Violent A

VIOLENTA IN FAMILIE Relaţiile de familie şi de rudenie formează o parte din viaţa noastră a tuturor, viaţa de familie cuprinde practic întreaga gamă a experienţelor emoţionale. Relaţiile de familie pot fi cordiale şi presărate cu împliniri. Dar ele pot fi încărcate cu cele mai grave tensiuni, ducând oamenii la disperare şi supunându-i unui profund sentiment teamă şi vinovăţie. Există mai multe aspecte ale laturii oprimante a familiei printre care şi violenţa domestică este un fenomen de întâlnit în viaţa familială. Căminul este deseori considerat ca un refugiu al siguranţei şi al fericirii, dar violenţa domestică face parte din viaţa multor femei, fapt ce pare să aibă tradiţie. Violenţa domestică există, îmbracă forme dintre cele mai grave, contribuie la erodarea relaţiilor de familie şi afectează societatea în general. Violenţa domestică este o reflectare, un rezultat al toleranţei şi chiar încurajării din viaţa socială de ansamblu: violenţa stradală, stadioanele, locurile publice, mass-media, conflicte armate, factori care ţin de agresivitatea în general, violenţa naşte violenţa şi o transmite prin socializare şi învăţare socială. Amploarea violenţei domestice constituie în prezent una dintre problemele sociale grave cu care se confruntă societatea contemporană. Deşi violenţa asupra femeii s-a manifestat de multă vreme, conştientizarea ei ca problemă socială s-a făcut abia în ultimii ani. Acest fapt se datorează pe de o parte specificului familiei, ca un “sanctuar”, un spaţiu privat, în care nu s-a admis nici o intervenţie din afară, iar pe de altă parte, faptului că până în 1989 în calitatea ei de “celulă de bază a societăţii”, familia trebuia să sufere toate consecinţele regimului autoritar existent. Astăzi însă statul, respectiv autorităţile competente în acest domeniu (Poliţie, organizaţii, etc.) au obligaţia de a se implica în rezolvarea acestei probleme pătrunzând în locul unde ea izbucneşte, respectiv în spaţiul familial. Pornindu-se de la simplă definiţie “violenţa domestică este atunci când femeia este bătută la ea acasă”, se încearcă găsirea cauzelor şi a factorilor ce declanşează abuzul asupra femeii. Printre cele mai cunoscute CAUZE amintim: educaţia deficitară (atât a agresorului cât şi a victimei), sărăcia, lipsa unui loc de muncă, legislaţia defectuoasă în acest domeniu. Deasemenea o serie de factori sunt consideraţi favorizanţi producerii violenţei, cum ar fi: alcoolul, gelozia, probleme psihice, dezinteres pentru familie, stima de sine depreciată, istoric personal încărcat de violenţă în familia de origine. Aşa cum am spus al aceste cauze, de cele mai multe ori cu specific intern, se adaugă cause externe: modele societate, mediatizarea violentei Abuzul, cu formele pe care el le îmbracă: fizic, verbal, psihologic, social, economic, conduc la apariţiaunei serii de consecinţe atât asupra femeii cât şi asupra copiilor, familiei sale, comunităţii şi la nivel general asupra societăţii. Consecinţele violenţei asupra victimei sunt multiple şi foarte serioase, ele apărând de regulă pe toate planurile, incluzând impact şi rezonanţă în câmpul psihic al victimei

Tipuri de consecinţe: medicale, psihologice, sociale, profesionale, economice. De exemplu: boli psihosomatice, nevroze, stima de sine scăzută, depresii, atacuri de panică, stress postraumatic, tentative sinucidere, tulburări de memorie, alimentaţie, somn, tulburări de personalitate, stil de viaţă nesănătos (consum alcool,ţigări, droguri). Fenomenul de izolare socială marginalizare, absenteeism, dependenţă financiară şi afectivă de agresor, sentimente de neputinţă, neajutorare, acestea conduc la vulnerabilitate, risc de repetare a abuzului. Aceste consecinţe nu afectează însă numai victima. Poate avea implicaţii indirecte asupra copiilor care sunt martori neputincioşi ai scenelor de violenţă din familie. Acest aspect poate avea o amprentă marcantă asupra dezvoltării psihice a copilului. Deasemenea alţi membri ai familiei, sau vecinii pot fi afectaţi de momentele de violenţă ce apar între soţ şi soţie. Neimplicarea pentru stoparea acestui fenomen conduce la o creştere a numărului cazurilor de femei abuzate, ceea ce ar duce la apariţia a tot mai multe personae vulnerabile şi chiar la criminalitate. În ceea ce priveşte agresorii, aceştia au o serie de caracteristici tipice. Deşi de multe ori actele de violenţă s-au pus pe seama existenţei unor probleme psihice ale agresorilor, s-a demonstrat că doar 10% dintre aceştia au probleme mentale, 90% sunt conştienţi de faptele lor, actele lor abuzive având caracter intenţional. Din punct de vedere demografic, cei mai mulţi dintre agresori sunt şomeri, cu un slab nivel de cultură şi educaţie, în vârstă de circa 40 de ani. Din punct de vedere psihologic, ei manifestă sentimente de furie şi ostilitate, lipsă de încredere şi autopreţuire, necesitate de a controla şi a domina posesivitate, experienţe de victimizare în timpul copilăriei, teama de intimitate. Agresorii nu realizează teama pe care o induc victimei, nu conştientizează caracterul nociv al actului de agresiune, nu acceptă asumarea responsabilităţii pentru consecinţele acestui act, blamează victima pentru aceste consecinţe. În ciuda faptului că 60% dintre români consideră violenţa domestică ca o problemă internă a familiei în care nimeni nu ar trebui să intervină mesajul ce trebuie transmis către populaţie şi autorităţi este acela că violenţa este “o crimă”, este o fărădelege ce agravează şi devine din ce în ce mai frecventă pe măsură ce i se permite să continue. Pentru a argumenta necesitatea intervenţiei în rezolvarea problemei violenţei domestice, putem aduce în atenţie datele statistice cu privire la amploarea acestui fenomen în Iaşi. Studiul realizat pe baza analizei Institutului de Medicină Legală, precum şi a cazuisticii Cabinetului de Suport Psiho-Social şi Psihoterapic pentru victime, pe anul 2000, relevă o serie de aspecte legate de victimele

violenţei domestice. Pe parcursul anului 2000 au fost înregistrate la Institutul de Medicină Legală Iaşi 3000 de cazuri de agresiune fizică, dintre care 243 cazuri de femei agresate în familie, iar dintre acestea 183 cazuri având ca agresori soţul (respective 75,3%) Femeile victime ale agresivităţii aveau vârste cuprinse între 20-73 ani: → 20-29 ani ⇒ 47 cazuri (19,43%) → 30-39 ani ⇒ 67 cazuri (26,74%) → 40-49 ani ⇒ 69 cazuri (28,39%) → 50-59 ani ⇒ 40 cazuri (16,46%) → 60-69 ani ⇒ 15 cazuri (6,17%) →

70 ani ⇒

7 cazuri (2,88%)

Se poate observa că majoritatea cazurilor (55,13%) au afectat grupele de vârstă 30-49 ani. Deşi violenţa conjugală se manifestă în multe cupluri ea pare legată, în mod specific de dificultăţile, crizele şi frustrările care caracterizează vârsta mijlocie. În cele mai multe cazuri, victimele chestionate au afirmat faptul că, deşi tratamentul violent din partea agresorului s-a manifestat de mult timp ele nu au depus plângeri la autorităţi, nu au intenţionat să se despartă de agresor, ci au căutat ca prin certificatul medico-legal să găsească o modalitate de a-l ameninţa, întrucât actele de violenţă s-au succedat cu o frecvenţă din ce în ce mai mare. Studiile au arătat că 82 cazuri (33,74%) provin din mediul rural şi 161 cazuri (67,25%) din mediul urban. Aceste rezultate nu reflectă însă realitatea în general. Această frecvenţă, ridicată a cazurilor de femei bătute în mediul urban se datorează în primul rând gradului mai ridicat de adresabilitate la medic al femeilor din mediul urban. Contrar acestor date statistice, numărul femeilor agresate înmediul rural este la fel de mare ca numărul victimelor din meiul urban. Sărăcia, lipsa educaţiei, alcoolismul, fenomene tot mai des întâlnite şi în continuă creştere în mediul rural determină creşterea numărului femeilor agresate (aproximativ 2 din 10 femei). Statutul social al persoanelor cuprinse în lotul de studii a fost: căsătorite: 183 (75,31%) necăsătorite: 60 (24,69%) Femeile victime în perioada ianuarie – decembrie 2000 au avut următoarea repartiţie: -ianuarie 40 cazuri-februarie 15 cazuri; -martie 20 cazuri;

-aprilie 10 cazuri; -mai 21 cazuri; -iunie 29 cazuri; -iulie 34 cazuri; -august 23 cazuri; -septembrie 17 cazuri; -octombrie 5 cazuri; -noiembrie 10 cazuri; -decembrie 17 cazuri. Se observă că un procent mai mare de cazuri s-a înregistrat în luna ianuarie, fapt ce poate fi justificat de creşterea consumului de alcool în această perioadă, cu ocazia sărbătorilor de iarnă. Rezultatele argumentează ideea că alcoolul este unul din principalii factori declanşatori. De cele mai multe ori, consumul de alcool este folosit de agresor ca o scuză pentru motivarea tendinţelor sale de violenţă, dar pe de altă parte unele persoane consumă alcool în mod premeditat în scopul de a comite mai uşor actul de violenţă. S-a efectuat un studiu pe un număr de 62 de femei care s-au prezentat la Centrul de suport psihosocial şi psihoterapic, în scopul de a primi suport psihologic şi terapeutic. Dintre aceste femei, 51,16% nu au venit stabil iar cele care au venit stabil câştigă la un nivel mediu, fiind suordonate de multe ori sub aspect material, partenerului de viaţă. Situaţia financiară a victimelor: fără venit stabil 32 cazuri (51,61%) cu venit stabil

30 cazuri (48,38%) din care

-venit sub minim pe ecomie 12 cazuri -venit mediu pe economie 14 cazuri - venit peste mediu pe economie 4 cazuri -alte venituri 22 cazuri (35,48%) Spaţiu locuibil al victimelor: -chirie 8 cazuri -cu părinţii 14 cazuri -garsonieră 4 cazuri -proprietate personală 12 cazuri -apartament - 2 camere 8 cazuri

- 3 camere 10 cazuri -alte siruaţii 6 cazuri. Faptul că majoritatea victimelor nu au o locuinţă proprie sau trăiesc în condiţii improprii determină dependenţa victimei de agresor şi aceştia sunt obligaţi (constrânşi) să locuiască împreună chiar dacă situaţia dintre ei nu mai permite acest lucru. Cele mai multe dintre victime nu au antecedente penale: 8 cazuri ( au antecedente penale) 54 cazuri ( nu au antecedente penale) Conform declaraţiilor victimelor, cauzele care au stat la baza actelor de violenţă au fost: -alcoolul 57 cazuri -gelozia 12 cazuri -lipsa banilor 50 cazuri -dezinteres pentru familie 13 cazuri. S-a constatat că în majoritatea familiilor în care femeia este agresată fizic aceste cause se asociază. În demersul de rezolvare a problemei trebuie avute în vedere teoria sistemelor, conform căruia familia este văzută ca un sistem compus din mai multe componente. Acţionând asupra unei componente, vom schimba funcţionarea întregului sistem. De asemenea teoria interacţionistă, ce are ca scop asigurarea funcţionării sociale prin medierea interacţiunii dintre oameni şi teoria behaviorista ce prevede învăţarea de noi componente şi înlăturarea componentelor supărătoare, sunt doar câteva dintre teoriile ce explică problema violenţei domestice şi ne oferă puncte de sprijin în încercarea de a realiza scimbarea dorită. În ceea ce priveşte modalităţile de prevenire şi control a violenţei se porneşte de la un nivel general: ce face societatea pentru a controla violenţa? Se poate începe prin controlul factorilor care amorsează violenţa şi anume: alcoolul. S-a demonstrat că o reducere a consumului de alcool are ca rezultat o scădere a criminalităţii, abuzurile, violenţa în mass-media, tv, cinema, trebuie stopate. În România s-au luat o serie de modalităţi de prevenire şi combatere a violenţei intrafamiliale. Preocupările în acest domeniu s-au materializat în: 1.Incercarea de a sensibiliza opinia publică în legătură cu amploarea şi gravitatea acestei probleme sociale prin: -campanii de conştientizare în rândul populaţiei - crearea de programe de educaţie comunitare prin care se încearcă o schimbare a mentalităţii şi prejudicăţilor oamenilor

În acest sens: -au fost organizate întâlniri cu femei ce s-au arătat interesate de a forma o reţea pentru stoparea violenţei domestice -s-au adunat semnături şi adeziuni pentru obţinerea de ordonate Guvernamentale care să protejeze victimele -s-a încercat instruirea şi implicarea tinerilor în aceste programe -au fost colectate fonduri prin donaţii, vânzări de tricouri, insigne cu violenţa domestică -au fost lipite materiale informative şi afişe -s-a încercat o educaţie în şcoli, universităţi precum şi prin intermediul canalelor mass-media 2.Elaborarea unor programe şi strategii distincte de tratament şi asistenţă a victimelor prin întâlniri ale diverselor Organizaţii Guvernamentale şi Organizaţii Non-Guvernamentale: - crearea unor centre de consiliere si pregatire a femeilor pentru viata conjugala

-protectia victimelor prin

crearea adaposturilor de criza -consilierea psihologica si reintregrarea sociala -asigurarea asistentei juridice gratuite -incercarea de a aduce o serie de modificari sistemului medical. Ca masuri se pot impune: - norme legislative mai ferme de sanctionare a agresorilor -asistenţa socială adecvată şi eficientă -ajutorarea familiilor defavorizate -asanarea violenţei la nivelul întregii societatii - intervenţia mai hotărâtă a organelor de poliţie în defensionarea conflictelor În ceea ce priveşte ultima măsură, este necesară schimbarea atitudinii şi modului de intervenţie a poliţiei. Poziţia poliţiei, care în mod normal are o atitudine de “non-intervenţie” în certuri domestice, se dovedeşte inutilă. Atunci când sunt chemaţi în astfel de circumstanţe, poliţiştii au tendinţa de a-şi limita intervenţia la calmarea disputei şi nu la aducerea în instanţă. Poliţia trebuie să privească violenţa domestică ca pe o preocupare serioasă şi să ia în considerare următoarele priorităţi: protejarea victimei adunarea tuturor probelor disponibile pentru o posibilă folosire într-un dosar penal liniştirea victimei şi asigurarea de îngrijire şi sprijin. În acţiunile vizând violenţa domestică, poliţia îşi propune următoarele obiective: -De a identifica, înregistra şi monitoriza cazurile de violenţă domestică -De a numi şi pregăti poliţişti pentru prevenirea şi oferirea unor răspunsuri la plângerile victimelor

-De a crea o strategie comună în scopul de a asigura un sprijin efectiv victimelor, care să implice toate instituţiile cu care este nevoie să se coopereze Privită din perspectiva asistentului social acesta trebuie să fie pregătit să ofere ajutor victimelor violenţei domestice. Trebuie să le ofere alternative la problema lor, astfel încât victimele să aleagă soluţia optimă pentru rezolvarea problemei. Iată ce alternative îi poate oferi asistentul social clientului său, client ce este victimă a violenţei domestice: - rămânerea alături de agresor. Aceasta ar implica următoarele: • costuri

• beneficii

- abuzul ar continua

- se menţine familia unită

- copiii pot fi traumatizaţi

- decizii dificile sunt amânate

- pe viitor ar putea fi serios rănită

- soţul ar putea fi convins de

- costuri medicale ridicate

importanţa unui comportament pozitiv

- separarea în fapt şi divorţul: • costuri

• beneficii

- frica de necunoscut

- frica, anxietatea au luat sfârşit

- trauma divorţului

- copiii ar fi mai puţin speriaţi

- lipsa banilor

- independenţă

- cheltuieli de divorţ

- o nouă viaţă

- cheltuieli pentru întreţinerea copilului Problema violenţei domestice nu trebuie văzută ca o problemă singulară, fără implicaţii şi dependenţă de alte probleme cu care se confruntă societatea. Astfel de probleme sociale ca: dezvoltarea spiritului comunitar (conştientizarea şi educarea comunităţii privind problemele violenţei domestice); -reducerea sărăciei (considerată o cauză ce favorizează violenţa domestică); -integrarea copiilor străzii (copii ai străzii sunt şi cei ce provin din familii în care se manifestă fenomenul violenţei domestice); -reintegrarea profesională a persoanelor disponibilizate (lipsa unui loc de muncă dă naştere la conflicte între soţ şi soţie);

-reducerea criminalităţii dintr-o comunitate (violenţa domestică ca şi abuz fizic se poate solda cu moartea victimei); au o incidenţă majoră asupra fenomenului violenţei domestice. Intervenţia în cazul soluţionării abuzului asupra femeii impune intervenţia centrată pe client. Atenţia axată pe ajutarea femeii să depăşească perioada de criză, oferindu-i protecţie şi izolare de abuzator. Producerea unei schimbări a situaţiei femeilor abuzate presupune lucrul cu abuzatorul, respective responsabilitatea acestuia pentru faptele sale, conştientizarea şi producerea unei schimbări în comportamentul acestuia, în sensul reducerii actelor de violenţă asupra femeii. Se impune deasemenea o intervenţie la nivelul comunităţii în scopul sensibilizării şi conştientizării de către aceasta a gravităţii violenţei asupra femeii. Indiferent de cauzele, factorii ce o determină sau formele în care se manifestă, violenţa domestică, respective violenţa asupra femeii este o problemă gravă a societăţii, iar prevenirea, controlul, combaterea şi sancţionarea ei constituie obiective primordiale ale societăţii, în condiţiile în care 87% dintre cetăţenii oraşului Iaşi consideră de neacceptat violenţa domestică şi doar 10% o consideră un fenomen normal. Documentare si surse bibliografice : 1.Revista de securitate comunitară “Violenţa domestică”, anul II, nr. 5/2002 2.David Howe

“Introducere în Teoria Asistenţei Sociale”, Bucureşti 2001

4.www.CMSC.ro 5.Anthony Giddens ‘Sociologie’capitolul Violenta domestica