Tv-moara-cu-noroc.docx

Eseu- TEMA SI VIZIUNEA DESPRE LUME Moara cu noroc, Ioan Slavici

1. Date despre autor si opera sa a. Informatii generale despre I.Slavici Ioan Slavici (n. 18 ianuarie 1848 la Șiria, județul Arad — d. 17 august 1925 la Crucea de Jos, în apropiere de Panciu, județul Vrancea) a fost un scriitor și jurnalist român. Este al doilea copil al cojocarului Sava Slavici si al Elenei. Opera literară a lui Ioan Slavici este influențată de viața satului ardelean. Scriitorul a fost considerat de criticul George Călinescu un „instrument de observație excelent” al mediului rural,[2] oferind în nuvelele sale poporale și în studiile sale o frescă a moravurilor, a comportamentului oamenilor în funcție de statificarea lor socială, în cele mai mici detalii ale ținutei, îmbrăcăminții, vorbirii și gesturilor.[3] L-a cunoscut pe Mihai Eminescu la Viena, iar la îndemnul acestuia a debutat cu comedia Fata de birău în anul 1871. Printre cele mai importante scrieri literare ale lui Ioan Slavici se numără comedii- Fata de birau(1871) Polipul unghiului(1875); drame istorice – Bogdan Voda(1876), Gaspar Graziani(1888); povesti – Zana Zorilor, Florita din codru, Doi feti cu stea in frunte, Pacala in satul lui, Spaima zmeilor, La rascruci; romane- Mara(1894), Din batrani(1902); memorii – Inchisorile mele(1920), Amintiri(1924). b.Informatii despre nuvela Moara cu noroc – anul si locul aparitiei Opera “Moara cu noroc” are ca an de aparitie anul 1881, publicata in volumul “Novele din popor”, tratând consecințele pe care dorința de îmbogățire le are asupra destinului uman. Majoritatea criticilor o consideră creația cea mai importantă a autorului, alături de Pădureanca și romanul Mara. c.Nuvela psihologica este tipul de nuvela axat pe conflictul interior al personajului in care actiunea urmareste declinul acestuia sub aspect moral si spiritual. Ca si caracteristici, nuvela psihologica surprinde personaje din toate mediile sociale: negustori, targoveti, hangii, porcari, tarani, etc. Se urmareste dezumanizarea personajului influentat de bani sau dorinta de imbogatire. Apar ca motive literare: banul, averea, mostenirea. Se urmaresc stari sufletesti si trairi

aparte: frica, alienarea, erosul, obsesia, toate surprinse prin procedeul analizei psihologice, ca mijloc de investigare a psihologiei umane. Conflictul interior este puternic si surprins in opera in detrimetul celui exterior. Deobicei, se realizeaza valorificarea morala a textului de analiza psihologica. Elemente ale realismului prezente in opera sunt tema de inspiratie, viata sociala, surprinderea diferitelor categorii sociale, punandu-se in evidenta conflictul dintre ele. Personajul este vazut in evolutie realizandu-se o analiza psihologica a acestuia. Este surprins un mediu social caracterizat sub toate aspectele, in care personajul isi gaseste locul si propriul destin. Apare degradarea individului si tema de inspiratie prezinta o realitate neinfrumusetata in care limbajul joaca un rol esential. 2.Titlul Titlul operei, din punct de vedere morfologic este alcatuit din doua substantive comune. In sens denotativ, face referire la un spatiu amenajat pentru a se macina cereale si sansa. In sens conotativ, titlul ilustreaza in primul rand, ironia naratorului pentru soarta personajului principal. Locul luat in arenda, o fosta moara transformata in han ar trebui sa aduca prosperitatea celui care se muta acolo, insa norocul in acel loc nu si-l face hangiul ci ii este impus de catre Samadau. Deci, moara cu noroc, este un loc nefast care datorita influentei negative exercitate in special de Samadau, isi va pune amprenta si asupra personajului principal care parcurge toate treptele decaderii. 3.Tema Tema principal

a nuvelei este

i psihologic al scrierii,

i ea adecvat

i anumeconsecin

caracterului realist

ele pe care le are setea de îmbog

ire asupra sufletului individului, asupra destinului s o tem

social

(dorin

moralizatoare(omul s

a lui Ghi fie mul

de a-

u.Acesteia i se adaug

i schimba statutul social), una

umit cu ceea ce are)

i alta psihologic

(conflictul interior puternic al personajuluiprincipal).Atât tema principal , cât i cele secundare se dezv sens

i în ceea ce prive

luie pe parcursul întregii nuvele, dar edificatoare înacest te evolu

ia personajului sunt câteva episoade

semnificative. În primul rândeste hot destinul, dovad scurt , r

fiind r

de a-

spunsul categoric care i-l d

spunse Ghi

,s

cizmele oamenilor, careumbl dac

rârea lui Ghi

duminica e noroi, î

r

mânem aici, s

toat

s

pt

i schimba

soacreisale; cârpesc

-Vorb

i mai departe

mâna în opinci ori descul

i duc cizmele în mân

pân

i, iar

labiseric ,

is

ne

punem pe prispa casei la soare, privind eu la Ana, Ana la mine, amândoi la copila , iar

dumneata la tustrei. Iat

destinului lui Ghi d

ul stîrne

este

lini

tea colibei. Hot

râtor în evolu

i momentulprimei întâlniri cu Lic , întrucât S

te deopotriv

admira

ie

i team

dere moral . La fel de semnificativ este

i episodul în care ghi

tesentimentul culpabilit

adreseaz p

rin

s ii vo

ie

rmanilor mei copii, zise el, voi nu mai ave tri, un tat

om cinstit.

rii sale morale este acela cândGhi ucide pe Ana, gest incalificabil, c

ia personajului, ci

i se

i, cum avuseser al degrad

, de la complicitate ajunge la crim

i.Aceste episoade narative eviden i evolu

ii

. Momentul suprem îns

ci vinovat de înstr iaz

m

în sufletul eroului

careva evolua iremediabil spre dec tr

ia

io

inareaanei este el însu

nu numai structura tematic

a nuvelei

iviziunea despre lume aa autorului.

Motive literare La realizarea temei contribuie mai multe motive literare: motivul cautarii norocului (Ghita si familia lui pleaca din satul in care era el cizmar si arendeaza carciuma de la Moara cu noroc), motivul hanului(asezat intr-o vale, la rascruce de drumuri; initial, moara – simbol al “macinarii” unor vieti), motivul personajului demonic ( Lica Samadaul) 4.Compozitia si Structura nuvelei.

Opera literara „Moara cu noroc ” are o structura simetrica, tipica nuvelei. Discursul narativ este structurat in 17 capitole, incadrate de cele 2 replici ale batranei. Actiunea se desfasoara pe parcursul unui an, intre doua repere temporale cu valoare religioasa, de la Sfantul Gheorghe pana la Paste, iar in final, apa si focul purifica locul. Atat timpul cat si spatiul sunt bine precizate, lucru specific nuvelei. 5.Raportul incipit-final In incipit, personajul secundar mama lui, Ana (batrana) povesteste despre faptul ca nu banii conteaza ci linistea sufleteasca, dar nu se baga in viata tinerilor, lasand totul in voia destinului. Ea defapt simtea frica de schimbare, de ceea ce va urma, mentionand “mi-e greu sa parasesc coliba in care mi-am petrecut viata…ma cuprinde un fel de spaima”, dar nu-si paraseste copiii si incearca sa se obisnuiasca cu ideea “si-mi vine sa rad cand mi-o inchipuiesc ca circiumarita”. Inceputul este simetric cu finalul deoarece se regaseste in aceeasi ipostaza. Finalul este reprezentat de reluarea incipitului prin faptul ca batrana pune seama intamplarilor pe voia sortii si a destinului care isi urmeaza cursul. Batrana se regaseste din nou la Moara cu noroc, impreuna cu copiii, dar de data asta regretand situatia in care se afla. 6.Actiunea Expozitiunea prezinta carciuma de la Moara cu noroc ca fiind asezata la rascruce de drumuri, izolata de restul lumii, inconjurata de pustietati intunecate. Descrierea drumului care merge la carciuma si a locului in care se afla este prezentat in expozitiune. Ghita se dovedeste harnic si priceput la inceput, iar primele semne ale bunastarii nu intarzie sa apara. Intriga este reprezentata de aparitia lui Lica Samadaul la Moara cu noroc, un personaj carismatic, seful porcarilor si al turmelor de porci din imprejurimi care tulbura echilibrul familie. El isi impune inca de la inceput regulile, iar Ana, nevasta lui Ghita intuieste ca acesta este un “om rau si primejdios”. Cu toate ca isi da seama ca Lica reprezinta un pericol pentru el si familia lui, Ghita nu renunta datorita ideii de a se imbogati. Desfasurarea actiunii cuprinde faptele si intamplarile textului. Mai intai, Ghita isi ia toate masurile de aparare impotriva lui Lica: merge la Arad sa-si cumpere doua pistoale, doi caini si angajeaza o sluga. Insa din momentul aparitiei lui Lica, incepe procesul de instrainare a lui Ghita fata de familie. Devine tot mai irascibil, nu mai

zambeste ca inainte, iar pe sotia lui o cam batea. La un moment dat, Ghita incepe sa regrete ca are familie si copii pentru ca nu-si poate asuma total riscul imbogatirii alaturi de Lica. Datorita generozitatii Samadaului, starea materiala a lui Ghita se imbunatateste, doar ca Ghita incepe sa se obisnuiasca cu raul. El isi indeamna sotia sa joace cu Lica, aruncand-o definitiv in bratele lui si ajunge sa fie implicat in furtul de la arendas si in uciderea unei femei si un copil. Retinut de politie, i se da drumul acasa numai pe “chezasie”. Prin faptul ca jura stramb la proces, acoperindu-i nelegiuirile lui Lica, Ghita devine complice la crima. Hotaraste sa-l parasca pana la urma cu ajutorul lui Pintea, insa nu este sincer nici cu el, oferindu-i dovezi despre vinovatia lui doar dupa ce-si va putea opri jumatate din bani. Punctul culminant este atunci cand Ghita ajunge pe ultima treapta a degradarii morale si in momentul in care vrea sa se razbune pe Lica isi arunca sotia in bratele acestuia. Spera pana la sfarsit ca sotia lui va rezista tentatiei, dar dezgustata de lasitatea sotului ei i se daruieste lui Lica tot in mod de razbunare. Cand isi da seama ca sotia lui, Ana, l-a inselat, o ucide. La randul lui, Ghita este ucis de Raut, din ordinul lui Lica, iar el pentru a nu cadea in mainile lui Pintea se sinucide izbindu-se cu capul de un copac. Deznodamantul cuprinde sfarsitul actiunii. Un incediu distruge carciuma de la Moara cu noroc in noaptea de Pasti si singurele personaje care supravietuiesc sunt batrana si copii. 7.Personaje Personajele lui Slavici sunt bine conturate, veridice, rotunde (dupa M.

Forester),fiind rezultate ale propriilor fapte, actiuni si ganduri,actionand liber, neconstranse decat de forta destinului. Personajul asupra caruia focalizeaza lentila moralista a lui Slavici este Ghita,care,impreuna cu sotia sa, Ana si Lica Samadaul formeaza “triunghiul nefericirii”. In conturarea protagonistului se reunesc doua perspective esentiale: realismul psihologic (evolutia personajului) si clasicismul (viziunea de ansamblu care priveste destinele personajelor), rezultatul fiind un personaj individualizat. Ghita este personajul principal al carui statut social moral se schimba pe parcursul nuvelei. La inceputul operei, apare in ipostaza de cizmar cinstit, dar sarac, dornic de a se imbogati, ca urmare devine hangiu. La inceput apreciat datorita onestitatii, dar dominat de obsesia banului in continuare. Se transforma astfel caracterial in tipul parvenitului, omul care decade atat spiritual cat si sufleteste, nuvela urmarind

degradarea morala in toate etapele. Ultima ipostaza a decaderii il infatiseaza ca sot ucigas al propriei sotii. Dominat de frica, de obsesia pentru bani, fiind exploatat moral de Samadau, personajul se contureaza in mod realist, tipic nuvele psihologice. Lica Samadaul, personaj secundar al nuvelei evolueaza liniar pe parcursul operei. Statutul initial de “samadau”, sef al porcarilor, ii confera puterea de a guverna afacerile cu porci cinstite si necinstite din campia Aradului. Personajul se contureaza caracterial, bun cunoscator al psihologiei umane, cel care poate manipula, cunoscand slabiciunile celorlalti. Barbat de vreo 36 ani, ochi verzi cu privire agera, camasa alba cu floricele si scrobita care-si indeamna calul cu un bici si carmajin, cu coada incrustata, impresionata usor. Finalul nuvelei il aduce in aceeasi ipostaza, de hot, talhar si scrimina demn insa in fata sortii pe care si-o poate singur calauzi spre actul final al mortii pentru a nu da satisfactie legii. Format in nelegiuire, va muri cu ea in suflet. Ana, personaj secundar, este regasita la inceputul operei in ipostaza de mama si sotie iuibtoare, femeie care isi asculta orbeste sotul fara a-l contrazice. Schimbarea existentei vine odata cu mutarea la han, unde, la inceput, conduce afacerea alaturi de sotul ei. Frumoasa, mladioasa, dornica de iubire se bucura alaturi de Ghita de noua conditie. Odata cu aparitia Samadaului, este atrasa de barbatul impunator pe care il vede diferit de sotul ei. Perpectia se contureaza tot mai mult cand Ghita incepe sa se instraineze si spaimele lui ies la iveala. Sotul se transforma atunci in muierea in haine de barbat datorita faptului ca Ana il desconsidera. La randul sau, cade in capcana Samadaului si atractia fata de el ii este fatala. Statutul final o indica fiind o sotie adulterina decazuta din punct de vedere moral si parcurgand acelasi traseu alaturi de sotul ei. Pentru a nu fi umilita mai mult, este ucisa de Ghita, incapabil sa infrunte adversarul. Ultimele momentente ale femeii o arata agatata cu unghiile de fata Samadaului ca intr-un gest de revolta, dar si de admiratie pentru barbatul care a distrus-o 8.Narator Naraţiunea realistă este obiectivă, realizată la persoana a III-a de către un narator omniscient, omniprezent, neimplicat. Relatarea evenimentelor nu se realizează totuşi în mod linear, iar înlănţuirea dintre capitole se face prin tehnici epice diverse: dialogul (la începutul nuvelei), descriere la timpul prezent (capitolele al II-lea şi al III-lea), semnalarea unei relaţii temporale de anterioritate faţă de cele povestite înainte (capitolul al XVI-lea). Înlănţuite temporal şi cauzal, faptele sunt credibile, verosimile. Efectul asupra cititorului

este de iluzie a vieţii (veridicitate) şi de obiectivitate. Pe lângă perspectiva obiectivă a naratorului, intervine tehnica punctului de vedere în intervenţiile simetrice ale bătrânei, personaj episodic, dar care exprimă cu autoritatea vârstei mesajul moralizator al nuvelei. Înainte şi după discursul narativ propriu-zis, bătrâna rosteşte cele două replici - teze ale nuvelei, privitoare la sensul fericirii şi la forţa destinului: >„OMUL SĂ FIE MULŢUMIT CU SĂRĂCIA SA, CĂCI, DACĂ E VORBA, NU BOGĂŢIA, CI LINIŞTEA COLIBEI TALE TE FACE FERICIT" şi „[...] AŞA LE-A FOST DATĂ". Prin intenţia moralizatoare, nuvela este realist-clasică.

Focalizarea este zero, lucru caracteristic nuvelei. Relatarea evenimentelor nu se realizeaza totusi linear, iar inlantuirea dintre capitole se face prin tehnici epice diverse: dialogul (la inceputul nuvelei), descriere la timpul prezent (capitolele al II – lea si al III- lea), semnalarea unor relatii temporale de anterioritate fata de cele povestite inainte (capitolul al XVI -lea). Inlantuite temporal si cauzal, faptele sunt credibile, verosimilw. Efectul asupra cititorului este de iluzie a vietii(veridicitate) si de obiectivitate. Pe langa focalizarea zero,in „Moara cu noroc ” regasim si focalizarea interna, in replicile batranei din incipitul si finalul nuvelei. Interventiile batranei sunt simetrice si exprima teza .

Modurile de expunere îndeplinesc o serie de funcţii epice în discursul narativ. Descrierea iniţială are, pe lângă rolul obişnuit de fixare a coordonatelor spaţiale şi temporale, funcţie simbolică şi de anticipare. Naraţiunea obiectivă îşi realizează funcţia de reprezentare a realităţii prin absenţa mărcilor subiectivităţii, prin impresia de stil cenuşiu. Alături de funcţia esenţială de reprezentare, în roman apare şi funcţia epică de interpretare/ semnificare. Dialogul contribuie la caracterizarea indirectă a personajelor, susţine veridicitatea relaţiilor dintre personaje şi concentrarea epică. Monologul interior, de factură tradiţională, monologul interior adresat, stilul indirect liber sunt principalele mijloace de investigare psihologică a personajului principal. 9.Limbaj Opera lui Ioan Slavici are un profund caracter popular, atat prin tematica, prin conceptia morala, cat si prin dragostea lui pentru sufletul omenesc. El este un adevarat maestru in construirea dialogurilor si a monologurilor

interioare, prin care sondeaza sufletul omenesc, analizeaza reactiile, trairile interioare, gandurile personajelor. Desi a fost acuzat de folosirea excesiva a regionalismelor, stilul lui Slavici are o oralitate asemanatoare ca aceea a lui Creanga, dand impresia de spunere a intamplarilor in fata a unui auditoriu, mai ales ca si el intervine deseori in naratiune fie prin exclimatii sau interogatii retorice, fie prin proverbe si zicatori. Ioan Slavici reuseste sa comunice cu claritate ideile, sa formuleze cu o concizie clasica trasatura unui personaj, sa descrie un peisaj cu mijloace simple, intr-o faza sobra,, fara ornamente inutile, valoarea limbii literare constand tocmai in lipsa de stil . Limbajul artistic este original prin vigoare, sobritate, spontanietate si oralitate 10.Tehnici narative Noutatea nuvelei in epoca o reprezinta analiza psihologica intreprinsa de narator. Monologul, introspectia, devin mijloace ale caracterelor psihice, morale.

11. In opinia mea, textul impresioneaza prin faptul ca personajul principal, Ghita, parcurge absolut toate treptele decaderii.

12.Concluzie Opera literară MOARA CU NOROC de Ioan Slavici este o nuvelă psihologică, deoarece are toate trăsăturile acestei specii literare: analizează conflictul interior al personajului principal, urmăreşte procesul înstrăinării lui Ghiţă faţă de familie şi urmăreşte degradarea morală a acestuia produsă de ispita îmbogăţirii.