VERBUL este o parte de vorbire cu multiple valențe expresive, iar temporalitatea sa constituie o sursă de expresivitate vastă.
PREZENTUL este folosit în proza narativă în mai multe situații: în comentariile naratorului, raportate la momentul în care acesta povestește și actualizate în prezentul lecturii (acum îl descriu pe eroul meu), în exprimarea unor idei generale, a unor aserțiuni care nu depind de moment, așa-numitul prezent gnomic sau etern (Omul este muritor), în descrierea unor realități stabile – prezentul descriptiv, în reprezentarea actelor de comunicare ale personajelor, în dialoguri și în monologuri. De reținut! a. Prezentul descriptiv conferă valoare durativă peisajelor; b. Prezentul narativ este utilizat pentru a nara fapte care aparțin în mod evident planului trecutului. Prezentul narativ este un artificiu stilistic care produce un efect de actualizare, de dramatizare a faptelor povestite. Acest efect poate fi explicat fie ca aducere în prezent a faptelor trecute, fie ca deplasare în trecut a perspectivei auctoriale, asociate astfel celei a personajelor. Prezentul narativ conferă autenticitate narațiunii, propunând o perspectivă sincronică, în care timpul narat și timpul narării se suprapun. Prezentul narativ dinamizează acțiunea, inducând cititorului sentimentul participării directe la evenimentele narate, creând iluzia că acestea sunt relatate pe măsură ce se desfășoară.
IMPERFECTUL arată acțiuni durative, nedeterminate sau repetate în trecut. Valoarea stilistică a imperfectului îl indică drept timpul propriu al evocărilor. De reținut! a. Imperfectul narativ are funcție dinamic-evocativă, proiectând un eveniment, un proces sau o stare într-o durată nedeterminată, ceea ce îi conferă și funcție durativă. b. Imperfectul descriptiv are funcție descriptiv-evocativă și conferă secvenței descriptive caracter dinamic, în opoziție cu caracterul static determinat de utilizarea prezentului. Prin actualizarea în imagini plastice a unei realități trecute, imperfectul descriptiv are și funcție durativă. c. Imperfectul iterativ are funcție iterativă, evidențiind caracterul repetitiv al unor situații.
PERFECTUL SIMPLU este timpul narativității neutre și exprimă o durată absolută, de mare concentrare epică. De reținut! a. Funcția stilistică principală a perfectului simplu este determinată de caracterul închis (aspectul perfectiv) și de caracterul punctual (aspectul momentan) al acțiunii/stării. b. Perfectul simplu reliefează derularea rapidă a evenimentelor având funcție de dinamizare, de schimbarea ritmului narativ.