Unirea Bucovinei Cu Romania
This document was uploaded by user and they confirmed that they have the permission to share it. If you are author or own the copyright of this book, please report to us by using this DMCA report form. Report DMCA
Overview
Download & View Unirea Bucovinei Cu Romania as PDF for free.
More details
- Words: 1,097
- Pages: 21
Unirea bucovinei cu românia
• Impropriu denumita Bucovina, „cheia Moldovei”, avea sa fie timp de aproape un secol si jumatate sub ocupatie habsburgica. In jurul toponimului Bucovina s-au vehiculat diverse supozitii. Unele surse considera ca denumirea tinutului ar avea la baza germanul Buche, Buken′land sau Bukowina – „Tara fagilor” .
• Ocuparea nordului Moldovei, in 1775, dupa Pacea de la Kuciuk Kainargi, s-a produs intr-un moment dintre cele mai dificile si complexe ale istoriei romanilor. Anexarea viza in fapt continuarea planurilor imperiale, expansioniste si totodata, incerca sa zadarniceasca acapararea Principatului de catre Rusia. Habsburgii s-au instalat aici, inca din septembrie 1774, chiar inainte de a primi incuviintarea oficiala a Portii otomane.
• Revolutia de la 1848 avea produca schimbari importante pentru Bucovina. La 26 iunie 1848, la Viena, in Adunarea Constituanta, bucovinenii au obtinut 8 mandate si au cerut, printre alte revendicari, separarea Bucovinei de Galitia si constituirea ei in tara de coroana, autonoma. Prin constitutia austriaca din 4 martie 1849, Bucovina a fost declarata provincie autonoma a Casei de Austria, cu titlul de Ducat. Dupa aceasta perioada de timp Bucovina a fost condusa de contele Rudolf Meran. • Romanii din Bucovina au beneficiat de o viata politica, nationala, religioasa si culturala proprie. Fruntasii politici bucovineni, incepand cu Dosoftei Herescu, Isaia Balosescu, urmand cu Hurmuzachi, mitropolitul Silvestru si intreaga generatie a marii Uniri, au practicat totdeauna fata de Viena o politica protestatara.
• Pe plan cultural, in toata aceasta perioada, s-au afirmat personalitati de marca, precum istoricii Eudoxiu Hurmuzachi si Dimitrie Onciul, Teodor Stefanelli, folcloristul Simion Florea Marian, scriitorii Iraclie Porumbescu si Constantin Morariu, poetul Dimitrie Petrino, pictorul Epaminonda Bucevschi si compozitorii celebri Ciprian Porumbescu, Tudor Flondor, Eusebiu Mandicevschi. • Alaturi Ciprian Porumbescu
Dimitrie Onciul
Simion Florea
Eudoxiu Hurmuzachi
Evenimentele din octombrie – decembrie 1918 • Context: apar divergenţe între Rusia Sovietică şi Rada Ucrainiană în această situaţie de prăbuşire a frontului răsăritean, România este nevoită să încheie pace separată cu puterile centrale în mai 1918. Teritoriul bucovinean, stăpânit de austrieci, urma să fie mărit cu ţinutul Hoetinului, o parte din judeţul Dorohoi şi din judeţul Fălticeni. Situaţia se schimba când Puterile Centrale sunt înfrânte de Aliaţi cu ajutorul forţelor americane şi sunt nevoite să capituleze.
• La Cernăuţi ia naştere, la 27 octombrie Adunarea Constituantă sub preşedinţia lui Dionisie Bejan, care a stabilit ca scop primordial unirea Bucovinei cu celelalte ţări româneşti într-un stat naţional independent. Ca organ central s-a creat Consiliul Naţional şi un birou Executiv condus deIancu Flondor; • "Glasul Bucovinei" – Sextil Puşcariu, Isidor Bodea, A. Propoviciu; ziar aparut in acele luni
• Iancu Flondor, conducătorul Consiliului Naţional Român, cere sprijin armetei române, încercând să contracareze acţiunile ucrainiene ce vroiau să acapareze teritoriul bucovinean • La 9 noiembrie , Divizia a 8 a română sub comanda gen. Iacob Zadic, intra în Bucovina: " Trecând hotarul pus între noi de o soartă vitregă acum o sută de ani şi mai bine, trupele române sosesc mijlocul vostru , aducându-vă dragostea şi srpijinul lor, pentru libera împărţire a dorinţelor născute din dreptul legitim al poparelor de a dispune de soarta lor"
Iancu Flondor
• La 11 noiembrie 1918 trupele române ajung în Cernăuţi şi înaintează până la graniţa de nord a Bucovinei; • Pe 27 noiembrie 1918, tricolorul este arborat pe clădirea Universităţii şi a doua zi este convocat Congresul General al Bucovinei pentru “stabilirea relaţiilor politice ale Bucovinei cu faţa de Regatul Român”. Au participat reprezentanţi ai Consiliului Naţional Român, dar şi delegaţii ale germanilor şi ucrainienilor din Bucovina. Lucrările Congresului au fost conduse de Iancu Flondor. A fost citită Declaraţia de Unire:
• Declaraţia de Unire a Bucovinei cu România, la 1 "Congresul General al Bucovinei întrunit azi, joi în 15/28 noiembrie 1918 în sala sinodală din Cernăuţi, consideră că: de la fundarea Principatelor Române, Bucovina, care cuprinde vechile ţinuturi ale Sucevei şi Cernăuţilor, a făcut pururea parte din Moldova, care în jurul ei s-a închegat ca stat; că în cuprinsul hotarelor acestei ţări se găseşte vechiul scaun de domnie de la Suceava, gropniţele domneşti de la Rădăuţi, Putna şi Suceviţa, precum şi multe alte urme şi amintiri scumpe din trecutul Moldovei; că fii acestei tări, umăr la umăr cu fratii lor din Moldova şi sub conducerea aceloraşi domnitori au apărat de-a lungul veacurilor fiinţa neamului lor împotriva tuturor încălcărilor din afară şi a cotropirei păgâne; că în 1774 prin vicleşug Bucovina a fost smulsă din trupul Moldovei şi cu de-a sila alipită coroanei habsburgilor; că 144 de ani poporul bucovinean a îndurat suferintele unei acârmuiri străine, care îi nesocotea drepturile
• că în scurgerea de 144 de ani bucovinenii au luptat ca nişte mucenici pe toate cămpurile de bătaie din Europa sub steag străin pentru menţinerea, slava şi mărirea asupritorilor lor şi că ei drept răsplată aveau să îndure micşorarea drepturilor moştenite, isgonirea limbei lor din viata publică, din şcoală şi chiar din biserică; • că în acelaşi timp poporul băştinaş a fost împiedicat sistematic de a se folosi de bogăţiile şi izvoarele de câştig ale acestei ţări, şi despoiat în mare parte de vechea sa moştenire; dară că cu toate acestea bucovinenii n-au pierdut nădejdea că ceasul mântuirii, aşteptat cu atâta dor şi suferintă va sosi, şi că moştenirea lor străbună, tăiată prin graniţe nelegiuite, se va reîntregi prin realipirea Bucovinei la Moldova lui Ştefan, şi că au nutrit vecinic credinţa că marele vis al neamului se va înfăptui prin unirea tuturor ţărilor române dintre Nistru şi Tisa într-un stat national unitar; constată că ceasul acesta mare a sunat!
• Astăzi, când după sforţări şi jertfe uriaşe din partea Romăniei şi a puternicilor şi nobililor ei aliati s-a întronat în lume principiile de drept şi umanitate pentru toate neamurile şi când în urma loviturilor zdrobitoare monarchia austro-ungară sa zguduit din temeliile ei şi s-a prăbuşit, şi toate neamurile încătuşate în cuprinsul ei şi-au câştigat dreptul de liberă hotărâre de sine, cel dintâiu gând al Bucovinei desrobite se îndreaptă către regatul României, de care întotdeauna am legat nădejdea desrobirii noastre. Drept aceea Noi, Congresul general al Bucovinei, întrupând suprema putere a ţării şi fiind investit singur cu puterile legiuitoare, în numele Suveranitătii naţionale, Hotărâm: Unirea necondiţionată şi pentru vecie a Bucovinei în vechile ei hotare până la Ceremuş,
• S-a hotărât în unanimitate Unirea necondiţionată a Bucovinei, în vechile ei hotare cu regatul României. Apoi în Piaţa Unirii s-a încins o horă mare. Un martor ocular a consemnat: " O sărbătoare cum poate o fi fost pe timpul lui Ştefan după vreo mare victorie".
Membrii grupei • • • •
Anghelus Antonia Dinu Alexandra Iacob Alina Radu Anca, cls a XI a I
• Impropriu denumita Bucovina, „cheia Moldovei”, avea sa fie timp de aproape un secol si jumatate sub ocupatie habsburgica. In jurul toponimului Bucovina s-au vehiculat diverse supozitii. Unele surse considera ca denumirea tinutului ar avea la baza germanul Buche, Buken′land sau Bukowina – „Tara fagilor” .
• Ocuparea nordului Moldovei, in 1775, dupa Pacea de la Kuciuk Kainargi, s-a produs intr-un moment dintre cele mai dificile si complexe ale istoriei romanilor. Anexarea viza in fapt continuarea planurilor imperiale, expansioniste si totodata, incerca sa zadarniceasca acapararea Principatului de catre Rusia. Habsburgii s-au instalat aici, inca din septembrie 1774, chiar inainte de a primi incuviintarea oficiala a Portii otomane.
• Revolutia de la 1848 avea produca schimbari importante pentru Bucovina. La 26 iunie 1848, la Viena, in Adunarea Constituanta, bucovinenii au obtinut 8 mandate si au cerut, printre alte revendicari, separarea Bucovinei de Galitia si constituirea ei in tara de coroana, autonoma. Prin constitutia austriaca din 4 martie 1849, Bucovina a fost declarata provincie autonoma a Casei de Austria, cu titlul de Ducat. Dupa aceasta perioada de timp Bucovina a fost condusa de contele Rudolf Meran. • Romanii din Bucovina au beneficiat de o viata politica, nationala, religioasa si culturala proprie. Fruntasii politici bucovineni, incepand cu Dosoftei Herescu, Isaia Balosescu, urmand cu Hurmuzachi, mitropolitul Silvestru si intreaga generatie a marii Uniri, au practicat totdeauna fata de Viena o politica protestatara.
• Pe plan cultural, in toata aceasta perioada, s-au afirmat personalitati de marca, precum istoricii Eudoxiu Hurmuzachi si Dimitrie Onciul, Teodor Stefanelli, folcloristul Simion Florea Marian, scriitorii Iraclie Porumbescu si Constantin Morariu, poetul Dimitrie Petrino, pictorul Epaminonda Bucevschi si compozitorii celebri Ciprian Porumbescu, Tudor Flondor, Eusebiu Mandicevschi. • Alaturi Ciprian Porumbescu
Dimitrie Onciul
Simion Florea
Eudoxiu Hurmuzachi
Evenimentele din octombrie – decembrie 1918 • Context: apar divergenţe între Rusia Sovietică şi Rada Ucrainiană în această situaţie de prăbuşire a frontului răsăritean, România este nevoită să încheie pace separată cu puterile centrale în mai 1918. Teritoriul bucovinean, stăpânit de austrieci, urma să fie mărit cu ţinutul Hoetinului, o parte din judeţul Dorohoi şi din judeţul Fălticeni. Situaţia se schimba când Puterile Centrale sunt înfrânte de Aliaţi cu ajutorul forţelor americane şi sunt nevoite să capituleze.
• La Cernăuţi ia naştere, la 27 octombrie Adunarea Constituantă sub preşedinţia lui Dionisie Bejan, care a stabilit ca scop primordial unirea Bucovinei cu celelalte ţări româneşti într-un stat naţional independent. Ca organ central s-a creat Consiliul Naţional şi un birou Executiv condus deIancu Flondor; • "Glasul Bucovinei" – Sextil Puşcariu, Isidor Bodea, A. Propoviciu; ziar aparut in acele luni
• Iancu Flondor, conducătorul Consiliului Naţional Român, cere sprijin armetei române, încercând să contracareze acţiunile ucrainiene ce vroiau să acapareze teritoriul bucovinean • La 9 noiembrie , Divizia a 8 a română sub comanda gen. Iacob Zadic, intra în Bucovina: " Trecând hotarul pus între noi de o soartă vitregă acum o sută de ani şi mai bine, trupele române sosesc mijlocul vostru , aducându-vă dragostea şi srpijinul lor, pentru libera împărţire a dorinţelor născute din dreptul legitim al poparelor de a dispune de soarta lor"
Iancu Flondor
• La 11 noiembrie 1918 trupele române ajung în Cernăuţi şi înaintează până la graniţa de nord a Bucovinei; • Pe 27 noiembrie 1918, tricolorul este arborat pe clădirea Universităţii şi a doua zi este convocat Congresul General al Bucovinei pentru “stabilirea relaţiilor politice ale Bucovinei cu faţa de Regatul Român”. Au participat reprezentanţi ai Consiliului Naţional Român, dar şi delegaţii ale germanilor şi ucrainienilor din Bucovina. Lucrările Congresului au fost conduse de Iancu Flondor. A fost citită Declaraţia de Unire:
• Declaraţia de Unire a Bucovinei cu România, la 1 "Congresul General al Bucovinei întrunit azi, joi în 15/28 noiembrie 1918 în sala sinodală din Cernăuţi, consideră că: de la fundarea Principatelor Române, Bucovina, care cuprinde vechile ţinuturi ale Sucevei şi Cernăuţilor, a făcut pururea parte din Moldova, care în jurul ei s-a închegat ca stat; că în cuprinsul hotarelor acestei ţări se găseşte vechiul scaun de domnie de la Suceava, gropniţele domneşti de la Rădăuţi, Putna şi Suceviţa, precum şi multe alte urme şi amintiri scumpe din trecutul Moldovei; că fii acestei tări, umăr la umăr cu fratii lor din Moldova şi sub conducerea aceloraşi domnitori au apărat de-a lungul veacurilor fiinţa neamului lor împotriva tuturor încălcărilor din afară şi a cotropirei păgâne; că în 1774 prin vicleşug Bucovina a fost smulsă din trupul Moldovei şi cu de-a sila alipită coroanei habsburgilor; că 144 de ani poporul bucovinean a îndurat suferintele unei acârmuiri străine, care îi nesocotea drepturile
• că în scurgerea de 144 de ani bucovinenii au luptat ca nişte mucenici pe toate cămpurile de bătaie din Europa sub steag străin pentru menţinerea, slava şi mărirea asupritorilor lor şi că ei drept răsplată aveau să îndure micşorarea drepturilor moştenite, isgonirea limbei lor din viata publică, din şcoală şi chiar din biserică; • că în acelaşi timp poporul băştinaş a fost împiedicat sistematic de a se folosi de bogăţiile şi izvoarele de câştig ale acestei ţări, şi despoiat în mare parte de vechea sa moştenire; dară că cu toate acestea bucovinenii n-au pierdut nădejdea că ceasul mântuirii, aşteptat cu atâta dor şi suferintă va sosi, şi că moştenirea lor străbună, tăiată prin graniţe nelegiuite, se va reîntregi prin realipirea Bucovinei la Moldova lui Ştefan, şi că au nutrit vecinic credinţa că marele vis al neamului se va înfăptui prin unirea tuturor ţărilor române dintre Nistru şi Tisa într-un stat national unitar; constată că ceasul acesta mare a sunat!
• Astăzi, când după sforţări şi jertfe uriaşe din partea Romăniei şi a puternicilor şi nobililor ei aliati s-a întronat în lume principiile de drept şi umanitate pentru toate neamurile şi când în urma loviturilor zdrobitoare monarchia austro-ungară sa zguduit din temeliile ei şi s-a prăbuşit, şi toate neamurile încătuşate în cuprinsul ei şi-au câştigat dreptul de liberă hotărâre de sine, cel dintâiu gând al Bucovinei desrobite se îndreaptă către regatul României, de care întotdeauna am legat nădejdea desrobirii noastre. Drept aceea Noi, Congresul general al Bucovinei, întrupând suprema putere a ţării şi fiind investit singur cu puterile legiuitoare, în numele Suveranitătii naţionale, Hotărâm: Unirea necondiţionată şi pentru vecie a Bucovinei în vechile ei hotare până la Ceremuş,
• S-a hotărât în unanimitate Unirea necondiţionată a Bucovinei, în vechile ei hotare cu regatul României. Apoi în Piaţa Unirii s-a încins o horă mare. Un martor ocular a consemnat: " O sărbătoare cum poate o fi fost pe timpul lui Ştefan după vreo mare victorie".
Membrii grupei • • • •
Anghelus Antonia Dinu Alexandra Iacob Alina Radu Anca, cls a XI a I
