Twilight Din Perspectiva Lui Emmet - Capitolul 1

Doamne, ce plictiseala! Imi doream sa sparg peretele linga care stateam si sa alerg afara…as fi facut orice sa scap de monotonia ce imi acapara in fiecare secunda cite o particica din viata… Nu! Nu trebuie! mi-am spus eu… Of! Macar de-ar fi un ursulet Grizzly prin preajma… un Grizzly ar sti sa ma invelseleasca…Trebuie sa ma duc neaparat la vinatoare diseara… o sa-l rog pe Edward sa mearga cu mine… Edward! Frate! l-am chemat in gind. Erau si parti bune in faptul ca Edward putea citi gindurile… nu mai era nevoie sa deschid gura pentru a discuta cu el. Edward! Am gindit din nou vazind ca nu-mi da atentie. M-am intors si m-am uitat la el… parea concentrat se holba spre masa la care statea fata cea noua, Isabella. Brusc s-a intors spre mine… - Jessica Stanley o pune la curent pe noua fata cu birfele despre familia Cullen… mi-a soptit el. Deci din aceasta cauza era atit de concentrat! Sper ca spune ceva de bine! m-am gindit eu. Nici de aceasta data nu m-am deranjat sa deschid gura...stiu ca Edward m-a auzit la fel de bine... - De fapt e cam lipsita de imaginatie. Doar o vaga aluzie scandaloasa. Nici un pic de groaza. Sint cam dezamagit. Mi-a spus el. Si fata cea noua? Am intrebat curios fiind la ce gindeste fata... E si ea dezamagita de birfe? Edward s-a uitat din nou spre masa la care statea fata. Nu spunea nimic. Deveneam din ce in ce mai curios... - Mergem? a intrebat Rosalie... M-am sculat de pe scaun... era vremea pentru o lectie lunga si plictisitoare la fel ca precedenta. Totusi eram curios... - Deci fata cea noua nu este infricosata de noi inca? L-am intrebat de data aceasta cu voce tare... Esward a dat din umeri. A dat din umeri? Asta era ciudat... Mereu ne spunea ce credeau oamenii despre noi. As fi vrut sa insist dar stiam ca nu-mi va spune nimic asa ca m-am indreptat resemnat spre urmatorul curs.... Exact cum am banuit! Lectia era atit de plictisitoare... invatasem aceste lucruri de zeci de ori pina acum... nu mai descoperisera oamenii nimic nou? Rose parea la fel de plictisita ca si mine, Jasper desi incerca sa para atent... parea atit de distras iar Alice, Alice era speriata... Oare ce vazuse? Gindurile mi-au fost intrerupte pentru o secunda de sonerie... in sfirsit! Se terminase! Am iesit din cladire si am pornit spre parcare urmat de Alice,Jasper si Rosalie. Cind am ajuns la masina Edward nu era acolo... ciudat...el ajungea mereu primul si ne astepta... Am cercetat parcarea cu privirea si l-am obserat venind dinspre secretariat. Arata... distrus, indurerat... de parca tocmai ar fi ucis pe cineva. O! Asta vazuse Alice! Edward ucisese un om...sper ca n-au fost martori... altfel va trebui sa ne mutam..din nou. - Edward, a soptit Alice speriata cind el ajunsese linga masina. Nu a spus nimic ... pur si simplu a clatinat din cap. - Ce ti s-a intimplat? l-am intrebat eu... Nu mi-a raspuns.. a intors masina si a pornit cu viteza pe sosea. M-am intors spre Alice sperind ca macar ea stie ceva...dar Alice a dat din umeri... Ce facuse Edward? De ce era atit de ...speriat? - Pleci! a soptit Alice... - Chiar asa? ... a mirit Edward Pleca? De ce? Daca a ucis pe cineva trebuia sa plecam cu totii... Toti taceam nimeni nu indrazneam sa intrebam ceva... poate pentru ca ne era teama de ce am fi putut afla... - Opreste-te! a tipat Edward uitindu-se urit la Alice... - Scuze... a soptit ea... Era posibil ca un vampir sa inebuneasca? Pentru ca eram sigur ca asa se comporta Edward...ca un nebun. - O sa-mi fie dor de tine, a spus Alice uitindu-se la Edward. Chiar daca o sa lipsesti putin. Cit de mult uram discutiile fara sens pe care le purtau ei doi...

-

Lasa-ne aici! a spus Alice cind am ajuns la drumul ce ducea spre casa noastra. Ar trebui sa-i spui lui Carlisle ... a adaugat ea. Eu, Jasper si Rose am coborit din masina cind Edward a oprit...dupa citeva secunde a coborit si Alice. Nu o puteam intreba nimic aici...ne-ar fi auzit Edward asa ca am inceput sa alergam spre casa. Cind eram suficient de departe ne-an oprit. - Alice, ce s-a intimplat? am intrebat-o nereusind sa-mi ma inabus curiozitatea... - Edward, aproape a ucis-o pe Isabella Swan... - Aproape? Cum adica aproape? E moarta sau nu? Am continuat cu un sir interminabil de intrebari.. - Nu, nu e moarta, se pare ca Edward e mult mai puternic decit ne-am imaginat... s-a putut controla. Mi-a raspuns Alice. Fata era bine!! - Atunci de ce aplecat? Am intrebat eu In aceasta privinta chiar eram nedumerit... - Emmet, stii bine ce ai facut atunci pe cimp. Cind i-ai simtit mirosul acelei femei ea nu a avut nici o sansa... La fel de bine..sau poate chiar si mai bine miroase Bella pentru Edward... crezi ca ar rezista sa fie atit de aproape de ea? O! Deci asta era! Acea fata, Isabella... mirosea extraordinar pentru el... - Cind se va intoarce? A intrebat Jasper... - Peste citeva zile.. a raspuns Alice. - Sa mergem acasa! A spus Rosalie...

*** In zilele care au urmat Isabella se uita mereu la masa noastra... eram sigur ca il cauta pe Edward. Dar, de ce? De ce l-ar fi cautat? M-am gindit citeva secunde api, negasind nici un raspuns logic am renuntat. Aveam alte treburi mai importante ... cum ar fi meciul de wrestling pe care il voi avea cu Jasper diseara. Trebuia sa gasesc o modalitate sa cistig. - Alice? Am soptit cind se apropia ora meciului... Cine cistiga? Ea se gindi o clipa... - Jasper! A raspuns incet... Nu era posibil! Era o modalitate de a ma disconcentra, eram sigur... Nu putea cistiga din nou Jasper... - Punem pariu? Am intrebat-o eu... - Stii ca o sa cistig eu nu-i asa? Incerca sa ma faca sa nu pariez. Ma amgise piticania... - Eu n-as fi asa de sigur! I-am spus eu incet si am scos un teanc de bancntote din buzunar. - Cum vrei tu! Mi-a spus ea... o sa am mai multi bani de cumparatari... Da! Sigur! De parca nu avea bani! Numai cu banii de buzuar putea cumpara citeva magazine de haine! Concetreaza-te Emmet! imi repetam in timp ce incercam sa-l dobor pe Jasper. Trebuie sa cistigi! Mi-am indoit picioarele si m-am avintat spre el... O sa reusesc!... Sau nu... jasper a fost mai rapid decit mine... s-a dat la o parte la timp si m-a pus la pamint. - Banii! A cerut Alice... si sa nu mai pariezi cu mine pentru ca eu am mereu dreptate... a adaugat ea Obraznicatura!