburi, dâte âfârâă din Fâcultâteâ de medicinâă îân ânul ÎÎÎ), s-âu ârâă tât binevoitori. Ne-âu consultât cu âtentţie; nu erâu strâă ini de cele îântââ mplâte lâ Pitesţ ti sţ i Gherlâ. Dr. Blidâru, câre mâă operâse de âpendicitâă , vâă zââ nd stâreâ meâ de slâă biciune, m-â internât îân spitâl, unde hrânâ erâ mâi bunâă , cu mâi multe dulciuri, necesâre ficâtului meu. Am devenit sânitâr de noâpte; dupâă âpelul de seârâă usţ ile se îânchideâu sţ i puteâi sâă mori linisţ tit, nimeni nu interveneâ lâ strigâă tele bolnâvilor pââ nâă â douâ zi dimineâtţâ lâ deschidere. Erâu foârte multţi grâv bolnâvi, unii âveâu operâtţii deschise. Sâloânele corespondâu unele cu âltele sţ i âstfel puteâm circulâ prin fiecâre. Aici l-âm cunoscut pe Vlâdimir Dumitrescu, elev sţ i urmâsţ âl lui Pââ rvân. Asuprâ lui se îâncercâ un sţ ântâj, i se ofere trâtâment numâi dâcâă âcceptâ sâă introducâă îân lucrâă rile lui de ârheologie ideeâ câă descoperirile fâă cute âtestâă

336

âpârtenentţâ romââ nilor lâ grupul popoârelor slâve sţ i nu lâ cel dâco-român, îân perioâdâ cââ nd se puneâ lâ câle dezmembrâreâ stâtului romââ n. Sustţinââ ndu-sţ i tezele cu competentţâă sţ i ârdoâre, erâ lâă sât sâă se chinuie îântre viâtţâă sţ i moârte. Mâm bucurât de conditţiâ sâ spirituâlâă , pentru demnitâteâ sţ i probitâteâ sţ tiintţificâă , fiind exemplu de modestie, sobrietâte sţ i îânâltâă consţ tiintţâă romââ neâscâă . L-âm cunoscut sţ i pe generâlul Arbore, descendent din fâmiliâ hâtmânului Arbore. Acuzât de crimâă de râă zboi, îâsţi ispâă sţ eâ pedeâpsâ, fiind grâv bolnâv, hipertensiv. Fusese âdus nu pentru â fi trâtât, ci pentru â fi lâ dispozitţiâ Securitâă tţii, îân vedereâ sţ ântâjului, pentru obtţinereâ unor declârâtţii compromitţâătoâre îân schimbul trâtâmentului medicâl. Erâ un bâă rbât frumos, desţ i ânii de suferintţâă îâl mârcâserâă puternic, erâ de o îânâltâă tţinutâă morâlâă sţ i demnitâte morâlâă . Cu noi, cei mâi tineri, se purtâ câ un bunic, câre îânceârcâă sâă predeâ nepotţilor ultimile lui gââ nduri de drâgoste pentru Dumnezeu, neâm sţ i tţârâă . Alt mârtir pe câre l-âm îântââ lnit âici â fost Virgil Îonescu; trecuse prin Pitesţ ti sţ i cu âjutorul lui Dumnezeu âjunsese lâ spitâl. Aveâ crize de schizofrenie, provocâte de supliciile prin câre trecuse. Ne-âm îâmprietenit sţ i îâi âjutâm îâmpreunâă pe cei bâă trââ ni. ÎÎntr-o sââ mbâă tâă , noi, cei mâi tineri sţ i mâi îân putere, fâă cusem curâă tţenie prin toâte sâloânele sţ i spre seârâă âjunsesem lâ cel mâi mic, de vreo 8 pâturi, îân câre se âflâ sţ i gen. Arbore; â vrut sâă -sţ i spele singur noptierâ. Am insistât sâă o lâse pe seâmâ noâstrâă , dâr n-â cedât. Apoi, obosit, s-â îântins îân pât. Dupâă 10 minute, îân timp ce vorbeâ cu noi, sţ i-â dus mââ nâ lâ tââ mplâă : - Ah, ce durere de câp! Cââ nd âm voit sâă -i punem o compresâă , câpul i-â âlunecât pe pernâă . Aveâ peste 70 de âni. Am âprins o lumââ nâre (âveâm îântotdeâunâ lâ noi un câă pâă tââ i de lumââ nâre, de lâ infirmerie) sţ i-âm plââ ns cu totţii. Am ânuntţât militţiânul de pe sectţie sţ i el â îânsţ tiintţât âdministrâtţiâ. Dupâă o orâă âu sosit zece ofitţeri sţ i doi medici câre âu confirmât decesul. Ofitţerii âu ordonât sâă se fâcâă âutopsiâ. Dimineâtţâ spâă lâm coridorul de lâ intrâre îân sâloâne. Auzind busţ ituri âm coborââ t treptele îân curte, mimââ nd câă mâă duc lâ cisţ meâ. Prin usţ â îântredeschisâă , un militţiân câre fâă ceâ serviciul de felcer, hâă cuiâ trupul generâlului cu o bârdâă sţ i un topor. - Ce âtţi constâtât, de ce â murit? - Pârcâă mâi conteâzâă . Bine c-â murit! Eu âm ordin sâă -l tâi! Dâr trezindu-se lâ reâlitâte, s-â uitât spre mine speriât, vâă zââ nd câă cel ce îâl îântrebâse erâ un detţinut. Se râă sti: - Dâ' cu tine ce-i? Afârâă , mâă ! Mi s-â pâă rut câă se uitâă lâ topor. Am fugit urmâă rit de imâgineâ pe câre o vâă zusem: câpul generâlului, despicât îân pâtru, cu creierii pe un coltţ de mâsâă , stââ lcitţi de lâmâ toporului. Dumnezeu i-â fâă cut âltâă primire îân „sâlonul“ Ospâă tţului ÎÎmpâă râă tesc. Meditaţie asupra morţii

337

Multţi oâmeni mi-âu muritpe brâtţe lâ Vâă câă resţ ti. Poruncâ milei dâtâă de Bisericâă sţ i sub îândemnul „sâă îângropi pe cei mortţi“, se îântţelege usţ or îân situâtţiile cââ nd esţ ti singurul de fâtţâă lâ despâă rtţireâ sufletului de trup, îân fâtţâ lui Dumnezeu. De putţine ori sţ i îân putţine câzuri muribundul mâi poâte receptţionâ sâu mâi poâte spune cevâ. Stâreâ de comâă pârâlizeâzâă toâte mânifestâă rile consţ tiente. Sufletul nu mâi poâte ordonâ trupului. Trupul nu mâi râă spunde prin orgânele lui, intentţiei sufletului. ÎÎn râă u sâu îân bine, unitâteâ mâterie-spirit âveâ o singurâă identitâte. Acum âre loc o trâgedie. Unicitâteâ OM se divide. Formâ sţ i formulâ mâteriâlâă s-â degrâdât. Functţiâ ei â îâncetât. Descompunereâ sţ i reîântoârcereâ îân elementele firii e evidentâă . Nimeni sţ i nimic nu mâi poâte opri âcest proces. Limitâreâ îân timp sţ i spâtţiu â existentţei mâterie-spirit, presupune râtţionâl, un control. O verificâre. Mâi este posibilâă continuâreâ sţ i continuitâteâ existentţei, îân conditţiâ trupsuflet, câ o singurâă unitâte? Cel câre hotâă râă sţ te zice: Nu! De ce oâre? Pentru câă intervine vointţâ personâlâă â oricâă rei existentţe. Voiesţ te sâă -sţ i îândreptâă tţeâscâă îân vesţ nicie âctele liber âlese sţ i sâă vââ rsţ ite, âutodivinizââ ndu-se. O impietâte îâmpotrivâ Creâtorului. Gresţ eâlâă âdâmicâă , prelungitâă âsuprâ îântregii omeniri, pââ nâă lâ trânsfigurâreâ mâteriei, îân ziuâ ÎÎnvierii. Pentru câ râă ul sâă nu râă mââ nâă îân vesţ nicie, Creâtorul sânctţioneâzâă existentţâ îân formâ ei perisâbilâă , pentru â sâlvâ esentţâ. Acum, cââ ntârul. Câre âcte liber âlese pot fi îânvesţ nicite? Cele câre se contopesc cu Modelul. Stopâreâ intentţiei de â ignorâ Modelul creeâzâă drâmâ verificâă rii, â râportâă rii. Modelul este desâă vââ rsţ it. Dâcâă imitâtţiâ nu se suprâpune exâct, existentţâ ei nu mâi e îândreptâă tţitâă . E ânulâtâă ! Existentţâ e dublâă îân identitâteâ ei, dihotomicâă : mâterie sţ i spirit. Unâ din âcesteâ se ânuleâzâă , ceâ perisâbilâă , ceâ câre câde sub incidentţâ legii limitâă rii: mâteriâ. Ceâlâltâă , sufletul, trâă iesţ te conditţiâ nemuririi, îân pozitţiâ liber âleâsâă cââ nd constituiâ o existentţâă unicâă , trup-suflet. Cine suferâă drâmâ despâă rtţirii, de vreme ce trupul nu âre consţ tiintţâ disjungerii? De vreme ce conditţiâ timp-spâtţiu integreâzâă mâteriâ îân legile permânentei deveniri? Sufletul? Dâ! Câă ci el îâsţi vreâ îândreptâă tţite âctele sâă vââ rsţ ite îân conditţiâ timp-spâtţiu, pentru eternitâte! Aceâstâă dorintţâă poâte fi îândreptâă tţitâă . Cu o conditţie. Modelul cere câ âceâstâă dorintţâă sâă fie corectâtâă de renuntţâreâ lâ âutodivinizâre. Cum? Prin stâbilireâ unui râport precis. Cel ce stâbilesţ te râportul de confirmâre sâu infirmâre este îân âfârâă sţ i mâi presus de âceâstâă existentţâă dublâă ? Este sţ i îân eâ? Sâu este numâi îân eâ? Dâcâă âr fi numâi îân eâ, n-âr mâi âveâ loc drâmâ despâă rtţirii. S-âr âutoconfirmâ îân toâte âctele voii sâle: sţ i-âr îândreptâă tţi singurâă , îân eternitâte, conditţiâ liber-âleâsâă , considerââ ndu-sţ i dumnezeireâ câ stâre proprie. Avem câ existentţe, vreunul dintre noi, âceâstâă stâre de consţ tiintţâă? Nu âvem! Atunci drâmâ este îândreptâă tţitâă . Nu ne putem îândumnezei existentţâ decââ t râportââ ndu-ne lâ o conditţie îân âfârâă de timp sţ i spâtţiu. Cel câre se nâsţ te este

338

câuzât doâr câ âpâritţie îân existentţâă. Conditţiâ dihotomicâă îâl obligâă sâă lupte cu mâteriâ din fiintţâ sâ, cu ceâ din mediu; iâr eliberât de mâterie prin moârte, se integreâzâă îân Cel ce l-â câuzât câ existentţâă, îân Cel fâă râă de timp sţ i spâtţiu, îân Cel ce singur râă mââ ne permânent îân âfârâă sţ i peste timp sţ i spâtţiu. ÎÎn ceeâ ce privesţ te existentţâ, omul e câuzât. ÎÎn ceeâ ce privesţ te finâlitâteâ existentţei sâle, e liber sâă sţ i-o determine prin vointţâă sţ i râtţiune proprie. Unde gâă sesţ te Modelul trup-suflet? Îâtâă -L! Cel ce este mâi presus de toâte este sţ i îân toâte. Se numesţ te Hristos. Omul-Dumnezeu. Acestâ este existentţâă dihotomicâă , trup sţ i suflet, âmbele îândreptâă tţite îân Dumnezeire cu o singurâă identitâte. Eu, câ existentţâă dihotomicâă , âm voie sâă -mi doresc îândreptâă tţireâ îân vesţ nicie? Dâ! Aceâstâ este sţ i frumusetţeâ âctului creâtor Divin. Dâr trupului (mâteriei) îâi trebuie âplicâtâă o lege de functţionâre câre sâă -i ânuleze legeâ fireâscâă â perisâbilitâă tţii, â consumului, â mortţii! Legeâ Vietţii! Nu legeâ cunosţ tintţei binelui sţ i râă ului, ci legeâ Vietţii, câre desfiintţeâzâă , câre îânghite legeâ mortţii. Trebuie sâă trec prin moârte câ sâă âjung lâ Viâtţâă; âbiâ prin âcceptâreâ consţ tientâă â mortţii trupului câ o sânctţiune â dorintţei de â mâă âutoîândreptâă tţi. Aceâstâ pe pozitţiâ ceâ mâi îânâltâă liber âleâsâă . „Nu cum vreâu eu, ci cum vrei Tu!“ Asţ â 聴e suprâpui Modelului, prin hârul iubirii Celui pe câre L-âi dorit. Pââ nâă lâ âplicâreâ âcestei legi, trâă iesc drâmâ despâă rtţirii fiintţei mele, pe câre o sufâă r îân spirit. Dâcâă îâncâă nu âm âjuns sâă o trâă iesc îân toâtâă intensitâteâ ei? Mâă pregâă tesc sâă mâă âpropii cââ t mâi mult de Model, sâă -L integrez fiintţei mele sţ i implicit sâă simt integrâreâ meâ îân El pentru câ îân momentul drâmâtic âl „cââ ntâă ririi“, âl „judecâă rii“, âl stâbilirii „râportului“, consţ tiintţâ meâ sâă nu intre îân conflict cu âtotsţ tiintţâ Celui ce „râporteâzâă “. Dâcâă efortul meu nu â reâlizât reflectâreâ luminoâsâă îân Model? Corecturile râă mââ n lâ bunâă vointţâ sţ i drâgosteâ „judecâă torului“, pentru â suplini cu „bunâă vointţâ“ Lui, intentţiâ sţ i strâă dâniâ meâ. ÎÎn fiecâre dintre cei ce pleâcâă sâă mâă vâă d pe mine. Lâ ce stâdiu sunt îân momentul plecâă rii? Nu cumvâ îân mod subiectiv cobor Modelul lâ dorintţâ stâdiului meu? Cum reâlizez obiectivitâteâ? Declinââ ndu-mi dreptul de â-mi âpreciâ vâloâreâ sţ i de â judecâ pe âltţii. Astfel îâncââ t, dupâă ce âm fâă cut tot ceeâ ce erâm dâtor sâă fâc, spre â fi îândreptâă tţit, sâă âsţ tept bunâă vointţâ, milâ sţ i drâgosteâ Judecâă torului Suprem. „Tu esţ ti Dumnezeul cel ce dâi Viâtţâă“. Dâr âceâstâă „râportâre“ lâ Model nu vâ fi fâă cutâă niciodâtâă cu intentţiâ identificâă rii, ci doâr cu dorintţâ âsemâă nâă rii prin âcceptâreâ mortţii. Câă ci îântre cele douâă reâlitâă tţi - dumnezeiâscâă sţ i omeneâscâă - îân putereâ omenescului stâă doâr râă spunsul lâ chemâreâ divinului sţ i nu identificâreâ (îândreptâă tţire prin lucrâreâ fâptei), câă ci pe plânul fâptelor omul mereu vâ fi dâtor. Pe plânul renuntţâărilor îânsâă , poâte fi âsemeneâ. Pentru câă Hristos n-â renuntţât lâ âtributele Dumnezeirii Sâle, ci lâ voiâ Sâ omeneâscâă de â se îândreptâă tţi prin fâpte, âcceptââ nd moârteâ câ un vinovât. Cu toâte câă erâ desâă vââ rsţ it sţ i prin fâpte, câ om, â socotit desâă vââ rsţ ireâ

339

Sâ omeneâscâă nimic, pentru â fi âsemeneâ cu Dumnezeu îân âctul iubirii chenotice (âl dezbrâă câă rii-renuntţâării). Hristos Dumnezeu s-â dezbrâă cât de slâvâă , fâă cââ ndu-se om pentru om. Omul Îisus s-â dezbrâă cât de fâpte, murind din iubire pentru Dumnezeu fâă cââ ndu-se âstfel Dumnezeu. Îâtâă punereâ îân mormââ nt. Îâtâă îângropâreâ celui mort. Frâtele câre pleâcâă sţ i cugetul tâă u lumesc. ÎÎngropââ ndu-l, mâă îângrop cu el. Întrââ nd cu el îân groâpâ mortţii, el îân chip reâl, cu trupul, eu îân chip figurât, duc pentru el sţ i pentru mine rugâă ciuneâ îânâinteâ Judecâă torului, cersţ ind milâ pentru îândreptâă tţireâ existentţei lui sţ i â meâ îân eternitâte îân vedereâ îândumnezeirii. O cunoştinţă nouă: domnul Benvenisti Erâm îân sâlonul cu70-80 pâturi sţ i âjutâm un bolnâv sâă iâ mâsâ. Nu se puteâ servi de mââ ini, erâ âproâpe pârâlizât. Alâă turi mâă âsţ teptâ âltul nu numâi pârâlitic, dâr sţ i orb. ÎÎn âcest sâlon âm âvut pentru primâ dâtâă îân viâtţâă imâgineâ ceâ mâi âutenticâă â Vitezdei: orbi, sţ chiopi, uscâtţi, mutţi, surzi, strââ mbi, cocosţ âtţi, âsţ teptââ nd „misţ câreâ âpei“. Mâi sperâu âcesţ ti oâmeni? Sţ i dâcâă sperâu, ce sperâu? O usţ urâre prin moârte â suferintţei? O vindecâre mirâculoâsâă ? Un îânger izbâă vitor mâă câr de lântţul detentţiei? Atââ teâ vâiete, âtââ teâ gemete, scrââ sţ niri de durere, priviri disperâte sâu pierdute îântr-o linisţ te inconsţ tientâă , îântţepenite îântr-un punct nedefinit îân spâtţiu, âltele nelinisţ tite câ sţ i trupurile câre se zvââ rcoleâu sâu tulburâte câ sţ i sufletele câre le purtâu. Aceâstâă mâsâă de oâmeni erâ vâlorificâtâă îân tezâurul îâmpâă râă tţiei Fiârei Rosţ ii, câ cel mâi de pretţ câpitâl. Sţ i totusţ i âcesţ ti oâmeni âveâu suflet. Purtâu cu ei sţ i îân ei o flâcâă râă Divinâă . Vâ fi îândreptâă tţitâă îân Dumnezeu, âceâstâă flâcâă râă ? «Cel ce â murit pâă câtului, este slobod de pâă cât. Pâă câtul nu mâi âre stâă pââ nire peste el» (v. Români 6, 9-10), zice Sf. Ap. Pâvel. Dâr îântr-âdevâă r âu murit ei pâă câtului? ÎÎn consţ tiintţâ lor, âu âcceptât suferintţâ pentru â fi âbsolvitoâre â pâă câtului? Nu cumvâ cââ rtireâ sţ i reprosţ ul fâă cut lui Dumnezeu, pentru stâdiul lâ câre singur â âjuns fiecâre, i s-â fâă cut osââ ndâă ? Cel ce âpreciâzâă fâă râă gresţ eâlâă , âcelâ sţ tie sţ i numâi El âpreciâzâă . Noi ne rugâă m lui Dumnezeu câ El sâă deâ fiecâă ruiâ âceâstâă consţ tiintţâă: „Doâmne, pentru pâă câtele mele sufâă r toâte âcesteâ“. Voiâm sâă trec lâ bolnâvul de âlâă turi, cââ nd un bâă rbât îânâlt, cu o fâtţâă âlbâă , mâre cu ochi mâri sţ i potolitţi de suferintţâă, mi s-â âdresât cuviincios. - Nu te-âm vâă zut pââ nâă âcum âici. De unde âi venit? - Vinde lâ Gherlâ. - Cum te cheâmâă , dâcâă nu te superi? - Mâxim Virgil, dâr pedumneâvoâstrâă ? - Benvenisti... - ÎÎmi âduc âminte, prin rezonântţâ numelui, de Benvenuto Celini.

340

Domnul Benvenisti â zââ mbit mâă gulit. Aflââ nd câă âm fost îân Jilâvâ cu d-nul Litmân, m-â îântrebât de stâreâ lui sânitârâă . Atunci mi-âm âdus âmintecâă cinevâ vorbise despre Litmân sţ i Benvenisti, câ sţ efi âi sionismului. Lui Benvenisti sionisţ tii îâi ziceâu „mârele Benvenisti“. Apoi mi-â âtrâs âtentţiâ câă mâă expun lâ infectţii, deplââ ngââ nd stâreâ de mizerie îân câre se âflâă bolnâvii. S-o fi gââ ndit vreodâtâă cine e vinovât de stâreâ îân câre â âjuns lumeâ? Lâ „fericireâ popoârelor“ propovâă duitâă de cosââ ngeânul sâă u Mârx? La spitalul de nebuni

«Zis-a cel nebun în inima sa: nu este Dumnezeu!» Psalm 13, 1 Scripturâ îâi numesţ te nebuni pe cei ce tâă gâă duiesc pe Dumnezeu. Dâcâă âcesţ tiâ pretind sâă conducâă lumeâ sţ i chiâr âjung sâă o conducâă , nu este lumeâ condusâă de nebuni? Bâ dâ! Câă ci continuâă Scripturâ: «Stricâtu-s-âu sţ i urââ tţi s-âu fâă cut îântru mesţ tesţ uguri… Nu este cel ce fâce bunâă tâte, nu este pââ nâă lâ unul» (Psâlm13, 1-3). N-âu stricât comunisţ tii, tâă gâă duitori âi lui Dumnezeu, toâte legile rââ nduite de cei cu fricâă de Dumnezeu? Nu âu fost urââ tţi de toâtâă lumeâ din pricinâ îândeletnicirilor: minciunâă , furt, crimâă ? A fost vreunul dintre ei bun, cinstit, milos? Acum âcesţ ti nebuni orââ nduiesc lumeâ cu teâmâă de Dumnezeu sţ i o numesc ei nebunâă . Minciunâ, furtul, crimâ âu devenit virtutţi, iâr bunâă tâteâ, dreptâteâ, milâ sţ i drâgosteâ, pâă câte. Trebuind sâă fiu osââ ndit pentru mâă rturisireâ Adevâă rului, cu câlificâtivul de nebun, peste cââ tevâ zile âm fost trimis lâ Spitâlul de boli nervoâse din Bucuresţ ti. Prezentţâ meâ âcolo trebuiâ sâă fie îânscrisâă îân dosârul de cercetâă ri sţ i âveâ un ânumit rost îân ceeâ ce privesţ te vâlâbilitâteâ declârâtţiilor îân fâtţâ instântţei judecâă toresţ ti, cu âtââ t mâi mult cu cââ t âm fost internât îân sectţiâ pentru cei cu âfectţiuni cerebrâle sţ i fâă râă mânifestâă ri fiziologice. Nu erâm nebun propriu-zis, numâi iresponsâbil. Dâr âm putut cunoâsţ te oâmeni câre erâu tţinutţi âici îân mizerie. Mâsâ erâ multţumitoâre, dâr lipseâ âproâpe complet orice âtentţie medicâlâă . Seârâ, îânâinte de îânchidere sţ i zâă vorââ reâ usţ ilor, un militţiân sânitâr âduceâ o tâvâă , legâtâă câ un tţâmbâl de gââ t, plinâă cu sticlutţe sţ i pâstile; stââ nd îân fâtţâ usţ ii, îântrebâ: „Are cinevâ nevoie de cevâ?“ Plecâ âsţ â cum venise, îânâinte de â-i cere cinevâ. Sţ i pârcâă sţ tiâ cinevâ ce i-âr trebui? Erâ internât âici un tââ nâă r, student, câre cu cââ tţivâ âni îân urmâă , fusese trimis lâ Congresul Tineretului din Egipt, câ reprezentânt âl UTC din RPR, îâmpreunâă cu cââ tţivâ colegi (citesţ te suprâveghetori). Avusese o âtitudine neâsţ teptâtâă pentru oficiâlitâă tţile romââ nesţ ti. ÎÎn loc sâă citeâscâă notitţâ câre i se dâă duse, â vorbit liber, fâă cââ nd un rechizitoriu conceptţiei mâteriâliste sţ i comunismului. N-â âpucât sâă -sţ i termine expunereâ, câă ci â fost bruiât, âpoi ârestât sţ i âdus îân tţârâă . Bâă tâă ile sţ i supliciile lâ câre â fost supus l-âu tulburât; âveâ mâi tot timpul stâă ri de om speriât, ârâreori momente de luciditâte.

341

ÎÎntr-unâ din stâă rile de linisţ te sufleteâscâă âm reusţ it sâă âflu cââ te cevâ. Bietul tââ nâă r, cred câă nu depâă sţ eâ 25 de âni dâr din câuzâ suferintţelor sţ i â neîângrijirii pâă reâ foârte consumât. Vorbeâ singur, fâă râă coerentţâă, de multe ori tţipâ sţ i câă deâ lâ pâă mââ nt, âpâă rââ ndu-sţ i tâă lpile picioârelor sţ i strigââ nd: „Foc! Foc! Nu mâă ârdetţi! Nu mâă ârdetţi“. Atunci, militţiânul câre-l suprâvegheâ âveâ ordin sâă -l bâge sub dusţ rece. ÎÎntr-o noâpte ne-âu trezit pe totţi cei consţ tientţi strigâă te disperâte: „Ajutor! Ajutor!“ Militţiânul din schimbul de noâpte lâă sâ douâă -trei câmere deschise, pentru â fi âjutât de cei ce puteâu interveni cââ nd vreun bolnâv âr fi âvut mânifestâă ri neprevâă zute sţ i îâi depâă sţ eâ fortţele. Câmerâ meâ erâ deschisâă , îân eâ mâă âflâm cu Costicâă Bârbu sţ i cu un oltenâsţ grâv bolnâv, pe câre-l suprâvegheâm, fiindcâă de multe ori câă deâ îân nesţ tire sţ i se loveâ lâ câp, lâ mââ ini sţ i erâ plin de râă ni. Auzind strigâă tele disperâte, âm iesţ it cu Costicâă pe coridor, dintr-o âltâă câmerâă veneâ un bâă rbât mâi îân vââ rstâă , câre nu sţ tiâ de ce l-âu âdus âici. Abiâ neâm dât seâmâ câă strigâă tele veneâu din bâiâ din câpâă tul coridorului. ÎÎn fâtţâ scenei nu sţ tiâm ce sâă fâcem: sâă intervenim sâu sâă ne bucurâă m cinic? Peste noâpte studentul intrâse îân crizâă sţ i militţiânul l-â tââ rââ t sub dusţ . Revenindu-sţ i, îâl âpucâse prin surprindere pe militţiân sţ i-l tţineâ sub dusţ , fâă cââ ndu-l fleâsţ câă . Zvââ rcolireâ militţiânului erâ zâdârnicâă . Râă zbunâreâ nebunului se descâă rcâ âsuprâ lui. Din câuzâ frigului sţ i de groâzâă câă nebunul nu-i vâ mâi dâ drumul, tţipâ câ din gurâă de sţ ârpe. Dupâă cââ tevâ clipe de reflectâre, m-âm âpropiât de tââ nâă rul student; sţ tiind câă „cui pe cui se scoâte“ i-âm strigât lâ ureche îân limbâ germânâă , pe câre sţ tiâm câă o vorbesţ te: - Hâlt! Es kommt der Ober! (Opresţ te, vine sţ eful!) ÎÎndâtâă l-â eliberât pe militţiân din strââ nsoâre sţ i, lipit de perete, âsţ teptâ sosireâ sţ efului pentru â-l pedepsi. Militţiânul, vâă zââ ndu-se liber, â fugit îân biroul lui, s-â îânfâă sţ urât îântr-un ceârceâf sţ i sţ i-â pus hâinele lâ uscât. Apoi l-âm convins pe student sâă se culce. Dupâă âceâstâă sâtisfâctţie pâă reâ mâi receptiv îân relâtţiile cu noi. Pe militţiân l-âm rugât sâă nu se râă zbune pe un om bolnâv, inconsţ tient de âctele pe câre le sâă vââ rsţ esţ te. Cââ nd i-â venit schimbul sţ i i-â povestit, âcestâ voiâ sâă -l pedepseâscâă pe student. Dâr l-âm convins sţ i pe el câă pedeâpsâ âr puteâ sâă se îântoârcâă îâmpotrivâ lui. *** Oltenâsţ ul, ciobân din Mehedintţi, de prin pâă rtţile Câlâfâtului, âveâ un frâte contâbil lâ un CAP. El procurâ penicilinâă de lâ sââ rbi, pe câre frâtele lui o vindeâ îân Bucuresţ ti medicilor. Depistât de Securitâte, â fost ârestât, bâă tut sţ i schingiuit câ sâă poâtâă fi âflâtâă toâtâă filierâ. Avââ nd un orgânism rezistent, supliciul â durât mult sţ i bietul ciobâă nâsţ râă mâă sese cu mânifestâă ri similâre schizofreniei. Cââ nd intrâ îân crizâă erâ îân stâre sâă îândoâie vinclurile de lâ pâturi câ pe nisţ te sââ rme. ÎÎncercâreâ de â-l imobilizâ se terminâ totdeâunâ cu prâă busţ ireâ noâstrâă lâ pâă mââ nt.

342

Unul dintre militţieni l-â âdus îân câmerâ noâstrâă sâă -l îângrijim. Numâi âsţ ezât pe spâte cedâ. Obosit, âdormeâ sţ i îân somn spuneâ tot ce fâă cuse, câ îântr-o âiurâre. Cââ nd se trezeâ, se uitâ bâă nuitor îâmprejur sţ i âveâ o foâme de lup. ÎÎi pâă strâm douâă portţii de mââ ncâre. Militţienii sţ tiâu pentru cine. Râă nile sţ i le fâă ceâ îân fiârele pâturilor pe câre îâncercâ sâă le rupâă , strââ ngââ ndu-le pââ nâă i se zdreleâ cârneâ. Cââ nd ni se pâă reâ câă e mâi lucid sţ i mâi receptiv, sţ edeâm de vorbâă . Doâr un cuvââ nt câre se âsociâ îân minteâ lui cu vââ nzâreâ de penicilinâă , îâl fâă ceâ sâă intre îân mutţenie desâă vââ rsţ itâă , uitââ ndu-se lâ noi bâă nuitor. Ne rugâm pentru el sţ i pentru totţi cei ce erâu îân âsemeneâ situâtţii, pe câre ânchetele celor fâă râă Dumnezeu îâi distruseserâă psihic, poâte pentru toâtâă viâtţâ. Astâ nu e nebunie? Aspecte ale anchetei Dupâă o lunâă de zile âm fost dusţ i iârâă sţ i lâ Vâă câă resţ ti sţ i bâă gâtţi îântr-o sectţie speciâlâă , lâ pârter, pe lâturâ dinspre sud, pârâlelâă cu Bisericâ. Aici erâu numâi celule foârte îânâlte, de 4 m sţ i un coridor îângust. ÎÎn fundul coridorului erâ WC-ul. Dupâă numâă rul deschiderilor usţ ii, dimineâtţâ, âm îântţeles câă totţi cei venitţi de lâ Gherlâ erâu âici. Fereâstrâ celulei erâ sus sţ i zâă brelitâă puternic. Se vedeâ Sfââ ntâ Bisericâă de lâ mârgineâ ferestrelor pââ nâă îân vââ rful turlelor. Din curteâ spitâlului, dâr mâi âles din pridvorul clâă dirii îân stil brââ ncovenesc sţ i dinspre intrâreâ principâlâă , dinspre ârhondâric, bisericâ se puteâ vedeâ îântreâgâă . Admirâm ârhitecturâ âcestei câpodopere, îântre âtââ teâ âltele âle geniului romââ nesc. Locurile sţ i lâă câsţ urile binecuvââ ntâte de Dumnezeu âjunseserâă locuri sţ i prilejuri de suferintţâă âle neâmului, nu lâ îântââ mplâre, ci pentru câ Dumnezeu sâă fie prezent îân suferintţâ noâstrâă , spre â nu uitâ câă îâmpreunâă cu noi, continuu sţ i pretutindeni, suferintţâ oricâă ruiâ dintre noi, e legâtâă de suferintţâ Lui. Dâcâă , bineîântţeles, ÎÎi este îânchinâtâă . Astfel, eâ se fâce ispâă sţ itoâre, luminâtâă sţ i mââ ntuitoâre. ÎÎn lâturâ chiliilor de âltâă dâtâă (spre âpus), se âflâ bisericutţâ pârâclisului sţ i fiindcâă sţ tiâm pe de rost mâre pârte din psâlmi, rugâă ciunile ceâsurilor rââ nduite lâ orele din zi sţ i din noâpte, „âuzeâm“ sunetul toâcei sţ i âl clopotelor, „vedeâm“ rââ ul câă lugâă rilor sţ i novicilor scurgââ ndu-se smeritţi sţ i îângenunchiâm îâmpreunâă cu ei cerââ nd lui Dumnezeu îândurâre. „Stâu âici pentru pâă câtele mele“, scrisese Câă pitânul îân Jurnâlul sâă u de lâ Jilâvâ, îân 1938. «Aducetţi-vâă âminte de mâi-mârii vosţ tri, câre v-âu grâă it vouâă cuvââ ntul lui Dumnezeu; privitţi cu luâre âminte cum sţ i-âu îâncheiât viâtţâ sţ i urmâtţile credintţâ.» (Evrei 13, 7) îândeâmnâă Sfââ ntul Apostol Pâvel peste timp. «Asţ â sţ i voi cââ nd vetţi fâce toâte cele poruncite vouâă , sâă zicetţi: Suntem slugi netrebnice, pentru câă âm fâã cut ceeâ ce erâm dâtori sâă fâcem.» (Lucâ 17, 10). Cââ teodâtâă mâă ispiteâ gââ ndul câă Dumnezeu m-â pâă râă sit îân mââ inile celor fâă râă de lege, pentru nevredniciile mele. Dâr îâmi ziceâm câă , devreme ce trâă iesc sţ i n-âm murit îâncâă , El vreâ sâă -sţ i ârâte mâă rireâ sţ i putereâ Sâ, îânâinteâ celor fâă râă de lege

343

prin râă bdâreâ sţ i nâă dejdeâ meâ. Prin cââ te m-â trecut sţ i m-â fâă cut din slâb, târe, din fricos, îândrâă znetţ îân mâă rturisire, din sâă râc, bogât îân cunoâsţ tereâ voii Lui, din prost, îântţelept îân fâtţâ vicleniilor diâvolesţ ti! Câ sâă fie umilitţi cei târi îân cerbicie (câ sţ i Fârâon), îândrâă znetţi îân blâsfemie, bogâtţi îân îângââ mfâre, iâr cei ce se socoteâu îântţeleptţi, sâă fie bâtjocoritţi de propriâ lor nebunie. Dupâă o sâă ptâă mââ nâă de izolâre âu urmât ânchetâă rile, repetitţie îânâinteâ mârii premiereâ celei mâi sinistre piese: procesul reeducâă rii. Erâm scosţ i îân fiecâre zi cââ te 4-5. Erâm suprâvegheâtţi pe vizorul usţ ii montât cu lentilâă , câ sâă nu putem comunicâ prin morse. A douâ sâu â treiâ zi mi-â venit rââ ndul. Ofitţerul, tââ nâă r, m-â îântrebât direct, fâă râă sâă -mi râă spundâă lâ sâlut: - Ce fâci toâtâă ziuâ îân celulâă ? - Mâă rog, i-âm râă spuns fâă râă ezitâre. - Î-âi âdus îân celulâă pe Hristos sţ i pe Fecioârâ Mâriâ? â îântrebât ironic. - Nu i-âm âdus eu. Dumnezeu este omniprezent! A strââ mbât din nâs. Apoi â îâncercât sâă mâă umileâscâă intelectuâl. Multţi ânchetâtori se distrâu câă lâ vââ rstâ meâ erâm câ profesie elev. - Tu nu vezi, mâă , câă esţ ti nereâlizât? Un râă mâs îân urmâă fâtţâă de societâte sţ i viâtţâă? („Astâ din câuzâ îâncâă pâă tţâânâă rii tâle. Fiindcâă crezi îântr-o utopie, mi-â zis odâtâă un ânchetâtor.“) Ce studii âi? - Mâă rturisireâ unui ideâl nu necesitâă studii sţ i diplome omenesţ ti, ci sâă fii de bunâă credintţâă, sâă dâi dovâdâă de âtâsţ âment sţ i drâgoste pentru ideâl. - Sţ i ce ideâl âi? - Sâă pot iubi pe Dumnezeu sţ i pe âproâpele meu, câ pe mine îânsumi. - Atunci de ce fâci politicâă ? - Sensul pe câre-l dâtţi dvs. politicii, nu e cel reâl. Politicâ îânseâmnâă conducereâ cetâă tţii, â societâă tţii constituitâă îântr-un stât, sţ i nu âre sensul âlterât, de politiciânism, pe câre îâl dâu cei fâă râă consţ tiintţâ râă spunderii îân fâtţâ lui Dumnezeu. Câpâcitâteâ spirituâlâă de â servi societâteâ pentru â o conduce lâ Dumnezeu, este ceeâ ce îâmi doresc. Aceâstâ este ideâlul meu, politicâ meâ. Aceâstâă âctţiune âre loc pe pâă mââ nt, pentru câă âici este âproâpele meu, cu câre, iubindu-l câ pe mine îânsumi, vreâu sâă mergem îâmpreunâă lâ Dumnezeu. - Am constâtât câă mâi totţi râă spundetţi lâ fel. Cine vâă inoculeâzâă âceste idei mistice? - Aceâstâ este îânvâă tţâăturâ cresţ tinâă . Sţ i totţi cei ce vor sâă slujeâscâă lui Hristos, n-âu nevoie sâă fie dresâtţi câ îân comunism, fiindcâă îânsusţ i Hristos îâi îânvâtţâă îân Bisericâ Sâ. - Cum, vine El sţ i stâă de vorbâă cu tine? îântrebâă iârâă sţ i ironic. - El â stât sţ i stâă de vorbâă cu oricine; cuvintele Lui sunt vesţ nice sţ i vâlâbile pentru fiecâre îân pârte sţ i pentru toâtâă lumeâ, pââ nâă lâ sfââ rsţ itul ei. «Cerul sţ i pâă mââ ntul vor trece, dâr cuvintele Mele nu vor trece.» (Lucâ 21, 33). - Voi âvetţi nisţ te idei fixe. Eu cred câă voi suntetţi bolnâvi de misticism. - Ce îânseâmnâă pentru dvs. mistic? - Asţ â..., cevâ iesţ it din mintţi, zâă pâă citţi.

344

- Vâă rog sâă nu vâă simtţitţi jignit câă vâă îântreb, dâr îân âfârâă de limbâ romââ nâă , cunoâsţ tetţi âltâă limbâă strâă inâă ? Unâ clâsicâă , lâtinâă sâu greâcâă ? - Ce legâă turâă âre cu limbâ? - Dâcâă âtţi fi cunoscut greâcâă , nu multâă , âtţi fi sţ tiut câă vine de lâ grecescul misticos sţ i îânseâmnâă tâinic, âscuns, nu iesţ it din mintţi sâu zâă pâă cit, cum âtţi spus dvs. sţ i cum v-âu îânvâă tţât cei râă u intentţionâtţi îân ignorântţâ lor. Cel câre duce o viâtţâă misticâă se îâmpâă rtâă sţ esţ te de cunoâsţ tereâ unor tâine, unor lucruri necunoscute celor multţi. Mâi îântââ i duce o viâtţâă de mâre control spirituâl, trâă itâă îân sinceritâte, âsprâă cu sine sţ i îângâă duitoâre cu ceilâltţi, râă bdâre sţ i îândelungâă râă bdâre, post sţ i rugâă ciune, drâgoste de âproâpele, mâă rturisire sţ i îâmpâă rtâă sţ ânie cu Trupul sţ i Sââ ngele lui Hristos îân Sfââ ntâ Sâ Bisericâă , studiu, meditâtţie sţ i permânentâă âscultâre de ierârhiâ hâricâă sţ i âltele de felul âcestâ, ceeâ ce cere un efort permânent âl âpropierii de modelul Hristos cu intentţiâ desâă vââ rsţ irii. Pentru dvs. viâtţâ se reduce lâ confortul zilnic, lâ sâtţiul pââ ntecului sţ i lâ distrâctţie. Dâr neâmul romââ nesc n-â trâă it sţ i n-â rezistât pe pâă mââ nt prin huzur sţ i indiferentţâă âtââ teâ veâcuri de urgie, ci prin credintţâă. Cel ce l-â âsţ ezât âici, îâl vâ sţ i âpâă râ îâmpotrivâ lâă comiei neâmurilor fâă râă fricâă de Dumnezeu. - Tu crezi câă pe om l-â fâă cut Dumnezeu? - Dâ! Dumnezeu l-â fâă cut. Dupâă chipul sţ i âsemâă nâreâ Sâ. - Esţ ti îânâpoiât! Sţ tiintţâ â dovedit câă nâturâ, mâă , nâturâ cu n mâre, l- â fâă cut prin evolutţiâ mâteriei, âccentuâ fiecâre cuvââ nt cu un âer de superioritâte. - Câre om de sţ tiintţâă v-â spus âcest lucru? - Mârx, Engels, Dârwin... - De unde sţ tiâu ei câă nu Dumnezeu l-â fâă cut pe om, ci nâturâ? - Nu sţ tiu, âu cercetât. - Deci, credetţi ce v-âu spus nisţ te oâmeni fâă râă sâă âvetţi demonstrâtţiâ celor âfirmâte de ei sţ i fâă râă sâă putetţi verificâ personâl âceste âfirmâtţii. - Ce vrei sâă spui? - Câă pâă rerile oâmenilor le credetţi. Credintţâ, dispozitţiâ sufleteâscâă de â âcordâ credit cuivâ, opereâzâă îân consţ tiintţâ dvs. pentru â vâă convinge de nisţ te lucruri relâtive. Îâr credintţâ ceâ âdevâă râtâă câre âcordâă credit lui Dumnezeu îânsusţ i, nu mâi opereâzâă pentru â vâă convinge de lucruri âbsolute. Sţ tiintţâ omeneâscâă , lâ nivelul mintţii noâstre, e ceâ mâi mâre îânsţ elâă ciune â spiritului. Dupâă descoperireâ âltei legi din nâturâă , toâte relâtţiile stâbilite mâi îânâinte, îân mod sţ tiintţific, se schimbâă , intrâă îân âltâă formâă . Nu-i âceâstâ o dovâdâă de efemeritâte â cunoâsţ terii lumii mâteriâle? Cunoâsţ tereâ prin credintţâă, venitâă de lâ Dumnezeu, nu este efemerâă , nu schimbâă nici o relâtţie îântre dâtele primite prin credintţâă. Sfââ ntul Apostolul Pâvel spune: «sţ tiintţâ se vâ sfââ rsţ i; pentru câă îân pârte cunoâsţ tem sţ i îân pârte proorocim. Dâr cââ nd vâ veni ceeâ ce e desâă vââ rsţ it, âtunci ceeâ ce este îân pârte se vâ desfiintţâ.», iâr cuprinsul mintţii nu poâte cuprinde necuprinsul cunoâsţ terii Dumnezeiesţ ti.

345

E nitţel bun simtţ . Nu vâă supâă râtţi, dâr nu cel credincios este îânâpoiât îân cunoâsţ tereâ Adevâă rului, câre este nelimitât, ci cel ce limiteâzâă Adevâă rul lâ âtââ t cââ t sţ tie el. Fiindcâă vâă d câă suportâtţi râă spunsurile mele sţ i nu mâă lovitţi, câ âltţii, pentru âceste cuvinte, îândrâă znesc sâă vâă mâi spun un lucru. - Spune, sâă vedem ce mâi âi îân câp? - Nu âctul ignorântţei, âl necunoâsţ terii, e lucrul cel mâi grâv pentru om, âceâstâă lâcunâă se poâte remediâ. - Dâr câre? - ÎÎngââ mfâreâ! De boâlâ âceâstâ suferâă îân generâl cei ignorântţi. Îgnorântului nu-i stâă bine dâcâă nu e sţ i îângââ mfât. E bine sâă ne cunoâsţ tem limitele. Nimeni nu crede despre sine câă este prost, incâpâbil sâu lipsit de posibilitâă tţi. Dâr e bine sâă îântţelegem câă fiecâre e îânzestrât deosebit sţ i îâsţi âre locul lui îântre ceilâltţi. ÎÎn râport cu corpul sociâl, mâi âles cu cei necunoscutţi, locul meu este undevâ mâi jos, decââ t vââ rful unde m-âm cocotţât. Smerenie, se numesţ te îân cresţ tinism, virtuteâ cu câre îâncepe âdevâă râtâ cunoâsţ tere. - Dâr ce crezi despre preotţi, sunt sfintţi? - Sunt slujitorii lui Dumnezeu, sfintţitţi, nu sfintţi. Ei sunt sfintţitţi cu hâr îân urmâ pregâă tirii spirituâle, sâă opereze mââ ntuireâ credinciosţ ilor. Pot deveni sfintţi, câ orice âlt cresţ tin. - Dâr sunt foârte multţi, nu zic totţi, câre sunt mâi pâă câă tosţ i decââ t oâmenii de rââ nd. - Cine-i judecâă ? Dumneâvoâstrâă ? - Dâ! Sţ i âltţii! - Dumneâvoâstrâă , mâi îântââ i, nu âvetţi dreptul sâă judecâtţi, sţ i nimeni nu âre dreptul sâă judece pe âlt om sţ i sâă -l condâmne. Astâă zi cinevâ poâte gresţ i sţ i mââ ine se poâte îândreptâ. Câ om, âstâă zi potţi fi drept, iâr mââ ine potţi fi criminâl. Sţ i cine dintre noi nu âre pâă câte? Pe totţi ne vâ judecâ Hristos. - Deci sâă nu-i judecâă m pe pâă câă tosţ i! - Treâbâ dvs., dâr fâcetţi âceâstâ numâi dâcâă vâă âsumâtţi râă spundereâ sâă nu putetţi fi judecât de nimeni. Numâi Dumnezeu, Hristosul, â putut spune: «Cine dintre voi Mâă vâă desţ te de pâă cât?» (Îoân 8, 46) Înstântţele judecâă toresţ ti sunt puse de societâte tocmâi de â feri pe fiecâre individ sâă -sţ i fâcâă singur dreptâte. Adicâă sâă judece sţ i sâă condâmne dupâă propriâ lui âpreciere sţ i cunoâsţ tere. Este feritâă societâteâ deâ fi lezâtâă sţ i individul de â se îâncâă rcâ cu o râă spundere câre-l depâă sţ esţ te. Zice Mââ ntuitorul: «Nu judecâtţi, câ sâă nu fitţi judecâtţi.» (Mâtei 7, 1). Totţi gresţ im îân multe feluri, dâr sâă nu gresţ im deliberât, intentţionât. Câ sâă putem âveâ îândrâă zneâlâ sâă cerem iertâre. Dâcâă gresţ im intentţionât, cu ce nâă dejde de iertâre mâi putem sperâ îândreptâreâ noâstrâă ? Ne trebuie o sfââ sţ iere totâlâă ? O putem fâce. Preotţii vor fi sţ i ei judecâtţi de Dumnezeu. Dâr âtââ tâ timp cââ t sunt investitţi cu hâr, Dumnezeu opereâzâă mââ ntuireâ noâstrâă prin ei. - Ce-i hârul âcestâ de câre tot vorbesţ ti?

346

- Cââ nd Mââ ntuitorul â predicât îânvâă tţâăturâ Sâ dumnezeiâscâă , n-â zis multţimii de âscultâă tori: Eu v-âm spus ce âveâm de spus. Voi fâcetţi ce credetţi sţ i cum v-o tâă iâ câpul! Din contrâă , â âles cââ tţivâ din multţime, i-â îânvâă tţât îân intimitâte sţ i i-â investit chiâr îân timpul cââ t erâ cu ei cu puteri, sâă vindece bolnâvi, sâă scoâtâă demoni, sâă îânvie mortţi, câ sâă fie îâncredintţâtţi câă Cel ce-i investesţ te este îânsusţ i Dumnezeu. Sţ i le-â zis: «Cel ce vâă âscultâă pe voi pe Mine Mâă âscultâă , sţ i cel ce se leâpâă dâă de voi se leâpâă dâă de Mine; iâr cine se leâpâă dâă de Mine se leâpâă dâă de Cel ce M-â trimis pe Mine.» (Lucâ 10 , 16) «Precum M-â trimis pe Mine Tâtâă l, vâă trimit sţ i Eu pe voi.» (Îoân 20, 21) Peste toâte, ce fâc ei este confirmât de Dumnezeu, câă ci le-â zis îân momentul investirii: « Luâtţi Duh Sfââ nt; (putereâ lucrâă rii Lui dumnezeiesţ ti) Câă rorâ vetţi iertâ pâă câtele, le vor fi iertâte sţ i câă rorâ le vetţi bine, vor fi tţinute.» (Mâtei 20, 23-22). Sţ i «Oricââ te vetţi legâ pe pâă mââ nt, vor fi legâte sţ i îân cer, sţ i oricââ te vetţi dezlegâ pe pâă mââ nt, vor fi dezlegâte sţ i îân cer.» (Mâtei 18, 18). - Nu îântţeleg, cum vine âstâ? - Dumneâvoâstrâă sţ titţi ce-i âceeâ o procurâă ? - Procurâă ? Dâ..., dâr explicâă -mi! - Adicâă , sâă âcorzi cuivâ dreptul de â fâce îân numele tâă u o ânumitâă treâbâă , o lucrâre. Câ un fel de âvocât câre te reprezintâă , vorbind îân numele tâă u, âctţioneâzâă sţ i opereâzâă tot ce i-âi îâncredintţât. - Deci e vorbâ de o îâmputernicire? - Exâct! Poâte fi âcordâtâă temporâr sâu permânent, cu conditţiâ câ, neâbuzââ nd de eâ, sâă nu lezeze sţ i sâă nu compromitâă âutoritâteâ câre i-â îâncredintţât-o. ÎÎmputernicireâ i se poâte retrâge totâl sâu pârtţiâl, îân functţie de grâvitâteâ ofensei, âdusâă lui Dumnezeu îân câzul preotţilor. - Deci popâ mâă poâte iertâ de pâă câte? - Dâ! Dâcâă pocâă intţâ dumitâle este sincerâă sţ i râă mââ i îân âscultâre de îânvâă tţâăturâ sţ i rââ nduielile Bisericii lui Hristos, hotâă rââ t sâă nu mâi gresţ esţ ti. Viâtţâ mâteriâlâă sţ i spirituâlâă â lumii îântregi depinde de subordonâreâ sâu nesubordonâreâ ei fâtţâă de âceâstâă institutţie Divinâă : Bisericâ. Sunt âtââ teâ rele sţ i nenorociri îân lume pentru câă oâmenii ies din âscultâre, câ oâiâ din mijlocul turmei îân fâtţâ lupului. - Câre sunt lupii? zââ mbi ironic. - Toâte formele de râă tâă cire prin câre lucreâzâă Sâtânâ, lupul cel mâre, conducâă tor âl hâitei. Unâ din cele mâi grâve este âteismul. - Deci sţ i comunismul, vrei sâă spui. - ÎÎmi pâre bine câă âtţi spus-o chiâr dvs. ÎÎn orice bândâă de tââ lhâri sâu pirâtţi existâă o lege impusâă : supunereâ âbsolutâă fâtţâă de sţ ef. Cine se âbâte de lâ âscultâre e ucis. Sţ i orice îânsţ elâă ciune sâu nedreptâte îân câdrul bândei e sânctţionâtâă . Se cere sinceritâte sţ i dreptâte îântre tââ lhâri. Bândâ opereâzâă fâă râă delegi îân comun, câ o conditţie â existentţei ei.

347

Bisericâ pretinde respectâreâ legii, â vietţii sţ i bunurilor oâmenilor, câ o regulâă pentru toâtâă comunitâteâ sţ i pentru fiecâre îân pârte, pâă câtul, gresţ eâlâ, râă mââ nââ nd numâi câ un âccident lâ nivel individuâl. - Nu crezi câă este utopie credintţâ îân Dumnezeu? - De douâă mii de âni â îânvins toâte conceptţiile celelâlte, religioâse, filozofice, morâle etc. Hristos â spus despre Bisericâ sâ câă «portţile iâdului nu o vor birui» (Mâtei 16,18). Utopie este conceptţiâ mâteriâlistâă . Pentru câă nu tţine seâmâ de cele douâă reâlitâă tţi: mâteriâlâă sţ i spirituâlâă . E câ sţ i cum âi vââ sli cu o singurâă mââ nâă . Te îânvââ rtţi sţ i nu îânâintezi. Conceptţiâ mâteriâlistâă â âdus o lume îânfometâtâă , tţinutâă sub teroâre. Chiâr dâcâă mâă pedepsitţi vâă pun o îântrebâre lâ câre sâă vâă râă spundetţi singur: dvs. îân câre tâbâă râă vâă situâtţi? A âsupritţilor sâu â âsupritorilor? - Nu te pedepsesc. Am vrut sâă te cunosc. Asţ â âm primit ordin. Constât câă esţ ti îâncâă pâă tţâânât sţ i obrâznic. M-â expediât lâ câmerâă . Douâă zile nu m-âm âi dus nimeni lâ ânchetâă . Mâă rugâm sţ i mâă gââ ndeâm dâcâă âm fost obrâznic. Pentru îâncâă pâă tţâânâre nu mâă sinichiseâm, âsţ â ne câtâlogâu pe totţi cââ nd erâm câtegorici îân âtitudini. Peste cââ tevâ zile âm fost scos iârâă sţ i lâ ânchetâă de âltul, mâi îân vââ rstâă . Voiâ sâă pârâă sobru sţ i îâncercâ prin persuâsiune sţ i timorâre sâă mâă fâcâă sâă îâmi îânsusţ esc viziuneâ lui îân declârâtţiile ce trebuiâ sâă le fâc. Repetâreâ formulelor reusţ eâ sâă oboseâscâă , sâă âgâseze, mâi âles câă cel ce le debitâ nu iesţ eâ din câdrul ce i se indicâse sâă mentţinâă ânchetâ. Întentţiâ lui se âxâ pe o idee fâbricâtâă : „Legionârii âu primit ordin sâă compromitâă pârtidul comunist, prin îâncercâreâ de evâdâre sţ i neîântţelegââ ndu-se îântre ei s-âu bâă tut sţ i s-âu ucis“. Lâ orice fel de ârgumentâtţie, prin câre voiâi sâă demonstrezi câă âcuzâtţiâ e un fâls grosolân, prin câre se urmâă resţ te un scop criminâl, ânchetâtorul deveneâ nervos sţ i repetâ îân disperâre: - Nu, domnule! Legionârii s-âu bâă tut câ sâă compromitâă etc. etc... Repetâ de „n“ ori câ sâă -tţi râă mââ nâă îân consţ tiintţâă âcuzâtţiâ, câ un leitmotiv, câ un refren obsedânt, de câre numâi potţi scâă pâ. Apoi erâi trimis lâ câmerâă . Dumnezeu dejoacă intenţia Securităţii Cââ nd âu socotit câă totul este pregâă tit, îântr-o dimineâtţâă lâ servireâ câfelei prepârâte din orz prâă jit sţ i opâă rit, ne-âu ânuntţât prin vizetâă : - Beâ repede câfeâuâ sţ i pregâă tesţ te-te sâă iesţ i. Mâsâ de seârâă din ziuâ precedentâă nu o serviserâă din câuzâă câă â explodât o conductâă de gâze lâ bucâă tâă rie sţ i nu s-â putut pregâă ti mââ ncâreâ. Asţ teptââ nd sâă fim scosţ i imediât sţ i survenind o îântââ rziere, âm simtţit o câă ldurâă îân tot orgânismul. Simtţeâm cu îâmi ârd obrâjii sţ i gââ tul, iâr mââ inile mi-âu devenit rosţ ii. Sufletesţ te deveneâm indiferent, blâzât sţ i lipsit de vointţâă. ÎÎncercâm sâă ânâlizez ce se îântââ mplâă cu mine, dâr nu puteâm, functţiile intelectuâle nu mâi functţionâu normâl. Cinevâ, strâă in de mine, âctţionâ âsuprâ vointţei sţ i nu-l puteâm

348

îândepâă rtâ, resemnââ ndu-mâă . Nu sţ tiu cââ t â durât âceâstâă stâre; lâ un moment dât m-âm trezit din eâ câ dintr-o motţâăiâlâă . Usţ â s-â deschis sţ i âm fost poftit îân curte unde ne âsţ teptâ dubâ. Lâ âer miâm revenit; soârele erâ sus, spre orâ 10. Fetţele unor câmârâzi mâi erâu rosţ iâtice sâu putţin colorâte sţ i totţi âveâu o indiferentţâă îân priviri sţ i misţ câă ri. Nu ne puteâm vorbi sţ i ne priveâm mirâtţi, unii pe âltţii. Pe mâă surâă ce timpul treceâ âm revenit lâ normâl. Ni se âdministrâse un medicâment îân câfeâ, pentru â râă spunde lâ îântrebâă rile completului de judecâtâă âsţ â cum ne sugerâu. Lâ tribunâl âm fost bâă gâtţi îântr-o câmerâă âlâă turi de mâreâ sâlâă de judecâtâă . Sţ oferul â fost îântrebât pe coridor de un ofitţer din escortâă . - Ce drâcu âi âvut lâ motor? - S-â câlât un piston, tov. câă pitân, sţ i â trebuit sâă dâu cârcâsâ jos. Pââ nâă sâă intrâă m lâ proces nereveniserâă m, ne-âm bucurât câă Dumnezeu lucrâse pentru noi âceâ îântââ rziere. Efectul medicâmentului fusese depâă sţ it sţ i puteâm dâ pe fâtţâă âctţiuneâ Securitâă tţii îân problemâ reeducâă rii. Procesul Au fost chemâtţi câ mârtori îântââ i muncitorii sţ i tţâărânii, printre ei grupul lui Pângrâte din Dobrogeâ. Adusţ i lâ Gherlâ s-â ocupât de ei comândâmentul de reeducâre îân frunte cu Livinski sţ i Popâ Tţ ânu. Peste noâpte, îân timp ce bâă tâă usţ ii se odihneâu dupâă efort, cââ tţivâ âu reusţ it sâă se desfâcâă din legâă turi sţ i âpoi i-âu dezlegât pe totţi. Au imobilizât bâă tâă usţ ii sţ i i-âu îântrebât ce âu âvut cu ei? N-âu primit râă spuns. Pângrâte â chemât militţiânul sţ i i-â explicât ce s-â îântââ mplât. Acestâ â chemât âltţi militţieni, âu imobilizât grupul lui Pângrâte, iâr bâă tâă usţ ilor leâ dât drumul sâă -sţ i continue operâ. ÎÎntââ mplâreâ dovedeâ câă legionârii s-âu bâă tut îântre ei. Pângrâte â ârgumentât contrâriul, ârâă tââ nd câă interventţiâ nu s-â fâă cut îân fâvoâreâ celor bâă tutţi, ci îân fâvoâreâ bâă tâă usţ ilor, deci âdministrâtţiâ sţ tiâ sţ i sustţineâ oficiâl âctţiuneâ de reeducâre. Dupâă ei âu fost introdusţ i studentţii. Mâi îântââ i Tomutţâ Octâviân sţ i âpoi Bârbâ Constântin, n-âu fost lâă sâtţi sâă -sţ i dezvolte gââ ndurile ci âu fost îântrebâtţi numâi dâcâă îâi cunosc pe cei âcuzâtţi. Dintre tââ rgsţ oreni, primul â fost chemât Titi Stoicâ. Erâ fiul lui Nelu Îonescu, âvocâtul din Îâsţ i, sţ i âsistâse lâ multe îântââ lniri dintre Câă pitân sţ i legionârii iesţ eni sţ i pâă strâ îân suflet o comoârâă de luminâă sţ i drâgoste pentru luptâ pe câre o îântţelesese sţ i lâ câre pârticipâse din frâgedâă copilâă rie. Cu o îândrâă zneâlâă deosebitâă â fâă cut un rechizitoriu scurt pârtidului, comunismului sţ i URSS-ului, câre-l puteâ costâ viâtţâ. A fost scos din sâlâă îânâinte de â spune tot ce âr fi âvut. Sâlâ erâ plinâă . Asistentţâ erâ formâtâă numâi din securisţ ti, civili sâu îân uniformâă . Erâu sţ i cââ tevâ femei. Usţ â câmerei noâstre, câ sţ i â sâă lii de sţ edintţâă, erâ îântredeschisâă din câuzâ câă ldurii îânâă busţ itoâre sţ i se puteâ âuzi sţ i chiâr zâă ri cââ te cevâ din sâlâă .

349

Cââ nd âm fost chemât, âm vâă zut mâi îântââ i decorul, montâreâ âcestui proces, scenâ pe câre trebuiâ sâă se desfâă sţ oâre âceâstâă îânscenâre juridicâă . Pe o câtedrâă foârte îânâltâă , completul de judecâtâă formât din 3-4 mâgistrâtţi, îân uniforme militâre, cu epoletţi strâă lucitori sţ i multe medâlii pe piept, de o pârte sţ i de âltâ, jurisţ ti îân robele negre, clâsice. L-âm recunoscut pe colonelul Petrescu, presţ edintele completului de judecâtâă , zbirul penitenciârelor din timpul lui Cârol sţ i Antonescu. Mâi jos lâ dreâptâ, doi grefieri civili, cu mutre solemne. Lâ stââ ngâ, bâncâ âcuzâă rii, pe câre un procuror nervos deschideâ sţ i îânchideâ continuu un dosâr voluminos, ârânjââ ndu-sţ i hââ rtiile. ÎÎn fâtţâă, pe dreâptâ, boxâ âcuzâtţilor, 15-20 oâmeni, îânsţ irâtţi unul lââ ngâă âltul pe trei bâă nci pârâlele. Pe mijlocul sâă lii un coridor îângust, mult mâi jos decââ t nivelul scâunelor. Cel ce intrâ erâ coplesţ it. Pe peretele din spâtele completului, hârtâ Romââ niei ciuntite, îâncâdrâtâă de tricolor sţ i cââ rpâ rosţ ie cu secerâ sţ i ciocânul, âurite. M-â condus lâ brâtţ un militţiân pââ nâă îân fâtţâ completului, câre mâă priveâ de sus, âproâpe âplecât. - Vei râă spunde strict lâ îântrebâă ri! Ai îântţeles, detţinut? Actul de umilire sţ i desconsiderâre erâ injectât consţ tiintţei mele. Erâm detţinut. Nu un om, nu un suflet, nu o existentţâă superioârâă â creâtţiei sâu cel putţin egâlâă cu celelâlte. ÎÎn ordineâ creâturilor fâă ceâm pârte din ordinul detţinutţilor. Ultimâ fiintţâă câre âpâă ruse îân âctuâl fusese omul. Detţinutul cââ nd sţ i unde âpâă ruse? Erâm âsţ â de mic, de neîânsemnât... Nu âveâm nume, nu âveâm personâlitâte. Nu erâm demn de â mi se âcordâ decââ t un ordin, câ oricâă rui ânimâl de jug: - Ai îântţeles, detţinut? Nu âm râă spuns nimic sţ i â continuât: - Cum te cheâmâă ? Mi-âm spus numele. - Repetâă dupâă mine: Jur câă voi spune âdevâă rul... etc. Mi-â venit sâă rââ d îân hohote. Am schitţât un zââ mbet, sţ optind câ pentru mine: Adevâă rul? Presţ edintele â sesizât grimâsâ sţ i mi-â precizât: - ÎÎtţi âtrâg âtentţiâ câă orice neâdevâă r sâu fâls îân depozitţie se pedepsesţ te conform legii. Dâr eu numâi âuzeâm ce spune. ÎÎn minte mi-â âpâă rut imâgineâ din Elogiul nebuniei âl lui Erâsmus de Rotterdâm: pâtimile, viciile, personificâte îân pâiâtţe de circ, îâsţi câă utâu un sţ ef. Surorile îântru fâă râă delegi se opriserâă âsuprâ prostiei, sţ i eâ, din condescendentţâă, cedâse cinsteâ nebuniei! Nebuniâ s-â urcât pe tronul imperiâl, îân âplâuzele tuturor, erâ singurâ câre le sintetizâ sţ i le reprezentâ cel mâi bine pe toâte: minciunâ, nedreptâteâ, leneâ, curviâ, crimâ, egoismul, betţiâ, perversitâteâ, âdâă ugââ ndu-le îângââ mfâreâ, câ nu cumvâ prostiâ sâă mâi âibâă vreo sţ ânsâă de îândreptâre, câ diâvolul sâă lucreze liber de orice cunosţ tintţâă, îânrobind spiritul îân iâdul fâă râă câle de îântoârcere lâ luminâ cunosţ tintţei Adevâă rului sţ i distrugââ nd îân jurul lui totul. M-âu trezit din visâreâ meâ cuvintele: - Cunosţ ti pe vreunul din boxâ âcuzâtţilor?

350

Nu reusţ eâm sâă reconstitui sâu sâă suprâpun pe figurile celor din boxâă , imâgineâ lor pe câre o âveâm îân minte. Chipurile mi se pâă reâu hidoâse, unse de grâă sime câ un mâchiâj teâtrâl. - Nu, âm râă spuns mâsţ inâl, nu cunosc pe nimeni! Presţ edintele â îânceput sâă -i strige pe nume: - ÎÎl cunosţ ti? Râă spundeâm cu dâ sâu nu, cum erâ câzul. - Câre dintre ei te-â bâă tut lâ Gherlâ? - Vâă rog câ râă spunsurile mele sâă fie consemnâte de domnii grefieri. Altfel nu râă spund! - Dâ! Totul â fost consemnât, â zis sfidââ ndu-mâă . - A fost dejâ consemnât? âm îântrebât mirât. - Detţinut, râă spunde lâ îântrebâre! - Nici unul nu m-â bâă tut îân câlitâte de detţinut, pentru motive personâle, ci îân câlitâte de Securisţ ti, pentru motive politice sţ i religioâse. Subtil, presţ edintele â fâă cut semn grefierului sâă nu consemneze. - Câre dintre ei? - D-le presţ edinte, âm râă spuns, vâă rog sâă dispunetţi câ primul meu râă spuns sâă fie consemnât. - Citesţ te-i, tov. grefier, râă spunsul pe câre l-â dât! â strigât enervât. - Pot sâă vâă d sţ i eu consemnâreâ? sţ i m-âm âpropiât de biroul sâă u. Presţ edintele sţ i grefierul s-âu privit îâncurcâtţi, militţiânul m-â smucit de brâtţ , trâă gââ ndu-mâă îânâpoi. - Numâi declâr nimic! Vâă rog sâă -mi dâtţi voie sâă iscâă lesc depozitţiâ fâă cutâă pââ nâă âcum. - Lâsâă -l sâă iscâă leâscâă ! ceru presţ edintele. Nu erâ nimic scris. Am trâs âtunci o linie îân zig-zâg sţ i-âm iscâă lit. - Scoâte-l âfârâă , â strigât presţ edintele. ÎÎn sâlâă s-â fâă cut rumoâre. Dupâă ce s-â îânchis usţ â îân urmâ meâ, procesul s-â îântrerupt. Un ofitţer â cerut celor câre vor urmâ, sâă nu mâi îândrâă zneâscâă sâă punâă conditţii completului de judecâtâă . Dupâă o jumâă tâte de orâă â continuât âudiereâ mârtorilor. A fost chemât Neâgu Dumitru. - ÎÎn conditţiile îân câre se tţine procesul âcestâ, nu âm nimic de declârât! A fost chemât Aurel Obrejâ. S-â îântors sţ i el lâ fel de repede. - Ce-âi spus Aurele, l-âm îântrebât totţi, curiosţ i. - Nimic. Î-âm privit sţ i âm tâă cut, dâr âm observât câă grefierul scriâ cevâ. Asţ â o fi scris lâ totţi? - Te-âu pus sâă iscâă lesţ ti? - Nu! Sţ i chiâr dâcâă mi-âr fi cerut, âsţ fi refuzât. Pe Vâmânu sţ i pe îâncâă unul nu i-âu mâi chemât. Ne-âu scos âpoi lâ dubâă . - Lâ Gherlâ v-â cââ ntât mierlâ!, ne ironizâu ofitţerii. Ce sâtisfâă cutţi erâu, pâiâtţele lui Erâsmus.

351

Iarăşi la Jilava Aveâm sâă âflâă m câă cei din grupul Tţ urcânu âu fost executâtţi sţ i câă strigâserâă , dâr preâ tââ rziu: „Sâă sţ tie toâtâă lumeâ câă Securitâteâ este vinovâtâă de toâtâă nenorocireâ câre â venit âsuprâ tineretului romââ n, prin reeducâre“. ÎÎntţeleptţii din ocultâă trebuiâu sâă -l trânsforme procesul intentât pentru âctele de genocid, sâă vââ rsţ ite îân îânchisori sţ i lâgâă rele de muncâă fortţâtâă de câă tre pârtidul comunist, îân proces îâmpotrivâ Misţ câă rii Legionâre. Am îântţeles din putţinele frâze âle rechizitoriului câre râă zbâă teâu pââ nâă lâ noi sţ i din discutţiile primelor ânchete, câă procesul voiâ sâă ducâă lâ âcuzâtţiâ câă Misţ câreâ Legionârâă orgânizâse ororile îâmpotrivâ detţinutţilor politici, pentru compromitereâ pârtidului comunist îân plân internâtţionâl, dâr câă mâi âles îâsţi verificâse câdrele, îân vedereâ unei îântreprinderi de spionâj sţ i dezinformâre îân câdrul pârtidului comunist. Oricine, oricââ t de neâvizât âr fi, poâte intui fâlsul âcuzâtţiei prin simplâ îântrebâre: De ce erâ ne voie câ Misţ câreâ Legionârâă sâă -sţ i ucidâă elitâ îân vedereâ âcestei âctţiuni? Atunci pentru ce fâă ceâu âceâstâă lucrâre? Misţ câreâ Legionârâă pierduse ceâ mâi mâre pârte din elitâ câre âr fi trebuit sâă preiâ destinele tţâării sţ i cu greu fâă cuse fâtţâă îân perioâdâ 1940-41 scurtei guvernâă ri. Acum se ucideâ nouâ elitâă , conform âcuzâtţiei chiâr cu mââ nâ ei. ÎÎn comunism pot fi ucisţ i oâmenii din ordinul pârtidului, pentru â sâlvâ âpârentţele sâu pentru â se mentţine un ânumit sistem sâu grup, lâ conducere. Din totţi cei condâmnâtţi, Tţ urcânu â fost izolât de ceilâltţi: prin declârâtţiâ pe câre â dât-o îâsţi âsumâ râă spundereâ âctţiunii câ pur personâlâă sţ i nu legionârâă . Ceilâltţi âu spus âsţ â cum le-âu sugerât sţ i impus ânchetâtorii, câă âu âctţionât din dispozitţiâ sţ efilor legionâri, corupââ nd sţ i orgânele oficiâle âle âdministrâtţiei. Cinci âni de zile (1948-53) pârtidul comunist sţ i Securitâteâ âu fost duse de nâs de nisţ te tineri îântre 20-25 âni. Popâ Alexândru (Tţ ânu), cel câre â âcceptât sâă -sţ i îânsusţ eâscâă toâtâă fâbulâtţiâ Securitâă tţii, â recunoscut câă îâmpreunâă cu Tţ urcânu â fost principâlul criminâl îân âceâstâă âctţiune, âcuzââ nd Misţ câreâ Legionârâă ; desţ i â fost condâmnât lâ moârte, nâ fost executât îâmpreunâă cu ceilâltţi, ci trâă iesţ te ocrotit de stâă pââ nii pe câre i-â servit (sţ i-â fâă cut studiile, functţioneâzâă câ medic etc.). Mâi âre Popâ Tţ ânu de jucât îâncâă vreun rol? Credem câă dâ! Pentru âceâstâ este sţ i pâă strât. Cââ nd rolul lui vâ fi îâncheiât sţ i existentţâ lui vâ fi de prisos. Asţ teptâă m! Preâ tââ rzie câă intţâ voâstrâă , ucigâsţ i de frâtţi. Securitâteâ âr fi fost singurâ vinovâtâă dâcâă nu vâă fâă ceâtţi cozile ei de topor. Îudâ e mereu prezent cu sâă rutul lui pervers. Fericireâ visâtâă , clâă ditâă pe mormintele âltorâ, se plâă tesţ te âmâr, chiâr îân plânul âcestâ imânent, câ sâă fie de pildâă sţ i âltorâ! ÎÎn Jilâvâ âm râă mâs putţine zile îân câmerâ „preferâtâă “, 5 bis, unde âm gâă sit putţini locâtâri din cei vechi. Erâ lâ dâtâ âceeâ o misţ câre continuâă de oâmeni. Nu peste putţine zile âm fost din nou îâmbârcâtţi pentru Aiud.

352

CAPITOLUL III La Aiud Părintele Nergruţiu Am fost îâmprâă sţ tiâtţi prin Celulâr singuri îân celulâă sâu cââ te doi-trei. ÎÎn functţie de misţ câă rile rââ nduite de âdministrâtţie, dupâă criterii niciodâtâă îântţelese, âveâm pârte de cunosţ tintţe noi sâu de reîântîâlniri. Am âjuns cu pâă rintele Îoân Negrutţiu, din Bihor. De mic copil fusese trimis lâ Seminârul Teologic din Gâlâtţi (prin 1926) cu o bursâă de stât (sâu sustţinut de enoriâsţ ii comunei de nâsţ tere). Dupâă âbsolvire, îân 1934, râă mâă sese preot celib (îân Ortodoxie e o exceptţie) printro dispensâă speciâlâă , mâi âpoi deveni monâh. Fusese premiânt lâ sţ coâlâă iâr dupâă âbsolvireâ fâcultâă tţii, profesor. Erâ un om exceptţionâl din toâte punctele de vedere. Smereniâ se îântreceâ cu bunâă tâteâ sţ i râă bdâreâ. Ne âcceptââ nd propunereâ de â deveni om de îâncredere âl pârtidului, â urmât condâmnâreâ de 10 âni muncâă silnicâă sţ i Cânâlul. Lucrââ nd cu un evânghelist, âcestâ â fost impresionât de cinsteâ sufleteâscâă sţ i âdââ ncâ credintţâă â pâă rintelui; nu dupâă mult timp sţ i-â mâă rturisit pâă câtele sţ i râă tâă cireâ, deconspirââ nd sistemul de sustţinere cu bâni, âlimente sţ i âlte bunuri mâteriâle pe câre ocultâ îâl folosesţ te îân scopul dezmembrâă rii Bisericii Ortodoxe. Omul, reîântors lâ dreâptâ credintţâă, l-â rugât pe pâă rintele Îoân sâă ceârâă comândântului lâgâă rului sâă -l trânsfere din brigâdâ evânghelisţ tilor. Visul părintelui Ioan Negruţiu Eliberât din lâgâă rul de lâ Cânâl, cu un ân îânâinte de expirâreâ pedepsei, îân 1957, Pâă rintele nu îântţelegeâ de ce. A douâ zi urmâ sâă plece. Noâpteâ s-â îânchinât sţ i s-â culcât. ÎÎn somn â âvut un vis. Urcâ cu mâre greutâte Golgotâ. Obosit, plin de sudoâre, tââ rââ ndu-se pe pietrele coltţuroâse, âjunse îân vââ rful Câă pâă tţâânii, lâ picioârele celor trei cruci. Abiâ ridicââ ndu-sţ i ochii, cu teâmâă sţ i cutremur, spre cei trei crucificâtţi, râă mâse uimit sţ i cuprins de tulburâre neîântţelegââ nd ce vede. Numâi Domnul Îisus Hristos erâ pe cruceâ Sâ, cei doi tââ lhâri nu erâu prezentţi. - Doâmne, strigâă pâă rintele Îoân, âi râă mâs singur pe Cruce! Nimeni nu e lââ ngâă Tine sâă te îânsotţeâscâă îân âceâstâă râă stignire câre nu se mâi terminâă ? - Nimeni Îoâne, îâi râă spunde Domnul Hristos de pe Cruce. - Doâmne, iârtâă -mâă dâcâă îândrâă znesc sâă Te rog sâă mâă primesţ ti sţ i pe mine pe unâ din cruci, sâă fiu sţ i eu cu Tine! Sâă nu mâi fii singur! - Îoâne, te primesc! Suie-te! ÎÎntinde-tţi mââ inile îân Cruce. - Doâmne, pe câre sâă mâă sui? Pe ceâ din stââ ngâ sâu pe ceâ din dreâptâ Tâ? Pentru osââ ndâă sâu pentru mââ ntuire?

353

- Îoâne, âcum îântţelesul numâi e câ îân Vinereâ Râă stignirii. Suie-te pe câre vrei! Pe Cruce sâă fii, lââ ngâă Mine! Ridicââ ndu-se din genunchi se îândreptâ spre unâ din cruci. Dâr trecââ nd pe lââ ngâă picioârele Mââ ntuitorului, se lovi usţ or cu cotul de genunchiul Lui îânsââ ngerât. Un fior îâl strâă bâă tu din cresţ tet îân tâă lpi sţ i îânâinte de â-sţ i îântinde mââ nâ îân cruce, se trezeâ îân sudoâre sţ i suspinâ. Mââ ntuitorul, iubindu-L, îâl chemâ âlâă turi de El, îân jertfâ de ispâă sţ ire. Biserica din colonia din Bărăgan Dimineâtţâ fu eliberât sţ i trimis pe jos din colonie; se gââ ndi unde s-âr puteâ duce. Apucâă un drumeâg spre nord, printre lânurile de porumb. Mergââ nd câle de o orâă , âuzi din fâtţâă un duduit de motor, erâ un ÎMS cu doi ofitţeri securisţ ti. Unul cu grâd de colonel, deschise portierâ sţ i-l sâlutâă : - Bucuros de oâspetţi, pâă rinte Îoâne? - Mâi âles cââ nd sunt oâmeni cu fricâ lui Dumnezeu, zââ mbi pâă rintele. - Hâi sus, pâă rinte, câă âvem treâbâă ! Ne grâă bim! Pâă rintele îâsţi fâă cu cruce: „Doâmne, fie voiâ Tâ!“ Mâsţ inâ trecu Dunâă reâ sţ i spre âmiâzâă âjunse lâ luncâ Câă lmâă tţuiului, îântr-o colonie de deportâtţi, pâtruzeci de fâmilii, âduse de prin toâte regiunile tţâării, mâi âles bâă nâă tţeni sţ i romââ ni mâcedoneni. Erâu câzâtţi îân bârâă ci, unele din lemn, âltele din câă râă midâă , fâă cute îâncâă de nemtţi îân timpul râă zboiului. Oâmenii se strââ nserâă îân piâtţetâ coloniei. - V-âm âdus preot, â zis colonelul. Sâă vâă mâi plââ ngetţi câă n-âre cine sâă vâă îângroâpe mortţii! Sâu cine sâă vâă boteze copii! De-âcu putetţi sâă muritţi cââ t mâi multţi. Are cine sâă vâă îângroâpe. Atââ tâ zis sţ i â plecât. Oâmenii l-âu îânconjurât pe pâă rintele Îoân Negrutţiu. - Omule, spune-ne cinstit dâcâă esţ ti preot sâu nu? - Dâcâă mâă credetţi pe cuvââ nt, e bine, dâcâă nu, eu n-âm âcte cu câre sâă vâă conving. Î se repârtizâă un loc îântr-unâ din bârâă cile goâle. Sţ i pâă rintele nu îântââ rzie sâă sţ i confirme hârul preotţiei. ÎÎntţelese de ce l-â âdus Dumnezeu âici. De â douâ zi se âpucâă sâă fâcâă chirpici din pâă mââ nt, pe câre-i uscâă lâ soâre. Lucrâ de unul singur. Oâmenii se uitâu curiosţ i, dâr nimeni nu îândrâă zneâ sâă -l îântrebe ce âre de gââ nd sâă fâcâă cu âcele câă râă mizi uriâsţ e. Cââ nd âvu suficiente, cercetâă o bârâcâă cu peretţi ziditţi din câă râă midâă . Spârse cu un tââ rnâă cop zidul pe verticâlâă , creââ nd douâă deschideri mâri, pentru sââ nii bisericii, câre vor fi completâtţi cu câă râă midâ demolâtâă sţ i chirpici. Fâă cu un sţ litţ lâ bâzâ zidului pentru âl prâă busţ i. A douâ zi, 14 octombrie, erâ Cuvioâsâ Pârâschivâ. Se rugâ: „Doâmne, de ziuâ Câă pitânului (Sfââ ntul Corneliu Sutâsţ ul, 13 septembrie) m-âm âpucât sâă fâc lâă câsţ de îânchinâre pentru nevoile âcestor suflete îântre câre m-âi âdus. Ajutâă -mi âcum, pentru rugâă ciunile Sfintei Pârâschivâ, sâă termin demolâreâ zidurilor, câ sâă nu mâă âpuce ploile de toâmnâă îânâinte de â sfintţi Bisericâ Tâ“.

354

ÎÎngenunchind, â implorât Sfââ ntâ: „Sfââ ntâă Pârâschivâ, âjutâă -mâă , vezi câă sunt obosit sţ i soârele dâă sâă âsfintţeâscâă “. Ridicââ ndu-se din rugâă ciune luâă un drug de sâlcââ m ce erâ lââ ngâă zid, îâl potrivi câ o pââ rghie sţ i prâă busţ i zidul. Repetâă operâtţiâ sţ i pe lâturâ opusâă . ÎÎngenunche sţ i multţumi lui Dumnezeu sţ i Sfintei Pârâschivâ âl câă rei hrâm îâl vâ purtâ sţ i bisericâ. Cââ nd oâmenii âu vâă zut reâlizââ ndu-se formâ Bisericii, âu îântţeles sţ i s-âu convins câă âu îântre ei nu un oârecâre, ci un îânger trimis de Dumnezeu sâă le poârte de grijâă . Cââ nd lâă câsţ ul â fost gâtâ, pâă rintele â luât legâă turâ prin rudele colonilor câre veneâu îân vizitâă , cu Preâ Sfintţitul Chesârie Pâă unescu, episcop de Gâlâtţi, câre i-â trimis cele necesâre pentru tââ rnosireâ Bisericii. Lâ construireâ sfââ ntului lâă câsţ â contribuit foârte mult colonelul Câpdebou sţ i un âlt ofitţer, âl câă rui socru â procurât sţ i clopotul. O nouă condamnare pentru părintele Ioan Spre sfââ rsţ itul ânului 1958, lâ un nou vâl de ârestâă ri, s-âu gâă sit lâ Despâ Olâriu, poetâă âromââ ncâă , cââ tevâ poeme de Râdu Gyr sţ i o scrisoâre îân câre erâu âmintite mâi multe nume de romââ ni mâcedoneni, cu câre pâă rintele Îoân de îântââ lnise prin îânchisoâre sâu lâ Cânâl. S-â constâtât câă Despâ Olâriu vizitâse coloniâ sţ i âdunâse dâte despre cei îânchisţ i. Desţ i nu fusese de conspirât, expertizâ grâfologicâă â demonstrât câă âutorul scrisorii erâ pâă rintele Îoân Negrutţiu. Opus igni, autor furcibus. Acuzât câă â îântretţinut legâă turi cu exteriorul, iâr prin predicile sâle â instigât lâ âtitudine ântistâtâlâă , ântiguvernâmentâlâă sţ i îâmpotrivâ clâsei muncitoâre etc..., â fost condâmnât lâ muncâă silnicâă pe viâtţâă. Dupâă schingiuiri sţ i necâzuri â fost trimis lâ Aiud. Aici âm âvut fericireâ sâă -l cunosc îân celulele râă stignirilor pe cruce. Domnul îâi îâmplinise dorintţâ, fâă cââ ndu-l pâă rtâsţ lâ suferintţele Sâle pentru noi totţi. O, Pâă rinte Îoâne! Sunt fericit câă te-âm cunoscut sţ i câă m-âi îânsemnât pe cresţ tet sţ i pe mine cu semnul Sfintei Cruci, cu brâtţul tâă u câre s-â âtins de genunchiul îânsââ ngerât âl Domnului Hristos. Sâă rut dreâptâ, pâă rinte Îoâne! Profesorul Ion Maxim Am âjuns îân celulâă sţ i cu profesorul Îon Mâxim, fost coleg de fâcultâte âl lui Sţ tefân Augustin Doinâsţ . Aveâ un entuziâsm extrâordinâr, erâ îândrâă gostit pââ nâă lâ pâtimâă de toâte vâlorile creâtţiei spiritului romââ nesc. Discutâm probleme de culturâă sţ i-l âdmirâm pentru viziuneâ lui optimistâă , despre vâloâreâ creâtţiei romââ nesţ ti sţ i âscendentţâ âsuprâ âltor creâtţii europene. Fâă râă creâtţiâ populârâă romââ neâscâă , cununâ creâtţiilor europene âr fi câ o grâă dinâă fâă râă crini sţ i fâă râă trândâfiri, ziceâ cââ teodâtâă cu pâă timâsţ â lui drâgoste pentru tot ce erâ romââ nesc. Pen䁴ru Doinâsţ âveâ âproâpe un cult.

355

- Asţ dori sâă nu câdâă îân plâsâ îântinsâă de mâsoni! Ar fi o mâre pierdere. Prin celulele prin câre treceâ ânimâ spiritele câre, din câuzâ suferintţelor câre nu se mâi terminâu, câă deâu îântr-o blâzâre periculoâsâă , oricââ nd prâdâă usţ oârâă pentru âdversâr. Erâ gâtâ de luptâă cu orgânele âdministrâtţiei, reprosţ âându-le incorectitudinile, dâr plâă tind de multe ori cutezântţâ: izolâă ri, lântţuri etc. Au fost suficiente cââ tevâ zile petrecute îâmpreunâă pentru câ figurâ lui demnâă sţ i curâjoâsâă sâă -mi râă mââ nâă îân suflet. Dupâă eliberâre âm dorit sâă -l gâă sesc, cââ nd âm âflât locul unde se stâbilise, erâ preâ tââ rziu. Decedâse lâ Timisţ oârâ îân 1987.Pentru curâjul lui de mâă rturisitor âl vâlorilor cresţ tine sţ i romââ nesţ ti, cred câă Dumnezeu l-â primit cu cuvintele: „ÎÎndrâă znesţ te, fiule, câă ci Eu âsţ â âm zis: «ÎÎndrâă znitţi. Eu âm biruit lumeâ.» (Îoân 16, 33)“. Bolnav de icter printre aromâni Îcterul îâncepuse sâă fâcâă râvâgii din câuzâ âlimentâtţiei mizerâbile. Lâ fiecâre etâj erâ o celulâă , douâă , pentru izolâreâ celor bolnâvi. Am âjuns cu trei romââ ni mâcedoneni din tţinutul Tesâliei. Veniserâă îân tţârâă cu pâă rintţii prin 1925-'30. Atunci multţi âromââ ni din Greciâ, Bulgâriâ sţ i Serbiâ s-âu stâbilit îân Dobrogeâ, fugind din câuzâ politicii de deznâtţionâlizâre â stâtelor vecine. Doi erâu din Veriâ, Bereeâ din epistolele Sfââ ntului Apostol Pâvel, sţ i mâă gââ ndeâm cum strâă mosţ ii lor tesâlonicieni îâl primiserâă pe âtletul lui Hristos, câ sţ i cei din Scitţiâ Minor, Dobrogeâ, pe Sfââ ntul Apostol Andrei, cel îântââ i chemât. De lâ âcesţ ti frâtţi de crez sţ i suferintţâă âm âuzit despre mârtiriul cresţ tin suferit de poporul nostru, îân perioâdele de âsuprire mâhomedânâă , sub imperiul otomân. Sâtân n-âre odihnâă sţ i fiecâre generâtţie de cresţ tini îâsţi dâă tributul ei de jertfe de sââ nge, pentru preâmâă rireâ lui Hristos, îân Bisericâ Sâceâ Sfââ ntâă . Cine âr puteâ inventâriâ mâă rturiile drâgostei de Dumnezeu? Ele râă mââ n îânscrise doâr îân âtotsţ tiintţâ Lui, pentru câ lâ sfââ rsţ it „miile de mii de zeci de mii“ sâă -L îânsotţeâscâă îân cââ ntâă ri de lâudâă , umilindu-i pe totţi cei ce, îân îângââ mfâreâ lor sâtânicâă , s-âu crezut stâă pââ nii lumii, iâr locul lor vâ fi îân iezerul de foc unde vâ fi plââ nsul sţ i scrââ sţ nireâ dintţilor. Aromââ nii trâă iâu âproâpe tot timpul îân nostâlgiâ vietţii pâă storesţ ti. Aproâpe toâtâă ziuâ îân âfârâ orelor de rugâă ciune, îân câre se regâă seâu cu o nâturâletţe sţ i simplitâte pe câre âr fi invidiât-o orice câă lugâă r, cââ ntâu cââ ntece bâă trââ nesţ ti sţ i pâă storesţ ti. Unul sâu doi cââ ntâu melodiâ, îântr-un ritm oârecum recitâtiv, ceilâltţi doi-trei tţineâu isonul, câ îân cââ ntâă rile psâltice lâ strânâă . Subiectele cââ ntecelor sunt de o cândoâre neîântrecutâă . Fâtâ câre-l âsţ teâptâă pe „giâni picurâr“ (tââ nâă rul pâă stor) plecât îân trânshumântţâă sâu îân lume, sţ i câre simte câă tineretţeâ ei se vestejesţ te de dorul lui: „ino gioni, ino frâte, câă -i pâă cât de-â ghili'niâte, gioni picurâr“.

356

Cââ teodâtâă spiritul mucâlit tţââsţ neâ din ei, câ îân convorbireâ surprinsâă lâ fereâstrâă , dupâă ce unul dintre ei îâl recunoscuse pe celâă lâlt pe sub ochelârii negri, îân timp ce fuseserâă scosţ i lâ medic. Pe cââ t posibil o re dâu îân diâlect: - Giogâ, tu hi lâă i?(lâă i=mâă i) - Dâ, io irâm! - Ti v'zui lâ iâtru... (iâtros=doctor-grecism) - Dâ, sââ ntu lââ ntţed! - Tţ i ti doâre? - Rââ nzâ! - Alt'tţivâ? - Buriclu! (stomâcul) - Alt'tţivâ? - Pâă ltâă rili! (pâă ltâă rili=omoplâtţii) - Alt'tţivâ? - Câplu! (câpul) - ÎÎnclo? - ÎÎnclo... câ biclu!... (tâurul) - Atuntţi, di tţe nu esţ i lâ fireâstrâă sâă mâi vorovim? - Câde puntulonii! (câ tâurul de voinic, dâr îâi câă deâu pântâlonii). - Deâ Dumniezâă u s'âzundzi lâ schitâl! (urâre fâă cutâă cu bunâă intentţie, fiindcâă , âcolo âlimentâtţiâ erâ îâmbunâă tâă tţitâă , iâr medicii detţinutţi, cu mâri riscuri, reusţ eâu sâă strecoâre bolnâvilor cââ te-o pâstilâă de vitâminâă sâu o felie de zâhâă r din cotâ lor, gest câre âveâ efect morâl; îân multe câzuri bolnâvul mureâ îâncredintţât de drâgosteâ celor din jur). Vasilică Lemnaru M-â âjutât sâă scâp de icter unul din frâtţii de suferintţâă, Vâsilicâă Lemnâru. Erâm consâă teni, prin ânii 1935-36 jucâm mingeâ pe mâlul gââ rlei. Anii trecuserâă , viâtţâ ne despâă rtţise; fusese ârestât dupâă 1949 pentru câă âjutâse cu medicâmente, fiind sânitâr, pe cei din grupurile de rezistentţâă din muntţi. Trecuse sţ i pe lâ minele de plumb. ÎÎmpreunâă cu cââ tţivâ medici sţ i sânitâri detţinutţi, âjutâu medicul oficiâl. Unii sustrâă geâu din infirmerie o pâstilâă sâu o sticlutţâă cu medicâmente, câre existâu doâr câ „exemplu“, sţ i le plâsâu celor câre âveâu imperioâsâă nevoie. Am primit sţ i eu cââ tevâ vitâmine, câlciu gluconic sţ i douâă flâcoâne de peptocolin, câre mi-âu usţ urât drenâreâ bilei; âsţ â nu s-â trânsformât boâlâ îân icter negru. ÎÎi multţumesc sţ i âstâă zi sţ i mâă rog pentru el lui Dumnezeu, cu âtââ t mâi mult cu cââ t gestul puteâ sâă -l coste. Revolta din Ungaria ÎÎn1956 â âvut loc revoltâ din Ungâriâ. Militţienii erâu îânspâă imââ ntâtţi. Sţ tireâ âm âflât-o chiâr de lâ ei, iâr unul, ârestât de curââ nd, confirmâse sţ tireâ, câre puteâ

357

fi sţ i o diversiune, pentru â ne provocâ. Populâtţiâ s-â revoltât, sţ i îân Budâpestâ sţ i âlte orâsţ e militţienii sţ i securisţ tii erâu spââ nzurâtţi pe strâă zi. Unul din militţieni, câre de puse se exces de zel îân executâreâ ordinelor, â venit lâ celulâ meâ, erâm singur, sţ i mi-â zis: - Domnule (pââ nâă âcum erâm „mâă “ sţ i „bândit“), te rog sâă mâă iertţi dâcâă te-âm bâă tut! Am fâmilie, copii... Fie-tţi milâă ! M-âm uitât lâ el, âm îântţeles ticâă losţ iâ lui sufleteâscâă sţ i i-âm râă spuns. - Dâr nu m-âi bâă tut pe mine niciodâtâă . Mâi îântreâbâă sţ i pe lâ âlte celule. Câm âsţ â fâă ceâu totţi. Pe fetţele lor se citeâ spâimâ sţ i groâzâ. Dâr dupâă vreo trei sâă ptâă mââ ni situâtţiâ s-â linisţ tit. Sovieticii âu restâbilit ordineâ cu tâncurile. Am âflât âpoi câă romââ nii âr fi fost gâtâ sâă intervinâă îân âjutorul ungurilor, dâr sovieticii âu instigât o pârte din mâghiâri sâă ceârâă Ardeâlul. Un miliţian ÎÎn urmâ unui nou „melânge“, âm âvut bucuriâ sâă stâu îân celulâă cu âvocâtul Muscâlu din Brâsţ ov, cu inginerul Mâniu Virgil, cu doctorul dermâtolog Julâ de lâ Cluj, un om de o deosebitâă delicâtetţe sufleteâscâă . Cu inginerul sţ i cu âvocâtul âm continuât sâă -mi sţ lefuiesc cunosţ tintţele de limbâ germânâă . Înginerul Mâniu vorbeâ germânâ din copilâă rie, iâr âvocâtul fusese îân studentţie sţ oârece de bibliotecâă sţ i âveâ orizont culturâl. Aveâ o pâsiune pentru problemele de ârtâă . ÎÎn âfârâ orelor de rugâă ciune, celulâ se trânsformâ îân âmfiteâtru universitâr. Au sosit pe sectţii foârte multţi militţieni tineri. Fuseserâă reângâjâtţi dupâă sâtisfâcereâ serviciului militâr; prin îânsţ elâă ciuneâ loctţiitorului politic, câre-i mintţi se câă vor fi trimisţ i militţieni îân comune, âu âjuns totţi militţieni de pusţ câă rie. Protestele n-âu âvut nici un rezultât, fiindcâă semnâserâă contrâctele pe 5 âni. Pe etâjul nostru, îântr-unul din schimburi, erâ un bâă iât frumos, îânâlt sţ i, din felul cum vorbeâ, istetţ lâ minte. Erâ de prin Hâtţeg, fâă cuse sţ coâlâ profesionâlâă de mineri, iâr dupâă ârmâtâă se îânscrisese lâ liceul serâl. Doreâ sâă fâcâă fâcultâteâ de mine sâu constructţii, sperââ nd sâă scâpe de contrâctul cu militţiâ, odâtâă cu terminâreâ liceului. N-âm âflât cum îâl chemâ. Ascultââ nd lâ usţ âă (cum âveâ dispozitţie), ne-â âuzit discutââ nd despre Pâscâl sţ i teoriâ probâbilitâă tţilor pe câre inginerul Mâniu o dezbâă teâ pentru noi. A deschis vizetâ sţ i fiind fâă râă coditţâă lââ ngâă el ne-â rugât sâă -l âjutâă m lâ mâtemâticâă , fizicâă sţ i istorie. Î-âm stâbilit un progrâm. Cââ nd erâ de serviciu îân schimbul de noâpte, veneâ îân celulâă , lâă sâ usţ â deschisâă , câ sţ i cum âr fi operât o perchezitţie sţ i fâă ceâm cu el lectţiile. Înginerul Mâniu i-â fost mâi de folos, dâr cu âvocâtul Muscâlu n-âm putut sâă -l âjutâă m lâ istorie, cunosţ tintţele se bâă teâu câp îân câp sâu nu existâu îân mânuâlele âctuâle âle lui Roller sţ i Mâciu. Binele pe câre voiâm sâă -l fâcem âcestui fiu âl Retezâtului nu â durât douâă sâă ptâă mââ ni. Surprins de dublurâ lui, â fost turnât. A reusţ it sâă dejoâce âcuzâ, dâr dublurâ, dornicâă de âvânsâre, l-â provocât. Discutţiâ â degenerât îân ceârtâă , ceârtâ

358

îân insulte sţ i bâă tâie. Tââ nâă rul sţ i-â îânfrââ nt âdversârul, dâr âcestâ l-â reclâmât. ÎÎn urmâ ânchetei, studiosul militţiân â fost pedepsit sţ i trimis îân sectţiâ de pedepsire â detţinutţilor; le âplicâ corectţiile indicâte îân râpoârtele de pedepsire, câ sâă dovedeâscâă câă nu este colâborâtţionist. Nu dupâă mult timp, sub îânvinuireâ câă âm cââ ntât cââ ntece legionâre, âm fost dus îân sectţiâ de pedeâpsâă sţ i predât chiâr âcestui tââ nâă r militţiân, pentru â-mi âdministrâ lovituri de bââ tâă sâu de frââ nghie, dupâă dispozitţiâ ofitţerului politic. Cââ nd m-â vâă zut, â îânchis ochii sţ i-â îânceput sâă plââ ngâă ; printre suspine mi-â sţ optit: „Fâă -te câă tţipi sţ i tâă vâă lesţ te-te pe jos, âltfel mâă nenorocesţ ti, âi îântţeles?“ Asţ â âm fâă cut, îân timp ce militţiânul câre mâă âdusese se îântorceâ, probâbil rââ njind sâtisfâă cut, sâă âducâă sţ i âltţi clientţi. Nu sţ tiu dâcâă sţ i cu âltţii procedâ lâ fel. M-â bâă gât îântr-o câmerâă rece, dupâă ce, cu o voce câă reiâ pârcâă cinevâ îâi smulsese coârdele vocâle, m-â îântrebât pe câre o prefer. Suportâm mâi usţ or frigul. Dupâă sţ âpte zile de pedeâpsâă , cu o cânâă de terci lâ trei zile, cââ nd mâă trimise lâ celulâă , mi-â povestit situâtţiâ disperâtâă . Am îâncercât sâă -l conving sâă âccepte consecintţele demisiei. De âtunci nu l-âm mâi vâă zut. Părintele Nicolae de la Piatra Neamţ ÎÎn urmâ âltor misţ câă ri de trupe, âm âjuns cu un preot foârte bâă trââ n, cred câă âveâ peste 85 de âni, pâă rintele Nicolâe din Piâtrâ Neâmtţ . Un monument de bunâă tâte sţ i îântţelepciune, îân câre vedeâm chipul pâtriârhilor biblici: sţ tiâ âtââ teâ îântââ mplâă ri minunâte din viâtţâ mââ nâă stirilor noâstre duioâse sţ i frumoâse, cu câre ne umpleâ sufletele de mireâsmâă sfââ ntâă , un Pâteric viu. Dupâă rugâă ciuneâ de dimineâtţâă, ne vorbeâ despre o virtute cresţ tinâă . Asţ â rââ nduisem. Expunereâ teoreticâă erâ urmâtâă de exemplificâre. Erâ vorbâ despre smerenie sţ i îângââ mfâre. Pâă rintele â îânceput direct cu exemplificâreâ printr-o povestire âdevâă râtâă : „Preâ Sfintţitul Melchisedec âl Românului â fost invitât sâă iâ pârte lâ o serbâre â romââ nilor din Bucovinâ. Întrâse îân folosintţâă câleâ ferâtâă Îâsţ i-Cernâă utţi. Trenurile âveâu vâgoâne cu trei clâse. Multţime de preotţi, îânvâă tţâători, tââ rgovetţi sţ i tţâărâni mâi îânstâă ritţi, protipendâdâ orâsţ elor sţ i tââ rgurilor Moldovei, voiâu sâă fie prezentţi lâ serbâre. Melchisedec, un spirit de o smerenie demnâă de pustiâ Sinâiului, sţ i-â scos îânsemnele mitropolitâne, s-â âcoperit cu o pelerinâă uzâtâă sţ i s-â âsţ ezât îântr-un vâgon de clâsâ â ÎÎÎ-â printre tţâărâni sţ i negustori. Lââ ngâă fereâstrâă , îâsţi numâă râ îân rugâă ciune metâniile isihâste. ÎÎntr-o stâtţie, urcârâă un preot sţ i un diâcon; cu stâturâă impunâă toâre sţ i voce puternicâă , diâconul, lumesc îân comportâă ri, îâsţi fâă ceâ loc cu coâtele. - Fâcetţi loc, fâcetţi loc! Fetţe bisericesţ ti! Sţ i tusţ eâ semnificâtiv. Preotul mâi mâă runtţel, mâi slâă butţ , râă mâă sese îânghesuit mâi îân urmâă . Diâconul, âjungââ nd lââ ngâă Melchisedec, uitââ ndu-se lâ tţinutâ lui câm neglijentâă , îâsţi fâă ceâ ânuntţâtâă prezentţâ: - ÎÎhââ ! ÎÎhââ ...“.

359

Dâr Melchisedec continuâ sâă -sţ i numere metâniile netulburât. - Fetţe bisericesţ ti! Fetţe bisericesţ ti! ânuntţâă diâconul. Nu ne âude nimeni? Nu ne vede nimeni? sţ i tusţ i mâi semnificâtiv. Melchisedec, ridicâă privireâ, îâl mâă surâă de sus pââ nâă jos; plecââ ndu-sţ i pleoâpele, îâsţi continuâă rugâă ciuneâ. - Tu, câă lugâă re..., de unde esţ ti, de unde esţ ti? - De lâ Mââ nâă stireâ Neâmtţu! - Sţ i nu vezi... , n-âuzi? continuâă cu ârogântţâă. Melchisedec smerindu-se, îâi fâă cu o micâă plecâă ciune. - Ce hrâm âi? îântrebâă diâconul bâtjocoritor. - Câă lugâă r prost! - Ahâ... dâ, dâ! Câă lugâă r prost, câă lugâă r prost! Se vede, se vede! Dâ, dâ! rââ nji diâconul. Melchisedec îâsţi continuâă rugâă ciuneâ. Tţ âărânii din jur îâsţi dâă deâu coâte. Diâconul s-â foit, â mâi tusţ it, â mâi rostit de cââ tevâ ori: „Se vede, se vede! Câă lugâă r prost!“, âpoi l-â privit cu âer dispretţuitor. Preotul râă mâă sese ghemuit îântre un tţâărân sţ i un negustor câre se tocmeâu pentru o mârfâă . Trenul â âjuns lâ Cernâă utţi. Pe peronul gâă rii, conducâă torul romââ nilor bucovineni, preotţimeâ, corul pregâă titţi pentru primireâ ÎÎnâlt Preâ Sfintţitului Mitropolit Melchisedec, erâu îân mâre emotţie. Arhiereul nu âpâă reâ nicâă ieri. ÎÎncet, dupâă ce îâsţi pusese îânsemnele mitropolitâne, îânâintâ dinspre ultimul vâgon. Diâconul, mâi greoi, râă mâs îân urmâă , vâă zuse trâvestireâ. Corul â intonât imnul de primire, toâtâă âsistentţâ l-â primit cu „Lâ multţi âni“, cu entuziâsm. Melchisedec îâmpâă rtţeâ binecuvââ ntâă ri sţ i cei mâi îândrâă znetţi îâsţi prezentâu subâlternii, pentru eventuâle promovâă ri. Preotul cu câre câă lâă torise, printre lâcrimi de bucurie i-â spus: - Vreâu sâă -l prezint pe diâconul meu. Un om de toâtâă cinsteâ! Sţ i câă utâ cu privireâ pe deâsuprâ multţimii. Disperât câă nu-l vede iesţ i din âglomerâtţie, diâconul stâă teâ âmâă rââ t lâ intrâreâ pe peron. - Ce fâci? Tţ i-erâă u? Vino sâă te prezint Mitropolitului! Î-âm vorbit de tine! - Multţumesc! Lâsâă , m-âm prezentât singur! Preotul â ridicât din sprââ ncene, nedumerit.“ Cu multe povestiri pline de tââ lc duhovnicesc ne delectâ pâă rintele Nicolâe. Cu Paven Justin, profesorul Nestor Moţu şi un hamal Se mâi âflâ îân celulâă un student îân ânul ÎV lâ teologie, Pâven Îustin, trecut prin Pitesţ ti, cu câre âm legât o prietenie sfââ ntâă ; deosebirile de rit, erâ grecocâtolic, nu ne creârâă probleme. Erâ motţ de lââ ngâă Abrud. Petreceâm ceâsuri îântregi îân rugâă ciune sţ i discutţii exegetice pe mârgineâ textelor evânghelice pe câre le cunosţ teâm pe de rost, câ multţi detţinutţi. Pâă rintele Nicolâe punctâ momentele cheie cu exemple din pâtericul personâl. Pârticipâ âctiv sţ i Nestor Motţu, profesor de desen sţ i sculpturâă lâ Sţ coâlâ

360

Medie din Cluj, motţ lâ origine. Erâ de o frumusetţe sufleteâscâă sţ i fizicâă deosebitâă . Pââ nâă lâ ârestâre depâă sţ eâ 120 kilogrâme. Acum erâ mââ ndru de nouâ sâ conditţie fizicâă . Unul din colegii din sţ coâlâă îâl turnâse pentru âtitudineâ lui romââ neâscâă sţ i fusese âsimilât câ legionâr. Erâ pregâă tit profesionâl sţ i âveâ tâlent. Studiâse ârtele frumoâse îân perioâdâ de trânzitţie sţ i âveâ lâcune lâ ârtâ bizântinâă . Aveâm cunosţ tintţe sţ i dâte, pe câre i le-âm pus lâ dispozitţie pentru â âprofundâ spiritul ârtistic cresţ tin. Am legât o prietenie frumoâsâă . Mâi erâ îân câmerâă un bâă rbât de 30-35de âni, hâmâl îân portul Câă lâă râsţ i, condâmnât pentru câă îânlesnise, fâă râă sâă fie consţ tient, trecereâ peste Dunâă re â unui strâă in câre se presupuneâ â fi legionâr. Fusese bâă gât sţ i el câ legionâr. ÎÎntr-o Duminicâă , dupâă rugâă ciune, pâă rinte Nicolâe ne-â vorbit despre pildâ celor zece fecioâre câre âsţ teptâu sâă vinâă Mirele, cinci îântţelepte sţ i cinci nebune. Lâ sfââ rsţ it, îâmpreunâă cu Justin, cââ ntâsem psâlmul sţ i imnul „Îâtâă , Mirele vine îân miezul noptţii“ sţ i se creâse o âtmosferâă de mâre îânâă ltţâre sufleteâscâă . Hâmâlul âscultâse trânsfigurât. Îzbucni deznâă dâă jduit: - Ah! Ah! Bucuresţ i, Bucuresţ ti! Mâhâlâââ... Mâhâlâââ, cââ rnâtţii tâă i mâhâlâ, mâhâlâ Aleluiâ, âleluiâââ! S-â prâă busţ it suspinââ nd. Am râă mâs stupefiâtţi. Ne-âm uitât unul lâ âltul sţ iâm zis îân gââ nd, „Doâmne, iârtâă -l!“ - Ei, ce sâă -i fâci! Fiecâre cu psâlmii lui! zise profesorul Motţu, pe fâzâă . - Dâ? Lâs'câă tţi-o coc eu tţie! se uitâă strââ mb hâmâlul. Am zââ mbit totţi cu îângâă duintţâă sţ i ne-âm resemnât. Erâ impusâă detţinutţilor regulâ de â sţ edeâ pe mârgineâ pâtului, cu mââ inile pe genunchi sţ i privireâ îândreptâtâă spre vizetâă , fâă râă â dormi sâu motţâăi. Bâă trââ nii sţ i bolnâvii nu puteâu rezistâ 17 ore, de lâ 5 dimineâtţâ lâ 22 seârâ, de efort fizic sţ i nervos, âsţ â câă ne plimbâm printre pâturi câ sâă îânchidem unghiul vizuâl âl militţiânului câre se puteâ uitâ pe vizor. Prezentţâ lui lâ usţ âă erâ ânuntţâtâă printr-o pârolâă „Hânibâl ânte portâs“ sâu „Câmino“. ÎÎntr-o zi, cââ nd hâmâlul slâă bit sţ i obosit nervos s-â culcât îântre pâturi, discutâm îân sţ oâptâă . Recitâsem Cerbul gândirii. Profesorul Motţu cu o dexteritâte câre ne uimeâ pe totţi, â reâlizât îân cââ tevâ minute pe peretele dinspre usţ âă, imâgineâ vââ nâă torii: un cerb zvââ cneâ deâsuprâ unui izvor îântr-o îâncordâre spre verticâlâă , iâr vââ nâă torul âveâ prins un brâtţ îân coârnele lui, iâr cu celâă lâlt brâtţ îâi propteâ lânceâ îân inimâă . Brâtţele îâi erâu desfâă cute îân cruce sţ i trupul proiectât pe spinâreâ sţ i crupâ cerbului, câ o râă pire nâă zdrâă vânâă din povesţ ti. Nemultţumit de primâ expresie, sţ tergeâ sţ i retusţ â. Noi îân dâă deâm sugestii. - D-le profesor, piciorul drept din fâtţâă âr trebui îâncordât putţin... - D-le profesor, gââ tul âr trebui putţin mâi pe spâte... Cââ nd profesorul â socotit câă noi, criticii ne-âm fâă cut dâtoriâ, â îântâă rit liniile desenului, fâă cââ nd din zidul temnitţei suport sfintţit âl suferintţei sţ i îânâă ltţâării sufletesţ ti prin ârtâă . - Voi reâlizâ câpodoperâ vietţii mele, turnââ nd âceâstâă imâgine îân bronz.

361

Admirâm entuziâsm âtţi operâ profesorul Motţu; hâmâlul se sculâă buimâă cit din somn, trâse cu coâdâ ochiului spre grupul nostru, câă scâă zgomotos sţ i se îântinse fâă râă jenâă , câ orice om câre nu dâă doi bâni pe mâniere: - Bâă âă âă ..., dâ câre-i bâă , âă lâ de fâce câi verzi pe peretţi?! sţ i câă scâă plictisit. Am izbucnit îântr-un hohot de rââ s; profesorul Motţu nu-sţ i puteâ tţine tuseâ de rââ s, dâr îâi îântinse mââ nâ hâmâlului sţ i-l felicitâă : - Brâvo! Mi-âi plâă tit-o! Unu lâ unu! - Dâ' ce credeâi mâtâle, sâă râă mââ i eu de prost? Hm, nu mâă cunosţ ti, neicâă ! He, he, îâtţi mâi trebuie! Ne-âm distrât de pâă tţâniâ âstâ, chiâr pierdusem âtentţiâ sţ i militţiânul, âuzind rââ sul nostru, â deschis vizetâ sţ i s-â râă stit: - Ce rââ detţi, bâă ? De ce rââ detţi? - Rââ dem sţ i noi dom' sţ ef, câă â fâă cut unul o glumâă sţ i sţ titţi, lâ glumâă se mâi sţ i rââ de. Sţ i âm luât totţi o pozitţie reverentţioâsâă . - Dâ, bâă , dâ' nu sţ titţi câă nu-i voie sâă rââ zi îân pusţ câă rie? - Dâ' ce sâă fâcem dom' sţ ef, â zis âltul, sâă plââ ngem e voie? - Dâ, este, â zis dupâă ce s-â gââ ndit putţin. Dâ' îâncet! Sâă plââ ngetţi îâncet, nucâ muierile. Observââ nd desenul l-â privit un minut, â deschis usţ â sţ i l-â âdmirât: - Câre l-âi fâă cut, mâă ? - Eu, d-le sţ ef, â râă spuns profesorul Motţu. - Mâă , dâ' bine l-âi mâi fâă cut, mâă ! Sţ i revenindu-sţ i câ dintr-o seductţie: Mâă , sţ terge-o repede sâă n-o mâi vâdâă sţ i âltcinevâ, câă dâi de drâcu'. Am sţ ters cu totţii cu pâă rere de râă u. Dupâă ce plecâă , i-âm zis profesorul Motţu: - D-le profesor, â fost poâte primâ dumneâvoâstrâă expozitţie, cu o singurâă piesâă , cu un singur vizitâtor, câre sintetizeâzâă ceâ mâi elogioâsâă âpreciere din cââ te âtţi fi putut primi vreodâtâă . - Dâ, âi dreptâte. Nu credeâm câă âsţ fi putut cââ sţ tigâ inimâ unui militţiân cu ârtâ meâ. Îâtâă cum un suflet pervertit sţ i âbrutizât de comunism, â vibrât o secundâă îân fâtţâ frumusetţii. Cââ t rol â jucât ârtâ pentru educâreâ lumii spre sentimente nobile! Ce rol extrâordinâr âr âveâ mârii ârtisţ ti dâcâă s-âr implicâ âctiv îân operâ de educâtţie â celor multţi, âsţ â cum â fâă cut sţ i fâce pââ nâă âzi, Bisericâ. *** Un diâcon îâi spune odâtâă Sfââ ntului Îoân Gurâă de Aur: - Preâ Sfintţite, âm constâtât câă foârte multţi cresţ tini, îân simplitâteâ lor, vin lâ Bisericâă nu numâi sâă se roâge, ci sţ i pentru â privi icoânele. - Dâ. Oâmenii simpli îântţeleg mâi bine decââ t cei cultivâtţi sensul imâginilor decââ t âl cuvintelor. Vorbireâ imâginii este mâi completâă sţ i mâi directâă . Astâă zi vin fiindcâă -i âtrâge frumusetţeâ culorilor, âctţiuneâ, sţ i âpoi lâ urmâă finâlitâteâ. Unde nu îântţeleg devin curiosţ i sţ i îântreâbâă ; âsţ â âjung lâ cunosţ tintţâ âdevâă rului pe câre zugrâvul l-â prezentât.

362

Radu Trifan Nu âm râă mâs mult timp îân âceâstâă plâă cutâă âmbiântţâă. Îârnâ 1957/58 â fost groâznicâă . Frigul sţ i izolâă rile puneâu lâ pâă mââ nt oâmenii cei mâi rezistentţi. ÎÎntr-o zi âm fost dus lâ izolâre, o câmerâă neâgrâă , fâă râă ferestre. ÎÎn urmâ meâ â fost âdus un tââ nâă r. Usţ â s-â îânchis, pe îântuneric âm fâă cut cunosţ tintţâă. - Mâxim. - Trifân. L-âm îâmbrâă tţisţ ât; i-âm spus câă îâl cunosc de cââ nd âveâ13-14 âni. - Cu ce ocâzie? - ÎÎn 1946 âm lucrât îân colonie lâ Gâldâ. Tâtâă l dumitâle, doctorul Trifân, â venit cu dumneâtâ îân vizitâă lâ âvocâtul Trâiân Trifân, unchiul dumitâle. Râdu Trifân trecuse prin supliciile Pitesţ tiului; âvââ nd de lâ Dumnezeu o minte âgerâă , sţ tiuse sâă punâă ordine îân toâte sertârele sufletului sâă u sţ i se scuturâse de tenebrele prin câre trecuse. ÎÎn compâniâ lui n-âm simtţit cââ nd âu trecut cele trei zile de izolâre. Revedere cu Marin Naidim, după opt ani. M-âu bâă gât îân âltâă câmerâă , undeâm îântââ lnit pe fostul meu coleg de sţ coâlâă , lântţ sţ i celulâă îân timpul multor âni de temnitţâă, Mârin Nâidim. Freâmâă tul ce-l âveâm îân suflet lâ vedereâ lui, s-â trânsformât îân pâă rere de râă u, preâ mult îântââ rziâse revedereâ, câ sţ i cum âm fi fost vinovâtţi câă despâă rtţireâ â fost âsţ â de lungâă . Nu erâm îân stâre sâă spunem un cuvââ nt. Am câă zut îân genunchi sţ i ne-âm rugât. Ne-âm povestit îân fugâă pe unde âm trecut, legââ ndu-ne pe mâi depârte îân fâtţâ lui Dumnezeu câ sâă nu-L trâă dâă m. A douâ zi âu âdus îâncâă doi insţ i, mosţ Cocââ lnâă u sţ i fiul sâă u, câre fusese izolât îân Tââ rgsţ or. Sţ i iârâă sţ i ne-âu pritocit. CAPITOLUL IV 1958 - Teroarea instituită de colonelul Crăciun Primâă vârâ veni âlt director âl îânchisorii Aiud, colonelul de Securitâte Gheorghe Crâă ciun; nu mult dupâă numire, â îânceput prigoânâ dezlâă ntţuitâă de âdministrâtţie. Mâă îântrebâm cum se âsociâ numele, simbol âl drâgostei Dumnezeiesţ ti pentru un om, cu comportâreâ de fiârâă â celui ce-l purtâ? Probâbil, pentru â primi o mâi mâre osââ ndâă , cââ nd îândelungâ râă bdâre â lui Dumnezeu vâ fi epuizâtâă de inconsţ tientţâ purtâă torului âcestui nume câre te cheâmâă din stâreâ de pâă cât. Crâă ciun erâ un criminâl, îâsţi fâă ceâ plâă cere din suferintţâ celor îân chinuri. A condus trupe de Securitâte îân muntţi, îâmpotrivâ grupurilor de rezistentţâă. Câ sţ ef âl

363

Securitâă tţii Sibiu â lichidât grupul Dâbijâ, din câre fâă cuse pârte sţ i frâtele meu Alexândru (pentru câă nu murise îân îâncercuire, fusese ucis îân trenul mortţii, iâr âctele de deces îâi sunt lâ Cluj). ÎÎsţi ârestâse cumnâtul, un preot dintr-o comunâă de lââ ngâă Sibiu, sţ i-l mâltrâtâse personâl. Peste toâte crimele pe câre le fâă cuse, âveâ misiuneâ speciâlâă sâă mutileze sufletul legionârilor îân Aiud, unde fuseserâă concentrâtţi, pentru câ âctul demnitâă tţii romââ nesţ ti sâă nu mâi poâtâă fi invocât niciodâtâă , de nimeni, îân fâtţâ istoriei. Consţ tiintţâ de slujitor sţ i mâă rturisitor âl lui Dumnezeu, ultimâ redutâă îân câre romââ nul mâi tţineâ piept, trebuiâ ânulâtâă . Pentru â o sfâă rââ mâ â recurs lâ slâă bire ၡ câpâcitâă tţii de rezistentţâă mâteriâlâă , biologicâă ; âlimentâtţiâ s-â îânrâă utâă tţit, lâ âer nu s-â mâi scos, urmâu pedepse cu izolâă ri, bâă tâă i sţ i bâă gâreâ îân câă mâsţ â de fortţâă, lâ Aiud, nebunii îâi bâă gâu pe cei cumintţi. *** Câă mâsţ â de fortţâă este lungâă câ o câă mâsţ âă de noâpte cu poâlâă sţ i mânsţ ete cusute; pedepsitul e îânfâă sţ urât strââ ns, crucisţ peste piept. Apoi urmeâzâă supliciul. Doi militţieni trâg de câpâă tul sforii cu câre e legât, sâă nu mâi poâtâă respirâ normâl. Dupâă 15-20 de minute, schingiuitul lesţ inâă . Dâcâă nu e dezlegât, sââ ngele poâte tţââsţ ni pe nâs, pe gurâă sţ i sucombâreâ este iminentâă . Câ mâă surâă de sigurântţâă un medic iâ pulsul, tensiuneâ, cerceteâzâă stâreâ inimii sţ i plâă mââ nilor; îân functţie de diâgnostic, se scurteâzâă sâu se prelungesţ te numâă rul de sţ ârje. Oâmenii, îân generâl, nu cunosc problemâ de fiziologie, sţ i nu intrâă îân âlârmâă , decââ t âtunci cââ nd orgânismul âjunge lâ limitâ functţionâlâă . Un medic intrâă îân âlertâă lâ primele simptome âle defectţiunii. Dâcâă nu este âncorât îân Dumnezeire cu tâă rie, se pune lâ dispozitţiâ celui ce-i cere sâă -sţ i vââ ndâă sufletul, îân schimbul âlimentâtţiei. Au fost îân îânchisori medici câre âu âcceptât sâă moârâă sâu sâă sufere âlâă turi de ceilâltţi sţ i medici câre s-âu vââ ndut pentru un blid de linte. Un medic detţinut, îântrebuintţât de âdministrâtţie sâă -sţ i deâ âvizul dâcâă vreun condâmnât nu fâce surprize îân âsemeneâ câz, erâ lâ Cânâl; seârâ, râportâ ofitţerului politic cu sâtisfâctţie câă sţ i-â depâă sţ it normâ lâ mortţi. Pentru câă n-âm fost lâ Cânâl sţ i din respect pentru fâmiliâ lui, nu-i dâu numele. Pentru â-sţ i ârâă tâ vigilentţâ, militţienilor le intrâse îân reflex sâă scrie îân râportul de îânvinuire câă âi fost prins comunicââ nd prin morse sâu âi cââ ntât cââ ntece legionâre lâ fereâstrâă . Ei trebuiâu sâă depunâă un râport sâu douâă de âcest fel pe lunâă , pentru â-sţ i ârâă tâ âctivitâteâ sţ i pentru â nu fi âcuzâtţi de colâborâtţionism. *** ÎÎntr-unâ din zile totţi cei din celulâă âm fost izolâtţi îân beciul Celulârului lâ morgâ micâă . Erâm cu Mâre Gheorghe sţ i âvocâtul Corneâ, (cel câă zut îân rostogolul minei), cu un domn mâi bâă trââ n, fost subdirector lâ Câsâ âutonomâă â monopolurilor sţ i cu un ofitţer de pe lââ ngâă Coziâ, îântors din prizonierâtul din URSS sţ i condâmnât îân tţârâă câ criminâl de râă zboi sţ i legionâr, câre âveâ doâr jumâă tâte de

364

plâă mââ n drept, iâr lâ cel stââ ng âveâ o câvernâă ; nu puteâ stâ îân picioâre, nici sţ ezââ nd, numâi culcât pe spâte; respirâtţiâ îâi erâ sufocâtâă . Trupesţ te pâă reâ sfââ rsţ it, dâr sufletesţ te erâ îântr-un stâdiu ângelic. Nu l-âm âuzit niciodâtâă vâă itââ ndu-se sâu âpelââ nd lâ âjutorul cuivâ. Linisţ teâ sţ i seninâă tâteâ din privire te coplesţ eâ. Cââ nd puteâ vorbi, ne îâncurâjâ sţ i erâ plin de sperântţâă pentru neâmul romââ nesc. Nu puteâ servi mââ ncâreâ câldâă . Ni se luâu gâmelele preâ repede sţ i râă bdâ de foâme. Atunci âm furât gâmelâ pentru â-i râă ci mââ ncâreâ. Cââ nd âm fost prinsţ i, âm fost pedepsitţi. Bolnâvul sţ i bâă trââ nul cââ tevâ zile, ceilâltţi fâă râă termen. De âltfel, orice pedeâpsâă puteâ sâă se prelungeâscâă , fie din oficiu, fie pentru vreun râport. Morgâ âveâ o câmerâă mâi lârgâă îân câre coborâ scârâ sţ i din câre se intrâ îân trei celule mâi mici. Am fost îâmpinsţ i îân câmerâ de lââ ngâă scârâă , prâă busţ indu-ne pe cimentul umed. ÎÎntr-un coltţ , tinetâ obisţ nuitâă . ÎÎn usţ â de lemn, foârte veche, erâu fisuri prin câre vedeâm ce se îântââ mplâă îân câmerâ mâre. ÎÎn centrul ei erâ un stââ lp puternic îân câre erâu îâncâstrâte belciuge. Aici erâu legâtţi cei supusţ i lâ pedeâpsâ flâgelâă rii. ÎÎn â douâ zi mâi multţi pâsţ i coborâu scâă rile. ÎÎn unghiul nostru vizuâl âm vâă zut doi militţieni câre loveâu îân câp sţ i peste picioâre un detţinut: - Ne mâi îânjuri, mâă bânditule? Ne omori cââ nd vei iesţ i âfârâă ? Detţinutul tâă ceâ, suportââ nd cu stoicism cresţ tin loviturile sţ i injuriile. A âpâă rut sţ i medicul, i-â fâă cut controlul sţ i sţ i-â dât âvizul pentru îâncepereâ supliciului. Detţinutul â fost introdus îân câă mâsţ â de fortţâă iâr doctorul sţ i militţienii fâă ceâu glume proâste cu privire lâ viâtţâ lui. Lâ un moment dât un militţiân s-â âplecât âsuprâ lui. - A lesţ inât!, â zis; imediât l-âu eliberât din strââ nsoâre sţ i doctorul â âruncât pe el o gâă leâtâă de âpâă . A venit sţ i ofitţerul politic, câre erâ ungur. - Ei, Lucâ, mâi esţ ti legionâr? - Dâ, mâi sunt, â râă spuns Lucâ. Sţ i â fost bâă gât iârâă sţ i îân câă mâsţ â de fortţâă. ÎÎn curs de trei ore de pâtru ori s-â repetât supliciul. ÎÎnâinteâ ultimei trânsţ e, ofitţerul â deschis usţ â celulei sţ i vâă zââ ndu-l pe bâă trââ n sţ i pe ofitţerul legionâr, complet epuizâtţi, îântinsţ i pe pârdoseâlâă , â dât ordin militţienilor sâă fie scosţ i. Militţienii îâi fâă cuserâă semn doctorului câă cel torturât nu mâi rezistâă . Dâr, câ sâă -sţ i dovedeâscâă credinciosţ iâ, doctorul â âruncât îâncâă o gâă leâtâă de âpâă : - Rezistâă , rezistâă , bânditul! A pus mââ nâ pe frââ nghii strââ ngââ nd din râă sputeri. Asţ teptâm câ sââ ngele sâă -i tţââsţ neâscâă pe gurâă sţ i pe nâs sţ i omul sâă -sţ i deâ duhul. Dâr Dumnezeu â vrut sâă fâcâă îâncâă o minune, mâi âles pentru cei ce ne âsupreâu, fiindcâă ei trebuiâu sâă îântţeleâgâă Adevâă rul sţ i lucrâă rile Lui. Omul â rezistât 20-30 minute. Ne rugâm pentru el sţ i pentru îâmblââ nzireâ inimilor câă lâă ilor sţ i ne fericeâm câă nu suportâm decââ t umezeâlâ celulei. L-âu dezlegât sţ i â râă mâs un timp pe cimentul ud. Apoi s-â ridicât singur câ sţ i cum nimic nu i s-âr fi îântââ mplât sţ i-â fâă cut semnul Sfintei Cruci sţ i â fost dus lâ celulâă .

365

Peste o lunâă de zile doctorului i-â expirât pedeâpsâ. Dupâă 10 âni condâmnâre âsţ teptâ sâă plece cu referintţe bune din pârteâ âdministrâtţiei. ÎÎn ziuâ eliberâă rii fâmiliâ îâl âsţ teptâ lâ poârtâă . Cââ nd i s-â dât biletul de eliberâre, doctorul â câă zut îân poârtâă sţ i-â murit pe loc. Militţienii âu crezut câă â lesţ inât de bucurie. Dâr... Sţ i fâmiliâ, câre-l âsţ teptâ cu âtââ tâ dor... Vesteâ s-â râă spââ ndit îân îânchisoâre. Ne-âm cutremurât de sânctţiuneâ Divinâă : «Dâcâă nu vâă vetţi pocâă i, totţi vetţi pieri lâ fel!» (Lucâ 13, 3) Cu inginerul Drâgon sţ i teologul Îlie Tţ intâă Înginerul Drâgon, tâă cut din fire, erâ preocupât cu probleme de mâtemâticâă sţ i geometrie spâtţiâlâă ; ceâsuri îântregi combinâ, intersectâ sţ i contemplâ nisţ te fire colorâte. Dupâă eliberâre âveâm sâă âflu câă rodul âcestor meditâtţii mâtemâtice âu fost inserâte îântr-un câiet, îâncâă tţinut îân sertâr. Îlie Tţ intâă , de fel din Sloboziâ, erâ îânzestrât cu o mâre putere de intuitţie sţ i cu tenâcitâte deosebitâă ; rezistâse îân ânii de detentţie lâ cele mâi dure îâncercâă ri. Sufletul lui doreâ sâă se linisţ teâscâă îân Câsâ Domnului, pentru mââ ntuireâ tuturor. Am petrecut îântr-o bucurie continuâă , îâmpâă rtâă sţ indu-ne stâă rile sufletesţ ti sţ i sperântţele. Ne vom reîântââ lni îân zilele eliberâă rii cââ nd, devenitţi din necesitâte frizeri, nu reusţ eâm sâă fâcem fâtţâă solicitâă rilor. ÎÎn 1979 Îlie â primit binecuvââ ntâreâ îântru preotţie; fusese eminent elev âl Seminârului Nifon din Bucuresţ ti sţ i âl Fâcultâă tţii de teologie. Vizite speciale Desele schimbâă ri prin celule îânsemnâu o pregâă tire psihologicâă , oâmenii trebuiâu trâcâsâtţi sţ i enervâtţi, creââ ndu-se neîâncredere reciprocâă . Pââ nâă prin '50, nu erâm âmestecâtţi cu ceilâltţi politici, tţâărâă nisţ ti, liberâli, criminâli de râă zboi, frontierisţ ti, pistolâri etc., pentru â nu-i contâminâ de morbul legionâr, cu misticismul sţ i nâtţionâlismul lui. Lâ muncâă ne-âu âmestecât. Cu âceâstâă ocâzie s-â reâlizât îân temnitţe, îân lâgâă re, sâu lâ mine, sudurâ sufleteâscâă , pusâă pe seâmâ legionârilor. Cââ nd s-â îâncercât iârâă sţ i sepârâreâ, erâ preâ tââ rziu, îân speciâl cei tineri âu trecut îân rââ ndul legionârilor. ÎÎntrebâtţi de ce o fâc, âu râă spuns simplu: „Am devenit legionâr!“ Asţ â se prezentâ Aiudul, câ un corp viu âl frâtţilor de suferintţâă pentru Hristos sţ i neâm. Din âcesţ tiâ trebuiâu sâă moârâă cââ t mâi multţi: fie fizic, fie morâl. Din '59 veneâ de lâ Bucuresţ ti o comisie de ofitţeri superiori: vizitâ fiecâre câmerâă constâtââ nd stâreâ sânitârâă sţ i mâi âles ceâ morâlâă . Urmâu mâă suri speciâle: TBC-isţ tilor li se reduceâ râtţiâ demââ ncâre sţ i medicâmentele, hrânâ deveneâ un fel de ârtificiu âl zilei iâr pedepsele cu izolâă ri sţ i bâă tâă i erâu curente. Lâ îântrebâă rile cinice râă spundeâm: „Nimic nu âvem de râportât“.

366

Dusţ mânul se bucurâ dâcâă ne umileâ sţ i âpelâm lâ bunâă vointţâ lui. Celor câre râportâu câă suntem supusţ i unui regim de îânfometâre, câă suntem lipsitţi de trâtâment medicâl, câă suntem pedepsitţi fâă râă vinâă , li se reprosţ â: - Vorbesţ te numâi îân numele tâă u! Esţ ti sţ eful celorlâltţi? Asţ â injectâu îân sufletul sţ i consţ tiintţâ omului teâmâ de â nu fi fâă cut râă spunzâă tor pentru âctele âltorâ sţ i distrugeâu solidâritâteâ sţ i îâncredereâ. Sţ tiâu câă legionârii âveâu consţ tiintţâ unitâă tţii de credintţâă sţ i ideâl sţ i voiâu sâă o sfâă rââ me. Orice ostâsţ singur este mâi usţ or râă pus de vrâă jmâsţ . Unitâteâ de credintţâă, ideâlul vizât sţ i comândâ unicâă âsigurâă biruintţâ. Primâ conditţie câre le âsigurâă sţ i pe celelâlte, este comândâ unicâă . De âceeâ âtâcul s-â dât mâi îântââ i âsuprâ lui Horiâ Simâ câ sţ ef direct sţ i â lui Corneliu Codreânu, câ sţ ef spirituâl âl Misţ câă rii Legionâre. Atâcul erâ zeflemisireâ sţ i âcuzâtţiile clâsice, preluâte de lâ democrâtţiâ politiciânistâă sţ i dictâturâ cârlistoântonesciânâă . Venise o comisie sţ i âm âuzit voceâ lui Tecoiânu: - Ce âvetţi de gââ nd, domnilor? Vretţi sâă trânsformâtţi penitenciârul îântr-un cimitir? Am fost condâmnâtţi sâă ispâă sţ im o pedeâpsâă , nu sâă fim ucisţ i prin îânfometâre sţ i âlte metode diâbolice. - Din âcest moment, fâă cetţi-vâă socotelile. Cine scâpâă , scâpâă , cine nu, nu, â urmât râă spunsul scurt sţ i clâr. Erâ o declârâtţie oficiâlâă . S-â comunicât prin morse îân tot Celulârul âcest râă spuns. Din âcel moment nimeni nu mâi râă spundeâ. Armele beligerântţilor vor fi: unele vâă zute, âltele nevâă zute. Acelâ vâ îânvinge câre vâ sţ ti sâă -sţ i âtrâgâă de pârteâ lui puterile ceresţ ti, âsţ â cum ne-â îânvâă tţât Câă pitânul. S-â intensificât viâtţâ spirituâlâă de rugâă ciune, de râă bdâre sţ i âcceptâreâ suferintţei, lâă sââ ndu-ne îân grijâ lui Dumnezeu. O comisie speciâlâă veni sâă constâte stâdiul âctţiunii de genocid. Dupâă cercetâă rile âsuprâ orgânelor oficiâle, medicilor, militţienilor etc., comisiâ â vizitât sectţiâ TBC sţ i â gâă sit nisţ te schelete vii cu piele pe ele. Sţ eful comisiei, un colonel din Comitetul Centrâl îântrebâă cu uimire: - Cum nu mor âă sţ tiâ, mâă , îân hâlul îân câre sunt: âfârâă oâmenii cu posibilitâă tţi de trâtâment se prâă pâă desc râpid? - Tov. colonel, pâă i âă sţ tiâ se roâgâă toâtâă ziuâ. Pesemne, âstâ-i tţine! râă spunse militţiânul fie din nâivitâte, fie vrââ nd sâă -sţ i ârâte vigilentţâ. Colonelul â râă mâs o clipâă perplex. Apoi s-â râă stit lâ cei ce-l îânsotţeâu: - Sâă le interzicetţi sâă se mâi roâge! Atţi îântţeles? Greva foamei Cââ tţivâ âu initţiât grevâ foâmei pentru â determinâ âdministrâtţiâ sâă iâ o âtitudine umânâă . Fiind consultât, fâă râă sâă fâc din râă spunsul meu un îândreptâr, iâm sfâă tuit sâă nu declânsţ eze grevâ, ârâă tââ ndu-le câă âceâstâă formâă de protest nu este cresţ tineâscâă , este o âruncâre îân ispitâă . Adversârului i se dâă sâtisfâctţie dupâă ce multţi âu câă zut victimâă epuizâă rii sâu, cei mâi multţi, victimâă credintţei gresţ ite câă dâtoritâă âcestei âctţiuni âu obtţinut

367

sâtisfâctţiile cerute. Nu âm fost âscultât. Sugestiâ erâ sâă intensificâă m rugâă ciuneâ, îâncredintţâtţi câă Dumnezeu vâ lucrâ pentru noi, câă ci ârmele noâstre erâu âltele îân âcest loc sţ i îân âceâstâă situâtţie, decââ t âle dusţ mânului. Multţi âu cerut hââ rtie sţ i-âu declârât îân scris grevâ foâmei, motivââ nd sţ i câuzâ declârâă rii ei; regimul de teroâre, hrânâ proâstâă , trâtâmentul medicâl inexistent, conditţiile de câzâre etc. Pârcâă stâă pââ nii nu sţ tiâu âcest lucru. Nu ei îâl reâlizâserâă intentţionât? Încercare de luminare şi zidire sufletească Iubiţii mei fraţi! Mââ ntuitorul Îisus Hristos, Apostolii, Mârtirii sţ i totţi cresţ tinii dreptcredinciosţ i, mâă rturisesc câă lucrâă rile lui Sâtân îân lume sunt rele. Sâtân, prin slujitorii lui vâă zutţi, oprimâă pe mâă rturisitori. Îâr ei âu âceeâsţ i âtitudine pe câre âu âvut-o Hristos sţ i totţi Sfintţii, suportâă consecintţele mâă rturisirii, suferintţâ, chinurile sţ i moârteâ. Ei nu se plââ ng. Cu pretţul vietţii mâă rturisesc. Se pregâă teâu pentru suferintţâă sţ i moârte, âsţ teptââ nd-o cu bucurie. Pentru câ, prin jertfâ trupului, sâă -sţ i elibereze sufletul îân Hristos sţ i îân Tâtâă l: «Oricine vâ mâă rturisi pentru Mine îânâinteâ oâmenilor, mâă rturisi-voi sţ i Eu pentru el îânâinteâ Tâtâă lui Meu, Câre este îân ceruri.» (Mâtei 10, 32). Cei îânchisţ i sâu prigonitţi câ mâă rturisitori îâmpotrivâ lucrâă rii sâtânice â comunismului, cââ nd âu pierdut din vedere râă splâtâ ultimâă â mâă rturisirii, âu protestât îâmpotrivâ lui Sâtân sţ i â slujitorilor lui, reprosţ âându-le câă nu sunt umâni, declârââ nd îân ultimâă instântţâă grevâ foâmei. - Dâcâă nu îândreptţi lucrurile, dâcâă nu respectţi drepturile îânscrise îân regulâmentele de detentţie, sunt dispus sâă te silesc, sâă te determin sâă fii umân. Îâtâă , mâă ârunc îântr-o îâncercâre (citesţ te ispitâă ), consţ tient câă s-âr puteâ sâă mor, printr-un âct de sinucidere lentâă . Dâr te fâc pe tine râă spunzâă tor, îân cugetul meu, pentru âceâstâă âruncâre de pe streâsţ inâ Templului! - Hâ, hâ, hâ, â rââ de Sâtân. ÎÎnceârcâă ! Abdici de lâ îâncredereâ îân purtâreâ de grijâă Divinâă sţ i crezi câă prin metode personâle îâmi potţi fortţâ mââ nâ! Vrei sâă mâă fâci de rââ s îân lume pentru câă sunt râă u?! Dâr eu nu pot fi âltfel. Lucrâreâ meâ este râă ul, râă utâteâ! Eu nu pot fi âcuzât de consţ tiintţâ meâ decââ t câă nu âm fost destul de diâbolic, sţ i nici nu pot sâă fiu pe cââ t âsţ vreâ, pentru câă mâă limiteâzâă îân lucrâreâ meâ, hârul Duhului Sfââ nt, revâă rsât continuu prin jertfâ Celui de pe Cruce. Dâr âcum mâă bucur cu bucurie drâă ceâscâă . Te lâs sâă declâri grevâ foâmei sâu sâă te sinucizi prin cine sţ tie ce mijloâce, dâcâă gââ ndul tâă u e hotâă rââ t, eu tţi le pot sugerâ sţ i chiâr pune lâ îândemââ nâă !, sperââ nd îân vân câ urâ meâ sâă se trânsforme îân drâgoste sâu milâă pentru tine. ÎÎmi âtribui, îân minteâ tâ, virtutţi pe câre nu pot sâă le âm. Pentru mine, câ spirit, âctele sunt ireversibile. Nu mâă pot îântoârce lâ stâreâ initţiâlâă pe câre âm âvut-o îân cer, odâtâă ce âm renuntţât lâ eâ. Actele pozitive sunt

368

strâă ine spiritului meu. Eu sunt cumulul negâtţiilor. Tu vrei câ eu, râă u fiind, sâă -tţi fâc tţie bine? Te îânsţ eli! Dupâă ce te voi lâă sâ sâă râbzi, mâi râă u decââ t âsţ fi putut eu sâă -tţi fâc, îâtţi voi dâ sâtisfâctţie, câ sâă -tţi îânsţ eli cugetul, sâă crezi câă âi cââ sţ tigât cevâ prin vointţâ tâ, fâă râă sâă -tţi dâi seâmâ câă âi pierdut totul, âi pierdut îâncredereâ îân purtâreâ de grijâă â Stâă pââ nului Suprem sţ i tţi-âi pus îâncredereâ îân tine. Nu mâi zici: „Doâmne, fie voiâ Tâ“, ci: „ÎÎmi fâc voiâ“. Eu vreâu sâă luptţi cu mine fâă râă Dumnezeu de pârteâ tâ! Te luptţi cu ârme trupesţ ti sţ i lumesţ ti îâmpotrivâ meâ? ÎÎn mââ nuireâ âcestorâ sunt mâi inteligent (citesţ te vicleân) decââ t tine! Eu nu pot trâă i âctul remusţ câă rii, nu regret râă ul pe câre l-âm provocât. Dâr îân ceeâ ce te privesţ te, câ om, nimeni nu-sţ i poâte fâce bine dâcâă nu este îân voiâ sţ i sub binecuvââ ntâreâ Divinâă . Binele sţ i fericireâ lumeâscâă cââ sţ tigâte fâă râă Dumnezeu, îâmi revin îân finâl. Metodâ pe câre vrei s-o îântrebuintţezi nu este cresţ tinâă ! Vrei sâă fortţezi pe Hristos sâă fâcâă minuni cu tine? Sâă zici âcestor pietre sâă se fâcâă pââ ine, câ sâă trâă iesţ ti îân trup? Sţ tii râă spunsul ce mi s-â dât: «Nu numâi cu pââ ine vâ trâă i omul, ci sţ i cu orice cuvââ nt câre iese din gurâ lui Dumnezeu.» (Mâtei 4, 4). Tu nu vrei sâă te mâi hrâă nesţ ti cu Cuvââ ntul, ci cu pââ ine! Vrei sâă fi âzvââ rlit de pe streâsţ inâ Templului, câ sâă vâdâă lumeâ câă te ridicâă îângerii? «Sâă nu ispitesţ ti pe Domnul Dumnezeul tâă u» (Mâtei 4, 7). Sţ tii sfââ rsţ itul âctului pe câre-l sâă vââ rsţ esţ ti? Dâcâă nu, de ce vrei sâă -sţ i depâă sţ esţ ti limitele puterilor omenesţ ti? Vrei sâă îâmpâă râă tţesţ ti peste lume beneficiind de toâte sâtisfâ 䁣 tţiile pâă mââ ntesţ ti, de mâă rire sţ i bun trâi? Nu este îân plânul Divin âcest lucru, pentru tine! Pentru tine e âctul mâă rturisirii, câă Dumnezeu este mâi presus de toâte âcesteâ sţ i câă tu, lepâă dââ ndu-te de ele sţ i suportââ ndu-tţi cruceâ, nâă dâă jduiesţ ti sâă fi cu El îân chip desâă vââ rsţ it. Eu sţ tiu toâtâă teologiâ, dâr îân âceâstâ stâă diâvolismul meu, nu sâă o îâmplinesc, ci sâă -i îânsţ el pe cei ce se îâncred îân ei îânsţ isţ i, lucrââ nd fâă râă Dumnezeu de pârteâ lor. *** Frâte âl meu, slâă bit de suferintţâă, zi slujitorilor lui Sâtân: «Pâă rinte, iârtâă -le lor, câă nu sţ tiu ce fâc» (Lucâ 23, 34), grâă mâă desţ te câă rbuni âprinsţ i pe cresţ tetele lor, reintrâă sub hâr sţ i âsţ teâptâă râă splâtâ ultimâă : Cununâ Vesţ niciei. Cugetâă : â cerut Mââ ntuitorul îândurâre, usţ urâreâ suferintţelor sţ i îâncetâreâ nedreptâă tţilor, de lâ Anâ sâu Câiâfâ, de lâ Pilât, de lâ râă stignitori sâu de lâ hulitorii din drum? Au cerut Apostolii milâă sţ i bunâă primire de lâ prigonitorii sţ i ucigâsţ ii lor? A cerut primul mârtir cresţ tin, Sfââ ntul Arhidiâcon Sţ tefân, sâă nu mâi fie bâă tut cu pietre, câă -l doâre sâu sââ ngereâzâă ? Au cerut totţi ceilâltţi Sfintţi Mucenici: Gheorghe, Dimitrie, Teclâ, sâă li se usţ ureze îân vreun fel, âlimentâr, medicâl, de câzâre, supliciile?

369

Multţi dintre schingiuitori sţ i ucigâsţ i âu devenit cresţ tini, âcceptââ nd moârteâ muceniceâscâă , pretţ de râă scumpâă râre sţ i de cââ sţ tigâre â mâă retţiei vesţ niciei Dumnezeiesţ ti. Nimeni nu i-â fortţât sâu constrââ ns prin vreun mijloc omenesc de protest, îâmpotrivâ â ceeâ ce fâă ceâu, îânsţ elâtţi de Sâtân. Li s-âu deschis ochii mintţii tocmâi prin vedereâ îântţelegâă toâre â jertfei de bunâă voie pe câre o prestâu Hristos sţ i credinciosţ ii Lui. Lucrââ nd âstfel te situiezi îân Hristos, îân voiâ Lui, identificââ ndu-te cu Voiâ Tâtâă lui, câre nici pe Fiul Sâă u nu l-â crutţât, ci L-â dât lâ moârte pentru noi totţi, pentru câ sţ i noi murind îâmpreunâă cu El sâă fim âsemeneâ Lui, fii âscultâă tori pââ nâă lâ moârte. Fâă cââ ndu-tţi voiâ, esţ ti îân âfârâă de Hristos. Esţ ti îân hristosul îânchipuirii, sugerât mintţii tâle de Sâtân, câ un râă tâă cit de lâ credintţâă, âsemeneâ ereticilor; un hristos dupâă minteâ lor, cu puteri sţ i lucrâă ri omenesţ ti. Îâtâă hristosul mincinos sţ i proorocii mincinosţ i câre vestesc îân lume sâă fâcem voiâ noâstrâă pâă mââ nteâscâă , câ pe o virtute plâă cutâă lui Hristos. Lâ Hristos se âjunge numâi prin metodele indicâte de El. Metodele personâle sâu âle filosofilor, luâte din âfârâ Bisericii, câre â fost instituitâă sâă pâă streze tâinele sţ i poruncile, duc lâ o finâlitâte ântihristicâă , lâ Sâtân. Mââ ntuitorul i-â prevenit pe Apostoli sţ i prin ei pe noi totţi, de consecintţele mâă rturisirii Adevâă rului îân lume sţ i de râă splâtâ âcesteiâ. «vor pune mââ inile pe voi sţ i vâă vor prigoni, dââ ndu-vâă îân sinâgogi sţ i îân temnitţâă, ducââ ndu-vâă lâ îâmpâă râtţi sţ i lâ dregâă tori, pentru numele Meu.» (Lucâ 21, 12), «cel ce vâ râă bdâ pââ nâă îân sfââ rsţ it, âcelâ se vâ mââ ntui.» (Lucâ 21, 19). Nu zice: „protestâtţi, fâcetţi grevâ foâmei sâu orice credetţi câ sâă scâă pâtţi de chinuri sţ i de moârte“. Primâ formâă de comportâreâ mâă rturisitorului cresţ tin sţ i-â îânsusţ it-o neâmul romââ nesc de lâ îânceputul vietţii sâle; îân lumeâ âceâstâ vreâ pentru sine trâă ireâ îân virtute, îân pâce sţ i iubire, folosind bunurile pâă mââ ntului numâi pentru sâtisfâcereâ nevoilor, fâă cââ nd pârte sţ i semenilor. De ceâlâltâă pârte, politiciânul se zbâte sâă detţinâă mâă câr o zi stâă pââ nireâ lumii. De âceeâ perindâreâ lâ conducereâ stâtelor, lâ cââ rmâ lumii, â celor ce cred câă tţelul este bunul trâi sţ i nu multţumireâ, lâudâ sţ i recunosţ tintţâ fâtţâă de Dâă tâă torul â toâte. De âceeâ strâă dâniâ pentru âfâceri, pentru productivitâte, pentru negustoriâ câre îâmbogâă tţesţ te peste noâpte sţ i nu pentru muncâă cinstitâă , binefâcere, drâgoste sţ i pâce! Nu numâi pentru â ne hrâă ni, îâmbrâă câ sţ i âdâă posti, âjutââ nd neputinciosţ ii, ci pentru â speculâ lipsurile âltorâ, âdunââ nd bogâă tţii de câre dispunem câ sâă -i îânsţ elâă m pe cei îân nevoie. Dumnezeu ne lâsâă îân voie; iâr îân finâl, dâr preâ tââ rziu, vedem câă nu luâă m nimic din ce âm âgonisit, bâ, sţ i trupul, lâ câre âm tţinut âsţ â de mult, sţ i sufletul, pe câre l-âm îântunecât âsţ â de târe, ni se âruncâă îân focul vesţ nic. Nu vâă lâă sâtţi îânsţ elâtţi! «Câă ci nu ne este nouâă â ne luptâ îâmpotrivâ trupului sţ i â sââ ngelui» (Efeseni 6, 12). Bâă tâă liâ îâmpotrivâ plâă cerilor cârnâle, lumesţ ti, trebuie cââ sţ tigâtâă îânâinte deâ fâce noi pe mâă rturisitorii, câă ci bâă tâă liâ îân câre ne-âm ângâjât este «îâmpotrivâ îâncepâă toriilor, îâmpotrivâ stâă pââ niilor, îâmpotrivâ stâă pââ nitorilor

370

îântunericului âcestui veâc, îâmpotrivâ duhurilor râă utâă tţii, câre sunt îân vâă zduh.» (Efeseni 6, 12). ÎÎn minteâ noâstrâă vreâ sâă -sţ i âsţ eze Sâtân tronul. Sâă îânlocuiâscâă Duhul lui Dumnezeu cu duhul lumii trecâă toâre câ sâă pierim sţ i noi odâtâă cu eâ. Cum vom îânviâ lâ ziuâ judecâă tţii sţ i unde vâ fi locul nostru sţ i âl neâmului, dâcâă nu âm sţ tiut sâă ni-l âlegem de âici, proiectââ nd luminâ jertfelor noâstre spre cer? Ne-â îânvâă tţât Mââ ntuitorul! Ne-â îânvâă tţât Bisericâ neâmului, pâă strâă toâre â îânvâă tţâăturii dreptei credintţe. Ne-âu îânvâă tţât voievozii, domnii sţ i mârtirii neâmului nostru romââ nesc. Ne-â îânvâă tţât Câă pitânul, îâncins cu spâdâ Arhânghelului Mihâil, trimis nouâă prin rââ nduiâlâă sfââ ntâă , câ sâă nu râă tâă cim îân âcest veâc âl îântunericului. Asţ â erâu, sunt sţ i vor fi legionârii. Vor trebuie sâă fie! Cresţ tini consţ tientţi de rostul sţ i misiuneâ lor pe pâă mââ nt sţ i îân istorie, pedâgogi luminâtţi prin cunoâsţ tereâ, nu numâi â ideâlului spre viâtţâ Dumnezeiâscâă , dâr mâi âles â âdevâă râtelor metode de luptâă , pentru âjungereâ lâ Hristos. Trâă itori pe drumul greu sţ i sfintţitor. *** Misţ câreâ Legionârâă s-â constituit câ sţ coâlâă sub âscultâreâ Bisericii, cââ nd sţ coâlâ oficiâlâă , râă pitâă din tindâ Bisericii, â devenit âteo-iudeo-mâsonicâă . Misţ câreâ nu este o formâă independentâă , câ o corâbie fâă râă cââ rmâă pe mâreâ vietţii, câre sâă -sţ i âfirme âutoritâteâ prin metode personâle, câre nu doresţ te subordonâreâ spiritului fâtţâă de Hristos. Cei ce âu intrât îân âceâstâă sţ coâlâă cresţ tinâă sţ i romââ neâscâă fâă râă â se fi subordonât consţ tient, îânsusţ indu-sţ i metode de vietţuire specific cresţ tine, cei ce âu vrut sâă fâcâă âltcevâ decââ t ceeâ ce erâ hotâă rââ t de lâ îânceput, âsţ â cum fusese inspirât Câă pitânul de Dumnezeu, cei ce nu erâu curâtţi îân intentţiile lor sţ i credeâu câ orice politiciân câă îâsţi vor gâă si o râmpâă de lânsâre pentru âmbitţiile lor mâteriâle de mâă rire omeneâscâă , âu fost de lâ îânceput strâă ini de spiritul ei, neâvenitţi. Stelescu49 este un câz tipic. CAPITOLUL V Disciplinar la Gherla Dupâă declânsţ âreâ grevei, peste douâă sute de detţinutţi legionâri âu fost trimisţ i disciplinâr lâ Gherlâ. S-â lânsât printre cei râă mâsţ i îân Celulâr, prin ciripitori, ideiâ câă lâ Gherlâ se continuâă reeducâreâ. Pââ nâă lâ îâmbârcâre ne-âm reîântââ lnit multţi din cei ce trecuserâă m prin reeducâă ri. Unii erâu îânspâă imââ ntâtţi lâ gââ ndul câă vom fi iârâă sţ i victime. ÎÎncercâm sâă îântţeleg fenomenul îân desfâă sţ urâreâ lui, stâă rile sţ i stâdiile sufletesţ ti âle celor trecutţi prin îâncercâă ri.

49

Eventual notă: cazul Mihail Stelescu ….

371

M-âm âdresât câmârâzilor pentru câ, regâă sindu-se fiecâre îân luminâ îântţelesurilor expuse, sâă poâtâă reintrâ îân luptâă de pe o pozitţie clârâă , sţ tiind ce finâlitâte sâă vizeze sţ i cu ce ârme sâă lupte. - Pentru noi vâ mâi veni o îâncercâre. Nu sţ tim formâ sub câre se vâ âctţionâ. Dâr sâă ne îânârmâă m cu credintţâ îân purtâreâ de grijâă totâlâă â lui Dumnezeu, propunââ ndu-ne biruintţâ prin moârte. Dumnezeu poâte neo vâ de mâi îânâinte de â âjunge âcolo. Noi trebuie sâă reâlizâă m âceâstâă dispozitţie spirituâlâă . Nu vâă speriâtţi! Cei ce âu câă zut se pot reâbilitâ îân fâtţâ consţ tiintţei lor mâă rturisind lui Dumnezeu drâgosteâ pentru Adevâă r. Cei ce nu âu câă zut sâă îântţeleâgâă câă nu se pot mââ ndri cu primâ biruintţâă, desconsiderââ ndu-i pe ceilâltţi; diâvolul dâă âsâlt dupâă âsâlt, mâi âles âsuprâ celor pe câre nu iâ putut birui, pentru câ sţ i «cei dreptţi sâă -sţ i îântindâă spre nelegiuiri mââ inile lor.» (Psâlm 124, 3). Cei trimisţ i lâ Gherlâ erâu cârâcterizâtţi îân scriptele ofitţerului politic câ mistici, ideologi sţ i intrânsigentţi. Asuprâ lor âctţionâu slugile celui nevâă zut câ sâă nu râă mââ nâă nimeni curât. Dâcâă vor mâi iesţ i vii din temnitţâă consţ tiintţâ trâă dâă rii, â crimei, nu-i vâ îândreptâă tţi sâă ridice ochii sţ i sâă cuvââ nte îân numele ideâlului cresţ tin. Consţ tiintţele trebuiâu compromise. Dâr diâvolul sţ i slugile lui vâă zute âu fost îânfrââ ntţi printr-o nouâă mâă rturisire: lâ Gherlâ sţ i lâ Aiud. Am vorbit cu un grup de studentţi ârestâtţi îân 1954. Principâlâ âcuzâtţie îân procesul lor â fost câă sunt cresţ tini, deci legionâri. Corpul delict erâ Sfââ ntâ Scripturâă , din câre citeâu îân momentul ârestâă rii. Sufletul mi s-e luminâă : - Acum cu âdevâă rât âm biruit! Misţ câreâ legionârâă e recunoscutâă oficiâl, îân numele lui Hristos, vrâă jmâsţ â Sâtânei! Pââ nâă âcum ne-âm luptât cu pâă câtele noâstre sţ i âm mâă rturisit cu gââ ndul, cu cuvââ ntul sţ i cu fâptâ, prin îântemeietori, prin jertfâ din Spâniâ sţ i din tţârâă , numele lui Îisus Hristos. Din âcest moment nu mâi suntem noi âcuzâtţi ci Hristos, Cuvââ ntul lui Dumnezu cel îântrupât. Pe Acestâ ÎÎl âcuzâă sţ i vor sâă -l doboâre, sâă nu fie câuzâ Creâtţiei, nici Proniâtor sţ i Cenzor âl consţ tiintţelor, nici Judecâă tor. Pentru câ lumeâ sâă trâă iâscâă îân libertâteâ nebuniei sâtânice. Cuvââ ntul îântrupât, Hristos Fiul Dumnezeu, le vâ râă spunde câ îân Ghetsimâni: «Eu sunt!» (Îoân 18, 5) (Cel ce sunt), sţ i dusţ mânii se vor prâă busţ i. Noi vom fi mârtori, sâă ne bucurâă m câă ÎÎmpâă râtul îâmpâă râtţilor sţ i Domnul domnilor â luât îân primire cu sâbiâ gurii Lui, pe totţi vrâă jmâsţ ii Sâă i, pe câre-i vâ nimici. «Sţ i nu vâ mâi fi pâă câă tosul sţ i vei câă utâ locul lui sţ i nu-l vei âflâ.»(Psâlmul 36, 10 ) Bucurâtţi-vâă câă âtţi fost âcuzâtţi câă -Î suntetţi credinciosţ i. Ne-â îândemnât, îâncâă de pe pâă mââ nt: «credetţi îân Dumnezeu, credetţi sţ i îân Mine.» (Îoân 14, 1). L-â biruit pe diâvol, â biruit pâă câtul sţ i moârteâ sţ i ne-â pregâă tit conditţiâ îândumnezeirii, ârvunind cerul pentru noi, prin trupul omenesc pe câre sţ i l-â âsumât, fâă cââ ndu-ne fii âi lui Dumnezeu, frâtţi âi Sâă i. Dâcâă Dumnezeu e cu noi, de cine ne vom teme? Dâcâă Dumnezeu e de pârteâ noâstrâă , cine ne vâ birui? «Cine ne vâ despâă rtţi pe noi de iubireâ lui Hristos? Necâzul, sâu strââ mtorâreâ, sâu prigoânâ, sâu foâmeteâ, sâu lipsâ de îâmbrâă câă minte, sâu primejdiâ, sâu sâbiâ? Precum este scris: „Pentru Tine suntem omorââ tţi toâtâă ziuâ,

372

socotitţi âm fost câ nisţ te oi de junghiere“. Dâr îân toâte âcesteâ suntem mâi mult decââ t biruitori, prin Acelâ Câre ne-â iubit. Câă ci sunt îâncredintţât câă nici moârteâ, nici viâtţâ, nici îângerii (cei râă i n.a.), nici stâă pââ nirile (lumesţ ti n.a.), nici cele de âcum, nici cele ce vor fi, nici puterile (âutoritâteâ legâlâă n.a. ), nici îânâă ltţimeâ, nici âdââ ncul sţ i nici o âltâă fâã pturâă nu vâ puteâ sâă ne despârtâă pe noi de drâgosteâ lui Dumnezeu, ceâ îântru Hristos Îisus, Domnul nostru.» (Români 8, 35-39). *** Lâ Gherlâ, directorul Goiciu erâ geâmâă n îân râă utâte cu Crâă ciun. Pe Domnul Hristos îâl plimbâserâă de lâ Anâ lâ Câiâfâ câ sâă râă spundâă fiecâre din ei pentru fâă râă delegile pe câre le sâă vââ rsţ eâu. Am fost bâă gâtţi lâ Zârcâă ; nu fusese locuitâă de mult timp, câă ci erâ insâlubrâă sţ i chiâr propusâă pentru demolâre. Am fost îânghesuitţi 8-10 insţ i îântr-o celulâă de 34/2 m. Regimul erâ mâi âspru câ lâ Aiud. Erâm cu Mârin Nâidim, Îânolide Îon, Mirceâ Finichiu, Bilecâ Vânghele, Tţ âlescu Îoân, vechi prieteni. Îânolide ne-â povestit despre Nicolâe Steinhârdt, lâ Tââ rgu Ocnâ â fâă cuse cunosţ tintţâă cu spirituâlitâteâ legionârâă , cu mânifestâreâ sâ vie, îân âctele de dâă ruire sţ i jertfâă pe câre tinerii Frâtţi de Cruce o mânifestâu fâtţâă de totţi cei îânchisţ i, îân âcest sânâtoriu penitenciâr. Îânolide s-â stins îânâinte de-â lâă sâ o mâă rturisire scrisâă , dâr âvem mâă rturiâ pâă rintelui Nicolâe, evreul de mâre culturâă , cresţ tinât îân îânchisoâre sţ i trânsfigurât îân ortodoxiâ romââ neâscâă câ monâhul de lâ Rohiâ: „Mult, mult mâi buni âu fost tinerii prin îânchisori decââ t bâă trââ nii. [...] N-â fost câmerâă îân câre tinerii sţ i mâi âles legionârii sâă nu-mi vie îân âjutor sţ i sâă nu-mi deâ câfeâuâ de dimineâtţâă sţ i feliutţâ bisâă ptâă mââ nâlâă de pââ ine - odoâre fâă râă de pretţ pentru un bolnâv de intestine - îân schimbul ciorbei de murâă turi putrede, âl fâsolei negâă tite, âl cârtofilor fiertţi cu coâjâă sţ i pâă mââ nt cu tot, ori âl verzii crude lâ câre sţ i lighioânele s-âr uitâ cu silâă - singurele âlimente ce le puteâm oferi îân schimb. Pââ nâă ce-âu trecut mâi bine de trei âni, cââ nd âm îânvâă tţât sâă mâă nââ nc ârpâcâsţ , ei mâu tţinut îân viâtţâă. Sţ i âceâstâ, fâă râă â fâce câz. Dinu P. sţ tie de lâ Pâă rintele Todeâ, cum â murit socrul lui, sociâldemocrâtul Gh. Ene-Filipescu. Lâ Tââ rgu-Ocnâ, spitâl TBC âl detţinutţilor politici, pââ nâă îân 1956, câă ci dupâă âceâ dâtâă n-âu mâi existât spitâle pentru detţinutţi politici, Filipescu îâsţi proclâmâse convingerile sociâliste sţ i âtee îântr-o câmerâă plinâă de tineret legionâr. E drept câă -i âpostrofâ sţ i pe gârdieni, „copiii câre îâsţi bâtjocoresc pâă rintţii“. ÎÎntr-âtââ t s-âu purtât tinerii legionâri de frumos sţ i de âtent, de plini de âbnegâtţie sţ i drâg cu el, sţ i âtââ t âdââ nc respect i-âu vâă dit celui mâi vââ rstnic dintre ei îâncââ t, pââ nâă lâ urmâă , i-âu îânmuiât inimâ. ÎÎnâinte de â-sţ i dâ sufletul, cu greu, fiindcâă orice respirâtţie âjunsese un spâsm, l-â îâmbrâă tţisţ ât pe cel câre i se devotâse, âpoi pe totţi ceilâltţi, s-â putut spovedi pâă rintelui Todeâ sţ i s-â stins îâmpâă rtâă sţ it. Psâlm 38, 18: «Lâsâă -mâă sâă mâă odihnesc mâi-nâinte de â mâă duce sţ i â nu mâi fi.». Dupâă cââ tevâ sâă ptâă mââ ni â îâncetât din viâtţâă bâă iâtul câre-l îângrijise filiâl. De lâ Îon Îânolide âm âflât câă â âcelâ â fost Vâleriu Gâfencu unul dintre sfinţii închisorilor.“

373

Îon Îânolide ne-â vorbit sţ i despre prezentţâ lâ Tââ rgu-Ocnâ â unu âlt evreu, lipsit de cinsteâ sufleteâscâă â lui Nicolâe Steinhârdt. Se numeâ Wrumbrând. Discutţiile âcestuiâ cu Gâfencu erâu interminâbile; Wrumbrând sustţineâ tezâ protestântâă , Vâleriu pe ceâ ortodoxâă . Wrumbrând n-â mâă rturisit fericireâ îântââ lnirii cu Hristos, îântr-un jurnâl, âsţ â câ Steinhârdt. Pentru el, s-â dovedit îân libertâte, credintţâ erâ prilej de speculâă , nu de jertfâă . Viermele (Wurm) nu s-â putut âprinde (brând) de focul Adevâă rului sţ i Drâgostei lui Hristos. Desţ i â vâă zut minuneâ vindecâă rii sţ i eliberâă rii lui, â râă mâs îântre cei ce nu s-âu îântors lâ picioârele lui Hristos sâă -i multţumeâscâă . Dupâă eliberâre Îon Îânolide, grâv bolnâv, îângrijit de pâă rintţi sţ i de sotţiâ lui, â lucrât tot timpul, sculptââ nd îân os medâlioâne sţ i cruciulitţe pe câre le distribuiâ celor din jur. Neâ Donceâ, unul din muncitorii legionâri bucuresţ teni, ârestât sţ i eliberât de mâi multe ori de-â lungul ânilor, â luât pârte lâ îânmormââ ntâre lui. Neâ spus câă un sâă culetţ de âstfel de medâlioâne sţ i cruciulitţe, sculptâte pââ nâă ce vedereâ nu l-â mâi âjutât, âu râă mâs cu dorintţâ de â fi dâă ruite celor ce vor sâă le primeâscâă . Erâ cel mâi mâre discurs pentru neâmul nostru: „Purtâtţi-vâă cruceâ!“. Moment de reflexie Sub âctţiuneâ Câă pitânului elitâ conducâă toâre fusese pregâă titâă sâă âducâă îân viâtţâ neâmului âdevâă râtâ slujire pe pâă mââ nt, îân luminâ poruncilor lui Dumnezeu: jertfâ pentru âproâpele, pentru binele societâă tţii, îân vedereâ mââ ntuirii ei. Slugile lui Sâtânâ âu dorit sâă zâă dâă rnicireâ operei sâcrificââ nd elitâ pentru interese meschine de dominâtţie sţ i exploâtâre. Sub âctţiuneâ lui Horiâ Simâ o nouâă elitâă este pregâă titâă îân âceâsţ i luminâă vizionârâă pentru neâmul romââ nesc. Sţ i pe âceâstâ slugile sâtânice bolsţ evice o sâcrificâă âmââ nââ nd îâncâă o dâtâă sperântţâ neâmului îân bine. Meritâă neâmul âcestâ sâă se bucure de o conducere pâă mââ nteâscâă îân câre ordineâ vietţii publice sâă fie âxâtâă pe legeâ morâlâă , â consţ tiintţei responsâbilitâă tţii îân fâtţâ lui Dumnezeu? Poâte câă prin lipsâ ei Dumnezeu ârâtâă câă nu fericireâ pâă mââ nteâscâă este hâă râă zitâă fiintţei noâstre nâtţionâle, ci slujireâ câ mâă rturisitori âi Adevâă rului pe pâă mââ nt. Dimensiuneâ verticâlâă este proprie sufletului romââ nesc. Dumnezeu â urzit drumul Misţ câă rii Legionâre cu viâtţâ de jertfâă . Se reveleâzâă permânent, cu noi îântţelesuri, âcest nume de tâinâă , Îisus Hristos, fiecâă rei generâtţii, chemââ ndu-o lâ jertfâă . Succesiuneâ elitelor îân âcte de jertfelnicie fâă cute îân momente determinânte pentru orientâreâ sufletului neâmului romââ nesc, este conditţiâ mââ ntuirii lui. Misţ câreâ Legionârâă â fixât pentru neâmul romââ nesc pââ nâă lâ Judecâtâ de âpoi permânentţâ unui ideâl: îânviereâ îân Îisus Hristos. Sâtân trece din nou lâ âtâc, câre âcum este fâă tţisţ , deschis, îâmpotrivâ Bisericii sţ i â neâmurilor. Hristos pregâă tesţ te o nouâă elitâă . O âltâă generâtţie îâsţi vâ luâ Cruceâ, sub oblâă duireâ Arhânghelului Mihâil, pentru mâă rturisire. Generâtţiâ câre se vâ ângâjâ îân âceâstâă bâă tâă lie vâ âveâ o misiune jertfelnicâă deosebit de

374

importântâă . Poâte fi bâă tâă liâ decisivâă , îân câre se vâ îânscrie neâmul nostru, pentru trezireâ tuturor consţ tiintţelor cinstite din toâte celelâlte neâmuri: bâă tâă liâ vâ ridicâ lumeâ îântreâgâă , despâă rtţind-o îân douâă tâbere râdicâle. Sâă îânsotţim âpâritţiâ noii elite cu rugâă ciuneâ pe câre-o îânvâă tţâ Mââ ntuitorul pe ucenici: «Doâmne, scoâte lucrâă tori lâ secerisţ ul Tâă u!» (v. Lucâ 10, 2) „Măsuri de binefacere“ Erâ sfââ rsţ itul lui âugust 1958 cââ nd âm fost trimisţ i lâ Gherlâ. Prin morse âm âflât componentţâ celulelor, nu fusese trimis nici un turnâă tor. A îânceput o âctivitâte febrilâă de corespondentţâă, texte din Sfââ ntâ Scripturâă , Pâteric, âlte scrieri îânvâă tţâte pe de rost, erâu îângurgitâte cu nesâtţ . Horiâ Cosmovici, âpâă râă tor âl Câă pitânului îân procesul din 1938, â fâă cut rost de hââ rtie de sâc sţ i scrisese o pârâlelâă îântre teologiâ cresţ tinâă sţ i filosofiâ mâteriâlistâă . Lucrâreâ â circulât cu mâre precâutţie de lâ câmerâă lâ câmerâă sţ i â fost de mâre folos sufletesc tuturor. Cââ nd iârnâ sţ i-â spus cuvââ ntul, Goiciu â dât ordin sâă se repâre câloriferele. Montâreâ celor noi â durât pââ nâă spre Crâă ciun, prâful sţ i mizeriâ produse lâ âceâstâă operâtţie ne âfectâ sâă nâă tâteâ sţ i âsţ â sţ ubredâă . Apoi instâlâtorii âu primit ordin sâă monteze îân tţeâvâ de âductţie un bân gâă urit cââ t un vââ rf de âc câ sâă micsţ oreze debitul; câlcinââ ndu-se gâurâ, s-â oprit intrâreâ âpei îân râdiâtor. Erâ simtţitâă îân câmerâă doâr câă ldurâ propriilor noâstre corpuri. Ne supâă râu mult pocnetele sţ i troznetele provocâte de presiuneâ pe coloâne. Noâpteâ, zgomotele âcesteâ nu te lâă sâu nici sâă te odihnesţ ti. Tensiuneâ nervoâsâă erâ imposibil de suportât. Erâm obositţi sţ i epuizâtţi de îâncordâre. O defectţiune lâ câzânele de âburi lâ îânceputul lui mârtie1959 ne-â îâncetât chinul. Suportâm doâr âlimentâtţiâ mizerâbilâă sţ i lipsâ de âer sţ i luminâă . Tot âtunci o comisie ne-â chemât nominâl lâ o îântrevedere; âu luât dâte câre se refereâu numâi lâ viâtţâ legionârâă : dâtâ intrâă rii îân Misţ câre, functţii sâu grâde detţinute, pârticipâre lâ tâberele de muncâă , sţ efi sţ i îân finâl dâcâă te mentţii pe âceeâsţ i pozitţie legionârâă . ÎÎi interesâ âtitudineâ âctuâlâă . - Mâi esţ ti legionâr? m-â îântrebât ofitţerul. - D-le ofitţer, îântrebâreâ âceâstâ este oârecum neâvenitâă . - Cum âdicâă ? - Legionâr, îânseâmnâă un ânumit stâdiu, lâ câre cinevâ â âjuns îân procesul de devenire cresţ tin-legioârâă . Erâm, lâ dâtâ ârestâă rii, doâr Frâte de Cruce sţ i mâă luptâm sâă devin legionâr. - Îâ, lâsâă -mâă cu prostiile voâstre. Spune-mi, mâi crezi îân Codreânu sţ i îân HoriâSimâ? - Astâ âtţi vrut sâă sţ titţi? - Dâ, âstâ! - Ei bine, âflâtţi câă tot ce âpârtţine Misţ câă rii Legionâre de lâ îântemeiereâ ei sţ i pââ nâă âstâă zi, ideologic sţ i câ âct de viâtţâă, constituie pâtrimoniul spirituâl âl fiintţei mele. Mâi doritţi cevâ?

375

- Nu du-te lâ câmerâă . Sţ i-â notât cevâ îân cârnet. Nu sţ tiâm ce urmâă ri poâte âveâ „îântrevedereâ“, dâr ne vom lâă muri curââ nd.

PARTEA A V-A CAPITOLUL I Reeducarea - Aiud ÎÎn vârâă âm fost returnâtţi lâ Aiud. Aflâsem pe drum o veste neâsţ teptâtâă : legionârii din exil puseserâă pe rol, lâ Tribunâlul Înternâtţionâl de lâ Hâgâ, procesul Misţ câă rii Legionâre, âcuzâtâă de comunisţ ti câ fâscistâă . Misţ câreâ nu e un produs âl fâscismului sâu nâzismului, nici nu â fost subventţionâtâă de âceste formâtţii politice, ci s-â nâă scut câ o reâctţie proprie vietţii sţ i neâmului romââ nesc, îâmpotrivâ comunismului sţ i politiciânismului venâl din tţârâ romââ neâscâă . ÎÎn sentintţâă, Misţ câreâ â fost âbsolvitâă de âcuzâtţie, confirmââ ndu-se hotâă rââ reâ Tribunâlului de lâ Nuü rnberg. Consecintţele sentintţei urmâu sâă fie rejudecâreâ proceselor legionâre sţ i eliberâreâ detţinutţilor politici. Presiunile fizice sţ i morâle câre se fâă ceâu âveâu câ scop scoâtereâ din luptâă â legionârilor îânâinte de eliberâre, prin moârte sâu epuizâre biologicâă sţ i morâlâă . Securitâteâ îâncercâ sâă stâbileâscâă dâcâă esţ ti oârecâre, fânâtic, cu âtitudini de frondâă , ideolog, cum erâu numitţi intelectuâlii de mârcâă sâu cei ce se âxâu pe principii, sâu mistic, un pericol ce erâ distrus cu ucidereâ. Aceâstâă râdiogrâfie pusâă lâ punct, âm fost trimisţ i lâ Aiud unde, îâncepââ nd cu 1959, s-â declânsţ ât âctţiuneâ de reeducâre cu o tâcticâă nouâă , condusâă direct de âdministrâtţie, de colonelul Crâă ciun, servindu-se de cozile de topor ce âctţionâu îân plânul cuvââ ntului, âl convingerilor, pe bâzâ ârgumentelor râtţionâle, îâncercââ nd sâă speculeze cââ sţ tigâreâ sufletelor sţ i prin conditţiile umânitâre creâte celor ce se lepâă dâu de trecut sţ i iesţ eâu lâ muncâă îân fâbricâă . «Ce âr puteâ sâă deâ omul, îân schimb, pentru sufletul sâă u?» (Mârcu 8, 37). Pentru â distrâge âtentţiâ, lâ îânceput â râă mâs un esţ âlon de detţinutţi îân fâbricâă , lâ câre s-âu âdâă ugât cei ce âcceptâu sâă munceâscâă , beneficiind de conditţii umânitâre, îân schimbul concesiilor ideologice sţ i morâle. Asuprâ celorlâltţi s-â trecut sţ i lâ presiuni fizice foârte dure. Pentru câ tentâtţiâ de cedâre sâă fie sţ i mâi mâre, âu îânceput eliberâă rile â cââ torvâ grupuri de muncitori sţ i tţâărâni, odâtâă cu îâncetâreâ lucrului îân unele colonii de lâ Cânâl sţ i pe unele sţ ântiere. Din 1960 pââ nâă îân 1962, plecâă rile ritmice sţ i lente erâu dominâte de plecâreâ celor ce le expirâu pedepsele. Dâr, âveâm sâă âflâă m mâi tââ rziu, foârte multţi nu âjungeâu âcâsâă , ci li se dâă deâ domiciliu obligâtoriu îân Bâă râă gân.

376

Unâ din formele prin câre se îâncercâ rupereâ unitâă tţii de gââ ndire sţ i trâă ire legionârâă , erâ formulâ: „Misţ câreâ Legionârâă â fost bunâă âtââ t cââ t â trâă it Câă pitânul ei, Corneliu Codreânu. Horiâ Simâ â deviât de lâ liniâ Misţ câă rii. Sâă ne desolidârizâă m de Horiâ Simâ, câ unul câre nu este continuâtorul firesc âl liniei Câă pitânului“. Formulâ, câre voiâ sâă punâă îân conflict pe creâtorul Legiunii cu urmâsţ ul sâă u lâ conducere, nu dâă deâ roâdele scontâte sţ i s-â trecut lâ âtâcul principiilor de gââ ndire sţ i trâă ire legionârâă , fâbricââ ndu-se frâze prin câre se îâncercâ surpâreâ din consţ tiintţâ legionârilor â scâă rii vâlorilor morâl-spirituâle. Asţ â s-â âjuns lâ exâgerâă ri îân motivâreâ âctţiunilor lâ câre âu recurs unii lâ un moment dât. Drâgosteâ de neâm erâ prezentâtâă câ o formâă de credintţâă extremistâă , câre duce lâ xenofobie, urâ âltor neâmuri; s-â replicât câă Misţ câreâ Legionârâă este âncorâtâă îân principiul drâgostei de semen îân vedereâ mââ ntuirii lui, sţ i implicit râportul dintre neâmuri este stâbilit tot pe âcest principiu. Credintţâ îân Dumnezeu se spuneâ câă este o utopie, doâr reâlitâteâ mâteriâlâă se poâte percepe lâ nivelul posibilitâă tţilor omenesţ ti, âl simtţurilor orgânice sţ i âl râtţiunii firesţ ti; s-â replicât câă dâcâă îân conceptţiâ mâteriâlistâă nu existâă legâă turâ suprânâturâlâă , prin credintţâă, dintre Creâtor sţ i Creât, omul nu poâte depâă sţ i conditţiâ cunoâsţ terii dâtâă prin simtţurile orgânismului. Morâlâ cresţ tinâă se spuneâ câă duce lâ subjugâreâ celor umili sţ i lâ exploâtâreâ lor de câă tre cei interesâtţi; ori tocmâi âceâstâ âduceâ nou Misţ câreâ, jertfâ conducâă torilor pentru binele celorlâltţi (jurâă mââ ntul legionârilor sţ i grâdelor legionâre). Culturâ cresţ tinâă se spuneâ câă este o formâă de îâncââ ntâre â celor ce trâă iesc îân huzur, desprinsţ i de suferintţâ mâselor, dâr nu cunosţ teâu roâdele educâtţiei prin ârtâă sţ i trânsfigurâă rii fiintţei umâne prin âscezâă sţ i contemplâtţie. Pentru câă legionârii nu se prâă busţ eâu din âtitudineâ lor de constântţâă îân rezistentţâ îâmpotrivâ reeducâă rii, âu recurs lâ ultimâ ârmâă â perfidiei, âtâcul lâ persoânâă , lâ demolâreâ idolilor. Dâr sţ efii sţ i conducâă torii legionâri n-âu ocupât îân sufletele noâstre pozitţie de idol. Câă pitânul, Motţâ sâu âlt conducâă tor s-âr fi îântristât cââ nd âr fi constâtât câă îân locul slujirii lui Dumnezeu, legionârii i-âr fi âdorât pe ei. Câă pitânul, pentru â-i feri pe legionâri de âlunecâreâ îân idolâtrie, de cultul personâlitâă tţii, â dât scârâ slujirii: iubireâ de âproâpele, drâgosteâ îân comunitâteâ legionârâă consţ tientâă de ideâl sţ i metode, drâgosteâ de neâm sţ i drâgosteâ de Dumnezeu. Dâcâă primele intrâă îân conflict cu drâgosteâ de Dumnezeu, âctele sâă vââ rsţ ite sunt neîândreptâă tţite hâric sţ i osââ ndite. Cultul pentru Câă pitân sţ i Motţâ îânsemnâ respect sţ i iubire pentru cei âjunsţ i lâ un îânâlt stâdiu de virtute cresţ tinâă sţ i romââ neâscâă . Câă pitânul erâ sţ i este considerât un trimis âl lui Dumnezeu, ce despicâă îân veâcul nostru luminâ de îântuneric, iâr Motţâ â deschis portţile cerului prin jertfâ lui pentru biruintţâ Crucii, îâmpotrivâ comunismului sâtânizât. Pentru denigrâreâ personâlitâă tţilor s-â fâă cut o pregâă tire speciâlâă . Cel ce âtâcâ, trebuiâ sâă âibâă credibilitâte îân fâtţâ legionârilor sţ i ârgumente greu de

377

combâă tut. Dâr îân cursâ pe câre âu vrut sâă o îântindâă legionârilor, âu câă zut ei. Un medic s-â ângâjât îân âcest âtâc; îân câlitâteâ sâ de profesor universitâr, âutoritâteâ âfirmâtţiilor trebuiâ sâă fie hotâă rââ toâre îân demolâreâ personâlitâă tţii Câă pitânului din sufletele noâstre. ÎÎn luminâ explicâtţiilor sţ tiintţifico-medicâle, viâtţâ, mânifestâă rile temperâmentâle sţ i cârâcterul Câă pitânului erâu efectul secretţiilor glândelor cu secretţii interne. Cââ nd doctorul Popovici sţ i-â sfââ rsţ it lungâ-i ânâlizâă spectrâlâă , mâă gââ ndeâm dâcâă crede îân ceeâ ce â spus. Sţ i dâcâă nu crede, de ce â spus? Oricum, cred câă â fost cel mâi mâre esţ ec pe câre l-â âvut îân viâtţâă sţ i cel mâi mâre esţ ec îânregistrât de stâă pââ nii câre-i comândâserâă . Câdâvrul Câă pitânului îânviâse sub bisturiul lui sţ i-l priveâu miile de ochi âi âsistentţei. O tâă cere mutâă , compâă timitoâre, s-â âsţ ternut peste multţimeâ âscultâă torilor, cââ tevâ mii, âdusţ i îân fâtţâ tribunei cu megâfoâne, unde, pe un scâun mâă retţ , comândântul îânchisorii Aiud, colonelul de Securitâte Gheorghe Crâă ciun, îâsţi mestecâ îântre mâă sele îânfrââ ngereâ. Erâ obiceiul lâ sţ edintţele comuniste, dupâă discursurile secretârului de pârtid sţ i loctţiitorului politic, câ un grup sâă deâ semnâlul âplâuzelor. Dâr, fie câă membrii sâă i nu fuseserâă âvizâtţi din timp, fie câă îân ei îânsţ isţ i se îântorseserâă rââ nzâ, Crâă ciun â âplâudât singur discursul, iâr sţ edintţâ s-â îâncheiât fâă râă comentâriu. Ar fi urmât Horiâ Simâ lâ ânâlizâă . Noi, cei din Zârcâă , n-âm âvut prilejul sâă sţ tim ce s-â mâi îântââ mplât îân Circul lui Erâsmus, dâr âm âuzit mâi tââ rziu câă âtâcurile lâ âdresâ lui Motţâ sţ i â Comândântului Horiâ Simâ âu fost primite cu zââ mbete de discreditâre. Colonelul Crâă ciun ziceâ câă erâm ruptţi de reâlitâte, câă visâm câi verzi pe peretţi, câă ci sovieticii ne cotropiserâă tţârâ, ne distruseserâă formâ de conducere nâtţionâlâă , ne dâă rââ mâu bisericile, ne prigoneâu sţ i ne ucideâu pe strâdâă , îân temnitţe, îân lâgâă re de muncâă fortţâtâă , dâcâă nu renuntţâm lâ mâă rturisireâ lui Dumnezeu sţ i lâ drâgosteâ de neâm; âceâstâ erâ reâlitâteâ istoricâă . Îâr comunisţ tii âutohtoni oportunisţ ti sţ i trâă dâă tori se fâă ceâu îâmpreunâă lucrâă tori cu internâtţionâlisţ tii, cu iudeo-mâsoneriâ câre initţiâse âcest holocâust âl neâmurilor. Deci cine erâ îâmpotrivâ reâlitâă tţii istorice? ÎÎncercâu sâă creeze o âltâă lume. ÎÎn locul vâlorilor firesţ ti âle vietţii, rââ nduite de Dumnezeu, âduceâu vâlorile îântunericului, rââ nduite de Sâtân: minciunâ, furtul, desfrââ ul, crimâ, âteismul sţ i nihilismul. Utopie stâă îân negâreâ lui Dumnezeu, îân îâncercâreâ deâ-L îânlocui îân sufletul oâmenilor cu dumnezeul crimei sţ i âl negâtţiei. Se îâmplinesţ te cuvââ ntul Sfintei Scripturi câre zice: «Vâi de cei ce zic râă ului bine sţ i binelui râă u» (Îsâiâ 5, 20). Unii âu câă zut momitţi de promisiunile de usţ urâre â suferintţei, âltţii, câre detţinuserâă grâde sţ i functţii crezuserâă câă vor puteâ duce Misţ câreâ Legionârâă pe drumul Câă pitânului, âncorââ ndu-se numâi îân viziuneâ politicâă sţ i scâă pââ nd din vedere câă liniâ politicâă â Misţ câă rii trebuie integrâtâă îân liniâ de demnitâte morâlâă sţ i jertfâă pentru Adevâă rul revelât sţ i pâă strât îân Bisericâă sţ i îân trâditţiâ domnitorilor romââ ni sţ i cresţ tini.

378

Cei ce âu devenit politicieni sţ i âu iesţ it din unitâteâ de gââ ndire sţ i trâă ire câre le âsigurâ, prin recunoâsţ tereâ conducâă torului, fortţâ morâlâă sţ i politicâă îân fâtţâ âdversârului sţ i implicit rezistentţâ fizicâă , câă zââ nd dezârmâtţi lâ dusţ mân. Dâtoritâă infâtuâă rii, îân câre câă zuserâă sţ i o pârte â celor din exil, s-âu prins îân plâsâ dezidentţei sţ i li s-â cerut sâă loveâscâă îân cei credinciosţ i âscultâă rii de Horiâ Simâ. Ei revendicâu câlitâteâ de conducâă tori sţ i pretindeâu âscultâreâ tuturor legionârilor urmâă rind creâreâ unui conflict îân sââ nul Misţ câă rii Legionâre. Unii nu sesizeâzâă nici âcum îânsţ elâă ciuneâ câă dusţ mânul nu i-â socotit pe ântisimisţ ti nelegionâri, ci le-â cerut servicii; din pozitţiâ de legionâri âu colâborât cu Securitâteâ sţ i stâtul comunist, compromitţâându-se definitiv. Pâă câă tosţ ii nu se îândreptâă tţesc cu pâă câtul lor. Dâr âcesţ tiâ se îândreptâă tţesc cu pâă câtul trâă dâă rii câ sţ i cu o virtute. Dâcâă âr fi râă mâs îân unitâteâ de âscultâre n-âr fi âvut curâj dusţ mânul sâă ne loveâscâă âsţ â cum ne-â lovit. Actţiuneâ îâmpotrivâ hoârdelor bolsţ evice cotropitoâre â fost initţiâtâă , orgânizâtâă sţ i purtâtâă de HoriâSimâ sţ i de cei ce âu îântţeles sâă moârâă , pentru â mentţine treâzâă îân consţ tiintţâ neâmului nostru sţ i â lumii, ideeâ de jertfâă pentru Adevâă rul Dumnezeiesc sţ i nâtţie. Lâ Pitesţ ti, lâ Gherlâ, lâ Tââ rgsţ or, lâ Cânâl, lâ Aiud sţ i pretutindeni îân îânchisori sţ i lâgâă re, legionârii lovitţi sţ i ucisţ i erâu cei ce se mentţineâu îân unitâteâ de âscultâre fâtţâă de Horiâ Simâ. Pe el voiâu sâă -l distrugâă âdversârii sţ i de el voiâu sâă ne desolidârizâă m sţ tiind câă âstfel unitâteâ de luptâă vâ fi ânihilâtâă . Este bine câ tinerii sâă citeâscâă totul! Absolut totul! Sţ i Adevâă rul sţ i minciunâ, câ sâă se lâă mureâscâă cine se âflâă îân âdevâă rul de viâtţâă cresţ tin-legionârâă sţ i cine este îânsţ elâă tor. Aceâstâă cârte nu prezintâă un western câre sâă impresioneze prin cutezântţe ieftine, de bââ lci, lumeâ sţ i pe âlde gurâă câscâă . Ci indicâă criterii dupâă câre sâă fie recunoscut âdevâă rul de minciunâă , slujitorul cinstit sufletesţ te de îânsţ elâă torul pervers. Prooroci mincinosţ i sţ i hristosţ i mincinosţ i contestâu Cruceâ (suferintţâ) câ mijloc de purificâre sţ i biruintţâă prin jertfâă . Sţ i celor ce s-âu lepâă dât de Misţ câreâ Legionârâă , Cruceâ le erâ sminteâlâă , sţ i âu âles câleâ ceâ lârgâă sţ i usţ oârâă â sâtisfâctţiilor pâă mââ ntesţ ti considerââ ndu-i nereâlisţ ti îân problemele politice sţ i hulindu-i pe mâă rturisitorii jertfelnici. Strâă inii câre âu cercetât fenomenul legionâr sţ i câre nu pot fi bâă nuitţi sâu âcuzâtţi de subiectivism pârtinic, âu sesizât liniâ de continuitâte prin âctele lui Horiâ Simâ; confirmââ nd-o, âu dât pe fâtţâă gresţ elile celor ce âu deviât de lâ liniâ legionârâă . ÎÎntre âcesţ tiâ mâi importântţi câ documentâre sţ i ânâlizâă obiectivâă , sunt Michele Râllo sţ i C.W. Forester, un itâliân sţ i un âmericân. Fiecâre dintre ei mâă rturisesţ te fâă râă ditirâmbi, îânâă ltţimeâ lâ câre se situeâzâă doctrinâ legionârâă , singurâ doctrinâă nâtţionâlistâă câre se âxeâzâă pe sţ i se include îân dogmele cresţ tine (ortodoxe). Anâlizââ nd âctele de continuitâte âle Legiunii sub conducereâ lui Horiâ Simâ, istoricii pun îân evidentţâă perfectâă fireâscâ lor îânlâă ntţuire, îân luminâ principiilor enuntţâte de Câă pitân.

379

C.W.Forester ne dâă o lectţie de îântţelept observâtor, îânvâă tţâându-ne pe noi, legionârii, sâă deosebim pe fâlsţ ii sţ i îândrâă znetţii uzurpâtori, de âdevâă râtţii conducâă tori legionâri. În Fenomenul legionar, de la Horia, Cloşca şi Crişan, la Horia Sima, recunoâsţ te din titlu spirituâlitâteâ legionârâă câ o trâă sâă turâă profundâă , cârâcteristicâă spirituâlitâă tţii romââ nesţ ti, permânentţâă â ortodoxiei de veâcuri â romââ nismului. „Cercetâreâ criticâă â trecutului îâi iritâă pe mârxisţ ti, câre lânseâzâă contrââtâcuri cu rââ uri de minciuni, de distorsiuni sţ i de invective, câre îânsâă nu rezolvâă problemele. Ar fi sţ i timp pierdut sâă se intre îântr-o îântrecere îân â proliferâ invective. Numâi âfirmâtţiile sustţinute cu ârgumentâtţie solidâă sţ i fâă cute cu tot câlmul pot âjutâ lâ âflâreâ âdevâă rului. ÎÎn âcelâsţ i timp, insertţiunile fâlse îân cââ mpul cercetâă rilor, fâă cute de persoâne cu âtitudini dubioâse sţ i controversâte, pot creâ probleme inutile. Exemplul ni-l oferâă o cârte nou âpâă rutâă , Din luptele tineretului român, semnâtâă de un grup de pâtru fosţ ti membri âi pârtidului Totul pentru Ţară. Este evident câă principâlul âutor este Duiliu Sfintţescu, unul din conducâă torii unui mic grup de exilâtţi romââ ni câre s-âu ângâjât îântr-un proces menit sâă preîântââ mpine o reîânviere â Misţ câă rii Legionâre sţ i â ideâlurilor ei. Cei pâtru pretind câă âr fi fost colâborâtori permânentţi âi lui Corneliu Codreânu. De fâpt ei erâu membri âi secretâriâtului Misţ câă rii. Horodniceânuâ â fost sţ eful âcestui grup, Smâă râă ndescu â fost âjutorul lui, iâr ceilâltţi doi, Sfintţescu sţ i Stâă nicel, erâu âceiâ câre deschideâu usţ ile biroului lui Codreânu pentru cei câre âveâu âudientţâă lâ el. Nici unul din ei nu â fâă cut pârte din mâă nunchiul de sfetnici sţ i prieteni âi lui Codreânu sâu din cei câre âr fi detţinut functţii mâi îânâlte îân Misţ câreâ Legionârâă . Cârteâ este un strâniu exemplu de cum nu âr trebui conceputâă sţ i scrisâă o cârte de istorie. Eâ redâă multe citâte, âle diversţ ilor ânâlisţ ti, dâr lipsesţ te obiectul lâ câre âceste citâte trebuie sâă râă spundâă . Nici unul din citâte nu poâte sâă te âjute câ sâă prinzi substântţâ sţ i ideâlurile Misţ câă rii Legionâre. Temâ principâlâă este bâzâtâă pe justificâreâ suprâvietţuirii Misţ câă rii Legionâre prin âmintireâ loviturilor primite sţ i suferintţelor de pââ nâă lâ râă zboi. Nu se âmintesţ te îânsâă nimic de trâtâmentul de o bârbârie nemâiâuzitâă âplicât legionârilor trimisţ i pe frontul din Rusiâ sţ i nici de torturile celor îânchisţ i îân diferitele locuri âle gulâgului romââ nesc. Culmeâ îâl constituie sfââ rsţ itul. Cârteâ se terminâă prin â redâ îânsemnâă rile de lâ procesul ilegâl îânscenât îân 1938, prin câre â fost condâmnât Codreânu, fâă râă sâă âminteâscâă de procesul de reâbilitâre âl lui Codreânu din 1940, judecât lâ ceâ mâi îânâltâă instântţâă civilâă . Explicâtţiâ este clârâă : tot ce s-â îântââ mplât dupâă moârteâ Câă pitânului, este ânâtemâ, pentru câă ei âu âdoptât o neîânduplecâtâă criticâă fâtţâă de nouâ conducere â Misţ câă rii. Ar trebui sâă fie sţ tiut câă îân Romââ niâ legionârii âu respectât primâ lege fundâmentâlâă , âceeâ â disciplinei interne, îân timp ce îân exil, cââ tţivâ fosţ ti membri âi Misţ câă rii Legionâre, îâmpinsţ i de âmbitţii personâle sâu servind interese strâă ine, s-âu desprins de Misţ câre.

380

*** Pentru tineretţeâ tinerilor, simt nevoiâ sâă spun un cuvââ nt. Îubitţii nosţ tri copii! Fitţi âtentţi! Bunâ credintţâă, sinceritâteâ sţ i curâă tţiâ inimilor voâstre, pot fi usţ or îânsţ elâte de cei ce cuteâzâă â îâmbrâă câ chipul îângerului de luminâă . ÎÎncercâtţi sâă deosebitţi duhurile, pe cei «câre vin lâ voi îân hâine de oi, iâr pe dinâă untru sunt lupi râă pitori» (Mâtei 7, 15). Sâă nu fitţi pusţ i îân situâtţiâ câ mâi tââ rziu, poâte preâ tââ rziu, sâă îântţelegetţi câă bunâ credintţâă, cinsteâ voâstrâă sufleteâscâă fost speculâtâă de cei ce âu voit câ îân fâtţâ voâstrâă sţ i prin voi, sâă se îândreptâă tţeâscâă câ „furi âi Adevâă rului“, âsumââ ndu-sţ i locuri de slujitori de cinste îântr-un templu îân câre ei âduceâu foc strâă in lâ âltârul jertfelor. Adevâă rul este îântr-un singur loc. Acolo unde el este mâă rturisit prin jertfâ personâlâă . Core, Dâtân sţ i Abirâm îâsţi reâctuâlizeâzâă pozitţiile cââ nd multţimile uitâă câă numâi Aâron erâ investit cu hârul preotţiei, Moise gârântââ nd, de lâ Dumnezeu, prin semne de putere, dreptul sţ i sfintţeniâ lui, câă ci îân âctul liturgic, el prezentâ jertfâ îânâinteâ lui Dumnezeu. Pentru câă vâă iubim, pe voi, cei ce mââ ine vetţi fi continuâtorii duhului jertfelnic âl neâmului nostru pentru Hristos, vâă prevenim. Ne-âr dureâ mult sâă sţ tim câă sufletul vostru â fost îânsţ elât îân curâă tţiâ lui. Dâr âvem îâncredere câă Dumnezeul Treimic, vâ luminâ râtţiuneâ, simtţireâ sţ i vointţâ voâstrâă sţ i le vâ dâ putereâ sâă cunoâscâă sţ i sâă fâcâă ceeâ ce este voiâ lui Dumnezeu. Rugâă ciuneâ noâstrâă pentru voi, câă tre El: sfintţeniâ voâstrâă , îântru Adevâă r. *** Am fâă cut âceâstâă mâre pârântezâă socotind câă âici poâte fi mâi bine îântţeleâsâă , îân contextul îâncercâă rilor. Dupâă cum se vede, îâncercâă rile n-âu îâncetât nici âcum, venind âsuprâ noâstrâă chiâr sub âceeâsţ i formâă . Misţ câreâ Legionârâă nu poâte fi îântţeleâsâă sţ i judecâtâă decââ t îân viziuneâ teologicâă â chemâă rii fâă cute de Corneliu Codreânu: „Să vină aici cel ce crede nelimitat. Cel ce are îndoieli să rămână afară“ 50. Îstoriâ Misţ câă rii e mârcâtâă de liniâ de cresţ tere spirituâlâă îân Hristos, câre exprimâă cresţ tereâ sufletului romââ nesc îân Bisericâă . Asţ â trebuie cercetâtâă âtââ t istoriâ universâlâă cââ t â fiecâă rui neâm, dupâă mânifestâă rile sţ i âctele de credintţâă îân desfâă sţ urâreâ istoricâă âneâmuluipentruâ îântţelege spirituâlitâteâ lui. Se expune istoriâ despâă rtţindu-se mânifestâreâ mâteriâlâă â evenimentului de substrâtul spirituâl, de câuzâ sţ i consecintţâ lui îân plân spirituâl. ÎÎn felul âcestâ nu vâ îânvâă tţâ nimeni nimic, niciodâtâă , cevâ din istorie, orice eveniment fiind prilej de conflict interetnic sâu îântre membri âceleâsţ i etnii. Apâritţiâ fenomenelor de viâtţâă imorâlâă sâu â ereziilor spirituâle nu âu loc lâ îântââ mplâre îân mijlocul unei comunitâă tţi nâtţionâle sţ i â stâtului. Minciunâ îân istorie, ridicâtâă lâ stâtutul de âdevâă r, â fâă cut câ rusţ ii sâă râă mââ nâă lâ stâdiul de hoârdâă pââ nâă îân ziuâ de âstâă zi; infâtuâreâ i-â fâă cut pe frâncezi sâă devinâă liber cugetâă tori; exâcerbâreâ biologicului i-â prâă busţ it pe germâni îân pâă câtul mââ ndriei râsiâle; 50

Corneliu Zelea Codreanu, Pentru Legionari, pg. 230, ed. Scara, Bucureşti, 2000.

381

desconsiderâreâ legâlitâă tţii â dât nâsţ tere îân societâteâ Îtâliânâă lâ âpâritţiâ mâfiotismului; mercântilismul englez â provocât dezâstrul economic multor popoâre; libertinâjul spirituâl â creât societâteâ sâtânizâtâă âmericânâă . Totţi âu schimbât obiectul de âdorâtţie. Hristos â devenit un ins oârecâre mâi elevât îântre âltţi oâmeni; finâlitâteâ vietţii â fost mutâtâă pe pâă mââ nt unde s-â îâmpotmolit îân pâtimile libertine. Deâsuprâ tuturor troneâzâă , îân sens negâtiv, poporul evreu, câre instigâă sţ i îântretţine stâdiul morâl cel mâi de jos cu putintţâă, cum demâscâă Elie Râvâge. De ce? Râă spunsul ni-l dâă Sf. Ap. Pâvel (1 Tesâlonicieni 3, 14-16): «Câă ci voi, frâtţilor, v-âtţi fâã cut urmâă tori âi Bisericilor lui Dumnezeu, câre sunt îân Îudeeâ, îântru Hristos Îisus, pentru câă âtţi suferit sţ i voi âceleâsţ i de lâ cei de un neâm cu voi, dupâă cum sţ i ele de lâ iudei, câre sţ i pe Domnul Îisus L-âu omorââ t câ sţ i pe proorocii lor; sţ i pe noi ne-âu prigonit sţ i sunt neplâă cutţi lui Dumnezeu sţ i tuturor oamenilor sunt potrivnici, fiindcă ne opresc să vorbim neamurilor, ca să se mântuiască, spre a se împlini pururea măsura păcatelor lor (s.a.). Dâr lâ urmâă , i-â âjuns mââ niâ lui Dumnezeu.». Mââ niâ lui Dumnezeu o vedem noi, âstâă zi. De douâă mii de âni âcest popor nu âre tţârâă , ceâ pe câre îânceârcâă sâă sţ i-o revendice le e contestâtâă de frâtţii lor ârâbi, «Îâtâă , câsâ voâstrâă vi se lâsâă pustie» (Mâtei 23, 38), le spusese Mââ ntuitorul; nu âre templu - «Nu vâ râă mââ ne âici piâtrâă pe piâtrâă , câre sâă nu se risipeâscâă .» (Mâtei 24, 2), le spusese ucenicilor sâă i Hristos, cu privire lâ templul de lâ Îerusâlim; nu âre preotţi, ultimii slujitori âi âltârului âu câă zut îân râă scoâlâ de lâ ânul 70 d.H.; nu âre regi - sub sceptrul câă rorâ sâă poâtâă impune âutoritâteâ lor politicâă . De âceeâ, n-âu linisţ te. Aduc tulburâre sţ i disolutţie pe toâtâă fâtţâ pâă mââ ntului. Urâă sc pe totţi sţ i nâsc âdversitâte lâ totţi. ÎÎsţi revendicâă numâi pentru sine dreptul de popor âles, confundââ nd âlegereâ biologicâă , câă ci dupâă trup, din sâă mââ ntţâ lui Avrââm trebuiâ sâă vinâă Mesiâ, cu dreptul de hegemonie âsuprâ tuturor neâmurilor, fâă cââ nd din pizmâă sţ i îângââ mfâre, lâă comie sţ i crimâă , desfrââ u sţ i ârghirofilie, virtutţile de câă pâă tââ i âle existentţei lui îân istorie. *** 800-1000 de oâmeni n-âu âcceptât conditţii îân legâă turâă cu muncâ sţ i eliberâreâ. Declârâtţiâ erâ compromitţâătoâre sţ i cuprindeâ renegâreâ trecutului ideologic, îânfierâreâ lui, chiâr lepâă dâreâ de credintţâă; âpoi subordonâreâ totâlâă fâtţâă de dispozitţiile âdministrâtţiei. Aceleâsţ i obiective îân fond câ sţ i cele cerute prin formulâ Tţ urcânu. Unii o dâă deâu formâl, îâncercââ nd sâă -sţ i sâlveze brumâ de viâtţâă ce le mâi râă mâă sese âtââ rnâtâă de ciolâne. Sţ i credeâu câă este suficient câ sâă -i multţumeâscâă pe âdversâri. Se îânsţ elâu. Aproâpe zilnic pârticipâu lâ sţ edintţe îân câre fiecâre erâ constrââ ns sâă îâsţi fâcâă public demâscâreâ, âcceptââ nd integrâl formulâ âdministrâtţiei sâu, sâă suporte consecintţele, ceeâ ce se îântââ mplâ mâi râr. Multţi sţ iâu dât seâmâ de lâ îânceput câă se urmâă reâ compromitereâ îân mâsâă â legionârilor sţ i âu rezistât tuturor âsâlturilor ce s-âu dât âsuprâ lor direct, îân confruntâreâ cu

382

colonelul Crâă ciun, sâu indirect, prin jigniri, insulte sţ i âmenintţâări din pârteâ celor cââ tţivâ câă zutţi îân plâsâ âmâă girilor. Lâ Zârcâă âm fost îânghesuitţi îân celule de 4x2 m, cââ te 10-12oâmeni; cââ tevâ sute âu fost opritţi totusţ i îân Celulâre Regimul îân Zârcâă îân ultimii doi âni, '62-'64, â fost drâconic. Îârnâ nu existâ îâncâă lzire, îâmbrâă câă minteâ erâ sumârâă : ismânâă sţ i câă mâsţ âă, bonetâă sţ i bocânci ruptţi. Stofâ uzâtâă sţ i trânspârentâă â hâinei sţ i pântâlonilor îâtţi dâă deâ iluziâ câă esţ ti îâmbrâă cât. Pe coridor seârâ se âruncâ âpâă , ferestrele erâu deschise câ sâă îânghetţe sţ i sâă se fâcâă curent, câă ci ferestrele celulelor erâu oblonite fâă râă sâă âibâă geâmuri. ÎÎn celule trebuiâ sâă fie linisţ te deplinâă sţ i singurâ pozitţie âdmisâă îân âfârâă de stâtul îân picioâre erâ sţ ezutul pe mârgineâ pâtului cu mââ inile pe genunchi, fâă râă sâă motţâăi, fâă râă sâă dormi, privind spre usţ âă. Pâturile de fier nu âveâu sâltele. Dormeâm numâi dupâă orâ 22, pe plâsâ metâlicâă , cââ te doi îân pât sţ i ne îânveleâm cu pâă turâ. Militţiânul îâncâă ltţât îân pââ slâri umblâ pisicesţ te de lâ usţ âă lâ usţ âă sţ i âscultâ ce se vorbesţ te. Orice âbâtere de lâ regulâment erâ pedepsitâă cu izolâre îân sectţiâ speciâlâă , lâ câmerâ rece sâu lâ ceâ câldâă , cu lântţuri lâ picioâre sţ i cu câă tusţ e lâ mââ ini, cel putţin sţ âpte zile, cu o cânâă de terci de 250-300 grâme lâ trei zile. Lântţului i se âtââ rnâ sţ i o bilâă de fier, îântre 10 sţ i 20 kg, câre îângreunâ misţ câă rile sţ i produceâ frecâreâ brâă tţâării pe picior, provocââ nd râă ni câre se infectâu, sţ i nu erâu putţine câzuri. ÎÎn perioâdâ 1943-44, îân timpul dictâturii ântonesciene, fuseserâă âplicâte âceleâsţ i metode sţ i urmâă rit âcelâsţ i scop: demolâreâ, ânulâreâ fizicâă sţ i compromitereâ morâlâă â legionârilor. Oâmenii se prâă busţ eâu rââ nd pe rââ nd, mâi âles cei bâă trââ ni sţ i bolnâvi. Uneori erâu dusţ i lâ infirmerie. ÎÎn rest se sâlvâu îân linisţ teâ sţ i bucuriâ divinâă , „unde nu este durere, nici îântristâre, nici suspin“. Fie-le tţâărââ nâ usţ oârâă , dâcâă or mâi fi âvut pârte sţ i de mormââ nt. Lumeâ e oârbâă sţ i âstâă zi, orbitâă de âctul câlomniei, âl minciunii sţ i âl dezinformâă rii, de fricâ de â sţ ti âltcevâ decââ t ceeâ ce debiteâzâă oficiâl stâă pââ nireâ. Un doctor, un muncitor şi un ţăran ÎÎntr-o celulâă vecinâă erâu trei detţinutţi. Nici unul nu sţ tiâ âlfâbetul morse sţ i îâncercâă rile de â intrâ îân legâă turâă cu ei âu râă mâs fâă râă rezultât. ÎÎi âuzeâm râportââ nd dimineâtţâ sţ i seârâ: „Sâă trâă itţi, domn'sţ ef de sectţie, câmerâ, cu trei detţinutţi, e gâtâ de râport“. A trecut âproâpe un ân de zile. ÎÎntr-o zi e chemât militţiânul cu bâă tâă i îân usţ âă; unul murise. Ordonântţele cu târgâ ridicârâă mortul, âpoi s-â fâă cut linisţ te. Dupâă cââ tevâ sâă ptâă mââ ni misterul â fost dezlegât. Cei doi âu fost mutâtţi îân âlte celule. Atunci s-â âflât câă fuseserâă îâmpreunâă un doctor, un muncitor sţ i un tţâărân.. Doctorul, mâi mâă runt de stâturâă , rezistâ regimului de privâtţiune âlimentârâă , dâr erâ irâscibil sţ i tâciturn. Muncitorul erâ bolnâv, foârte slâă bit sţ i orb din câuzâ diâbetului netrâtât. Tţ âărânul, sţ i el slâă bit, erâ câlm sţ i se rugâ toâtâă ziuâ. Sţ tiâ Acatistul Maicii Domnului sţ i multţi psâlmi pe de rost. Fusese râă nit pe frontul

383

de râă sâă rit sţ i râă mâă sese âcâsâă ; pentru câă se îâmpotrivise colectivizâă rii, â fost judecât îântr-un proces cu legionâri sţ i trimis lâ Aiud. ÎÎngrijeâ de muncitor sţ i se îântretţineâ cu el îân discutţii; doctorul nu luâ pârte, ci priveâ cu un âer superior. Muncitorului îâi erâ din ce îân ce mâi râă u sţ i nu se mâi puteâ misţ câ. Tţ âărânul îâl âjutâ sţ i-i dâă deâ sâă mâă nââ nce. Tţ âărânul â râportât, rugââ nd militţiânul sâă -l ducâă lâ spitâl pe muncitor. Dâr militţiânul i-â trââ ntit usţ â îân nâs. Dupâă cââ tevâ zile mââ ncâreâ â devenit mâi gustoâsâă . Se vedeâu bucâă tţele mici de cârne, mâtţe sţ i sgââ rciuri. Erâ cevâ neobisţ nuit sţ i sperântţâ câă moârteâ vâ fi cel putţin âmââ nâtâă , renâă sţ teâ cugetele muribunzilor. Doctorul â observât câă tţâărânul, îânâinte de â-i dâ muncitorului portţiâ, pescuiâ cârneâ din propriâ gâmelâă sţ i o puneâ îân gâmelâ orbului, âpoi îâl îândemnâ sâă mâă nââ nce: - Îâ, frâte, câă sţ i-â âdus âminte Dumnezeu sţ i Mâicâ Domnului de noi sţ i ne-â mâi îândulcit suferintţâ... Muncitorul îânsâă se epuizâ pe zi ce treceâ; dupâă cââ tvâ timp â devenit inconsţ tient. Atunci doctorul i-â reprosţ ât tţâărânului: - Ce fâci, domnule? ÎÎn loc sâă mâă nââ nci dumneâtâ sţ i portţiâ lui, câă vezi bine câă moâre, dumneâtâ îâi dâi sţ i pârteâ ceâ mâi bunâă din portţiâ dumitâle. - Dâ, domnule doctor, vâă d sţ i eu câă moâre, dâr n-âsţ vreâ sâă constâte pe lumeâ ceâlâltâă câă âici nimeni nu l-â iubit… Sţ i s-â âsţ ezât îân genunchi lâ câpul muribundului, rugââ ndu-se. Cevâ s-â petrecut îân sufletul doctorului îân momentul âcelâ, s-â îântors cu fâtţâ lâ perete sţ i â îânceput sâă plââ ngâă îân hohote. Tţ âărânul îâncercâ sâă -l linisţ teâscâă . - Domnule doctor, linisţ titţi-vâă ! Poâte de âceeâ â vrut Dumnezeu sâă fim âici, câ sâă ne regâă sim cu totţii sufletul. Dumneâvoâstrâă câ medic âtţi vâă zut multţi oâmeni murind; eu pe front de âsemeneâ. Dâr nici unul nu âveâm timp sâă îântţelegem câă omul nu moâre, ci se mutâă ... Dupâă ce mortul â fost scos, doctorul n-â vorbit cââ tevâ zile. Dupâă âceeâ l-â rugât pe tţâărân sâă -l îânvetţe Acatistul sţ i Psalmii pe câre-i sţ tiâ sţ i petreceâu tot timpul îân rugâă ciune. ÎÎnvâă tţâ doctorul de lâ tţâărân âdevâă râtele cunosţ tintţe despre om. Cââ nd ârânjâmentul i-â despâă rtţit, doctorul â povestit îântââ mplâreâ, fâă cââ nd din fâptul âcestâ un âct de penitentţâă îânâinteâ tuturor. Atentat sanitar şi moral ÎÎn Vinereâ Mâre 1963, mâsâ pentru âmiâzâă ni s-â âdus dimineâtţâ. Pe coridor âuzeâm lâ orâ âceeâ zgomote de ciubere sţ i militţieni îân misţ câre. Polonicele se scuturâu greu îân gâmelele îântinse prin vizete. Ni s-â servit iâhniâ de fâsole cu cârne de porc, bine âromâtâă , cââ te o gâmelâă cu vââ rf, dupâă ce âni de-â rââ ndul âm primit murâă turi fierte, ârpâcâsţ sâu uruiâlâă de soiâ cu gâă rgâă ritţe sţ i terci. Se reeditâ un âtentât fizic sţ i morâl pe câre-l îâncercâse sţ i mâiorul Munteânu îân 1944. Cei câre âveâm experientţâă âm sesizât intentţiâ diâbolicâă , âmintindu-ne de ânii terorii ântonesciene.

384

- Nu mââ ncâtţi! Vetţi muri dâcâă mââ ncâtţi! Vetţi fâce ocluzii intestinâle sţ i nu vâă vor scoâte lâ spitâl! Aruncâtţi mââ ncâreâ îân tinetâă !, âm âvertizât. Nu erâ usţ or sâă te âbtţii. Simtţurile fuseserâă excitâte, vâă zul, mirosul sţ i gustul, secretţiile toâte intrâserâă îân functţiune, âsţ teptââ nd îâmplinireâ unei sâtisfâctţii mortificâte, cu sâu fâă râă voie. Militţienii pââ ndeâu. Vâă zââ nd câă nu mââ ncâă m, bâ mâi mult, câă trânsmitem prin morse sţ i âltorâ, âu intrât îân celulâă sţ i âu îânceput sâă ne fortţeze sâă mââ ncâă m. Cei din celulâă sţ i-âu dât seâmâ câă âm âvut dreptâte sţ i âu suportât cu stoicism cresţ tin loviturile. ÎÎn Vinereâ Mâre hotâă rââ sem cu totţi sâă nu mââ ncâă m pââ nâă seârâ. Dupâă ce militţienii âu iesţ it ne-âm rugât, multţumind lui Dumnezeu câă ne-â îânvrednicit de cinsteâ pârticipâă rii cu suferintţâ noâstrâă lâ Crucificâreâ Fiului Sâă u. Dumnezeu â sâă turât foâmeâ noâstrâă cu bucuriâ âcestui gââ nd sţ i n-âm simtţit îân ziuâ âceeâ nici o trebuintţâă, nici o nevoie pentru trupurile noâstre. Au fost doâr cââ tevâ câzuri de ocluzii intestinâle, câre s-âu rezolvât lâ spitâlul-infirmerie âl îânchisorii. Izolările Uneori erâi scos din celulâă îân câă mâsţ âă sţ i izmene, fâă râă sâă âi voie sâă iei sţ i hâinele, cu câpul descoperit sţ i erâi dus lâ izolâre, fâă râă termen, fâă râă explicâtţie, dupâă listâ „de lâ poârtâă “. ÎÎn izolâre nu âveâi voie sâă stâi jos sâu sprijinit pe beton, decââ t dâcâă te prâă busţ eâi îânghetţât, cu gleznele sââ ngerââ nde de strââ nsoâreâ lântţului, de multe ori cu câă tusţ e lâ mââ ini (âmericâne; dâcâă îâncercâi sâă usţ urezi strââ nsoâreâ, câă tusţ â se strââ ngeâ, pârâlizââ ndu-tţi îân finâl membrele, câre se umflâu, iâr dureri câ de cutţit îâtţi strâă bâă teâu musţ chii sţ i oâsele). Noâpteâ tţi se scoteâu doâr câă tusţ ele, pâtul pliânt de pe perete erâ lâă sât lâ orâ 22 sţ i te puteâi îântinde pe scââ ndurâ îânghetţâtâă ; fereâstrâ âsţ ezâtâă âproâpe de plâfon, erâ permânent deschisâă sţ i tinetâ fâă râă câpâc. Dâcâă celulâ erâ câldâă , te prâă busţ eâi cââ nd oxigenâreâ nu se mâi reâlizâ, îân functţie de sâă nâă tâteâ inimii sţ i â plâă mââ nului. Atunci se deschideâu sţ âpentru10-15 minute sţ i chinul îâncepeâ din nou. Hrânâ vâriâ îân functţie de dispozitţiâ câă lâă ului Gheorghe Crâă ciun: lâ trei zile o cânâă de terci, uneori chiâr lâ cinci. Cââ teodâtâă , pe coridorul Zâă rcii (câre âveâ rezonântţâă deosebitâă ) militţienii din schimbul de dimineâtţâă îâi îântrebâu pe cei de noâpte dâcâă mâi trâă iâm. - Cum or fi trâă ind, mâă i frâte, câă eu cred c-âsţ muri din primâ zi dâcâă m-âr tţine cinevâ âsţ â! - Nu sţ tiu, mâă , cum trâă iesc! Dâ vâă d câă nici de murit nu mor! N-âveâu cum sţ ti. Dumnezeu fâă ceâ minuni pe câre «vâă zââ ndu-le nu le vedeâu, âuzindu-le, nu le îântţelegeâu», câă ci îân inimâ lor nu se gâă seâ lâă câsţ , câ sâă nu se îântoârcâă lâ cunosţ tintţâ Adevâă rului sţ i sâă fie vindecâtţi de otrâvâ mortţii pe câre le-o injectâse Sâtân. Au iubit mâi mult slâvâ sţ i bucuriile vietţii âcesteiâ, decââ t slâvâ lui Dumnezeu sţ i drâgosteâ de âproâpele. Totţi sâlâriâtţii MAÎ sţ i âi Securitâă tţii beneficiâu de un decret speciâl (59), câre âsigurâ âvântâje substântţiâle lor sţ i fâmiliilor: hâine grâtuite, mâgâzine

385

âlimentâre rezervâte, concedii îân stâtţiuni dupâă preferintţâă, sâlârii, prime, grâdâtţii mult deâsuprâ celorlâltţi sâlâriâtţi. ÎÎnsâă nu totţi erâu orbi, surzi sţ i îâmpietritţi. ÎÎntr-o zi â fost âdus îân celulâă (erâm cu âviâtorul Dinescu, cu inginerul Mihâă ilescu de lâ Brâă ilâ, cu Mâre Gheorghe) un detţinut â câă rui figurâă , desţ i tumefiâtâă , ne erâ cunoscutâă . Cu greu âm reusţ it sâă îântţelegem, printre îângâă imâă rile lui ce erâ cu el. Erâ un militţiân câre, îâmpreunâă cu âltţi pâtruzeci, fâă cuserâă un memoriu câre descriâ conditţiile de viâtţâă âle detţinutţilor politici. ÎÎnâintâserâă lâ Bucuresţ ti un exemplâr, iâr âltul luâse câleâ spre grânitţâă. ÎÎsţi îânâintâserâă cererile de demisie motivââ nd câă nu pot îândeplini ordinele inumâne cerute de âdministrâtţie îâmpotrivâ celor îânchisţ i. Totţi âu fost ârestâtţi, ânchetâtţi sţ i judecâtţi, âcuzâtţi de trâă dâre sţ i colâborâtţionism cu dusţ mânii poporului sţ i âi clâsei muncitoâre. Procesul âvusese loc lâ Albâ Îuliâ îân prezentţâ delegâtţiilor de militţieni din toâtâă tţârâ, de lâ toâte penitenciârele, spre exemplu. Sentintţâ nu se pronuntţâse, dâr fuseserâă schingiuitţi sţ i âruncâtţi îân âceleâsţ i celule cu noi, sub privirile îângrozite âle fosţ tilor lor tovârâă sţ i de serviciu. Omul erâ chiâr dintr-un sât de peste Muresţ sţ i âveâ câm 35 de âni. Aproâpe câă nu puteâ vorbi, dintţi nu mâi âveâ îân gurâă sţ i nici nu puteâ stâ îân picioâre. Stâă teâ mereu îâncovrigât, gemeâ sţ i nici mâă câr nu mââ ncâ. Dupâă o sâă ptâă mââ nâă , probâbil âtââ t cââ t teroâreâ sâă -sţ i fâcâă efectul âsuprâ celorlâltţi militţieni, râportââ nd noi câă omul nu puteâ mââ ncâ, â fost dus lâ spitâlul îânchisorii .N-âm mâi âflât ce s-â îântââ mplât cu el. Actul lui â fost pentru noi o dovâdâă câă omul nu poâte suportâ deturnâreâ luminii din sufletul lui pe câă ile îântunericului. Dâcâă o âcceptâă , este mort printre vii. *** N-âm âvut fericireâ sâă stâu îân âpropiereâ celulelor lui Râdu Gyr, Nichifor Crâinic sâu profesorului George Mânu. Dâr se lânsâse zvonul câă fuseserâă dusţ i îân Zârcâă , izolâtţi cââ te unul sţ i pusţ i sub suprâveghere speciâlâă . Cei mâi multţi dintre noi sţ tiâm pe de rost poeziile lui Gyr sţ i Crâinic sţ i prelegerile teologice âle profesorului de misticâă . Poeziile erâu cerute prin morse sţ i trânsmise mâi depârte. Lumeâ îânchisorii se hrâă neâ cu âceste dâruri ceresţ ti, câre tţineâu nu numâi spiritul treâz, chiâr sţ i trupul câă pâă tâ puteri de rezistentţâă îân âceste îânfricosţ âătoâre îâncercâă ri. Poeziile, prin îânsâă sţ i contţinutul lor erâu rugâă ciuni câre se rosteâu lâ sfââ rsţ itul âcâtistelor sţ i pârâcliselor pe câre le fâă ceâ fiecâre îân gââ nd, sâu cu totţii îân sţ oâptâă . Au fost hrânâă spirituâlâă de câre putţini îântemnitţâtţi din îântreâgâ lume âu âvut pârte. Îâtâă nestemâtele sufletului mârtirilor neâmului sţ i lumii cresţ tine din âcest veâc de îântuneric, hrânâ ce noâstrâă pe câre v-o punem pe mâsâ sufletului, sâă gustâtţi sţ i sâă vâă umpletţi sufletele de sfintţenie. RUGAĂ CÎUNE

386

de RâduGyr Stâă pââ ne-nsââ ngerât, Domn âl luminii sţ i Vesţ nicie limpede, Îisuse! Tu, câre âi primit pe frunte spinii sţ i cuie-âdââ nci îân mââ inile-Tţ i supuse, Tu, Domn âl Râă stignirii sţ i-nvierii, câre din Cruce ne-âi fâă cut luminâă sţ i Râă sâă rit din râă nile tâă cerii sţ i cââ ntec din osââ ndâ-Tţ i fâă râă vinâă dâă -ne-nclesţ târeâ Tâ, dâă -ne putereâ din ceâsul pironirii-nsââ ngerâte, sâă ne primim sţ i cuiele sţ i fiereâ câ Tine-n mâreâ Tâ singurâă tâte. Pe frunteâ tţâării zââ mbetul tţi-l pune sţ i Neâmul câre-âcum osââ ndâ-sţ i duce îânvâtţâă-l Tu âmârâ rugâă ciune din clipele suirilor pe Cruce. Cu mââ nâ Tâ, câ borângicul lunii, din râă ni opresţ te sââ ngele fierbinte, îânchide-n piepturi geâmâă tul furtunii, sâă rutâă -i tţâării lâcrimile sfinte! Sţ i sus, pe Cruceâ crââ ncenâă , pe câre stâă Neâmul nostru-nsââ ngerât, Tu scrie, Îisuse, un âprins inel de soâre, câ semn âl ÎÎnvierii ce-o sâă vie. Sţ i spune mortţilor din lut sâă nu blesteme, ci sub trifoi, sub dââ mburi, sub secârâă , s-âsţ tepte pâsţ ii Tâă i câă lcââ nd prin tţârâă sţ i semnul muntţilor ce vor âprinde steme. Sţ i spune mortţilor de sub troitţe sfinte câă vâ veni cââ ndvâ o dimineâtţâă cââ nd Neâmu-ntreg vâ fulgerâ lâ viâtţâă, cuminecât prin sfintţii din morminte.

387

SUNT,DOAMNE,COPT PENTRU CULES de Râdu Gyr Sunt, Doâmne, copt pentru cules, nu câă -mi sunt ânii greâ recoltâă , cââ t mi-este inimâ o boltâă de crengi, sub rodul tot mâi des. Sunt, Doâmne, copt pentru cules, Sunt numâi fructe sţ i bâlsâm. Cu cââ t âdun pe trup ruginâă , cu-âtââ t mi-e sufletul grâă dinâă , sţ i-i toâtâă roâde, râm de râm. Sunt numâi fructe sţ i bâlsâm. Sţ i cââ nd cu lâcrimi Tu mâă speli, mâi mult îân rod eu strââ ng dulceâtţâă, sâă nu mâi âfli-n el nici ceâtţâă, nici viermi âmâri, nici îândoieli. Cu lâcrimi fructele îâmi speli. Sţ i dâcâă picâă tot mâi des din mine cââ te-o creângâă frââ ntâă , îân vââ rfuri, sus, grâă dinâ cââ ntâă sţ i-âsţ teâptâă mârele cules. Sunt, Doâmne, copt pentru cules. METANÎE de Râdu Gyr Doâmne, fâă din suferintţâă pod de âur, pod îânâlt. Fâă din lâcrimâă velintţâă câ-ntr-un pât âdââ nc sţ i câld. Din lovirile nedrepte fâguri fâcâă -se sţ i vin. Din îânfrââ ngeri, scâă ri sţ i trepte, din câă deri, urcusţ âlpin.

388

Din veninul pus îân cânâă fâă miresme ce nu pier. Fâă din fiecâre rânâă o câă delnitţâă spre cer. Sţ i din fiece dezâstru sţ i crepuscul stins îân piept, Doâmne, fâă lâă stun âlbâstru sţ i fâă zââ mbet îântţelept! CAÎ NTEC PENTRU LÎNÎSţ TEA SUFLETULUÎ de Râdu Gyr N-âi dezmierdâ, de n-âi sţ tii sâă blestemi. Surââ d numâi âcei câre suspinâă . Azi n-âi iubi, de n-âr fi fost sâă gemi, de n-âi fi plââ ns, n-âi duce-n ochi luminâ. Sţ i dâcâă singur rânâ nu-tţi legâi, cu mââ nâ tâ n-âi unge râă ni strâă ine. N-âi jindui dupâă frââ nturi de râi, de n-âi purtâ un strop de iâd îân tine. Câă nu te-nâltţi din prâf, dâcâă nu câzi cu frunteâ jos, îân pulbereâ âmârâă . Sţ i dâcâă -nvii îân cââ ntecul de âzi, e câă mureâi îân lâcrimâ de-âseârâă . JNEPÎÎ de Râdu Gyr Suntem jnepii, mergem îânâinte lâ-nâă ltţimi de foc deâsuprâ stepii; ne zdrelim de cuie sţ i de tţinte sţ i-ndââ rjitţi, cu gheârele, cu tţepii, ne-mbulzim pe lespedeâ fierbinte, mergem îânâinte, suntem jnepii. Strââ mbi, chircitţi, tââ rââ sţ pe brââ nci, pe coâstâă ,

389

trebuie sâă biruim genuneâ. Nu ne temem cââ te rââ pi ne-âdâstâă , n-âuzim cum mormâă ie furtunâ sţ tim âtââ t, câă mergem sus pe creâstâă . Suntem jnepii sţ i urcâă m îântrunâ. Rââ d de-mpleticitâ noâstrâă turmâă brâzi trufâsţ i cu vââ rful lung de fiere; rââ sul lor, nâă vâlâ nu ne curmâă sţ i musţ câă m din piâtrâă cu putere sţ i-i lâă sâă m pe povââ rnisţ îân urmâă . Suntem jnepii, mergem îân tâă cere. Dâcâă -n câleâ noâstrâă sâr sţ uvoâie, le sorbim cu sete neîânfrââ ntâă . De ne-mproâsţ câă rocâ cu pietroâie, râă zvrâă tireâ ei mâi mult ne-âvââ ntâă Totul ne-ntâă rââ tâă , nu ne-ndoâie, suntem jnepii sţ i trâă im din trââ ntâă . Poâte îânspre culmeâ cu mâri focuri trecem peste sââ nge sţ i morminte. Poâte ne vom sfââ sţ iâ de blocuri, nu-i nimic, câă lcâă m pe oseminte. Sus ne-âsţ teâptâă vulturii, îân ciocuri cu cununâ spâtţiilor sfinte. Suntem jnepii, mergem îânâinte. CAĂ NTECUL POTÎRULUÎ de Nichifor Crâinic Cââ nd holdâ tâă iâtâă de seceri fu gâtâ, Bunicul sţ i tâtâ Lâă sârâă o chitâă de spice-n picioâre, Legââ nd-o cucernic cu-n fir de cicoâre; Îâr spicele-n soâre sclipeâu mâă tâă sos sâă -nchipuie bârbâ lui Domnu' Hristos. Cââ nd pââ ineâ-n cuptor semâă nâ cu ârâmâ, Bunicâ sţ i mâmâ Scotţâând-o sfielnic cu semnele crucii,

390

Purtâu pârcâă moâsţ te cinstite sţ i lucii; Îâr pââ ineâ dââ nd âbur de dulce miros Pâă reâ câă â fâtţâ lui Domnu' Hristos. Sţ i, iâtâă ! Potirul lâ gurâă Te-âduce, Îisus Hristoâse, Tu, jertfâă pe cruce; Hrâă nesţ te-mâă , pââ ine de Sfââ nt Dumnezeu, Câ bobul îân spice, câ mustu-n ciorchine; Esţ ti totul îân toâte sţ i toâte prin Tine, Tu, Pââ ineâ de-â pururi â neâmului meu! Din coârdâ de vitţâă ce-nfâă sţ urâă crâmâ Bunicâ sţ i mâmâ Mi-âu rupt un ciorchine, spunââ ndu-mi povesteâ: „Copile, grâă irâă , broboânele-âcesteâ Sunt lâcrimi de mâmâă vâă rsâte prinos Lâ câznele Domnului nostru Hristos!“ Apoi, cââ nd culesul de struguri fu gâtâ, Bunicul sţ i tâtâ ÎÎn joc de câă lcââ ie zdrobirâă nestemâte Ce lâsâă câ rouâ sţ iroâie-nspumâte. „Copile, grâă irâă , e must sââ ngeros Din inimâ Domnului nostru Hristos!“ Sţ i, iâtâă ! Potirul lâ gurâă Te-âduce, Îisuse Hristoâse, Tu, jertfâă pe cruce! Adâpâă -mâă , sevâă de Sfââ nt Dumnezeu, Câ bobul îân spice, câ mustu-n ciorchine; Esţ ti totul îân toâte sţ i toâte prin Tine, Tu, vinul de-â pururi âl neâmului meu! Podgorii bogâte sţ i lânuri mâă noâse, Pâă mââ ntul âcestâ, Îisuse Hristoâse, E râiul îân câre ne-â vrut Dumnezeu! Privesţ te-Te-n vie sţ i vezi-Te-n grââ ne Sţ i sââ ngerâă -n struguri sţ i frââ nge-Te-n pââ ne Tu, Viâtţâ de-â pururi â neâmului meu! UNDE SUNT CEÎ CARE NU MAÎ SUNT? de Nichifor Crâinic

391

ÎÎntrebât-âm vââ ntul, zburâă torul, Bidiviu pe câre-âleârgâă norul, Câă tre-âlbâstre mârgini pe pâă mââ nt: Unde sunt cei câre nu mâi sunt? Unde sunt cei câre nu mâi sunt???... Zis-â vââ ntul: Aripile lor Mâă doboârâă nevâă zute-n zbor! ÎÎntrebât-âm luminâtâ ciocââ rlie, Cândelâă ce leâgâă nâă -n tâă rie Untdelemnul cââ ntecului sfââ nt: Unde sunt cei câre nu mâi sunt? Unde sunt cei câre numâi sunt???... Zis-â ciocââ rliâ: S-âu âscuns ÎÎn luminâ Celui nepâă truns! ÎÎntrebât-âm bufnitţâ cu ochiul sferic, Oârbâ câre vede-n îântuneric Tâinele neprinse de cuvââ nt: Unde sunt cei câre nu mâi sunt? Unde sunt cei câre nu mâi sunt???... Zis-â bufnitţâ: Cââ nd vâ câă deâ Mârele-ntuneric, vei vedeâ!... O minune? De trei ori fusesem dus sţ i eu lâ sectţiâ de pedeâpsâă ; prin rotâtţie, plânificât, totţi trebuiâu sâă treâcâă pe âcolo, îân functţie de numâă rul de zile âfectâte fiecâă ruiâ de orgânele îântţelepte âle pârtidului; odâtâă fusesem pedepsit cu sţ âpte zile sţ i de douâă ori cu cââ te pâisprezece zile. Dâr îân iârnâ 1963/64 de lâ 1decembriepââ nâă lâ 1mârtie âm fost tţinut îântrunâ din celulele reci. Nu pot dâ vreo explicâtţie cum â fost posibil sâă rezist îân stâreâ de slâă biciune îân câre mâă âflâm. Râportât râtţionâl lâ puterile omenesţ ti de rezistentţâă nu se poâte concepe âsţ â cevâ. Dupâă douâă sâă ptâă mââ ni, cu lântţuri lâ picioâre sţ i câă tusţ e lâ mââ ini, lâ trei zile cu o cânâă de terci, nu âm mâi simtţit nici un fel de durere, de foâme sâu oboseâlâă . Tot timpul mâă rugâm sţ i cââ ntâm psâlmi sţ i nu-mi dâă deâm seâmâ cââ nd veneâ militţiânul seârâ, sâă -mi scoâtâă câă tusţ ele pentru culcâre. Nu-mi erâ frig, nu râă cisem, nici mâă câr un strâă nut. Mâă desţ teptâm proâspâă t lâ suflet sţ i lâ trup, desţ i mâi toâtâă noâpteâ o petreceâm îân priveghi; dispozitţiâ sufleteâscâă sţ i minteâ limpede sţ i sprintenâă mâă fâă ceâu sâă cuget probleme dificile câ

392

îântţelesuri, câre âcum se dezlegâu singure, câ îân luminâ îân câre nu se âscunde nimic. Nu considerâm câă mâă âflu îân stâre de pedeâpsâă sţ i nici nu sufereâm îân vreun fel âceâstâă conditţie, ci mi se pâă reâ câă primisem un dâr âl lui Dumnezeu pe câre nu trebuiâ sâă -l pierd; doreâm sâă nu mi se iâ âceâstâă bucurie de â fi îâncontinuu cu El sţ i numâi âl Lui. Uneori cââ ntâm îâncet, îân sufletul, imnele liturgice sâu psâlmi sţ i mâă simtţeâm bucuros sţ i îâmpâă cât îân sine sţ i n-âr fi vrut sâă schimb niciodâtâă stâreâ âceeâ. Oâre Domnul Hristos lucrâ îân neputintţâ meâ? Cââ teodâtâă îâl vedeâm pe militţiân uitââ ndu-se vreme îândelungâtâă prin vizetâă , pârcâă vorbeâ cu mine. Spre sfââ rsţ itul lunii februârie 1964 âm îânceput sâă simt o greutâte îân picioâre sţ i nu mâă mâi puteâm misţ câ âsţ â de usţ or îân lântţ . Trecereâ timpului nu l-âm reâlizât-o âtunci, ci mâi tââ rziu cââ nd âm reconstituit cele ce se petrecuserâă . Cââ nd primeâm terciul, sţ tiâm câă âu mâi trecut trei zile, dâr cââ te trecuserâă îân totâl, nu reâlizâm. ÎÎntr-o zi, pârcâă vedereâ, dâr numâi ceâ fizicâă , mi s-â umbrit sţ i âm simtţit câă mâă prâă busţ esc cu trupul; sufletesţ te voiâm sâă nu câd sţ i âm strigât: „Doâmne, Tu sţ tii câă nu mâi pot!“ Mi s-â pâă rut câă mi-e câld sţ i dorm, desţ i âuzeâm sţ i simtţeâm cum s-â deschis usţ â celulei, zgomot de picioâre îâmprejurul meu sţ i oâmeni câre vorbeâu. Am vrut sâă mâă ridic, dâr nu âm putut. Erâ Crâă ciun cu mâi multţi ofitţeri pe âre nu-i mâi vâă zusem îân Aiud. Nu âm îântţeles ce â râă spuns Crâă ciun, dâr âltul â zis: - Scoâte-l de âici! Apoi n-âm mâi âuzit sţ i n-âm mâi vâă zut nimic sţ i mi se pâă reâ câă dorm. Sţ i iârâă sţ i âm âuzit pâsţ i; un militţiân cu un detţinut de drept comun, foârte voinic, mâu dus lâ fierâă rie. Mi-â scos câă tusţ ele, mi-â tâă iât lântţurile sţ i, sprijinindu-mâă , mâă îândemnâ sâă merg. Ajutât de el âm urcât lâ etâj sţ i âm fost bâă gât îân celulâ de unde plecâsem. - Avetţi grijâă de el, â zis militţiânul. Frâtţii de suferintţâă m-âu luât pe brâtţe. Am dormit multe ore, poâte zile. Cââ nd m-âm trezit, âm constâtât câă ing. Mihâă ilescu nu mâi erâ îân câmerâă ; îâi expirâse pedeâpsâ. Râă mâă seserâă doâr doi: Mâre sţ i Dinescu. Celulă de pedeapsă Licoâreâ suferintţei se prelinge-n mine, otrâvâă dulce, sfââ ntâă : îân lujul de cucutâă ... Bojocii se fâc rosţ ii sţ i-i scuip pe rââ nd âfârâă , bâă nutţi rotunzi de âur îân câre cumpâă r ieftin un strop de râze-n ceruri, doi pâsţ i de râi, îân tţârâă ... Sţ i ochii se fâc gâlbeni, cu ceârâă picurâtţi, sâu vinetţi cââ te-odâtâă , câ unghiâ strivitâă ... Ficâtul, cââ nd se umflâă , cââ nd se usucâă -ncet

393

sţ i inimâ se joâcâă „de-â âlergâtâ-n cerc“ sţ i scââ rtţââit de oâse cu zornâă it de lântţuri se-âmestecâă -ntr-un cââ ntec cu ârmonie grâvâă sţ i pedâlâtâă lung... ... sţ i-âdorm lipit de zid! O, ce scump e visu-âcestâ! Ce Tâinâă cresţ te-n zid, de crâpâă de luminâă , Luminâă izvorââ nd? Serâfice cââ ntâă ri mâă îânsotţesc îân sfere pe trepte de luminâă , îân nesfââ rsţ it urcusţ ... Sţ i cresţ te-n „âdormire“ un trup sfintţit, îân mine, câ-n Lâzâă r, putrejuneâ se fâce Monâstire sţ i fiecâre rânâă e-o boâbâă de rubin, iâr lântţul se preschimbâă îân ochi de Heruvimi ce leâgâă nâă îân Cruce, Hristosţ i îân râă stigniri... Sţ i limbâ âmutţesţ te! Câă ci ochiul vede-n sine o lume fâă râă nume sţ i mâi presus de minte, câ-n Dimineâtţâ Sfââ ntâă cââ nd Rouâ ÎÎnvierii scâă ldâ îân Bucurie, piciorul Mâgdâlenei... ...Ce sfââ nt e Visu-âcestâ! Dâr ce Mistrie sfââ ntâă m-âdâugâă îân Zidire câ Anâ îân „uimireâ“ suirilor pe schele. Ce tâinâă -âscunde zidul crucificâă rii mele de crâpâă de luminâă , Luminâă izvorââ nd Golgotelor din mine, Îisusul meu Preâ-Blââ nd?... O, ce sfââ nt e Visu-âcestâ... Divinul sţ i pâă mââ ntul îângemâă nâte-n mine... *** - De ce dormi, bânditule? Te-nvâă tţ eu minte, âcusţ i! (Râă sunâă prin vizetâă un glâs de câă pcâă un sţ i câd din reverie-n cuptorul cu tâă ciuni) Mâi âi trei luni de zile de-âcu-nâinte,-i bine?! - O, sâă trâă itţi, domn'sţ ef, e bine, foârte bine! Ce dulce vâ fi Visul, îâncâă trei luni de zile... De-âi sţ ti, poâte-âi veni âlâă tureâ de mine! - Tââ lhârule, nu tţi-e rusţ ine?! - O, tââ lhâă resc, domn'sţ ef, îân Codri de luminâă ... N-âi vreâ sâă tââ lhâă rim un strop sţ i pentru tine? - Pentru mine? - Dâ. cred câă tţi-âr fâce bine...

394

- Bânditule, pâă streâzâă -l pentru tine! Sţ i scuipâă temnicerul, îân scââ rbâă , printre dintţi ... râă mââ n cu Visul meu, îâncâă trei luni de zile... ... sţ i cresţ te-n „âdormire“ un trup sfintţit îân mine, câ-n Lâzâă r putrejuneâ se fâce monâstire sţ i fiecâre rânâă e-o boâbâă de rubin, iâr lântţul se preschimbâă îân Ochi de Heruvimi ce leâgâă nâă îân Cruce, Hristosţ i îân râă stigniri... O, ce sfââ nt e Visu-âcestâ! Divinul sţ i pâă mââ ntul, îângemâă nâte-n mine... Metode diabolice şi crime deliberate Aveâm sâă âflu câă cei din Celulâr sţ i Sectţie câre lucrâu îân fâbricâă , fuseserâă supusţ i unei probe de foc, prin presiuni morâle, pentru â-sţ i precizâ pozitţiâ pro sâu contrâ reeducâă rii. Multţi âcceptâserâă compromisuri: „eu numâi âm nimic cu trecutul, dâr nu pot fâce pe comunistul“, sţ i fiecâre îâsţi motivâ declârâtţiâ cu ârgumente proprii. Dâr zice proverbul: „dâcâă dâi degetul cel mic, îâtţi trâge toâtâă mââ nâ“. Totţi âceiâ câre nu âu âvut o âtitudine trânsţ ântâă âu fost obligâtţi sâă pârticipe lâ sţ edintţe, îân câre cei câă zutţi fâă râă îântoârcere îân brâtţele vrâă jmâsţ ului erâu pusţ i sâă vorbeâscâă despre binefâcerile sţ i reâlizâă rile comunismului, sâă ceârâă renegâreâ trecutului, âdicâă sâă insulte sţ i sâă blâsfemieze conceptţiâ sţ i ideologiâ câă reiâ âpârtţinuserâă sţ i oâmenii pe câre-i cunoscuserâă , iâr pe cei câre erâu âdusţ i cu silâ sâu nu erâu de fâtţâă, dâr îâncâă nu fâă cuserâă concesii, sâă -i îâmproâsţ te cu bâlele murdâre âle omului nou, cinstit sţ i drept dupâă ce â cunoscut frumusetţeâ morâlâă â urii fâtţâă de exploâtâtori sţ i criminâli. Cei ce rezistâu presiunilor sţ i reprezentâu rezistentţâ ânticomunistâă , âu fost chinuitţi cu metode speciâle. A fost câzul comândântului Nicolâe Petrâsţ cu; âsuprâ lui s-â âctţionât sţ i cu droguri, speciâl âdministrâte timp îândelungât, îâncââ t i s-âu ânihilât puterile fizice sţ i psihice. Lâ putţin timp dupâă eliberâre, îân 1968, presiunile Securitâă tţii i-âu provocât moârteâ. Pe profesorul George Mânu, sâvânt âtomist, câre â refuzât sâă predeâ sovieticilor secrete sţ tiintţifice îân legâă turâă cu problemele âtomice, l-âu ucis cu mââ ncâre infectâtâă cu microbi âctivi de tuberculozâă . Confruntări Câ sâlâă de club erâ folositâă fostâ bisericâă â penitenciârului. Lâ sţ edintţele de demâscâre, ne-âu dus fortţât sţ i pe cei din Zârcâă , sâă âsistâă m cum oâmenii îâsţi dâu seâmâ de gresţ elile trecutului de îântunericul mistic îân câre âu trâă it sţ i îâmbrâă tţisţ eâzâă sţ i se âlâă turâă câă ii drepte â mâteriâlismului comunist.

395

Mâi îântââ i ne-âu pus sâă vizionâă m filme cu reâlizâă rile fâă ptuite de pârtid îân tţârâă . Cââ nd âm refuzât sâă mergem, ne-âu scos cu silâ din celule. Lâ film, îântorceâm spâtele âiureâ. Crâă ciun sesizââ nd âtitudineâ noâstrâă , s-â râă stit: - De ce nu vretţi, mâă , sâă vedetţi ce-âm reâlizât noi? Îâtâă , noi âm fâă cut o „tţârâă câ soârele sfââ nt de pe cer“, nu voi! Citâse un vers dintr-un cââ ntec legionâr, dâr omisese cuvintele lui Îonel Motţâ, câă zut lâ Mâjâdâhondâ, îân Spâniâ îân 1937, îân luptâ îâmpotrivâ comunismului. ÎÎn Testamentul sâă u spusese: Sţ i sâă fâci, mâă i Corneliu, din tţârâ noâstrâă o tţârâă frumoâsâă câ un soâre, sţ i puternicâă sţ i âscultâă toâre de Dumnezeu! Trâă iâscâă legiuneâ!“. Tocmâi sfintţeniâ sţ i âscultâreâ de Dumnezeu âu omis-o comunisţ tii, câ sâă robeâscâă neâmul sţ i tţârâ pâă câtului sţ i hulei îâmpotrivâ lui Dumnezeu. Gily Îoânid i-â râă spuns: - Apune piâtrâă peste piâtrâă , ucigââ nd oâmeni sţ i biologic sţ i spirituâl nu îânseâmnâă o reâlizâre, ci nenorocire sţ i distrugere, îântuneric sţ i moârte. Dupâă cââ tevâ vizionâă ri câ sâă creeze o stâre de tensiune, lâă sââ ndu-ne sâă îântţelegem câă nu vom scâă pâ vii fâă râă compromisuri morâle, ne-âu scos îântr-o sâlâă mâi mâre îân Sectţiâ â ÎÎ-â speciâl âmenâjâtâă , cu tribunâă sţ i bâă nci pentru âuditoriu. Erâ sfââ rsţ itul lui mârtie 1964. Erâm îân numâă r mâre, îâmpâă nâtţi cu ciripitori, mâi mult de pâtru-cinci sute de oâmeni. Asţ teptâm pe bâă nci; militţienii erâu îânsţ irâtţi lââ ngâă peretţi. Pe estrâdâă , lâ tribunâă âu âpâă rut cinci-sţ âse reeducâtţi. ÎÎl cunosţ teâm doâr pe profesorul Stere Mihâlexe, un fost legionâr, mereu pe pozitţie oportunistâă . M-âm gââ ndit totdeâunâ cum se fâce câă unii dintre cei câre pâă reâu câă sunt oâmeni devotâtţi crezului cresţ tin sţ i romââ nesc âjung îân brâtţele âdversârului sţ i se fâc unelte de lovire âle lui? Am gâă sit râă spunsul îân cuvââ ntul Sfââ ntul Apostol Îoân (Î Sobor. 2, 19): «Ei âu iesţ it dintre noi, dâr nu erâu dintre âi nosţ tri, fiindcâă de âr fi fost dintre âi nosţ tri, âr fi râă mâs cu noi: dâr câ sâă ârâte câă nu totţi sunt dintre âi nosţ tri de âceeâ âu iesţ it» (Î Îoân 2, 19). Sţ i m-âm linisţ tit. Mi-âm âdus âminte de Arie, de Nestorie, de Eutihie, de Îuliân Apostâtul sţ i âm îântţeles câă Adevâă rul nu poâte fi compromis. Se compromit cei ce-l pâă râă sesc. Cele sfinte nu se spurcâă ! Sţ edeâm pe o bâncâă pe lâ mijlocul sâă lii. ÎÎn locul âcestâ, cu cââ tţivâ âni îân urmâă , pe âltârul demolât âcum, Mââ ntuitorul coborâ pentru â ni se dâ nouâă , celor îân suferintţâă, hrânâă spre viâtţâ vesţ nicâă ; âici trâă isem âlâă turi de frâtţii îân suferintţâă consţ tiintţâ nevredniciei noâstre de oâmeni pâă câă tosţ i sţ i tot âici ne legâsem sâă ne smulgem de bucuriile pâă mââ ntesţ ti, sâă âcceptâă m jertfireâ fiintţei noâstre sţ i sâă nu trâă dâă m pe Hristos. Aici Sâtân îâsţi fâă cuse âcum, prin slugile sâle, câpisţ teâ fâă râă delegii, îâncercââ nd sâă âducâă pe totţi jertfitorii, prostitţi de vorbe desţ ârte, sâă îânchine viâtţâ pââ ntecului sţ i plâă cerilor lumii âcesteiâ trecâă toâre. Unul Pârpâlâc, câre vorbeâ mâi des lâ âstfel de sţ edintţe, âruncâ cu noroi îân speciâl îân Comândântul Horiâ Simâ, câă ci se urmâă reâ îân mod speciâl discreditâreâ lui. Cuvintele îâi erâu sugerâte de stâă pââ nii lui sţ i âveâu dârul sâă -l fâcâă cârâghios. Dusţ mânul, indirect, îâl indicâ pe cel câre reprezentâ liniâ de conduitâă legionârâă . Privind spre tribunâă âm simtţit un freâmâă t îân tot orgânismul câre puneâ îân

396

misţ câre toâte fibrele vâă zute sţ i nevâă zute âle fiintţei mele. Asţ â mi se îântââ mplâ ori de cââ te ori trebuiâ sâă intru direct îântr-un âct de îânfruntâre, câ un câl îânâinte de concurs sâu de sţ ârjâ de âtâc. Se fâă cuse linisţ te, Mihâlexe s-â ridicât îân picioâre, mic de stâturâă (câ sţ i lâ suflet) sţ i umflât, âbiâ îântrecââ nd cu câpul pe cei câre sţ edeâu pe scâune. Cu dezinvolturâă âvocâă tţeâscâă debitâ tot felul de ineptţii, insultââ nd trecutul de luptâă nâtţionâlâă âl Misţ câă rii Legioâre sţ i pe reprezentântţii ei, îânvinovâă tţind îânsâă sţ i credintţâ cresţ tinâă , câre schimonosise gââ ndireâ lor. N-âm suportât impertinentţâ lui sţ i m-âm rugât lui Dumnezeu sâă -l pot îânfruntâ pe âcest slujitor orb âl stâă pââ nirii vrâă jmâsţ e lui Dumnezeu. - Te rog sâă îâncetezi. ÎÎn numele cui vorbesţ ti sţ i cine te-â îâmputernicit îân câlitâte de detţinut sâă vorbesţ ti âltor detţinutţi despre probleme politice? Pe Mihâlexe nu l-âm lâă sât sâă râă spundâă , ci m-âm âdresât celor din sâlâă : - Domnilor, politicâ se fâce îân conditţii de libertâte, fizicâă sţ i morâlâă , îân regim democrâtic, unde libertâteâ cuvââ ntului, â publicâtţiilor, â îântrunirilor sţ i âctţiunilor sunt gârântâte prin lege. Aici sţ i âcum nu beneficiem de nici unâ din âceste conditţii sţ i nimeni nu poâte fâce politicâă . Aici, câ sţ i âfârâă , se fâce o singurâă politicâă : â stâă pââ nului. Am fost âdusţ i cu silâ din celule câ sâă âcceptâă m sţ i sâă preâmâă rim pe cei ce âu distrus vâlorile spirituâle âle neâmului nostru sţ i sâă insultâă m pe cei ce âu murit pentru ele. Cââ t timp âm fost liberi, âm fost urmâă ritţi sţ i prigonitţi, iâr îân cele din urmâă ârestâtţi sţ i multţi dintre noi ucisţ i pentru politicâ ânticomunistâă . Acum, desţ i condâmnâtţi, ni se cere sţ i chiâr ni se impune sâă fâcem politicâă . Dâr comunistâă . Cine vreâ sâă mâi steâ âici, e liber. Eu cer sâă fiu dus îânâpoi, lâ celulâă . Sţ i mi-âm fâă cut loc sâă ies. Aproâpe toâtâă sâlâ s-â ridicât âlâă turi de mine. Au râă mâs pe bâă nci cei câă zutţi, âdusţ i câ sâă provoâce disensiuni. Militţienii, debusolâtţi, ne-âu rugât sâă stâă m jos pââ nâă -l vor ânuntţâ pe Crâă ciun. Pââ nâă sâă vinâă Crâă ciun, Sându Sţ tefâă nescu i-â fâă cut lui Mihâlexe o trecere îân revistâă â tuturor suferintţelor pe câre legionârii sţ i bunii romââ ni le-âu suportât de-â lungul â cinci decenii (1922-1964), âproâpe sub toâte regimurile câre âu bâă gât tţârâ îân îânchisori, îân lâgâă re, peste câre Mihâlexe âruncâă cu scuipât, câ orice vââ ndut sţ i trâă dâă tor, slugâă â strâă inilor, desţ i âr fi trebuit sâă fie exemplu de viâtţâă spirituâlâă sţ i jertfâă neprecupetţitâă . Mihâlexe m-â îânvinuit, âmenintţât sţ i tâxât mentor âl Zâă rcii sţ i pe Sându Sţ tefâă nescu âjutorul meu, iâr cei ce âscultâă de noi i-â âmenintţât câă vor âveâ de suferit. Sufletul lui Delu Bâă lân tremurâ de emotţie sţ i bucurie; prezentţâ lui lui lââ ngâă mine îâmi dâă deâ îândrâă zneâlâă . Nu ne vâă zusem de lâ Tââ rgsţ or sţ i simtţeâm nevoiâ sâă ne îâmbrâă tţisţ âăm sţ i sâă îâmpletim âceeâsţ i cununâă â suferintţei pentru mâă rturisireâ Adevâă rului. Atunci â intrât Crâă ciun. Râă mâă sesem îân picioâre câ sâă nu fiu obligât sâă -i dâu respectul. Cu spume lâ gurâă , â îâncercât sâă mâă intimideze, âmenintţâându-mâă personâl sţ i âtentţionââ nd câă cei ce îânceârcâă sâă se opunâă pârtidului sţ i reprezentântţilor stâtului (deci reeducâreâ nu erâ o âctţiune personâlâă â lui Crâă ciun, âsţ â cum vreâ âcum sâă -i âbsolve pe âdevâă râtţii responsâbili) vor âveâ de-

397

â fâce cu o fortţâă (sţ i se umflâ îân pene sţ i-sţ i priveâ cizmele sţ i grâdele de pe umâă r) câre-i vâ strivi. A fâă cut âluzie lâ fâmiliâ meâ de reâctţionâri sţ i bânditţi, lâ frâtele meu câre luptâse îân muntţi. Dupâă ce s-â sâă turât de injurii sţ i câlomnii, ne-â trimis lâ Zârcâă , unde „ne vor putrezi oâsele“. Dupâă cââ tevâ zile s-âu instâlât megâfoâne sţ i îân toâtâă îânchisoâreâ, ni s-âu lâă sât vizetele deschise. O zi îântreâgâă ne-â fost trânsmisâă mâreâ sţ edintţâă câre â âvut loc îân penitenciâr, lâ câre detţinutţii reeeducâtţi âu insultât tot ce âpârtţineâ trecutului cresţ tinesc sţ i romââ nesc. Am fost nominâlizâtţi sţ i cei câre îâncâă se mentţineâu pe pozitţii retrogrâde sţ i mistice. Dupâă âlte cââ tevâ zile âu improvizât o estrâdâă îân curteâ dintre Sectţii sţ i fâbricâă . Ne-âu scos din celule sâă âsistâă m lâ declârâtţiile comândântului legionâr Nicolâe Petrâsţ cu. Stâreâ sâ de epuizâre erâ totâlâă , expresiâ trâă dâ câă e strâă in fiintţei sâle; â vorbit îân âsţ â fel îâncââ t totţi âm îântţeles câă â fost pus îân situâtţiâ sâă ne deâ dezlegâre sâă fâcem ce vrem. Liberi sâă âctţionâă m îân functţie de consţ tiintţâ noâstrâă . Erâ tot ce putuse sâă smulgâă âdversârul. Tot timpul s-â pus îân fâtţâ dââ nsului sţ i â comândântţilor legionâri fâptul câă se fâc râă spunzâă tori de suferintţele celorlâltţi, pentru fâptul câă îâi mentţin îân âscultâre. Câ sâă ârâte câă legionarii nu depind de un ordin venit din partea unei autorităţi ierarhice, dacă nu exprimă linia legionară (n. â.), ci fiecâre este edificât îân ceeâ ce trebuie sâă fâcâă , â âcceptât sâă formuleze âceâstâă dezlegâre. Crâă ciun credeâ câă prin âceâstâ legionârii vor âcceptâ îân mâsâă reeducâreâ. Dâr s-â îânsţ elât. Cuvââ ntul comândântului Nicolâe Petrâsţ cu â âvut cârâcter contrâr âsţ teptâă rilor âdministrâtţiei. Comândântul Petrâsţ cu â prezentât ideâlul legionâr sţ i bâă tâă liâ dusâă de Misţ câre, de lâ îânfiintţâre pââ nâă lâ zi, spunââ nd câă , fâtţâă de cele enuntţâte, din âcel moment fiecâre e liber sâă procedeze cum îâi dicteâzâă consţ tiintţâ. ÎÎn dezlegâreâ enuntţâtâă , cei mâi multţi âu vâă zut dreptul de â rezistâ sţ i de â luâ pe cont propriu luptâ îâmpotrivâ âdversârului credintţei sţ i neâmului. Sţ i âsţ â s-â îântââ mplât. Câă derile âu îâncetât sţ i multţi dintre cei ce fâă cuserâă formâl concesii îâsţi fâă ceâu meâ culpâ. Simtţeâm câă erâ timpul ultimelor îâncercâă ri âle hidrei câre, nemâiputââ nd rupe cu dintţii, câă utâ sâă doboâre prin loviturâă de coâdâă . Vorbeâm cu frâtţii din celulâă , cu cei ce-i îântââ lneâm îân public sţ i ne îâncurâjâm, îântţelegââ nd câă , mâi mult câ oricââ nd, trebuiâ sâă rezistâă m, sâă nu cedâă m, sâă nu dâă m sâtisfâctţii diâvolului sţ i slujitorilor lui vâă zutţi. Erâm mâi âproâpe de cununâă , iâr ei mâi âproâpe de îânfrââ ngere. Nu puteâm luptâ cu ârmele lor. ÎÎn âfârâă de prigonire sţ i ucidere, ei nu âu âlte ârme. Noi âvem ârmele sţ i ârmurâ duhovniceâscâă pe câre le indicâă Sfââ ntul Apostol Pâvel (Efeseni 6, 11-18). Sţ i âpoi: «Prin râă bdâreâ voâstrâă vetţi dobââ ndi sufletele voâstre» (Lucâ 21, 19) spune Mââ ntuitorul, iâr «cel ce vâ râă bdâ pââ nâă îân sfââ rsţ it âcelâ se vâ mââ ntui» (Mâtei 10, 22) sţ i «îândrâă znitţi (lâ mâă rturisireâ âdevâă rului), Eu âm biruit lumeâ.» (Îoân 32, 17). Trebuiâ sâă îântţelegem sţ i âm îântţeles, câă âsţ â cum evreii âu deturnât procesul Mââ ntuitorului din plânul spirituâl îân plânul politic (âcuzââ ndu- L câă e îâmpotrivâ

398

Cezârului), câ sâă -L poâtâă ucide, lâ fel comunismul âcuzâă politic pe cei ce i se îâmpotriveâu îân plânul spirituâl. De pe pozitţii spirituâle nu trebuiâ fâă cutâă nici o concesie comunismului. Totţi erâm îân bunâă dispozitţie sufleteâscâă sţ i rugâă ciunile noâstre âveâu o dulceâtţâă âpârte, pe câre o simtţeâm orgânic, pe limbâă , câ un gust âl bucuriei câre îântreceâ orice âltâă dorintţâă. Trâă iâm o stâre de nepâă sâre, de ignorâre â celor ce sâr puteâ îântââ mplâ cu vietţile noâstre, cu trupurile noâstre efemere. CAPITOLUL II Semne de eliberare Căpitanul Coliban ÎÎntr-o duminicâă îân jurul orei 9, âm fost dus îântr-un birou de ânchetâă . Erâu multe âmenâjâte îân toâtâă îânchisoâreâ. Dupâă un timp â âpâă rut un civil, câre mi-â cerut cââ tevâ dâte biogrâfice. ÎÎnâinte de â i le dâ, l-âm rugât sâă nu se supere, dâr vreâu sâă sţ tiu cine este. S-â simtţit jignit. - Cine âr puteâ sâă ceârâă âici, cevâ, îân âfârâ unei âutoritâă tţi â stâtului? - Mie mi-âu cerut âltţii, substituindu-se Securitâă tţii, iâr Securitâteâ zice câă nu â sţ tiut nimic; putetţi fi sţ i dvs. un âstfel de câz. Nu âm îâncredere îân nici o persoânâă câre vine îân numele âutoritâă tţii de stât, dâr nu âre curâjul sâă se legitimeze. Dâcâă reprezentâtţi âutoritâă tţile stâtului sţ i spunetţi câă suntetţi ofitţer de Securitâte, de ce nu âvetţi curâjul sâă vâă declârâtţi identitâteâ? Dâcâă Securitâteâ sţ tie ce se petrece îân fiecâre coltţ de tţârâă , cum de n-â fost câpâbilâă sâă sţ tie ce se petreceâ lâ Pitesţ ti, lâ Gherlâ, lâ Tââ rgsţ or, lâ Cânâl unde erâu omorââ tţi oâmeni? Poâte nici nu o reprezentâtţi, ci „vretţi sâă o compromitetţi!“. - Sţ tii câă -mi plâci! Aperi Securitâteâ, nu-i âsţ â?, nu sesizâă ironiâ. - Mâă âpâă r pe mine de un âct de îânsţ elâă ciune. - Bine! Eu sunt câă pitânul Colibân de lâ Securitâteâ din Ploiesţ ti. Îâtâă sţ i legitimâtţiâ meâ. - Ce doritţi de lâ mine? - Vreâu sâă stâă m de vorbâă putţin, âsţ â, prietenesţ te... - Prietenesţ te? Ce prietenie poâte fi, d-le câă pitân, îântre dvs. sţ i mine? Mâi îântââ i, nu âvetţi voie sâă âvetţi prieteni sţ i mâi âles unul declârât de dvs. bândit, iâr eu sunt îânchis sţ i dvs. liber. Dâcâă âm fi âmââ ndoi liberi sţ i âm stâ pe iârbâ verde, fâă râă sâă ne suspectâă m vorbele, gââ ndurile, dâcâă nu ne-âm trâă dâ unul pe âltul, dâ, âm puteâ deveni prieteni. Dâr eu âm hâinâă vâă rgâtâă sţ i sunt lipsit de drepturile de om sţ i de cetâă tţeân. Cum putem stâ de vorbâă ? - Totusţ i, trebuie sâă comunicâă m unul cu âltul, fiindcâă eu voi fi âcelâ câre vâ râă spunde de dumneâtâ sţ i de âltţii din Prâhovâ, îân perioâdâ de libertâte, îân câre vetţi fi pusţ i.

399

- Nu îântţeleg! Ce fel de libertâte este âceeâ, dâcâă eu voi fi sub urmâă rire sţ i vâ trebui poâte sâă fâc sţ i âcte de prezentţâă pe lâ Securitâte? - Dâ, âsţ â vâ fi! Libertâteâ ce se vâ âcordâ vâ fi controlâtâă ! - ÎÎntţeleg, îântr-un stât totâlitâr nimeni nu âre dreptul sâă gââ ndeâscâă âltcevâ decââ t ceeâ ce gââ ndesţ te âutoritâteâ, sâă vorbeâscâă sâu sâă fâcâă âltcevâ decââ t ce i se îângâă duie. Noi suntem âici pentru câă gââ ndim.Câ fiintţe libere, râtţionâle, voim sâă vorbim sţ i sâă fâcem âltcevâ decââ t dvs. Nu numâi dvs. âvetţi dreptul âcestâ. Sţ i noi suntem romââ ni, sţ i eu fâc pârte din totul âcestui neâm sţ i âm dreptul sâă -mi exprim pâă rereâ cu privire lâ binele sţ i lâ viitorul lui. Cine sunt Mârx, Engels sţ i Lenin? Strâă ini; sţ i de trupul, sţ i de spiritul neâmului romââ nesc. Dâcâă âu dreptul, îân necunosţ tintţâă de reâlitâă tţile spirituâle âle âcestui neâm, sâă -i impunâă vointţâ lor, cu âtââ t mâi mult cei ce fâc pârte din corpul sâă u âu âcest drept! De ce ni-l ânulâtţi? Afârâă , se âuzeâu clopotele pentru liturghie lâ bisericile din orâsţ . - Auzitţi clopotele? Acolo este glâsul Autoritâă tţii Supreme, câre vâă vâ judecâ sţ i pe dumneâvoâstrâă , sţ i pe noi, sţ i pe mine, lâ sfââ rsţ it. Atunci fiecâre vâ fi îândreptâă tţit sâu osââ ndit dupâă âlte legi sţ i criterii decââ t âceleâ pe câre le decretâtţi dumneâvoâstrâă , ignorââ nd sfââ rsţ itul! - Mâxime, mi-â zis cu ton de intimitâte, vom mâi stâ de vorbâă . Eu, âm vrut numâi sâă ne cunoâsţ tem, câ persoâne. - Dâ, âm îântţeles. Sâă mâă putetţi identificâ. Sâă nu fâcetţi vreo confuzie, nu pentru â legâ o prietenie! M-â privit conspirâtiv sţ i m-â trimis lâ câmerâă . Dâr m-â oprit câ sţ i cum sţ i-âr fi âdus âminte de cevâ. - Am uitât sâă te îântreb, fumezi? - Nu, multţumesc! Nu fumez! - Tţ i-e foâme? - Nu! Nu fumez sţ i nu mi-e foâme! Multţumesc pentru purtâreâ de grijâă ! Asţ â âm fâă cut cunosţ tintţâă cu viitorul meu suprâveghetor sţ i responsâbil pentru libertâteâ ce mâă âsţ teptâ. Ultima declaraţie ÎÎntr-o seârâă , lâ sfââ rsţ itul lunii âprilie 1964, âm fost scosţ i pe rââ nd de prin celule, cââ te 20-30 insţ i sţ i dusţ i îântr-o bârâcâă speciâl âmenâjâtâă , compârtimentâtâă cu nisţ te birouri mici. Un ofitţer ne-â âdus hââ rtie sţ i cerneâlâă sţ i ne-â cerut sâă ne precizâă m pozitţiâ îân scris, foârte pe scurt, ârâă tââ nd ce gââ ndim sţ i ce âvem de gââ nd sâă fâcem îântr-o eventuâlâă libertâte. Am fost lâă sâtţi singuri, cââ te unul îân birou, cu usţ ile deschise. Ni s-â precizât câă trebuie iscâă lite declârâtţiie. Am scris telegrâfic: 1. Sunt cresţ tin ortodox sţ i cred îân Dumnezeul treimic, pe câre-l mâă rturisesţ te Bisericâ noâstrâă Ortodoxâă Romââ nâă .

400

2. Sunt romââ n sţ i mâă simt legât de tot trecutul de luptâă âl strâă mosţ ilor, câre âu âpâă rât cu pretţul vietţii lor fiintţâ spirituâlâă sţ i mâteriâlâă â âcestui neâm sţ i pâă mââ ntul pe câre trâă im. 3. Sunt îâmpotrivâ conceptţiei âteiste sţ i comuniste din tţârâă sţ i din lume. 4. Mâă supun legilor stâtului sţ i doresc sâă muncesc, dâr dâcâă âceâstâă supunere sţ i muncâă îâmi este conditţionâtâă de âbdicâreâ de lâ credintţâ îân Dumnezeu sţ i âpâă râreâ vâlorilor spirituâle nâtţionâle, sunt gâtâ sâă suport consecintţele refuzului de supunere sţ i muncâă . Formâ de exprimâre â ceeâ ce gââ ndeâm â fost putţin diferitâă , dâr âcesteâ âu fost îân principiu pozitţiile exprimâte de totţi. Dâcâă âceste declârâtţii sunt lâ dosârul meu sţ i el se publicâă - ceeâ ce âsţ dori - ele se vor gâă si âcolo. Cââ nd âm iesţ it din birou, ne-âm îântââ lnit totţi âfârâă sţ i âm schimbât impresii. Din îântunericul noptţii erâm suprâvegheâtţi sţ i âscultâtţi. Dupâă mâi mult de o orâă un ofitţer â âdunât hââ rtiile sţ i militţienii ne-âu condus lâ Zârcâă . Totţi cei din Zârcâă âu fâă cut âceste ultime declârâtţii. Am âflât de lâ unii câmârâzi de pe âripâ dinspre fâbricâă câă multţi, mâi âles muncitori sţ i tţâărâni, plecâserâă ; lucrul îân fâbricâă , lâ Cânâl sţ i pe sţ ântiere îâncetâse, politicii fiind îânlocuitţi cu detţinutţi de drept comun. Sfârşitul Părintelui Agaton Pâă rintele Agâton (Dâniil) Teodorescu de lâ Rârâă u, pe câre-l îântââ lnisem lâ Jilâvâ, dupâă multe peripetţii â âjuns lâ Aiud (unde compusese un âcâtist Sfââ ntului Îoân cel Nou de lâ Suceâvâ, pe câre-l sţ tiâu multţi bâă ietţi) sţ i fusese izolât pe unâ din lâturile scurte âle T-ului, spre âdministrâtţie. Se cereâu declârâtţii din câre sâă reiâsâă compromitereâ Bisericii sţ i ierârhilor ei. Primind hââ rtiâ sţ i cerneâlâ, îân loc sâă fâcâă plâă cere â âdversârului, pâă rintele â fâă cut un rechizitoriu detâliât conceptţiei mâteriâliste sţ i guvernâă rii comuniste, deconspirââ nd lucrâreâ sâtânicâă prin câre iudeo-mâsoneriâ sţ i celelâlte fortţe âtee îânceârcâă sâă loveâscâă îân Hristos sţ i îân Bisericâ Sâ. Aproâpe o lunâă de zile â scris îântr-unâ sţ i âsţ teptâ din zi îân zi sâă fie chemât lâ confruntâre. ÎÎntr-o dimineâtţâă îânsâă , s-â zvonit îân tot Aiudul, câă â fost gâă sit mort îân celulâă . Vom sţ ti vreodâtâă âdevâă rul? «Câă ci nu este nimic âscuns, câre sâă nu se deâ pe fâtţâă» (Lucâ 8, 17). Sţ i Cel ce â fâă cut âceâstâă âfirmâtţie vâ pâă strâ sţ i mâă rturiile ei. Scoaterea din Zarcă Lâ sfââ rsţ itul lui mâi sâu îânceputul lui iunie 1964, fâă râă sâă fim bruscâtţi, fâă râă cuvinte dure, âm fost dusţ i îân Sectţie, îân dormitoâre comune, mâi mâri. De lâ ferestre se scoteâu obloâne, se repârâu sţ i se montâu cercevele, se puneâu geâmuri sţ i se îânlocuiâu câlorifere. S-â îânlocuit toâtâă instâlâtţiâ electricâă . Dupâă plecâreâ noâstrâă , vizitâtorul âr fi putut exclâmâ: „Ce conditţii umâne âu

401

âvut âcesţ ti detţinutţi politici!“ Pâturi vopsite îân crem, cu sâltele, ceârceâfuri sţ i perne moi, câ lâ sânâtoriile elvetţiene. Urmele trecutului trebuiâu sţ terse! ÎÎn câmerâă cu pâă rintele Arsenie Pâpâcioc, pe câre nu-l vâă zusem din primâă vârâ lui 1946, sţ i cu pâă rintele Îoân de lâ Vlâdimiresţ ti, erâm câm zece insţ i. Undevâ âlâă turi se âflâ sţ i pâă rintele profesor Dumitru Stâă niloâie. M-âm bucurât gââ ndindu-mâă cââ sţ tigurile duhovnicesţ ti de câre voi âveâ pârte. Dumnezeu âveâ proiecte cu fiecâre dintre noi; dupâă douâă -trei zile, s-â fâă cut âlt ârânjâment. Am fost repârtizât cu Mârin Nâidim sţ i âltţi 20, îân fostâ câpelâă ortodoxâă , câre âjunsese club sţ i bibliotecâă pentru reeducâtţi. Se construise sţ i un perete de zid câre îâmpâă rtţeâ curteâ mâre â Sectţiilor. ÎÎn ceâ din fâtţâ dormitorului âveâm libertâteâ sâă stâă m sţ i noi. Suprâveghereâ erâ formâlâă sţ i puteâm sâă trecem îân ceâlâltâă curte. Neoficiâl, ciripitorii trebuiâu sâă informeze ce fâcem, ce discutâă m, cine cu cine etc.... Trei dezamăgiri, trei întristări Cei câre trecuserâă de pârteâ dusţ mânului sţ i voiâu sâă -sţ i dovedeâscâă sinceritâteâ fâtţâă de stâă pââ n, îâncercâu ultimele âtâcuri âsuprâ celor venitţi de lâ Zârcâă pentru â prinde vreunul îân plâsâ âmâă girilor, pentru â-sţ i molcomi consţ tiintţâ câă nu sunt singuri câă zutţi. Trei îântââ lniri îâmi vor âmâă rîâ sufletul. Dupâă ce totţi iesţ iserâă din câmerâă , dornici sâă steâ cââ t mâi mult lâ âer sţ i luminâă , âm râă mâs doâr cu Mârin Nâidim sâă fâcem un âcâtist. Ne-âm urcât pe âl treileâ rââ nd de pâturi, âm îângenuncheât sţ i rosteâm pe rââ nd condâcele sţ i icoâsele îân sţ oâptâă , bucurââ ndu-ne de îântââ lnireâ îân Hristos. Am sfââ rsţ it sţ i voiâm sâă coborââ m; âtunci l-âm vâă zut pe un pâă rinte cu un ânumit renume, îântins pe un pât. Nu-l vâă zusem niciodâtâă pââ nâă âtunci. Sţ tiâm doâr câă este îân câmerâă . Dupâă felul cum mil descrisese cinevâ, âm intuit câă este el. Mâă gââ ndeâm, de vreme ce erâ singur, câă sţ i dââ nsul râă mâă sese sâă se roâge îân tâinâă . Spre surprindereâ noâstrâă , ni s-â âdresât cu un ton de imputâre: - De ce fâcetţi lucrul âcestâ? Vretţi sâă fâcetţi pe mârtirii? Cuvintele m-âu descumpâă nit; veneâu din pârteâ unei fetţe bisericesţ ti sţ i nu exprimâu decââ t un sens jignitor. Nu etâlâsem îân public cu umilintţâă fâriseicâă rugâă ciuneâ noâstrâă , nici nu brâvâsem îân fâtţâ âdversârului! Câă utâsem un loc ferit, vâă zut doâr de noi sţ i Dumnezeu. Sţ tiind ce âtitudine âvusese sţ i îânâinte, âm îândrâă znit sâă -l îânfrunt decent, dâr câtegoric: - Dumneâvoâstrâă cââ nd credetţi câă trebuie fâă cute, îândeosebi, âcte de mâă rturisire? ÎÎn vremuri de prigoânâă sâu îân vremuri de linisţ te? A fost suficient. A coborââ t fâă râă sâă mâi spunâă un cuvââ nt. Mâă gââ ndeâm âpoi lâ lapssi, cei câă zutţi, din primele veâcuri cresţ tine: unii de fricâă , âltţii din motive numâi de ei cunoscute, ârseserâă tâă mââ ie sâu âduseserâă ofrânde pe âltârul idolilor, pentru â scâă pâ de prigoânâă sâu moârte. Pe âcesţ tiâ, Bisericâ i-â primit îân sââ nul ei numâi dupâă ce ispâă sţ iserâă un cânon de pocâă intţâă greu, âproâpe câ îân câzul

402

expunerii voite lâ moârte, iâr îân vreme de prigoânâă cerââ ndu-le âcte de mâă rturisire. „Cine-mi spune pâă câtul, âcelâ mâă iubesţ te“, zice Sfââ ntul Vâsile cel Mâre. Îârtâă -mâă , pâă rinte, dâr fiindcâă te iubesc, îân Hristos, de âceeâ te-âm îânfruntât. Câă ci nu oricââ nd ne este dât prilejul sâă -L mâă rturisim pe Hristos. Sţ i locul, sţ i timpul ne-â fost dât âcolo, lâ Aiud, celor din generâtţiâ noâstrâă . «Sţ i pâă câtul meu îânâinteâ meâ este purureâ» (Psâlm 50, 3), zice Dâvid, îâmpâă râtul sţ i proorocul. Lâsâă -mâă , îângâă duie sâă îângenunchez âlâă turi de sfintţiâ tâ, sâă plââ ngem îâmpreunâă pâă câtul meu sţ i âl tâă u, doâr, doâr, vâ âuzi Dumnezeu glâsul rugâă ciunii noâstre izvorââ tâă din inimi umilite sţ i zdrobite, pe câre nâă dâă jduim sâă nu le urgiseâscâă . Îârtâă -mâă , pâă rinte! *** Alt moment dureros â fost prilejuit de d-nul Tâche Sâvin 51. Erâ lââ ngâă un militţiân sţ i strigâ de pe o listâă 15-20 de nume, îântre câre sţ i pe âl meu. Am fost invitâtţi reverentţios de militţiân sâă intrâă m îântr-o câmerâă cu bâă nci, tâblâă sţ i câtedrâă ; probâbil inginerii tţineâu âici cursuri de câlificâre cu muncitorii ce lucrâu îân fâbricâă . Militţiânul â plecât sţ i Sâvin â luât loc lâ câtedrâă . Trecuse îân tâbâă râ vrâă jmâsţ ului. A îânceput sâă peroreze, câ sţ i Mihâlexe, fel de fel de ineptţii, trâse lâ sţ âpirogrâful pârtidului îântţelept. Mâă uitâm lâ el cu compâă timire sţ i mâă gââ ndeâm ce bine i-âr fi stât âcestui bâă rbât îân toâtâă fireâ, câ sţ i âltorâ âsemeneâ lui, sâă fie exemple de demnitâte cresţ tinâă sţ i romââ neâscâă , nu pricinâă de sminteâlâă pentru cei slâbi. Sfââ rsţ indu-sţ i expunereâ, ne privi profesorâl: - Sâă vedem, ce âtţi îântţeles? Sâă ne spunâă , spre exemplu, Mâxim Virgil. Fâă râă sâă mâă ridic, câă ci nu meritâ efortul, i-âm râă spuns: - D-le Sâvin, îâmi pâre râă u câă mi te-âi âdresât, fiindcâă sunt pus îân situâtţiâ sâă te îânfrunt. Erâ mâi bine dâcâă nu-tţi luâi âceâstâă râă spundere îân fâtţâ propriilor dumitâle vrâă jmâsţ i, â neâmului sţ i â lui Dumnezeu. Câă ci nu te onoreâzâă , ci te îânjosesţ te, sţ i îâncâă vesţ nic, dâcâă nu te pocâă iesţ ti. Ne cunoâsţ tem preâ bine câ sâă fie nevoie sâă -tţi spun mâi multe. Plec mââ hnit din âceâstâă câmerâă sţ i te rog, chiâr te sfâă tuiesc, dâcâă mâi âi un drâm de consţ tiintţâă sţ i bun simtţ romââ nesc sţ i cresţ tinesc, sâă te duci îân fâtţâ âdministrâtţiei sţ i sâă renuntţi lâ obligâtţiâ pe câre tţi-âi luât-o din interese meschine. A îâncercât sâă râă spundâă cevâ, dâr l-âm tâă iât: - Nu mâi âm nimic de spus. Am iesţ it sţ i de âtunci nu l-âm mâi vâă zut pe Sâvin. Dupâă mine âu iesţ it totţi, bucurosţ i, dâr îângrijorâtţi de cele ce vor urmâ. Timorâreâ nu dispâă ruse îâncâă din suflete sţ i âveâm sâă o ducem cu noi, âfârâă , sâă o purtâă m îântre âltţi timorâtţi, câre intrâserâă cu totţii îântr-un fel de lâsţ itâte râtţionâlâă .

51

I. Gh. Savin (18…- 19…), profesor la Facultatea de Teologie din Bucureşti, unde a susţinut cursuri de mistică Răsăriteană şi Apuseană. Lucrări tipărite: Mistica Răsăriteană, Mistica Apuseană, Iconoclaşti şi apostaţi contemporani ed. Anastasia, colecţia Elita interbelică. Vezi la bibliotecă vreo carte de-a lui cu vreo referinţă de ani, activitate, sau alte tipărituri.

403

„Astâ-i viâtţâ! Pot eu sâă schimb lumeâ?“, ziceâ fiecâre. Blâzâreâ sţ i fricâ de luptâă îâi dâă âdversârului biruintţâ sigurâă sţ i permânentâă âsuprâ oricâă rei ârmâte deznâă dâă jduite. Cântec de luptă de Râdu Gyr Nu dor nici luptele pierdute, nici râă nile din piept nu dor, cum dor âcele brâtţe slute câre sâă lupte nu mâi vor. Cââ t timp îân piept inimâ-tţi cââ ntâă , ce-nseâmnâă umâă rul îânfrââ nt? Ce-tţi pâsâă -n prâf de-o spâdâă frââ ntâă cââ nd te ridici cu un steâg mâi sfââ nt? Câă -nvins, nu esţ ti âtunci cââ nd sââ ngeri, nici dâcâă ochii-n lâcrimi tţi-s... Cele mâi crââ ncene îânfrââ ngeri Sunt renuntţâările lâ vis. Mi-âm dât seâmâ mâi âles âfârâă . Stââ nd de vorbâă cu oâmenii âm constâtât câă , desţ i îântţelegeâu foârte bine cele ce le spuneâm, se fereâu sâă le îânsusţ eâscâă , câ pe cevâ periculos pentru viâtţâ lor, sţ i mâă ocoleâu. Voiâu sâă steâ de vorbâă cu mine, dâr sâă nu le spun lucruri pe câre âr fi trebuit sâă le fâcâă . Sţ i nu-i chemâm sâă dâă m loviturâă de stât; doâr sâă -sţ i pâă streze demnitâteâ morâlâă sţ i onoâreâ de romââ n. Or, tocmâi pe âcesteâ le subminâse comunismul. *** A treiâ confruntâre âm âvut-o cu un fost elev de lâ Tââ rgsţ or. Nu mi-â râă mâs numele sâă u îân minte. Luââ ndu-sţ i un ângâjâment fâtţâă de superiorii sâă i sţ i âvââ nd impertinentţâă, m-â âcostât cââ nd mâă plimbâm prin curte; cu cuvinte jignitoâre voiâ sâă mâă punâă îân situâtţiâ de â râă spunde lâ âcelâsţ i nivel. M-âm stâă pââ nit sţ i n-âm râă spuns lâ provocâre. - Ce doresţ ti dumneâtâ? - Sâă -tţi dâi seâmâ câă esţ ti un îângââ mfât, depâă sţ it de reâlitâteâ câre te îânconjoârâă sţ i sâă te cobori din lumeâ tâ utopicâă , sâă -tţi recunosţ ti râă tâă cirile sţ i sâă devii un om âdevâă rât! - Suntetţi preot dumneâvoâstrâă , âm âccentuât pronumele de reverentţâă. - Nu, â râă spuns putţin mirât, nepricepââ nd sensul îântrebâă rii. - Atunci, cine trebuie sâă primeâscâă confesâreâ meâ?

404

- Cum cine? Noi totţi, cei câre ne-âm ângâjât pe drumul cel bun âl vietţii sociâliste. ÎÎn fâtţâ noâstrâă sâă -tţi fâci demâscâreâ câă ci din pricinâ tâ sţ i â âltorâ câ tine nu putem sâă -i fâcem pe totţi sâă se îântoârcâă pe drumul cel bun sţ i sâă plecâă m âcâsâă mâi repede. Lâ fel îâi reprosţ âse Tţ urcânu lui Oprisţ ân. - Dumneâtâ âi consţ tiintţâ câă esţ ti pe drumul cel bun câre te duce âcâsâă ? Sunt doâr douâă drumuri: unul lât sţ i âltul îângust, fiecâre duce lâ cââ te o câsâă , îân cer sâu îân iâd. Pe un drum merg cei putţini, pe celâă lâlt cei multţi. Dumneâtâ unde te duci? - Eu sţ tiu unde mâă duc sţ i toâtâă lumeâ trebuie sâă vinâă cu noi, chiâr sţ i tu, câre âi râă mâs un mistic îântââ rziât, se îândââ rjeâ vâă zââ nd câă nu ripostez. Din pricinâ voâstrâă s-â nenorocit âtââ t tineret. Dâcâă âtţi fi âcceptât de lâ îânceput reeducâreâ nu erâm îân situâtţiâ de â nu ni se âcordâ credit morâl nici nouâă , celor câre vrem sâă dovedim câă suntem de bunâă credintţâă sţ i âtâsţ âtţi pârtidului. Nici dupâă ce â dât Petrâsţ cu declârâtţiâ nu vrei sâă îântţelegi câre este drumul! - Tinere, âi îântţeles gresţ it ceeâ ce â spus domnul Petrâsţ cu. N-âi fost âtent lâ lectţie. Ai fi îântţeles dâcâă erâi cinstit sufletesţ te. - Bâ, âm fost foârte âtent. A spus câă suntem dezlegâtţi de âscultâreâ fâtţâă de dââ nsul sţ i putem fâce fiecâre ce vrem. - Ei, vezi! Î s-â reprosţ ât câă îâi tţine pe legionâri îân âscultâre, câ sâă dovedeâscâă câă nu âscultâreâ fâtţâă de el câ persoânâă , îâi determinâă pe legionâri sâă nu âccepte reeducâreâ, â dât tuturor dezlegâreâ, dupâă ce prezentâse luptâ Câă pitânului sţ i â generâtţiei lui îân luminâ Adevâă rului pe câre-l mâă rturisiserâă sţ i pentru câre âcceptâserâă moârteâ. Dezlegâreâ nu este un îândemn câ sâă treci de pârteâ âdversârului, ci o invitâtţie lâ âlegere. Legionârul sţ tie ce sâă âleâgâă . Dâr dumneâtâ nu te potţi prevâlâ de âceâstâă dezlegâre, pe câre âi îântţeles-o gresţ it, pentru câă âi trecut de pârteâ âdversârului îânâinte de â fi dâtâă . Libertâteâ de â fâce ce vrei, îânseâmnâă â fâce ce trebuie, nu â fâce râă ul. Ce âtţi fâă cut totţi, cei âsemeneâ dumitâle, e un râă u pe câre-l sâă vââ rsţ itţi îâmpotrivâ fiintţei voâstre spirituâle, îânsotţindu-vâă îân tâgmâ luptâă torilor îâmpotrivâ lui Dumnezeu sţ i â vietţii neâmului, sţ i nu vetţi mâi âveâ dreptul sâă vorbitţi îân numele lui Dumnezeu sţ i âl neâmului, câ unii câre âtţi câă zut din hâr. Atţi schimbât obiectul de âdorâtţie, îân locul lui Hristos âtţi pus âvântâjul mâteriâl. Nu âcceptâtţi suferintţâ pentru mâă rturisireâ Adevâă rului, ci sâtisfâctţiile personâle pentru neâdevâă r, îânscriindu-vâă îân ârmâtâ minciunii sţ i â celor fâă râă de lege, dâr nu vetţi âveâ sâtisfâctţie. Dumneâtâ, nu vezi câă âi iesţ it din unitâteâ âscultâă rii? De câre legionâr âscultţi? Cine conduce reeducâreâ? Nu comunisţ tii? Deci dumneâtâ âscultţi de comunisţ i! ÎÎn numele cui vii lâ mine? Nu sţ tii cui slujesţ ti tinere! Dâcâă sţ ti ce îânseâmnâă libertâteâ de consţ tiintţâă, de ce mâă obligi, de ce mâă constrââ ngi, sâă -mi râă pesţ ti libertâteâ? Dumneâtâ âi pierdut-o, dâr âi âcceptât s-o pierzi. Numâi prin libertâte pot sâă exprim pozitţiâ âutenticâă â sufletului meu câre, vis-â-vis de âl dumitâle, e nerobit de vreo fortţâă, de vreun interes meschin, egoist, lumesc.

405

Verificâă -tţi mânierele, comportâmentul sţ i interiorul devâstât de îântunericul ignorântţei îân câre te âfli. Pââ nâă âtunci evitâă discutţiile cu mine! - Tocmâi fâptul câă nu vrei sâă discutţi, dovedesţ te cââ t de îângââ mfât esţ ti! - Dumneâtâ vorbesţ ti de pe pozitţiâ ignorântului, proprie âdversârilor Adevâă rului, câre numesc demnitâteâ morâlâă sţ i spirituâlâă â mâă rturisitorului, îângââ mfâre. Mânierâ îân câre discutţi este lipsitâă de bunâă cuviintţâă sţ i respect. Î-âm îântors spâtele, lâă sââ ndu-l sâă profereze injurii sţ i câlomnii îân urmâ meâ. Lâ âcest nivel sâă mâă cobor? M-â durut, pentru sufletul lui, stâreâ unui copil îânsţ elât, câre voiâ sâă dovedeâscâă sţ i âltorâ, nu numâi îânchipuirii lui, câă este un cinevâ, devreme ce â reusţ it sâă -l îâmproâsţ te cu noroi pe Mâxim. Dâr cine erâ Mâxim? Un nimeni de câre nimeni nu sţ tiâ sţ i câre nici nu mâi figurâ îân âctele de stâre civilâă . Se tââ rââ se douâă zeci sţ i doi de âni pe pârdoselele temnitţelor, tremurââ nd lâ gââ ndul câă Dumnezeu pedepsesţ te îân el nu numâi pâă câtele lui, ci sţ i cele nesţ tiute âle neâmului romââ nesc. Doisprezece âni se chinuise femeiâ cu scurgere de sââ nge. Optsprezece âni stâă tuse âltâă femeie gââ rbovâă . Doisprezece âni fusese muncit copilul lunâtic. Fiicâ Cânâneencii se vindecâse, surzii sţ i mutţii, orbii sţ i leprosţ ii âsemeneâ, fiul vâă duvei din Nâin îânviâse, Lâzâă r îânviâse dupâă ce intrâse îân putrefâctţie. Pentru Mâxim, câre erâ scâdentţâ? ÎÎn ochii celor ce-l chinuiâu, âsţ teptâ; âcestâ erâ râă ul?! Pentru âsţ teptâreâ minunâtâă â interventţiei suprânâturâle primeâ âcum ofense. Dâ, le meritâ! Nu se puteâ o râă zbunâre mâi hidoâsâă din pârteâ lui Sâtân. Bâtjocorireâ râă bdâă rii sţ i sperântţei îân Dumnezeul izbâă vitor. ÎÎtţi multţumesc, Doâmne, câă mi-âi dât putere sâă o primesc sţ i pe âceâstâ. M-âm rugât pentru âcest copil, sâă -l scoâtâă Dumnezeu din îânsţ elâă ciuneâ cugetului lui, îâncâă neâtins de câă ldurâ râzelor ceresţ ti! Perfectarea formelor de eliberare Doi militţieni, cunoscutţi câ unii ce nu fâă cuserâă exces de zel, ne-âu rugât, nu obligât, sâă ârânjâă m nisţ te ronduri de flori, sâă trânsportâă m cu tâă rgile pietre sţ i pâă mââ nt, sâă smulgem sţ i sâă curâă tţâăm iârbâ de pe bordurâă , câ sâă ne punem îân misţ câre mâă dulârele sţ i tot orgânismul, pentru â intrâ îân ritm normâl de viâtţâă. Erâm slâă bitţi sţ i nu trebuiâ sâă se sperie lumeâ de noi. Multţi nu depâă sţ eâu 40 de kilogrâme. ÎÎn iunie - iulie, erâu zile de vârâă câă lduroâsâă , iâr âerul sţ i temperâturâ de âfârâă âbiâ o suportâm douâă -trei ore. Cââ nd smulgeâm iârbâ, câă deâm câ bolovânii îân fund. Se îâmbunâă tâă tţise mââ ncâreâ sţ i îâncet-îâncet îâncepeâm sâă ne îântremâă m. ÎÎn douâă -trei luni, îân douâă -trei serii de oâmeni fuseserâă eliberâtţi ultimii muncitori sţ i tţâărâni. Mâi râă mâă seserâă cââ tţivâ âromââ ni, dobrogeni. Cu o zi - douâă îânâinte de eliberâre, un ofitţer de Securitâte din zonâ de rezidentţâă îâtţi luâ cââ tevâ dâte preliminârii pe câre le îânscriâ îân biletul de eliberâre. De cincisprezece âni nu sţ tiâm nimic despre âi mei sţ i, lâ îântrebâă rile lui, râă spundeâm tot cu îântrebâre. - Unde vei locui?

406

- Nu sţ tiu. Unde vretţi sâă locuiesc? - Cum se numesc pâă rintţii? - Mâi trâă iesc? - Ce profesie âi? - Elev, îân âfârâă de ceâ de detţinut politic! - Esţ ti ironic! - Cu mine! - Îscâă lesţ te! ÎÎn biletul de eliberâre erâu completâte râă spunsurile dupâă dosâr. - Dâcâă sţ tiâtţi âceste dâte, de ce mi le-âtţi mâi cerut? - Sâă fitţi âtentţi ce vorbitţi sţ i ce fâcetţi âfârâă , câă vâă omoârâă muncitorii cu ciocânele, mi-â zis cu âer îângrijorât. - Dâr, sţ titţi câă eu n-âm cerut sâă fiu scos âfârâă , nici pedeâpsâ nu â expirât. Cine vâă obligâă sâă mâă eliberâtţi? M-â privit cu dispretţ sţ i mi-â fâă cut semn sâă ies. La magazie ÎÎn 29 iulie 1964 ne-âu dus lâ mâgâzie, unde erâu depozitâte hâinele civile ce ne fuseserâă confiscâte de-â lungul ânilor; obiectele de vâloâre, ceâsuri, verighete, stilouri, fuseserâă vâlorificâte de misitţii cinstitţi âi iâdului. ÎÎncercâserâă sâă vâlorifice sţ i sufletele noâstre pentru viâtţâ trupului, dâr âvusesem grijâă sâă -l âsigurâă m cu peceteâ trezoreriei ceresţ ti. Primisem lâ Jilâvâ o pâă turâă de câsâă , de lâ un tţâărân câre se eliberâse. Aveâ o tţesâă turâă îân cârouri mâri, cu negru sţ i rosţ u. ÎÎmi fâă cusem din eâ un costum ciudât, cu pântâloni lârgi câre se strââ ngeâu pe glezne sţ i o vestâă lâ câre, pentru câă nu-mi âjunsese stofâ, îâi fâă cusem o mââ necâă , dintr-o âltâă bucâtâă de pâă turâă . Mâă âjutâse croitorâsţ ul Mââ nzâlâă sţ i-l cususem „îân urmâ âcului“, cu âtţâă scoâsâă dintr-o sâlteâ ruptâă , primitâă sâă spâă lâă m pe jos. Costumul îâmi fusese confiscât lâ o perchezitţie sţ i mâă îânsotţise âtâsţ ât lâ bâgâjul câre, câ pe orice detţinut, îâl îânsotţeâ de lâ o îânchisoâre lâ âltâ. Cââ nd l-âm îâmbrâă cât, militţienii âu izbucnit îân rââ s. - Îâ, uitâtţi-vâă , mâă , âă stâ pârcâă -i de lâ circ! - N-âtţi fâă cut voi circ pââ nâă âcum âici. Ce âltcevâ âtţi fost decââ t circâri? ÎÎn âlte conditţii râă spunsul m-âr fi costât viâtţâ. Dâr unul dintre ei â reâlizât âdevâă rul celor spuse de mine: - Bine âi zis, mâă ! Circul drâcului â fost âici! Ieşirea Titlul îâmi evocâă iesţ ireâ evreilor din robiâ Egiptului. Câă âm iesţ it sţ i noi dintro robie, e âdevâă rât. Dâr câă vom râă tâă ci îâncâă 40 de âni îântr-o tţârâă pustiitâă de toâte frumusetţile ei, câ sţ i evreii îân pustie, ce mâi putem spune?

407

Pe 31 iulie 1964, seârâ, âm fost îâmbârcâtţi îân mâsţ ini cârosâte militâre sţ i distribuitţi lâ diferite stâtţii de câle ferâtâă , îânâinte sâu dupâă Aiud, câ sâă nu se provoâce âglomerâtţiâ subitâă â trenului. ÎÎn noâpteâ âceeâ detţinutţii pâă râă seâu Aiudul. Erâ ultimâ gurâă de venin pe câre bâlâurul o vâă rsâ câ sâă nu se otrâă veâscâă el îânsusţ i. Pe peronul gâă rii, îântre âltţii pe câre nu-i vâă zusem de 15-20 de âni erâ sţ i doctorul Îlie Nicolescu. El initţiâse procesul celor âflâtţi îân Aiud îân 1941, îân legâă turâă cu âcuzâtţiile din lucrâreâ ântonesciânâă Pe marginea prăpastiei. L-âm recunoscut usţ or, mâi greu dââ nsul pe mine; cââ nd ne-âm cunoscut (1942) erâm âdolescent, iâr dââ nsul bâă rbât îâmplinit. Acum erâ âcelâsţ i bâă rbât frumos, luminos, desţ i obosit de ânii sţ i îâncercâă rile prin câre trecuse. Am îânnodât cââ tevâ âmintiri comune din perioâdâ de detentţie ântonesciânâă , cââ nd tot rezistentţâ de lâ Zârcâă â hotâă rââ t soârtâ noâstrâă morâlâă . - Sţ tiâm, erâm sigur câă Zârcâ vâ hotâă rîâ din nou soârtâ noâstrâă îân ceeâ ce privesţ te demnitâteâ cresţ tinâă sţ i legionârâă . Cu âtââ t mâi mult cu cââ t sţ tiâm câă multţi dintre cei ce cââ sţ tigâserâă âtunci bâă tâă liâ, erâu din nou implicâtţi îân âcest âct de mâă rturisire, îâmi spusese. În tren Se âpropiâ orâ de plecâre â trenului (10-11 seârâ); multţi câmârâzi îâsţi schimbâu âdresele câ sâă poâtâă comunicâ cââ nd vor fi liberi. Erâ dorintţâ de â pâă strâ sţ i îân felul âcestâ comuniuneâ sufleteâscâă . Mâă bucurâ, dâr le-âm zis: - Frâtţilor, s-âr puteâ câ îân situâtţiâ de âsţ â-zisâă libertâte sâă nu putem comunicâ nici îân scris, nici sâă ne vedem. Adevâă râtâ sţ i singurâ noâstrâă îântââ lnire vâ fi mâi sigurâă îân spirit, deâsuprâ Potirului lui Hristos, câre ne pune îân comuniune pe totţi cei ceâm suprâvietţuit, cu totţi cei ce numâi sunt. De âcolo, nelipsind, vom fi totdeâunâ prezentţi îân drâgosteâ câre ne leâgâă . Ni se dâă duserâă bâni pentru biletele de drum pââ nâă lâ domiciliu; celor câre nu mâi âvuseserâă nici un fel de tţol de îâmbrâă cât, li s-â dât cââ te o sâlopetâă , cu obligâtţiâ de â o expediâ lâ Aiud dupâă sosireâ âcâsâă . Ne-âm urcât îân tren. ÎÎn fiecâre vâgon erâu âgentţii Securitâă tţii; cu âmâbilitâte orgânizâtâă te dirijâu spre compârtiment, pentru â nu puteâ luâ legâă turâ cu âltţi câă lâă tori. Mâă oprisem pe coridor sţ i scrutâm pe fereâstrâă îântunericul. Doi tineri m-âu ângâjât îântr-o discutţie, bânâlâă lâ îânceput, despre muntţii pe câre-i vom trâversâ. Apoi, pâă rââ nd intrigâtţi de tţinutâ meâ vestimentârâă , m-âu îântrebât de unde vin; âpoi, cum âm âjuns âcolo, de cââ nd sţ i pentru ce? Pâă reâu de o nâivitâte fâă râă reprosţ . Dâr totdeâunâ îân fâtţâ unui necunoscut îâmi sunâ îân urechi unâ din poruncile legionâre: „Dâă -tţi bine seâmâ pe cine âi îân fâtţâă.“ 52. Am sesizât fâlsâ nâivitâte sţ i intentţiâ de â observâ ce âsţ fi îân stâre sâă comunic celor ce âr veni îân contâct cu mine lâ primâ îântââ lnire. Sţ i âm deplâsât discutţiâ îân problemâ cunoâsţ terii sţ i âutocunoâsţ terii, punââ ndu-i îân situâtţiâ sâă nu 52

Vezi cele 10 porunci legionare, Cărticica şefului de cuib, p.167 ed. Bucureşti - 2000.

408

poâtâă iesţ i din ringul mâgic âl introspectţiei sţ i punââ ndu-i îân situâtţiâ sâă -sţ i vâdâă micimeâ sufleteâscâă sţ i degrâdâreâ morâlâă îân câre se âflâă orice om, orice eu câre nu se râporteâzâă lâ Eul Divin. Domeniul discutţiei nu le erâ propice, sţ i îâncercâu sâă âfle cum sţ i cââ nd âm âvut timp sâă -mi îânsusţ esc âceste cunosţ tintţe. - Dumnezeu pregâă tesţ te fiecâă rui suflet timpul necesâr pentru curâă tţire, luminâre sţ i desâă vââ rsţ ire îân âctul cunoâsţ terii spre mââ ntuire. Problemâ este câ omul sâă sesizeze câă i s-âu pus lâ dispozitţie âceste posibilitâă tţi. - Dâr dumneâtâ vorbesţ ti permânent despre o lume, âltâ decââ t ceâ reâlâă . Astâ nu te intereseâzâă ? Nu âre nici o vâloâre pentru dumneâtâ? - Bâ dâ! Chiâr foârte mâre. Fâă râă lepâă dâreâ de eâ nu o putem cââ sţ tigâ pe ceâ cu âdevâă rât reâlâă . Dumneâvoâstrâă o numitţi reâlâă pe ceâ trecâă toâre. Existâă o âltâ, neperisâbilâă , vesţ nicâă . Aceâstâ ne-â fost dâtâă câ sâă deliberâă m îântre ceeâ ce ni se pâre câă âvem sţ i ceeâ ce sperâă m sâă âvem definitiv. Au schimbât îântre ei priviri oârecum nedumerite. ÎÎn minte mi-âu venit cuvintele Sf. Ap. Pâvel: «lâă murind lucruri duhovnicesţ ti oâmenilor duhovnicesţ ti. Omul trupesc nu primesţ te cele âle Duhului lui Dumnezeu, câă ci pentru el sunt nebunie sţ i nu poâte sâă le îântţeleâgâă , fiindcâă ele se judecâă duhovnicesţ te.» (1 Corinteni 12, 13-14). - Vezi, drâgâă , oâmenii âcesţ tiâ sţ i-âu deformât gââ ndireâ prin pricinâ singurâă tâă tţii. S-âu rupt de reâlitâteâ mâteriâlâă sţ i âcum plutesc îân lumeâ lor de credintţe sţ i vise, vorbi unul dintre ei câ âctorul pe scenâă . - Nu, domnule, noi doâr subordonâă m âceâstâă reâlitâte mâteriâlâă , âsţ ezââ ndo îân ordineâ importântţei ei. Existâă o ierârhie fireâscâă â vâlorilor. „Trupul fâă râă suflet este mort!“ sţ i nu e nevoie sâă vâă demonstrez eu âceâstâ. Numâi câă existâă sţ i un duh râă u câre râă stoârnâă îân lume vâlorile. Acum sţ i-â fâă cut multţi âdeptţi. De âceeâ se zbâte lumeâ îân suferintţâă. - Domnule, zise celâă lâlt, pe un ton de oârecâre intimitâte, noi suntem studentţi. Dââ nsul lâ biologie, eu lâ medicinâă . Lâ fâă râă frecventţâă (sic). Pentru mine este un câz foârte interesânt de studiu... - Cred câă v-âm stââ rnit curiozitâteâ. Nu mâicâă v-âr trebui poâte 22 de âni de suferintţâă, câ sâă putetţi intrâ îân posesiâ dâtelor âperceptive pentru studiu. Altfel, riscâtţi sâă nu reâlizâtţi decââ t un studiu de sâvânt incompe- tent. Traversând munţii Spre dimineâtţâă intrâm îân defileul Oltului sţ i Muntţii Fâă gâă râsţ ului se proiectâu pe cer câ un zid de âpâă râre âl trupului sţ i sufletului romââ nesc. Admirâm minunile pe câre Ziditorul le ridicâse pe pâă mââ ntul tţâării noâstre sţ i nu mâă sâă turâm privindu-le; toâte erâu robite de ceâ mâi diâbolicâă mââ nâă , îânârmâtâă cu ceâ mâi perfidâă dintre lozinci: „Proletâri din toâte tţâările, unitţi-vâă !“ - Câre este scopul âcestei uniri? Ce doritţi sâă reâlizâtţi? - Simplu: detronâreâ lui Dumnezeu din sufletele oâmenilor.

409

- De ce? - Câ sâă instâlâă m îân locul Lui, îân locul drâgostei, bunâă tâă tţii sţ i milei, pe Sâtân, domnul urii, âl râă utâă tţii, âl fricii, coruptţiei, desfrââ ului sţ i crimei, domnul irâtţionâlului. Câ sâă numâi fie nimeni bun, sâă numâi fie buni sţ i râă i, sâă nu mâi fie libertâteâ âlegerii îântre bine sţ i râă u, ci câ sâă fie doâr râă ul pe toâtâă fâtţâ pâă mââ ntului. Sâă nu fie sperântţâă de bine, de sâlvâre, nici mâă câr dupâă moârte; doâr deznâă dejde sţ i âcceptâreâ sânctţiunii mortţii âtotputernice peste totţi sţ i peste toâte. - „Dâr credintţâ meâ îâmi spune, câă mult nu vâ zâă bovi; printr-o tâinicâă minune Cruceâ tot vâ birui!“ Aceste âuzeâm îân surdinâă , îân suflet. Ce simplâă e sfintţeniâ credintţei! ÎÎn toiul euforiei pe câre mi-o dâă deâ bucuriâ de â fi liber, îâncepeâ sâă îâsţi fâcâă loc cevâ câ o grijâă , câ o îângrijorâre îân fâtţâ unei poteci câre nu sţ tii unde duce sţ i câre, dâcâă nu se pierde îân pâă dure, îânfundââ ndu-se îân hâă tţisţ uri, âbiâ dâcâă te-âr scoâte lâ vreun luminisţ . Mâă fâă ceâ sâă mâă retrâg de lâ fereâstrâă sţ i sâă mâă îântorc îân mine, sâă îâncerc sâă citesc viitorul âpropiât sţ i de perspectivâă . Ce voi gâă si âcâsâă ? Vâ mâi fi cinevâ îân viâtţâă? Dâcâă nu, âlegereâ vâ fi mult usţ urâtâă . Voi pâă sţ i pe câleâ ceâ strââ mtâă , mort pentru lume, sţ i lumeâ moârtâă pentru mine, voi trâă i îân strâă dâniâ de îânchinâre â vietţii mele neîâmplinite, îân nâă dejdeâ îâmplinirii ei îân Hristos. Dâr dâcâă ..., pâă rintţii..., sâu unul dintre ei trâă iesţ te? Dâtele problemei nu se schimbâă dâcâă vreunul dintre frâtţi îâsţi âsumâă râă spundereâ ocrotirii lor. Nu sţ tiâm cu sigurântţâă dâcâă cel mic, Alexândru, e mort sâu câă cel mijlociu, Îon, e îânchis. Problemâ câă lugâă riei vâ fi rezolvâtâă îân functţie de nisţ te reâlitâă tţi de lâ fâtţâ locului. «Dâcâă îânsâă cinevâ nu poârtâã grijâă de âi sâă i sţ i mâi âles de câsnicii sâă i, s-â lepâă dât de credintţâă sţ i este mâi râă u decââ t un necredincios» (Î Timotei 5, 8), zice Sfââ ntul Pâvel Apostolul. ÎÎn câzul câă reâlitâă tţile sunt îâmpotrivâ dorintţei mele, îânseâmnâă câă Dumnezeu vreâ sâă mâă îâncerce îân continuâre îân noi probe de mâă rturisire, lâ âlt nivel spirituâl, îântr-o âltâă conjuncturâă de dâte sociâle, pentru o nouâă cunoâsţ tere â ârmelor de luptâă sţ i â mââ nuirii lor. Sfââ ntul Pâă rintţi nu îâncetâu niciodâtâă luptâ câă ci, dupâă spusâ lor, â stâ îânseâmnâă â dâ îânâpoi. Sţ i nâă zuiâu totdeâunâ lâ intuireâ sţ i îântţelegereâ misiunii lor îân fiecâre clipâă . Trenul âlergâ pe Vâleâ Prâhovei, îântr-un ritm sţ i cââ ntec âmplificât de cââ ntecul inimii mele. Se fâă cuse ziuâă , dâr ceâtţâ persistâ, îânvâă luind decorul îântr-o pââ nzâă strâă vezie, misţ câă toâre, câr incitâ sţ i fâscinâ imâginâtţiâ meâ. Osţ tile voievodâle coborâu cu Negru Vodâă , câre le predâ din fiu, îân nepot, pââ nâă lâ Mihâi. Sţ i Mihâi le îântorceâ pââ nâă lâ Albâ-Îuliâ, câ sâă -sţ i îâmplineâscâă „pohtâ ce pohtise“ câ vâlâhii sâă fie un singur trup pe un singur pâă mââ nt... Vâlurile de ceâtţâă erâu oi risipite, fâă râă pâă stor, pe câre lupii îân hâite negre le âlergâu sţ i le sfââ rtecâu..., sţ i iârâă sţ i se strââ ngeâu sââ ngerââ nde. - Urmeâzâă Ploiesţ tii!, ânuntţâă conductorul.

410

Am îânsţ fâă cât desâgii, âdusţ i de frâtele Alexândru lâ Gâldâ, îân câre se âflâu cââ tevâ resturi de îâmbrâă câă minte. Pe culoâr, cei doi tineri numâi erâu. Multţi câmârâzi de suferintţâă, printre âltţi câă lâă tori, se pregâă teâu sâă coboâre, Îlie Tţ intâă , Gheorghe Drâgon,Tâche Rodâs. Dâr pârcâă numâi cunosţ teâm pe nici unul. ÎÎmbrâă tţisţ âările cu cei ce continuâu drumul purtâu peceteâ suferintţei, trânsfigurâtâă îân luminâ ochilor; cei câre nu veneâu din temnitţâă, pâă reâu câă vin tot de âcolo. Dupâă ultimâ îâmbrâă tţisţ âre âm âjutât o doâmnâă cu douâă vâlize grele. Am luât âutobuzul spre Gârâ de Sud. De âcolo trebuiâ sâă iâu trenul spre Urziceni sţ i sâă cobor lâ stâtţiâ Ciorâni, unde-mi râă mâă seserâă pâă rintţii sţ i frâtţii lâ dâtâ ârestâă rii mele. ÎÎn âutobuz nimeni nu m-â bâă gât îân seâmâă ; erâ âglomerâtţie sţ i câă ldurâă îânâă busţ itoâre. Stela Pe vremeâ ârestâă rii mele trenurile âveâu trei clâse. Am câă utât un vâgon de clâsâ â treiâ sţ i erâ gâtâ sâă pierd cursâ. Un muncitor CF s-â uitât lung: - Mâă âă âă ..., dâ' de unde vii? Suie-te, câă âcusţ pleâcâă ! M-âm urcât cu îângrijorâre sţ i-âm gâă sit un compârtiment gol. Aproâpe de Ciorâni âm iesţ it pe culoâr. Trenul nu erâ âglomerât, fiind duminicâă . Cei câre se pregâă teâu sâă coboâre se uitâu lâ mine, âpoi unii lâ âltţii sţ i-sţ i fâă ceâu semne cu coâtele. Erâm tuns chilug, cu hâine fistichii, bocânci mâri, îântorsţ i de vââ rfuri, cu desâgi sţ i provocâm interes, stââ rnind nedumerire, compâă timire sţ i hâz totodâtâă . Nimeni numâi purtâ desâgi. Oâmenii âveâu gentţi, rucsâcuri sâu serviete. O femeie îântre douâă vââ rste, subtţiricâă , mâă îântreâbâă : - Unde mergi dumneâtâ? - Lâ Ciorâni! - Lâ cine mergi? - Mâi trâă iesţ te cinevâ din fâmiliâ Mâxim âcolo?, zic dupâă o ezitâre. - Dâ, dâr nu mâi locuiesc îân Ciorâni, ci lâ Sâă lciile. Cobori lâ hâltâ Fulgâ, sţ i de âcolo poâte gâă sesţ ti o ocâzie , câă ci sunt 7 km. Dâ' ce câutţi lâ ei? Mâă priveâ cu ochi pâă trunzâă tori. - Sunt fiul lui Constântin Mâxim, Virgil, Gicu,cum mi se ziceâ îân sât. - Eu sunt Stelâ, colegâ tâ de bâncâă din clâsele primâre. Erâm âproâpe sigurâă câă tu esţ ti, s-â âuzit câă se vâ dâ drumul lâ îânchisori. Lâă crimââ nd âmââ ndoi sţ i cei din jur, ne-âm îâmbrâă tţisţ ât, âpoi âm coborââ t. Deci pâă rintţii se mutâserâă îân comunâ de nâsţ tere â mâmei, Sâă lciile, sţ i trâă iâu. Doi fini N-â mâi coborââ t nimeni pentru Sâă lciile. Erâ duminicâă , 1 âugust 1964. Scoâtereâ Sfintei Cruci. Sfââ ntâ Cruce mâă scosese, cu Cel îâmpreunâă jertfit. Dumnezeu îâmi puneâ îân fâtţâă Cruceâ Sâ, câ sâă îântţeleg câă mâi âveâm de urcât trepte

411

spre vââ rf. Erâ câld, mi-âm scos vestâ de clovn sţ i-âm râă mâs îân câă mâsţ â peticitâă . Acelâsţ i drum prâă fuit de Bâă râă gân, printre lânurile de porumb, pe câre de âtââ teâ ori îâl strâă bâă tusem îân ânii copilâă riei sţ i âdolescentţei. Versul lui Alexândri „mâi lungâă -mi pâre câleâ âcum, lâ-ntors âcâsâă “, mâă coplesţ eâ, mâă îândemnâ sâă mâă opresc sţ i sâă mâă odihnesc pe mârgineâ sţ ântţului. Dupâă primâ curbâă â drumului lââ ngâă cumpâă nâ unei fââ ntââ ni un om îâncercâ sâă -sţ i repâre motoretâ; o fetitţâă de 14-15 âni îâl âjutâ. Am dât binetţe. Fetitţâ sţ i-â ridicât câpul sţ i-â râă mâs âtââ t de uimitâă de îânfâă tţisţ âreâ meâ, îâncââ t n-â mâi tţinut cum trebuie de coârnele motoretei. - Unde câsţ ti gurâ, de-mi fâci de lucru?, o âdmonestâă tâtâă l ei. Dâr îântorcââ ndu-se, m-â privit sţ i el lung, fâă râă sâă zicâă cevâ. Sâă nu creâdâă câă sunt râă ufâă câă tor, l-âm îântrebât: - Bâde, nu te supâă râ, mergetţi spre Sâă lciile? - Dâ, zise el curios. - Fâmiliâ Mâxim, locuiesţ te âici? - Nâsţ Costicâă ? Cum sâă nu! - Eu sunt fiul lui, Virgil Mâxim, Gicu,cummi se spune îân fâmilie... - O, nâsţ ule, zise omul lâă sââ nd motoretâ sţ i repezindu-se sâă mâă îâmbrâă tţisţ eze. S-â comunicât sţ i lâ râdio câă vâă dâă drumul. Ce bine-mi pâre câă âi venit. Cââ nd te-o vedeâ nâsţ â sţ i nâsţ u'! Deci erâu îân viâtţâă sţ i mâmâ sţ i tâtâ. Dâr nu sţ tiâm cine este âcest fin. Aveâm sâă mâă dumiresc mâi tââ rziu. Erâ o trâditţie prin câre conditţiâ de fin sţ i nâsţ se trânsmiteâu peste generâtţii, fâpt câre fâă ceâ câ legâă turile dintre urmâsţ i sâă râă mââ nâă de respect sţ i îântr-âjutorâre, creââ nd o unitâte spirituâlâă , morâlâă sţ i mâteriâlâă de mâre putere. ÎÎntre timp, se âpropie âlt motociclist, cu câscâă , hâinâă de piele sţ i cizme, stââ rnind nori de prâf îân urmâ lui. Opri lââ ngâă noi. - Ai nevoie de cevâ, mâă i Gâă lâie? - Nu, câă âm rezolvât! Dâ', mâă i Vâsile, sţ tii tu cine-i dââ nsul? - Eu sţ tiu? De unde sâă sţ tiu, zise Vâsile pâă rââ nd îâncurcât de îântrebâre. - E nâsţ ' Gicu, mâă Vâsile, mâă ! - Nâsţ ule! strigâă el din toâtâă putereâ. ÎÎmbrâă tţisţ âându-mâă , m-â âcoperit de sâă rutâă ri. „Alt fin“ mâă mirâm eu. El continuâă : - Sunt Vâsile Rosţ u, zis Brutâru. Sotţiâ meâ, Lixândrinâ, e botezâtâă de mâmâ dumitâle, de nâsţ â Didinâ. Ai venit, deci! sţ i iâr m-â îâmbrâă tţisţ ât, umplââ ndu-sţ i ochii de lâcrimi. - Finule, iâtâă ce te rog eu... - Vrei sâă te duc âcâsâă , nu? Suie-te, câă âcu te zbor! - Nu, finule. Îâ-o mâi îântââ i pe fetitţâ lui finu' Nicu Gâă lâie, du-te lâ pâă rintţii mei, dâă -le âcest pulover (mi-l lucrâse mâmâ sţ i râă mâă sese 22de âni lâ mâgâzie) sţ i âceâstâă cruciulitţâă deos (scâă pâtâă prin minune îântr-o cutâă de câă mâsţ âă) sţ i spune-le

412

câă âm sosit. Sţ i vii sâă mâă iei sţ i pe mine. Sâă nu le provocâă m emotţie preâ mâre. Sâă âibâă timp sâă se obisţ nuiâscâă cu gââ ndul sosirii mele. - Ai dreptâte, nâsţ ule, câă nâsţ â stâă câm râă u cu inimâ! Fetitţâ s-â urcât pe pernâ din spâte sţ i finu' Vâsileâ plecât câ un bolid. A oprit mâi îântââ i lâ o verisţ oârâă â mâmei, tânti Leonoricâ, câre erâ îân drumul lui, â lâă sât-o pe fetitţâă âcolo câ sâă meârgâă âmââ ndouâă lâ pâă rintţi. Îâr el s-â îântors dupâă mine. Lâ tţârâă , duminicâ dupâă âmiâzâă toâtâă lumeâ iese lâ portitţâă, mâi âles femeile, sţ i-sţ i deâpâă nâă âmintirile sâu spun fel de fel de vorbe de clâcâă . Cââ nd finu' Vâsile s-â îântors lâ mine, mi-â zis: - Nâsţ ule, tţin-te bine, câă o sâă trecem prin sât câ fulgerul, câă toâtâă lumeâ e pe drum. Revederea cu părinţii Mi-âm îânfipt mââ inile îân bârâ pernei sţ i mi-âm ferit câpul de curent, îân spâtele finului Vâsile. Prin sât n-âm putut vedeâ decââ t umbre de oâmeni câre âlergâu de-o pârte sţ i de âltâ â drumului, îân sens invers. Cââ nd âm âjuns îân câpul ulicioârei pe câre erâ câsâ, lâ poârtâă sţ i îân curte nu erâ loc de intrâre. Finu' Vâsile strigâ cu âutoritâte: - Dâtţi-vâă lâ o pârte! A venit nâsţ u'. Mi se fâă ceâ rusţ ine sţ i simtţeâm câă -mi ârd obrâjii. Toâtâă lumeâ erâ nedumeritâă , priveâu mâi âles lâ vestimentâtţiâ meâ; un oftât prelung, cu âdââ ncâă mirâre îân ochi, mâă urmâă reâ cââ nd treceâm cu greu printre dââ nsţ ii. Cââ tevâ femei voiâu sâă -mi sâă rute mââ inile, dâr eu nu pricepeâm intentţiâ lor sţ i ele plââ ngeâu. Tâtâ sţ i mâmâ erâu chiâr îân poârtâă . Privirile lor, pline de lâcrimi, nu mâă recunosţ teâu. urmâsţ i sâă râă mââ nâă de respect sţ i îântr-âjutorâre, creââ nd o unitâte spirituâlâă , morâlâă sţ i mâteriâlâă de mâre putere. M-âm âpropiât, i-âm îâmbrâă tţisţ ât sţ i âm câă zut îân genunchi, sâă rutââ ndu-le mââ inile; mâmâ sţ i tâtâ nu mâi puteâu vorbi, ci doâr mâă pipâă iâu pe fâtţâă, pe mââ ini. Doâr din cââ nd îân cââ nd mâmâ ziceâ: - Tu esţ ti, Gicusţ or? sţ i o îânecâ plââ nsul. Nu mâi semâă nâm cu cel de-âcum 20 de âni. Finu' Vâsile sţ i tânti Leonori câ âu rugât multţimeâ sâă plece, sţ i oâmenii âu îânceput sâă se retrâgâă , grupuri, grupuri. Se mirâu : - Ce douâă zeci, mâă ! Douâă zeci sţ i doi! Tâtâ mergeâ sprinten lâ cei 71 de âni âi sâă i, putţin câm âplecât din câuzâ unei hernii neoperâte lâ timp, âvââ nd îân vedere muncâ sţ i povârâ suferintţelor, mâi âles. Mâmâ pâă sţ eâ destul de greu, lâ âceeâsţ i vââ rstâă . Sţ i-â revenit repede din emotţiâ pe câre o trâă ise, desţ i erâ hipertensivâă . ÎÎnâintâm spre câă sutţâă, îântre ei, sţ i âveâm impresiâ câă visez, erâm îân extâz, stâre provocâtâă probâbil sţ i de tâbloul necunoscut câre mi se îânfâă tţisţ â.

413

Lâ ârestâreâ meâ îân 1942, locuiâm îân Ciorâni, îântr-o câsâă îânchiriâtâă , fiindcâă mâmâ nu voise niciodâtâă sâă steâ izolâtâă de sât, îân fermâ-model pe câre tâtâ o conduceâ câ âgronom, iâr âcum mâă âflâm îântr-o curte destul de mâre, cu multţi pomi fructiferi, cu brâzde de zârzâvât sţ i multe flori, îân mijlocul câă rorâ se âflâ Colibâ lui Mosţ Tomâ (copii sâtului romââ nizâserâă titlul povestirii lui Mârk Twâin). O câă sutţâă micâă âcoperitâă cu stuf, cu prispâă de pâă mââ nt, o usţ âă îân cânâturi câre dâă deâ îân douâă câă mâă rutţe mici, câ cele din bâsme, unde o bâă butţâă sţ i un mosţ neâg îâsţi duceâu trâiul, culcââ ndu-se odâtâă cu gâă inile sţ i sculââ ndu-se lâ cââ ntâtul cocosţ ului. ÎÎn câsâă , pe unul din peretţi, âceleâsţ i cusâă turi îân ârnici rosţ u sţ i negru câre reprezentâ un interior cu o gospodinâă dereticââ nd. O sţ tiâm de cââ nd deschisesem ochii, pe eâ âm îânvâă tţât sâă silâbisesc, îânâinte de â merge lâ sţ coâlâă : „Curât sţ i bine ârânjât/ Fâci din colibâă un pâlât“. Am zââ mbit. Pâlâtul e îân sufletul nostru; sţ i tot îân sufletul nostru sţ i grâjdul iâdului. Pâă rintţii nu mâă slâă beâu din ochi; din cââ nd îân cââ nd îâsţi âruncâu privirile spre desâgii pe câre-i lâă sâsem jos. - Ce âi âcolo, â îândrâă znit mâmâ sâă mâă îântrebe. - Nisţ te boârfe: ciorâpi ruptţi, o hâinâă ruptâă , vestâ de lâ costum sţ i un pântâlon rupt. Mi le-âu dât de lâ mâgâzie, sâă râă mââ nâă curât îân urmâ noâstrâă . - Gicusţ or, mâmâă , dâcâă esţ ti tu..., sţ i â îânceput sâă plââ ngâă . Nu identificâ îân îânfâă tţisţ âreâ meâ nimic din imâgineâ âceluiâ câre fusesem cu 22 de âni îân urmâă . M-âm âpropiât sţ i âm îâncercât s-o linisţ tesc. - Dâ, mâmâă , eu sunt. Dâr âm îâmbâă trââ nit sţ i eu, ce putem fâce? Nu sţ tiâm sţ i nu gâă seâm cuvintele potrivite câ s-o linisţ tesc. - Spune-mi mâmâă , ce sţ tii despre Sându? De mezin mâmâ erâ foârte mult legâtâă . Trebuiâ sâă mint, câ sâă o crutţ de un sţ oc. Câ sâă sţ tiu cum sâă mint, trebuiâ sâă âflu ce sţ tiu dââ nsţ ii. Sţ i-âm zis cu oârecâre indiferentţâă: - Ce sâă sţ tiu mâmâă , ce sţ titţi sţ i dumneâvoâstrâă ! - Noi sţ tim câă â fugit îân Americâ. Asţ â âu ânuntţât âă sţ tiâ lâ râdio. - Tot âsţ â sţ tiu sţ i eu; dâr eu nu âm stât cu el, mi-âu spus sţ i mie âltţii. - Bine câă â scâă pât sţ i nu l-âu omorââ t. Am âuzit câă âu fost mâi multţi pe âcolo, prin muntţi. Acest cuvââ nt, omorââ t, l-â spus cu un fel de îândoiâlâă , uitââ ndu-se âtent lâ mine. Sufletul ei de mâmâă erâ mâi âproâpe de reâlitâte decââ t vesteâ mincinoâsâă cu câre, totusţ i, îân nâă dejdeâ ei se hrâă neâ. *** Tââ rziu, dupâă 1990, âveâm sâă âflu câă lâ Cluj se âflâă „Actul de moârte nr. 102, din 25 iulie 1957“, îân câre sunt trecutţi de lâ numâă rul 101 lâ 113 cei ce âu fost ucisţ i îâmpreunâă cu frâtele meu lâ dâtâ de 2 âprilie 1950, orâ 12. Unde âu fost ucisţ i sţ i de ce constâtâreâ mortţii s-â fâă cut dupâă sţ âpte âni, lâ Cluj? MoldoveânuSuru - Teiusţ , Mâxim Alexândru - Ulmeni, Nitţescu Nicolâe Ciudesţ ti, Popâ Alexândru,RohnÎon - Timisţ oârâ, Anghelutţâă Mihâi - Bucuresţ ti, Beldeân Îon - Mihâltţ , Albâ, Dâleâ Emil - Gâldâ de Jos, Florin Mihâi - Întregâldâ,

414

Mâă rgineân Petre - Obrejâ-Albâ, Olteân Emil - Gâldâ, Picosţ Floriân - Gâldâ de Jos, Vândor Victor - Întregâlde. *** Tâtâ âveâ un fel de curiozitâte; n-âm intuit urmâreâ de lâ îânceput. Voiâ neâpâă rât sâă sţ tie dâcâă sunt sâă nâă tos. Sţ i mâă îântrebâ destul de des: - Esţ ti sâă nâă tos? Ai cevâ? Te doâre cevâ? Mâă priveâ pe gââ t, pe ceâfâă , pe mââ ini, pipâă indu-mi îâncheieturile. - Dâ, tâtâă , sunt sâă nâă tos, multţumesc lui Dumnezeu. Dâr nu îântţeleg ce vrei sâă vezi? De ce mâă pipâă i pe lâ mââ ini, pe lâ genunchi? - Ei, mâicâă , âm âuzit câă vâă bâă teâ âcolo cu lântţuri, câă vâă bâă gâ îân fiâre... Asţ â spuneâ âlde Bâroceâ, câă â fost revolutţie âici îân sât âcu doi-trei âni sţ i i-â ârestât pe multţi, sţ i femei, sţ i i-â dus lâ Cânâl... Dâr âu venit ei mâi îânâinteâ voâstrâă , îân primâă vârâă , sţ i tâicâă -tu vreâ sâă sţ tie dâcâă âi râă ni pe undevâ. - N-âm, mâmâă , nici o rânâă , nu-i âdevâă rât, âm dus-o destul de bine. Asţ â, câ lâ ârmâtâă ... Sţ tii tâtâă ..., te mâi îânjurâă un grâdât..., îâtţi mâi dâă o pâlmâă un plutonier..., te mâi bâgâă lâ cârcerâă un ofitţer..., dâr âstâ nu mâi dâcâă fâci vreo prostie..., âltfel ce sâă âibâă cu tine? - Dâ' mââ ncâreâ cum erâ? Am âuzit câă mureâtţi de foâme! - Dâcâă mureâm, mâă mâi vedeâtţi âcumâ?! S-âu privit conspirâtiv: „Ehe, nu ne mintţi tu pe noi! Sţ tim noi ce sţ tim!“. - Tţ i-o fi foâme, zise mâmâ. Hâi sâă mââ ncâă m cevâ. Sâă multţumim lui Dumnezeu câă âi venit sţ i poâte vine sţ i Nelutţu. - Dâ', unde-i Nelu? De unde sâă vinâă ? - E tot lâ îânchisoâre. Lâ Î.L. Cârâgiâle. Asociereâ mi se pâă reâ un bizârâă , nelâlocul ei. - Sţ i ce fâce âcolo?, âm îântrebât nedumerit. - Pâă i, l-â bâă gât lâ pusţ câă rie, âlde Ghermân! - Cine sunt âă sţ tiâ? (ÎÎn regiune nu erâ âcest nume de fâmilie) - Nisţ te comunisţ ti, âctivisţ ti de pârtid, venitţi nu se sţ tie de unde, stâbilitţi îân Ciorâni; âu condus moârâ lui Oprân, pe câre âu nâtţionâlizât-o comunisţ tii. Dupâă ce âu furât, cu Securitâteâ sţ i militţiâ îân frunte, l-âu îânduplecât pe Nelu sâă iâ gestiuneâ morii. El, prostu', nu sţ i-â dât seâmâ; dupâă un timp i-âu fâă cut inventâr; gâă sindu-l cu lipsuri mâri, l-âu ârestât, l-âu judecât, i-âu confiscât câsâ sţ i mobilâ sţ i âu lâă sât-o pe biâtâ Jânâ cu doi copii mici pe drumuri. - Cine-i Jânâ? - Nevâstâ lui Nelu. Fâtâ lui Pâă un, dâscâă lu' din Ciorâni. L-âu condâmnât mâicâă , lâ 20de âni sţ i 40.000 lei âmendâă ... Noi âm zis câă poâte o fi sţ i el vinovât, Dumnezeu sâă ne ierte, dâ' chiâr âtââ t? - Sţ i cââ nd s-â petrecut âstâ? - Mâicâă , sunt vreo opt âni sţ i jumâă tâte, prin 1955. Sţ i âu îânceput sâă plââ ngâă âmââ ndoi. - Dâ' ziceâ Nelu, â reluât mâmâ, cââ nd âm fost lâ el, lâ vorbitor, cu Jânâ, câă dâiâ l-â condâmnât âsţ â, câă n-â vrut sâă spunâă lâ proces toâte hotţiile câre s-âu fâă cut

415

lâ moârâă , de âlde Ghermân sţ i de Securitâte. Procesul s-â tţinut cu usţ ile îânchise... Sţ i iârâă sţ i âu plââ ns. Am îângenuncheât sţ i ne-âm rugât cu totţii, îân lâcrimi sţ i suspine, Tatăl nostru sţ i Născătoare de Dumnezeu, cu fruntţile lâ pâă mââ nt. Mâmâ â repetât singurâă , plââ ngââ nd: - Mâicâ lui Dumnezeu, roâgâă -te pentru noi, îân ceâsul mortţii... Din câuzâ emotţiei mult timp nu ne-âm putut vorbi. Ne tremurâu bâă rbiile sţ i buzele; vrââ nd sâă spunem cevâ, ne îânecâu lâcrimile. - Pune ciorbitţâ lâ îâncâă lzit, Costicâă , s-â âdresât mâmâ tâtei, printre suspine. L-â trimis pe tâtâ sâă pregâă teâscâă mâsâ pentru câă dââ nsâ mergeâ foârte greu, fâă cuse sţ i âsţ â mâre efort sâă mâă primeâscâă . - De mââ ine îâncepââ nd, noi postim. ÎÎncepe postul Sfintei Mâriâ sţ i sţ tii câă noi ne îâmpâă rtâă sţ im..., zise mâmâ, cerââ ndu-sţ i pârcâă scuze. - Sţ tiu mâmâă , nu âm uitât, âm zis eu bucurââ nd-o. Sţ i eu âm sâă postesc. Postim cu totţii sţ i ne îâmpâă rtâă sţ im îâmpreunâă . - Esţ ti câm slâă bit mâicâă , zise cu glâs blâjin, dupâă ce mâă privi putţin. ÎÎi erâ teâmâă sâă nu mâă jigneâscâă . Ai sâă potţi posti douâă sâă ptâă mââ ni? - Cu âjutorul lui Dumnezeu. Am postit douâă zeci sţ i doi de âni, sţ i âcum sâă nu pot posti douâă sâă ptâă mââ ni? - Dâ' cârne nu vâă dâă deâ niciodâtâă ?, trâse tâtâ cu urecheâ lâ discutţie. - Bâ dâ, tâtâă , nu tţi-âm spus, câ lâ ârmâtâă ! - Dâ, zise, dââ ndu-sţ i seâmâ câă -l mint. Prin cââ te nu trece omul... Eu âm intrât din militâă rie direct îân râă zboiul din '16,âpoi âm fost concentrât pââ nâă lâ Budâpestâ, i-âm scâă pât pe unguri de comunism, âm fost râă nit. Sţ i cââ te n-âm pâă tţit âcum cu voi? Sţ i dâcâă â vrut Dumnezeu, âm scâă pât din toâte. Bun e Dumnezeu, o sâă ne scâpe El sţ i de âă sţ tiâ. Are El grijâă ! Eliberarea câinilor şi baia Spre seârâă tâtâ â vorbit cu mâmâ îân tâinâă . Eu mâă plimbâm prin curte. Un câă tţelândru îân lântţ , lââ ngâă cotetţul pâă sâă rilor, se ârâă tâ âgresiv. Dâr l-âm mââ ngââ iât sţ i l-âm linisţ tit. Atingââ nd lântţul, un fior mi-â trecut prin fluierele picioârelor; deâsuprâ gleznelor âveâm totdeâunâ senzâtţiâ de gheâtţâă â brâă tţâării metâlice câremi sâă rutâ gleznele. Î-âm âdus o bucâă tţicâă de pââ ine sţ i i-âm dezlegât curelusţ â din jurul gââ tului. Mi-â lins mââ nâ, s-â tâă vâă lit de bucurie peste florile dintr-o brâzdâă sţ i se gudurâ lâ picioârele mele. - Hâi, du-te, esţ ti liber! Nu mâi stâ! M-â privit âtent, â sâă rit pe pieptul meu, âpoi peste strâturi, spre gârdul din fundul ogrâă zii sţ i nu l-âm mâi vâă zut. Am râă mâs cu lântţul îân mââ nâă : - Doâmne, toâte le-âi fâă cut slobode pe pâă mââ nt. Noi ne îânlâă ntţuim unii pe âltţii; nici mâă câr dihâă niile sţ i jivinele nu le lâă sâă m slobode, cum le-âi fâă cut Tu. Neâm fâă cut mâi mâri decââ t Tine! Tţ i-âm luât dreptul de stâă pââ nire âsuprâ fâă pturii Tâle!

416

Nu sţ tiâm cum voi explicâ evâdâreâ câă tţelândrului; âm lâă sât lucrurile sâă se explice prin ele îânsele. Tâtâ pregâă tise un ligheân cu âpâă câldâă . Mâă gââ ndeâm câă miros â pusţ câă rie, â mucegâi. Dâr pâă rintţii mei erâu foârte curiosţ i sâă sţ tie dâcâă orgânismul meu e îântreg, dâcâă nu sunt mutilât. - Dezbrâcâă -te, fâci o bâie sţ i te schimbi. Sâă mâă chemi sâă te spâă l pe spâte. - Nu-i nevoie tâtâă , âm zis. Pot sâă mâă spâă l singur. - Nu, nu! Lâsâă sâă te spâă l eu pe spâte. Mâă studiâ de âproâpe, cu âtentţie. Doâr pieleâ genunchilor sţ i sţ oldurilor, vââ nâă tâă sţ i îântâă ritâă de îângenuncheri sţ i dormit pe jos, puteâ sâă -l fâcâă curios. Dumnezeu fâă cuse câ sâă nu-mi râă mââ nâă nici pe trup, nici îân suflet semne câre sâă mâă degrâdeze câ fiintţâă â drâgostei Lui. Tâtâ erâ multţumit, dâr sţ i nemultţumit, câă n-â âflât ce voiâ zise: - Vâă d câă n-âi semne pe corp! Mâicâă -tâ erâ îângrijorâtâă ! - Linisţ titţi-vâă , tâtâă ! Sunt îântreg sţ i lâ minte sţ i lâ trup. N-â zis nimic. Am intrât îân câsâă sţ i mâmâ s-â uitât tţintâă îân ochii tâtei. - E îântreg flâă câă ul! Câ mââ ine-l îânsurâă m!, zââ mbi tâtâ. Am rââ s îâmpreunâă . Dupâă ce âm luât mâsâ, toâtâă noâpteâ, pââ nâă spre ziuâă , âm stât de vorbâă . Mi-âu povestit cum, nevrââ nd sâă fâcâă pârte din comisiâ de colectivizâre câ âgronom, lâ pensionâre l-âu retrogrâdât grâă dinâr, cu o pensie de 300 de lei; cum l-âu dât âfârâă din câsâă ; cum i-âu obligât câ sâă intre îân colectiv, trecââ ndu-i cele douâă hectâre sţ i jumâă tâte lâ CAP; cum i-âu luât viâ sţ i cum â bâă tut pâtru pâri îân pâă mââ nt, i-â îâmpletit îân nuiele, i-â bulgâă rit sţ i le-â pus o clâie de stuf deâsuprâ, sâă nu-i plouâă . Eu âm îâncercât sâă -i fâcâă sâă îântţeleâgâă , câă despre cele ce s-âu petrecut erâ de prisos sâă mâi discutâă m. Doâr sâă ne bucurâă m câă suntem iârâă sţ i îâmpreunâă sţ i sâă vedem ce posibilitâă tţi se deschideâu de âcum îânâinte. A douâ zi, tâtâ â bâă gât de seâmâă câă nu mâi e îân lântţ câă tţelusţ ul lui sţ i presupuneâ câă l-â furât cinevâ. Mâmâ s-â uitât lâ mine, pârcâă îântţelegââ nd câă eu sunt vinovâtul. Asţ â cum se âsociâse tâtâ cu mine îân âjun, s-â âsociât sţ i dââ nsâ cu mine: - Ei, cine sţ tie... S-â fi sâă turât sţ i el sâă râcul, dâcâă tu nu-i dâă deâi drumul nici ziuâ nici noâpteâ!... Tâtâ n-â mâi zis nimic, câ sţ i cum lucrurile trebuiâu sâă fie âsţ â. Dragostea nepoţilor Peste zi âu venit lâ mine doi nepotţi de verisţ oârâă . Eâ, se câă sâă torise cu un prieten din copilâă rie, Georgicâă , âcum preot îân sât: Pâă rintele Gheorghe Vâsilescu, sţ i âveâu trei copii: Liânâ, îântr-â optâ, Liviu, îântr-â sţ âseâ sţ i Justinâ, îântr-â pâtrâ. Copiii erâu frumosţ i, vioi sţ i inteligentţi. Liânâ erâ îân excursie sţ i veniserâă doâr ceilâltţi.

417

ÎÎmbrâă câsem un costum de hâine âl tâtâă lui meu, pântâlonii mi se ridicâu deâsuprâ gleznelor, iâr hâinâ erâ âdusâă din spâte. ÎÎn picioâre, mâmâ mi-â dât nisţ te pâpuci vechi; câă lcâm de sus cu ei sţ i pâă reâm un gââ scân câre joâcâă tontoroiul îântr-o bâă ltoâcâă . Mâmâ mi-â prezentât copii. Liviu m-â privit îândelung, vrââ nd sâă -sţ i îântipâă reâscâă imâgineâ despre câre se vorbise âtââ teâ îân fâmilie, dâr trâă geâ cu coâdâ ochiului lâ bocâncii de pe prispâă : - Unchiule, nu te bât bocâncii âă sţ tiâ lâ picioâre? - Nu mâă bât, mâă Liviu, dâr mâă câm strââ ng lâ genunchi! - Le âi, unchiule, rââ se cu poftâă . - Am âvut mâi multe, mâă i Liviu, dâr le-âm pierdut pe drum, âm glumit îân continuâre. Apoi copiii sţ i-âu luât râă mâs bun. Spre seârâă Liviu â venit grâă bit, s-â fâă cut câă nici nu ne vede, â lâă sât un pâchet pe prispâă sţ i â fugit. ÎÎnâă untru âm gâă sit o pereche de pântofi noi, mâă surâ meâ, cumpâă râtţi de lâ mâgâzinul de îâncâă ltţâăminte. Mama Ioana ÎÎn âceeâsţ i zi, spre seârâă , sotţiâ unui fost prizonier îân URSS, Costicâă Drâgomir, zis Cosoi, â sosit cu un dâr: o oâlâă de lâpte proâspâă t, o pââ ine de câsâă , o bucâtâă de brââ nzâă sţ i un litru de vin. Mâmâ Îoânâ, âsţ â-i ziceâu nepotţii, m-â sâă rutât plââ ngââ nd sţ i mi-â zis: - Ce te-â mâi âsţ teptât mâă micâ dumitâle. Numâi Mâicâ Domnului sţ tie cââ te lâcrimi sunt lâ picioârele ei. Ce mâi plââ ngeâ îân bisericâă ... O âduceâm âcâsâă âproâpe lesţ inâtâă ... Trei copii sţ i totţi trei îânchisţ i de comunisţ ti..., nu i-âr mâi râă bdâ Dumnezeu! Sţ i îâsţi âdunâ, sâă rmânâ, lâcrimile îân bâtistâă ... Miliţianul Iordache ÎÎn seârâ urmâă toâre âm mers cu tâtâ lâ militţiânul Îordâche, sţ eful postului de militţie, conform instructţiunilor primite lâ eliberâre, pentru â fi luât îân evidentţâă. Erâ un bâă rbât îânâlt, voinic, un tţâărân bine legât sţ i lipsit de âerul pretentţios pe câre-l âfisţ âu de obicei cei âjunsţ i sâă dispunâă de viâtţâ semenilor lor. Aveâ o sotţie delicâtâă sţ i doi copii. Un bâă iât îân clâsâ â sţ âpteâ, sţ i o fetitţâă îân clâsâ â cinceâ. ÎÎntââ lnireâ â fost lâ el âcâsâă , nu lâ post. M-â primit destul de politicos. Î-âm spus de unde vin sţ i i-âm ârâă tât biletul de eliberâre. Sţ i-â notât cââ tevâ dâte sţ i m-â rugât sâă nu creez probleme îân sât. M-â îâncredintţât câă personâl nu âre nici un fel de âversiune pentru mine, din contrâă , e uimit cum âm putut rezistâ âtââ tâ timp regimului de detentţie despre câre sţ tiâ destule. Î-âm fâă cut semn cu mââ nâ spre cer. - Dâ, mi-â zis el. Sţ i nevâstâă -meâ e credincioâsâă , dâr eu..., nu pot..., serviciul mâă obligâă ...

418

Mâă gââ ndeâm mereu îân fâtţâ âcestor câzuri de duplicitâte spirituâlâă : «Nici o slugâă nu poâte sâă slujeâscâă lâ doi stâă pââ ni. Fiindcâă sâu pe unul îâl vâ urîâ sţ i pe celâă lâlt îâl vâ iubi…» (Lucâ 16, 13). ÎÎn âceâstâă gresţ eâlâă se âflâ âproâpe îântreg poporul: «De âceeâ poporul âcestâ se âpropie de Mine cu gurâ sţ i cu buzele Mâă cinstesţ te, dâr cu inimâ este depârte de Mine» (Îsâiâ 29, 13). La biserică ÎÎn primâ duminicâă ne-âm dus lâ bisericâă . Foârte multâă lume venise lâ bisericâă , sâă mâă vâdâă . ÎÎn cursul sâă ptâă mââ nii fâă cusem cââ te o vizitâă celor doi preotţi din comunâă . Unul stâă teâ pe coâstâă , pâă rintele Gheorghe Câzân, celâă lâlt „pe d'âiâ pârte“, peste gââ rlâă , pâă rintele Gheorghe Vâsilescu. Nu erâu îân râporturi chiâr frâă tţesţ ti, dâr venireâ meâ i-â îâmpâă cât sţ i âu slujit îâmpreunâă îân âceeâsţ i zi. Pââ nâă âtunci slujeâu succesiv. O duminicâă unul, o duminicâă celâă lâlt. Poporul erâ îâmpâă rtţit sufletesţ te. Sţ i nu erâ bine! Cu tâtâ âm âprins cââ te o lumââ nâre lâ mormââ ntul bunicilor (din pârteâ mâmei) sţ i â rudelor noâstre din sât, decedâte. Am intrât âpoi îân bisericâă . Simtţeâm câă totţi credinciosţ ii erâu cu ochii pe mine. M-âm îânchinât sţ i-âm bâă tut metânii îân mijlocul bisericii, rugââ ndu-L pe Dumnezeu sâă mâă primeâscâă îân Câsâ Sâ: „Doâmne, intrâ-voi îân Câsâ Tâ, îântru fricâ Tâ, îânchinâă -mâă -voi îân Sfââ ntâă Bisericâ Tâ. Povâă tţuiesţ te-mâă îântru dreptâteâ Tâ. Pentru vrâă jmâsţ ii Tâă i, îândrepteâzâă câleâ meâ, îânâinteâ Tâ“. Am sâă rutât Sfââ ntâ Îcoânâă de pe tetrâpod sţ i Sfââ ntâ Cruce, Îcoânele ÎÎmpâă râă tesţ ti âle Domnului Îisus Hristos sţ i Mâicii Domnului, âprinzââ nd cââ te o lumââ nâre, sţ i âm dât liturghie, un pomelnic câm lung âl colegilor de suferintţâă sţ i âl mortţilor pe câre mi i-âm âmintit. Lâ tţârâă , dâcâă nu sţ tii rââ nduielile sţ i felul de â fi îân bisericâă , esţ ti nu numâi desconsiderât, dâr dâi prilej de sminteâlâă multorâ. Dâscâă l erâ o rudenie de-â noâstrâă , i se spuneâ Jâne îân sât, desţ i-l chemâ Petre Albu. Aveâ voce plâă cutâă de tenor sţ i ântrenâ toâtâă suflâreâ sâă lâude pe Domnul. Am cerut voie sâă citesc Apostolul; mi-â trebuit o mâre putere sâă -mi stâă pââ nesc izbucnireâ îân plââ ns, desţ i lâcrimile îâmi curgeâu sţ iroâie pe obrâji, de bucuriâ pe câre o simtţeâm îân fâtţâ Dumnezeului celui Viu, câre mâă trecuse prin âtââ teâ îâncercâă ri sţ i mâă âdusese âcum îânâinteâ Lui sţ i â celor ce fâă ceâu âcum cu mine un singur trup, câ o mâă rturie â puterii Lui. ÎÎn timpul Sfintei Liturghii nu m-âm putut ridicâ din genunchi, lâcrimile bucuriei spâă lââ ndu-mi sufletul de multţumire. Am rostit Crezul sţ i m-âm îâmpâă rtâă sţ it. Cu o zi îânâinte fâă cusem îâncâă o vizitâă pâă rintelui Câzân, fiindu-i pârohiân, sţ i-i rezumâsem îân cââ tevâ ore viâtţâ de temnitţâă, îân cei 22 de âni, lâ urmâă fâă cââ nd o sfââ ntâă spovedânie, sţ i primisem dezlegâreâ pentru Sfââ ntâ Cuminecâre. Dorintţâ meâ erâ sâă mâă îâmpâă rtâă sţ esc mâi des. Pâă rintele, câre âveâ o experientţâă pâstorâlâă sţ i duhovniceâscâă îândelungâtâă , â âpreciât-o, îânsâă â considerât câă nu e bine sâă ies din rââ nduielile comunitâă tţii, reducââ ndu-mi dorintţâ

419

lâ cele pâtru mâri posturi, pentru â nu creâ sminteâlâă îântre credinciosţ i. Am fâă cut âscultâre, primind sfâtul dââ nsului. Lâ iesţ ireâ din Sfââ ntâ Bisericâă m-âu îânconjurât totţi bâă rbâtţii, multţi fuseserâă prizonieri îân URSS, sţ i m-âu îâmbrâă tţisţ ât plââ ngââ nd, fâă râă îânsâă sâă poâtâă spune vreunul un cuvââ nt. Totţi îâsţi fâă ceâu cruce sţ i plââ ngeâu. Revolta din 1962 ÎÎn vârâ lui 1962, sâă tenii, sâă tui de colectiv (fusese â douâ comunâă colectivizâtâă din tţârâă ), âu reusţ it sâă iâ îân stâă pââ nire primâă riâ, postul de militţie, sediul CAP-ului, âproâpe o sâă ptâă mââ nâă imobilizââ nd âutoritâă tţile, îântrerupââ nd legâă turile telefonice sţ i declârââ ndu-se liberi de comunism, îâncercââ nd sâă âtrâgâă sţ i sâtele di-mprejur îân âceâstâă revoltâă . Activisţ tii sţ i informâtorii securitâă tţii âu scâă pât din mââ inile femeilor âscunzââ ndu-se îân stuful din bâltâă . Unul din âctivisţ ti, Andrei din Lâposţ , câre trâă iesţ te âstâă zi îân Mizil, poâte mâă rturisi despre âcest eveniment. Fiind dâtâă âlârmâ, raionul sţ i regiunea, âu concentrât îân jurul sâtului un regiment de soldâtţi, câre blindâte, tunuri, sţ i cu mâre greutâte âu reusţ it sâă intre îân sât. Au fost ârestâtţi bâă rbâtţi sţ i femei; dupâă cercetâă ri, i-âu trimis nejudecâtţi lâ Cânâl, Periprâvâ, Poârtâ Albâă . Eliberâtţi decurââ nd, erâu îân âtentţiâ orgânelor de ordine: Îon Bâroceâ, Costicâă Crisţ u, zis Briceâg, Îordâche Tţ upân, Lixândrâ Jâlbâă , Îlie Ciusţ câă , zis Îliâde, Brâtu Petre-Risteâ, Bicâă Opreâ-Ciobânu, Nicu Nâniu, Gheroghe Sprincenâtu, zis Dodicâă , Costicâă Brâtţu-Rosţ u, Titi Gââ scân, Gheorghe Mârghilomân, Râdu zis Jidânu sţ i âltţii, 18 îân totâl. Lâ eliberâreâ din colonii li se spusese câă li se vor îânâpoiâ pâă mââ ntul, câii sţ i câă rutţele, utilâjele cu câre âu fost silitţi sâă intre îân CAP. Nimeni nu s-â tţinut de promisiune, iâr cererilor lor nimeni nu le-â dât âtentţie. Actţiuneâ lor s-â convertit îân purtâreâ de grijâă pentru terminâreâ bisericii mâri â comunei. Lâ Dumnezeu sţ i-âu îândreptât ochii sţ i pâsţ ii. Sţ i nu îân zâdâr. Cortina de fier Dupâă zisâ Revoluţie din Decembrie1989,multţi romââ ni s-âu îântrebât: - Cum â fost posibil câ timp de âproâpe o jumâă tâte de veâc lumeâ âpusului sâă nu sţ tie ce se îântââ mplâă îân râă sâă rit, îân conditţiile îân câre mijloâcele de informâre, posibilitâă tţile diplomâtice sâu investigâtţiile neoficiâle (âle serviciilor de spionâj) âu âjuns, câ metode sţ i tehnologie, lâ forme de cunoâsţ tere câre depâă sţ esc orice îânchipuire? Îzolâreâ celor douâă lumi n-âu reâlizât-o sovieticii singuri. A fost o conspirâtţie îântre conducâă torii celor douâă lâgâă re. Prin dezinformâreâ âcceptâtâă de conducâă torii âpuseni (âmericâni, frâncezi, englezi etc.) lumii âpusului i-â fost interzis sâă cunoâscâă âdevâă rul. Cei ce reusţ eâu sâă scâpe dincolo de cortinâă sţ i spuneâu âdevâă rul, erâu deconspirâtţi câ âgentţi diversionisţ ti sţ i instigâtori îâmpotrivâ comunismului. De multe ori erâu lichidâtţi fizic.

420

Singurii câre cunosţ teâu reâlitâteâ îân toâtâă trâgediâ ei erâu evreii. Tâă ceâu sţ i dezinformâu câ sâă nu fie deconspirâtţi câă edificâă comunismul îân est, lucrââ nd lâ prâă busţ ireâ celor douâă lumi cresţ tine: â âpusului prin libertinâj morâl, religios, economic, sţ i â râă sâă ritului prin coercitţie, îânfometâre, lâgâă re, îânchisori, deportâă ri, teroâre. Stâreâ de degrâdâre sţ i âlterâre spirituâlâă scontâtâă â fost âtinsâă , îâncââ t âstâă zi nu vâă mirâtţi, copii âi âpusului, câă âtţi âjuns lâ âsţ â stâre de decrepitudine spirituâlâă , îâncââ t nu numâi câă âtţi pierdut simtţul reâctţiunii lâ pâă cât, dâr vâă sţ i complâcetţi îân el; pâă rintţii vosţ tri, mâsoni, v-âu trâă dât sufletesţ te, predââ ndu-vâă îân brâtţele sinâgogilor sâtânei. Noi, cei din râă sâă rit, âvem peste durereâ pe câre âu âles-o pâă rintţii vosţ tri, contrâctul politic cu bolsţ evismul, sperântţâ izbâă virii noâstre îân Hristos. Viâtţâ voâstrâă este toâtâă âici, sţ i numâi âici. ÎÎn plâă cerile cârnâle âle poftei inimii sţ i ochilor, îân lâă udâă rosţ eniâ vietţii. Nu ne bucurâă m pentru voi, ci ne doâre sufletul, mâi âles câă âcum voi, semenii nosţ tri inconsţ tientţi, trimitetţi emisârii râă tâă cirii spirituâle-sectântţii sţ i âfâcerisţ tii-sâă ne perverteâscâă sţ i pe noi. Stâă pââ nii vosţ tri evrei dupâă ce âu impus lumii ideeâ holocâustului, ei, ucigâsţ ii morâli sţ i mâteriâli âi tuturor vâlorilor cresţ tine, âu lânsât o nouâă lozincâă pentru câ nimeni sâă nu mâi reâctţioneze contrâ "âutoritâă tţii" lor: tolerântţâ. Trebuie tolerât mâi âles pâă câtul, indiferent cum s-âr mânifestâ âcestâ: de lâ minciunâ ceâ mâi simplâă , lâ libertinâj sexuâl, sodomie sţ i erezie âgresivâă pentru â le îânscrie îân âctele sţ i legile sociâle âle societâă tţii, câ o conditţie sine quâ non de dezvoltâre â relâtţiilor economice, politice, diplomâtice îântre stâte. Tolerâtţi toâte âctele negâtive âle celor ce nu âu consţ tiintţâ râă spunderii îân fâtţâ lui Dumnezeu, câ sâă vâă putem îândobitoci sţ i sâtânizâ. Nu vâă opunetţi! Cine se opune este considerât fâscist, nâtţionâlist extremist, xenofob, legionâr, ântisemit sţ i vâ fi condâmnât câ âtâre. Ne rugâă m pentru voi, copii câă zutţi din hâr âi âpusului, sâă vâă deâ Dumnezeu prilejul regâă sirii îân Hristos chiâr sţ i îân ceâsul âl unsprezeceleâ. Amin! CAPITOLUL III În libertate 1964-1989 Toată viaţa ţăranului român este o procesiune pe drumul spre Împărăţia lui Dumnezeu, cu opriri speciale, la răspântii de viaţă, în îngenuncheri de rugăciune spre împuternicire sau mulţumiri pentru binefaceri. Suflete de părinţi creştini

421

Primele douâă sâă ptâă mââ ni âm stât âcâsâă . ÎÎmpreunâă cu tâtâă l meu âm lucrât îân grâă dinâ din jurul câsei câ sâă intru îân ritmul firesc âl vietţii. Noâpteâ scriâm îântr-un câiet poemele isihâste pe câre le âveâm îân memorie îâncâă proâspete. Angâjâreâ îân viâtţâ cotidiânâă mâă vâ fâce sâă uit poâte o pârte din ele. Peste âni, nu pe cele mâi vechi le-âm uitât, ci pe cele scrise mâi tââ rziu. Asţ â o fi legeâ plâsticitâă tţii memoriei. ÎÎn tineretţe imprimâreâ e mâi profundâă , lâ bâă trââ netţe mâi superficiâlâă . Sţ i nu mâă îânsţ elâm. Aveâm sâă âflu mâi tââ rziu câă Securitâteâ îâsţi dresâse oâmenii din sât pentru â mâă suprâvegheâ; ispite noi mâă âsţ teptâu. Tâtâ mi-â povestit cum fusese âsâltât de cââ tevâ ori de reprezentântţii pârtidului, câ sâă mâă determine, prin scrisori sâu prin vorbitor, sâă renuntţ lâ trecutul meu ideologic, sâă fâc declârâtţii de âtâsţ âment lâ nouâ ordine de stât. L-âu lâă sât sâă îântţeleâgâă câă âsţ â voi fi eliberât sţ i promovât îân functţii. Cu lâcrimi îân ochi mi-â mâă rturisit: - ÎÎnchipuie-tţi, drâgul meu, îân ce situâtţie erâm pus. Cum âsţ fi putut sâă -i cer fiului meu sâă -sţ i câlce îân picioâre consţ tiintţâ cresţ tinâă sţ i romââ neâscâă , numâi pentru â-l âveâ cu trupul lââ ngâă mine, fâă cââ ndu-l slugâă comunisţ tilor, dâr mort cu sufletul, sţ i moârteâ sâă i-o provoc tocmâi eu. Tu sţ tii icoânâ noâstrâă (un tâblou pe câre-l socoteâ icoânâă ) cu Constântin Brââ ncoveânu, câre âsistâă lâ ucidereâ fiilor lui! Mâă dureâ sufletul pentru tine câ sţ i pentru ceilâltţi fii âi mei, dâr mâă gââ ndeâm câă mâi bine sâă murim cu totţii mâă rturisind pe Dumnezeu, decââ t sâă ne îântââ lnim cu totţii îân iâd. Sţ i plââ ngeâ. - Sţ i ce le-âi spus tâtâă ? - Sâă mâă lâse sâă mâă gââ ndesc, câ sâă pot vorbi sţ i cu mâicâă -tâ. - Sţ i mâmâ ce-â zis? - A zis sţ i eâ sâă nu mâă âmestec îân sufletul tâă u. Dâr chiâr â douâ zi un ofitţer de lâ Securitâte â chemât-o lâ primâă rie. M-âm dus cu eâ. Pe mine nu m-â lâă sât sâă intru. - Sţ i ce â îântrebât-o? - Dâcâă â mâi fost câă sâă toritâă , îânâinte de â fi câă sâă toritâă cu mine. A râă spuns câă nu. Apoi, dâcâă totţi copiii sunt din âceâstâă câă sâă torie. Eâ i-â spus: "De vreme ce nâm mâi fost câă sâă toritâă cu âlt bâă rbât, vedetţi bine câă totţi copiii sunt din âceâstâă câă sâă torie! Î-â citit âpoi o declârâtţie â verilor tâă i, Dudu, Pepe sţ i Mielutţâă, câre sustţineâu câă mâicâă -tâ â mâi fost câă sâă toritâă sţ i câă voi suntetţi din primâ ei câă sâă torie sţ i purtâtţi doâr numele meu. - Ce rost crezi câă âveâ, tâtâă , âceâstâă declârâtţie? - M-âm gââ ndit foârte mult. Singurâ explicâtţie âr fi câă verii tâă i, pentru â puteâ intrâ lâ sţ coli, cââ nd îân âutobiogrâfii âu scris de âtitudinile politice âle rudelor câre îânsţ elâu vigilentţâ pârtidului, âu declârât câă voi, din fâmiliâ Mâxim, n-âtţi fi de fâpt rude bune cu ei. Dâr este numâi o presupunere â meâ. Mâi sţ tiu sţ i eu ce urmâă reâu? Poâte compromitereâ morâlâă ? Dâr sâtul sţ tiâ cine suntem, de cââ nd neâm câă sâă torit. - ÎÎn finâl ce le-âi spus?

422

- Câă nu pot interveni îân viâtţâ sufleteâscâă â copiilor mei, deoârece sunt mâturi sţ i pot sâă -sţ i deâ seâmâ singuri de ce trebuie sţ i ce nu trebuie sâă fâcâă . - Câ pâă rintţii orbului din evânghelie? - Exâct! - ÎÎtţi multţumesc, tâtâă . ÎÎnchipuie-tţi ce durere âi fi provocât îân sufletul meu. Mâi mâre decââ t âceeâ â suferintţei îândurâte îân ânii de temnitţâă, sţ tiindu-te prâă busţ it sufletesţ te sţ i îâncercââ nd ,îân disperâreâ dumitâte, sâă mâă tââ râă sţ ti sţ i pe mine îân prâă pâstiâ tâă gâă duirii lui Dumnezeu! Tâtâ erâ emotţionât, iâr eu nu-mi puteâm stâă pââ ni lâcrimile, de bucurie pentru câă tâtâ putuse sâă depâă sţ eâscâă drâgosteâ lumeâscâă pentru ceâ Dumnezeiâscâă : "De vâ iubi cinevâ pe tâtâă l sâă u, pe mâmâ sâ, pe fiul sâă u, mâi mult decââ t pe Mine, nu este vrednic de Mine!''53 - Mâi greu mi-â fost cu mâicâă -tâ, câă ci nu puteâm s-o mâi âduc de lâ Bisericâă . Lesţ inâ plââ ngââ nd îân fâtţâ Îcoânei Mâicii Domnului; dâă deâ tot din câsâă , sţ i hâinele de pe eâ âr fi fost îân stâre sâă le deâ. Nu-i mâi trebuiâ nimic din lumeâ âstâ. Du-te sţ i âcum îân câsâă sţ i te convingi câă o gâă sesţ ti îân rugâă ciune. *** Tâtâ, desţ i âgronom, cu oârecâre orizont, nu-sţ i pervertise sufletul de tţâărân râă zesţ , din Bâă lâă bâă nesţ tii Tutovei. Cââ nd veneâm âcâsâă , îân vâcântţâ mâre, doâr trei zile ne lâă sâ sâă ne destindem, o leâcâă , cum ziceâ pe dulceâ limbâă moldoveneâscâă . Apoi ne trimiteâ lâ muncâă sâu ne luâ cu ziuâ lâ fermâă . - Voi cititţi prin câă rtţile voâstre de sţ coâlâă câă tţâărânul se duce lâ coâsâă sţ i âdie vââ ntul, se duce lâ secerâă sţ i se leâgâă nâă spicele, dâr nu scrie îân cârte cââ tâă sudoâre i-â curs îân ochi, îân gurâă chiâr, pe sţ irâ spinâă rii, cââ te bâă tâă i âre îân pâlme, cââ tţi ghimpi l-âu îântţepât îân câă lcââ ie, cââ te ploi l-â udât pââ nâă lâ piele sâu cââ t zâă duf l-â ârs de i-â bâă sţ icât fâtţâ... Astâ nu scrie. Ei tâicâă , sâă sţ titţi, potţi sâă -l îântţelegi sţ i sâă -l iubesţ ti cu âdevâă rât pe tţâărân cââ nd suferi âlâă turi de el. Sţ i pentru toâte el nu cââ rtesţ te, doâr se uitâă spre cer sţ i zice: "Doâmne, âjutâă -mi!'', fâă cââ ndu-sţ i cruce. ÎÎsţi iubesţ te sţ i vitele sţ i le bâgâă puii îân câsâă dâcâă se îântââ mplâă sâă fie fâă tâtţi iârnâ sâu pe vreme reâ, pentru câă îâmpreunâă cu ele suferâă toâte greutâă tţile jugului vietţii. Lâ 14 âni mi-â pus coâsâ îân mââ nâă , lâ 17 âni m-â trimis lâ îâncâă rcât snopi de dughie îân câă rutţâă sţ i lâ ridicât sâci de cinci duble, lâ bâtozâă . - Muncâ te îânvâtţâă sâă pretţuiesţ ti nu numâi produsul tâă u, ci sţ i âvutul vecinului lââ ngâă câre âi muncit sţ i pe âl strâă inului. Sţ i te scutesţ te de multe gresţ eli: de lene, de destrâă bâă lâre, de obiceiuri proâste, de vorbe goâle sţ i fâă râă rost, sţ i-tţi dâă sţ i consţ tiintţâ câă nu trâă iesţ ti degeâbâ pe pâă mââ nt câ un pârâzit. Prin comportâreâ sţ i sfâturile lui, erâ model sţ i cenzor âl îântregului sât. Episcopul Antim al Buzăului 53

Matei 10:37

423

Trebuiâ sâă -mi gâă sesc de lucru. Am îântrebât un militţiân cum sâă procedez pentru obtţinereâ buletinului de identitâte. Lâ îânceputul lunii septembrie intrâm îân posesiâ buletinului sţ i â livretului militâr, soldât neinstruit. Voiâm sâă epuizez toâte posibilitâă tţile de â-mi îânchinâ viâtţâ cinului câă lugâă resc sţ i m-âm dus lâ Buzâă u, lâ Episcopie. Preâ Sfintţitul Antim m-â primit cu bucurie, totodâtâă sţ i cu putţinâă teâmâă . O zi îântreâgâă âm stât cu dââ nsul de vorbâă , ârâă tââ ndu-i dorintţâ de â intrâ îân viâtţâ de mââ nâă stire. Dupâă o îândelungâă deliberâre, Preâ Sfintţiâ Sâ mi-â spus câă , de vreme ce din cei trei frâtţi, deocâmdâtâă numâi eu âm venit âcâsâă , iâr pâă rintţii, bâă trââ ni sţ i bolnâvi, nu âu âlt âjutor, âm obligâtţiâ sâă râă mââ n lââ ngâă dââ nsţ ii, mâi âles câă dispozitţiile îân vigoâre, nu-mi dâă deâu dreptul sâă intru îân mââ nâă stire îânâinte de â îâmplini 50 de âni. Erâ sţ i putţinâă timorâre: lâ insistentţele mele, Preâ Sfintţitul m-â îântrebât îân finâl: - Sţ i ce vrei sâă fâci îân monâhism? Ce âi de gââ nd? N-â fost râă spunsul clâsic: "sâă mâă mââ ntuiesc, Pâă rinte!'', sţ tiind câă sunt sţ i âlte câă i pentru mââ ntuire, nu numâi mâă nâă stireâ: - Asţ vreâ, Preâ Sfintţite, sâă reâlizâă m un cresţ tinism viu, âctiv! - O, fiule, îân momentul de fâtţâă Bisericâ âbiâ â iesţ it dintr-o prigoânâă greâ din câre îâncâă nu suntem scâă pâtţi. Cred câă nu e tâctic sâă provocâă m tâurul lâ luptâă . Eu te dezleg de âceâstâă intentţie sţ i te rog sâă -tţi îâmplinesţ ti îândâtoririle cresţ tinesţ ti îân câdrul fâmiliei. Ai fâă cut vreo juruintţâă îân privintţâ âstâ? - Nu, Preâ Sfintţite. Dorintţâ âceâstâ â meâ, erâ numâi îân gââ nd. N-âm mâi fortţât notâ, sţ i îântţelegââ nd câă Dumnezeu pune stâvilâă dorintţei mele sţ i mâă trimite pe âlt drum câre, probâbil, îâmi erâ mâi âccesibil, âm plecât, multţumindu-i. La Inspectoratul Şcolar Raional De lâ fostâ Sţ coâlâă Normâlâă (i se ziceâ Sţ coâlâă Medie) mi-âm scos copii dupâă foâiâ mâtricolâă . Câă utââ nd îân ârhivâ sţ colii, ânul 1942, secretârâ, câre erâ sţ i ârhivârâă , â dât sţ i peste dosârul lui Mârin Nâidim; pe âl lui scriâ decedât, iâr pe âl meu dispâă rut. Dâr Dumnezeu nu ne primise lâ El. Lumeâ mâi âveâ poâte nevoie de noi sâu chiâr noi de lume. Cu foâiâ mâtricolâă âm venit lâ Fortţele de muncâă din Mizil (sediul râionâl). Din discutţiâ âvutâă cu sţ eful, âm îântţeles câă trebuie sâă mâă prezint lâ Sectţiâ de îânvâă tţâămââ nt râionâlâă . Pentru câă îân âcel ân (1964) se îânfiintţâserâă sţ colile generâle cu opt âni, iâr liceelor li se âdâă ugâserâă clâsâ â douâă sprezeceâ, multţi âbsolventţi de liceu, câre nu reusţ iserâă lâ fâcultâă tţi, erâu numitţi profesori sâu îânvâă tţâători suplinitori, pentru completâreâ câdrelor didâctice lâ sţ colile generâle de opt âni. Cââ nd âm intrât îân biroul inspectorâtului sţ colâr âm produs o impresie strânie sţ efului, celor doi inspectori metodisţ ti sţ i dâctilogrâfei. Erâm îâncâă tuns, cu hâinele tâtei câre câă deâu foârte nepotrivit pe mine sţ i cu âliurâ îâncâă obositâă , â omului

424

hâă ituit de fiârele pâă durii sâă lbâtice. S-âu ridicât totţi îân picioâre, câ îân fâtţâ unei somâtţii, gâtâ sâă ridice mââ inile sus. - Sunt Mâxim Virgil, âm spun pe un ton blââ nd câ sâă -i linisţ tesc, dâr âm âdâă ugât: Vin din temnitţâă! Am continuât pe âcelâsţ i ton linisţ tit: Am fost elev âl fostei Sţ coli Normâle din Buzâă u, sţ i-âm îântins âctul. Mi s-â dât de îântţeles de lâ Fortţele de muncâă sâă vin lâ dumneâvoâstrâă . Abiâ âsţ â s-âu linisţ tit; Stoiân, sţ eful, mi-â îântins mââ nâ: - Bine, tovârâă sţ e, se poâte sâă ne fâci unâ câ âstâ? De ce n-âi venit mâi devreme lâ noi? Avem dosârul dumitâle, chiâr de cââ nd te-âi eliberât; esţ ti dejâ numit îân îânvâă tţâămââ nt profesor suplinitor. - Domnule inspector, âm âccentuât pe domnule, nu vâă supâă râtţi, nu pot âcceptâ numireâ. Am fâă cut sţ coâlâă cresţ tinâă . Dumneâvoâstrâă , respectiv regimul âctuâl, fâcetţi îânvâă tţâămââ nt âteu. Eu nu pot servi âcest regim. - Nu, tovârâă sţ e! Dumneâtâ nu fâci educâtţie, numâi instruire. Predâi lectţiile dupâă mânuâl sţ i âtââ tâ tot. Nu-tţi fâce probleme! Fii reâlist, tovârâă sţ e! - Domnule inspector, tocmâi pentru câă sunt foârte reâlist, nu pot âcceptâ. Nu se poâte despâă rtţi instructţiâ de educâtţie! Eu nu pot formâ robotţi! - Tovârâă sţ e, drâgâă , lâ noi educâtţiâ o fâc dirigintţii de clâsâă sţ i sţ efii de formâtţii pionieresţ ti sţ i UTC. Nu te vom numi diriginte, câ sâă n-âi probleme. - Asţ vreâ sâă âm probleme, dâr nu impuse! - Îâ te uitâă , tovârâă sţ e, â zis un inspector, âsţ â comunisţ ti ne-âr trebui! - Vâă rog sâă -mi îângâă duitţi sâă nu âccept âceâstâă numire îân îânvâă tţâămââ nt. - Tovârâă sţ e Mâxim, â zis sţ eful, noi vom âvizâ orgânele superioâre de refuzul dumitâle, dâr sâă sţ tii câă ne pâre râă u pentru un om câ dumneâtâ. - ÎÎngâă duitţi-mi trei zile sţ i vâă voi dâ râă spunsul definitiv. - Bine, tovârâă sţ e. Te âsţ teptâă m! Acâsâă âm discutât cu pâă rintţii. Eu âsţ fi vrut sâă mâă duc lâ fâbricâ de textile Dorobanţul din Ploiesţ ti, unde sperâm câ prin mijlocireâ ing. Bergheâ sâă pot munci fâă râă obligâtţii sţ i concesii morâle. Dâr pâă rintţii, bucurosţ i câă nu mâi âveâm sâă plec de lââ ngâă ei, m-âu biruit cu lâcrimile, sâă âccept propunereâ. M-âm rugât lui Dumnezeu sâă nu mâă lâs îânsţ elât. Sţ i-âm âcceptât postul de profesor suplinitor lâ câtedrâ de limbâ frâncezâă , clâsele 5-8, sperââ nd câ sâă iâu âtitudinile pe câre mi le incumbâă consţ tiintţâ meâ de cresţ tin sţ i romââ n. Înspectorul m-â rugât sâă nu dâu nâsţ tere lâ conflicte îân sţ coâlâă sâu sâă creez probleme speciâle. - Am âcceptât sţ i îâmi cunosc obligâtţiile didâctice. Suplinitor ÎÎnâinte de îâncepereâ cursurilor se fâă ceâ pregâă tireâ ideologicâă sţ i profesionâlâă cu toâte câdrele didâctice, câre erâ, îân fond, o formâă de reeducâre lâ nivel nâtţionâl. Protocoâlele îântţeleptţilor Sionului sustţineâu îân idee câă toâte neâmurile vor deveni câi de muncâă , vite de jug. Nimeni nu vâ âveâ timp sâă

425

gââ ndeâscâă âltcevâ decââ t lozincile pe câre le vor enuntţâ evreii sţ i pe câre le vor strigâ îân institutţii, pe strâă zi, îân ziâre, lâ locul de muncâă , âcâsâă etc... Am fost convocât lâ râion. Pregâă tirile durâu 7 zile. Erâm câzâtţi lâ internâtul Liceului Agroindustriâl sţ i luâm mâsâ lâ Cântinâ restâurânt â pârtidului. Mi-âm îântââ lnit doi fosţ ti colegi, Corbu Eugen sţ i Jâlbâă Dumitru, câre m-âu pus îân temâă cu situâtţiâ trâgicâă â îânvâă tţâămââ ntului romââ nesc. ÎÎn âfârâ discursului ideologic de lâ îânceputul lucrâă rilor, pregâă tireâ suplinitorilor lâ sectţiâ de limbi strâă ine constâ îântr-o probâă de citit-trâdus â unei bucâă tţi din mânuâlele fiecâă rui ân. Probâ prâcticâă de predâre pentru câpâcitâte nu se efectuâ; de celelâlte câlitâă tţi pedâgogice, profesionâle sâu chemâreâ pedâgogicâă , nu se tţineâ cont. Ucidereâ spiritului pedâgogului sţ i elevului, âveâu sâă ducâă lâ robotizâreâ îânvâă tţâămââ ntului, cu consecintţele nefâste âsuprâ generâtţiilor de copii, nâă scutţi mortţi, âi sţ colii âtee. Erâ o îândââ rjire, câ â Sfââ ntului Apostol Pâvel îân Atenâ, îân fâtţâ âtââ tor âltâre îânchinâte idolilor. Vâ trebui sâă deschid ochii tinerilor, câă rorâ li se îâncredintţâ, fâă râă voiâ lor, sâă fie consţ tientţi de misiuneâ de conducâă tori îân îântuneric âi sufletului âcestui neâm. Dupâă instâlâre âm fâă cut cunosţ tintţâă cu câdrele didâctice; directorul Petre Dutţâă erâ câlificât cu liceul pedâgogic, ceilâltţi erâu studentţi lâ fâă râă frecventţâă sâu âbsolventţi de liceu. Dupâă ce ne-âm fâmiliârizât, îân recreâtţii sâu îân orele ferestre âm provocât cââ tevâ discutţii referitoâre lâ scopul sţ i metodele îânvâă tţâămââ ntului romââ nesc. Erâu strâă ini de problemele pedâgogice, uimitţi de cele relâtâte cu privire lâ misiuneâ pe câre o âu, lâ dâtoriâ de consţ tiintţâă pentru generâtţiile de copii pe câre vor trebui nu numâi sâă -i instruiâscâă , ci sâă -i educe îân spiritul vâlorilor nestricâă cioâse sţ i neschimbâbile: sinceritâte, cinste, bunâă tâte, milâă , drâgoste, îân deprindereâ de â râportâ permânent âctele vietţii lâ ideâlul suprem, Dumnezeiesc, fâă râă de câre, orice instruire reâlizeâzâă doâr o brââ nzâă bunâă îân burduf de cââ ine. Unorâ, chiâr de lâ îânceput, le-â stââ rnit un interes deosebit, âltorâ teâmâă . Fricâ, uneâltâ diâvolului, ceâ mâi eficientâă dintre ârmele îântunericului, lucrâ sţ i âsuprâ lor. "Cine mâă vâ mâă rturisi pe Mine îânâinteâ oâmenilor, pe âcelâ îâi voi mâă rturisi sţ i Eu îânâinteâ Tâtâă lui Meu''. "Îâr cine se vâ rusţ inâ de Mine îânâinteâ oâmenilor, de âcelâ Mâă voi rusţ inâ sţ i Eu îânâinteâ Tâtâă lui Meu''. *** Orele de limbâ frâncezâă nu ârcopereâu normâ prevâă zutâă de progrâmâ ânâliticâă sţ i mi s-âu dât ore de istorie sţ i geogrâfie lâ â sţ âseâ sţ i â sţ âpteâ sţ i ore de muzicâă lâ â optâ. Puteâm sâă intru îân sufletul copiilor sţ i sâă le deschid Minteâ pentru âdevâă râtâ istorie sţ i geogrâfie â romââ nilor sţ i pentru cinstireâ vâlorilor culturâle sţ i â pâtrimoniului spirituâl âl creâtţiei neâmului nostru. Trezindu-le curiozitâteâ prin cunosţ tintţe câre nu erâu incluse îân mânuâle, âm reusţ it sâă cââ sţ tig simpâtiile elevilor sţ i âpoi âle profesorilor; erâm pus dupâă -

426

âmiezile sâă tţin prelegeri, cu subiecte de câre âuziserâă , dâr pe câre nu le îântââ lniserâă pe pârcursul ânilor de sţ coâlâă , sâă trâtez probleme legâte de Bâsârâbiâ, Bucovinâ, Trânsilvâniâ, râă zboiul de îântregire, despre etnogrâfie sţ i mitologie. Am âdus cââ t de cââ t luminâ âdevâă rului îân sufletele lor sâu âm provocât îântrebâă ri justificâte: "De ce ni se âscund toâte âcesteâ?'' Am provocât un âdevâă rât scândâl îântre âcesţ ti tineri, câă rorâ li se âscunsese sţ i âctul de nâsţ tere âl poporului romââ n, din âmestecul dintre dâci sţ i români, îân minteâ lor fiind o idee confuzâă , câă suntem o semintţie slâvâă românizâtâă prin limbâă . Cââ nd âm prezentât pârâlelâ lingvisticâă îântre limbâ lâtinâă sţ i limbâ romââ nâă , pentru â demonstrâ lâtinitâteâ limbii noâstre, vorbind despre disputâ lui Hâsţ deu cu Cihâk, cu privire lâ circulâtţiâ cuvintelor sţ i despre lucrâreâ lui, Etimologicum... elevii âsistâu de-â dreptul câă zutţi din cer. Copii veneâu âcâsâă , sâă le explic sâu sâă le continui lectţiile. Cââ nd âm socotit câă âm destulâă prizâă îân sufletele lor sţ i destul credit morâl, âm âtâcât problemâ existentţei sufletului sţ i â lui Dumnezeu, â credintţei sţ i â vietţii de dupâă moârte. Miâm dât seâmâ cââ t de îânsetât este sufletul omenesc sâă -sţ i dezlege tâinele existentţei. Trei frâtţi, douâă fete sţ i-un bâă iât, elevi de sţ coâlâă , muriserâă îâmpreunâă cu bunicâ lor, âsfixiâtţi din câuzâ unei butelii de ârâgâz, âpoi un bâă rbât, îântr-un âccident lâ sâă pâreâ unei fââ ntââ ni. ÎÎntââ mplâă rile âu zguduit sufletesţ te sâtul, toâtâă sţ coâlâ luââ nd pârte lâ îânmormââ ntâă ri. Preluââ nd cuvââ ntâreâ preotului sţ i îân câncelâriâ profesorilor sţ i îân clâsele unde predâm sţ i âprofundââ nd îântţelesul vietţii omenesţ ti, âm constâtât câă mâi âles profesoârele sţ i multţi copii âu îânceput sâă mâă urmeze duminicâ lâ Bisericâă . Râpoârtele oficiâle âle directorului îâmi erâu fâvorâbile, chiâr elogioâse, dâr âctivisţ tii sţ i secretârul de pârtid, Mârin Bolintiru, trimiteâu informâtţii âlârmânte despre simpâtiâ consâă tenilor, câă rorâ, stââ nd de vorbâă , îân sât, pe lâ moârâă , le vorbeâm despre Dumnezeu sţ i despre istoriâ nâtţionâlâă . Inspecţie şcolară ÎÎntr-o zi, âveâm lâ â sţ âseâ lâ orâ de geogrâfie lectţiâ despre Africâ, generâlitâă tţi. Dupâă ce copiii âu intrât îân clâsâă , âm intrât sţ i eu sţ i, fiind primâ orâă , âm fâă cut cu ei rugâă ciuneâ de intrâre îân clâsâă . Elevii, câre âveâu ore cu mine, o sţ tiâu: "Doâmne, Doâmne, Ceresc Tâtâă , noi pe Tine te rugâă m, lumineâzâă -â noâstrâă minte lucruri bune sâă -nvâă tţâăm. Câă ci Tu esţ ti Stâă pââ nul lumii sţ i âl nostru Tâtâă esţ ti sţ i pe toâte cele bune numâi Tu le îâmplinesţ ti."

427

ÎÎn orâ âceeâ copii erâu putţin timorâtţi. Se uitâu preâ fix lâ mine, pârcâă voiâu sâă -mi spunâă cevâ. Cu globul, plâniglobul sţ i hârtâ Africii, âm fixât coordonâtele geogrâfice, explicââ nd deplâsâreâ continentelor prin misţ câreâ plâă cilor tectonice. Am vorbit despre climâă , vegetâtţie sţ i ânimâle sţ i ne-âm oprit lâ populâtţie, îâncercââ nd sâă le mâă resc âtentţiâ, îântrebââ ndu-i: "Ce culoâre âu âcesţ ti oâmeni sţ i de ce?''. Am vorbit despre deluviile câre âu âvut loc pe fâtţâ pâă mââ ntului, ultimul fiind cunoscut sub denumireâ de Potopul lui Noe. Am citit din Cartea Genezei pâsâjele din câpitolele 6-11 îân câre sunt explicâte câuzâ potopului, declânsţ âreâ, îâncetâreâ, âpoi râă spââ ndireâ omului, prin cei nâă scutţi din urmâsţ ii lui Noe; din Sem derivââ nd neâmurile semite, din Hâm, cele hâmite, negroizii sâu âfricânii, sţ i din Îâfet sâu Ar, neâmurile indo-europene, ârienii sâu âlbii. Lâ nâsţ tere totţi oâmenii sunt âlbi, pigmentâtţiâ pielii fiind consecintţâ mediului câre âfecteâzâă numâi pârteâ exterioârâă , somâticâă , nu sţ i pârteâ spirituâlâă â fiintţei omenesţ ti. Dovâdâă civilizâtţiâ popoârelor, indiferent de culoâre, âtestâă câă totţi oâmenii sunt îânzestrâtţi cu âceleâsţ i dâruri biologice sţ i spirituâle, totţi âvââ nd câpâcitâte râtţionâlâă , âfectivâă sţ i volitivâă , totţi âvââ nd câpâcitâte creâtoâre sţ i totţi demonstrââ nd, câ un âct de recunoâsţ tere â fiintţei, libertâteâ vointţei. Acesteâ îâsţi âu origineâ îân primul om creât de Dumnezeu, Adâm, deci suntem totţi frâtţi, fii âi Creâtorului, câre ne-â fâă cut dupâă Chipul sţ i Asemâă nâreâ Sâ. Nu suntem descendentţi din mâimutţâă, câre n-â demonstrât niciodâtâă âceste dâruri îân viâtţâ ei, îân evolutţiâ de-â lungul erelor. Lâ âcest punct âl lectţiei âm mers spre fundul clâsei, pâă rââ ndu-mi-se câă unul din elevi, câre erâ mâi îânâlt, mâscâ pe cinevâ din spâtele sâă u. Cel mâscât erâ o doâmnâă inspectoâre, âveâm sâă âflu lâ sfââ rsţ itul orei, iâr îân cele douâă extreme âle bâă ncilor erâu doi bâă rbâtţi, inspectori metodisţ ti. Întrâserâă îân clâsâă îânâinteâ elevilor sţ i le ceruserâă sâă fie linisţ titţi. M-âm fâă cut câă nu-i observ sţ i mi-âm continuât expunereâ vorbind sţ i despre âdevâă râtâ cunoâsţ tere câre nu pune îân conflict sţ tiintţâ omeneâscâă cu îânvâă tţâăturâ Dumnezeiâscâă . A sunât sfââ rsţ itul orei; elevii iesţ eâu uitââ ndu-se îânâpoi de lâ usţ âă. M-âm îândreptât spre comisiâ de inspectţie. ÎÎnâinte de â mâă prezentâ, doâmnâ inspectoâre mi-â îântins mââ nâ plinâă de entuziâsm: - Domnule profesor, sunt uimitâă ! N-âm mâi âuzit o lectţie explicâtâă îân viziune cresţ tinâă . Te felicit pentru curâjul de â prezentâ Adevâă rul îân âsţ â conditţii. Mi-âi deschis o poârtâă spre cunoâsţ tere, de câre eu erâm strâă inâă . - Doâmnâă , obligâtţiâ de â mâă rturisi âdevâă rul, âsţ â cum l-â revelât Dumnezeu, o âre oricine, cu âtââ t mâi mult un pedâgog, un îânvâă tţâător râă spunzâă tor pentru cele ce se vor îântââ mplâ copilului. ÎÎnvâă tţâătorul lumii, Hristos, â mâă rturisit totdeâunâ Adevâă rul, îân fâtţâ oricui, chiâr cu pretţul vietţii Lui. Astâă zi s-â âjuns lâ îântuneric spirituâl pentru câă lipsesţ te curâjul mârtiric. Lumeâ se complâce, de fricâă sţ i interese meschine, îân lâsţ itâte râtţionâlâă . Unul dintre inspectori â simtţit nevoiâ sâă explice âtitudineâ lor:

428

- Domnule Mâxim, noi âm fost âvizâtţi sţ i trimisţ i âici sâă te luâă m prin surprindere, fiindcâă dumneâtâ esţ ti reclâmât câă predâi copiilor lucruri neconforme cu progrâmâ sţ i cu viziuneâ mâteriâlist-diâlecticâă â pârtidului. Dâr constât câă âvem de îânvâă tţât, nu de reprosţ ât. - Domnule inspector, cine âsţ teâptâă pe mâlul unui rââ u nu vâ sţ ti niciodâtâă de unde vine rââ ul. Cine se âventureâzâă sâă cunoâscâă izvorul, âcelâ vâ cunoâsţ te cu âdevâă rât sţ i-sţ i vâ explicâ toâtâă viâtţâ rââ ului. Viâtţâ lumii âre un izvor. Sţ i âcest izvor este Dumnezeu. Fâă râă cunoâsţ tereâ Lui râă tâă cim, îânecââ ndu-ne îân mââ lul ignorântţei sţ i âl îânchipuirilor noâstre prostesţ ti. Comisiâ â plecât, iâr eu nu sţ tiu ce or fi râportât. *** ÎÎn câdrul Cântării României lâ concursurile dintre sâte, râioâne sţ i regiuni, comunâ Sâă lciile, â câă zut îân primâ fâzâă de concurs cu comunâ Ciorâni. Directorul, Petre Dutţâă, câre nu erâ membru de pârtid, m-â rugât sâă pregâă tesc serbâreâ. Î-âm spus câă îâl voi dezâmâă gi. - De ce?, â îântrebât mirât. - Pentru câă nu vâ fi îân progrâm vreun subiect de âdulâre, de lâudâă sâu âclâmâre â pârtidului sţ i stâtului comunist, ci numâi productţii spirituâle âle neâmului nostru. - Vâ trebui sâă prezint cu ânticipâtţie punctele progrâmului, âsţ â câă nu putem sâă pârticipâă m, decââ t îân urmâ âprobâă rii. - ÎÎn âcest câz nu mâă ângâjez. Totusţ i âm âcceptât un singur punct din progrâm, îân pârteâ ârtisticâă pentru â contrâstâ cu celelâlte momente sţ i â creâ îân sufletul spectâtorilor ârgumente pentru â optâ spre cele spirituâle. Restul îâi priveâ. M-âm gââ ndit sâă montez bâlâdâ Mioriţa, îân viziune cresţ tin- romââ neâscâă , âsţ â cum mi-âm imâginât-o îân ânii de detentţie. Decorul, pe câre l-âm lucrât îân mâre secret, âjutât de unul din profesorii tineri din sât, Constântinescu, reprezentâ un luminsţ îân câre se îântââ lneâu trei poteci ce coborâu dintre muntţii câă runtţi, câre constituiâu fundâlul scenei. Cei trei ciobâni se îântââ lnesc îân poienitţâă; unul îângrijeâ de foc lââ ngâă troitţâă, ceilâltţi doi, îân umbrâ unui tufisţ , comploteâzâă îâmpotrivâ lui. ÎÎn surdinâă , îân spâtele copâcilor, corul fredonâ bâlâdâ îân sunetul usţ or ritmât âl tâă lâă ngilor. Un flâă câă u, Gicâă Mâresţ , recitâ câdentţât bâlâdâ, reâlizââ nd simultâneitâă tţi expresive cu corul, cu un efect de vrâjâă . Succesiv, corul tâă ceâ, cââ nd momentele erâu fâvorâbile descrierilor sâu recitâtorul tâă ceâ, dâcâă fâvorizâ stâreâ misticâă liricâă . Melodiâ luâtâă din mânuâlele de muzicâă de â optâ din ânul sţ colâr 1964-65, o ârmonizâsem pentru cor mixt; corul îâl formâsem din tţâărânii din sât cu voci bâă rbâă tesţ ti, iâr elevii sţ i profesoârele completâu celelâlte voci. Repetitţiile le fâă ceâm mâi âles noâpteâ. Totţi erâu îâncââ ntâtţi, dâr nimeni nu vâă zuse decorul. Pentru momentul nuntţii, âm montât un ârtificiu de pom de

429

crâă ciun, câre descriâ câă dereâ unei stele sţ i se pierdeâ peste culmi; din spâtele pâă durii se îânâă ltţâu discret soârele sţ i lunâ, luminââ nd vââ rful brâzilor sţ i pâă ltinâsţ ilor. Uneltitorii, cu bââ tâ sţ i secureâ îân mââ ini se îândreptâu spre ciobâă nâsţ ul ce vorbeâ cu mioritţâ; cââ nd âcestâ se proiectâ râă stignit pe troitţâă, cei doi se prâă busţ eâu spre el, scâă pââ nd ârmele din mââ ini sţ i prosternââ ndu-se lâ picioârele lui. Efectul â fost impresionânt. Lâ repetitţiâ âcestui din urmâă moment, fuseserâă doâr cei trei ciobâni. De âceeâ, emotţiâ erâ generâlâă , â sâă lii sţ i â reâlizâtorilor. Singurâ âpreciere, imediâtâă , âu fost lâcrimile sţ i suspinele îântretâă iâte. Mi-âm dât seâmâ tââ rziu câă trebuie sâă trâg cortinâ. Dupâă âceeâ âu venit âplâuzele. ÎÎn comisiâ de notâre îâmputernicitul cu problemele de culturâă n-â vrut sâă deâ notâă pentru bâlâdâă . ÎÎntre inspectorii venitţi de lâ Mizil erâ sţ i un fiu de preot, câre, âpreciind montâreâ bâlâdei îân âceâstâă viziune, â propus-o sţ i lâ concursul inter-râionâl. Îâr âcolo efectul â fost âcelâsţ i. Mâi depârte îânsâă nu â trecut: trimisţ ii lui Îrod âu informât âsuprâ efectului ce l-â âvut âsuprâ publicului, ârâă tââ nd pericolul misticismului câre se degâjâă din âcest fel de montâre â Mioriţei, cu âtââ t mâi mult cu cââ t se sţ tiâ cine este reâlizâtorul. "Opus igni, âutor furcibus". Am fost chemât lâ Înspectorâtul regionâl Ploiesţ ti, lâ îânceputul ânului sţ colâr 1966/67 sţ i un inspector securist, Cristescu, mâ ânuntţât cu un ton grâv sţ i figurâă inexpresivâă , câă , neâvââ nd studii corespunzâă toâre, desţ i fâă ceâm demersuri pentru echivâlâreâ studiilor, sunt destituit. Mi se contestâu sţ i studiile Sţ colii Normâle, râă mââ nââ nd lâ opt clâse generâle âbsolvite. N-âm râă spuns sţ i âm plecât âcâsâă . Mi-âm luât cârteâ de muncâă de lâ Sectţiâ de ÎÎnvâă tţâămââ nt din Mizil sţ i âm plecât lâ Brâzi, sâă îâncerc sâă muncesc pe un sţ ântier de constructţii. Căsătoria ÎÎn primâă vârâ lui 1965 âm âuzit din îântââ mplâre (sţ i âceâstâ o socotesc lucrâre rââ nduitâă de Dumnezeu) despre o fâtâă , dintr-o comunâă vecinâă , Grâă disţ teâ, lâ 6 km de Sâă lciile, îân vââ rstâă de 35 de âni, câre lucreâzâă croitoriâ sţ i âsţ teâptâă un bâă rbât, câre nu beâ, nu fumeâzâă , nu bâte nevâstâ sţ i nu îânjurâă . Am zis îân sineâ meâ: "fâtâ âstâ, pe mine mâă âsţ teâptâă ''. Erâ fiicâ dâscâă lului din comunâă , âvusese destui petţitori, dâr totţi plecâserâă âsţ â cum veniserâă . Dâscâă lul âveâ cinci fete sţ i trei bâă ietţi. Aceâstâ, ceâ mâi micâă sţ i îâncâă un bâă iât, erâu necâă sâă toritţi. Rudele ei erâu âlârmâte sţ i o mâă tusţ âă îâi spuneâ: - Mâicâă , lâ strung dâcâă -l fâci sţ i nu iese âsţ â cum vrei tu! - Nu este, nu mâă mâă rit, spuneâ fâtâ. Asţ â câă i-âm fâă cut o vizitâă îân fâmilie: - Domnisţ oârâă , âm âuzit câă âsţ teptţi un bâă rbât âsţ â sţ i âsţ â... - Dâ, domnule, â râă spuns eâ serioâsâă . - Eu sunt âcelâ! - Dâcâă esţ ti dumneâtâ, potţi sâă mâă ceri îân câă sâă torie, dâcâă nu, potţi sâă pleci!

430

M-â îâncââ ntât âtitudineâ ei. Am povestit pe scurt cine sunt, de unde sunt, ce âm pâă tţit îân viâtţâă. Lâ plecâre, m-âu condus pââ nâă lâ poârtâ ogrâă zii sţ i âcolo âm stât putţin de vorbâă cu fâtâ; ceilâltţi âi câsei, râă mâă seserâă îân urmâă . Mi-âm luât ziuâ bunâă sţ i âm stâbilit sâă mâi vin dupâă Sfintele Pâsţ ti, câă ci îâncepeâ Postul, sţ i cu pâă rintţii, sâă vâdâă sţ i dââ nsţ ii pe viitoâreâ norâă sţ i sâă fâcem nuntâ. - Pe âă stâ, îâl iei?, â îântrebât-o mâicâă -sâ dupâă plecâreâ meâ. - Dâ, îâl iâu! - Pâă i, de unde sţ tii câă o sâă fie âsţ â cum pretinzi tu? Ce tţi-â spus lâ poârtâă ? - M-â îântrebât dâcâă sunt sâă nâă toâsâă sţ i dâcâă âccept sâă fâcem o câă sâă torie sţ i sâă trâă im cresţ tinesţ te... Sţ tii bine, mâmâă , câă totţi câre âu venit pââ nâă âcum, mâă îântrebâu dâcâă âm bâni lâ CEC, dâcâă âm mobilâă , ce-mi mâi dâă tâtâ... Voiâu bânii mei, âvereâ meâ. Acestâ m-â îântrebât numâi dâcâă sunt sâă nâă toâsâă . Deci âă stâ mâă vreâ pe mine, nu âvereâ sţ i bânii mei. - Sţ i tu esţ ti o nâă zdrâă vânâă , câ sţ i âă stâ câre vreâ sâă se îânsoâre lâ 43 de âni, dupâă ce â stât 22 de âni îânchis! Dupâă Sfintele Pâsţ ti âm venit cu pâă rintţii; âu vâă zut-o pe viitoâreâ norâă sţ i le-â plâă cut. Am fâă cut cununiâ îân câsâă , fâă râă gâă lâă gie. Preotul â zis "Îsâiâ dâă ntţuiesţ te'', eu âm zis "Doâmne miluiesţ te''. Cââ nd s-â citit Apostolul, lâ ultimul verset, "sţ i femeiâ sâă se teâmâă de bâă rbât'', o mâă tusţ âă â ei i-â spus lâ ureche, pe lâ spâte: - Câlcâă -l pe picior, câlcâă -l pe picior! (obicei prin câre se spune câă bâă rbâtul vâ fi dominât de femeie). - Asţ â âi fâă cut dumneâtâ, de nu stâă neneâ Îon âcâsâă ? â âpostrofât-o mireâsâ. Astâ â fost toâtâă distrâctţiâ nuntţii. Dâr pentru mireâsâă , odâtâă cu buchetul de flori, i-âm dât cruceâ pe câre o lucrâsem îân îânchisoâre: - Lââ ngâă mine s-âr puteâ sâă âi de suferit. Cruceâ vietţii vâ trebui sâă o purtâă m îâmpreunâă . Sâă nu te lâsţ i âmâă gitâă câă âcum sunt profesor, fiindcâă mââ ine s-âr puteâ sâă fiu trimis sâă scot hâznâle. - Chiâr dâcâă vâ trebui sâă âjung lâ vâci, voi fi îâmpreunâă cu tine sţ i nu te voi pâă râă si! Ne-om îâmpâă câ , âsţ â cum te îâmpâci cu sufletul tâă u. Lâ un ân sţ i jumâă tâte dupâă câă sâă torie âm fost destituit. Sotţiâ m-â urmât îân tâă cere, cu credinciosţ ie sţ i îân rââ nduiâlâ vietţii de sţ ântier. Dupâă doi âni, îân 1968, Dumnezeu ne-â dâă ruit o fetitţâă. Pe fetitţâă âm botezât-o cu numele sfintei din ziuâ îân câre s-â nâă scut, 12 iânuârie 1968, Sfââ ntâ Tâtiânâ Românâ, Mucenitţâ lui Hristos. Zidar la I.S.C.M. Brazi Lâ sfââ rsţ itul lui Octombrie 1966 âm fost destituit. M-âm prezentât lâ Întreprindereâ de Sţ ântiere Constructţii Montâje Brâzi, devenitâă Trustul de Constructţii Îndustriâle Ploiesţ ti. Sţ eful câdrelor, Zâhâriâ, un ânâlfâbet, criminâl,

431

cum âveâu lâ vremeâ âceeâ mâi peste tot comunisţ tii, dupâă ce i-âm spus cine sunt, â sunât lâ Securitâte pentru instructţiuni, âpoi â zis câă tre mine: - Ai sâă fâci o muncâă de jos! Ai vreo câlificâre? - Nu âm âct de câlificâre, dâr sţ tiu sţ i eu tâblâ îânmultţirii sţ i âlfâbetul pââ nâă lâ zet... - Astâ-i dispozitţiâ pentru unul câ dumneâtâ! M-â privit âtent sţ i â continuât: Uite, lâ noi se fâc câlificâă ri îân sţ coli de 9 luni. ÎÎnscrierile s-âu fâă cut sţ i peste douâă zile îâncep cursurile. Mâi sunt locuri lâ zidâri. - ÎÎnscrietţi-mâă sţ i pe mine lâ zidâri! - Te duci lâ biroul îânvâă tţâămââ nt. D-nul Tomosţ oiu sţ i d-nul Pânâitescu erâu oâmeni cu âlt orizont, dâr trâă iâu câ totţi micii functţionâri, sub teroâreâ fricii comuniste. M-âu supus lâ un exâmen scris, lâ mâtemâticâă , lâ romââ nâă lâ nivelul clâselor â douâ sţ i â treiâ primârâă , fiindcâă , s-âu scuzât, tovârâă sţ ii de lâ câdre, câre verificâă sţ i dââ nsţ ii nivelul de pregâă tire âl cândidâtţilor, nu depâă sţ esc âcest stâdiu. Am fost câzât îân câzâă rmile de lâ Negoiesţ ti, locâlitâte lâ 1,5 km de sţ ântier, unde erâu câzâtţi totţi muncitorii câre fâă ceâu nâvetâ sâă ptâă mââ nâl âcâsâă sţ i luâu mâsâ lâ cântinâ sţ ântierului. Dimineâtţâ fâă ceâm cursuri teoretice, iâr dupâă âmiâzâă prâcticâ, repârtizâtţi lâ echipele de pe sţ ântier. Dupâă ce m-âu cunoscut, multţi ingineri sâu tehnicieni câre tţineâu cursuri lâ sţ colile de câlificâre mi-âu îâncredintţât câtedrâ, scuzââ ndu-se câă sunt ântrenâtţi îân âlte lucrâă ri; âm devenit profesor propriilor colegi de clâsâă . Profesorii îâmi lâă sâserâă cursurile: tehnologie, desen, mâsţ ini. ÎÎnvâă tţâm seârâ lectţiile sţ i â douâ zi le predâm colegilor; cei mâi multţi erâu fosţ ti sâlâhori sâu tineri de prin sâte câre veniserâă sâă munceâscâă pe sţ ântier. Notâă rile le fâă ceâm îântr-un câiet personâl, pe câre profesorul le treceâ îân câtâlog cââ nd veneâ, o dâtâă sâu de douâă ori pe lunâă , sţ i verificâ cunosţ tintţele. Am legât prietenii cu colegii; discutâm cu ei nu numâi probleme de sţ coâlâă sţ i muncâă , ci mâi âles probleme de viâtţâă. Unii erâu necâă jitţi, âveâu fâmilii, simtţeâu povârâ dezrâă dâă cinâă rii de lâ tţârâă , dâr nu âveâu ce fâce, trebuiâu sâă -sţ i iâ lumeâ-n câp pentru â suprâvietţui. Cu o vorbâă bunâă , cu un gââ nd lâ Dumnezeu, câre ne poârtâă tuturor de grijâă , îâncercâm sâă âduc o mââ ngââ iere îân sufletele lor râă vâă sţ ite de furtunâ comunismului. Prâcticâ âm fâă cut-o îântr-o echipâă de zidâri, condusâă de Bâă dulescu. ÎÎn echipâă erâu oâmeni îân vââ rstâă , buni meseriâsţ i, din Îcoânâ (Bolintinu), constructori din tâtâă -n fiu, câre m-âu primit cu câă ldurâă sţ i m-âu îânvâă tţât tâinele zidâă riei. Vorbâ tţigânului: "Teoriâ câ teoriâ, dâ' prâfticâ te omoârâă !'' Am îânvâă tţât îân trei luni tot ce sţ tiâu ei de o viâtţâă. O lunâă âm lucrât zidâă rii, unâ tencuieli sţ i unâ mozâicuri sţ i fâiântţâări. Cu neâ Îlie, cel mâi bâă trââ n, dâr sţ i cel mâi sfâă tos dâcâă sţ tiâi sâă -l fâci sâă se deschidâă , âm lucrât mâi mult timp. M-â fâă cut sâă îântţeleg durerile sufletului tţâărânului sţ i meseriâsţ ului romââ n, câre-sţ i vedeâ nâă ruitâă viâtţâ de fâmilie sţ i gospodâă riâ sub loviturile urii comuniste.

432

Echipâ â fost trânsferâtâă lâ Pitesţ ti sţ i eu âm intrât îân âltâ, sub comândâ unui bâă rbât refugiât îân 1940 din Bâsârâbiâ, d-nul Mâă runtţel, om energic, âveâ "ochiul cââ mpului''; tţineâ cu tot dinâdinsul câ cel ce trece sub mââ nâ lui sâă devinâă bun meseriâsţ . Ne-âm îâmpâă cât sţ i âm râă mâs prieteni; mâi tââ rziu chiâr vecini de bloc. Mâă îântrebâ cââ teodâtâă , cu teâmâă , uitââ ndu-se îân jur: - Ce crezi, d-le Mâxim, mâi scâă pâă m noi de comunisţ ti? - Nu âsţ â repede, dâr scâă pâă m!

433

- De ce spunetţi, nu âsţ â repede? - Pentru câă orice lucrâre pâă mââ nteâscâă âre, îân plânul lui Dumnezeu, un termen. Pââ nâă nu i-o veni termenul, nu se sfââ rsţ esţ te! - Sţ i cââ nd crezi dumneâtâ câă -i vâ veni termenul? - Cââ nd lumeâ se vâ convinge de minciunâ cu câre e hrâă nitâă sţ i nu-i vâ mâi fi fricâă sâă spunâă âdevâă rul! Dâă deâ din câp sţ i ziceâ câ pentru sine: "Ehe..., mâi e mult pââ nâă âtunci!''. Erâ prin 1967 spre vârâă . Domnul Nicolae Ţiganul Din perioâdâ de prâcticâă , lâ roâbâă , hâă mâă lit sţ i sâă pâă turi, mi-â râă mâs o âmintire frumoâsâă . ÎÎn Decembrie 1966, se lucrâ lâ un lâborâtor. Vârâ se executâse zidâă riâ sţ i se montâse âcoperisţ ul, iârnâ se îânchisese provizoriu cu pânouri din polietilenâă , se îâncâă lzise sţ i se executâu tencuieli interioâre. Dupâă orele 16 vine o bâsculântâă cu mortâr mârcâ M-4 (âmestec de nisip cu vâr, fâă râă ciment), necesâr â douâ zi dimineâtţâ, pââ nâă lâ sosireâ comenzii de mortâr mârcâ M-25 (cu ciment). Pe unul dintre sâlâhori, tţigân, câm de âceeâsţ i vââ rstâă cu mine, 40-45 de âni, îânâlt, slâb, cu o minâă de om necâă jit sţ i, contrâr âsţ teptâă rilor, foârte scump lâ vorbâă , îâl chemâ Nicolâe. De-â lungul fâtţâdei lâborâtorului fusese sâă pât un sţ ântţ lung de 60-70cm lâ âdââ ncimeâ de 1m, îân câre o echipâă de instâlâtori trebuiâ sâă pozeze nisţ te conducte. Pentru trâversâre pusesem un pânou de schelâă peste sţ ântţ , lât de 50 cm. Am câă rât fiecâre cââ tevâ roâbe de mortâr, câ sâă nu îânghetţe âfârâă sţ i sâă nu ne prindâă îântunericul. Domnul Nicolâe (âsţ â mâă âdresâm oricui, pentru mine totţi erâu domni, nu tovârâă sţ i), nu sţ i-â putut tţine echilibrul pe podetţ sţ i â râă sturnât mortârul îân sţ ântţ . Crezââ nd câă e obosit sâu neâtent l-âm dojenit prietenesţ te: - D-le Nicolâe, fii putţin mâi âtent câă pierdem mortârul! Tţ igânul s-â uitât lâ mine peste umâă r, cu scââ rbâă , â scuipât printre dintţi sţ i n-â zis nimic. Dupâă douâă roâbe, iâr â vâă rsât unâ. - Domnule Nicolâe, dâcâă te dezechilibrezi, uite îâtţi mâi pun un pânou. Sţ i-âm lâă rgit suprâfâtţâ de trecere. Tţ igânul s-â uitât iâr lâ mine cu scââ rbâă sţ i mi-â zis: - Îâ âscultâă , bâă ! Ce mâă tot domnesţ ti? Domni suntem noi, lâ roâbâă ? Ce drâcu' esţ ti âsţ â prost? Tu nu pricepi câă dâcâă nu râă storn eu roâbâ îân sţ ântţ , îâl bâgâă âă sţ tiâ pe peretţi mââ ine dimineâtţâă, pââ nâă vine âă l'lâlt? Ce drâcu' esţ ti prost âsţ â? Asţ â erâ! Erâm prost râă u. Pentru mine lucrul trebuiâ fâă cut corect, dupâă toâte regulile sţ i cu toâtâă cinsteâ, "câ pentru Dumnezeu, nu câ pentru oâmeni'', cum cereâ Sfââ ntul Apostol Pâvel. Pentru el lucrul trebuiâ fâă cut dupâă mâă surâ stâă pââ nilor lui, prost, râă u, cu îânsţ elâă ciune, âsţ â cum âu fost fâă cute mâi toâte reâlizâă rile epocii de âur. Se ziceâ îân bâtjocurâă : "Bine câă s-â terminât lucrâreâ, hâi sâă -ncepem cu repârâtţiile!'' sâu "Ei se fâc câă ne plâă tesc, noi ne fâcem câă muncim!''

434

ÎÎnsţ elââ ndu-ne unii pe âltţii, ne furâm câă ciulâ. Râă ul se râă sfrââ ngeâ îân finâl nu âsuprâ pâă rtţii economice, cââ t âsuprâ morâlitâă tţii, âjungââ ndu-se lâ mentâlitâteâ perversâă din câre nu putem iesţ i nici âcum, singurâ sţ i âdevâă râtâ câuzâă â stâă rii de degrâdâre sţ i nenorocire îân câre se âflâă âstâă zi tţârâ sţ i poporul. "Nu existâă crizâă economicâă , sociâlâă , politicâă etc., ci numâi crizâă morâlâă '', â spus cu cinci decenii îânâinte, Corneliu Zeleâ Codreânu. Consţ tiintţâ râă spunderii îân fâtţâ lui Dumnezeu duce lâ corectitudine îân râporturile cu semenii sţ i cu creâtţiâ. Pe âceâstâ âu reusţ it s-o distrugâă comunisţ tii. Pââ nâă nu ne vom veni îân fire, sâă ne îântoârcem lâ stâreâ de consţ tiintţâă, vom suferi din pricinâ propriei noâstre ticâă losţ ii. Nu Dumnezeu ne pedepsesţ te, ci noi îânsţ ine. Şef de echipă Cââ nd âm isprâă vit sţ coâlâ de zidâri âm vrut sâă urmez o sţ coâlâă de mâisţ tri constructori: numâi cu opt clâse generâle sţ i depâă sţ ind vââ rstâ de 42 de âni, nu mi s-â âdmis cerereâ. Atunci âm fâă cut o echipâă îân câre âu venit multţi din fosţ tii colegi, îântre ei sţ i doi oâmeni mâi îân vââ rstâă , foârte buni meseriâsţ i, pentru câă nu sţ tiâu cârte, nu beneficiâu de âcordâreâ treptelor de sâlârizâre sţ i munceâu câ necâlificâtţi. Am hotâă rââ t sâă -i îânvâă tţ cârte, sâă scrie, sâă citeâscâă sţ i sâă socoteâscâă . Asţ â procedâsem sţ i cu multţi mâcedoneni îân temnitţâă, câre nu sţ tiâu cârte: i-âm îânvâă tţât îân 3-4 luni mâteriâ clâselor 1-4. M-âm dus cu ei lâ sţ coâlâ de âlfâbetizâre â sţ ântierului pentru exâmen: âu obtţinut Certificatul de alfabetizare sţ i âu fost remunerâtţi lâ nivelul pregâă tirii. Erâu foârte bucurosţ i câă vor puteâ fâce fâtţâă greutâă tţilor fâmiliâre. Sţ i bucuriâ meâ erâ mâre. Unul dintre sţ efii de echipâă lâ câre lucrâserâă â venit lâ mine: - Ce te-âi âpucât sâă fâci, mâă i tovârâă sţ e? Vrei sâă deschizi ochii prosţ tilor? Pâă i, crezi câă mâi cââ sţ tigi dumneâtâ bâni, dâcâă le dâi âă storâ câtegorii? - Prietene, i-âm zis, îân viâtţâă sâă umbli dupâă âltâă bogâă tţie! Mâă gââ ndeâm: cââ t de putţin îâi trebuie lui sâtân sâă -sţ i punâă âmprentâ lui murdârâă pe sufletul oâmenilor, îântâă rââ tââ ndu-le pâtimile, sţ i ce greu sţ i cââ tâă muncâă trebuie depusâă sâă scâpi de ele. Schimbarea domiciliului Toâmnâ sţ i iârnâ 1966/67, âu fost ploioâse sţ i friguroâse. Nâvetâ sâă ptâă mââ nâlâă îâmi creâ probleme, distântţâ de lâ hâltâă lâ sât de 7 km, prin noroi sţ i zâă pâdâă , punââ ndu-mi îân primejdie sâă nâă tâteâ sţ i chiâr viâtţâ, sotţiâ sţ i pâă rintţii âu hotâă rââ t sâă îânchiriem o câsâă îân orâsţ . ÎÎnâinte de Crâă ciun, sotţiâ â âdus bâgâjul sţ i âm locuit lâ mâmâ prietenului sţ i frâtelui meu de suferintţâă, inginerul Drâgon. El fusese ângâjât lâ Uzinâ de Utilâj Chimic Ploiesţ ti, câ proiectânt. Securitâteâ s-â âlârmât de prezentţâ meâ lâ fâmiliâ Drâgon sţ i-âu îânceput sâă ne cheme sâă ptâă mââ nâl, îâncercââ nd sâă ne sţ ântâjeze cu âmenintţâări subtile, urmâă rind

435

sâă ne prindâă îân ânumite compromisuri. Câ sâă nu existe motiv de suspiciune sţ i âcuzâtţie câă ne-âm constituit îân cuib, l-âm rugât pe directorul intreprinderii Gheorghe Pâscu, sâă -mi âcorde o locuintţâă. L-âm prins îân toâne bune sţ i mi-â âcordât un âpârtâment cu douâă câmere, îân câre îânsâă locuiâ dejâ âltâă fâmilie. Sotţiâ erâ grâvidâă , iâr cei cu câre îâmpâă rtţeâm âpârtâmentul erâu, eâ, o femeie cu morâvuri usţ oâre, iâr el, om cu morâvuri grele, mâre bâă utor sţ i fumâă tor. Bâiâ sţ i bucâă tâă riâ fiind comune, erâ greu de suportât lipsâ de ordine sţ i â celui mâi elementâr bun simtţ lâ âcesţ ti oâmeni. ÎÎncercâă rile de â-i âduce lâ o linie de minimâă morâlitâte âu fost mâă rgâă ritâre îânâinteâ porcilor. Aici mi s-â nâă scut fetitţâ îân 12 Îânuârie 1968; dâr âm scâă pât de viâtţâ îân comun cu âceâstâă fâmilie, mutââ ndu-mâă îân âlt bloc. N-â trecut mult sţ i o âltâă fâmilie â fost bâă gâtâă peste noi. Trei zile s-âu purtât câ nisţ te oâmeni normâli, âpoi sţ i-âu dât ârâmâ pe fâtţâă, âveâu âceleâsţ i mâniere câ sţ i cei cu câre stâă tusem. Dupâă doi âni âu plecât lâ Gâlâtţi sţ i âm râă mâs singuri îân âpârtâmentul pe câre îâl locuim sţ i âstâă zi. Şicanările Securităţii Plecâsem de lâ inginerul Drâgon, dâr sţ icânele Securitâă tţii nu îâncetâu. Chemâă rile âproâpe zilnice o tulburâu pe sotţiâ meâ. A luât copilul îân brâtţe: - Hâi cu mine lâ securitâte! Vreâu sâă sţ tiu ce âu cu tine! Ofitţerii câre mâă âveâu sub control, Colibân, zis sţ i Lutţâă, sţ i Buleârcâă , lipseâu. Un âjutor, ofitţer mâi tââ nâă r, Stânciu, mâi putţin initţiât îân âceste probleme, â fost chemât lâ poârtâă de ofitţerul de serviciu. Sotţiâ l-â luât direct lâ îântrebâă ri, câ lâ ânchete: - Ce âvetţi cu sotţul meu, domnilor? ÎÎn loc sâă vâă îângrijitţi sâă âpâă râtţi tţârâ de hotţi sţ i tââ lhâri, de tţigâni sţ i criminâli, de totţi derbedeii câre misţ unâă pretutindeni, vâă legâtţi de oâmenii cumintţi sţ i consţ tiinciosţ i îân muncâă ? Spunetţi-mi ce â fâă cut sotţul meu? Ce fâptâă nedemnâă sâu imorâlâă ? Sâă sţ titţi câă eu sunt mâi "securitâte'' decââ t voi! Eu sţ tiu lâ ce orâă pleâcâă sţ i lâ ce orâă vine âcâsâă . ÎÎntrebâtţi-mâă pe mine ce fel de om este! Sâu nu vâă âjunge cââ tâă lume âtţi nenorocit pââ nâă âcum? Luât prin surprindere, de fâtţâă fiind sţ i doi grâdâtţi, s-â fââ sticit: - Doâmnâă , eu nu sţ tiu nimic, stâtţi putţin sâă îântreb! Peste 10 minute s-â îântors, sţ i-â cerut scuze sţ i ne-â dât âsigurâreâ câă nu voi mâi fi chemât. Cââ tevâ luni nu m-âu chemât. Dâr din cââ nd îân cââ nd, veneâ cinevâ pe sţ ântier sţ i îântrebâ lâ birouri despre mine. Cââ nd stâă pââ nii de lâ Bucuresţ ti treceâu spre Sinâiâ sâu Predeâl, sâu cââ nd vreo delegâtţie strâă inâă erâ îânsotţitâă de somitâă tţile tţâării, nu erâm dus sâă âclâmez pe trâseu, ci erâm suprâvegheât lâ punctul de lucru. Dupâă un timp âu îânceput iârâă sţ i sâă mâă cheme pe Vâsile Lupu (strâdâ pe câre se âflâ clâă direâ Securitâă tţii). ÎÎntrebâu permânent cu cine m-âm îântââ lnit dintre fosţ tii detţinutţi politici? Ce âm discutât? Unii din cei ce fâă cuserâă pâct de neâgresiune îân penitenciâr, pe câre îâi îântââ lneâm pe strâdâă sâu poâte îânâdins îâmi tţineâu câleâ, erâu îân slujbâ lor. Referindu-se lâ situâtţiâ fâmiliârâă , cu lipsurile

436

inerente îânceputului, dâtorât sâlâriului mic sţ i lipsurilor generâle, îâmi îântindeâu curse pentru un trâi mâi bun. - Putem sâă -tţi creâă m o situâtţie mâi bunâă , totul depinde de dumneâtâ! - Adicâă , ce trebuie sâă fâc? - Nu e mâre lucru. Uite, sâă stâi de vorbâă cu cei pe câre-i îântââ lnesţ ti sţ i sâă ne spui sţ i nouâă ce gââ ndesc. - Sţ i, drept râă splâtâă , âsţ puteâ âspirâ lâ grâdul de ofitţer de Securitâte? - A, nu, doâr om de îâncredere..., dââ ndu-sţ i seâmâ tââ rziu de ironiâ meâ. - De ce nu îântrebâtţi pe fiecâre ce gââ ndesţ te? Eu v-âm spus ce gââ ndesc eu îânsumi. Altul vâă poâte îânsţ elâ sâu âtribui sţ i cuvinte pe câre nu le-âm spus, câ sâă vâă fâcâă plâă cere sţ i sâă câpete îâncredere îân fâvorurile dvs. - Ce gââ ndesţ ti âcum, de exemplu. - Lâ ce vâă folosesţ te âceâstâă cunoâsţ tere? Vâă este teâmâă chiâr sţ i de un gââ nd câre âr fi îâmpotrivâ dvs.? Astâ denotâă mâreâ slâă biciune câre stâă îân minteâ dvs. sţ i â pârtidului, teâmâ de â nu pierde situâtţiâ pe câre o detţinetţi nu prin vreun merit. Cine sţ i-â cââ sţ tigât un drept prin merite personâle, este iubit, stimât de îânsusţ i âdevâă rul de viâtţâă pe câre-l reprezintâă . Îâr câ persoânâă , de ce vâă temetţi de mine? Nu mâă cunoâsţ te nimeni, nu mâă âscultâă nimeni îân âfârâă de nevâstâă , profesionâl sunt neîâmplinit, n-âm nici o râă spundere îân societâte, îân sât! Eu v-âsţ pune o îântrebâre! - Îâ, pune Mâxime, c-âi mâi pus sţ i âltele, ne cunoâsţ tem! - Vâă e fricâă de propriâ consţ tiintţâă? Ar fi bine dâcâă âr fi âsţ â. Ar îânsemnâ câă mâi âvetţi sţ ânse de îândreptâre. Sţ titţi ce gââ ndesc? Ce mâă suri vetţi luâ? Dâcâă nu vâă convine prezentţâ meâ îân societâte, ducetţi-mâă îânâpoi! Luâtţi-mi sotţiâ sţ i copilul, lichidâtţi-ne! - De ce vorbesţ ti âsţ â? - A îântrebâ pe cinevâ ce gââ ndesţ te, din posturâ de securist, de âutoritâte de stât, îânsemneâzâă câă respectivul interogât nu âre voie sâă gââ ndeâscâă . Sţ i âstâ este îâmpotrivâ firii omenesţ ti. Sţ i pretindetţi, dâcâă totusţ i gââ ndesţ te, sâă spunâă câă gââ ndesţ te ce-i convine âutoritâă tţii. De ce âvetţi âceâstâă pretentţie, câă numâi dvs. âvetţi dreptul sâă gââ nditţi pentru binele poporului âcestuiâ? Sţ i eu sunt romââ n sţ i âm dreptul sâă gââ ndesc sţ i sâă âctţionez pentru binele âcestui neâm. Cââ t mâi sunt viu, nu voi îâncetâ sâă gââ ndesc cel putţin, dâcâă âltcevâ nu voi puteâ fâce. O spun pentru dvs., îân âceâstâ stâă slâă biciuneâ conceptţiei comuniste, câă îâi este fricâă de cei ce gââ ndesc. - Bine, gââ ndesţ te, dâr sâă nu te mâi îântââ lnesţ ti cu cei pe câre i-âi cunoscut. Chiâr dâcâă e îântââ mplâre, nu stâ cu ei de vorbâă ! - Sâă trec pe lââ ngâă om fâă râă sâă -l sâlut, fâă râă sâă -l îântreb dâcâă -i sâă nâă tos? Strâsţ nicâă libertâte ne-âtţi dâă ruit! - Ar trebui sâă multţumitţi pârtidului câă v-â scos âfârâă ! - Dâr nu eu l-âm rugât. Mâi âveâm de executât îâncâă trei âni de zile. Dâr vâă spun îâncâă o dâtâă : dâcâă prezentţâ meâ vâă jeneâzâă , sunt gâtâ sâă -mi continui pedeâpsâ. Pe mine nu pârtidul m-â scos din îânchisoâre! - Dâr cine?

437

- Dumnezeu! - A venit El cu cheile lui Sââ n Petru sţ i tţi-â deschis celulâ? - Feritţi-vâă de blâsfemii! A fost plâă cereâ sâu vointţâ dvs. sâă ne eliberâtţi? Nu! Noi, îâmpotrivâ plâă cerii dvs. âm fost eliberâtţi. Dâcâă âtţi fi dorit eliberâreâ, n-âtţi fi conditţionât-o. Or, cunoâsţ tetţi presiunile sţ i conditţionâă rile. Îâtâă , îân momentul de fâtţâă, situâtţiile îân câre ne punetţi: sâă nu gââ ndim, sâă nu vedem, sâă ucidem îân noi fiintţâ râtţionâlâă sţ i liberâă , câre se cheâmâă OM. Sâă devenim ânimâle indiferente lâ ce se petrece îâmprejur, âvââ nd grijâă doâr de pâă sţ uneâ sâu troâcâ noâstrâă . Ne ceretţi sâă fim sţ i recunoscâă tori? Nu vi se pâre câă pretentţiâ îântrece mâă surâ? Viâtţâ meâ nu depinde de bucâtâ de pââ ine mâi âlbâă pe câre mi-o îântindetţi. Tolstoi âre o poveste cu o câă tţeâ. O sţ titţi? - Spune-o, câă vâă d câă te-âi îâncins! - Dupâă ce-i ucide câă tţeii, stâă pââ nul, îânsotţit de schelâă lâă itul câă tţelei, se îântoârce âcâsâă ; îâi âruncâă o bucâă tţicâă de mâă mâă ligâă ânimâlului sţ i âcestâ îâi linge mââ nâ. V-âtţi puteâ coborîâ lâ âceâstâă conditţie? - Nu! Dâr ce vrei sâă spui? - Atunci de ce ceretţi âltorâ? V-âducetţi âminte ce spuneâu cei mâi multţi dintre ânchetâtori, pentru â obtţine declârâtţiile pe câre le voiâu? - Nu sţ tiu lâ ce te referi! - Vâă vom luâ nevestele, vâă vom luâ fetele sţ i le vom fâce curvele noâstre, pe voi vâă vom ucide sţ i vâă vom lichidâ. Îâr cei ânchetâtţi âr fi urmât sâă spunâă : "Bine fâcetţi, sâă trâă itţi, sâă rut mââ nâ, stâă pââ ne!'' Nu ne ceretţi âstâ? *** Uneori mi se fixâ o îântââ lnire îân orâsţ , îântr-un punct, lâ câre ofitţerul nu veneâ. Eu erâm obligât sâă -l îânsţ tiintţez â douâ zi, printr-un bilet lâă sât lâ poârtâă , câă âm fost prezent lâ locul sţ i lâ orâ indicâtâă . Dâcâă se prezentâ, luâ numâi notâă de prezentţâ meâ, se scuzâ câă âre treburi mâi urgente sţ i-mi fixâ âltâă îântââ lnire. Cââ t âm stât prin sât l-âm îântââ lnit pe fostul primâr din timpul guvernâă rii legionâre, Epseghie Gheorghe, poreclit Sicâă Tţ upân, o rudâă mâi îândepâă rtâtâă din pârteâ mâmei; stâă tuse âscuns pâtru âni îântr-o celulâă ziditâă de el îân beciul câsei, iesţ eâ din cââ nd îân cââ nd, noâpteâ mâi âles, sţ i chiâr lâ muncile cââ mpului, trâvestit îân femeie. A fost ârestât îân 1959 sţ i condâmnât, s-â eliberât îân 1963, dupâă ce trecuse prin ânchete dure sţ i cunoscuse Aiudul sţ i Gherlâ îân drâmâticele frâă mââ ntâă ri. Erâ îâncâă tţintâ âtentţiei securitâă tţii. De cââ tevâ ori Colibân m-â îântrebât despre el, dâr âm motivât câă nu cunosc oâmenii din comunâă , sţ i nu m-â mâi îântrebât. Neâ Sicâă fusese îântrebât despre mine, dâr invocâse sţ i el câă nu ne-âm cunoscut personâl, sţ i nu l-âu mâi îântrebât nici pe el. Erâ priceput gospodâr, invidiât de multţi pentru grâă dinâ lui de legume sţ i zârzâvâturi, mereu nelinisţ tit de lâsţ itâteâ oâmenilor câre îâsţi plecâu câpul cu preâ mâre usţ urintţâă stâă pââ nirii comuniste.

438

Dupâă âsţ â-zisâ Revolutţie (1989), desţ i bâă trââ n, erâ îândurerât câă trezireâ sufletului romââ nesc â câă zut tot îân brâtţele comunisţ tilor. Dumnezeu l-â linisţ tit de zbuciumul sâă u, fâă cââ ndu-i pârte de un loc unde, nâă dâă jduiesc, sâă -i fie âlinâtâă orice nelinisţ te. Lâ putţin timp l-â urmât sţ i sotţiâ sâ, fusese ârestâtâă odâtâă cu el, mâltrâtâtâă ; eliberâtâă , trâă ise cu inimâ zdrobitâă , îângrijorâtâă câ sâă nu fie copiii persecutâtţi. Dumnezeu sâă -i odihneâscâă ! Construirea casei ÎÎn ânii '70 cââ tvâ timp n-âm mâi âvut invitâtţii lâ securitâte. ÎÎn timpul âcestâ âm dâă rââ mât colibâ lui mosţ Tomâ, câre se deteriorâse, sţ i din economiile reâlizâte sţ i cu mâteriâle locâle (sâlcââ mi) âm construit, âjutât de sotţiâ meâ, eu zidâr sţ i eâ sâlâhor, o câă sutţâă mâi omeneâscâă , câă reiâ de-â lungul ânilor, i-âm mâi âdâă ugât o bucâă tâă rie de vârâă sţ i o mâgâzie. Bacalaureat şi elev până la 50 de ani Nevoile fâmiliâle crescââ nd, âm reusţ it sâă iâu, prin exâmene exceptţionâle, câtegorii de sâlârizâre. Câtegoriâ â cinceâ nu âm primit-o pentru câă nu âveâm studii. Atunci âm fâă cut o cerere lâ minister sţ i mi s-âu âprobât exâmene de diferentţâă lâ liceul teoretic; dââ nd cââ te doi âni îântr-unul(1968-70),âm obtţinut îân primâă vârâ lui '70 bâcâlâureâtul. Aveâm 48 de âni. ÎÎi îântrecusem pe olteni câre-sţ i luâserâă ângâjâmentul sâă fâcâă cincinâlul îân zece âni. Dâr erâ necesâr sâă âi sţ i sţ coâlâ de grâdul ÎÎ de constructţii, sţ i profesionâlâ. Sţ i-âm zis: "multe prostii âm fâă cut eu îân viâtţâă, hâi sâă le fâc sţ i pe âcesteâ douâă ''. Sţ coâlâ de grâdul ÎÎ â durât un ân, iâr pentru profesionâlâă , âvââ nd dejâ bâcâlâureâtul, âm dât diferentţâ lâ tehnologiâ mâteriâlelor sţ i rezistentţâ mâteriâlelor. Asţ â âm putut sâă mâă prezint lâ exâmenul de câtegorie â cinceâ. ÎÎn fine, lâ 50 de âni âjungeâm OM, câă ci îâmbâă trââ nisem elev. ÎÎn 1974 s-âu îânfiintţât fâcultâă tţile de subingineri. Fiecâre îântreprindere trebuiâ sâă trimitâă doi muncitori bâcâlâureâtţi lâ exâmene pentru cursurile serâle. Cursurile durâu cinci âni; primâ conditţie pentru cândidât erâ sâă fie membru de pârtid; cei cu functţii nu erâu titrâtţi sţ i nu puteâu fi promovâtţi profesionâl. Dâr dupâă douâă sâă ptâă mââ ni â câă zut conditţiâ, pentru câă locuri mâi erâu vâcânte; un âct de clementţâă îângâă duiâ vulgului sâă se ridice. Erâ de prisos sâă âjung tââ nâă r subinginer, lâ 55 de âni, epuizââ ndu-mâă , dupâă muncâ pe sţ ântier, cu nâvetâ lâ Bucuresţ ti, numâi pentru titrâre. Am râă mâs sţ ef de formâtţie, âvââ nd posibilitâteâ sâă mâă îângrijesc de educâtţiâ fiicei mele. Proces în cadrul intreprinderii

439

Prin ânii '80 m-âm îântââ lnit din îântââ mplâre cu un fost prieten de suferintţâă lâ Tââ rgsţ or, Pânteâ Alexândru, câă sâă torit, câre âveâ doi copii. Erâ inginer, doctor îân mâtemâticâă sţ i fizicâă , ocupâ o functţie superioârâă lâ Întreprindereâ de Retţele Electrice Prâhovâ. Ne-âm bucurât câă ne-âm vâă zut sţ i ne-âm âmintit de timpurile petrecute îân îânchisoâre. Prin nu sţ tiu ce ântene securitâteâ â âflât de îântââ lnire sţ i m-â chemât lâ cercetâre sţ i tâtonâre cu privire lâ âscendentţâ morâlâă sţ i politicâă pe câre âsţ âveâ-o îâncâă âsuprâ lui Pânteâ sâu âsuprâ âltor tââ rgsţ oreni, cu referire lâÎon Pusţ câsţ , doctorul sâvânt de lâ Sţ imleul Silvâniei, cu câre Pânteâ erâ sţ i prieten de fâmilie. Doctorul Pusţ câsţ fusese îân Americâ cu ocâziâ unor congrese medicâle sţ i voiâu sâă sţ tie dâcâă nu i-âm îâncredintţât prin Pânteâ vreo misivâă sâu vreo informâtţie. Desţ i s-âu convins câă nu âvusesem âsţ â cevâ îân intentţie, mi-âu interzis sâă mâi âm relâtţii cu Pânteâ sţ i, eventuâl, cu Pusţ câsţ , punââ ndu-le sţ i lor îân vedere âcelâsţ i lucru. Pentru â nu creâ probleme (sotţiâ lui Pânteâ erâ bolnâvâă de inimâă , iâr â meâ erâ hipertensivâă ), âm convenit sâă ne evitâă m. Înterdictţiâ demonstrâ nu putereâ, ci mâi degrâbâă slâă biciuneâ comunisţ tilor. Vrââ nd sâă mâă intimideze cu teâmâ unei reârestâă ri, âu regizât un proces îân câdrul îântreprinderii. Erâm âcuzât câă sunt element periculos, cu relâtţii câre pot pune îân pericol sigurântţâ stâtului etc. Erâu prezentţi sţ eful Securitâă tţii, Ditţu, Colibân, un grup de ofitţeri securisţ ti, conducereâ sţ ântierului, directorul Mâă dutţâă Cârol, totţi inginerii, tehnicienii sţ i cââ tevâ sute de muncitori. Prin comportâre, cinste sţ i corectitudine îân muncâă sţ i îân râporturile cu oâmenii, cââ sţ tigâsem simpâtiile conducerii sţ i âle muncitorilor, âsţ â câă âcuzâtţiâ lor â stupefiât mârtorii, câre âu depus cele mâi lâă udâbile declârâtţii. Constâtââ nd prizâ sufleteâscâă ce o âveâm îân îântreg colectivul de muncâă , âu îâncercât sâă -i fâcâă pe oâmeni sâă se teâmâă de âpropiereâ de mine: - Vâă luâtţi ângâjâmentul de â-l pâă strâ îântre dvs.? Câă ci noi âvem despre el âlte pâă reri! - Dâââ, âu râă spuns sutele de glâsuri. Scopul urmâă rit de ei, de â mâă discreditâ morâl, esţ uâse. Dupâă ce comisiâ â plecât, muncitorii m-âu îâncurâjât sţ i mi-âu strââ ns mââ nâ. Multţi âveâu lâcrimi îân ochi. Anii de teroâre comunistâă nu reusţ iserâă sâă perverteâscâă îân âsţ â hâl sufletele, îâncââ t sâă intre îân âscultâreâ oârbâă . Alexândricâă , m-â îânsotţit pââ nâă lâ âutobuz: - D-le Mâxim, âbiâ âcum âm vâă zut noi cââ t de ticâă losţ i sunt âă sţ tiâ. Lâ fel âu procedât sţ i cu Tţ intâă Îlie, lâ dâtâ âceeâ contâbil lâ Autobâzâ 1 Ploiesţ ti, câre îâsţi cââ sţ tigâse simpâtiâ îântregii îântreprinderi. Regizâreâ â fost câm âceeâsţ i, âcelâsţ i sţ i râă spunsul oâmenilor. Momentul Brejnev Bunâ noâstrâă mâmâă , URSS, îâncepeâ sâă -sţ i fâcâă cunoscutâă intentţiâ de â ne sfââ sţ iâ. Am fost chemât lâ ânchetâă . Cu îântrebâă ri ocolitoâre, voiâu sâă âfle pozitţiâ meâ îân âceâstâă problemâă . Pentru â-mi distrâge âtentţiâ, voiâu sâă declâr câă sunt

440

vinovât fâtţâă de pârtid sţ i de tţârâă , câă complotez sţ i îâncerc sâă orgânizez âctţiuni ântiguvernâmentâle sţ i ântistâtâle. Nu-mi plâă ceâ sâă âm pozitţii echivoce sţ i âm dât douâă declârâtţii. ÎÎn unâ ârâă tâm câă sunt loiâl stâtului, îân scopul âpâă râă rii integritâă tţii teritoriâle, â pâtriei sţ i â neâmului romââ nesc, sţ i sunt gâtâ sâă lupt cu ârmâ îân mââ nâă pââ nâă lâ biruintţâă sâu moârte. ÎÎn â douâ, câă formele de conducere politicâă â stâtului sunt trecâă toâre, sţ i, âsţ â cum âu trecut âlte formule istorice, vâ trece sţ i ceâ comunistâă , cu âtââ t mâi mult cu cââ t e îâmpotrivâ legilor firesţ ti âle vietţii; Stâă pââ nireâ ei nu â fost cerutâă de nimeni, ci impusâă prin fortţâă âtââ tor popoâre, câ sţ i neâmului romââ nesc. Dupâă primâ declârâtţie m-â condus pââ nâă lâ iesţ ire un ofitţer mâi tââ nâă r. Scuzâ pârtidul pentru gresţ elile pe câre conducâă torii lui le-âu fâă cut fâtţâă de unii câ mine. Mâă gââ ndeâm lâ sofismul pe câre-l îânvâă tţâse lâ sţ coâlâ de pârtid: - Acuzââ nd conducâă torii pârtidului, îâncercâtţi sâă scuzâtţi pârtidul de oprimâreâ dezlâă ntţuitâă îân numele lui âsuprâ îântregii tţâări, câre â distrus elitâ spirituâlâă â neâmului. - Ce mâi putem fâce âcum, zise recunoscââ ndu-sţ i pârcâă vinâ de pârticipânt lâ âcest sâcrilegiu. - Singurâ posibilitâte, îân momentul de fâtţâă, este sâă fâcetţi o declârâtţie publicâă , lâ nivel mondiâl, prin câre sâă ârâă tâtţi, câă , fiind de bunâă credintţâă initţiâl, âtţi îâncercât îân viâtţâ neâmului nostru formulâ mâteriâlistâă . Dâr, dupâă experientţâ fâă cutâă pââ nâă âcum, âtţi constâtât fictţiuneâ ei sţ i, declârââ ndu-vâă incompetentţâ, lâă sâtţi âltorâ reâlizâreâ fericirii poporului sţ i vâă ceretţi iertâre, pentru îânsţ elâă ciuneâ îân câre âtţi câă zut sţ i nenorocirile pe câre le-âtţi provocât. Atţi fi îân felul âcestâ cel mâi mâre sţ i cel mâi sincer pârtid. - Dumneâtâ sţ tii ce spui?, mâă privi lung. - ÎÎntrebâreâ dvs. ârâtâă câă nu putetţi fâce âcest lucru: fortţe din âfârâă vâă obligâă sâă mentţinetţi stâă pââ nireâ âsuprâ lumii, îâmpotrivâ voii ei. Vetţi câă deâ cum vi s-â mâi spus, cââ nd nu vâă vetţi âsţ teptâ. Cââ nd vetţi zice "âcum suntem mâi târi câ oricââ nd sţ i nici Dumnezeu nu ne mâi poâte dâă rââ mâ'', se vâ sfââ rsţ i. - Dumneâtâ nu vezi câă comunismul ocupâă tot pâă mââ ntul? - Deocâmdâtâă , ideeâ de echitâte, dreptâte sociâlâă sţ i luptâă îâmpotrivâ exploâtâtorilor este, teoretic, frumoâsâă sţ i âre prizâă lâ popoârele cu orizont redus, cu viziune spirituâlâă minorâă . Dâr pusâă îân prâcticâă , eâ duce lâ dezâstru. Nici unul dintre popoârele câă zute sub comunism nu sţ i-â îânchipuit câă vâ fi egâlitâte îân sâă râă cie, câă se vâ munci câ cu vitele îân jug sub âmenintţâreâ biciului, câă temnitţâ vâ fi spectrul viitorului sţ i Dumnezeul din inimi vâ fi pââ ngâă rit. ÎÎn âceâstâ stâă prâă busţ ireâ conceptţiei voâstre, câă ignorâă spiritul. Nu noi, ci copiii dumneâvoâstrâă vâă vor âduce prâă busţ ireâ. - Dâcâă Dumnezeu sţ tie câă este bâtjocorit, de ce ne lâsâă sâă conducem? - Câ sâă vâă cunoâscâă lumeâ! De âceeâ vâă lâsâă ! Câ sâă vi se deâ pe fâtţâă toâtâă goliciuneâ sufleteâscâă sţ i micimeâ, pentru câ nimeni sâă nu mâi poâtâă fi îânsţ elât. Oricââ tâă propâgândâă âm fi fâă cut îâmpotrivâ comunismului, nimic nu âr fi convins

441

mâi bine decââ t nenorocireâ lui, decââ t ceeâ ce fâcetţi âcum pe toâtâă fâtţâ pâă mââ ntului. Singuri v-âtţi compromis. Discutţii de felul âcestâ âveâm âproâpe îântotdeâunâ sţ i mâă mirâm câă mâă lâă sâu sâă vorbesc sţ i nu treceâu lâ represâlii fizice. Odâtâă îânsâă m-âu âmenintţât câă âsţ puteâ fi internât îântr-un ospiciu. - Am mâi fost. - Atunci nu erâi nebun, dâr âcumâ esţ ti! *** Râă mâs odâtâă numâi cu Colibân, m-â rugât sâă -i povestesc cum âm intrât îân Misţ câreâ Legionârâă sţ i cum âm petrecut timpul îân îânchisoâre. Î-âm povestit de lâ depunereâ legâă mââ ntului de Frâte de Cruce, viâtţâ de âcceptâre â suferintţei câ o jertfâă de ispâă sţ ire lui Dumnezeu, pentru pâă câtele neâmului. Douâă ore m-â âscultât fâă râă sâă mâă îântrerupâă sţ i fâă râă sâă mâă priveâscâă . Pâă reâ sâu câă este impresionât, sâu câă vreâ sâă -i treâcâă orele din serviciul de noâpte. Erâ orâ 22 cââ nd s-â ridicât de lâ birou sţ i mi-â spus cu glâs solemn: - ÎÎtţi dâu cuvââ ntul de onoâre, de ofitţer de securitâte câă nu te voi ârestâ! M-âm uitât nedumerit: nu erâ nici o legâă turâă cu cele ce i le spusesem. Mi-â plâă cut îânsâă îântâă rireâ cuvââ ntului lui de onoâre cu âtributul ofitţer de Securitâte. Credeâ câă ofitţerii de Securitâte âu onoâre? Din punctul lor de vedere..., nemerniciâ erâ onoâre. Lâ o âltâă îântââ lnire, m-â îântrebât: - Cum âi fost tu recrutât îân FDC îân Sţ coâlâ Normâlâă , îân 1936-37? Eu âm fâă cut liceul lâ Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel sţ i suntem câm de âceeâsţ i vââ rstâă , dâr eu n-âm âuzit îân liceu de orgânizâtţiâ Frâă tţiilor. - Îertâtţi-mâă , dâr de vreo orgânizâtţie comunistâă âtţi âuzit? - Eâ devâă rât, nu erâu prin sţ coli, erâu mâi mult prin lumeâ muncitorilor. - Dâr dvs., dâcâă -mi permitetţi, cââ nd âtţi devenit comunist, câ ideâl, nu câ membru de pârtid? - Cum, câ ideâl? - Adicâă , âtţi âvut vreodâtâă dorintţâ îân suflet de â vâă ângâjâ îântr-o bâă tâă lie pentru binele sţ i fericireâ clâsei muncitoâre sţ i â lumii? Cum s-â nâă scut lucrul âcestâ îân sufletul dvs.? - Mâă i Mâxime, âstâ-i o problemâă mâi intimâă . A fâă cut un gest cu mââ nâ, câ sţ i cum âr fi vrut sâă âlunge un gââ nd câre nu-i fâă ceâ plâă cere, din câre âm îântţeles câă nâ âvut niciodâtâă un ideâl, ci câă erâ mercenâr, îâsţi pusese minteâ sţ i brâtţul îân slujbâ celui câre-l plâă teâ bine. Apoi, â revenit lâ reâlitâte: Eu îânsâă mâă mir, pe vremeâ âiâ democrâtţiâ romââ neâscâă âveâ legi rezonâbile. Cum de âtţi intrât îân conflict cu eâ? - Dumneâvoâstrâă gresţ itţi cu voie sâu fâă râă voie. Prin democrâtţie, confundâtţi lumeâ politicâă , pârtidele, cu sistemul democrâtic de conducere â stâtului. Democrâtţiâ nu este nici ideâl, nici lume, este un sistem de conducere. Un cumul

442

de principii, norme sţ i legi câre sunt invocâte îân numele poporului, demos, câre se referâă , îân speciâl, lâ sistemul electorâl. Legeâ mâjoritâă tţii voturilor dâă dreptul pârtidului ce â fost âles sâă conducâă societâteâ, stâtul, pentru o perioâdâă îânscrisâă îân Constitutţie. Dupâă âlegeri îâncepe nenorocireâ societâă tţii câre â votât. Pentru â-sţ i âsigurâ îâncâă un mândât, dupâă ce sţ i-â orgânizât toâte structurile stâtâle, cââ sţ tigâă torul vâ uzâ de mijloâce legâle sţ i ilegâle îâmpotrivâ âdversârilor, pentru â-i discreditâ. Misţ câreâ Legionârâă , reclâmâ respectâreâ legilor democrâtice, dâr â fost lovitâă îâmpotrivâ âcestor legi. Nu legionârii âu câă lcât legile democrâtice, ci pârtidele câre erâu lâ putere. Legionârii se âpâă râu sţ i dâă deâu îân vileâg ilegâlitâă tţile, sţ i âu fost prezentâtţi: âgresori sţ i âtentâtori lâ ordineâ democrâticâă , iâr âdevâă râtţii âgresori, drept victime. Cââ nd legeâ democrâticâă â îâncâă put pe mââ nâ celor fâă râă de lege, cine-i mâi puteâ âpâă râ pe legionâri? Actele lor de pedepsire, îân numele dreptâă tţii neâmului îânsţ elât, âu câă zut îâmpotrivâ celor ce trânsformâserâă conducereâ îân âct despotic, lâ âdâă postul democrâtţiei. ÎÎncercâtţi sâă gâă sitţi de bun sistemul democrâtic? Dâcâă erâ bun, comunisţ tii de ce l-âu desfiintţât? Câă ci sistemul â fost bun îân âceâ perioâdâă pentru comunisţ ti. Atţi crescut lâ umbrâ lui prevâlââ ndu-vâă de legeâ libertâă tţii de gââ ndire, de libertâteâ cuvââ ntului, â orgânizâă rii. Dupâă ce âtţi pus mââ nâ pe conducereâ stâtului, prin mâă sluire sţ i fortţâă, democrâtţiâ n-â mâi fost bunâă . Câă ci veneâ îân conflict cu dictâturâ proletâriâtului, cu stâtul, orgân âl puterii pârtidului, cu justitţiâ, brâtţul pârtidului, cu toâtâă conceptţiâ comunistâă , îân câre orice consţ tiintţâă, orice âutoritâte sţ i institutţie, pââ nâă sţ i ceâ ecleziâsticâă , trebuiâ subordonâtâă cominternului sţ i iudeomâsoneriei. Comunismul este o sculâă îân mââ inile ei pentru desfiintţâreâ neâmurilor sţ i dominâtţiâ lumii. - Mâă i, Mâxime, eu cu tine âm sâă ies lâ pensie, zise deodâtâă câ sţ i cum i s-âr fi revelât o tâinâă . Afirmâtţiâ m-â îâncurcât. Mâi tââ rziu âm îântţeles câă îântr-un timp âpropiât trebuiâ sâă iâsâă lâ pensie. ÎÎntr-o âltâă zi m-â îântrebât: - Cââ te feluri de legionâri suntetţi voi, mâă ? - Unul. Romââ n cu consţ tiintţâă de slujitor âl lui Dumnezeu îân viâtţâ neâmului. Vâloâreâ âctelor sâă vââ rsţ ite stâă îân râport direct cu câpâcitâteâ de lepâă dâre de lume. Cu cââ t cinevâ â reusţ it sâă -sţ i îânfrââ ngâă plâă cerile, egoismul, âmbitţiile de mâă rire sţ i sâă se dâă ruiâscâă îâmplinirii nevoilor âltorâ, âdicâă sâă jertfeâscâă fiintţâ sâ pentru neâm, cu âtââ t putereâ lui spirituâlâă e mâi mâre sţ i dominâă peste ceilâltţi; nu câă vreâ el, ci îâl impun fâptele, dârul ce l-â primit. Lâ legionâri selectţiâ vâlorilor se fâce dupâă câpâcitâteâ de jertfâă . Spre âcest stâdiu tind totţi. Drumul lepâă dâă rii nu este usţ or. Râă spunsul pe câre-l dâă fiecâre îâncercâă rilor prin câre trece, ârâtâă stâdiul de trâă ire, cotâ lepâă dâă rii. Vi se pâre câă sunt mâi multe feluri de legionâri, sţ i âtţi âjuns sâă -i botezâtţi îân scripte pe unii mistici, pe âltţii ideologi, pe âltţii eroi, sâu mâi sţ tiu eu cum. Legionârii nu s-âu socotit niciodâtâă pe ei îânsţ isţ i âltcevâ decââ t erâu: slujitori âi lui Dumnezeu îân viâtţâ neâmului. "Sâă vinâă âici cel ce crede nelimitât'', â zis Câă pitânul.

443

Acestâ este îânceputul pentru oricine, indiferent de pregâă tireâ intelectuâlâă sţ i stâreâ sociâlâă . Urcusţ ul îâl duce pe fiecâre lâ stâdiul de luptâă tor consţ tient, de erou sâu de sfââ nt. - Cum âjungi de lâ simplu legionâr, lâ elitâ de câre vorbesţ te Codreânu? - Râă spunsul lâ îâncercâă rile prin câre treci, ârâtâă stâdiul spirituâl, de consţ tiintţâă. Cei din jur, legionâri sţ i nelegionâri, recunosc îân tine vâloâreâ spirituâlâă sţ i o confirmâă . Uitâtţi, intentţionât sâu nu, câă legionârii sunt cresţ tini sţ i câă ei nu se impun prin vointţâ proprie, ci sunt fâă cutţi vâă zutţi de duhul câre-i stâă pââ nesţ te. Lâ noi nu se fâc promovâă ri, nici dupâă âptitudini fizice, nici dupâă ochi frumosţ i, nici dupâă rudenie sâu interventţii, nici dupâă bâcsţ isţ sâu dupâă âlte criterii, specifice lumii certâte cu morâlâ sţ i cu Dumnezeu. Lâ noi este un singur criteriu: câpâcitâteâ de jertfâă . Putetţi sâă observâtţi singur âcest fâpt. Totţi legionârii câre âu fost ucisţ i, âu fost âlesţ i de âdversâri dupâă âcest criteriu. Ei se âflâu lâ un îânâlt stâdiu de renuntţâre; erâu oglinzi îân câre âdversârul nu se puteâ privi, consţ tiintţâ îâl osââ ndeâ cââ nd îâsţi râportâ fâptele lui lâ fâptele legionârului. Pe âdversârii legionârilor nu i-âu îânspâă imââ ntât âfirmâtţiile lor, ci trâă ireâ lor. ÎÎmplinireâ îân formulâ de viâtţâă cerutâă de Hristos: curâă tţie, cinste, dreptâte, drâgoste jertfitoâre, nu doâr lâ nivelul individuâl, ci câ âcte de relâtţii inter-comunitâre sţ i inter-stâtâle. Legionârii nu propun dominâtţiâ celui mâi târe sâu mâi diplomât. Ci un âct de comuniune îân Hristos pentru toâtâă lumeâ. Ei se fâc mesâgerii Bisericii, âpostolii sţ i mârtirii ei îân âcest veâc îân câre doâr nebunii mâi sunt îân stâre de âsemeneâ âcte. Oâmenii râtţionâli îâsţi âsigurâă conditţii de viâtţâă frumoâsâă , âdormindu-sţ i consţ tiintţâ responsâbilitâă tţii pentru fâptele lor îân fâtţâ lui Dumnezeu. Colibân mâă lâă sâ sâă mâă desfâă sţ or, studiind folosul sâă u din âceâstâă declârâtţie pro veritâs. - Dumneâvoâstrâă personâl, câ sţ i totţi cei ce conduc âcum stâtul, v-âtţi pus vreodâtâă problemâ renuntţâării pentru binele societâă tţii? Eu vâă d câă totţi trâă iesc prost sţ i numâi dvs. trâă itţi bine. Unde este, prâctic, binele, fericireâ poporului, ceâ mâteriâlâă , singurâ pe câre o considerâtţi vâloâre? - Dâr voi, suntetţi unii simisţ ti, âltţii codrenesţ ti? - Nu existâă âsţ â cevâ decââ t îân viziuneâ celor ce âtenteâzâă îâmpotrivâ unitâă tţii legionâre. Pârtidul comunist speculeâzâă pozitţiâ unor dizidentţi sţ i bâte pe eâ monedâ câlpâă . - Cum, tu nu esţ ti simist? - Eu sunt legionâr disciplinât sţ i subordonât ierârhic. Misţ câreâ Legionârâă este o orgânizâtţie bâzâtâă pe ordine sţ i disciplinâă , â spus Câă pitânul, sţ i disciplinâ este o conditţie interioârâă â fiecâă rui legionâr. "Fii disciplinât legionâr, câă ci numâi âsţ â vei îânvinge. Urmeâzâă -tţi sţ eful sţ i lâ bine sţ i lâ greu'', este primâ din legile de bâzâă âle âcestei unitâă tţi de luptâă . Cââ nd â sosit greul, multţi din cei ce credeâu câă prin Misţ câreâ Legionârâă îâsţi pot âtinge interesele, pentru â scâă pâ de suferintţâă, s-âu dezis

444

câ legionâri iesţ ind din unitâteâ de âscultâre, pâă râă sind unitâteâ de luptâă . ÎÎn loc sâă sţ i vâdâă propriâ gresţ eâlâă , âruncâă îânvinuiri âsuprâ celui (celor) din âscultâreâ câă ruiâ s-âu desprins. Ei âu câă zut (âu fost vââ nâtţi) îân mââ nâ dusţ mânului sţ i prin ei dusţ mânul lovesţ te îân Misţ câre sţ i îân îânsâă sţ i fiintţâ neâmului romââ nesc. Prin âcesţ tiâ se zâă dâă rnicesţ te biruintţâ legionârâă . - Voi vretţi sâă âjungetţi lâ putere, rââ nji Colibân ironic. - Nu putereâ politicâă o vizâă m noi! Ci biruintţâ spirituâlâă âsuprâ îântregului suflet romââ nesc. Ceâ politicâă vâ câă deâ câ un mâă r copt îân momentul cââ nd ceâ spirituâlâă vâ fi reâlizâtâă . Dezbinâreâ oricâă rei ârmâte duce fie lâ îânfrââ ngereâ ei, fie lâ îântââ rziereâ victoriei. - Deci tu tot speri câă Misţ câreâ Legionârâă vâ birui odâtâă sţ i odâtâă ! - Misţ câreâ Legionârâă nu este un pârtid de fâcturâă lumeâscâă . Eâ este o lucrâre suprânâturâlâă , de reorientâre spirituâlâă , îâncepââ nd cu âcest sfââ rsţ it de mileniu, nu numâi pentru neâmul romââ nesc, ci pentru toâte neâmurile. - Ai râă mâs îâncâă pâă tţâânât îân credintţâ tâ! - Mi-âu spus sţ i âltţii. Lâ noi îâncâă pâă tţâânâreâ âceâstâ se cheâmâă demnitâte morâlâă , politicâă sţ i spirituâlâă . Dupâă un timp, îân locul lui Colibân â venit un âlt ofitţer câre-sţ i ziceâ Lutţâă sţ i lâă sâ sâă se îântţeleâgâă câă este frâtele lui Colibân. Dupâă revolutţie (1989), Lutţâă umblâ dupâă semnâă turi pe lâ cunoscutţii din blocul unde locuiâ, ofitţeri de lâ âlte ârme, cu câre sâă dovedeâscâă opiniei publice sţ i, eventuâl, noii stâă pââ niri câă n-â fost devotât pârtidului, ci â fost dizident. Nu sţ tiu dâcâă â fost integrât îân nouâ Securitâte (SRÎ) dâr îâl vedeâm deseori pe strâdâă îân âlurâ de om de pââ ndâă , urmâă rind misţ câreâ strâă zii. Nu m-â oprit niciodâtâă , nici eu nu l-âm fâă cut sâă creâdâă câă -l recunosc, dâr pe unii din prietenii mei cu câre pâă strâ o prietenie obrâznicâă , îâi îântrebâ, prefâă cââ ndu-se câă nu-sţ i âduce âminte de numele meu, despre unul câre â lucrât îân constructţii. Cââ t de complicât este sufletul omenesc. Acesţ ti oâmeni âveâu fâmilii, poâte sţ i copii, iâr âstâ presupune gingâă sţ ie, delicâtetţe sţ i râă bdâre, purtâre de grijâă sţ i îângrijorâre îân momente dificile, previziune sţ i îâncredere îân vâlorile câre râă mââ n sţ i pentru ei permânentâă drâgoste, milâă , compâsiune, sâcrificiu. Dâr pentru ei âcesteâ sunt coborââ te lâ nivelul persoânei egoiste, câre le folosesţ te numâi pentru binele sâă u, pentru sâtisfâctţii personâle. Colibân nu âveâ copii sţ i totusţ i âr fi vrut sâă âibâă . Simtţeâ îân fiintţâ sâ o neîâmplinire? Voiâ sâă -sţ i âsigure pentru momentele grele âle bâă trââ netţii un sprijin. Gââ ndul îâl chinuiâ. Sţ i â recurs lâ îânfiereâ unei fetitţe. Copilul! Cââ tâă gingâă sţ ie â pus Dumnezeu îân âceâstâă minune. Cerul se coboârâă lâ noi prin curâă tţiâ sţ i nevinovâă tţiâ fiintţei âcesteiâ, despre câre nu sţ tim decââ t câă este minunâtâă . Fiintţâ noâstrâă se îâmprospâă teâzâă sţ i se îânâltţâă dincolo de toâte râă utâă tţile sţ i meschinâă riile, doâr privindu-i ochii de luminâă sţ i mââ nutţele dulci sţ i pârfumâte de crini îân soâre. Ah, strââ ngi lâ piept tâinâ vietţii, purificââ ndu-te îân sâă rutul ei sfââ nt. Zââ mbesţ te, âpoi rââ de îân câscâde de luminâă ... Dumnezeu se lâsâă

445

îâmbrâă tţisţ ât sţ i te privesţ te cu drâgoste prin luceferii scââ nteietori câre ârd îân tine necurâă tţiile cu câre te-âi îântinât. O clipâă , te-âi îâmpâă rtâă sţ it cu sfintţeniâ, cu Adevâă rul. Dâr, âh, îân minteâ tâ se prelinge un fum vââ nâă t, îânecâă cios. ÎÎntr-îânsul âpâre chipul desfigurât, mutilât, plin de sââ nge, câre te privesţ te cu ochii copilului tâă u. ÎÎncerci sâă âlungi vedeniâ. Eâ te urmâă resţ te, te privesţ te continuu, cu âceeâsţ i linisţ te sţ i bucurie tâă cutâă . Din frunte, din gurâă , curge sââ nge. Undevâ, cinevâ strigâă , plââ nge, se zvââ rcolesţ te. Se âud hohote de rââ s sâdic. Un horcâă it sţ i..., Colibân se trezesţ te din somn cu privireâ râă vâă sţ itâă , âbiâ râă suflââ nd îânecât. Fiicâ lui Colibân, minuneâ îânfiâtâă , nu dâă ruitâă de Dumnezeu câ un dâr meritât, vâ fi lezâtâă îân consţ tiintţâ ei de cele ce se spun despre tâtâă l ei âdoptiv. O rog sâă nu se tulbure. Eâ nu cred câă mosţ tenesţ te nici unâ din virtutţile tâtâă lui âdoptiv. Poâte âbiâ âcum âflâă câă binele sţ i îândestulâreâ îân câre â trâă it erâu pretţul durerii, âl âdevâă rului câre i se reveleâzâă . Îertâtţi-mâă , domnisţ oârâă Colibân. Dumnezeu vâă iubesţ te sţ i de âceeâ v-â descoperit âcum âceâstâă tâinâă . Câ sâă sţ titţi câă , genetic, nu purtâtţi nimic din lumeâ îân câre trâă itţi. Eliberarea fratelui Ion Prin ânii '68 â fost eliberât sţ i frâtele mijlociu, Îon. Un decret schimbâse îâncâdrâreâ vinovâă tţiei, de lâ 20 lâ 15 âni. Fâă cuse 10 âni de pedeâpsâă sţ i ceilâltţi 5 i s-âu echivâlât prin muncâă . Punââ ndu-i-se dosârul pe rol, â venit sţ i el âcâsâă . ÎÎn penitenciâr, lucrâse sţ i îân âtelierele de mobilâă , âsţ â câă îân primele luni dupâă eliberâre sţ i-â refâă cut gospodâă riâ, ângâjââ ndu-se lâ o cooperâtivâă din Ciorâni sţ i executââ nd comenzi sţ i repârâtţii de mobilier. Sotţiâ lui, câre râă mâă sese âproâpe oârbâă , sţ i-â mâi revenit morâl, dâr cei doi copii, o fetitţâă sţ i un bâă iât pe câre-i lâă sâse micutţi, âveâu17 respectiv 14 âni sţ i âproâpe nu-l cunosţ teâu. Pâă rintţii ei sţ i âi mei o âjutâserâă sâă reziste âcestei trâgedii, cu tot ce putuserâă ei. Însemnări în cartea de rugăciuni. Premoniţiile mamei Râă mââ neâ sâă vinâă Sându, frâtele cel mic, câ lâcrimile durerii sâă se prefâcâă îân lâcrimi de bucurie. Mâmâ pusese îân cârteâ de rugâă ciuni, lâ sfââ rsţ itul âcâtistelor, pârâclisului sâu â âltor rugâă ciuni, gââ ndurile câre exprimâu stâreâ ei din momentele de rugâă ciune, instântânee âle sufletului îândurerât. Îertâtţi-mi îândrâă zneâlâ, oârecum necuviincioâsâă , de â vâă pune îân fâtţâ durerii unei mâme, pe câre eâ n-o îâncredintţâ decââ t lui Dumnezeu. Dâr vreâu sâă âduc o mâă rturie; eâ confirmâă mijlocireâ mâmei, prin rugâă ciune sţ i viâtţâă virtuoâsâă , pentru fiii ei, îânâinteâ Mâicii Sfinte sţ i Mââ ntuitorului Hristos. Lâ pâg.43, âlâă turi de icoânâ Mâicii Domnului, lâ sfââ rsţ itul rugâă ciunii: "Cititâă de mine cu mâre credintţâă''; lâ pâg. 47, âlâă turi de Îcoânâ Nâsţ terii îân Betleem, lâ sfââ rsţ itul rugâă ciunii Sfââ ntului Efrem Sirul: "Cititâă de mine zilnic''; lâ pâg. 99, lâ sfââ rsţ itul Acâtistului Mâicii Domnului: "Cititâă zilnic de mine. Didinâ''; lâ pâg.102,

446

lâ âcâtistul Sfââ ntului Nicolâe (ocrotitorul celor din primejdii sţ i temnitţe): "Cititâă cu mult drâg''; lâ pâg.127, deâsuprâ Rugâă ciunii pentru vrâă jmâsţ i: "Didinâ Mâxim, cu bâă ietţii mei. Sâă ndel, mi-e dor de el''. Lâ pâg. 131, lâ Rugâă ciuneâ pâă rintţilor pentru copii: "Mi-e dor de Sâă ndel, sâă -l mâi vâă d o dâtâă sţ i sâă mor. Didinâ, foârte îândurerâtâă sţ i âmâă rââ tâă . Sâă -mi vâă d bâă ietţii sţ i sâă mor. Didinâ''; lâ pâg. 159, lâ Rugâă ciuneâ lâ necâzuri sţ i supâă râă ri pâsâjul: "... ci mâă voi luptâ cu curâj sţ i cred câă âvââ nd âjutorul Tâă u, Doâmne, voi iesţ i biruitor'', â âdâă ugât:"Am iesţ it biruitoâre!''; lâ pâg.192,â subliniât versetul din ÎÎntţelepciuneâ lui Solomon: "Femeile îântţelepte îâsţi zidesc câsâ, iâr cele nebune o dâă rââ mâă cu mââ inile lor''. Am descoperit îânsemnâă rile, dupâă moârteâ ei; ârânjââ nd toâte âle câsei, âm dât sţ i peste Cartea de rugăciuni. Se implicâ îân âdevâă rurile enuntţâte de Dumnezeu prin gurâ âlesţ ilor sâă i. *** Mâmâ sţ tiâ cââ nd vâ muri. Venisem pe lâ mijlocul lui Mârtie 1979 lâ tţârâă , îâmpreunâă cu fetitţâ, sâă âjutâă m lâ curâă tţeniâ de primâă vârâă , îânâinteâ Sfintelor Pâsţ ti. Am stât douâă zile. ÎÎnâinte de plecâre erâm dejâ îâmbrâă câtţi, cââ nd mâmâ m-â oprit: - Îâ vezi tu, Gicusţ or mâmâă , uitâă -te îân buletin sâă -mi spui cââ tţi âni âm? - De ce, mâmâă , âi uitât cââ tţi âni âi?, mâă surprinse, câă ci sţ tiâm câă e lucidâă . - Ei, nu chiâr, dâr vreâu sâă sţ tiu ce âu scris âă iâ de lâ primâă rie âcolo... Voiâ sâă ne pregâă teâscâă sufletesţ te, dâr noi nu ne dâă deâm seâmâ. - Lâ 26 Aprilie îâmplinesţ ti 88 de âni. - E o viâtţâă, â zis mâmâ cu âccent. E bine câă e primâă vârâă ..., nici rece, nici câld... Dâcâă -i ger, te-njurâă gropârii sţ i dâcâă -i zâă duf, te strici... Ar fi bine sâă fie chiâr îân vâcântţâ Pâsţ tilor..., sâă fie sţ i Tâtiânâ... - Dâ' ce vorbâă -i âstâ, mâmâă , i-âm zis mirât. - Ei, hâi, ducetţi-vâă sâă nu scâă pâtţi RATA sţ i poâte vâă mâi scriu eu. Dupâă douâă sâă ptâă mââ ni â venit vecinul din Sâă lciile, Gheorghe Mihâă ilâă . - Hâi lâ Sâă lciile, c-â murit cocoânâ! Lâ tţârâă , orice sotţie de functţionâr, îânvâă tţâător sâu preot este cocoânâă , îân îântţelesul de doâmnâă , dâcâă e demnâă ; dâcâă nu s-â impus câ femeie demnâă , este nevâstâă . Diferentţâ dintre termeni ârâtâă prestigiul de câre se bucurâă persoânâ îân ochii sâtului. Cu trei zile îânâinte de â muri, mâmâ l-â trimis pe tâtâ sâă cheme preotul, sâă se spovedeâscâă sţ i sâă se îâmpâă rtâă sţ eâscâă . Apoi l-â rugât pe tâtâ sâă nu plece îân sât. Tâtâ âveâ obiceiul câ primâă vârâ sâă iâ smicele de ciresţ , de prun, de trândâfir sţ i intrâ prin curtţile oâmenilor, indiferent dâcâă erâu sâu nu âcâsâă sţ i se uitâ sâă gâă seâscâă vreun pomisţ or pe câre sâă -l âltoiâscâă . Aproâpe câă nu existâă ogrâdâă de gospodâr îân Ciorâni sţ i îân Sâă lciile, câre sâă nu âibâă cevâ âltoit de tâtâ. Orice gospodâr, dupâă cââ tevâ vorbe mi-âr spune: "Am un om âltoit de dom' Costicâă , o minune''. - Sâă nu pleci, Costicâă , zilele âsteâ nicâă ieri, câă de..., mâi este sţ i viâtţâă sţ i moârte, i-â zis mâmâ. Tâtâ n-â plecât. A douâ zi, mâmâ i-â spus:

447

- Fâă -mi un ligheân cu âpâă câldâă sţ i sâă mi-l âduci îân câsâă . Cââ nd te-oi strigâ, sâă vii sâă -l dâi âfârâă . Tâtâ n-â comentât. Mâmâ s-â îâmbâă iât, s-â îâmbrâă cât cu hâinele de îânmormââ ntâre (le âveâu pregâă tite âmââ ndoi) sţ i cââ nd â terminât, l-â chemât pe tâtâ sâă -i deâ ligheânul âfârâă . Tâtâ n-â observât câă erâ îâmbrâă câtâă toâtâă îân negru. De âltfel mâi toâte vesţ mintele mâmei erâu cernite. Seârâ, mâmâ nu â mââ ncât nimic; sţ i-âu depâă nât âmintirile pââ nâă tââ rziu. A douâ zi dimineâtţâ, mâmâ l-â rugât stâă ruitor pe tâtâ sâă steâ pe lââ ngâă câsâă . Tâtâ tocmâi iesţ eâ âfârâă sâă deâ mââ ncâre lâ pâă sâă ri. Mâmâ s-â ridicât din pât sţ i probâbil â vrut sâă -l cheme, dâr â câă zut îân usţ âă. Tâtâ â âuzit busţ iturâ sţ i s-â îântors vrââ nd sâă intre îân câmerâă . - Am câă zut, â râă spuns mâmâ. ÎÎmpinge usţ â mâi târe, sâă lunece presţ ul cu mine câă nu mâă pot ridicâ. Tâtâ â îâmpins; cu destulâă greutâte, â reusţ it sâă se strecoâre îân câmerâă . - Aprinde lumââ nâreâ, i-â zis mâmâ, (erâ totdeâunâ lâ îândemââ nâă ) sţ i du-te lâ vecinâ Vetutţâ sâă -tţi âjute sâă mâă suitţi îân pât. Tâtâ s-â fââ sticit, â âprins lumââ nâreâ. A strigât-o pe Vetutţâ sţ i âu reusţ it sâă o âsţ eze îân pât. Mâmâ s-â uitât lâ ei sţ i â zis: "Gâtâ!'' A mâi sţ optit cevâ din buze, sţ i â îânchis ochii. A murit âsţ â cum â vrut dââ nsâ: primâă vârâ. Primâă vârâ ÎÎnvierii pe câre sţ i-â dorit-o de lâ Domnul Hristos. Premoniţiile tatei Trecuserâă âproâpe pâtru âni de lâ decesul mâmei. Erâ îân primâă vârâ lui 1983. Râă mâs singur, tâtâ erâ âjutât sţ i de sotţiâ meâ câre mergeâ cel putţin de douâă ori pe lunâă sâă -l îângrijeâscâă . Tâtâ erâ un om judicios sţ i rezistâ cu multâă bâă rbâă tţie sţ i lâ stâreâ de vâă duvie. Dâr îân ânul âcelâ, pe lâ 20 mârtie â venit lâ Ploiesţ ti. Erâ o vreme rece, ghetţoâsâă sţ i schimbâă toâre, bâ lâpovitţâă, bâ ploâie, bâ polei sţ i vââ nt. Mirât de sosireâ neâsţ teptâtâă , l-âm îântrebât: - Bine, tâtâă , de ce-âi venit pe vremeâ âstâ? Doâmne feresţ te, âluneci, câzi, nu te potţi urcâ îân tren... - Ei, drâgul meu, âm venit sâă pun economiile mele lâ CEC pe numele vostru. (Aveâ vreo 7.000 de lei). - Lâsâă tâtâă , nu-i gâă seâm noi? - Asţ â âm vrut eu... Dupâă ce â mââ ncât sţ i s-â odihnit putţin, âm plecât cu dââ nsul lâ CEC. Vremeâ se îânrâă utâă tţise. Lâ coborââ reâ din âutobuz erâ sâă câdâă . Tremurâ sţ i de frig sţ i de emotţie. - Vezi, mâă i tâtâă , nu puteâi sâă vii mâi tââ rziu, cââ nd se mâi îâncâă lzeâ timpul, l-âm mustrât supâă rât de cutezântţâ lui. - Câre timp? Nu mâi e timp, mi-â replicât âccentuât sţ i sâcâdât. Nu i-âm râă spuns câ sâă nu-l supâă r.

448

Dupâă ce i-âm fâă cut CEC-ul sţ i dââ nsul â verificât personâl sumâ îânscrisâă pe numele meu sţ i âl sotţiei s-â linisţ tit imediât sţ i câ sţ i cum nu i-âr fi fost frig niciodâtâă -n viâtţâă, â zââ mbit: - Acum sunt linisţ tit, pot sâă mâă îântorc âcâsâă . Am vrut sâă -l retţin pââ nâă s-o mâi linisţ ti vremeâ, dâr n-â fost chip. Asţ â â fost toâtâă viâtţâ dââ nsului, îângâă duitor cu âltţii, sţ i le gâă seâ chiâr scuze, dâr dâcâă el se ângâjâ fâtţâă de cinevâ sâu trebuiâ sâă fâcâă un lucru, nimeni sţ i nimic nu-l puteâ opri pââ nâă nu o scoteâ lâ bun sfââ rsţ it. L-âm dus lâ gârâă ; îântââ lnind un consâă teân, l-âm rugât sâă âibâă grijâă de dââ nsul lâ coborââ reâ din tren. Se âpropiâu Sfintele Pâsţ ti. Am plecât lâ Sâă lciile sâă fâcem curâă tţenie sţ i sâă -i mâi ducem tâtei cââ te cevâ. Pe terenul de lââ ngâă câsâă , 700 mp, îân folosintţâă, âm semâă nât chiâr îân ziuâ âceeâ porumbul. Locul fusese ârât din toâmnâă . Eu dâă deâm cu coltţul sâpei, tâtâ âruncâ boâbele. Mi s-â pâă rut câă e putţin râă cit. Suflâ greu sţ i-sţ i tot trâă geâ nâsul. ÎÎmplineâ 90de âni peste trei luni. Seârâ, eu trebuiâ sâă mâă îântorc lâ Ploiesţ ti, sţ i i-âm spus sotţiei: - Fâă -i, te rog, tâtei un ceâi sţ i-o bâie sâă râtâă lâ picioâre îânâinte de culcâre, câă pârcâă -i putţin râă cit, sţ i-âm plecât. A douâ zi, vineri, tâtâ s-â sculât mâi devreme, â âltoit un ciresţ , se plimbâ prin grâă dinâă , tâă iâ crengile uscâte âle pomilor, îân timp ce sotţiâ dereticâ prin câsâă . Seârâ s-â culcât linisţ tit. Sââ mbâă tâă â iesţ it iârâă sţ i îân grâă dinâă , â âdmirât ghioceii sţ i zâmbilele îânflorite, pââ nâă âproâpe de âmiâzâă . Atunci â intrât îân câsâă sţ i i-â spus sotţiei mele, lâ câre tţineâ foârte mult: - Îâ, sâă vii sţ i sâă stâi âici, lââ ngâă mine, sâă -tţi spun cevâ pââ nâă vine Gicu. Vâă d câă el îântââ rzie sţ i nu mâi âm timp. - Tâtâă , vezi cââ tâă treâbâă âm, lâsâă câă -mi spui âltâă dâtâă ! - Altâă dâtâă ? Câre âltâă dâtâă ? - Mââ ine, poimââ ine, mâi sunt zile, â spus sotţiâ meâ. - Nu, âcum e ultimâ dâtâă ! Sţ i câ sâă sţ tii: câă vâă fâc o nuntâă ! - Ce vorbâă -i âstâ tâtâă ?, â îântrebât sotţiâ mirâtâă . - Ei, sţ titţi voi ce nuntâă . Îâ âprinde trei lumââ nâă ri sţ i pune-le îân vâzâ âiâ. Sotţiâ sţ i-â dât seâmâ câă nu âiureâzâă sţ i, fâă râă sâă -i mâi îântoârcâă vorbâ, i-â îâmplinit dorintţâ. - Asţ âââ, â zis el îâmpâă cât. Acum sâă stâi âici, sâă -tţi povestesc viâtţâ meâ, câ s-o sţ titţi sţ i voi, sâă nu vâă fie vreodâtâă rusţ ine cu pâă rintţii vosţ tri. Î-â povestit viâtţâ dââ nsului de lâ vââ rstâ de 3-4 ânisţ ori: cum âu râă mâs orfâni, lâ o nâsţ tere greâ pe câre o âvusese mâă icutţâ lui, cum tâtâă l sâă u s-â recâă sâă torit cââ nd âveâ dââ nsul 7-8 âni sţ i cum îâmpreunâă cu un frâte geâmâă n (unchiul Tudorel), âu fugit de-âcâsâă , lâ Bââ rlâd, sţ i âu intrât ucenici lâ un cizmâr, iâr el â fugit sţ i â dât exâmen lâ Sţ coâlâ de Agronomie din Vâslui; cum â fâă cut ârmâtâ sţ i râă zboiul 191618, cum â refuzât grâdul de invâliditâte, câă ci puteâ sâă munceâscâă ; cum s-â câă sâă torit îân Munteniâ din drâgoste pentru ideeâ de unire â tuturor romââ nilor; cum â muncit, îâmbogâă tţind pe âltţii sţ i cââ t â suferit de pe urmâ comunisţ tilor... Pââ nâă seârâ tââ rziu n-â lâă sât-o pe sotţiâ meâ sâă mâi fâcâă âltcevâ.

449

Cââ nd âm sosit, dââ nsul îâncâă povesteâ, cu glâs din ce îân ce mâi scâă zut sţ i cu îântreruperi, iâr uneori cu incoerentţâă. M-â recunoscut sţ i m-â rugât sâă chem vecinii, sâă -sţ i iâ râă mâs bun de lâ ei. - Poâte âm gresţ it unii fâtţâă de âltţii, â lâă crimât, sţ i e bine sâă plecâă m iertâtţi. S-â îâmbrâă tţisţ ât cu totţi vecinii sţ i totţi plââ ngeâu. Dupâă ce âu plecât vecinii, pâă reâ foârte obosit. Ne-â rugât, scuzââ ndu-se, sâă -l lâă sâă m sâă se odihneâscâă , dâr ne-â fâă cut semn spre cele trei lumââ nâă ri. Am privegheât pe rââ nd, rugââ ndu-ne lâ câă pâă tââ iul lui. Dormeâ câ un copil, doâr respirâtţiâ îâi erâ putţin greoâie. Duminicâă dimineâtţâ, 10 âprilie, s-â sculât, s-â spâă lât pe ochi sţ i s-â îânchinât: - Astâă zi lâ Bisericâă nu mâă mâi duc. M-âm îâmpâă rtâă sţ it duminicâ trecutâă . Mâicâă -tâ m-o fi âsţ teptââ nd. Ce o fi zicââ nd: iâr s-â dus prin sât sţ i nu mâi vine. Ho, ho, câă vin âcu! Tot timpul erâm lââ ngâă dââ nsul, dâr pârcâă nu ne vedeâ sţ i vorbeâ îân sţ oâptâă , câ pentru el. A coborââ t iârâă sţ i îân curte, s-â uitât lâ cer, lâ mugurii pomilor, âpoi â intrât îân câsâă , s-â âsţ ezât pe pât sţ i ne-â fâă cut semn sâă ne âpropiem. Abiâ â sţ optit: - O sâă mâi âvetţi necâzuri! Nouâă Dumnezeu ne-â dât râă bdâre. Voi sâă ceretţi sâă vâă deâ îândurâre. Apoi â respirât greu de cââ tevâ ori, â intrât îântr-o comâă scurtâă sţ i â murit. Nici eu, nici sotţiâ nu puteâm sâă plââ ngem. Mi se pâă reâ câă trebuie sâă mâi spunâă cevâ, sâă se scoâle sţ i sâă -sţ i mâi fâcâă de lucru prin grâă dinâă . Ne-âm dât seâmâ, cââ nd clopotele sunâu de liturghie, câă mâmâ îâl âsţ teptâ lâ Bisericâ din Slâvâă . Aceeâsţ i primâă vârâă îân câre orice sâă mââ ntţâă îânviâzâă cu un trup nestricâă cios, pârfumât de dorul nemuririi îân vesţ nicie. Doâmne, dâă -ne tuturor bucuriâ mortţii cresţ tinesţ ti, câ sâă îânviem îântru ÎÎnviereâ Tâ, îântru Nemurireâ Tâ. *** Trecereâ linisţ titâă , sfââ rsţ itul, cu consţ tiintţâ dâtoriei îâmplinite, fâtţâă de urmâsţ i sţ i fâtţâă de societâteâ îân câre âi trâă it, nu sunt rodul unei stâă ri de ultimâă clipâă , â unei âlârme de scâă pâre lâ repezeâlâă , unde-o fi, îân orice loc. Ci sunt urmâreâ unor pregâă tiri din timp fâă cute, â urmâă ririi unei tţinte bine gââ ndite sţ i definite, pe o câle sigurâă , trâsâtâă sţ i indicâtâă de îânâintâsţ ii câre nu s-âu dezis sţ i n-âu oscilât bâă tutţi de vââ ntul pâă rerilor lumesţ ti. ÎÎn Bisericâă , lâ Sfââ ntâ Liturghie, tâtâ rosteâ Crezul sţ i citeâ Câzâniâ. Cââ nd âm sosit âcâsâă din îânchisoâre, invocââ nd slâă bireâ dintţilor câre-i âfectâ dictţiâ, mi-â predât cinsteâ. Multţi, foârte multţi bâă rbâtţi din sât îâmi ziceâu: - Dom' Costicâă tţi-â lâă sât mosţ tenire zicereâ Crezului, dâr dupâă dumneâtâ, eu îâl voi spune! Nu erâ dorintţâ infâtuâă rii, câ fâriseul îân templu, ci dorintţâ de â fi continuâtori sţ i mâă rturisitori âi âdevâă rurilor de credintţâă îân fâtţâ lumii sţ i â lui Dumnezeu. Cââ nd le-âm fâă cut propunereâ sâă zicem cu totţii Crezul îân Bisericâă , bucuriâ â fost nespusâă . Întensitâteâ mâă rturisirii cresţ teâ îân inimile lor sţ i drâgosteâ dintre

450

suflete se leâgâă sţ i mâi târe: "Un Domn, o credintţâă, un botez'', iubireâ Tâtâă lui revâă rsâtâă peste comunitâte. Cââ nd s-â pus problemâ sâă strââ ngem bâni pentru bisericâ ceâ nouâă , mâre câ o câtedrâlâă , lucrâre mereu îântreruptâă de vicisitudinile vremii: râă zboi, cutremure, secetâă , comunism, îânceputâă de bunicul meu, preotul Petrâche Scârlât, îân ânul 1925 (decedât îân 1927), continuâtâă de unchiul meu, preotul Îoâchim Ghicâ, (decedât îân 1938) sţ i terminâtâă de cumnâtul meu de verisţ oârâă , preotul Gheorghe Vâsilescu, îâmpreunâă cu colegul sâă u de âpostolât, preotul Gheorghe Câzân, cei mâi îânstâă ritţi âu donât foârte mult, iâr cei sâă râci âu dât sţ i mâi multe: multe vâă duve dââ nd tot ce primeâu pentru viâtţâ lor, pensionârâ de lâ colectiv de 50 sâu 100 de lei pe lunâă . Foârte putţini âu fost cei câre, cu rusţ ine, âu îântors spâtele sţ i s-âu eschivât îân spâtele âltor nevoi câă rorâ trebuiâu sâă le fâcâă fâtţâă. *** M-â impresionât îân mod deosebit îân comunitâteâ cresţ tinâă â sâă lcienilor, pâă strâreâ din vremuri primâre â îâmbrâă tţisţ âării pe câre sţ i-o dâă deâu unii âltorâ îân momentul liturghic cââ nd preotul chemâ "sâă ne iubim unul pe âltul, câ îântr-un gââ nd sâă mâă rturisim''. Bâă rbâtţii mâi tineri sâă rutâu mââ nâ celor mâi îân vââ rstâă zicââ nd: "Îârtâă -mâă , frâte!'' Asemeneâ sţ i femeile îântre ele. Lâ sfââ rsţ itul slujbei femeile sâă rutâu mââ nâ bâă trââ nilor sţ i â bâă rbâtţilor câre erâu cunoscutţi câ exemple de demnitâte morâlâă îân comunâă . Pe lâ coltţurile âcoperisţ urilor, erâu âsţ ezâte cruci lucrâte din tâblâă sâu turnâte odâtâă cu tţiglâ. Vâă zusem îân copilâă rie sţ i îân Ciorâni sţ i îân Sâă lciile, comune de ciobâni trânshumântţi, sţ i âsţ â cred câă erâ îân toâtâă tţârâ, câă oâmenii nu iesţ eâu lâ cââ mp primâă vârâ îânâinte de â fâce sfesţ tânie sţ i â botezâ sţ i vitele, sţ i cârul, sţ i plugul. Din grâjd nu lipseâ icoânâ Sfââ ntului Nicolâe; nu plecâ tţâărânul lâ drum fâă râă sâă -sţ i fâcâă semnul Sfintei Cruci. ÎÎmi ârâă tâ sţ i tâtâ sţ i mosţ Codin Învâlistul, cum i se ziceâ îân sât îân loc de "invâlidul", cum oile îâsţi fâc cruce cu piciorul îân locul unde se culcâă , "âducââ ndu-sţ i âminte câă Domnul Hristos s-â culcât îân iesleâ din stâulul lor''. Am îântţeles de mic câă pentru tţâărânul sţ i pâă storul romââ n toâte lucrurile, toâtâă creâtţiâ e sfââ ntâă îân Dumnezeu: El o iubesţ te câ pe lucrâreâ Mââ inilor Sâle. L-â pus pe om domn sţ i stâă pââ n; sţ i âre dâtoriâ sâă o iubeâscâă sţ i el. Este cunoscutâă îân toâtâă lumeâ cucerniciâ ortodoxâă romââ neâscâă : zidireâ unei câse, sâă pâreâ unei fââ ntââ ni, lucrâreâ unui pod, iesţ itul lâ holdâă îâncepe cu o slujbâă religioâsâă , speciâlâă ; chiâr âctele de gospodâă rie curentâă , frâă mââ ntâtul pââ inii sâu îâmbâă iereâ pruncilor se îâncepe sţ i se sfââ rsţ esţ te cu semnul Sfintei Cruci. Sculâreâ de dimineâtţâă sţ i spâă lâreâ fetţei este urmâtâă de rugâă ciune, lâ fel îânâinte de culcâre. ÎÎn vremuri de izbelisţ te, de secetâă sâu ploi torentţiâle, se scoteâu Sfintele moâsţ te âle protectorilor: Sfââ ntâ Filofteiâ, Sfââ ntâ Pârâschivâ, Sfââ ntul Nicolâe, Sfââ ntul Dimitrie cel Nou, cu procesiuni de umilintţâă prin sâte. Crucile, troitţele de lâ râă spââ ntiile drumurilor din sâte, de pe cââ mpii, sunt semne de oprire sţ i orientâre spre un

451

obiectiv câre nu trebuie scâă pât din vedere sâu ignorât îân bânâlitâteâ lucrâă rilor lumesţ ti din veâcul îân câre trâă iesţ ti. Lââ ngâă orice fââ ntââ nâă e sâă dit un pom sţ i sub pom îânâă ltţâtâă Sfââ ntâ Cruce. Bei âpâă rece sţ i te odihnesţ ti lâ umbrâă ; îâtţi vâ fi iâr sete sţ i soârele iâr te vâ ârde. Dâr âpâ vie, izvorââ tâă din coâstâ Râă stignitului, de câre îânsetâ sâmârineâncâ, sţ i umbrâ hârului îâtţi sunt puse îânâinteâ ochilor sufletesţ ti câ sâă sţ tii sâă multţumesţ ti sţ i sâă -l pomenesţ ti îân multţumireâ tâ pe cel ce â sâă pât fââ ntââ nâ îân numele Domnului pentru drumetţii îânsetâtţi. Lâ un izvor âmenâjât cu uluce, din câre sâă poâtâă beâ sţ i vitele, îân coâstâ din hotârul Grâă disţ tei (sâtul sotţiei mele), erâ pusâă âlâă turi o inscriptţie: "Aceste izvoâre le-âm curâă tţit sţ i le îântretţin eu, Lâmbâă ÎÎ, sâă fie spre lâudâ lui Dumnezeu''. Am îântââ lnit din îântââ mplâre omul chiâr lâ unul din izvoâre. Erâ primâă vârâă sţ i omul refâă ceâ jgheâburile sţ i curâă tţâ gurâ izvorului de frunze putrede sţ i de âlte gunoâie. - Cine-i omul âcestâ, Lâmbâă ÎÎ? - Suntem doi frâtţi, â zis el, câ sâă ne deosebeâscâă lumeâ ne-â zis Lâmbâă Î sţ i mie Lâmbâă ÎÎ. O poreclâă . - Sţ i de ce âi fâă cut dumneâtâ treâbâ âceâstâ? - Dâ' âstâ-i îântrebâre? Câă doâr te vâă d câă pâri â fi om citit. Ce potţi sâă -i dâi omului ori lâ orice vietâte câ sâă trâă iâscâă ? Este cevâ mâi de trebuintţâă decââ t âpâ? Sţ tii dumneâtâ ce â zis Hristos pe Cruce, îân chinurile âle' mâi groâznice? A strigât: "Mi-e sete!'' Acu âi priceput mâtâ de ce âm îângrijit izvoârele? Sâă potolesc sţ i eu, nu cu otţet sţ i fiere, seteâ lui Hristos din fiecâre vietâte. Sţ i zic câă mi-o potoli sţ i mie odâtâă sţ i odâtâă seteâ âstâ. Am plecât biruit pââ nâă lâ lâcrimi de frumusetţeâ sţ i âdââ ncimeâ cugetâă rii âcestui tţâărân câre sţ tiâ doâr sâă scrie, sţ i îâsţi scriâ numele îân ceruri cu fâptâ sfââ ntâă â iubirii de Dumnezeu, de âproâpele sâă u sţ i de toâtâă creâtţiâ. Obiceiul de â âduce lâ Sfââ ntul Altâr, drept ofrânde, primele roâde âle pomilor, cereâlelor, viilor sţ i chiâr florilor, âre motivâtţii, pentru cercetâă tori, sţ i îân perioâdele precresţ tine, dâr âu câă pâă tât îântţelesuri profunde sţ i reâle îân cresţ tinism: "Ale Tâle dintru âle Tâle, Tţ ie îâtţi âducem...''. Strâă inii câre âu âdmis îânvâă tţâături bolnâve, sectâre, sunt considerâtţi spurcâtţi sţ i nu âu âtingere îân viâtţâ comunitâă tţii, decââ t lâ mâre distântţâă. A nu te spovedi, â nu te îâmpâă rtâă sţ i, â nu-tţi botezâ copii, â nu te cununâ sâu â nu îâmplini pentru cei mortţi pârâstâsele rââ nduite de Bisericâă , toâte âceste neîâmpliniri sunt considerâte nelegiuiri, sţ i âtrâg excludereâ din comunitâte, printr-o izolâre tâcitâă , unânimâă . Tţ âărânul sţ i pâă storul romââ n sţ tiu mâi multâă teologie sţ i cunosc mâi bine metodele de pâă strâre â sfintţeniei, decââ t orâă sţ eânul sţ i decââ t intelectuâlul infâtuât, plin de filozofiâ lumii âcesteiâ îânsţ elâă toâre. Toâtâă viâtţâ tţâărânului romââ n este o procesiune pe drumul spre ÎÎmpâă râă tţiâ lui Dumnezeu, cu opriri speciâle lâ râă spââ ntii de viâtţâă, cu îângenuncheri de rugâă ciune spre îâmputernicire sâu multţumire pentru binefâceri. Dâcâă cinevâ mi-âr replicâ: "A fost..., âcum nu mâi este!'' âm îândrâă zneâlâ sâă -i râă spund: "Este îâncâă sţ i vâ fi permânent!'' Tţ âărânul romââ n nu este speculântul de

452

lââ ngâă orâsţ sţ i nici bisţ nitţârul râă sâă rit din lumeâ hotţilor sţ i criminâlilor, câă ruiâ i s-â dât âtestât de comerciânt îân âceste vremuri îân câre cei râă i se âjutâă unii pe âltţii. Tţ âărânul romââ n tââ njesţ te deocâmdâtâă dupâă tţârinâ lui, lâ hotârul CAP-ului, dâr nu pentru mult timp. Gheorghe sţ i Îon se vor ridicâ să-şi bea libertatea din ciuturi şi să-şi pună sărutul pe frunţi, pe icoane, pe toate ce slobode-i ies înainte, âsţ â cum i-â vâă zut Râdu Gyr, îân revelâtţiâ sâ. Maturitatea spirituală Unâ din problemele câă rorâ le-âm âfectât mâre pârte din timpul detentţiei, mâi âles dupâă perioâdâ '50-'60, â fost Mâturitâteâ spirituâlâă . Cugetââ nd lâ consecintţele îânvâă tţâămââ ntului âteu âsuprâ sufletelor celor ce, fâă râă voiâ lor, âu fost infestâtţi cu morbul comunismului, âm intuit câă stâreâ de pervertire spirituâlâă vâ fi ceâ mâi trâgicâă mosţ tenire â âcestui regim. ÎÎn îânvâă tţâămââ nt, îân âfârâă de cunosţ tintţele elementâre religioâse sţ i â deprinderilor cultice, e necesâr un curs speciâl, teologic, câre sâă nu dureze mâi mult de doi âni. Accentul îân primul ân sâă -l âibâă cunosţ tintţele de istorie sţ i ârheologie biblicâă , iâr îân âl doileâ dogmâticâ sţ i âpologeticâ; concomitent cu viâtţâ de trâă ire cresţ tinâă îântr-o comunitâte (internât). Asţ â s-âr edificâ fiecâre suflet sţ i-âr cââ sţ tigâ o mâi bunâă orientâre sţ i responsâbilitâte îân viâtţâă, fâtţâă de Dumnezeu, sţ i âr fâce sâă creâscâă consţ tiintţâ solidâritâă tţii cresţ tine îân problemele sociâl-istorice. Reâlizâsem o progrâmâă ânâliticâă pentru fiecâre ân sţ i pentru fiecâre obiect de studiu. Câ metode pedâgogice pentru viâtţâ comunitâă tţii, îâmpâă rtţitâă îân unitâă tţi pedâgogice de 12-13 elevi, conduse de cââ te un preot duhovnic (profesor), indicâm: âscultâreâ sţ i disciplinâ, studiul sţ i meditâtţiâ, rugâă ciuneâ sţ i cuminecâreâ. Elevului, trezindu-i-se consţ tiintţâ nedesâă vââ rsţ irii sţ i dorintţâ de desâă vââ rsţ ire, pedâgogului (preot, profesor sţ i duhovnic) incubââ ndu-i consţ tiintţâ râă spunderii pentru cele predâte ucenicului îân vedereâ mââ ntuirii. Lâ iesţ ireâ din îânchisoâre o elâborâsem îântr-un volum. O gresţ eâlâă nâă scutâă din teâmâ de â nu fi reârestât sţ i â o pierde definitiv, m-â fâă cut sâă o îâncredintţez unui tââ nâă r zidâr din echipâă ; socoteâm câă o vâ pâă strâ lâ tţârâă , pââ nâă îân momentul cââ nd âr fi predâtâă Pâtriârhiei, îân câzul reârestâă rii mele. M-â îâncredintţât câă â puso bine. Cââ nd i-âm cerut-o, prin ânii '80, nu sţ i-â mâi âdus âminte de eâ; âm îântţeles de lâ copii lui, câă âdunâserâă toâtâă mâculâturâ din câsâă , âu vââ ndut-o lâ desţ euri de hââ rtie sţ i âu luât vreo 10 lei. M-âm resemnât, gââ ndindu-mâă câă Dumnezeu n-â socotit necesâr un âsemeneâ lucru âvââ nd îân vedere câă Bisericâ se îângrijesţ te de orice suflet, fâmiliâ sţ i sţ coâlâ âu dâtoriâ sâă edifice sufletele copiilor pe câleâ credintţei, iâr îân seminâriile teologice sţ i fâcultâă tţile de teologie elevii pot âprofundâ teologiâ sţ i nu este nevoie de îâncâă o sţ coâlâă îân âcest sens. Cugetâă rile sistemâtizâte âu âvut dârul de â mâă mentţine îân stâreâ de âtentţie âsuprâ lucrâă rilor duhovnicesţ ti sţ i â îâmpâă rtâă sţ i celor din jur subiecte de cugetâre sfââ ntâă . Chiâr dâcâă numâi âcestâ â fost rostul lor, â fost suficient pentru sufletele noâstre, câă rorâ Sâtân sţ i slujitorii lui îâncercâu sâă le distrâgâă âtentţiâ de lâ

453

cugetâreâ celor de sus, spre cele pâă mââ ntesţ ti. Duhul Dumnezeiesc ni se fâă ceâ hrânâă sţ i âcoperâă mââ nt îâmpotrivâ frigului sţ i purtâre de grijâă dâă tâă toâre de sperântţâă. "Prin Duhul Sfââ nt tot sufletul viâzâă sţ i prin curâă tţie se îânâltţâă. Se lumineâzâă prin Unimeâ Treimii, cu sfintţenie de tâinâă . Prin Duhul Sfââ nt este bogâă tţiâ cunosţ tintţei de Dumnezeu, â gââ ndirii lâ cele de sus sţ i â îântţelepciunii. Câă ci îântru Dââ nsul toâte dogmele pâă rintesţ ti, le descoperâă Cuvââ ntul. Prin Duhul Sfââ nt, izvorâă sc rââ urile dârurilor câre âdâpâă toâtâă fâă pturâ, spre rodire de viâtţâă''. 54 Aceâstâă cââ ntâre de lâudâă sţ i îânchinâre de lâ utrenie, o cââ ntâ inimâ meâ îân cinsteâ Duhului Sfââ nt, Purtâă torul de grijâă sţ i Mââ ngââ ietorul nostru âl tuturor. "Sţ i Eu voi rugâ pe Tâtâă l sţ i âlt Mââ ngââ ietor vâă vâ dâ vouâă câ sâă fie cu voi îân veâc, Duhul Adevâă rului, pe Câre lumeâ nu poâte sâă -l primeâscâă , pentru câă nu-L vede, nici nu-l cunoâsţ te; voi îâl cunoâsţ tetţi câă râă mââ ne lâ voi sţ i îân voi vâ fi". 55 Cââ teodâtâă mâă gââ ndeâm câă âr fi fost bine dâcâă âcel câiet âr fi râă mâs mâă câr câ document de viâtţâă âl celor din îânchisorile comuniste. Dâr âm îântţeles câă Dumnezeu nu lucreâzâă dupâă plânurile noâstre, ci dupâă plânul Sâă u. Noi, nu îântotdeâunâ îâl intuim sâu îântţelegem; nu-Î putem reprosţ â lui Dumnezeu câă nu neâ îâmplinit rugâă ciuneâ sâu lucrâreâ, desţ i âm voit sâă fâcem ceeâ ce ÎÎi erâ plâă cut, dupâă pâă rereâ noâstrâă . Întentţiâ, gââ ndul, strâă dâniâ noâstrâă , râă mââ n îânscrise îân Cârteâ Atotsţ tiintţei Lui, âdâă ugââ ndu-se fiecâă ruiâ lâ bucuriâ sâu îântristâreâ finâlâă , dupâă obiectul slujirii câă reiâ i-âu fost dedicâte toâte âctele vietţii noâstre. Soarta poemelor isihaste ÎÎn ânul cutremurului din 1977 se construiâu lâ poârtâ Râfinâă riei Brâzi douâă câă mine muncitoresţ ti, cu cââ te pâtru etâje, pentru tineri nefâmilisţ ti, câre nu puteâu fâce nâvetâ zilnic îân locâlitâă tţile de domiciliu. Purtâm cu mine câietul cu Poeme isihaste sţ i-l âscundeâm îân peretţii sâu sub âcoperisţ ul bârâă cilor folosite câ vestiâr. Chemâă rile pe Vâsile Lupu se îândeseâu; o reârestâre âr fi dus lâ pierdereâ câietului. Tensiuneâ cresţ teâ o dâtâă cu progrâmul de lucru intens, 10-12 ore sţ i schimburi de noâpte. Atunci âm îânmormââ ntât câietul îântr-o diâfrâgmâă de beton â unuiâ din âceste câă mine. ÎÎntr-o dimineâtţâă cetţoâsâă âm venit mâi devreme lâ serviciu, âm îâmpâchetât câietul îântr-o folie de polietilenâă sţ i l-âm "pozât" îân cofrâjul îân câre urmâ sâă se toârne betonul. Am scris Misterul brazilor, poem cifrât lâă sât printre hââ rtiile mele, câ sâă poâtâă fi gâă sit de urmâsţ i sţ i descifrât, câ âpoi sâă fie scos câietul din mormââ nt. N-âm repetât poemele, fiind prins îân luptâ cu viâtţâ; dupâă âsţ â-zisâ revolutţie âm îâncercât sâă mi le reâmintesc, âm constâtât cu necâz câă mâă trâă dâ memoriâ. Din multe îâmi râă mâă seserâă idei, stâă ri sufletesţ ti sţ i imâgini dispârâte, desţ i sufletesţ te le trâă iâm integrâl. Formâ îânsâă nu âm mâi putut-o refâce lâ foârte multe. "Repetitio

54 55

Catavasier, Antifoanele glasului IV Ioan 14:16

454

est mâter studiorum'' erâ un âdevâă r, pe câre îân pârte îâl ignorâsem. Cu âjutorul lui Dumnezeu sper totusţ i sâă -l pot dezgropâ. Unele poeme âu âjuns lâ Securitâte. Anchetâtorul meu, Lutţâă, sţ i cei câre âu îânscenât procesul pe sţ ântier âu scâă pât âmâă nunte câre m-âu lâă murit. Preotul meu duhovnic erâ îân primii âni dupâă eliberâre, pâă rintele Dâvid Croitorul, bâsârâbeân refugiât dupâă 1940, un om cinstit sufletesţ te. Securitâteâ, urmâă rindu-mi prezentţâ lâ Bisericâă , â îâncercât sâă -l ispiteâscâă cu privireâ lâ âtitudineâ meâ fâtţâă de stâă pââ nire sţ i lâ âctivitâteâ pe câre presupuneâu câă âsţ desfâă sţ urâ-o. Pâă rintele, vrââ nd sâă mâă âpere, m-â prezentât câ pe un om bine intentţionât din punct de vedere sociâl, consţ tiincios îân muncâă , fâă râă veleitâă tţi politice, cu îânclinâre fireâscâă spre viâtţâ de interiorizâre, preocupât de reâlizâreâ omului cresţ tin îân fiintţâ sâ. Argumentul lui mâteriâl â fost prezentâreâ cââ torvâ poeme pe câre, din drâgoste pentru dââ nsul, i le dâă dusem. Sfintţiâ Sâ mi-â spus despre îâncercâreâ Securitâă tţii. M-â âpâă rât reprosţ âând ânchetâtorului câă "nu âvetţi oâmeni âsţ â de consţ tiinciosţ i, cu drâgoste de neâm, câ legionârii!''. Sţ i plââ ngeâ cââ nd povesteâ. Gââ ndindu-mâă câă râporturile noâstre i-âr puteâ câuzâ repercursiuni, âm îântrerupt brusc vizitâreâ bisericii Sfââ ntul Sţ tefân sţ i corespondentţâ vâă zutâă cu dââ nsul. Dupâă vreun ân de câă utâre, Lutţâă m-â îântrebât direct: - Pe unde te mâi duci lâ Bisericâă ? - Oriunde! Dumnezeu este pretutindeni! Mâi tââ rziu, îântââ lnindu-mâă cu Pâă rintele Dâvid, mi-â confirmât câă âm fost mereu câă utât. S-â stins pe lâ 90 de âni. Dumnezeu sâă -l odihneâscâă ! Petruţa Maxim şi Tatiana Maxim ÎÎn ânii de nelinisţ te sţ i nesigurântţâă, cel mâi âpropiât sţ i mâi bun sfetnic â fost sotţiâ. Nu elogiez formâl câlitâă tţile femeilor îân geneâl, dâr âm constâtât câă o sotţie cresţ tinâă , credincioâsâă cu âdevâă rât, este sprijinul cel mâi de nâă dejde îân tumultul vietţii cotidiene. Ne rugâm îâmpreunâă sţ i cu fetitţâ sţ i ne sfâă tuiâm pentru tot ce trebuiâ sâă îântreprindem. Sotţiâ âveâ un simtţ âl mâă surii pentru toâte cââ te trebuiâ sâă le reâlizâă m; niciodâtâă nu âm fost îân situâtţiâ sâă râă mââ nem fâă râă âcoperireâ nevoilor sâu sâă âmââ nâă m sine die o lucrâre îânceputâă . Unâ din tâinele convietţuirii îântre sotţi, este sinceritâteâ. A nu âveâ âscunzisţ uri unul fâtţâă de âltul, chiâr dâcâă , fâă râă sâă vrei, âi fâă cut o gresţ eâlâă , dâă mâi mâre îâncredere reciprocâă . Dâcâă âscunzi cevâ, din motive tâctice, sţ i fâptâ vâ fi descoperitâă mâi tââ rziu, vâ nâsţ te suspiciuni sţ i neîâncredere. E bine sâă sţ tie cei tineri câă iubireâ se mânifestâă mâi âles îân âctul de râă bdâre, de suportâre reciprocâă . Nimeni nu este desâă vââ rsţ it. Fiecâre âvem slâă biciuni sţ i nu putem âveâ pretentţii din pârteâ pârtenerului de viâtţâă sâă fie fâă râă reprosţ . "Drâgosteâ toâte le râbdâă '' 56, ne descoperâă Sfââ ntul Apostol Pâvel, îâncheind Imnul iubirii. Avem permisiune sâă nu râă bdâă m âctul desfrââ ului. Mââ ntuitorul dâă dezlegâre de despâă rtţire din pricinâă de curvie, singurâ vâlâbilâă îân fâtţâ lui Dumnezeu îân âctul 56

1 Corinteni 13:4

455

despâă rtţirii. Motivâtţiile juridice, nepotrivire de cârâcter, gelozie, incâpâcitâte de â râă spunde sentimentelor sâu âlte ineptţii: sugerâte de Sâtân mintţii oâmenilor pentru â despâă rtţi cele ce Dumnezeu le-â unit îân scopul desâă vââ rsţ irii sţ i mââ ntuirii, nu fâc decââ t sâă âcuze mâi râă u pe âcei ce recurg lâ ele, câ unii câre n-âu sţ tiut sâă se iubeâscâă , trecââ nd unul âltuiâ gresţ elile inerente vietţii pe pâă mââ nt. Mââ ntuitorul â spâă lât ucenicilor picioârele. Petru vreâ sâă i se spele sţ i câpul sţ i tot trupul. Dâr Mââ ntuitorul îâi râă spunde: "Cine s-â scâă ldât (e vorbâ de bâiâ botezului, curâă tţireâ â tot pâă câtul) nu âre trebuintţâă sâă -sţ i spele decââ t picioârele'' 57. Dâcâă minteâ sţ i inimâ noâstrâă sunt mereu îân âtentţie fâtţâă de Dumnezeu sţ i totusţ i, o inducere îân eroâre ne-â fâă cut sâă gresţ im, e imperios necesâr sâă ne spâă lâă m îân âctul mâă rturisirii fâtţâă de cel ce âm gresţ it sţ i îân fâtţâ lui Dumnezeu, câ fiintţâ îântreâgâă sâă -sţ i recâpete stâreâ de curâă tţie integrâlâă . *** Sotţiâ contrâctâse o râă ceâlâă câre, îân urmâ unui trâtâment gresţ it â declânsţ ât un diâbet. A fâă cut un sţ oc gluconic. Desţ i trâtât, diâbetul â degenerât îân ârteritâă diâbeticâă , câre, âsociâtâă cu o stâre de hipertensiune, ne-â creât multe probleme. Dâr sotţiâ suportâ cu stoicism suferintţâ, îânchinââ nd-o lui Dumnezeu, câ o jertfâă de ispâă sţ ire. Pâă rintţii mei sţ i âi ei, âtââ t cââ t âu âjutât-o puterile, i-âu fost mereu îân âtentţie, îân ceeâ ce privesţ te curâă tţeniâ sţ i bunâ cuviintţâă. Tâtâ sţ i mâmâ o iubeâu foârte mult. Trâă ind de micâă lâ tţârâă , cunosţ teâ treburile gospodâă resţ ti sţ i pe cele din cââ mp sţ i le fâă ceâ cu multâă pricepere. Tâtâ, câ âgronom, erâ entuziâsmât de pricepereâ ei lâ lucrâă rile de grâă dinâă rie, pomiculturâă , viticulturâă etc., lâ conservâreâ fructelor, legumelor sţ i zârzâvâturilor pentru iârnâă . Mâmâ o âdmirâ pentru tâlentul sţ i îândemââ nâreâ ei lâ croitorie, tors, tţesut sţ i tot felul de lucruri de mââ nâă . Râă zboiul de tţesut nu â lipsit nici mâă câr o lunâă de zile din câsâă , âsţ â îâncââ t sţ i fiicâ meâ â mosţ tenit âceleâsţ i deprinderi. Cââ nd Tâtiânâ â îâmplinit 13 âni sţ i erâ destul de voinicâă pentru câ sâă âjungâă lâ iepele râă zboiului (pedâlele câre schimbâă itţele) â bâă gât-o îân râă zboi sţ i o vârâă îântreâgâă âu tţesut îâmpreunâă scoârtţe sţ i pleduri romââ nesţ ti cu modele sţ i âlesâă turi de o frumusetţe demne de invidiât. Mâi âles îân ciclul ÎÎ (clâsele V-VÎÎÎ),Tâtiânâ nu preâ îântţelegeâ ce se îântââ mplâă , cââ nd unii profesori îâncercâu sâă o complexeze psihic fie prin comportâre durâă , fie prin lipsâ de âpreciere justâă â câpâcitâă tţii ei intelectuâle. Mi-â fost greu, dâr pââ nâă lâ urmâă i-âm explicât câă âtitudinile fâtţâă de eâ sunt impuse âcestor pedâgogi âservitţi regimului, din pricinâ meâ. Atââ t cââ t âm crezut câă poâte îântţelege lâ âceâ vââ rstâă , i-âm explicât conflictul îântre cele douâă conceptţii: mâteriâlistâă sţ i spirituâlâă . A îântţeles sţ i â âcceptât consecintţele; le suportâ direct; desţ i îâi âfectâu promovâreâ îân fâtţâ lumii, îâi dâă deâu consţ tiintţâ pârticipâă rii lâ Adevâă rul prigonit. Fâă cââ ndu-i cunosţ tintţâă de micâă cu îânvâă tţâăturâ sfââ ntâă â Mââ ntuitorului, cu vietţile Sfintţilor, â sţ tiut sţ i â îântţeles, fâă râă o grijâă speciâlâă din pârteâ noâstrâă , sâă se fereâscâă 57

Ioan 13:10

456

de prietenii rele, sâă -sţ i petreâcâă timpul îân âctţiuni folositoâre. Aflâm cu durere, cââ teodâtâă chiâr din gurâ ei, cââ nd cââ te o colegâă â decâă zut morâl sţ i îâsţi explicâ singurâă câă dereâ câ o consecintţâă â conditţiei mediului fâmiliâl îân câre crescuse. Dâcâă fiecâre pâă rinte âr âveâ consţ tiintţâ câă râă spunde îân fâtţâ lui Dumnezeu pentru bunâ îândrumâre â copiilor sâă i, poâte nu âr fi îân lume âtââ teâ trâgedii morâle. Lucrarea satanei Mârii Sfintţi âu fost mugurii crescutţi pe râmurile sfinte âle mâmelor, surorilor sâu frâtţilor lor, consţ tientţi câă cel mâi mâre âct pe câre-l poâte sâă vââ rsţ i cinevâ îân viâtţâă, nu este nici strâă lucireâ imperiâlâă , nici ceâ culturâlâă , nici ceâ militârâă , nici oricâre âltâ, ci slujireâ lui Dumnezeu, îâmpreunâă cu totţi cei câre îâtţi sunt dâtţi sâă -i conduci pe câleâ mââ ntuirii. Eclesiastul ne orienteâzâă : "Desţ ertâă ciuneâ desţ ertâă ciunilor, toâte sunt desţ ertâă ciuni" 58, âfârâă de â âveâ o inimâă curâtâă sţ i â iubi pe Dumnezeu. Lâ mâreâ sţ i îânfricosţ âătoâreâ Judecâtâă de âpoi, Mââ ntuitorul nu vâ îântrebâ pe nimeni ce diplomâă â obtţinut sâu ce victorie â repurtât îân râă zboâie, ci numâi dâcâă l-â iubit pe Dumnezeu, sâtisfâă cââ nd îân operâ de drâgoste âcoperireâ sţ i usţ urâreâ nevoilor frâtţilor mâi mici âi Lui, semenii nosţ tri. "Unuiâ dintre âcesţ ti mici frâtţi âi Mei de âtţi fâă cut, Mie mi-âtţi fâă cut''.59 O, cââ tâă simplitâte îân îâmplinireâ âcestui deziderât sţ i cââ t de mult ne complicâă m îân viâtţâă; îân âfârâă de egoismele sţ i âmbitţiile personâle nu mâi putem vedeâ nimic sţ i nici nu âjungem pââ nâă lâ cel mâi âpropiât semen, de multe ori frâte, sorâă , tâtâă , mâmâă , câre sţ âde chiâr lââ ngâă noi cu rânâ deschisâă , neputincios, flâă mââ nd, gol, îânsetât; îâl bâtjocorim sţ i trecem blâsfemiind, câ iudeii de âltâă dâtâă câre-L blâsfemiâserâă pe Hristos cââ nd erâ pe Cruce câre âcum suntem fiecâre dintre noi. Cum sâă -l vezi pe Hristos îân âproâpele tâă u, dâcâă luminâ din tine este îântuneric? Cum sâă âlungi îântunericul dâcâă nu râă spunzi lâ chemâreâ: "Venitţi de luâtţi luminâă ''? "Eu sunt luminâ lumii'', zice Hristos, "cine umblâă îân luminâă vede pe unde merge sţ i nu se poticnesţ te'' 60. Orbecâă iâlâ lumii îân îântunericul sţ i mocirlâ pâă câtului câ îântr-o stâre de bine sţ i bucurie, pervertireâ binelui îân râă u, o doresţ te diâvolul pentru sufletul omului. O propunere micâă pe câre sţ i-o fâce cinevâ de â renuntţâ mâă câr pârtţiâl lâ o pâtimâă reâ, tţigârâ, bâă uturâ, pune îân âlârmâă pe diâvol, câre îâi âruncâă de gââ t, de mââ ini sţ i de picioâre, câ sâă -l lege bine, sâă nu-l scâpe de pe drumul spre iâd, lântţuri sţ i pâtimi mâi mâri sţ i mâi grele. Prietenii murdâre, plâă ceri usţ oâre, sâtisfâctţii josnice, pââ nâă âtunci necunoscute dâu âsâltul sâă se instâleze îân câsâ sufletului. "Cââ nd duhul necurât â iesţ it din om, umblâă prin locuri pustii, câă utââ nd odihnâă , dâr nu gâă sesţ te. Atunci zice: mâă voi îântoârce lâ câsâ meâ de unde âm iesţ it. Sţ i venind, o âflâă goâlâă (de pâă câte), mâă turâtâă sţ i îâmpodobitâă (cu propunereâ fâptelor bune). 58

Eclesiast 1:2 Matei 25:40 60 Ioan 8:12 59

457

Atunci se duce sţ i iâ cu sine âlte sţ âpte duhuri mâi rele decââ t el sţ i, intrââ nd, sâă lâă sţ luiesc âici, sţ i se fâc cele de pe urmâă âle omului âceluiâ mâi rele decââ t cele dintââ i. Asţ â vâ fi sţ i cu âcest neâm vicleân'' 61. Mââ ntuitorul ne-â descoperit tâcticâ diâvolului, pornind de lâ individ sţ i îâncheind cu stâreâ generâlâă â unei nâtţiuni âi câă rei indivizi sunt stâă pââ nitţi de diâvol. Toâte neâmurile s-âu âprins îân cââ rdâă sţ iâ bucuriei josnice, â plâă cerilor sţ i sâtisfâctţiilor trupesţ ti. E îândrâă cireâ lumii. Câ sâă potţi iesţ i din mââ nâ diâvolului trebuie mâi îântââ i sâă rupi complet cu lumeâ pâă câtului, cu ânturâjul râă u, sâă intri îân âltâă lume, câre-sţ i propune âltâă viziune âsuprâ vietţii. Ceeâ ce fâă ceâ cuibul legionâr sţ i unitâteâ FDC: creeâ mediul pentru biruintţâ pâă câtelor personâle sţ i pentru cresţ tereâ câpâcitâă tţii de jertfâă pentru âproâpele sţ i pentru îântreâgâ comunitâte nâtţionâlâă . Vedem âtitudineâ celor râă i fâtţâă de âceâstâă conditţie de viâtţâă propusâă pentru totţi; o considerâă sfidâre lâ âdresâ lor. Dâcâă nu te vor puteâ îântoârce îân mocirlâ lor prin tot felul de tentâtţii, te vor lovi, câlomniâ sţ i bâtjocori, îâtţi vor creâ situâtţii greu de suportât, îâtţi vor pune piedici greu de trecut. De âici potţi îântţelege câă âltcinevâ lucreâzâă prin ei. Nu fâptul câă âi plecât îâi tulburâă propriu-zis, ci fâptul câă esţ ti âcum pentru ei o oglindâă câre le ârâtâă murdâă riâ îân câre se âflâă . Diâvolul, temââ ndu-se câ nu cumvâ sţ i âltul sâă se trezeâscâă , sâă -sţ i vinâă îân fire, dâă âsâltul âsuprâ oâmenilor, sâă -i fâcâă sţ i mâi râă i. Vigilii, câre îân Evul Mediu strâă juiâu îân toiul noptţii prin cetâă tţi, strigâu lâ râă spââ ntii, din timp îân timp, cââ nd totul erâ bine sţ i linisţ te: "`E binee! E binee!''. Sţ i li se râă spundeâ de câă tre âltţii, de lâ âlte râă spââ ntii: ``E binee!''. Dâcâă cinevâ periclitâ linisţ teâ sţ i sigurântţâ cetâă tţenilor, sâu numâi pentru o bâă nuiâlâă , se dâă deâ âlârmâ sţ i totţi cetâă tţenii sâă reâu sâă sâlveze cetâteâ din primejdie. Lâ râă spââ ntiâ de âcum (spirituâlâă , morâlâă , economicâă , politicâă etc), unde sunt vigilii câre sâă deâ âlârmâ sţ i cine sâre sâă sâlveze sţ i sâă linisţ teâscâă situâtţiâ trâgicâă îân câre ne âflâă m? Putţini vegheâzâă sţ i dâu âlârmâ, mâi putţini âud, câă ci multţi se fâc câă nu âud, sţ i îâncâă mâi putţini sunt dispusţ i sâă sârâă pentru â sâlvâ cetâteâ. Dâr fâă râă jertfireâ intereselor proprii, nimic nu se poâte reâlizâ pentru binele obsţ tesc. Îâr diâvolul â preluât rolul vigililor, s-â instâlât, sţ i â devenit pâznic, îân schimb continuu, zi sţ i noâpte, sţ i strigâă lâ toâte râă spââ ntiile: "E binee! E foârte binee!... E foârte bine îân pâă cât! Venitţi! Venitţi lâ orice orâă din zi sţ i din noâpte! E scris non stop pe toâte firmele dughenelor de desfâă târe: de betţie, de furt, de minciunâă sţ i îânsţ elâă torie, de desfrââ u sţ i crimâă ! Am bâruri de noâpte sţ i bâruri de zi! Am creât conditţii extrâordinâre de âdevâă râtâă democrâtţie, de stil âpuseân: libertâte! Dâ, libertâte âdevâă râtâă , îân câre drepturile individului, îântrec posibilitâteâ vreunei cenzuri din pârteâ societâă tţii sţ i chiâr â lui Dumnezeu. Dreptul câ fiecâre sâă fâcâă ce vreâ, cââ nd vreâ, cum vreâ, este gârântât prin legeâ drepturilor omului, pe toâtâă fâtţâ pâă mââ ntului. Dâcâă un stât nu îânscrie îân constitutţiâ lui legeâ libertinâjului, cum îâi zic ipocritţii câre vor sâă mâi trâă iâscâă îân 61

Matei 12:43-45

458

virtute, le instig pe celelâlte stâte sţ i âsţ â îâsţi vâ creâ probleme economice. Sţ i sţ titţi câă pentru burtâă ... Pe mine nu mâă intereseâzâă termenii literâri, câă îâi zic unii libertâte sâu âltţii libertinâj, treâbâ lor. Pe mine mâă bucurâă fâptul câă lumeâ s-â prins îân jocul mâgic âl independentţei totâle â individului. Pââ nâă âcum trebuiâ sâă tţin cu mâre silâă pe cinevâ îân stâre de pâă cât, âcum vâă lâs libertâteâ sâă vâă complâcetţi îân el, fâă râă vreo siluire din pârteâ meâ. Zicetţi ce vretţi despre Dumnezeu: câă e bun, câă e mâre, câă e târe. Sporovâă itţi cââ t vretţi despre El, dâr..., fâcetţi voiâ meâ. Ce dulce e pâă câtul! E virtuos sâă sţ tii sâă sorbi cu pâiul licorile âmetţitoâre, sâă sâvurezi betţiâ, sâă fumezi Kent sâu Mârlboro, sâă te destrâă bâă lezi îân plinâă strâdâă . Tţ i-âm pus lâ toâte râă spââ ntiile dughene pârfumâte sţ i vââ nd lâ pretţ de piâtţâă liberâă , pretutindeni îân lume, ziâre sţ i reviste cu minciuni frumoâse sţ i imâgini pornogrâfice, senzâtţii târi pentru tineretul liber de âscultâreâ câă tre bosţ orogii câre-sţ i fâc semnul Crucii îân public. Vââ nd câsete cu filme erotice sţ i cââ ntece zgomotoâse cu urlete îânnebunitoâre câ îân iâd. Mâă nââ ncâă , beâ, veselesţ te-te! Aici e viâtţâ! Dâcâă o fi cevâ sţ i îân âltâă pârte, nu-tţi fâce probleme, mâi e timp! Esţ ti tââ nâă r! Nu-tţi îânchide poârtâ plâă cerilor trupesţ ti pentru nisţ te îânchipuiri! Lâsâă mi plâă cereâ sâă -tţi fiu ghid pe drumul vietţii. Fii âtent ce-tţi spun: Hristos te pune lâ îânfrââ nâă ri de tot felul, sâă -tţi controlezi gââ ndurile, vorbele sţ i fâptele, sâă postesţ ti, sâă te rogi, sâă nu te certţi cu ceilâltţi oâmeni, prieteni, vecini, colegi de serviciu, sâă fâci fâpte bune, sâă fii consţ tiincios îân muncâă , cââ nd tu potţi sâă -i trisţ ezi sţ i sâă iei bâni pe muncâ âltorâ. Bâ te pune sâă gââ ndesţ ti lâ moârte, lâ Judecâtâ de Apoi, lâ chinurile iâdului. Sţ i mâi âles te cheâmâă lâ Bisericâă ! Îâ te uitâă ce pierdere de timp! Eu nu-tţi creez nici o obligâtţie. Fii liber! Liber de orice gââ nd de cenzurâă Divinâă sţ i vei fi tu îânsutţi, propriul tâă u dumnezeu, câ sţ i mine! O, cââ t mâă bucur câă âi âcceptât propunereâ meâ! Ce sâtisfâctţie diâbolicâă mi-âi dât! Acum îâmi semeni îântru totul! De âcum îânâinte, pâtimile tâle îâtţi vor fi drâci. Eu nu mâă voi mâi ocupâ de tine îân mod speciâl. Tu singur vei fi emisârul meu îân lume, pricinâă de sminteâlâă pentru multţi âltţii. Vino sâă te prezint îân iâd tuturor prietenilor tâă i, frâtţi îântru fâă râă delege, liberi câ sţ i tine îân pâă cât! Vetţi trâă i îân vesţ nicie! Alâă turi de mine îân plââ nsul sţ i scrââ sţ nireâ dintţilor. Hâ! Hâ! Hâ!". Rââ zââ nd îân hohote se âscunde îân âmbâlâjul unei sticle de whisky. Cââ nd îâtţi propui sâă iesţ i din tţârâ porcilor sţ i sâă te îântorci lâ Câsâ Tâtâă lui, trebuie sâă evitţi pe drum câsele pierzâă rii, îân usţ â câă rorâ stâu negustorii de plâă ceri usţ oâre. Dâcâă pââ nâă âcum nu âuzeâi clopotul Bisericii sţ i treceâi nepâă sâă tor pe lââ ngâă eâ, âcum trebuie sâă -tţi âstupi urechile lâ chemâă rile câre îâncâă n-âu murit complet îân sufletul tâă u sţ i sâă renuntţi lâ plâă cerile grâtuite. Numâi îân Câsâ Tâtâă lui vei gâă si bucuriâ ospâă tţului âdevâă rât. Mielul junghiât pentru tine pe âltârul drâgostei, te âsţ teâptâă lâ mâsâă sâă vii îâmbrâă cât îân hâinâ virtutţilor. Dâr fâă râă sfââ sţ iere, fâă râă pâă rere de râă u pentru trecutul petrecut îân ignorântţâ îântunericului sţ i hotâă rââ reâ de â nu-l mâi âgreâ, nu te potţi bucurâ de îândelungâ râă bdâre â iubirii Tâtâă lui, câre e dispus sâă -tţi ierte âbsolut totul.

459

Ce dâr mâi mâre îâi potţi oferi lui Dumnezeu, decââ t fiintţâ tâ îânsâă sţ i? Orice dânie, îân bâni, hâine sâu hrânâă îâsţi âre vâloâreâ ei, dâr nu te reprezintâă integrâl. Lipsind tu personâl din fâtţâ Lui, din Bisericâ Lui, din âctul comunicâă rii directe cu El îân Sfââ ntâ Tâinâă â ÎÎmpâă rtâă sţ âniei, te âfli îân posturâ celor poftitţi lâ "nuntâ Fiului de ÎÎmpâă rât'' câre n-âu venit din pricinâ treburilor lumesţ ti, ci sţ i-âu trimis doâr scuzele; te âfli îân posturâ tââ nâă rului bogât câre â îâmplinit toâte poruncile, îân âfârâă de unâ: urmâreâ lui Hristos. Dumnezeu nu âre nevoie de bânii, hâinele sâu mââ ncâreâ noâstrâă îân vistieriâ Sâ, ci de noi, de persoânâ noâstrâă , fiintţâă vie câre sâă se îâmpâă rtâă sţ eâscâă cu bucuriâ Vietţii Vesţ nice. Dâcâă n-âm fi fost creâtţi îân âcest scop, Hristos ne-âr fi spus cââ nd â venit pe pâă mââ nt: "Oâmeni buni, sâă sţ titţi câă nu âvetţi nici o pâă rtâă sţ ie cu Cerul, cu Vesţ niciâ, cu Dumnezeu. Atţi fost fâă cutţi pentru pâă mââ nt. Betţi, mââ ncâtţi, desfâă tâtţi-vâă , câă doâr cu âtââ t râă mââ netţi. Murind, nu vetţi âveâ nici sâtisfâctţii, nici plâă ceri!'' Dâr nu! El â spus clâr, sintetizââ nd totul îân cuvintele cu câre sţ i-â îânceput propovâă duireâ: "Pocâă itţi-vâă , câă s-â âpropiât ÎÎmpâă râă tţiâ Cerurilor'' 62 sţ i: "Mâă duc sâă vâă pregâă tesc lâă câsţ pentru câ âcolo unde sunt Eu sâă fitţi sţ i voi îâmpreunâă cu Mine''63. Nu suntem din lumeâ âceâstâ. Suntem fiintţe âle lumii pe câre ochiul omenesc n-â vâă zut-o sţ i urecheâ n-â âuzit-o, sţ i lâ inimâ omului nu s-â suit 64, cum ne îâncredintţeâzâă Sfââ ntul Apostol Pâvel pe câre noi o vedem sţ i o îântţelegem cu ochiul credintţei sţ i minteâ îânduhovnicitâă . Frâtţilor ângâjâtţi pe Drumul Crucii câre s-âu îântââ lnit îân mârsţ ul spre âsâltul ÎÎmpâă râă tţiei vesţ nice, îân persoânâ lui Gâbriel Bâă lâă nescu, le-âm îânchinât poemul: Dar de nuntă Am câă utât îân toâtâă lumeâ un dâr sâă Tţ i-l âduc lâ Nuntâă , pentru Fiul Tâă u. Sţ i n-âm gâă sit, Stâă pââ ne, lâ nimeni..., nicâă ieri..., un dâr mâi scump îân lume câ âl meu... De âceeâ, pe mine îânsu-mi m-âm âdus, Stâă pââ ne, Dâr viu de Nuntâă , pentru Fiul Tâă u! Pe mine îânsumi m-âm âdus îân dâr sţ i lâsâă -mâă lâ urmâă ..., de voiesţ ti. Sâă fiu surprizâ celor ce sub Hâr sţ i bucuriâ Osţ tilor Ceresţ ti! ......................................................... Pe mine îânsumi m-âm âdus îân dâr... 62

Matei 3:2 Ioan 14:3 64 v. 1 Corinteni 2:9 63

460

Gustââ nd bucuriâ, iârtâă -i pe totţi, iâ âsuprâ tâ toâtâă vinâ sţ i roâgâă -te lâ rââ ndul tâă u pentru totţi, câ "totţi sâă vinâă lâ cunosţ tintţâ Adevâă rului sţ i sâă se mââ ntuiâscâă '' 65, cum cheâmâă Sfââ ntul Apostol Pâvel. Sâă zicem prin gurâ Sfââ ntului Efrem Sirul: Doâmne sţ i Stâă pââ nul vietţii mele Duhul trââ ndâă viei, âl grijii de multe, âl iubirii de stâă pââ nire sţ i âl grâă irii îân desţ ert nu mi-l dâ mie! Îârâă Duhul curâă tţiei, âl gââ ndului smerit, âl râă bdâă rii sţ i âl drâgostei dâă ruiesţ te-mi-l mie, slugii Tâle. Asţ â, Doâmne ÎÎmpâă râte, dâă ruiesţ te-mi (putereâ) câ sâă -mi vâă d pâă câtele mele sţ i sâă nu osââ ndesc pe frâtele meu câă binecuvââ ntât esţ ti îân vecii vecilor. Amin. Dâr potţi îândreptâ spre Îisus o singurâă strigâre, câ orbul din drum, câ vâmesţ ul, câ leprosul: "Îisuse, milostiv fii mie, pâă câă tosul!''66 Desăvârşirea (capitol special) O discutţie exegeticâă âsuprâ versetului din Psalmul 118 câre zice: "Strââ ng Cuvââ ntul Tâă u îân inimâ meâ, câ sâă nu pâă câă tuiesc îânâinteâ Tâ'', Anghel Pâpâcioc, dupâă multe lucruri frumoâse sţ i folositoâre duhovnicesţ te, â îâncheiât-o cu o reflectţie, preluâtâă de multţi sţ i pâă strâtâă îân âtentţiâ lor. De curââ nd âm reâuzit-o din gurâ lui Sându Sţ tefâă nescu: "E bine sâă umplem sufletul nostru cu cele Dumnezeiesţ ti câ sâă nu mâi âibâă loc sţ i cele lumesţ ti''. ÎÎn timpul bâă tâă liei pentru cââ sţ tigâreâ ÎÎmpâă râă tţiei Ceresţ ti, gââ ndindu-mâă lâ stâdiul ultim îân câre ne vom âflâ îân momentul trecerii lâ cele vesţ nice, âm îântţeles câă âtââ t vom fi îân viâtţâ de dincolo (câ stâdiu de luminâă trânsfigurâtâă ), cââ tâă Dumnezeire âm reusţ it sâă îânglobâă m îân noi, îân viâtţâ de âici. Hristos vâ âdâă ugâ din drâgosteâ Sâ (pentru slugâ bunâă sţ i credincioâsâă ) "o mâă surâă plinâă , scuturâtâă , îândesâtâă sţ i cu vââ rf''. Câă n-âm reusţ it sâă îâmplinesc âcest deziderât, se vede, câă ci multe din cele lumesţ ti sţ i-âu fâă cut loc îân suflet sţ i îân minte. Am câă utât totusţ i câ sţ i âsuprâ âcestorâ, sâă ârunc pe cââ t posibil, un îântţeles duhovnicesc. Plecââ nd de lâ depunereâ Legâă mââ ntului de Frâte de Cruce, urcââ nd din treâptâă îân treâptâă , cu minteâ, cu simtţireâ sţ i cu vointţâ, Misţ câreâ Legionârâă , pusâă de bunâă voie sub oblâă duireâ Bisericii, âvââ nd drept sâbie de viâtţâă sţ i de moârte deâsuprâ câpului ei, îânsâă sţ i sâbiâ Arhânghelului Mihâil, ne-â âdus lâ gââ ndul desâă vââ rsţ irii câ fiintţe creâte de Dumnezeu. 65 66

I Timotei 2:4 Marcu 10:47

461

Misţ câreâ Legionârâă sţ i-â âtins tţelul. Oferâă lui Dumnezeu omul nou, cu consţ tiintţâ responsâbilitâă tţii pentru toâte âctele vietţii sâle, câre îân numele neâmului sâă u se prezintâă îân Bisericâă dispus sâă se jertfeâscâă pentru ÎÎnviereâ neâmului. Consţ tiintţâ responsâbilitâă tţii îân fâtţâ eternitâă tţii Divine decurge din consţ tiintţâ vâlorii persoânei îân fâtţâ lui Dumnezeu. O âi, dâcâă trâă iesţ ti âctul comuniunii cu Dumnezeu; dâcâă dâi existentţei tâle vâloâreâ Divinului, din câre âi câă zut sţ i îân câre trebuie neâpâă rât sâă te (re)incluzi. Sâă râportezi permânent persoânâ tâ lâ modelul Suprem, Hristos, OMUL- DUMNEZEU, îân luptâ de â-l âtinge. Vâloâreâ tâ e mereu îân devenire, este âceeâ â stâdiului pe câre l-âi âtins îân râport cu Hristos. Hristos fuge, provocââ ndu-ne lâ urmâă rire, o goânâă spre un pisc, creââ ndu-ne tot timpul seteâ de â-L âjunge, câ îântr-un fel de nebunie sfââ ntâă , o îânsetâre niciodâtâă sâtisfâă cutâă . Hristos ne cere desâă vââ rsţ ireâ: "Fitţi desâă vââ rsţ itţi precum Tâtâă l vostru cel ceresc desâă vââ rsţ it este!''67 E posibil pentru om âcest stâdiu? De vreme ce Hristos ne cere imperâtiv: "Fitţi!'', nu doâr câ o posibilitâte incertâă , "dâcâă s-âr puteâ'', îânseâmnâă câă e posibil. N-â zis Tâtâă l: "Suntetţi Dumnezei! Totţi suntetţi fiii Celui Preâ ÎÎnâlt?'' 68 Fâptul âcestâ necesitâă din pârteâ noâstrâă o hotâă rââ re âtââ t de puternicâă de smulgere din conditţiâ legii mâteriei îân câre suntem tţinutţi sţ i un control âtââ t de riguros âl mijloâcelor câre ne âsigurâă îânâă ltţâreâ, îâncââ t nâă scââ ndu-se nemultţumireâ îân fâtţâ reâlitâă tţii spirituâle pe câre o trâă im, propunem stâdii sţ i controâle mâi îânâlte, mijloâce mâi âustere. ÎÎndemnul Sfintţilor Pâă rintţi: "ÎÎn fiecâre zi, sâă pui îânceput nou de pocâă intţâă, vietţii tâle'', devine tocmâi conditţiâ urcusţ ului permânent, fiecâre treâptâă e îânceput, îâmprospâă târe â fortţelor duhovnicesţ ti cu dâruri Dumnezeiesţ ti, pentru âctul trânsfigurâă rii mâteriei din tine, câ sâă nu mâi lucreze sub incidentţâ legii mortţii, ci â legii Duhului, pââ nâă vei âjunge lâ "stâreâ de bâă rbât desâă vââ rsţ it, lâ plinireâ vââ rstei lui Hristos''.69 Acest lucru nu trebuie îântţeles sţ i fâă cut câ o îânâă ltţâre lâ stâreâ de îândumnezeire prin vointţâă proprie, câ sţ i cum cu propriile puteri âm fi îân stâre sâă îâmplinim legeâ vietţii. Atunci âr fi fost suficientâă legeâ de pe Sinâi sţ i nu âr fi fost promis un Râă scumpâă râă tor câre s-o plineâscâă sţ i sâă o desâă vââ rsţ eâscâă . Ci trebuie îântţeles câ o lepâă dâre de omenescul simtţirii pâă mââ ntesţ ti sţ i râtţiunii lumesţ ti, îânceputul mortţii pâă câtului îân trup sţ i îân suflet, gustââ ndu-l îân bucuriâ âsceticâă â renuntţâărilor (â omorââ rilor) pââ nâă sţ i â trebuintţelor, âsţ â îâncââ t moârteâ finâlâă â trupului sâă se identifice cu âpoteozâ intrâă rii sţ i râă mââ nerii îân Viâtţâ, îân fiintţâ lui Hristos, om-Dumnezeu. Cel ce â "îânghitţit'' pe Hristos (îân tâinâ Euhâristiei) este "îânghitţit'' de Hristos, îânvesţ nicit îân Tâtâă l prin lucrâreâ Duhului Sfââ nt, de lepâă dâre de sine: "cel ce vâ voi sâă vinâă dupâă Mine sâă se lepede de sine, sâă -sţ i iâ cruceâ sţ i sâă -mi urmeze Mie''. 70 67

Matei 5:48 Psalmi 81:6 69 Efeseni 4:13 70 Matei 16:24 68

462

Câă ci lucrâreâ lui Dumnezeu îân noi este diâlecticâă sţ i ântinomicâă , spun Sfintţii Pâă rintţi: "lucrâreâ lui Dumnezeu îân noi fiind îânsotţitâă de ostenelile (mortificâă rile) omului". (Sfââ ntul Mâxim Mâă rturisitorul) "Câã ci Dumnezeu este Cel ce lucreâzâã îân voi sţ i câ sâã voitţi sţ i câ sâă sâă vââ rsţ itţi, dupâă â Lui bunâă vointţâă". 71 Cele trei stâă ri de trâă ire duhovniceâscâă , stâreâ purgâtivâă , â purificâă rii prin lepâă dâreâ de pâtimi, stâreâ iluminâtivâă , â deosebirii duhurilor, stâreâ unitivâă , trâă ireâ îân trup îângeresc, cââ nd pârticipâreâ vointţei personâle scâde pe mâă surâă ce hârul se fâce tot mâi lucrâă tor, âsţ â îâncââ t îân finâl Dumnezeu lucreâzâă îân voiâ meâ, identificâtâă cu voiâ Lui, e stâdiul desâă vââ rsţ irii mâteriâle sţ i spirituâle (â trupului) pe câre ne îândeâmnâă Hristos sâă o reâlizâă m. Sţ i totusţ i, âtentţie! Cââ tâă vreme suntem îâncâă îân trup, suntem susceptibili de pâă cât, de câă dere. "Dumnezei suntetţi! Totţi suntetţi Fiii Celui Preâ ÎÎnâlt!" 72 Dâr vetţi puteâ câă deâ câ oricâre dintre îângeri! Sfââ ntul Mâcârie cel Mâre, îân drumul spre cer, chiâr numâi suflet fiind, câă ci de trup erâ eliberât prin moârte, lâ lâudele demonilor ce strigâu: "Mâre esţ ti Mâcârie, mâre esţ ti Mâcârie'', pentru â-l fâce sâă se mââ ndreâscâă cu îânâă ltţimeâ sâ spirituâlâă , el râă spundeâ: "Nu mâă sţ tiu sâă fi fâă cut vreun bine, nu mâă sţ tiu sâă fi fâă cut vreun bine!'' Abiâ dupâă ce s-â deschis Cerul sţ i â intrât îân Bucuriâ Domnului Sâă u, â zis: "Acum, cu âdevâă rât âm scâă pât de voi, diâvolilor!'' Numâi âjunsţ i âcolo, "nimeni nu ne mâi poâte râă pi din mââ nâ Tâtâă lui'' 73 . Noi dâr, cum de ne putem mââ ndri cu stâdiul nostru duhovnicesc, cââ nd nici mâă câr nu sţ tim sâă punem îânceput de pocâă intţâă vietţii noâstre? Nu numâi câă nu sţ tim, dâr nici nu ne-âm propus âsţ â cevâ! Câă ci cel ce câutâă , âflâă (pe Dumnezeu), celui ce bâte i se deschide (usţ â drâgostei) sţ i cel ce cere, câpâă tâă (binecuvââ ntâă rile hârice pline de dâruri).74 Dârurile spirituâle nu vin de lâ sine, numâi pentru câă ne-âm gââ ndit sâă le âvem. Pârâ mâă lâă iâtţâă nu picâă îân gurâ lui Nâă tâă fleâtţâă! "ÎÎmpâă râă tţiâ Cerurilor se iâ cu silâ (cu âsâltul vointţei noâstre lucrâă toâre) sţ i cei ce se silesc (cei ce dâu âsâltul, câă lcââ nd îân picioâre poftele trupului, slâvâ lumii sţ i dejucââ nd mesţ tesţ ugul ârmelor drâă cesţ ti), âceiâ cââ sţ tigâă !''75 ÎÎnceputul bâă tâă liei e dureros, sţ i sâă sţ tii câă vâ trebui sâă plââ ngi, sâă plââ ngi mult. Cââ nd vei îâncepe sâă plââ ngi, vâă zââ ndu-tţi stâreâ de netrebnicie îân câre te âfli, âtunci se vor ivi zorile Luminii lui Hristos, câre-tţi vor âtinge ochii sufletului tâă u, sâă rutââ ndu-tţi lâcrimile. "Luminâ se stinge, cââ nd ochii nu plââ ng!'' Cu noi este Dumnezeu Cine este Dumnezeu mare, ca Dumnezeul nostru? Tu eşti Dumnezeu care faci minuni! 71

Filipeni 2:13 Psalmi 81:6 73 Ioan 10:29 74 Matei 7:7 75 Matei 11:12 72

463

(Psalm 76,13) Îubitţi frâtţi, âm stât mult lâ îândoiâlâă pââ nâă â mâă hotâă rîâ dâcâă trebuie sâă fâc sţ i o ultimâă mâă rturisire. Sţ i âceâstâ, pentru câ nu cumvâ minunile pe câre le-âm descoperit sâă fie profânâte de neîâncredereâ sâu necredintţâ unorâ. Duhul m-â îândemnât pââ nâă lâ urmâă sâă o mâă rturisesc. Purtâm âsuprâ meâ o bucâă tţicâă din Sfââ ntâ ÎÎmpâă rtâă sţ ânie, pâă strâtâă pentru momente limitâă . Pâă gââ nii, îân momentul limitâă âl bâă tâă liei, îâsţi ridicâu viâtţâ, sinucigââ ndu-se. Cresţ tinii intrâu sţ i îânâinte de moârteâ trupului îân comuniune cu Dumnezeu prin Sfââ ntâ ÎÎmpâă rtâă sţ ânie. De cââ tevâ ori âm considerât câă mâă âflu îân momentul limitâă sţ i âm îândrâă znit sâă consum din Sfââ ntâ ÎÎmpâă rtâă sţ ânie. Lâ Jilâvâ, cââ nd cei câre âu vrut dintre copii âu primit cââ te o firimiturâă , mâă rturisindu-ne unul âltuiâ gresţ elile sţ i legââ ndu-ne câ, îân câz câă vreunul dintre noi scâpâă viu sţ i îântââ lnesţ te un preot, sâă se fâcâă mârtorul tuturor îân âctul sfintei spovedânii. Lâ Gherlâ, cââ nd âm intrât îân câmerâ 99. Lâ Aiud, cââ nd âm fost izolât îân Zârcâă , îân 1958. Sfââ ntâ ÎÎmpâă rtâă sţ ânie m-â sâlvât sâă râă mââ n viu îân trup, dâr mâi âles, m-â sâlvât de lâ câă deri sufletesţ ti fâă râă îântoârcere. Simtţeâm îân mod efectiv, câă prezentţâ Ei âsuprâ meâ vâ fi osââ ndâă vesţ nicâă fiintţei mele, îân câzul âbdicâă rii de lâ mâă rturisireâ Adevâă rului; dâr simtţeâm tot âtââ t de puternic âjutorul Ei sâlvâtor. Unii dintre copii lâ Tââ rgsţ or m-âu îântrebât lâ Jilâvâ cum â fost posibil sâă trec prin âtââ teâ perchezitţii din câre nu scâă pâ nici un vââ rf de âc. O pâă strâm îântr-o bâtistâă curâtâă , îânfâă sţ urâtâă sţ i îânnodâtâă , fie legâtâă cu o sforicicâă îân jurul gââ tului, fie chiâr îân buzunâr pentru â-mi fi lâ îândemââ nâă îân momentele critice. ÎÎn timpul perchezitţiilor, n-o âscundeâm. Aveâm credintţâă câă Eâ se âpâă râă singurâă sţ i mâă âpâă râă sţ i pe mine. Asţ â se îântââ mplâ. Cââ nd îâmi veneâ rââ ndul sâă fiu perchezitţionât, erâm dezbrâă câtţi sţ i lâ pieleâ goâlâă ; hâinele sţ i lenjeriâ, bâtistele, prosoâpele sţ i orice îâmi âpârtţineâ erâu pipâă ite lâ toâte îâncheieturile sţ i cusâă turile sţ i âproâpe totdeâunâ tâă iâte sţ i descusute; trupul ne erâ cercetât sţ i îân gurâă sţ i sub limbâă sţ i îân urechi sţ i sub unghii sţ i unde trebuiâ sţ i unde nu trebuiâ, pentru â se gâă si cevâ compromitţâător, câre sâă âtrâgâă o pedeâpsâă . Dupâă ce militţiânul îâmi spuneâ sâă -mi iâu boârfele, mâă âplecâm sâă le ridic, sţ i gâă seâm bâtistâ cu Sfââ ntâ ÎÎmpâă rtâă sţ ânie deâsuprâ lor, fie printre ele, neâtinsâă , nedezlegâtâă , necâă lcâtâă îân picioâre, âsţ â cum âveâu obicei sâă fâcâă cu orice gâă seâu âsuprâ celui perchezitţionât. O singurâă dâtâă m-â îântrebât lâ Jilâvâ un militţiân: - Ce âi îân bâtistâă ? - Sfââ ntâ ÎÎmpâă rtâă sţ ânie, i-âm râă spuns, fâă râă sâă mâă tem. - Îâ-tţi bâgâjul sţ i treci lâ câmerâă . Mâi mult de 15 âni âm purtât lâ mine Minuneâ lui Dumnezeu, Minuneâ Minunilor Lui, Trupul sţ i Sââ ngelui Fiului Sâă u, îân mââ inile mele pâă câă toâse de om pâă mââ nteân: sţ i âm iesţ it cu âceâstâă Minune âfârâă .

464

Schimbââ ndu-se conditţiile de viâtţâă, nu sţ tiâm ce sâă fâc cu Eâ. Am îântrebât un preot, dâr nu âm fost multţumit cu râă spunsul pe câre mi l-â dât. Dupâă ce m-âm câă sâă torit âm dât-o îân grijâ sotţiei sâă o pâă streze îântr-un loc ferit, pââ nâă voi âflâ râă spunsul cel bun, âdâă ugââ ndu-i: "ÎÎn câz câă voi fi reârestât, primul lucrul pe câre mi-l dâi vâ fi âceâstâă Sfââ ntâă ÎÎmpâă rtâă sţ ânie''. Au trecut îâncâă 27 de âni, pââ nâă îân 1992. Din cââ nd îân cââ nd mâi îântrebâm pe cââ te un preot. Simtţindu-sţ i sfââ rsţ itul, îânâinte deâ se spovedi sţ i îâmpâă rtâă sţ i, sotţiâ m-â rugât: - Ce âi de gââ nd sâă fâci cu Sfââ ntâ ÎÎmpâă rtâă sţ ânie din bâtistâ âceeâ? Se âflâă îân sţ ifonier, îântr-o cutiutţâă. Te rog sâă rezolvi cu Eâ. Visul Cu o sâă ptâă mââ nâă îânâinteâ mortţii sotţiei mele âm âvut un vis. Erâm îân rugâă ciune îânâinteâ Mâicii Domnului, cerââ ndu-i sâă poârte grijâă de sufletul sotţiei mele âflât îân suferintţâă sţ i sâă -i fâcâă pârte de milâ Fiului ei. Mâicâ Domnului, îân vesţ tmââ ntul îâmpâă râă tesc, pluteâ îântr-o luminâă dulce, erâ blââ ndâă lâ chip, dâr foârte serioâsâă , sţ i mi-â râă spuns: "O voi luâ îân grijâ meâ, dâr nu âcum, ci putţin mâi tââ rziu". M-âm trezit sţ i nu sţ tiâm cum sâă îântţeleg cuvintele Mâicii Sfinte. Nu i-âm destâă inuit sotţiei visul, dâr âm îântrebât-o dâcâă se simte mâi bine sţ i dâcâă n-âr vreâ sâă se spovedeâscâă sţ i sâă se îâmpâă rtâă sţ eâscâă , desţ i o fâă cuse de Sfââ ntâ Mârie Mâre, îân 15 âugust. Eâ voiâ sâă chem preotul, ârâă tââ ndu-mi âtentţiâ âsuprâ Sfintei ÎÎmpâă rtâă sţ ânii pe câre o pâă strâm din îânchisoâre. Dupâă ce preotul â oficiât Sfintele Tâine, mi-â zis foârte linisţ titâă : - Te rog sâă repâri coltţul crâă pât lâ cutremur îân câmerâ dinspre strâdâă , îân câre âu fost depusţ i mâmâ sţ i tâtâ pentru priveghi. Acolo sâă mâă pui sţ i pe mine. Am repârât sţ i âm vâă ruit. A venit sâă vâdâă : - Vâ veni lume lâ priveghi sţ i nu vreâu sâă âibâă femeile prilej de bââ rfâă . Dupâă âmiâzâă respirâ cu greu sţ i âm îântrebât-o dâcâă nu vreâ sâă meârgâă lâ spitâl. A dât din câp uitââ ndu-se cu compâă timire, câ sţ i cum eu erâm cel îân suferintţâă. Am telefonât âl Ploiesţ ti sţ i Tâtiânâ â venit cu nepotul Bogdân cu mâsţ inâ sţ i âu dus-o lâ Spitâlul judetţeân, lâ urgentţe. ÎÎnâinte de â se urcâ îân mâsţ inâă sţ i-â luât râă mâs bun de lâ toâte vecinele: - Nu ne mâi vedem âici… Erâ seârâ zilei de 30 septembrie 1992. Dupâă controlul fâă cut îân fâtţâ liftului cu câre trebuiâu sâă o urce lâ etâj, â âvut stopul cârdiâc. Mi-âu âdus-o â douâ zi seârâ, îân sicriu, pe portbâgâjul mâsţ inii. Erâ 1 octombrie, sâă rbâă toâreâ Acoperâă mââ ntului Mâicii Domnului. Atunci âm îântţeles purtâreâ de grijâă â Mâicii Domnului, promisâă cu o sâă ptâă mââ nâă îân urmâă : "Preâ Sfââ ntâă Nâă scâă toâre de Dumnezeu roâgâă -te pentru noi, pâă câă tosţ ii, âcum sţ i îân orâ mortţii noâstre. Amin.!" 76 76

rugăciune din Ardeal

465

Dupâă decesul sotţiei âm plecât lâ Constântţâ sâă -l vâă d pe frâtele meu de crez sţ i suferintţâă, Mârin Nâidim, sţ i pe pâă rintele Arsenie Pâpâcioc. Dââ nsul mi-â spus sâă dâu Sfââ ntâ ÎÎmpâă rtâă sţ ânie unui preot câre sâă o consume dupâă ce â consumât-o pe ceâ din Sfââ ntul Potir (lâ Sfââ ntâ Liturghie) fâă râă â o pune îân âceâstâ. Ajungââ nd âcâsâă âm dât-o pâă rintelui Îlie Tţ intâă , câre â fâă cut âsţ â cum m-â îânvâă tţât Pâă rintele Arsenie. Sfââ ntâ ÎÎmpâă rtâă sţ ânie m-â sâlvât din toâte îâncercâă rile prin câre âm trecut. S-â ferit singurâă de orice profânâre timp de peste 15 âni. Aceâstâ m-â âsigurât lâ nivelul simtţurilor mâteriâle sţ i âl judecâtei celei mâi simple de Dumnezeireâ Ei. Câ Tomâ, convingââ ndu-ne cu ochii trupesţ ti sţ i mââ inile pâă mââ ntesţ ti, sâă strigâă m sţ i noi: "Domnul meu sţ i Dumnezeul meu!"77 Minunat este Dumnezeu şi nu este Dumnezeu ca Dumnezeul nostru! El este Cel ce face minuni! Auziţi toate neamurile! Cu noi este Dumnezeu, înţelegeţi neamuri şi vă plecaţi! Căci cu noi este Dumnezeu! Sfârşit Acum, câă âm sfââ rsţ it de âsţ ternut pe hââ rtie âceste putţine lucruri, dintre cele multe pe câre le-â fâă cut Dumnezeu îân chip minunât cu noi, ÎÎl rog sâă le fâcâă spre zidire sufleteâscâă celor ce se vor îâmpâă rtâă sţ i cu ele, iâr Lui, lâudâă , cinste sţ i mâă rire îân vecii vecilor. Amin. Multţumesc pe âceâstâă câle tuturor celor ce m-âu âjutât timp de sţ âse âni, îâncurâjââ ndu-mâă sâă nu renuntţ lâ publicâreâ âcestor memorii sţ i âu contribuit mâteriâl lâ âpâritţiâ lor editoriâlâă , câ sţ i lâ âpâritţiâ volumului de poeme pe teme isihâste, Nuntaşul Cerului. Pentru totţi, drâgosteâ meâ îân Hristos! MaximVirgil Asţ fi dorit câ âceste memorii sâă âpârâă dupâă moârteâ meâ. Dâr âm considerât câă âstâă noâpte âm murit: rog pe cei ce âu de pus vreo îântrebâre pentru vreun lucru câre l-â tulburât citind memoriile sâă vinâă sâă mâă îântrebe sâu sâă -mi ceârâă socoteâlâă lâ mormââ nt. Acolo le voi râă spunde! Te Deum Câ bobul din spic Te-âi copt, Cuvââ ntule, îân Holdâ Neâmului... Sţ i âsţ teptâă m doâr ziuâ-hotâă rââ tâă plinirilor, Plinirii-n Vesţ nicie!... Ne bucurâă m cââ nd secerâ-i âproâpe sţ i ne plecâă m cu spicul greu de roâdâă pe mââ nâ îândemââ nâticâă sţ i bunâă â ÎÎngerului rââ nduit s-âdune 77

Ioan 20:28

466

-din cele pâtru mârgini âle lumiiîân Jitnitţâ Stâă pââ nului doâr grââ ul! Prescurâă vrem sâă fim! Belsţ ug de dâr, pe Mâsâ Sfââ ntâă â "Punerii-îânâinte'' frââ ngerii ne dâă m! O, Sfââ ntâă Liturghie! "Ale Tâle dintru âle Tâle!" "Luâtţi mââ ncâtţi'', câă ci suntem âstâă zi, îân Trupul lui Hristos, flâă mââ nzilor îâmpâă râă tţeâscâă hrânâă ... "Se frââ nge sţ i se îâmpârte, se risipesţ te sţ i nu se despârte!''... *** Stâă pââ ne, îân Îubireâ Tâ neghinâ ârde îân focul propriei osââ nde. "... căci se vor ridica hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi vor da semne mari şi chiar minuni, ca să amăgească, de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi" (Mâtei 24, 24) ÎÎn numele âcestei mâă rturisiri trâg un semnâl de âlârmâă . Nu vâă lâă sâtţi îânsţ elâtţi! Misţ câreâ Legionârâă nu poâte fi reeditâtâă , câ formulâă politicâă , de cei ce se âutoinvestesc sţ efi âi ei sâu de cei câre îâsţi âsumâă îân mod subiectiv câlitâteâ sţ i dreptul de â o reprezentâ. Misţ câreâ Legionârâă â existât sţ i existâă câ un corp de mâă rturisitori disciplinâtţi, cu o ierârhie stâbilitâă pe principiile vâlorilor morâle sţ i câpâcitâă tţii de jertfâă . Asţ â s-â nâă scut, âsţ â â crescut sţ i âsţ â se vâ desâă vââ rsţ i îân viâtţâ neâmului nostru, sţ i â tuturor neâmurilor. Cel ce se îânscrie îân âceste vâlori cu toâtâă fiintţâ sâ, âcelâ îâsţi vâ recunoâsţ te locul sâă u îân âcest corp sţ i se vâ include, fâă râă rezervâă , îân drâgosteâ sţ i respectul slujitorilor Adevâă rului. Nu existâ o âltâă Misţ câre Legionârâă decââ t ceâ îântemeiâtâă de Câă pitânul Corneliu Zeleâ Codreânu, dusâă lâ biruintţâă de Comândântul Horiâ Simâ sţ i cââ rmuitâă âcum , mâi depârte, de cei pe câre îâncercâă rile i-âu ârâă tât demni de â o reprezentâ sţ i â fi âscultâtţi, confirmâtţi totodâtâă de Comândânt. De âceeâ, numâi âcesţ tiâ âu dreptul sâă enuntţe sţ i sâă edifice formele politice pe câre le-âr puteâ îâmbrâă câ Misţ câreâ Legionârâă . Orice âltâă formulâă politicâă enuntţâtâă sâu edificâtâă de persoâne din âfârâ âcestui corp, de cei neinvstitţi cu âctul repezentâă rii ei, este nâă scutâă moârtâă .

467

Misţ câreâ Legionârâă s-â îânfiintţât lâ plinireâ vremii prin purtâreâ de grijâă Divinâă , sţ i undâ câre se propâgâă îân oceânul sufletesc âl neâmului este suficientâă ; eâ âtinge nevâă zut toâte consţ tiintţele curâte sţ i ridicâă din âdââ ncurile fiintţei romââ nesţ ti toâte puterile, pentru â le îânâă ltţâ lâ cele mâi frumoâse stâdii de strâă lucire sţ i dâă ruire eroicâă . Misţ câreâ Legionârâă nu âre nevoie, neâpâă rât, de forme de mânifestâre sâu reprezentâre politicâă . Eâ nu trâă iesţ te prin âceste forme. Eâ este duhul neâmului; eâ poâte îâmbrâă câ, îân functţie de conditţiile istorice, forme de orgânizâre sţ i mânifestâre vâă zutâă , dupâă cum poâte trâă i timp îândelungât câ jârul sub cenusţ âă, pââ nâă cââ nd Buzele lui Dumnezeu vor suflâ îân spuzâă , âprinzââ nd iârâă sţ i îân inimile tinere âle neâmului focul drâgostei pentru Adevâă r. "Noi, legionârii, âvem lâ îândemââ nâă ceâ mâi formidâbilâă dinâmitâă , cel mâi irezistibil instrument de luptâă , mâi puternic decââ t toâte tâncurile sţ i mitrâlierele lumii: propriâ noâstrâă cenusţ âă, cenusţ â mortţilor nosţ tri." (Î. Î. Motţâ, Cranii de lemn) Dupâă âceâstâ îâi vetţi cunoâsţ te pe legionâri: ei mâă rturisesc Adevâă rul Dumnezeiesc îân viâtţâ neâmului, îân âscultâre de Bisericâă , sţ i suportâă consecintţele mâă rturisirii, revendicââ ndu-sţ i viâtţâ câ o comuniune cu cenusţ â mortţilor îânâintâsţ i. Cel strâă in de âceâstâă comuniune nu-sţ i vâ puteâ jertfi fiintţâ sâ pentru Dumnezeu sţ i din drâgoste de neâm. El este, sâu devine, uneâltâă de lovire îân mââ nâ celor ce-L urâă sc pe Hristos sţ i-sţ i fâc scop din plâă cerile sţ i mâă ririle lumesţ ti. "De âceeâ nu vâă temetţi de cei ce ucid trupul, dâr sufletul nu pot sâă -l ucidâă , ci temetţi-vâă mâi curââ nd de âcelâ câre poâte sţ i sufletul sţ i trupul sâă -l ârunce îân gheenâă . 78 CUVÂNT PENTRU O MARE PLEDOARIE Opiniâ publicâă romââ neâscâă , bombârdâtâă decenii îân sţ ir cu un noiân de minciuni sţ i denigrâă ri privind Misţ câreâ Legionârâă , nu â âvut posibilitâteâ sâă cunoâscâă âdevâă rul. Timp de 50 de âni legionârii nu âu âvut dreptul lâ replicâă . Acum â sosit orâ âdevâă rului. Ultimii mârtori directţi âi drâmâticului destin legionâr depun mâă rturie lâ tribunâlul istoriei. Aceâstâă cârte este o âsemeneâ depozitţie. Prin vigoâreâ âdevâă rului pe câre îâl contţine, eâ vâ contribui lâ demolâreâ zidului de misţ elie ce îâmpresoârâă Legiuneâ. Mâă rturiâ â fost scrisâă cu pânâ sinceritâă tţii sţ i smereniei. Din punct de vedere istoric, constituie un document de primâă importântţâă privind o perioâdâă trâgicâă din istoriâ nâtţionâlâă (câă ci nu pe bâzâ documentelor oficiâle îântocmite de mâesţ trii minciunii se poâte reconstitui âdevâă rul), iâr din punct de vedere spirituâl sţ i literâr âre toâte virtutţile unui pâsionânt român despre credintţâă sţ i eroism. Autorul se âdreseâzâă iubitorilor de âdevâă r. Este necinstit sufletesţ te cel câre, pretinzââ nd câă se ocupâă cu descoperireâ sţ i âfirmâreâ âdevâă rului sţ i â vâlorilor îân viâtţâ romââ neâscâă , nu vâ âpreciâ prin elogiu public âceâstâă lectţie vie de educâtţie morâlâă sţ i nâtţionâlâă , lectţie câre, prin exceptţionâlitâteâ ei, nu se predâă decââ t lâ un veâc îân viâtţâ unui popor. 78

Matei 10:28

468

Virgil Mâxim - credincios profund, poet sensibil sţ i luptâă tor tenâce deopotrivâă - s-â dovedit â fi, prin sufletul sţ i viâtţâ lui, legionârul prin excelentţâă. Acolo unde este Virgil Mâxim, âcolo este Misţ câreâ Legionârâă . Exemplul vietţii lui este cel mâi edificâtor ârgument îâmpotrivâ bâsmului de speriât ignorântţii despre legionârul "primitiv'' sţ i "violent''. Dupâă lecturâ âcestei câă rtţi, orice romââ n de bunâă credintţâă sţ i cu simtţ morâl vâ trebui sâă îâsţi formeze o âltâă imâgine despre omul-legionâr. Eâ vâ fi fundâmentâl diferitâă de ceâ pe câre sâu strâă duit s-o inoculeze îân minteâ mâi multor generâtţii, scribi sţ i spikeri de tot felul, îân spâtele câă rorâ stâu interese sţ i fortţe oculte, mânevrâte de oâmeni câre âu tot âtââ tâ legâă turâă cu sââ ngele sţ i spirituâlitâteâ romââ neâscâă , cââ t âre un pâă stor din Cârpâtţi cu neâmul zulusţ ilor din Africâ. Prin ceeâ ce âu fost îân âdââ ncul fiintţei lor morâle sţ i prin ceeâ ce âu sâă vââ rsţ it cu consecventţâă îân viâtţâă, Virgil Mâxim sţ i frâtţii de cruce âsemeneâ lui âu fâă cut câ liniâ Legiunii sâă se âpropie de liniâ Bisericii pââ nâă lâ coincidentţâă. Câă ci âcestâ e ideâlul legionâr îân ceâ mâi îânâltâă expresie â sâ: â trâă i îântru Hristos dupâă pildâ sţ i îân spiritul Sfintţilor Pâă rintţi, pârticipââ nd âctiv lâ reâlizâreâ unui cresţ tinism viu îân viâtţâ neâmului sţ i luptââ nd pentru âpâă râreâ credintţei îân timpuri de prigoânâă . Ce pâă cât câă , dâtoritâă circumstântţelor istorice, âcesţ ti tineri romââ ni cu îânâltâă consţ tiintţâă cresţ tinâă sţ i simtţ âl râă spunderii pentru destinul spirituâl âl neâmului nu âu âvut posibilitâteâ sâă devinâă sâcerdotţi. Cu fortţâ spirituâlâă dobââ nditâă prin suferintţâ trânsfigurâtoâre, ei âr fi introdus îân viâtţâ clericâlâă ceeâ ce lipsesţ te cel mâi mult: spiritul eroic, sţ i âr fi restâurât prestigiul sţ i putereâ morâlâă â Bisericii. Aceâstâă misiune âpostolicâă revine âcum tinerilor cu vocâtţie misionârâă din generâtţiâ âctuâlâă , cu âtââ t mâi mult cu cââ t Bisericâ lui Hristos se âflâă îântr-o crescââ ndâă primejdie sţ i numâi cresţ tinii superficiâli nu vâă d câă "tâbâă râ sfintţilor'' e supusâă , lâ scârâă plânetârâă , unui invizibil, dâr continuu âsediu diâbolic (Apocâlipsâ 20, 9). Am cunoscut pe Virgil Mâxim îântr-o câtâcombâă â temnitţei de lâ Gherlâ, îân primâă vârâ ânului 1955. Sunt un mârtor âl âtitudinii sţ i trâă irii sâle din îânchisoâre, dâr teâmâ de â nu râă ni sentimentul sâă u de smerenie mâă opresţ te sâă spun mâi multe despre personâlitâteâ lui morâlâă . Cârteâ sâ vorbesţ te cel mâi elocvent îân âcest sens. Voi âminti doâr câă ori de cââ te ori âm mentţionât îân diverse cuvââ ntâă ri duhovnicesţ ti numele unor personâlitâă tţi-simbol âle îânchisorilor, Virgil Mâxim â fost primul sâu imediât dupâă Dumitru Sergiu Popescu, cel câre sţ i-â pierdut vedereâ lâ Cânâl. Pentru â ilustrâ câtegoriâ morâlâă câă reiâ âpârtţine Virgil Mâxim, voi citâ replicâ bâă trââ nului gârdiân de lâ Aiud privitor lâ gârântţiâ morâlâă pe câre o reprezintâă cuvââ ntul unui âsemeneâ om: "Mâă , dâcâă â zis âă lâ câă n-â luât, sâă sţ tii câă n-â luât!'' Cunoscââ ndu-i de âni de zile pe legionâri, âcest pâznic âl detţinutţilor sţ i-â dât seâmâ câă se âflâă îân fâtţâ unor oâmeni de fâcturâă morâlâă exceptţionâlâă , câre âpârtţin unei âlte lumi. El verificâse de âtââ teâ ori câă pentru un legionâr cuvââ ntul de onoâre âre vâloâreâ unui jurâă mââ nt âbsolut. De âceeâ, replicâ lui este mâi mult decââ t o mâă rturie, este o sentintţâă. Nici nu puteâ fi un judecâă tor mâi îân cunosţ tintţâă de câuzâă îân privintţâ legionârilor decââ t âcest suprâveghetor permânent âl

469

comportâmentului lor, câre, nefiind âlterât îân opiniâ sâ de vreun interes sâu de vreo meschinâă rie, â fost câpâbil sâă rosteâscâă o sentintţâă de mâximâă obiectivitâte. Temnicerul âcelâ de lâ Aiud, om simplu dâr cinstit sufletesţ te, este superior tuturor fâriseilor oricââ t de titrâtţi âi vietţii publice romââ nesţ ti de ieri sţ i de âzi, câre se fâc câă nu observâă virtutţile câre cârâcterizeâzâă îân reâlitâte pe un legionâr âdevâă rât sţ i se mirâă , chipurile, cââ nd âud vorbindu-se de "legionâri blââ nzi''. Ticâă losţ iâ âcestei âtitudini este evidentâă sţ i se poâte spulberâ prin logicâ bunului simtţ . Câă ci unâ din douâă : sâu legionârii nu sunt blââ nzi sţ i âtunci îânseâmnâă câă nu mâi existâă legionâri îân Romââ niâ, câă ci dâcâă âr existâ, ce de râă zbunâă ri âr fi trebuit sâă fie dupâă Decembrie '89, âvââ ndu-se îân vedere necontenitele persecutţii sţ i mâsâcre lâ câre âu fost supusţ i; sâu, dimpotrivâă , existâă legionâri (existentţâ lor fiind âtestâtâă de intensitâteâ âlârmei dâtâă de cohortâ de lichele câre se teme de mârele suflu de cinste sţ i âdevâă r pe câre îâl poârtâă cu sine Misţ câreâ Legionârâă ), dâr îântrucââ t, spre ghinionul celor câre âu decis câă legionârii trebuie sâă fie neâpâă rât violentţi, nu âu sâă vââ rsţ it nici ceâ mâi micâă âgresiune îâmpotrivâ celor mâi mâri câă lâă i âi lor (sţ i nu se poâte presupune câă le-âr fi lipsit curâjul), îânseâmnâă câă legionârii sunt, sţ i âceâstâ lâ modul âbsolut, cu totul âltcevâ decââ t ceeâ ce sustţin cu perfidie dusţ mânii lor. Virgil Mâxim âpârtţine câtegoriei morâle legionâre formâte din suflete de esentţâă superioârâă sţ i profundâă religiozitâte câ Îonel Motţâ, Îordâche Nicoârâă , Puiu Gââ rcineânu, Gheorghe Furdui, Vâleriu Gâfencu, Gheorghe Jimboiu, Îon Îânolide, Al. Virgil Îoânid sţ i âltţii, totţi âcesţ tiâ constituind chipuri sţ i modele de trâă ire cresţ tinâă âutenticâă . Ei âu îâmbogâă tţit, prin virtutţile sţ i fâptele lor - unii culminââ nd cu jertfâ supremâă - fondul morâl âl âcestui neâm, primejduit tot mâi mult de necredintţâă sţ i degrâdâre spirituâlâă . Pentru â âveâ o viziune integrâlâă âsuprâ fenomenului legionâr, lâ vâloâreâ morâlâă â legionârilor de elitâă trebuie âdâă ugâtâă vâloâreâ intelectuâlâă â personâlitâă tţilor câre s-âu îâncâdrât îân Misţ câreâ Legionârâă sâu âu simpâtizât cu eâ. Adeziuneâ âcestor incontestâbile personâlitâă tţi âle culturii este semnificâtivâă sţ i definitorie pentru legionârism. Prezentţâ lor îân frontul legionâr âre vâloâreâ unei diplome de onoâre âcordâtâă Legiunii sţ i vâ constitui îân permânentţâă o irezistibilâă fortţâă de âtrâctţie sţ i fâscinâtţie pentru tineret. Câă ci âtunci cââ nd sţ tii câă esţ ti îân compâniâ lui Îon Gâă vâă nescul, Dr.N.Pâulescu, Sextil Pusţ câriu, Simion Mehedintţi, Trâiân Brâă ileânu, Nâe Îonescu, Episcop Îoân Suciu, Preot Prof. Dumitru Stâă niloâie, Luciân Blâgâ, Îon Bârbu, G.G. Longinescu, Octâv Onicescu, Aron Cotrusţ , Mirceâ Eliâde, Constântin Noicâ, Petre Tţ utţeâ, George Mânu, Nicolâe Steinhârdt, Emil Ciorân, Ernest Berneâ, Vâsile Bâă ncilâă , Râdu Gyr, Trâiân Herseni sţ i listâ poâte continuâ cu nume de âceeâsţ i rezonântţâă - nu potţi decââ t sâă te simtţi profund onorât sţ i sâă âi sentimentul sigurântţei câă te âfli pe liniâ spirituâlitâă tţii romââ nesţ ti eterne. Mâre pârte dintre âcesţ tiâ pot fi considerâtţi printre clâsicii legionârismului, îân imediâtâ âpropiere â Câă pitânului sţ i â lui Motţâ sţ i Mârin. Este superioritâteâ sţ i gloriâ Legiunii câă â reusţ it sâă polârizeze âsemeneâ personâlitâă tţi

470

sţ i âstfel de cârâctere, câre âu pus îân misţ câre ceâ mâi âmplâă âctţiune de renâsţ tere romââ neâscâă . Dimensiuneâ personâlitâă tţii lui Corneliu Zeleâ Codreânu trebuie mâă surâtâă dupâă grâdul de âdmirâtţie sţ i âscultâre de câre s-â bucurât âcest vizionâr âl destinului romââ nesc din pârteâ âtââ tor oâmeni mâri, câre nu se puteâu îânsţ elâ sţ i nu se puteâu lâă sâ fâscinâtţi decââ t de un om cu âdevâă rât mâre. De unde âtunci âvâlânsţ â de câlomnii cu privire lâ câlitâteâ sţ i vâloâreâ legionârilor sţ i lâ ceeâ ce âu sâă vââ rsţ it ei? Aceâstâă imensâă sţ i flâgrântâă nedreptâte âre o câuzâă precisâă : sunt preâ multţi indivizi îân tţârâ âceâstâ, idolâtri âi mâteriei sţ i profesionisţ ti âi coruptţiei, câre sâă nu se simtâă primejduitţi îân interesele lor de âctţiuneâ de purificâre morâlâă â vietţii romââ nesţ ti pe câre o promoveâzâă Misţ câreâ Legionârâă sţ i sâă nu reâctţioneze prin toâte mijloâcele îâmpotrivâ ei. Dâr se îânsţ eâlâă totţi tâlmudisţ tii, mâsonii sţ i bolsţ evicii - unitţi îântr-o vâstâă sţ i deloc surprinzâă toâre conspirâtţie ântilegionârâă - dâcâă cred câă vor reusţ i sâă elimine din istoriâ nâtţionâlâă pâginâ eroicâă pe câre â îânscris-o, prin creâtţie sţ i jertfâă , o generâtţie strâă lucitâă . De pe soclul morâl pe câre s-âu îânâă ltţât, prin viâtţâ sţ i moârteâ lor, legionâri câ Motţâ sţ i Mârin nimeni nu-i vâ puteâ doborîâ vreodâtâă , chiâr de âr folosi mii de odgoâne sţ i mâcârâle. Ei sţ i-âu îânscris numele îân cârteâ Neâmului sţ i â Bisericii lui Hristos cu sââ nge, iâr sââ ngele de mârtir nu se sţ terge niciodâtâă . Din perspectivâă nâtţionâlâă sţ i cresţ tinâă , îânversţ unâreâ îâmpotrivâ legionârilor âpâre câ un mercenâriât îân fâvoâreâ diâvolului sţ i dovedesţ te cââ t de strâă ini sunt dusţ mânii sţ i detrâctorii Legiunii de interesele nâtţionâle romââ nesţ ti sţ i de comândâmentele cresţ tine. Nimic nu poâte fi mâi ilustrâtiv pentru destinul legionârilor decââ t experientţâ primilor cresţ tini - câlomniâtţi sţ i prigonitţi de câă tre pâă gââ ni timp de trei veâcuri - descrisâă de Tertuliân îân Apologia sâ: "Ce sâă mâi spun de fâptul câă foârte multţi cu ochii îânchisţ i îâmping âsţ â depârte urâ lor, îâncââ t chiâr cââ nd depun pentru un cresţ tin mâă rturie fâvorâbilâă îâi reprosţ eâzâă totusţ i âcest nume: "Bun bâă rbât este Gâius Seius, pâă cât îânsâă câă este cresţ tin". Lâ fel spune âltul: "Mâă mir câă Lucius Titus, un bâă rbât îântţelept, s-â fâă cut deodâtâă cresţ tin". Nimeni nu-sţ i dâă seâmâ câă tocmâi de âceeâ este Gâius bun sţ i Lucius îântţelept fiindcâă sunt cresţ tini; sâu de âceeâ sunt cresţ tini fiindcâă sunt buni sţ i îântţeleptţi'' (Apologeticum 3, 1). Tot âsţ â se mirâă âzi âtââ tţiâ romââ ni câre, din ignorântţâă sâu reâ credintţâă, nu îântţeleg sâu se fâc câă nu îântţeleg cum de âproâpe tot ce erâ mâi vâloros îân rââ ndurile intelectuâlitâă tţii tinere interbelice s-â îâncolonât îân Misţ câreâ Legionârâă sâu i-â stât îân âpropiere. Pârâfrâzââ nd pe Tertuliân, se poâte râă spunde tuturor: tocmâi de âceeâ âcesţ ti romââ ni âu fost mâri creâtori sţ i oâmeni de cârâcter, pentru câă âu fost legionâri sţ i âu lucrât îân spiritul nâtţionâl sţ i cresţ tin âl legionârismului; sâu de âceeâ âu devenit legionâri pentru câă erâu profunzi îân gââ ndire sţ i puri îân fondul lor morâl. ÎÎn consecintţâă, nimeni sâă nu se mâi mire - âsţ â cum fâă ceâ odinioârâă pâă gââ nul lui Tertuliân - câă un câă rturâr câ Mirceâ Eliâde â âderât lâ Misţ câreâ Legionârâă sâu câă un frâte de cruce câ Vâleriu Gâfencu â murit îân temnitţâă cu fâimâă de sfââ nt! De âsemeneâ, nici nesfââ rsţ itele persecutţii lâ câre âu fost supusţ i legionârii nu trebuie

471

sâă contrârieze sâu sâă dezârmeze pe cinevâ. Îstoriâ â demonstrât câă destinul âdevâă rului este de â fi mereu persecutât. Pe brâtţele Crucii de pe Golgotâ âu fost pironite Adevâă rul sţ i Îubireâ. Spune âcelâsţ i âpologet cresţ tin: "Atunci, câ sţ i âcum sţ i câ îântotdeâunâ, âdevâă rul â fost prâdâă urii''. (Apologeticum 14, 7) De âceeâ, tributul de sââ nge pentru âdevâă r este o dâtorie â fiecâă rei generâtţii. Avem credintţâ câă elitâ tineretului romââ n îâsţi vâ âsumâ âceâstâă dâtorie sţ i, biruind îândoiâlâ sâu teâmâ, se vâ regâă si îân âspirâtţiile lui pe liniâ âcestor ilusţ tri precursori. Ce fericire pentru un tââ nâă r romââ n sâă fie îân continuitâte de ideâl sţ i jertfâă cu âcesţ ti creâtori sţ i eroi! Este o insultâă lâ âdresâ unei îântregi generâtţii sâă se creâdâă câă un tââ nâă r romââ n este âtââ t de lipsit de discernâă mââ nt sţ i simtţ morâl, îâncââ t sâă urmeze pe fosţ tii âtei sţ i profesionisţ ti âi minciunii sţ i terorii, cocotţâtţi, âzi câ sţ i ieri, pe scâunele îâmbuibâă rii, îân timp ce luptâă torii pentru credintţâă sţ i libertâte se sting, sâă râci sţ i plini de râă ni, îân cel mâi deplin ânonimât. Sţ i - culmeâ ticâă losţ iei! âcesţ ti jertfitori pentru tţârâă , dintre câre multţi âu murit îân stâdiu de sfintţenie, nu sunt pomenitţi decââ t pentru â se spune despre ei câă sunt primejdiosţ i pentru educâtţiâ tineretului sâu pentru sigurântţâ stâtului romââ n. Aceâstâă mâă rturie â lui Virgil Mâxim vâ fi pentru tinerii romââ ni o uimitoâre revelâtţie sţ i vâ produce îân sufletele lor o sfââ ntâă indignâre fâtţâă de misţ eliâ cu câre sunt trâtâtţi âsemeneâ eroi. Cutremurâtţi de mâă retţiâ trâgicâă â destinului legionâr, âcesţ ti tineri se vor îântrebâ: Ce vâloâre mâi poâte âveâ ceeâ ce spun denigrâtorii Legiunii îân fâtţâ vâlului de sââ nge cu câre âu sţ tiut legionârii sâă -sţ i pecetluiâscâă crezul lor? Îdeâlul este usţ or de gâă sit cââ nd sufletul tââ nâă r âspirâă cu vigoâre spre sublim. Memoriile lui Virgil Mâxim sunt un îândreptâr pe câleâ spre culmi. Îâr semnele de recunoâsţ tere indicâte de el sunt foârte clâre: "Dupâă âceâstâ îâi vetţi recunoâsţ te pe legionâri: ei mâă rturisesc Adevâă rul Dumnezeiesc îân viâtţâ neâmului, sub âscultâreâ Bisericii sţ i se supun consecintţelor âcestei mâă rturisiri''. Virgil Mâxim s-â supus fâă râă sţ ovâă ire consecintţelor mâă rturisirii sâle, petrecââ nd un sfert de veâc îân cele mâi crunte îânchisori. Ar fi fost îânfiorâă tor un âsemeneâ destin, dâcâă âcest âtlet âl spiritului cresţ tin nu sţ i-âr fi convertit mâreâ lui suferintţâă îân jertfâă râă scumpâă râă toâre pentru ÎÎnviereâ neâmului sâă u. Plecât âtââ t de tââ nâă r din câă minul pâă rintesc pentru â urcâ muntele suferinţei sţ i â strâă bâte pădurea cu fiare sălbatice şi mlaştina deznădejdii, âcest om â trecut cu âdevâă rât prin infern, din câre â iesţ it biruitor. Gicusţ or (cum erâ dezmierdât îân copilâă rie Virgil) â âpâă rut lâ poârtâ câsei pâă rintesţ ti câ un âltfel de fiu risipitor, ce îâsţi risipise îânsâă ânii tineretţii pe câă râă rile îânâltelor ideâluri, cu nobilâă generozitâte. Apâritţiâ lui â fost câ o îânviere din mortţi. Îesţ eâ din beznâ temnitţelor câ dintr-un mormââ nt. Dâr â fost de nerecunoscut pentru mult îâncercâtâ lui mâmâă câre vâă rsâse un noiân de lâcrimi îân nesfââ rsţ itţii âni âmâri, pentru el sţ i pentru ceilâltţi doi fii, plecâtţi sţ i ei pe drumul Câlvârului, dintre câre unul nu se vâ mâi îântoârce niciodâtâă . Cââ t de âdââ nc trebuie sâă fi pâă truns sâbiâ durerii îân inimâ âcestei mâme-mârtire cââ nd â rostit sfââ sţ ietoârele cuvinte îânecâte îân plââ ns: "Gicusţ or, mâmâă , dâcâă esţ ti tu...''!

472

O, dâcâă hârul câre l-â ocrotit pe Virgil îân mâreâ lui îâncercâre nu i-âr fi sţ ters de pe trup semnele grozâă viilor prin câre â trecut îân timpul mârtirizâă rii sâle, inimâ bietţilor sâă i pâă rintţi nu âr fi rezistât. Dâr Dumnezeu i-â crutţât de âceâstâă ultimâă loviturâă . ÎÎn cerneâlâ cu câre s-â âsţ ternut pe hââ rtie âceâstâă mâre pledoârie îân fâvoâreâ ideâlului legionâr sunt stropi de sââ nge, sââ nge tââ nâă r romââ nesc, câre â îânrosţ it odinioârâă betonul infernâlelor celule îân câre â fost torturât âcest mâă rturisitor. Fie câ sâă mââ ntţâ fericitei sţ i îândelungâtei sâle jertfiri - cuprinsâă îân âceâstâă mâă rturie câre scoâte din mormââ ntul tâă cerii o pâginâă din istoriâ eroismului romââ nesc - sâă rodeâscâă plenâr îân sufletele tinerilor romââ ni dornici de luminâă sţ i de un âlt destin pentru neâmul romââ nesc. Sţ i nu este depârte ceâsul istoriei cââ nd vâ âpâre o nouâă mâre generâtţie legionârâă . Câă ci un ideâl câre âre lâ temelie âtââ teâ jertfe nu moâre niciodâtâă . Preot Liviu Brânzaş, 13 Îânuârie 1996 Virgil Maxim Câ sâă suportâă m moârteâ lui, trebuie sâă o âsţ ezâă m neâpâă rât îân rââ nduiâlâ cresţ tinâă â lumii sţ i sâă fim convinsţ i de temeiniciâ âcestei rââ nduieli. ÎÎndeplinindu-sţ i cu prisosintţâă stâgiul de ostâsţ âl credintţei strâă mosţ esţ ti sţ i âl neâmului romââ nesc, Dumnezeu l-â ridicât lâ El sâă steâ îân rââ ndul celor vrednici. Este drept câă plecâreâ lui ne âdââ ncesţ te o singurâă tâte pe câre, oricââ t âm câă utâ, n-o putem birui. Dâr sâă fim, de âsemeneâ pâă trunsţ i câă de-l vom chemâ vreodâtâă îân îâncercâă rile prin câre ne vâ fi dât sâă trecem, el vâ fi negresţ it lââ ngâă noi cu drâgosteâ, chibzuintţâ sţ i îândemnul lui. Legeâ îânscrisâă îân cei ursitţi sâă slujeâscâă nâă zuintţele comunitâă tţii e fâă cutâă sâă lucreze sţ i mâi vââ rtos dupâă ce trec prâgul pâă mââ ntesc. ÎÎncâă de multâă vreme, Virgil Mâxim erâ un izvor de echilibru sţ i dreâptâă îândrumâre îân mijlocul nostru. Asţ fi vrut sâă spun câă erâ sţ i un izvor de îântţelepciune, dâcâă îântţelepciuneâ pe câre o râă spââ ndeâ el n-âr fi fost cu totul âltâ decââ t âceeâ numitâă îândeobsţ te âstfel. ÎÎntţelepciuneâ lui erâ âceeâ â dâă ruirii totâle, â ârderii lâ âlb, greu de stins, dâr cu âtââ t mâi pretţuitâă de dreptul Judecâă tor. Virgil Mâxim sţ i-â pus temeliile personâlitâă tţii intrââ nd pe âceâ poârtâă de âur â îântocmirii lâă untrice sţ i â bâă rbâă tţiei cetâă tţenesţ ti câre este Frâă tţiâ de Cruce. ÎÎncâă de timpuriu â dobââ ndit o pecete cresţ tinâă , fiind desemnât câ unul din âcele modele de trâă ire îân duhul lui Hristos, fâă râă sâă se rupâă îânsâă totâl de câdrul lumesc. Aspirâtţiâ lui de âpropiere de Fiintţâ Divinâă sţ i supunereâ lâ poruncile Ei, câre l-âu cârâcterizât, l-âr fi putut duce lâ câă lugâă rie; sţ i nu sţ tim dâcâă îân âdââ ncul inimii n-â tââ njit sâă -i treâcâă prâgul, mâi âles îân vremeâ din urmâă . Ajunsese lâ ânii cââ nd drept credinciosţ ii se simt dejâ îânâinteâ Scâunului de Judecâtâă sţ i nu se mâi mââ ngââ ie cu

473

gââ ndul câă vor âveâ timp sâă îâsţi râă scumpere gresţ elile, ci trebuie sâă le plâă teâscâă pe loc. Situâreâ îân ordineâ lumii, â lui sţ i â âcelorâ pe câre îâi iubeâ, l-â urmâă rit câ o obsesie. Erâ vorbâ de o situâre lâ toâte nivelele, ierârhizâtâă dupâă mâă surâ integrâă rii îân rââ nduiâlâ divinâă . Pentru el, âceâstâă integrâre erâ mâi mult decââ t un comândâment sociâl, erâ îânsâă sţ i chezâă sţ iâ mââ ntuirii noâstre. Cerul de deâsuprâ lui sţ i pâă mââ ntul nâtâl îân câre se îânrâă dâă cinâse nu-l stinghereâu, nu-l îâncovoiâu câ o povârâă , ci îâi dâă deâu sentimentul de îâmpâă câre cu lumeâ sţ i cu el îânsusţ i. Fâmiliârizâreâ lui cu âcest mirâcol pe câre-l constituie ordineâ universâlâă , îâl îâmpodobise cu dâruri îântre câre frumusetţeâ de cârâcter se îântregeâ cu echilibrul morâl, iâr putereâ de dâă ruire, cu zidireâ lâă untricâă . Virgil Mâxim fâce pârte dintre cei plecâtţi dintre noi, dâr câre ne-âu iubit preâ mult câ sâă nu râă mââ nâă vesţ nic îân mijlocul nostru. Pentru noi, îângerii i-âu suit sufletul lâ ceruri îânvesţ mââ ntât îân câă mâsţ âă verde. Mircea Nicolau

Cuprins Prolog lâ vol.ÎÎ 5 PARTEA Î, Î, Tââ rgsţ or 1948-1950 7 PARTEA A ÎÎ-A Î,Jilâvâ,1950-51 44 ÎÎ,Lâ reduit 68 PARTEA A ÎÎÎ-A Î,Gherlâ 76 ÎÎ, Din nou lâ Jilâvâ. Sfââ rsţ itul zodiei Tţ urcânu 95 ÎÎÎ,ÎÎnâpoi lâ Gherlâ 139 PARTEA A ÎV-A Î,Drum de iâd 147 ÎÎ,Lâ Vâă câă resţ ti 150 ÎÎÎ,Îârâă sţ i lâ Aiud 165 ÎV,1958.Teroâreâ instituitâă de colonelul Crâă ciun 175 V,Disciplinâr lâ Gherlâ 183 PARTEA A V-A Î,Reeducâreâ-Aiud 188 ÎÎ,Semne de eliberâre 207 ÎÎÎ,ÎÎn libertâte 1964-1989 228

474

Desâă vââ rsţ ireâ 264 Cu noi este Dumnezeu 266 Sfââ rsţ it 270 Cuvââ nt pentru o mâre pledoârie, de pr. Liviu Brââ nzâsţ 271 Virgil Mâxim, de Mirceâ Nicolâu