Violenta Reala Prezentata

VIOLENTA REALA PREZENTATA IN MASS-MEDIA „Anumite tipuri de comunicare, referitoare la anumite probleme, aduse in atenţia unor anumite categorii de public, in anumite condiţii, pot produce anumite efecte.”(Bernard Berelson) Un astfel de efect este violenta, care conform Dicţionarului Limbii Romane este „ lipsa de stăpânire in vorbe sau fapte, vehementa, furie. Faptul de a intrebuinta forta brutala; constrângere, violentare. Aplicare a forţei in relaţiile interumane sau interstatale, recurgere la presiune psihologica si chiar la exterminare fizica pentru a se obţine supunere fata de o voinţa străina; încălcare a ordinii legale.” Viata este atât de fragila, mereu pândita de eminenta morţii si, cu toate acestea, unii savarsesc cu prea multa usurinta fapte care atentează la viata altora si la cursul vieţii cotidiene. Lucrul acesta ne sperie. Auzim despre crime, despre acte de violenta justificate sau nu si psihicul nostru vulnerabil amplifica informaţiile de coşmar. De cele mai multe ori, violenta nu este premeditata, fiind doar manifestarea unui dezechilibru psihic de moment, când din subconştientul individului izbucneşte scânteia declanşatoare. De fapt cum se spune, ultima picătura umple paharul, starea de tensiune preexistenta la nivel psiho-afectiv metamorfozându-se instantaneu in violenta si uneori mai este doar un pas pana la cea mai sadica manifestare: crima. Despre crimele savarsite cu atâta sânge, rece marele dramaturg Shakespeare, spunea ca sunt: „Hidoase si violente- si fara de tăgada. Sfidează legea firii.” Cum cuvântul cheie al referatului a fost definit , pentru a nu exista contradicţii in ceea ce priveşte sensul subiectul abordat, voi trece la prezentarea temelor la care m-am oprit: prezentarea criminalitatii in massmedia; relatări despre demonstraţii si manifestări sportive si mediile si terorismul. PREZENTAREA CRIMINALITATII IN MASS-MEDIA Mediile de informare construiesc in legătura cu criminalitatea o realitate proprie. Astfel se pot explica construcţiile mediatice ale unor

„valuri de criminalitate” care au, mai mult sau mai puţin, un corespondent in realitate. Astfel de „valuri de criminalitate”, fabricate de presa pot avea, asupra publicului receptor anumite efecte, mai mult sau mai puţin previzibile. In primul rând, suprareprezentarea violentei in media poate duce la creşterea nejustificata a temerilor privind criminalitatea, acestea ajungând sa fie mai mari decât fenomenul insusi. Criminalitatea reprezintă unul din principalele motive de teama la nivelul percepţiei sociale, lucru confirmat si de rezultatele unei anchete desfasurata in oraşele Praga, Varsovia, Bucureşti, Sofia, Berlin -Est. Intre cele 22 de motive de nelinişte prezentate subiecţilor investigaţi, agresivitatea si violenta , ca si criminalitatea organizata ocupa primele doua locuri cu procente de 75% si respectiv 70% (Rascanu Ruxandra 1997). Insa nu se ştie cat din aceasta teama are un corespondent in realitate si cat se datorează mediatizării excesive a criminalitatii. Mediatizarea excesiva a unor acte criminale poate duce la exagerări, deformări , chiar la panica. Specialiştii afirma ca grupurile si colectivitatile distorsionează informaţiile, le prelucrează prin „derapaje” afective, in logica zvonurilor, fabrica false informaţii sau chiar „legende fabuloase”. In România se cunoaşte starea de panica care a cuprins Suceava, si nu numai, in cazul pedofilului criminal care a acţionat in aceasta zona; in Anglia începerea publicării listei pedofililor a avut ca rezultat acte de violenta, uneori îndreptate împotriva unor persoane care nu erau implicate. Relatările despre criminalitate din cotidiene sunt cele mai des citite dintre toate, publicul arata un interes înalt in legătura cu ştirile despre criminalitate. O comparaţie intre cititorii unei gazete de bulevard si cititorii unui ziar de calitate a dus la concluzia: cititorii ziarului bulevardier au exagerat rata criminalitatii, au avut mai des si mai intens sentimentul de a fi amenintati si considerau mai necesare masurile de prevedere individuale si sociale împotriva criminalitatii, decât cititorii ziarului de calitate. Realitatea, dovedita in special de cercetările de psihologie a delicventei realizate in SUA, este ca populaţia supraestimează dimensiunile criminalitatii. Sondajele de opinie realizate in Statele Unite au arătat faptul ca oamenii de rând cred in caracterul epidemic al actelor criminale si ierarhizează crima pe locurile 2-3 intr-un clasament al problemelor ce ii îngrijorează. Statisticile arata insa ca in realitate actele de crima violenta, inclusiv omuciderile si jafurile au scăzut permanent din anii ’80 încoace. Explicaţia pentru neconcordanta ridicata dintre imaginea publicului si realitatea statistica trebuie căutata si in mecanismul reliefat de cognitia sociala, al euristicii prin accesibilitate: expunerea la informaţii mass-media

de mare anvergura pe tema crimelor ne face sa credem ca fenomenul este foarte răspândit si amenintator (Ilut, Petru, 2000,p.53) In România după 1990, cotidianul „Evenimentul Zilei” a fost acela care a impus un nou mod de a face presa , preluat ulterior si de alte ziare, modalitate de scriitura jurnalistica contestata, cu accent pe ştirile senzaţionale, violente. Succesul acestui ziar s-a bazat tocmai pe astfel de mesaje, nefacand altceva decât sa se adapteze unei cerinţe a pieţei (Vasilescu, Mircea, 1999). Scopul acestui ziar a fost mărturisit de către redactorul- sef, pe atunci Ion Cristoiu, intr-o serie de interviuri: ziarul este cunoscut si realizat pentru „ a biciui nervii cititorilor”, pentru „ a raspunde unei minime rezistente a cititorilor” si pentru „ a demonstra ca pozitivul nu are ce căuta in presa, nefiind fapt de presa, neinteresand publicul”. Unele din cele mai mediatizate crime din lume sunt: crimele brutale si înfioratoare ale lui Jack Spintecătorul, cele savarsite de grupul de demenţi conduşi de Charles Manson sau uciderea barbara a copiilor din mlastinile Pennine, cazul lui Peter Kurten – regele crimelor sexuale, a ucis barbati, femei, copii, animale….orice, in funcţie de starea lui de spirit; avocatul apărării la denumit „Vampirul din Dusseldorf”. RELATARI DESPRE DEMONSTRATII SI MANIFESTARI SPORTIVE Mediile de informare au o putere enorma in ceea ce priveşte popularizarea unor evenimente. De aceea, grupuri sociale care in mod normal nu pot avea acces la mediatizare, încearcă sa provoace pseudoevenimente care sa capteze atenţia jurnaliştilor, in speranţa apariţiei in massmedia. Aceasta tendinţa se bazează pe interesul manifestat de mass-media pentru informaţiile cu caracter conflictual, chiar violent. Atenţia mediatica, sub forma relatărilor despre demonstraţii sau tulburări violente, poate fi pentru cei violenţi o răsplata si o întărire a liniei pe care au ales-o, dar poate reprezenta, pentru acei indivizi cărora le lipseşte experienţa succesului in alte domenii, o confirmare a omnipotenei lor. Este confirmata existenta unei discrepante intre violenta reala si modul cum este ea prezentata in mediile de informare care fac o opera de „constituire a realitatii”. Kurt Lang si Gladys Lang au scos in evidenta doua efecte: „ reciprocal effect”si „landslide effect”. Primul este un efect al mediilor : evenimentul este influenţat telegenic. Efectul landslide afirma ca impresiile receptorilor

asupra relatării ar duce la o imagine falsa asupra realitatii si ca aceasta imagine, la rândul ei , influenteaza atitudinea si comportamentul indivizilor fata de evenimente. Michael Kunczick si Astrid Zipfel arata ca in cadrul relatărilor despre demonstraţie ar trebui subliniata desfasurarea paşnica si comportamentul paşnic al marii majoritati a demonstranţilor. Relatarea ar trebui sa se îngrijească de personalizarea victimelor si de prezentarea pagubelor sau a daunelor suferite. O realizare a acestor propuneri de conţinut, care se refera la emisiunile de ştiri, nu ar reduce in nici un caz calitatea relatărilor, in măsura in care este posibil din punct de vedere al producţiei de ştiri. Se pare ca prezenta reprezentanţilor mass-media la cicnirile din timpul unor demonstraţii sau de pe stadioane poate fi un imbold pentru unii de a ieşi in prim plan printr-un comportament violent. Acest aspect al efectului mediatic – „reciprocal effect”- nu este subliniat niciodată suficient. Exista si pericolul apariţiei unui „landslide effect” . Violenta „fotbalistica” , fenomen din ce in ce mai prezent si care se bucura de o mediatizare pe măsura. In general este acceptata ideea ca un meci de fotbal nu generează violenta, insa poate oferi un cadru favorabil manifestărilor violente. Violenta fotbalistica, reala câteodată, simbolica adeseori, apare mai ales atunci când „ se declanseaza elementele profund inradacinate, discriminatorii pana la extremism ale identitatii”. Exista o situaţie in care „ defularea in masa si posibilitatea de identificare sunt sporite de prezenta manifesta si simbolica a unui adversar sau duşman”( Hadas, Miklos, Karadi, Viktor, 1998). In acest sens, jurnalistul Viorel Motoc face o cronica a mansei Romania-Ungaria, partida de calificare pentru turneul final al Campionatului European de fotbal. La 14 octombrie 1998 –Budapesta –Nepstadion: imnul României este întâmpinat cu huiduieli si fluierături unanime. „ Nucleul dur” al galeriei arborează însemne si lozinci xenofobe – prezentate, cu un comentariu „adecvat” de mass-media romaneasca-: „ Bucurestiul – sat unguresc”. După încheierea meciului, grupuri de ultras – maghiari ii fugăresc si molestează pe suporterii veniţi din Ardeal. Pentru violenţii huligani victoria este certa: i-au bătut pe romani, la modul real, in afara stadionului, in timp ce simbolic, pe teren Ungaria a reuşit sa-si conserve invincibilitatea in fata Romanii. Violenta simbolica- exacerbata prin mass-media-adeseori consumata in declaraţii si sloganuri belicoase, poate oricând degenera in violenta efectiva.

Ca o concluzie in ceea ce priveşte violenta prezentata in mass-media, pot spune ca trebuie avut in vedere distincţia dintre violenta reala si violenta fictionala, prima putând fi un „ construct al realitatii”.

Bibliografie: Octavian Mihail Sachelarie, Mass-Media sub Imperiul Violentei,Pitesti, Ed. Lica, , 2002. Cei mai mari criminali ai lumii, Cluj, Ed.Hiparion,1998.