Traditia Ortodoxa 23 Martie 2009

Revistă de cultură teologică ortodoxă tipărită cu binecuvântarea

Î.P.S. Arhiepiscop şi Mitropolit VLASIE MOGÂRZAN

Coordonator: P. S. Episcop Vicar SOFRONIE SUCEVEANUL

„Religiozitate” şi CredinŃă „Că ne-ai făcut spre a Te căuta şi neliniştit este sufletul nostru până nu se va odihni întru Tine” Fericitul Augustin

C

redinŃa unei obşti umane este o lege nescrisă, ce o caracterizează încă de la zămislirea şi închegarea ei ca popor. Deseori, continuitatea acestui simŃământ religios este o dovadă în plus a prezenŃei neîntrerupte, veche de secole, a unui popor într-un anumit spaŃiu al lumii. Limba, credinŃa şi portul constituie elemente definitorii ale unui neam, dar totuşi nu există între ele o legătură de cauzalitate directă. Pot exista anumite înrudiri ale unui popor cu alt popor – cum, de pildă, există o rădăcină comună între români şi latini, dar acest lucru nu arată şi o apropiere sau o asemănare în sfera mărturisirii de credinŃă şi al dogmatismului Bisericii. Este deci limpede că trăsătura sobornicească a Bisericii nu are la temelie criterii naŃionaliste sau lingvistice. Ortodoxia nu va putea fi adusă niciodată la acelaşi numitor comun cu universalismul occidental

nismului speciilor, al reabilitării lui Iuda sau al veridicităŃii evangheliilor apocrife. Pentru a-i vâna pe cei „religioşi”, cei ce conduc lumea din umbră au născocit altă blestemăŃie: „rugăciuni” transformate în spectacole de circ, „prestate” în faŃa altarului, ce au pretenŃia de a ajunge până la cer, precum a ajuns odinioară rugăciunea proorocului Ilie din vremea secetei. Duhul lui Dumnezeu nu se mai simte însă printre aceştia. Altceva îi mână pe aceştia; un duh silnic, ce se sileşte a-i vâna şi a-i prinde pe cei cu adevărat credincioşi - şi nu doar „religioşi”, întinzându-le tot soiul de capcane şi sminteli. „Religiosul” spune că „trebuie să avem dragoste către eretici şi să arătăm îngăduinŃă şi să le aprobăm

1 mai, 2008: „Religiozitate” ecumenistă - Werner Thissen, arhiep. de Hamburg, Germany, „binecuvintează” împreună cu „episcopeasa” luterană Maria Jepsen, în timpul unei slujbe ecumenice.

papistăşesc, deşi năimiŃii neguŃătoresc şi tocmesc vânzarea sa, în schimbul celor treizeci de arginŃi… preŃul Celui nepreŃuit! Robi ai idolilor deşertăciunii, cărora li se închină, oamenii iubesc „slava oamenilor mai mult decât Slava lui Dumnezeu” (Ioan 12, 43), şi chiar şi atunci când sunt abateri de la adevăr, ei se disculpă invocând modernismul occidental, adică acea teorie nebunească, ce afirmă că „Biserica trebuie să fie deschisă şi cu o clară conştiinŃă de sine”. Pentru înfăptuirea acestui „ideal”, au fost iniŃiate apropieri asidue şi contacte ecumenice cu toŃi ereticii din Apus. „Dialogurile” sunt desfăşurate pe diferite planuri de „atac”. Planul e să nu scape nimeni cu conştiinŃa întreagă. Pentru orice suflet vânat, există şi un cârlig cu o momeală pe măsură. Iar prada nu va lipsi niciodată din mrejele păpuşarilor din întuneric. Pentru iubitorii de ştiinŃă şi oratorie nesfârşită, diavolul a scornit arma discuŃiilor şi simpozioanelor interconfesionale aşa-zis „academice”, la care se elaborează teorii hulitoare, de genul evoluŃio-

Adevărata slujire a lui Dumnezeu – trăsătură a CredinŃei ortodoxe

rătăcirea”, dar pentru un adevărat ortodox, Adevărul nu poate fi micşorat sau împărŃit prin astfel de concesii. Credinciosul spune: „ereticule, te iubesc ca om şi ca făptură a lui Dumnezeu, dar mă lepăd şi mustru, neprimind întunecarea şi rătăcirea ta. Şi cea mai înaltă dovadă a dragostei pe care o am pentru tine, este tocmai faptul că îŃi spun adevărul şi îŃi arăt erezia în care te afli”. Ecumeniştii de astăzi se dovedesc a fi lipsiŃi chiar de dragostea din care şi-au făcut un motto, un refren, de vreme ce ei nu mustră rătăcirile confesiunilor heterodoxe, ci îi laudă pe aceia pentru „religiozitatea” lor, de teama de a nu-i sminti cu mărturisirea adevărului. SfinŃii Apostoli Îl propovăduiau pe Hristos, Adevăratul Dumnezeu, „întărind sufletele ucenicilor, şi rugându-i să rămână în CredinŃă” (Fapte 14, 22). Către cine mai propovăduiesc „apostolii” vremurilor noastre? În care credinŃă se mai află ei? Sub auspiciile „religiozităŃii”, ortodocşii ecumenişti (adică apostaŃii) poartă dialoguri ecumenice cu anglicanii pentru care

TRADIłIA ORTODOXĂ nr. 23

Martie 2009

4

Religiozitatea este o mască a sentimentelor şi practicilor antiortodoxe, săvârşite de apostaŃii ecumenişti şi modernişti:

„Dragostea şi unirea” sunt sloganuri de folosit la întrunirile cu ereticii. Cu ortodocşii, însă, iată ce se întâmplă (la ordinul Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol):

Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, participând la diverse banchete organizate în mediile laice şi ecumeniste. Dreapta-sus: 21.10.1994 - Patriarhul ecumenic este premiat cu medalia de aur a Congresului S.U.A.

nu mai există decât două Taine – şi încă şi acelea deformate şi răstălmăcite potrivit cu mintea lor întunecată de veacuri de erezie, şi care neagă întreaga TradiŃie a Bisericii, propovăduind inclusiv hirotonisirea femeilor! Încetul cu încetul, datorită acestor dialoguri oculte, regizate în culisele ecumenismului, numărul Tainele Bisericii Apostolice va scădea unul câte unul, iar apele curate ale Ortodoxiei se vor întina cu puhoaiele tulburi şi otrăvitoare ale propovăduirii ereticeşti. Pe cei „religioşi” îi putem recunoaşte cu uşurinŃă în lume: ei sunt tocmai cei descrişi mai sus – cei ce preferă să tacă, atunci când credinŃa este primejduită, care schimbă cu uşurinŃă adevărul pe minciună, cu o rapiditate înristătoare. Îi putem întâlni în toate sferele şi la toate nivelele; ei sunt oameni de succes în societate, adaptabili şi schimbători, diplomaŃi, amabili, deschişi, având numai o noŃiune vagă despre Dumnezeu şi Biserică. Ei sunt însă nelipsiŃi de la toate evenimentele bisericeşti, pentru că ei trebuie să pozeze în „bunul şi bravul creştin”, cu toate „avatarurile” ce decurg din această trăsătură: milostenia, credinŃa, evlavia practicate spre a fi lăudaŃi de oameni. Religiozitatea îl va ajuta, poate, să facă aceste lucruri, dar după ce evenimentul se va fi sfârşit, viaŃa lui va continua pe acelaşi făgaş, departe de Dumnezeu, urmând a îmbrăca iarăşi „haina religiozităŃii” la următorul „eveniment” religios înscris din agenda sa… Nu sentimentul vag religios ne va ajuta în lupta ce va urma – cea cu forŃele întunericului, ce se vor dezlănŃui asupra lumii sfârşitului de veac, ci arma cea tare a CredinŃei. Spre deosebire de omul „religios”, adevăratul credincios este un om lipsit de strălucirea lumească, cu tot ceea ce înseamnă ea: nebăgat în seamă în societate; neînŃeles; marginalizat – prigonit, chiar etichetat drept conservator, extremist, habotnic, înapoiat. Dar el are o comoară la care râvnesc toŃi întunecaŃii pământului: sufletul, pe care el l-a pus întrutotul în mâinile lui Dumnezeu, prin legătura cea tare CredinŃei şi nădejdii.

Stânga: Impresionante forŃe poliŃieneşti, desfăşurate în jurul Mănăstirii Esfigmenu din Athos, la ordinul expres al Patriarhiei de Constantinopol, cu scopul de a-i evacua forŃat pe călugări şi de a pune sechestru pe biserică şi pe bunurile Mănăstirii. Planul mai cuprinde şi repopularea chinoviei cu monahi agreaŃi de Fanar şi fideli directivelor apostate pe care urmează a le primi. Dreapta: Călugăr esfigmenit, bătut de atacatorii fanarioŃi în timpul unei blocade asupra Mănăstirii

Aceşti doi părinŃi de la Esfigmenu au murit în timpul ultimului asediu al Patrirhiei Ecumenice de Constantinopol (aprilie, 2008) împotriva Mănăstirii, ca urmare a interzicerii oricărui contact cu exteriorul şi al achiziŃionării de medicamente, în condiŃiile în care în obşte sunt mulŃi călugări vârstnici, bolnavi de diabet sau care suferă de afecŃiuni cardiace severe.

Prin mass-media se lucrează la manipularea raŃiunii oamenilor, în efortul satanic de a o canaliza către globalizarea confesională şi statală. Din culisele întunericului totul se produce lent şi sigur. Ni se va spune că raŃiunea fiecărui individ nu mai e bună la nimic, şi că trebuie să acceptăm raŃiunea comună a multor „învăŃaŃi”. Se vor impune reŃete şi şabloane de gândire, iar cei ce nu le vor accepta vor fi consideraŃi nişte proscrişi ai societăŃii. RaŃiunea fiecărui ortodox care gândeşte după legea lui Dumnezeu, va trebui anihilată şi aruncată în sfera „reziduurilor dogmatice”, într-un fel de muzeu sinistru, ce va cuprinde exponate ale... fostei Ortodoxii. Să ne ferească Dumnezeu de una ca aceasta! Acesta este scenariul viitorului, pe care ni-l scriu cei cu mâinile mânjite de sânge şi cu buzunarele doldora de arginŃii vânzării. Dacă ei L-au batjocorit şi L-au răstignit pe Hristos, cum să credem oare că pe noi ne vor cruŃa? Ne vor impune (discret, nu făŃiş) să renunŃăm la adevăratele valori ale Ortodoxiei; să renegăm viaŃa şi sfinŃenia apostolilor; să punem hotar între om şi Dumnezeu, considerând că suntem destul de abili pentru a ne crea o lume a noastră, în

TRADIłIA ORTODOXĂ nr. 23

5

Martie 2009

care Hristos să fie mai întâi identificat cu Antihrist, iar apoi exclus cu desăvârşire. Această letargie duhovnicească provine din dezorientarea spiritului care simte acum cele mai adânci lacunele în lupta pentru dreptate şi adevăr. Iată de ce acest veac nu ne mai îngăduie ca simpli oameni religioşi, ci ne vrea credincioşi – dar nu doar de spoială, ci plini de CredinŃă, drepŃi, hotărâŃi, tari în cuvânt şi în faptă, aşa cum au fost toŃi ucenicii Domnului, vreme de două milenii. De ce ni se pare greu, oare? Pentru că nu am fost crescuŃi în casa lui Dumnezeu; de aceea, nici nu prea înŃelegem ce vrea Dumnezeu de la noi. RaŃiunea noastră nu a întâlnit niciodată în drumul ei pe Dumnezeu, de aceea nici nu putem face diferenŃierea dintre minciună şi adevăr; dintre lumină şi întuneric; dintre Hristos şi pseudo-hristoşii care apar la orizontul lipsit de orice cugetare duhovnicească. Am fost reeducaŃi să credem şi să primim tot ceea ce ni se spune, fără măcar a avea curiozitatea de a verifica inepŃiile ce ne sunt implantate în subconştient. Iată, deci, cum idolul televizor şi în general idolul mass-media şi-a desăvârşit aproape în totalitate rolul satanic, conform scenariului scris… tot de cei ce vânează sufletele, vrând să le trimită în iadul cel mai de jos. Să nu ne bizuim doar pe puterea proprie, spunându-ne că „pe mine nu mă poate face nimeni să mă lepăd de Dumnezeu, doar pentru faptul că îi privesc şi îi aprob pe aceşti slujitori ai întunericului – aceste paiaŃe îmbrăcate în haine de gală”. A te crede invincibil sau infailibil e cea mai mare înşelare, iar aceşti întunecaŃi tocmai pe acest lucru se sprijină, atunci când ne fură sufletele. Ei s-au perfec-

Ńionat în arta drăcească a manipulării, dezvoltând un limbaj al semnelor, culorilor, gesturilor, mimicii, vestimentaŃiei, al ideilor etc, având rolul de a deturna gândirea omului, întorcând-o de la Dumnezeu! Toate vor să-l facă pe om să nu mai cugete asupra lucrurilor, ci să le primească ca atare. Iată de ce, în fapt, traversăm o perioadă de criza contemporană anti-intelectuală, antiraŃională şi anti-duhovnicească. Nu trebuie să fim solidari cu aceste manifestări de „reînnoire a omenirii” în anumite domenii ale vieŃii, mai ales în viaŃa Bisericii, unde „reînnoirile” distrug adevăratele valori ale duhului ortodox, înlocuindu-le apoi cu un set de sugestii nebuneşti, devenite „dogme” peste noapte. Avansăm economic, copiem modele de viaŃă occidentală, încercăm să imităm maniere scabroase de îmbogăŃire, prin droguri, şantaj, comerŃ de carne vie, promiscuitate. Însă, când ne ridicăm puŃin pe scara societăŃii, abia atunci vedem că ascensiunea noastră nu are nicio rădăcină, nicio temelie pe care să se sprijine, deşi cândva eram (parcă?) „religioşi”... Şi, cuprinşi de temerea necredinŃei şi a nesiguranŃei faŃă de sinele nostru duhovnicesc, devenim o pradă sigură şi uşoară pentru diavol. Nu putem spune că lumea s-a născut în secolul al XXI-lea, iar ceea ce lasă de dorit este faptul că în acest secol nu se mai cultivă nimic original; valorile perene ale culturii şi tradiŃiei poporului nostru sunt uitate de multă vreme, iar ideea de mântuire a sufletului a fost bătută în cuie la poarta Bisericii ecumeniste. Să fim, dar, credincioşi, iar nu... „religioşi”! Va urma M.B.

Chipuri duhovniceşti ale luptei pentru TradiŃie

Ultimul stareŃ de la Valaam, Ieroschimonahul Mihail (1877-1962)

ce Mănăstirii Valaam i s-a impus introducerea noului calendar, în anii ’20 ai secolului trecut, părea D upă că o sabie fusese înfiptă atunci în inima ei, pricinuind o asemenea dezbinare şi amărăciune, că nu puŃini erau cei care, neputând îndura aceasta, au părăsit această chinovie, pentru a merge la mănăstiri din Serbia sau de aiurea. Restul celor ce nu au acceptat au fost prigoniŃi, unii fiind alungaŃi la schituri îndepărtate. Însă cei mai mulŃi au rămas între zidurile ei, ca mărturisitori ai adevărului. Însăşi prezenŃa lor nu putea decît să mustre conştiinŃa noilor calendarişti, care i-au silit să îndure tot felul de greutăŃi, defăimări şi batjocoriri. Părintele Timon a fost învinuit de neascultare, stând în fruntea monahilor păstrători ai vechiului calendar, pe care i-a încurajat să păzească cu hotărâre neîntinarea Ortodoxiei. Cel mai greu pentru ei a fost că nu aveau o biserică şi ca urmare nu puteau săvârşi Sfânta Liturghie. Totuşi, Părintele Timon slujea deseori în taină, noaptea, în unele din paraclisele îndepărtate. Cele mai dragi amintiri ale lui erau din anii pe care i-a petrecut în singurătate, la Schitul Ghetsimani, aşezat cam la 22 de mile depărtare de mănăstire. Chiliile călugărilor erau construite la poalele unei stânci uriaşe, pe vârful căreia se găsea un paraclis. În vremea petrecută la Schitul Ghetsimani a avut de îndurat multe năvăliri ale celui rău. Odată, mergând să slujească Sfânta Liturghie, aşa cum făcea în fiecare zi, spre mirarea lui, găsi în biserica încuiată un necunoscut. Părintele povestea: «Cine eşti şi cum ai intrat aici?», l-am întrebat. Ca răspuns, acela a mormăit ceva şi am simŃit urzeala ascunsă a diavolului. «Vorbeşte, cine eşti şi ce cauŃi aici?» Tăcere. Am repetat întrebarea, dar el TRADIłIA ORTODOXĂ nr. 23

Martie 2009

6

doar bâlbâia: «Bâl-bâl-bâl». Atunci ifacă curat într-un colŃ al unui grajd, am spus: «Fă semnul crucii aşa: în pe care l-a închis cu perdele. O uşă numele Tatălui, al Fiului…» N-am scoasă din ŃâŃâni i-a folosit ca Sfântă apucat să termin, că a slobozit un răcMasă. Acel sălaş primitiv precum stanet înspăimântător şi m-a lovit aşa de ulul din Bethleem a fost preschimbat puternic în piept, încât am căzut. într-un lăcaş unde se săvârşea cea mai «Doamne, Doamne! - am strigat, şi mare dintre Taine. străinul, care era diavol, s-a făcut neÎn anul 1946, Părintele Timon a văzut». A apărut şi a doua oară în biseprimit marea schimă, dându-i-se nurică. De fapt, de multe ori au încercat mele de Mihail. Dorea să-şi petreacă dracii să mă sperie, dar mila lui restul vieŃii ca zăvorât, dar voia DomDumnezeu m-a izbăvit.” nului nu a fost întocmai cu a sa. „De În cele din urmă, autorităŃile îndată ce mă gîndesc să nu vă mai mănăstirii au aflat de acele Liturghii de primesc - le mărturisea el fiilor săi dunoapte şi i-au interzis Părintelui Mihail hovniceşti - mă şi văd înconjurat de o să mai slujească. „Am suferit o asememulŃime de diavoli. Cu adevărat, prin nea durere cum nu mi-aş fi închipuit. rugăciunile voastre, Dumnezeu S-a Am urcat la cimitir, pe dealul Sfânmilostivit către mine”. Iar fiii lui duCuviosul părinte Mihail de la tului Serafim, şi acolo băteam pasul hovniceşti nu încetară să-l cerceteze. Valaam înainte şi înapoi, acoperind dealul cu Oricine venea la el, cu durerile, cu lacrimi şi strigînd către Dumnezeu: necazurile lui, cunoştea nemăsurata O, Doamne, dacă chiar slujitorii Tăi, care ar trebui să dragoste a stareŃului. Intrând în umila lui chilie, simŃea înŃeleagă, dacă chiar slujitorii Tăi fac acestea… şi din cum tot ce îi împovăra inima, toate păcatele şi necapricina Liturghiei! Ce se mai poate face?” Într-un sfâr- zurile lui, se risipeau fără urmă. Şi, dacă mai rămânea şit, o greutate i s-a ridicat de pe inimă şi, întorcându-se ceva, stareŃul Mihail, văzând păcatul nemărturisit, dădea în chilie, a scris episcopului o scrisoare în care îi lămu- la iveală printr-o singură întrebare partea bolnavă a rea totul. În scurt timp a primit răspuns: „Dumnezeu să acelui suflet. Câteodată spunea destul de aspru: „Alungă te binecuvinteze; roagă-te şi nu înceta să slujeşti Sfânta diavolul… şi aici numea tocmai ceea ce pricinuia durere Liturghie”. Având binecuvântarea episcopului, vechii acelui suflet. Alungă-l cu numele lui Iisus”. calendarişti au putut să preschimbe o clădire goală în Cu toate că era înŃelegător cu slăbiciunile celorlalŃi, biserică pentru trebuinŃele lor. Acolo slujeau Sfânta Li- cu sine însuşi se purta foarte aspru. Cu mult înainte de a turghie în fiecare zi, la ora 4 dimineaŃa. îmbrăca schima cea mare, încetase de a mai lua mânÎn acea vreme, mulŃi mireni veneau la Valaam în că- care gătită de la trapeză. În zilele de post îşi pregătea o utarea unui îndrumător duhovnicesc în vâltoarea neo- fiertură subŃire de ovăz, iar în celelalte mânca un ou şi rânduielii care tulbura Biserica, atât dinlăuntru, cât şi bea puŃină cafea: „îmi dă putere”, spunea el. Lunea, din afară. Pentru a nu stârni ierarhia fără nevoie, se miercurea şi vinerea nu mânca cu desăvârşire nimic, iar stabilise regula ca mirenilor să nu li se îngăduie a lua către sfârşitul vieŃii nici ceai nu mai bea, decât dacă era parte la aceste Liturghii de noapte. În schimb, părintele foarte obosit din pricina numărului mare de credincioşi mergea el însuşi la arhondaric, îi spovedea pe pelerini în şi avea nevoie de puŃină întărire. chiliile lor şi le dădea Sfânta Împărtăşanie. El însuşi Niciodată nu se plângea împotriva celor care îl prifrământa prescurile, pregătea cărbune, şi făcea vin pen- goneau, dar era peste măsură de mâhnit din pricina detru Sfânta Împărtăşanie din viile îngrijite de fiii lui du- căderii duhovniceşti din vremea împărŃirii calendarului. hovniceşti. A fost mereu criticat pentru legăturile strân- Nu putea să ascundă fiilor săi duhovniceşti durerea se şi numeroase pe care le avea cu mirenii. Astfel, anii provocată de lipsa duhului monahal. Bătrân şi atât de au trecut. Odată cu începerea războiului, în 1939, îndurerat de ceea ce se abătuse asupra iubitului său VaValaamul a fost evacuat în Finlanda. Cu inimile pline laam, stareŃul Mihail tânjea să se întoarcă în patria sa, de durere, monahii erau siliŃi să-şi părăsească mult pe care o îndrăgea pentru mulŃimea SfinŃilor şi Muceniiubita lor biserică din insulă, unde vreme de sute de ani, cilor ei. pădurile dese Ńinuseră în sânul lor atîtea mii de În anul 1957, chiar în ziua praznicului Acoperămânnevoitori. Până a ajunge la Noul Valaam, călugării au tului Maicii Domnului - zi în care, cu 55 de ani în urmă, fost adăpostiŃi pentru o vreme în apropierea unui sătuc. părăsise lumea pentru a intra în mănăstire ca frate - se Locuiau în mare înghesuială, dar aceasta nu 1-a îndu- întoarse în Rusia, ca stareŃ încercat în multe ispite, lăplecat pe Părintele Timon să se oprească de la slujirea sându-şi fiii duhovniceşti în grija Preasfintei Născătoare Sfintei Liturghii în fiecare zi. Numaidecât a pus să se de Dumnezeu. A ajuns la Mănăstirea Peşterilor-Pskov TRADIłIA ORTODOXĂ nr. 23

7

Martie 2009

împreună cu alŃi şase călugări, cei mai de seamă dintre ultimii pravoslavnici apărători ai Valaamului. La Pskov, stareŃul Mihail a continuat să slujească în fiecare zi Sfânta Liturghie, întocmai ca înainte. Nu mergea la biserica mănăstirii, dar slujea singur în chilia lui, noaptea, pomenind peste 8000 de nume la Proscomidie. Acestea nu erau simple nume, ci suflete vii, ale căror nevoi le aşeza cu atâta dragoste înaintea Tronului Atotputernicului Dumnezeu. Liturghiile de noapte au încetat abia atunci când vederea şi puterile trupeşti l-au părăsit cu totul. ÎnŃelegînd că s-a apropiat de sfârşitul călătoriei pământeşti, stareŃul începu să se pregătească de călătoria către cealaltă lume. I s-a slujit Sfântul Maslu şi, după ce a primit Preacinstitul Trup şi Sânge pentru ultima oară, a plecat în pace către Domnul, în duminica zilei de 15 aprilie, 1962. Două zile mai târziu, în cântarea canonului Ajutor şi Acoperitor S-au făcut mie, sicriul lui a fost purtat în jurul bisericii cu hramul Intrarea Domnului în Ierusalim. Apoi, a fost dus în peşteri şi îngropat în mormântul pregătit chiar de el. Fragmente din partea a doua a cărŃii „Thebaida Nordului”, tradusă din limba rusă de Cuviosul Părinte Serafim Rose.

Scurtă justificare a „neascultării” noastre

M

ai de preŃ este adevărul rostit în cuvinte puŃine şi simple, decât miile de cuvinte retorice şi împodobite, care vin să îmbrace minciuna. „Cel mai profund sentiment de dragoste faŃă de fratele tău, este acela de a-i spune adevărul” – spune Sfântul Maxim Mărturisitorul; „Că legea prin Moise s-a dat; iar darul şi adevărul prin Iisus Hristos s-au făcut” (Ioan 1, 17). Pe măsură ce „înŃelepŃii pescari” de suflete se vor îndepărta şi ei de la adevăr, nesocotind porunca Apostolului: „StaŃi (…) încingându-vă mijlocul vostru cu adevărul şi îmbrăcându-vă cu zaua dreptăŃii” (Efeseni 6, 14), omenirea se va asemăna unei case zidite pe temelie de nisip. Lipsită de podoaba binecuvântată a adevărului, ea va fi lovită de viforul minciunii, care o va risipi. Columna sufletească a Ortodoxiei este primejduită de duhul minciunii, înveşmântat cu măiestrie în haina adevărului. Când acest duh al minciunii va reuşi să devină stăpân în matca adevărului, duhul adevărului va fi scos afară. Însă, lepădând minciuna, să grăim adevărul fiecare către aproapele lui. Deşi este un cuvânt destul de neclar pentru un om care trăieşte departe de Dumnezeu, ascultarea este o noŃiune cu o semnificaŃie deplină pentru un credincios, care ştie că, atunci când este lucrată, ea se ridică la nobleŃea de virtute duhovnicească, fiind în stare să îl mântuiască pe om. Nu în zadar, în mediul monahal se foloseşte expresia „sfânta ascultare”. În momentul tunderii în monahism, călugării se făgăduiesc a trăi până la moarte sub jugul cel uşor al ascultării faŃă de stareŃ şi de obşte. În rânduiala săvârşirii sfintei Taine a Cununiei, se spune că femeia trebuie să se plece întru toate bărbatului, iar la Sfântul Botez, toŃi ne facem mădulare ale lui Hristos, făgăduind a asculta de glasul Bisericii, întocmai ca nişte fii credincioşi. Iată deci că ascultarea este o piatră tare, care stă la temelia întregii noastre vieŃi creştineşti. Ascultare – dar faŃă de cine? Ascultarea faŃă de Biserică nu presupune abuz de autoritate din partea întâistătătorilor Bisericii, aşa cum spun „predicatorii” sectari ce au împânzit România, în căutare de prozeliŃi naivi. Este adevărat că uneori, sub pretextul ascultării, s-au comis şi multe lucruri greşite, în contradicŃie cu poruncile Evangheliei, care îndeamnă la ascultare şi supunere faŃă de mai marii poporului şi ai Bisericii. Porunca SfinŃilor Apostoli este aceea de a ne teme şi a ne supune mai mult lui Dumnezeu decât oamenilor, care schimbă cuvântul lui Dumnezeu, transformându-se în „piatră de poticnire şi stâncă de sminteală” (I Petru 2, 8), pentru cei aflaŃi în căutarea adevărului. A accepta confortul psihologic al ideilor gata-făcute, al şabloanelor bisericeşti puse pe umerii oamenilor în numele ascultării faŃă de cei care le-au emis, nu este o ascultare în Duhul lui Dumnezeu. Porunca ce vine de la Dumnezeu către oameni este aceea care îŃi lasă libertatea de a gândi, adică oferă liberul arbitru asupra deciziei, umplându-Ńi inima de înŃelepciune dumnezeiască, fiindcă este făcută în duhul dragostei, al păcii şi al adevărului. TRADIłIA ORTODOXĂ nr. 23

Martie 2009

8

22 martie, 1938: Patriarhul României, Miron Cristea (care îndeplinea şi funcŃia de primministru), citind ConstituŃia proclamată de Regele Carol, în timpul unei ceremonii Ńinute la Palatul Regal. Însă ascultarea oarbă, fără discernământ, care trebuie îndeplinită de frica sabiei - aceasta nu mai este de la Dumnezeu, ci de la tatăl minciunii, care este diavolul. Sub deviza acestei false „ascultări” s-au încălcat, de multe ori, graiurile apostoleşti şi cele ale SfinŃilor PărinŃi; au fost ruinate zeci de biserici, au fost torturaŃi oameni nevinovaŃi, exilaŃi, ori supuşi unui regim de înfometare, iar apoi ucişi. În numele „ascultării” s-a trecut peste glasul conştiinŃei şi oamenii au devenit simple marionete, care au refuzat să mai gândească. MulŃi au folosit numai puterea braŃului lor spre îndeplinirea ordinelor care se aliniau mai mult unei mentalităŃi militare. Unii şi-au liniştit cugetele, spunându-şi că fac ascultare, iar alŃii s-au revoltat. Ordinele nu se discută, ci se execută – cu această deviză se doreşte a se acoperi vina multor greşeli. Dar oare de ce nu spunem la fel, atunci când suntem puşi în faŃa poruncilor lui Dumnezeu? Acestea nu sunt nişte porunci de căpătâi pentru cei care cred în Dumnezeu? Oare nu sunt ele mai presus decât poruncile tiranilor, care stăpânesc pe pământ? Nu ar trebui să ne oprim pentru o clipă, să cercetăm dacă nu cumva poruncile oamenilor se împotrivesc poruncilor lui Dumnezeu? Şi, dacă se împotrivesc atunci pe care alegem să le săvârşim? Pe cele rele ale oamenilor, sau pe ale lui Dumnezeu? Mai ales că avem poruncă: „să nu daŃi ascultare basmelor iudaiceşti şi poruncilor unor oameni, care se întorc de la adevăr” (Tit 1, 14). Ascultarea se face până la erezie sau abatere dogmatică, şi niciun pas dincolo Ascultarea creştină este posibilă doar cu condiŃia iubirii, pentru care a zis Mântuitorul: „Cel ce Mă iubeşte pe Mine, ascultă cuvintele Mele”. Astfel, ascultarea devine o expresie şi o dovadă a iubirii, şi devine raŃională (adică nu este dobitocească) numai atunci când este fă-

cută în duhul evanghelic, urmând calea SfinŃior PărinŃi - cale ce duce către Dumnezeu. Atunci când ascultarea o facem din duhul fricii şi al temerii, acest lucru este o expresie a animalităŃii din noi şi este proprie doar celor necuvântătoare şi robilor. Ascultarea în Duhul lui Dumnezeu nu înseamnă a tăcea atunci când trebuie să vorbim. „Zic vouă, de vor tăcea aceştia, pietrele vor striga” (Luca 19, 40). Ascultarea nu înseamnă supunere orbească faŃă de vreo poziŃie nedreaptă - fie ea canonică, dogmatică sau morală. În acest caz, tăcerea ne osândeşte, căci tăcând ne facem părtaşi celor care propovăduiesc nedreptatea în Biserică. Cine tace şi pleacă capul în faŃa neadevărului, moare de fiecare dată când o face; cine vorbeşte şi Ńine capul sus, moare o singură dată! A nu tăcea şi a nu pleca capul în faŃa neadevărului este o virtute, iar aceasta nu în sensul lipsei de smerenie, ci pentru a apăra adevărul. A tăcea atunci când cineva îŃi impune o minciună, este totuna cu a primi minciuna şi a fi de acord cu ea, iar aceasta este un păcat; şi plata păcatului este moartea sufletească. Mântuitorul a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul şi ViaŃa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine” (Ioan 14, 6). De aici, reiese clar cine este Adevărul. Deci cine tace şi nu apară Adevărul, acela Îl trădează. A Ńine capul sus, nu în sensul mândriei - ci în sensul verticalităŃii, înseamnă a fi de partea Celui care a împăcat şi a refăcut legatura pe verticală dintre om şi Dumnezeu. În acest caz se moare o singură dată, şi de cele mai multe ori, muceniceşte. Se moare trupeşte şi se înviază sufleteşte... „Trebuie a asculta pre Dumnezeu mai mult decât pre oameni” (Fapte 5, 29) Vrednicul de pomenire părintele sârb, Iustin Popovici, spune că este foarte important ca cel credincios să deosebească stapânirea de silnicie. Acolo unde trăirea creştină şi viaŃa evanghelică este nedorită de către stăpânirea lumească a locului, sau este chiar prigonită, acolo nu avem de-a face cu stăpâniri, ci cu silnicii. Iar când oamenii se ridică împotriva lui Dumnezeu şi a poruncilor dumnezeieşti, Biserica trebuie să se împotrivească. Dacă ea nu procedează astfel, înseamnă că nu avem de-a face cu o Biserică adevărată, ci cu o desfrânată apocaliptică, ce îşi vinde fiii întunericului. Iar reprezentanŃii acestei mincinoase „biserici” - oare mai sunt ei urmaşii SfinŃilor Apostoli şi ai PărinŃilor Bisericii? Desigur, ei se îndreptăŃesc în acest caz cu aşazisa „iconomie” bisericească (care la ei a devenit o regulă general valabilă); dar acest lucru nu înseamnă altceva, decât a-L vinde în ascuns pe Dumnezeu şi Biserica Sa. O astfel de iconomie este pur şi simplu o trădare a Bisericii lui Hristos. Faptul că o poruncă este dată de un ierarh sau de către un sinod bisericesc, acest lucru nu înseamnă că ea este şi justă în acelaşi timp, ci fiecare dintre cei ce se

TRADIłIA ORTODOXĂ nr. 23

9

Martie 2009

vor supune acestei porunci sunt datori a cerceta, dacă culturalităŃi de largi proporŃii - măcar acea patriarceea ce i se porunceşte vine de la Dumnezeu spre mân- hală frică a lui Dumnezeu, a vechilor ecleziarhi pravotuirea lor, sau de la cel slavnici; Biserica aceasce seamănă neghina, ta dornică de o persospre pierzarea lor. Aşa nalitate covârşitoare, a au stat lucrurile în jupierdut continuitatea cu rul anilor 1923-1924. spiritul religios de odiPorunca sinodului tâlnioară (...). Nu se călăhăresc din Constantiuzea decât după un nopol, prin care se inoportunism ieftin, care troducea calendarul l-a condamnat din prigregorian (aşa-zisul mul moment la rolul calendar iulian „corecdegradant de a fi necontat”) în uzul bisericii a tenit exploatat de către fost primită fără împo- Reuniune ecumenică la finalul unei slujbe comune, desfăşurată într-o Maniu, care, pe lângă biserică ortodoxă greacă din SUA. Nu de aceşti reprezentanŃi ai trivire de mulŃi credinîntărirea lui, l-a îm„ortodoxiei oficiale” se cade să ascultăm, ci de Dumnezeu şi de SfinŃii cioşi, care au fost lippins şi la acte nesăSăi siŃi de discernământ şi buite împotriva Biserinu au analizat-o câtuşi de puŃin. Dacă acest nou papă cii Ortodoxe, cum a fost chestiunea calendarului şi „infailibil”- patriarhul Miron Cristea, a zis că e bună desfiinŃarea Ministerului de Culte” (Octavian Goga, introducerea calendarului, mulŃi au adormit liniştiŃi pe „Poezii, Proză”, Ed.a 2-a, Bucureşti, edit. Doina, 2001, baricadele nepăsării, înghiŃind minciuna fără să o mes- pag.107-110). tece. Pentru conştiinŃa lor searbădă şi depărtată de Cauza „neascultării” noastre Dumnezeu, în balanŃa de stânga cântărea prea mult auNoul calendar – pe lângă multele sale lipsuri astrotoritatea patriarhului şi a sinodului acelui timp, despre nomice, presupune şi o încălcare făŃişă a sfintelor cacare Octavian Goga spunea: „Prea laicizaŃi; dezbrăcaŃi noane ale Bisericii, precum şi a Tipicului liturgic. Cei de cele duhovniceşti, aceşti episcopi nu au mai avut ni- de demult, care nu se supuneau patriarhului Miron mic din acel fluid miraculos, care întreŃine necontenit Cristea, se supuneau mai mult lui Dumnezeu. Deci, fiorul mistic al credinŃei. Printre ei, Miron Cristea apă- care era vina lor? De-ar fi să facem o călătorie înapoi în rea un ins cu oarecare atribuŃii, exploatat de către Ma- timp, din negura istoriei şi până în zorii creştinismului, niu, care pe lângă întărirea lui, l-a împins şi la acte ne- iar mai apoi până în zilele noastre, am vedea că în săbuite împotriva Bisericii Ortodoxe, cum a fost chesti- fiecare veac au existat asemenea oameni sfinŃi, care unea calendarului şi desfiinŃarea Ministerului de Culte”. mai presus de orice bine şi bunăstare lumească, au pus Atunci când unii au luat atitudine împotriva hotă- voia lui Dumnezeu. Ei au avut tăria şi curajul de a nu se rârii samavolnice a patriarhului Miron Cristea, ei au supune cuvintelor meşteşugit de viclene şi sfaturilor fost numiŃi neascultători, iar pentru acest lucru au avut mincinoase ale ereticilor şi ale vrăjmaşilor lui Dummult de suferit. În fapt, „vina” lor era că ei nu se supu- nezeu. De nu ar fi fost râvna şi duhul lor arzând – unde neau unei porunci care de fapt voia să îi smulgă din am fi fost noi astăzi? Ar mai exista Biserica Ortodoxă? sânul adevăratei Biserici Ortodoxe, şi să îi adune într-un Fie că le place acestor înşelători ai veacului – fie staul străin, al cărui păstor era un năimit, în persoana că nu le place – noi astăzi călcăm pe urme sfinte. Noi, greco-catolicului Miron Cristea, ajuns în fruntea Bise- „neascultătorii” acestui veac, avem în urma noastră ricii din România! noian de mărturii sfinte, de pilde ale luptei cele „Îi lipsea, mai întâi, un crez religios bine deter- bune, pe care o laudă şi o fericeşte Sfântul Apostol minat. ViaŃa lui, prin toate manifestările ei, trăda la tot Pavel. Îl avem pe Sfântul Cuvios Maxim Mărturisitorul pasul, nu numai absenŃa completă a unei însetoşări – acest mare bărbat al Bisericii, ce a fost întemniŃat după Dumnezeu, dar şi o necontestată notă de frivoli- pentru faptul că apăra frumuseŃea neîntinată a adevătate, profund dezagreabilă. Îi lipsea o orientare cultu- rului credinŃei, dar nici aşa măsluitorii adevărului nu au rală serioasă, care să-i dea posibilitatea ca, în atitu- putut să-l înduplece. În cele din urmă, mai înainte de a-l dini intelectuale, să poată umplea golurile morale. Sin- ucide, în dobitoceasca lor mânie, i-au tăiat limba cu gurele calităŃi de duzină erau un fizic de oarecare care Îl lăuda pe Dumnezeul cel adevărat, şi mâna cea distincŃie şi netăgăduite aptitudini de retor provincial. dreaptă, cu care scria cuvinte de întărire către bineNici un accent de demnitate sau de sacrificiu; dimpo- credincioşi. Şi ei, „ascultătorii”, îl au pe Sfântul Maxim, trivă - misiune revoltătoare şi degradantă în faŃa duş- dar îi necinstesc pomenirea, mutându-i-o mai demanului (...). Biserica Vechiului Regat, care avea la vreme cu treisprezece zile, neluând aminte la pilda conducerea ei instalată - dacă nu tradiŃia unei vieŃii sale, de vreme ce iniŃiază dialoguri şi rugăciuni TRADIłIA ORTODOXĂ nr. 23

Martie 2009

10

Sfântul Cuvios Teodor Studitul (prăznuit la 11 noiembrie)

ecumenice chiar şi cu ereticii monoteliŃi, din pricina cărora Sfântul a avut de pătimit munci şi prigoane crâncene! Ascultarea pe linie ierarhică, săvârşită fără discernământ, a dus de multe ori la moartea mucenicească a celor ce iubeau adevărul. SfinŃi mărturisitori precum Atanasie cel Mare (secolul al IV-lea), patriarhul Alexandriei, care a fost alungat de cinci ori din scaunul patriarhal; Ioan Gură de Aur (sec. IV-V) – de asemenea exilat din scaunul Constantinopolului; Sfântul Ierarh Meletie al Antiohiei (sec. IV); Sfântul Cuvios Ioan Damaschin (sec. VIII) – mare dogmatist şi imnograf al Bisericii, ce a fost anatemizat de trei ori; Cuviosul Teodor Studitul (sec. VIII) şi mulŃi alŃii, mergând până în filele istoriei recente. Şi cine ştie câŃi vor mai urma... ToŃi au fost prigoniŃi sau ucişi nu de păgâni, idolatri sau de către necredincioşi, ci de împăraŃi şi episcopi aşa-numit „ortodocşi”, din tagma celor care, ascultând de oameni mai mult decat de Dumnezeu, au luptat de fapt împotriva Bisericii lui Hristos, de-a lungul secolelor. Adevărul nu poate fi ocolit, indiferent câte eforturi s-ar face pentru aceasta. Nu există decât o cale – cea a mărturisirii, neascunzându-l sub obroc, pentru că Ńine de însăşi firea lui ca în cele din urmă să iasă la suprafaŃă. Nimeni să nu tacă în faŃa minciunii, sub pretextul „ascultării”, fiindcă această tăcere este vinovată şi infamă, nefiind deloc o virtute, ci fariseism, pentru care şi Sfântul Cuvios Teodor Studitul ne îndeamnă, spunând: „Atunci când CredinŃa e primejduită, porunca Domnului este de a nu păstra tăcere. Dacă e vorba de CredinŃă, nimeni nu are dreptul să zică: „Dar cine sunt eu? Preot, oare? N-am nimic dea face cu acestea. Sau un cârmuitor? Nici acesta nu doreşte să aibă vreun amestec. Sau un sărac care de-abia îşi câştigă existenŃa?… Nu am nici cădere, nici vreun interes în chestiunea asta”. Dacă voi veŃi tăcea şi veŃi rămâne nepăsători, atunci pietrele vor striga.” (Epistola II, 81). Să luăm aminte! Arhim. M.P.

Ecumenismul – Calea spre pierzare (IV)

Părtăşia la lucrurile întunericului

U

râciunea pustiirii la Locul cel sfânt – aceste cuvinte ale Proorocului Daniil sunt asociate, de către contemporanii noştri - mai ales de către cei ruşi - în primul rând, cu distrugerea şi pângărirea bisericilor de pe pământul Rusiei. Dar mai este o altă interpretare patristică a acestor graiuri prooroceşti: „Urâciunea pustiirii la Locul cel sfânt” înseamnă, fără dubiu, scaunele episcopale ocupate de ierarhi nevrednici. Această tâlcuire ne vine în minte ori de câte ori vedem apostazia canonică a ecumeniştilor „ortodocşi”, mergând până într-acolo, încât ei se roagă nu numai împreună cu heterodocşii, dar şi cu idolatrii declaraŃi, ocultiştii şi vrăjitorii, aşa cum a fost cazul în timpul ultimelor două reuniuni ecumenice de la Vancouver şi Canberra. Doar un om cu orbire duhovnicească nu se va înfiora la vederea apocalipticelor grozăvii ale întrunirilor şi reuniunilor ecumenice, fiecare dintre ele marcând, invariabil, un nou grad de cădere spirituală. În rugăciunile împreună cu heterodocşii, pe care le fac aceşti ecumenişti investiŃi cu ranguri clericale, e greu de crezut că ei nu ştiu ori au uitat, că aceste rugăciuni sunt cu totul oprite de multe canoane. Mai exact, Canonul Apostolic 10 grăieşte: „Dacă cineva s-ar ruga, chiar în casă, împreună cu cel afurisit (scos din comuniune), acela să se afurisească”. Iar, în conglăsuire cu Can. 45 Apostolesc: „Episcopul sau presviterul sau diaconul, dacă numai s-a rugat împreună cu ereticii, să se afurisească, iar dacă le-a permis acestora să săvârşească ceva ca clerici (să slujească cele sfinte), să se caterisească” (v. Pidalion). Dar oare ierarhii Patriarhiei Moscovei, ai Constantinopolului şi mulŃi alŃii - toŃi fiind sub jurământul făcut de ei înşişi la hirotonie, fiind obligaŃi deci să Ńină toate canoanele şi rânduiala Bisericii, până la moarte, (v. Rânduiala Hirotoniei Arhiereului, din Arhieraticon) - oare sunt ei conştienŃi de faptul că trădează credinŃa ortodoxă, atunci când se roagă, în bisericile ortodoxe, împreună cu catolicii, luteranii, baptiştii, penticostalii şi alŃi eretici, dându-şi sărutarea dragostei? Oare ei încalcă în mod conştient propriile jurăminte şi anatemele SfinŃilor PărinŃi, date împotriva „fraŃilor ecumenici”, ce s-au depărtat de la Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică? TRADIłIA ORTODOXĂ nr. 23

11

Martie 2009

„Fericit bărbatul, carele n-au umblat în sfatul necredincioşilor” sunt primele cuvinte ale Psalmului 1. Oare întâmplător dumnezeiescul Prooroc David le-a pus primele? La Dumnezeu, nimic nu este din întâmplare! Este cu neputinŃă a cânta despre slava lui Dumnezeu, a-L slăvi pe El întru adevăr, atâta vreme cât faci parte din „sfatul necredincioşilor”. Iar ecumeniştii din Patriarhia Moscovei, să nu pretindă că în acest Consiliu Mondial al Bisericilor - acest sfat al necredincioşilor, ei fac cumva „mărturisire a Ortodoxiei”. Nu! De fapt, ei sunt părtaşi la o lucrare a întunericu-

Patriarhul Chiril al Rusiei este cunoscut pentru deschiderea faŃă de dialogurile cu catolicii, evreii şi hinduşii (foto) şi de asemenea ca participant fidel la conferinŃele, adunările, rugăciunile şi slujbele ecumeniste. În 1992, Parlamentul Rus a creat un grup de investigaŃii care a publicat materiale despre colaborarea clericilor cu KGB. Pe listă se află şi numele actualului candidat cap al Bisericii Ruse, Patriarhul Chiril, care folosea numele de Mihailov.

lui, ce încearcă din răsputeri să unească toate neadevărurile şi ereziile lumii într-o singură „biserică universală” – o biserică fără de Hristos. Faptele lor vorbesc de la sine despre acest lucru. Chiar înşişi ecumeniştii mărturisesc acest lucru, în momentele lor de sinceritate. Mitropolitul Chiril de Smolensk (n.red.: Chiril Gundyaev, actualul Patriarh al Moscovei), şeful Departamentului de RelaŃii cu Bisericile din Străinătate al Patriarhiei Moscovei, a numit Consiliul Mondial al Bisericilor, în mod deschis, „Legănul bisericii viitorului”, în timpul celei de-a Şaptea Adunări Generale a C.M.B. Este lucru bine ştiut că ecumeniştii caută să niveleze diferenŃele interconfesionale, precum şi contradicŃiile,

prin stricarea dogmelor noastre, iar scopul lor este schimbarea canoanelor TradiŃiei ortodoxe - călăuza de veacuri a Bisericii, vrând a ne îndepărta de temelia Bisericii lui Hristos. Sfatul necredincioşilor ştie care este vistieria cea mai de preŃ a Bisericii Ortodoxe şi, ca urmare, comite abuzuri împotriva dogmelor şi canoanelor Sale. Binemeritata cinste şi numele nepătat al Ortodoxiei pornesc exact din momentul întemeierii Ei şi până în zilele noastre, şi se datorează faptului că a păstrat, cu nestrămutată credincioşie, învăŃătura sa, de Dumnezeu insuflată, şi Sfânta TradiŃie: „Drept aceea voi ce aŃi auzit dintru început, întru voi să rămână; şi de va rămânea întru voi ce aŃi auzit dintru început, şi voi în Tatăl şi în Fiul veŃi rămânea” (I Ioan 2, 24). „łine ce ai, ca nimenea să nu îŃi ia cununa ta” (Apoc. 3, 11). Aceasta este o mărturie de mare însemnătate pentru creştinismul ortodox. În opinia liberalilor bisericii şi a inovatorilor, a Ńine şi a păstra este echivalent cu un conservatorism şi o stagnare. Pentru conştiinŃa ortodoxă, însă, aceste formulări sunt pline de o forŃă dinamică, fiindcă păstrarea înseamnă o luptă necurmată, de a fi întotdeauna, până la sfârşit, credincios Adevărului, a fi înarmat cu acest Adevăr, şi de a fi totodată gata, în orice clipă, să înfruntăm nevoile ascunse şi ispitele din viaŃa noastră de zi cu zi. Biserica lui Hristos este „stâlpul şi temelia adevărului” (I Tim. 3, 15). După spusa Sfântului Teofan Zăvorâtul, „doar Biserica lui Hristos, Care este Dumnezeul Adevărului, ori Adevărul Însuşi. Totul în Ea este Adevăr. Nu căutaŃi adevărul în altă parte”. Pe de altă parte, ecumeniştii susŃin că orice altă religie, chiar şi cele păgâne, „de vreme ce Dumnezeu este Unul Singur” , este deŃinătoarea propriului ei adevăr, şi de aceea face apel la creştini, să fie toleranŃi cu confesiunile celorlalŃi. Dar, fiind tolerant faŃă de apostazia duhovnicească, ecumenismul confirmă de fapt erorile heterodocşilor, atunci când afirmă cu voce tare că aceşti idolatri şi eretici, daŃi anatemei de către SfinŃii PărinŃi, ar aparŃine de asemenea Bisericii lui Hristos. BunăvoinŃa ecumeniştilor „ortodocşi”, chemaŃi să „dărâme barierele duhovniceşti”, vine în contradicŃie cu cele spuse fără umbră de îndoială, de Însuşi Domnul, atunci când a poruncit despre cum să ne fie purtarea faŃă de păcătoşii nepocăiŃi: „Şi de nu va asculta nici de sobor, să-Ńi fie Ńie ca un păgân şi vameş” (Mt. 18, 17). Următori făcându-se Domnului, SfinŃii Săi ucenici Ioan Teologul (II Ioan 1, 10), şi Sfântul Apostol Pavel (II Tes. 3, 6) îi cheamă de asemenea pe creştini, să fie credincioşi trezviei duhovniceşti şi scumpătăŃii. În Epistolia către Galateni, Sfântul Apostol Pavel îi dă anatemei pe cei ce răstălmăcesc învăŃăturile Domnului: „Ci măcar noi, sau Înger din Cer de vă va bine vesti vouă afară de ceea ce am bine vestit vouă, anatema să fie” (Gal. 1, 9-10).

TRADIłIA ORTODOXĂ nr. 23

Martie 2009

Traducere după „Ecumenism – Path to Perdition”, de Liudmilla Perepiolkina

12

Chipuri sfinte – modele de urmat

Mucenicii din Athos „... că Dumnezeu i-au ispitit pe dânşii, şi i-au aflat Luişi vrednici. Ca aurul în topitoare i-au lămurit pe ei, şi ca o jertfă de ardere întreagă i-au primit” (ÎnŃel. III, 1-9)

N

e aflăm în epoca în care BizanŃul semnase unirea Bisericii Ortodoxe Răsăritene cu ereticul papă de la Roma, prin actul de Uniune de la Lyon. Motivul era că împăratul de atunci al Constantinopolului, Mihail al VIII-lea Paleologul (12591282), aştepta de la papa Urban al IV-lea (12611264) să ajute politic Imperiul Bizantin, care ducea războaie împotriva bulgarilor şi a sârbilor. În schimbul ajutorului militar promis, Papa avea următoarele pretenŃii: depunerea unui jurământ de credinŃă din partea tuturor clericilor faŃă de papă; catehizarea poporului să se facă în acord cu credinŃa papei de la Roma; adoptarea, cu precădere, a adaosului „Filioque” în Simbolul CredinŃei, adică învăŃătura că Sfântul Duh purcede „şi de la Fiul”, iar nu numai de la Tatăl; Papa să fie socotit ca aşezat de Dumnezeu să judece şi să hotărască irevocabil şi fără drept de apel în orice chestiune dogmatică (adică să nu se poată anula sau dejuca orice hotărâre a sa). Cu alte cuvinte, Papa trebuia să fie considerat drept o autoritate bisericeasă supremă, mai presus de puterea Sinoadelor bisericeşti, locale sau ecumenice. Deşi până atunci patriarhul fusese foarte devotat împăratului, totuşi, în momentul în care împăratul a pus problema unirii, el s-a lovit de o statornică împotrivire din partea patriarhului Iosif I (1267-1275), care a declarat cu jurământ că în „niciun caz nu va semna unirea cu ereticul papă”. După înfăptuirea infamei uniri, patriarhului Iosif i s-au alăturat şi alŃi teologi, precum şi monahii athoniŃi, care au trimis împăratului un protest împotriva acestei uniri, sfătuindu-l să o anuleze şi să se întoarcă la Ortodoxie. Biserica toată privea acuzator către împăratul apostat… Dar această împotrivire l-a mâniat din cale afară pe împărat, într-o aşa măsură, încât a început prigoana. Pe unii i-a chinuit, pe alŃii i-a surghiunit, iar altora le-a confiscat averile. Apoi, patriarhul Iosif I a fost izgonit din scaunul patriarhal, în locul lui fiind ales latinocugetătorul Ioan al XI-lea Vekkos (1275-1282), fapt care a provocat mari tulburări în lumea ortodoxă, mai ales în Sfântul Munte, dar şi în sânul familiei imperiale. Când împăratul şi patriarhul au aflat de împotrivirea monahilor athoniŃi, s-au lăsat imediat stăpâniŃi de patima oarbă a răzbunării. Ei nu puteau concepe cum de poate îndrăzni rasa călugărească, să se opună porfirei

împărăteşti; ori cum poate fesul călugăresc al simplilor şi smeriŃilor cuvioşi athoniŃi, să desconsidere mitra patriarhală? SoluŃia găsită a fost una cunoscută, încă din zorii creştinismului: prigoana împotriva monahilor din Sfântul Munte, care s-au dovedit a fi „răzvrătiŃi”, considerând drept trădare unirea cu antihristul papă, şi urmau să plătească această împotrivire a lor cu sânge! ÎnarmaŃi cu ordine precise şi având în spate o puternică garnizoană, trimişii latino-cugetători ai împăratului şi fanaticii latini au ajuns în Sfântul Munte şi şi-au început războiul nemilos împotriva călugărilor lipsiŃi de orice ajutor pământesc, chinuindu-i şi muncindu-i pe toŃi cei ce nu acceptau infama unire cu papistaşii. Era ceva atât de cumplit, încât nici în cei 500 de ani de atacuri ale păgânilor turci, Sfântul Munte nu cunoscuse aşa un măcel… La Mănăstirea Vatoped, latino-cugetătorii au întâmpinat aceeaşi hotărâtă împotrivire din partea monahilor. Imediat, au început schingiuirile. SoldaŃii înarmaŃi s-au dedat fără nicio ezitare la cele mai neauzite munci, după ordinele primite de la papistaşi. Dar vitejii părinŃi au primit cu bucurie vărsarea sângelui şi moartea mucenicească pentru credinŃă. Doisprezece monahi, viteji mărturisitori, eroi şi apărători ai Ortodoxiei, care s-au împotrivit cu mare curaj trădării curatei şi nefalsificatei predanii a Domnului nostru, Iisus Hristos, au fost conduşi pe o colină din vecinătatea mănăstirii. Acolo, latino-cugetătorii au ridicat o spânzurătoare. Unul câte unul, mucenicii au fost spânzuraŃi, aşa cum o arată şi icoana zugrăvită întru cinstita pomenire a muceniciei lor. Luându-şi rămas bun şi cerându-şi iertare unul de la altul, ei s-au suit pe eşafod şi de acolo la cer, în dulceaŃa şi desfătarea raiului, unde se şi odihnesc sfintele lor suflete. StareŃului i-au pregătit alt chip de moarte mucenicească. Sub ochii bătrânului părinte stareŃ Eftimie, muriseră muceniceşte o parte din fiii săi duhovniceşti, dar el continua să se împotrivească, cu toată tăria sa sufletească, împotriva unirii cu ereticul papă. Acest lucru îi umplea de mânie dobitocească pe delegaŃii împăratului şi ai papei, făcându-i să scrâşnească din dinŃi ca nişte apucaŃi. Îşi munceau minŃile întunecate, cugetând cum să-l omoare. Înaintea mănăstirii era marea. Călăii l-au ridicat, au mânat corabia în larg şi acolo, legat cu lanŃuri grele, i-au dat drumul în mare, înecându-l. Măcelul din Vatoped se sfârşise aici. Urmau acum alte

TRADIłIA ORTODOXĂ nr. 23

13

Martie 2009

mănăstiri. un caz nu vor primi o astfel de trădare, ce va fi o pată Plutonul ucigaşilor a poruncit adunarea tuturor mona- neagră asupra întregii lor vieŃi pe pământ şi în cer. A urmat hilor în Kareya, cu scopul de a-i obliga pe athoniŃii ce ceea ce bine ştim că s-a întâmplat şi în celelalte mălocuiau în chiliile din preajma capitalei Sfântului Munte năstiri athonite: sângele, mucenicia, moartea. Garnizoaşi pe întâistătătorul lor, părintele Cosma, să accepte uni- nei de soldaŃi i s-a ordonat ridicarea tuturor călugărilor. rea cu „biserica” mincinoasă a papei, adică să „cugete Porunca a fost executată imediat şi, desigur, într-un chip latineşte” şi să primească dogmele eretice latine. ToŃi s-au neomenos, barbar şi sălbatic. Aşa a vrut-o „Sfântul Păîmpotrivit acestei trădări. Monahii au rinte” de la Roma, scuzându-se prin dictonul făcut zid viu în jurul stareŃului, răspunmachiavelic: „scopul sfinŃeşte mijloacele”. zând cu un singur cuvânt şi cu o singură Pe monahii de origine georgiană (ivirită) inimă, că sunt pregătiŃi să şi moară mucei-au luat ca sclavi în Italia, iar pe ceilalŃi niceşte pentru Ortodoxie - unica şi adevăpărinŃi şi fraŃi i-au dus, cu gardă milirata CredinŃă. Luând îndrăzneală, ei au vortară, la arsanaua mănăstirii Iviron. Acolo, bit cu mare glas împotriva unirii cu i-au urcat într-o barcă, au purces în larg, reprezentanŃii papei. Lucrurile de neîmiar apoi i-au înecat, dându-şi sufletele lor păcat nu se pot împăca, spuneau ei. „Ce sfinte în mâinile Aceluia ce a zis, prin împărtăşire are dreptatea cu fărădelegea? gura Sfântului Apostol şi EvanghelisSau ce împreunare are lumina cu întunetului Ioan: „fii credincios până la moarte, ricul? Sau ce unire are Hristos cu şi voi da Ńie Cununa vieŃii” (Apoc. 2,10). Veliar?” (II Cor. 6, 14-15). Nicio împărÎn Sfânta Mănăstire Zografu, papistăşire nu poate exista între Răsărit şi taşii întrebuinŃează arma cuvintelor bune, Apus! De la Răsărit ne-a venit lumiprin care căutau să înşele „inimile celor narea, iar de la Apus - întunericul. Şi aici, proşti” (Romani 16, 18), crezând că pot în Kareya, călugării aghioriŃi s-au dovesă „ardă” crezul ortodox al părinŃilor. Li dit a fi stânci neclintite, ce nu cădeau în s-a oferit mult aur, plus promisiunea mifaŃa promisiunilor viclene sau ale amelei papale, doar-doar îl vor recunoaşte SfinŃii Mucenici de la Zografu, ninŃărilor. De aceea, şi vrăjmaşii Ortope papă drept cap al Bisericii univerprăznuiŃi la 10 octombrie doxiei începuseră să îşi ascută armele. sale. Răspunsul părinŃilor a fost acesta: Chinurile începuseră. Dar cu cât mai mult monahii erau „Şi cine v-a spus că papa al vostru este capul Bisericii? chinuiŃi, cu atât mai mult se arătau mai neînfricaŃi, măr- De unde aveŃi voi o astfel de învăŃătură? La noi Capul turisind credinŃa ortodoxă cu toată puterea lor. Pentru Bisericii este Hristos! Mai uşor ne hotărâm să murim aceasta, răbdarea ighemonilor sfârşindu-se, imediat li s-a decât să cedăm şi să se spurce acest loc sfânt de silnicia gătit moartea prin spânzurare şi junghiere. Pentru părin- şi tirania voastră! Nu deschidem porŃile mănăstirii! tele Cosma, Protosul Sfântului PlecaŃi de aici!”Atunci papisMunte, se pregătise ştreangul, iar taşii, ieşindu-şi din fire, întrepentru fiii săi duhovniceşti, tăiebuinŃară cea de-a doua armă de rea capetelor. S-a înroşit de sâncare au dispus dintotdeauna: rugul, ge pământul sfânt al Kareyei... focul. În foc să se piardă aşadar În Mănăstirea Iviru, una din şi cei douăzeci şi şase de părinŃi cele mai mari lavre din Sfântul zografiŃi! Astfel, la curajoasa mărMunte şi cu un număr la fel de turisire a părinŃilor mănăstirii, camare de monahi, latinii şi latinotolicii răspund: „şi, prin urmare, cugetătorii au întrebuinŃat la dacă tot o vreŃi, atunci muriŃi!” început toate mijloacele paşnice. Părintele stareŃ Toma a Ńinut Păreau buni şi amabili. Întrecuvânt obştii, dându-le binecubuinŃaseră toate posibilităŃile lor vântare să fugă din mănăstire, în vederea unirii cu „biserica” dacă le-ar fi fost frică de moartea Mănăstirea Zografu din Muntele Athos papală. Ei spuneau, cu grai dulce ce avea să urmeze şi îndemnându-i dar otrăvitor: „Asta o vrea Dumnezeu. Astfel este voia Lui: să rămână, pe cei ce doreau să dobândească cununa vie„Ca toŃi una să fie” (Ioan 17, 21). Dar nici amabilităŃile Ńii veşnice prin moartea mucenicească. Au rămas pe loc linguşitoare ale latino-cugetătorilor, nici argumentele lor douăzeci şi şase de suflete: douăzeci şi doi de monahi, n-au putut să-i ispitească pe părinŃii iviriŃi. Ei ştiau cu tot cu stareŃul lor, şi încă patru mireni, care munceau foarte bine ce înseamnă papa. Cunoşteau istoria. Ştiau câte la mănăstire. ToŃi s-au suit în turnul lavrei. Fără să mai răutăŃi făptuise în anii ce se scurseseră. Ştiau că primirea piardă timpul, ucigătorii adună vreascuri şi lemne, din „unirii” înseamnă cea mai mare trădare… O, nu! În nici care alcătuiesc un morman uriaş, căruia îi dau foc, iar TRADIłIA ORTODOXĂ nr. 23

Martie 2009

14

apoi îi ard pe părinŃii mărturisitori ai Ortodoxiei! În timp ce erau înghiŃiŃi de flăcări, ei cântau acatistul Buneivestiri, dându-şi sufletele în mâinile lui Dumnezeu, în zece zile ale lunii octombrie, anul 1282. În luna decembrie a aceluiaşi an, sângerosul împărat Mihail Paleologul îşi sfârşeşte zilele în cea mai cruntă sărăcie şi mizerie. Marmura din Protaton (foto alăturat) În afara bisericii Protaton, spre nord, se află o bucată de marmură, deasupra căreia se spune că latino-cugetătorii patriarhului „unionist” Ioan Vekkos i-au decapitat pe Cuvioşii Mucenici din Kareya. Se mai spune că în timpul iernii, atunci când cade zăpada şi acoperă întreaga regiune, pe această marmură zăpada nu se aşterne deloc, ci se preface în apă şi astfel rămâne întotdeauna curată. (Din „Limonariu athonit” al monahului Vlasie, Editura FrăŃiei creştin-ortodoxe „Lydia”, Thessalonic, 1998, p. 151). Peştera celor afurisiŃi În părŃile de răsărit ale Ńinutului pustnicesc Vigla şi în hotarele Marii Lavre există o oarecare peşteră, aflată pe o latură prăpăstioasă de deasupra mării. Astăzi, ea este închisă şi zidită cu pietre. Conform tradiŃiei ce s-a păstrat, acolo au existat mai demult trei cadavre înfiorătoare la arătare şi umflate ca toba, ale călugărilor ce au slujit împreună cu latino-cugetătorii. Într-o oarecare carte, se relatează că monahul Lazăr Dionisiatul, trecând cu barca pe dedesubt, i-a arătat peştera celor afurisiŃi şi vestitului duhovnic, cuviosul părinte Maleahi, în anul 1922. Cadavrele celor afurisiŃi se aflau mai înainte în cimitirul Mănăstirii Marea Lavră, dar din pricina întâmplărilor neplăcute, au fost aduse în peştera Viglei. Acolo, deoarece leşinase un oarecare închinător bolnav cu inima când a văzut stârvurile celor afurisiŃi, Marea Lavră a fost obligată să închidă peştera. (Ibid. pag. 137-138) T.M.

Amintiri din Gulag

Glasul Noilor Mucenici – O Înviere în Catacombe

A

stăzi, Praznicul plin de lumină al Sfintelor Paşti a sosit. Sărbătorim slăvita Înviere a Domnului în biserici frumos împodobite, pline de lumânări aprinse, în care slujesc soboare de episcopi şi preoŃi, îmbrăcaŃi în veşminte albe, şi care ne binecuvintează cu minunata veste, care ne umple sufletele de nădejdea învierii de obşte şi a vieŃii veşnice: „Hristos a înviat!”, iar răspunsurile noastre pline de bucurie umplu şi ele văzduhul, parcă ajungând spre cer: „Adevărat a înviat!” Odinioară, în istoria apropiată nouă, şi pe care străbunicii noştri şi-o mai amintesc, poate, dincolo de Cortina de Fier erau mii de credincioşi, dintre care mulŃi erau întemniŃaŃi din pricina mărturisirii lor de credinŃă. Deşi nu puteau participa la slujbe pline de fast, aşa cum luăm parte noi astăzi, inimile lor erau pline de bucurie. Învierea lui Hristos sfărâma lanŃurile cu care erau ŃinuŃi cei prigoniŃi pentru Hristos şi pentru Adevărul Său şi, pe bună dreptate, chiar dincolo de lanurile de sârmă ghimpată, ori dincolo de pereŃii silnici ai temniŃei, sufletele credincioşilor erau într-adevăr libere. Celor de demult, care peste timp, peste viaŃă şi peste moarte, se veselesc acum pururea în lumina cea neînserată a ÎmpărăŃiei lui Dumnezeu, unde Paştile sunt veşnice, să le zicem şi noi o sfântă urare: „Hristos a înviat!” Mai jos, avem mărturia mişcătoare a chipului în care credincioşii Bisericii din Catacombe au prăznuit Sfintele Paşti în timpul în care erau prizonieri în temutul lagăr de la SolovăŃ, din Rusia nordică. În ciuda lipsei de podoabă exterioară a acestor slujbe din catacombe şi a condiŃiilor foarte grele în care ele erau Ńinute, totuşi bucuria duhovnicească lăuntrică a acestor întemniŃaŃi era poate mai mare decât a noastră, cei din zilele de astăzi. TRADIłIA ORTODOXĂ nr. 23

15

Martie 2009

„La SolovăŃ, aveam câteva „biserici” secrete, de catacombe, dar preferatele noastre erau în număr de două: „catedrala” Sfintei Treimi şi „biserica” Sfântului Ierarh Nicolae, Făcătorul de minuni. Prima era un mic luminiş, situat în mijlocul unei păduri dese, din direcŃia arealului administrativ, denumit „Savatie”. Turla acestei biserici era însuşi cerul, iar zidurile erau chiar trunchiurile mestecenilor din pădure. Biserica Sfântului Nicolae era aşezată în inima pădurii, spre zona „Muskolm”, într-un desiş format natural. Cel mai adesea, aceste slujbe Ńinute în ascuns erau săvârşite doar pe timpul verii, la praznicele împărăteşti şi, cu mare fast, în ziua Pogorârii Sfântului Duh. Dar câteodată, în funcŃie de împrejurări, se mai Ńineau şi alte slujbe în ascuns, în alte locuri. Aşa de pildă, în Sfânta şi Marea Joi a anului 1929, slujba citirii celor Douăsprezece Sfinte Evanghelii a fost Ńinută în celula doctorului care se ocupa de deŃinuŃii Companiei a X-a. Vlădica Victor şi părintele Nicolae au venit la noi ca pentru dezinsecŃie. Apoi, după tipicul local al catacombelor, ei au săvârşit câteva slujbe cu uşa bine zăvorâtă şi camuflată. În Vinerea Mare, s-a dat citirii un ordin către toate Companiile, în care se spunea că, pentru următoarele trei zile, nimănui nu îi era permis să părăsească incinta după ora 20, afară doar de cazurile execepŃionale, şi cu ordinul special scris, din partea comandantului de lagăr. La ora 7 dimineaŃa, în Vinerea Mare, când tocmai ne întorsesem la celulele noastre de detenŃie, după douăsprezece ore istovitoare de muncă silnică, părintele Nicolae a venit şi ne-a spus că a fost pictată o icoană de mărimea unei palme, pe care era zugrăvită Pogorârea de pe Cruce şi Îngroparea Domnului nostru, Iisus Hristos. Slujba Prohodului trebuia să fie înceapă într-o oră. „Unde?”, a întrebat Vlădica Maxim. „În camera cea mare, în care se usucă peştele – cea de lângă pădure, aproape de Tabăra de prizonieri cu indicativul N. Parola va fi trei bătăi în uşă, după care încă două. Vă sfătuiesc să veniŃi pe rând, unul câte unul, pentru a nu da de bănuit.” Într-o oră şi jumătate, Vlădica Maxim şi cu mine am părăsit taberele noastre şi am pornit în căutarea „adresei” indicate. În două rânduri, patrulele ne-au cerut permisele de trecere. Noi, ca doctori, le aveam. Dar oare ce se va întâmpla cu ceilalŃi – Vlădicii Victor, Ilarion, Nectarie, şi părintele Nicolae? Vlădica Victor lucra la contabilitatea fabricii de frânghii. Vlădica Nectarie lucra ca pescar, iar restul împleteau năvoade.

Ajunsesem la marginea pădurii; găsisem containerul de uscare a peştelui – lung de aproape unsprezece metri, lipsit de ferestre, cu o uşă ce trecea aproape neobservată. Lumină difuză... un apus de soare destul de întunecat... cerul acoperit cu nori negri. Am ciocănit în uşă conform parolei convenite: mai întâi de trei ori, iar apoi încă o dată. Ne deschide părintele Nicolae. Vlădica Victor şi Vlădica Ilarion sunt deja aici... în câteva minute, soseşte şi Vlădica Nectarie. Interiorul containerului se transformase în biserică. Pe podea şi pe pereŃi erau puse crenguŃe de mesteacăn. Câteva lumânări improvizate pâlpâiau smerit. La iconostasul tocmit în grabă, se aflau câteva iconiŃe tipărite pe hârtie. Mica icoană pictată cu scena Prohodului Domnului se află pusă pe tetrapod, spre închinare, împodobită cu crenguŃe înverzite. Zece oameni au venit aici să se roage. Mai târziu, lor li se alătură încă patru sau cinci, dintre care doi sunt călugări. Slujba începe pe un ton abia şoptit. Ni se părea că nu mai avem trupuri, ci doar suflete... Nimic nu ne tulbura, nimic nu ne abătea atenŃia; mintea toată ne era către rugăciune. Eram toŃi lângă Crucea Golgotei, sărutând cu lacrimi picioarele Celui ce pătimise Răstignire şi moarte, pentru a ne răscumpăra pe noi, cei ŃinuŃi în robia păcatului. Nu îmi mai amintesc cum am ajuns „acasă”, adică la celulele din taberele noastre. Fără numai că Dumnezeu ne-a acoperit în faŃa gardienilor! Mare minune… Se hotărâse ca slujba de Înviere să fie Ńinută în cabinetele noastre medicale, ce erau de fapt chiar celulele în care locuiam. Spre miezul nopŃii, am reuşit să îi chemăm – chipurile, pentru consultaŃii urgente, şi fără nici un fel de permis scris, pe toŃi cei ce spuseseră că vor să ia parte la slujbă, indiferent de urmări. Aşa s-au adunat cu totul cam cincisprezece oameni. După ce s-au citit Ceasurile Paştilor şi s-a săvârşit şi Sfânta Liturghie, ne-am aşezat şi am dezlegat postul. Pe masă, erau aşezaŃi cozonaci, pască şi brânză, ouă roşii, gustări reci şi vin făcut din drojdie, fructe de merişor sălbatic şi zahăr. Ne-am despărŃit pe la trei dimineaŃa. Din ordinul comandantului lagărului, patrulele au făcut controale în lagărul nostru chiar înainte şi după slujbe, la orele 11 noaptea şi 4 dimineaŃa. La ultima verificare, la care a luat parte însuşi comandantul, noi, doctorii, împreună cu Vlădica Maxim, am fost găsiŃi la cabinet. El a exclamat atunci: „Ce mai doctori sunteŃi şi voi… chiar nu aveŃi somn?” Iar apoi, a mai adăugat:

TRADIłIA ORTODOXĂ nr. 23

Martie 2009

16

„O noapte ca asta, numai bună pentru dormit… şi uită-te la ei, cum o pierd în zadar, neodihnindu-se!” Apoi, a plecat... „Doamne, Iisuse Hristoase, ÎŃi mulŃumim łie pentru minunea puterii şi milostivirii Tale!”, a exclamat Vlădica Maxim cu înflăcărare, în numele nostru, al celor de faŃă, care simŃeam acelaşi lucru. Noaptea albă de la SolovăŃ se apropiKa de sfârşit, izgonită de lumina suavă, roşiatică a zorilor sfintei zile a Învierii Domnului. Se părea că soarele împărtăşea şi el această bucurie a Sfintelor Paşti, revărsând din belşug razele sale jucăuşe asupra mănăstirii-lagăr, schimbând parcă duritatea acelui loc al torturii şi al chinurilor într-un Ierusalim ceresc, ai cărui locuitori eram şi noi, cei ale căror inimi erau arzânde şi pline de o bucurie tăcută, nepământească... Traducere din „The Orthodox Word”, Vol. 6, Nr. 3

Paştele creştinesc Istoria Paştelui, de la eliberarea evreilor din Egipt la mai important al anului, care a fost numit Pesah, ceea ce în limba ebraică înseamnă Trecere, adică trecere de Iisus Hristos la un pământ la altul. După fuga din Egipt, în pustie, cest mare praznic s-a născut în timpul Ieşirii Pesahul s-a transformat în prilej de reînnoire a aminpoporului ales, cand israeliŃii care locuiau în Egipt, lipsiŃi fiind de identitatea lor de popor, au ho- tirii unei „treceri”, dar nu spre un pământ mai roditor, tărât şi au reuşit să fugă de la faraon. Sărbătoarea Paş- ci spre eliberarea din robia egipteană, înfăptuită prin telui are rădăcini mult mai vechi, căpătând semnifica- minunata mijlocire a şi purtarea de grijă a lui DumŃii diferite în timp. Cartea Ieşirii relatează cum, într-o nezeu. Sângele mielului păzea acum poporul ales; iernoapte, în Egipt, unde se afla în robie poporul lui Israil, burile amare au devenit amintirea amărăciunilor înduDumnezeu l-a învăŃat pe Moise cum să prăznuiască rate în Egipt, iar pâinea nedospită a căpătat semniPaştele: fiecare familie trebuia să taie, la asfinŃit, un ficaŃia grabei în care s-a produs fuga. Aceeaşi grabă miel de parte bărbătească, fără prihană, mai mic de un este simbolizată şi de consumarea mielului fript - nu an, şi să însemneze cu sângele lui poarta de intrare în gătit în vase; consumarea lui stând în picioare şi cu casă, apoi să mănânce din carnea friptă pe foc. Din toiagul în mână. Aşa s-a născut Paştele ebraic. Cu Sfânta Scriptură, aflam că israeliŃii cunoşteau această trecerea veacurilor, Paştele s-a transformat într-o sărbătoare ce trebuia prăznuită în familie, dar, la jumătatea sărbătoare înainte de a ieşi din Egipt. secolului al VII-lea î.Hr., pe vremea regelui Iosia, a Pesahul în vremurile de început şi după fuga din suferit o schimbare. Din porunca regelui, Paştele a Egipt devenit o sărbătoare publică, ce se serba doar la Sărbătoarea Paştelui s-a născut în timpuri îndepăr- templul din Ierusalim. Mielul nu mai era jertfit de tate printre păstorii nomazi din Orient, la începutul către capul familiei, ci de către preot, iar cu sângele primăverii când ei plecau lui nu se mai ungeau stâlspre zone cu păşuni mai bopii casei, ci se stropea gate, din cauza sezonului altarul. Primul Paşte celesecetos. În noaptea dinabrat conform noii reforme intea plecării, păstorii sareligioase a avut loc în crificau un miel în scopul anul 621 î.Hr. De data de a îndeparta primejdiile aceasta, putea fi sacridin timpul călătoriei. Cu ficat nu numai mielul, ci sângele animalului ungeau şi o viŃică, chiar mai mare stâlpii şi betele de la corde un an, iar carnea treturi, iar mielul fript era conbuia consumată fiartă şi sumat cu ierburi aromate apoi friptă, la apusul soaşi pâine nedospită. Sărbărelui, la vremea ieşirii din toarea se Ńinea în corturi, Egipt. în prima noapte cu lună plină din primavară. Cu timpul, această prăznuire Cetatea Ierusalimului, vedere de pe Muntele Măslinilor. Jos, se văd mormintele din Valea lui Iosafat a devenit evenimentul cel

A

TRADIłIA ORTODOXĂ nr. 23

17

Martie 2009

Paştele, de la robia vaviloniană la vremea lui Iisus Odată cu arderea templului din Ierusalim de către vavilonieni, în anul 587 î.Hr., preoŃii au revenit la vechea formă de serbare a Paştelui în familie. După reîntoarcerea prizonierilor israeliŃi din Vavilon, Ńinerea Paştelui s-a făcut prin jertfirea animalului în templul reconstruit din Ierusalim, iar consumarea cărnii se făcea în familie. Sub această formă se Ńinea Paştele şi în vremea Naşterii Mântuitorului. În anul 70. d.Hr., romanii au dărâmat templul din Ierusalim, iar serbarea Paştelui a început să se facă din nou în familie, aşa cum se întâmplă şi astăzi la evrei. În anul 30 al erei creştine, Domnul a vrut să mănânce paştile împreună cu ucenicii Săi. În timpul acestei cine, El le-a vorbit ucenicilor despre apropierea vânzării, Răstignirii şi vărsării sângelui Său şi despre mântuirea moartea şi Învierea Sa o vor aduce lumii. Din acest moment, Paştele a căpătat o nouă semnificaŃie pentru creştini, adică pentru cei ce au crezut în Hristos. Astfel, Paştele nu se mai făcea întru pomenirea ieşirii sau eliberării din robia Egiptului, ci însemna moartea şi Învierea Mântuitorului nostru. Jertfa care se aducea nu mai era mielul, ci Însuşi Iisus Hristos, Mielul original şi nevinovat, iar scump Sângele Lui nu mai ungea stâlpii casei sau altarul templului, ci era vărsat pentru mântuirea întregii omeniri. Eliberarea nu mai era din Egipt, ci din robia păcatului, iar termenul de Pesah nu mai însemna trecerea de la Egipt la libertatea făgăduită de Dumnezeu, ci trecerea Domnului de la moarte la viaŃă, şi a noastră dimpreună cu Dânsul.

Apus, creştinii europenizaŃi au inventat până şi oul de ciocolată, probabil în cinstea unui zeu al dulciurilor. Cât despre ouăle multicolore, aceasta este tradiŃie împrumutată din Apus, şi este socotită ca o batjocură adusă Patimilor şi Răstignirii Mântuitorului. Ouăle colorate se pare ca provin din tradiŃiile păgâne nordice, la fel ca şi iepurele, care era venerat la începutul primăverii, când popoarele scandinave celebrau sosirea noului anotimp prin aducerea de jertfe către zeităŃile fertilităŃii.

Mitul ouălor roşii Legendele creştine apocrife leagă simbolul ouălor roşii de Patimile lui Iisus Hristos. Răstignirea şi Învierea reprezintă reînvierea naturii şi reluarea ciclurilor vieŃii. Oul - el însuşi purtător de viaŃă, devine un simbol al regenerării, al curăŃirii şi al veşniciei. Una dintre legende spune că, atunci când Domnul a fost bătut cu pietre, acestea atingându-L s-au transformat în ouă roşii. Altă legendă susŃine că, după ce Iisus a fost răstignit, cărturarii saduchei şi rabinii farisei au făcut un ospăŃ de bucurie. Unul dintre ei a spus: „Când va învia cocoşul, pe care-l mâncăm şi ouăle fierte vor deveni roşii, atunci va învia şi Iisus”. Nici nu şi-a terminat acela spusele şi ouăle s-au şi făcut roşii, iar cocoşul a început să bată din aripi. Alta dintre ele relatează că Maica Domnului, care venise să-şi plângă Fiul răstignit, a aşezat coşul cu ouă lângă cruce şi acestea s-au înroşit de la sângele care picura din rănile Sale. Domnul, văzând că ouăle s-au înroşit, a spus celor de faŃă: „De acum înainte să faceŃi şi voi ouă roşii întru aducere-aminte de Răstignirea Mea”. Ouăle roşii Biserica Sfântului Mormânt, Despre ouăle roşii se vehiculează Ierusalim. Venirea Sfintei Lumini Simbolistica ouălor roşii, conform diverse variante. Oul, în simbolistica TradiŃiei Bisericii Ortodoxe la Paştele Ortodox sa, reprezintă un nou început, o ma„Iar despre ouăle roşii, ce se mănâncă trice a noii vieŃi, iar forma sa circulară redă principiul în ziua Învierii Domnului, mulŃi zic multe lucruri nemuririi, al vieŃii care nu se termină niciodată. Culoa- neîncredinŃate (legende). Iar Paisie al Gazei, bărbat rea roşie este asociată cu sângele Domnului, vărsat înŃelept, dezlegând oarecare întrebări ale împăratului pentru spălarea păcatului strămoşesc. Ciocnitul ouălor Romei, zicea că, atunci când au strigat evreii către semnifică sacrificiul divinităŃii primordiale şi, de fiecare Pilat: „Sângele Lui asupra noastră şi asupra fiilor dată când se ciocnesc ouăle se spune binecuvântarea noştri” îndată s-au roşit toate lucrurile, pe care le aveau pascală „Hristos a înviat!”, la care se răspunde cu iudeii prin casele lor, şi prin urmare şi ouăle din casele „Adevărat a înviat”! Vechii închinători de idoli, dintre lor. Drept aceea, spre pomenirea acestei minuni, dar şi rândurile indienilor şi ale chinezilor, considerau oul un spre amintirea sângelui dumnezeiesc vărsat spre simbol primordial al Cosmosului. Pentru aceştia, oul mântuirea oamenilor, vopsim şi noi la ziua Învierii ouă era principiu al creaŃiei. Alături de aceştia, perşii roşii. Şi această minune, zice înŃeleptul Paisie al Gazei considerau că din haos a apărut mai întâi oul, din o avem din vechile predanii” („Pidalion”, ediŃia NeamŃ gălbenuş născându-se Soarele şi din albuş, Luna. În tim- 1854, fila 201). puri străvechi, oul era considerat simbol al echiliIerod. C. brului, al creaŃiei şi al fecundităŃii. După Patimile Mântuitorului pe lemnul Sfintei Cruci, creştinii au obişnuit să vopsească de Paşte ouă roşii. Astăzi, după cum Ortodoxia a prins a fi altoită cu mugurii apostaziei din TRADIłIA ORTODOXĂ nr. 23

Martie 2009

18

Despre Iuda Iscarioteanul, vânzătorul Domnului nostru, Iisus Hristos

A

cest vânzător pe nume Iuda era din satul Isca- Iscaria, unde locuiau părinŃii lui Iuda. Iar Ravel luându-şi riot, din neamul jidovilor. Tătăl lui se numea femeia şi alte lucruri de trebuinŃă, a venit în Ierusalim. Rovel. Femeia lui Rovel a văzut într-o noapte un vis Şi bogat fiind, şi-a cumpărat case foarte frumoase, cu înfricoşat şi de spaimă a început a striga cu glas mare. grădini şi vie aproape de palatul lui Irod. Iuda, pentru Rovel a ispitit-o să afle pentru ce se înspăimântase multa lungime de vreme ce trecuse, nu mai cunoştea aşa. Şi ea a zis: Am văzut un vis înfricoşat, că de voi pe tatăl său, nici pe muma sa, dar nici ei nu mai zămisli şi voi naşte prunc de parte bărbătească, acest cunoşteau pe Iuda, fiul lor. După multă vreme, Irod prunc va fi pierzarea jidovilor. Bărbatul ei, Rovel, a privind pe fereastră a văzut frumoasele grădini ale lui dojenit-o pentru că se încrede visurilor. Şi luând în Rovel, şi era lângă el şi Iuda, care zise către Irod: „Ai pântece femeia în acea noapte, cu vremea a născut vrea stăpâne, să-Ńi aduc din florile acelea pe care le prunc bărbătesc. Însă femeia a vrut să piardă pe prunc, priveşti?” Iar Irod a răspuns: „Mergi să îmi aduci”. ca nu cumva acesta să ajungă să piardă seminŃia Iuda, coborând pe fereastră, a intrat în grădină, a luat jidovilor. Şi a făcut un chivot mic, l-a uns cu catran şi câteva din acele flori, dar, când să iasă din grădină, a l-a aruncat pe apă. Şi era în preajma Iscariei un ostrov întâmpinat pe Rovel, tatăl său de altădată, care i-a zis: mic, unde locuiau oameni hrănitori de dobitoace. Şi „Tinere, cum ai îndrăznit să intri în grădina mea şi să lovit fiind chivotul de valuri, a fost mânat până acolo, culegi flori, fără a mă întreba pe mine?” Însă Iuda, la acel ostrov unde l-au găsit fiind dârz şi cu nărav rău, aceşti păstori de dobitoace. căutând încoace şi încolo, şi Aceştia au luat chivotul şi au văzând că nu mai era nimeni găsit într-însul copilul, pe care în grădină, a apucat o piatră şi l-au hrănit o vreme cu lapte a ucis tatăl său, Rovel, precum de la dobitoacele lor şi l-au a ucis altădată şi pe fratele numit Iuda, adică cel de la său. Şi aducând florile Iudei venit. După o vreme păsîmpăratului Iord, i-a spus şi torii l-au luat şi l-au dus la despre moartea lui Rovel, Iscaria, zicând: „Cine ar vrea despre care auzind Irod s-a însă crească pe pruncul acesta?” tristat, însă a tăcut cuvântul şi Şi din întâmplare pe acolo treau îngropat pe Rovel. După cea Rovel, căruia fiindu-i milă aceasta Irod a zis către Iuda: a luat pe prunc, că era frumos „Voiesc ca pe văduva căreia i-ai pruncul. Şi iubea femeia lui Iuda aducând soldaŃii în Grădina Ghetsimani, pentru ucis bărbatul, să o iei tu de Rovel foarte mult pe acest soŃie şi să moşteneşti toate a-L prinde pe Hristos (Mt. 26, 47) prunc, aducându-şi aminte de bogăŃiile ei”. Şi a trimis Irod pruncul ei, cel aruncat pe apă. A mai născut femeia lui veste către femeia lui Rovel şi mama lui Iuda, zicând: Rovel pe un alt prunc şi îi iubea pe amândoi. Dar Iuda, „Ori voieşti să te măriŃi cu alt bărbat, ori toate averile viclean fiind, bătea deseori pe fratele său, încât de tale le voi moşteni eu?” Şi femeia auzind acestea s-a multe ori muma lui îl dojenea, zicând: „Încetează fiule învoit să se mărite cu un alt bărbat, pentru a nu-şi de a-l mai bate pe el, fiindcă este fratele tău, şi câte piede avuŃiile. Şi aşa, după porunca lui Irod, a luat de avem noi împreună le veŃi lua şi le veŃi împărŃi.” Iar bărbat pe Iuda, fiul ei, fără a şti cine este acesta. Şi a vicleanul vlăstar, Iuda, pentru iubirea banilor zavistuia făcut copii cu dânsul şi au trăit împreună ani mulŃi. Iar pe fratele său şi voia să-l omoare. Şi într-o zi s-a dus într-una din zile, aducându-şi aminte femeia lui Iuda cu el împreună la un loc, şi acolo a ucis pe fratele său, de cele pe care le pătimise ea pentru fiul ei şi pentru lovindu-l cu piatra în creştet. După ucidere, Iuda a bărbat, plângea cu glas jalnic, fiindcă a luat bărbat fugit din Iscaria şi a devenit rob la un elin bogat, după străin fără voia ei. Şi venind Iuda şi văzând-o, a încare mai târziu ajunge la Ierusalim. PărinŃii lui au trebat-o care este pricina pentru care se tânguie. Iar ea, plâns mult pentru moartea fiului lor, dar nici pe Iuda chiar şi nevrând, a spus lui Iuda toate întâmplările nu l-au mai căutat vreodată. La Ierusalim, Iuda s-a vieŃii ei, cele despre naşterea fiului ei pe care l-a dat făcut prieten cu Irod împăratul, pentru iubirea de pe apă, cum a luat pe un altul de la păstori pentru argint. Şi văzând Irod că Iuda este bărbat puternic şi păcatul lor, cum acesta a ucis pe fiul ei cel de-al doifrumos, l-a făcut iconom al bogăŃiei casei lui, adică să lea, cum Rovel s-a strămutat din Iscaria în Ierusalim, cumpere şi să vândă la toate treburile casei. şi multe altele despre Rovel bărbatulei şi despre Iuda După mai multă vreme, s-a făcut mare sminteală în fiul ei, despre care nu mai ştia nimic. Auzind acestea TRADIłIA ORTODOXĂ nr. 23

19

Martie 2009

Iuda, cuprins de spaimă a strigat: „Eu sunt Iuda, fiul „ÎnvăŃătorule, eu Te-am vândut, iartă-mă pentru tău, pe care l-ai aruncat pe apă şi l-au crescut păstorii, aceasta”! Că Dumnezeu, milostiv fiind, l-ar fi iertat. Şi eu am ucis pe fiul tău şi fratele meu, pe bărbatul tău şi pentru că Hristos îl aştepta pe Iuda să se întoarcă către tatăl meu.” Auzind femeia că bărbatul ei este fiul ei, a El cu pocăinŃă, pentru aceasta căuta cu privirea vrut să se omoare, strigând: „Vai mie, ticăloasa, unde încoace şi încolo, gândind că poate îl va zări pe Iuda. să mă ascund de grozava mânie a lui Dumnezeu şi de Dar Iuda în acea vreme aştepta cu laŃul în gât, să se grelele chinuri ale iadului? De acum, a mai fi cu tine ridice creanga salciei. Şi Hristos căutând spre cele nu mai voiesc” - a zis ea către Iuda, care se întristase două părŃi ale Crucii, şi nevăzând pe Iuda, l-a strigat şi el, văzând în ce mari păcate l-a aruncat iubirea de cu mare glas zicând: „Mi-e sete” – adică „Mi-e sete argint. Pentru toate acestea Iuda s-a căit, şi auzind că de mântuirea lui Iuda şi de a voastră”. Atunci Mântuitorul Hristos, Doctorul sufletelor şi al trupu- amărâŃii jidovi, socotind că cere apă, L-au adăpat cu rilor noastre se află în Ierusalim, şi grăieşte „pocăiŃi- oŃet, fiere şi necinste. Şi iarăşi a strigat Hristos şi a vă”, a mers către Hristos să-şi mărturisească păcatele. zis: „Săvârşitu-s-a”! Şi în clipa aceea s-a ridicat creanga salciei cu tot cu Iuda, care a Hristos, ca Fiul lui Dumnezeu cel Multmurit spânzurat, iar Hristos S-a pogorât Milostiv, l-a primit pe Iuda şi l-a făcut cu Duhul în cele mai de jos ale ucenic al Său. Dar, fiindcă ştia că nu se pământului, de unde a poruncit: „IeşiŃi vindecase de iubirea de argint, i-a dat lui credincioşilor la Înviere”! Dar Iuda, ca punga cu bani, pentru cheltuiala hranei un necredincios şi vânzător, a fost Ńinut apostolilor. Iuda Ńinea la el punga cu de draci în adâncul iadului, ca pe o mare banii, dar fura dintr-însa şi trimitea bani la vistierie a iadului, iar la Judecata lui femeia lui (mama lui) şi la copiii săi. Dumnezeu cu dracii va fi judecat. Aşadar Văzând Hristos patima iubirii de argint a răutatea veche bunătate nouă nu se face. lui Iuda, a pus în inima oamenilor zgârIuda a fost înşelat de draci, că-l va scoate cenie, şi de atunci oamenii se zgârceau şi Hristos din iad, dar Hristos nu a scos nu mai puneau bani în punga apostolilor. decât pe cei care credeau în El. Şi s-au După puŃină vreme punga se golise, iar împlinit proorociile lui David împăratul, Iuda nu mai avea de unde fura. Însă ce zice la psalmi: „Facă-se fiii lui sărvicleanul diavol, i-a dat un gând ca acesta, mani şi muierea lui văduvă, (...) pomezicându-i: „De acum nu-Ńi mai rămâne decât nească-se fărădelegea lui şi păcatul maisă Îl vinzi pe ÎnvăŃătorul tău, pentru care cii lui să nu se şteargă, (...) iar episcopia vei câştiga 30 de arginŃi.” Şi pentru iubirea lui să o ia altul, pentru că nu şi-a adus de argint, ca să-şi vadă punga plină din nou, Iuda a vândut şi pe ÎnvăŃătorul său, aminte a face milă”. adică pe Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Pentru tâlharul cel rău credincios Sfârşitul lui Iuda Tâlharul cel rău credincios era din seIar ticălosul de Iuda, după ce a vândut minŃia lui Iuda vânzătorul. Iuda Iscape Hristos, căindu-se se gândea ce va Dismas, Tâlharul cel rioteanul în vremea aceea, după ce a ucis face. Şi i-a venit lui gând de deznădejde. binecredincios care s-a pe fratele său şi mai înainte de a ajunge mântuit Şi i-a zis lui gândul cel rău al vrăjîn Ierusalim, era slugă la un elin bogat, maşului: „dacă Hristos a zis ucenicilor că unde a stat vreme de şapte luni. Acolo în va merge în Iad să izbăvească de acolo casa elinului, cum feciorul stăpânului era dus departe, suflete, când va veni Hristos, pe care Îl răstigneau Iuda preacurvea cu muierea feciorului stăpânului său. iudeii, îl va scoate şi pe el de acolo”. Şi, ştiind Iuda că Iar când s-a întors feciorul stăpânului casei, a găsit pe Hristos este răstignit şi va muri curând, se gândea că femeia sa îngrecată, dar nimic nu a zis. Şi a înŃeles nu va sta multă vreme în iad, ci va veni curând femeia că bărbatul ei a priceput preacurvia lor şi a Hristos şi îl va scoate de acolo. Ieşind din cetate, Iuda spus lui Iuda. Iar Iuda a întrebat-o: „Nu cumva tu i-ai rătăcea printre nişte sălcii, când diavolul i-a dat lui zis lui ceva”? Iar ea a zis: „Nu, că nici nu m-a întrebat gând de sinucidere. Atunci şi-a scos Iuda brâul său cel despre acest lucru”. Şi atunci s-a gândit Iuda ce va de păr de cămilă, a făcut laŃ din el şi s-a spânzurat de face? Şi mai târziu, l-a văzut pe feciorul stăpânului creanga copacului. Dar salcia nu se ridica în sus, ca să-l său, adică bărbatul muierii cu care preacurvise, că era spânzure. De aceea a scurtat brâul şi iarăşi s-a legat de la un loc înalt al casei, şi a socotit atunci să-l omoare creanga salciei. Dar Dumnezeu nici de data aceasta nu pe acesta, ca să nu se vădească preacurvia lui. Şi, mai a voit ca Iuda să se spânzure, ci aştepta căinŃa lui, jos de casa unde era tânărul, se afla un stâlp, care pentru care l-ar fi iertat. Însă Iuda fiind împietrit la Ńinea acoperământul casei. Şi a legat Iuda o funie inimă, nu a mers la crucea lui Hristos, să spună: TRADIłIA ORTODOXĂ nr. 23

Martie 2009

20

groasă de stâlp, fără să fie văzut şi a tras cu putere, încât s-a surpat acoperământul casei şi a murit tânărul acela cu jale mare. Şi văzând muierea preacurvă moartea bărbatului ei, îl îndemna pe Iuda să o ia de femeie, şi zicea: „De nu mă vei lua de femeie, voi vădi toate fărădelegile tale, pe care le-ai făcut în ascuns”. Auzind Iuda acestea, noaptea pe ascuns a fugit la Ierusalim, unde a intrat slugă la curtea lui Irod. Mai târziu acea femeie precurvă a născut prunc de parte bărbătească, care urmând răutăŃii tatălui său (Iuda) a devenit tâlhar. Şi acesta mai târziu s-a împrietenit cu tâlharul cel binecunoscător şi au tâlhărit împreună vreme de 12 ani. După care au fost prinşi amândoi şi închişi. Le-a fost rânduit acestora să se răstignească împreună cu Domnul nostru Iisus Hristos. Cel dea dreapta, cel binecunoscător zicea: „Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni întru împărăŃia Ta”, iar cel nerecunoscător şi rea odraslă din Iuda, îl hulea pe Domnul nostru Iisus Hristos. Pentru tâlharul care L-a mărturisit pe Hristos pe cruce Acest tâlhar, când era prunc s-a învrednicit să se hrănească cu lapte de la sânul Maicii Domnului nostru, Iisus Hristos. Şi a fost aşa: pe vremea când s-a tulburat Irod şi a ucis pruncii, atunci a fugit Iosif cu Maica Domnului, cu Preaveşnicul şi dumnezeieascul Prunc şi cu Iacov, în Eghipet şi au ajuns în satul Fexan; şi fiind seară au găzduit la o casă. Iar stăpânul casei i-a primit cu dragoste fiind iubitor de străini, neştiind el cine sunt ei. Iar în vreme ce se gătea masa, a lăsat femeia casei pe pruncul ei, ca să gătească cina. Acesta a fost mai târziu tâlharul cel recunoscător de pe cruce. Şi văzând Maica Domnului că pruncul acela plânge aşa de tare, s-a milostivit, l-a luat în sfintele ei braŃe şi i-a dat să sugă de la pieptul ei, îmbunându-l din fericiŃii ei sâni. Iar dimineasŃa au plecat în calea lor. Şi crescând copilul şi devenind bărbat puternic, din răzvrătire cu alŃii şi din îndemnarea hulitorului tâlhar de suflete, s-a făcut tâlhar. A fost prins împreună cu alŃii, iar el a fost osândit să se răstignească împreună cu Domnul nostru Iisus Hristos, când a strigat: „Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni întru ÎmpărăŃia Ta”. Fragment din „Arătare pentru Minunile şi Vedeniile Sfântului Părintelui nostru Nil, Izvorâtorul de mir, cel din Sfântul Munte Athos” – manuscris athonit

Cel din urmă ceas al acestui veac FraŃilor, (…) venirea Domnului s-a apropiat (...) sfârşitul tuturor s-a apropiat (...) este ceasul de pe urmă (I Ioan 2, 18).

S

fântul Ignatie Briancianinov spune că „Antihrist va veni pentru că lumea îl va chema. Va fi o foame după Antihrist, o foame după minunile sale, după bunăstarea materială pe care o va da, va fi o foame după liniştea socială pe care o va aduce. Dar va fi de fapt o panică generală, haos, şi lumea o să vrea linişte, lumea o să vrea echilibru, lumea o să vrea stabilitate socială, bani - şi lumea îl va chema pe Antihrist."

Cine este Antihrist? Antihristul va fi un om cu trup şi suflet, şi ca atare va fi desăvârşita personificare a răului om-Satan. Va lucra ca om, se va adresa oamenilor ca semenilor săi, va vorbi în numele a ceea ce este omenesc, dar le va vorbi în numele său propriu şi mulŃi îl vor asculta. Astfel se va înfăptui proorocia pe care Mântuitorul a făcut-o despre Antihrist: „Eu am venit întru Numele Tatălui meu, şi nu mă primiŃi pre mine; de va veni altul (Antihrist) întru numele său, pre acela veŃi primi” (Ioan 5, 43). Antihrist va fi încarnarea răului, iar nu încarnarea diavolului, căci Antihrist va fi unealtă lucrătoare a diavolului. După Sfântul Ioan Damaschin: „Antihrist nu va fi diavolul însuşi care a devenit om, în felul în care Domnul S-a făcut om – să nu fie – ci va fi un om născut din desfrânare şi însumând toată lucrarea lui Satan. Cunoscând dinainte toată perversitatea viitoare a voinŃei sale libere, Dumnezeu îi va permite în fapt diavolului să intre în el („Dogmatica”, Sfântul Ioan Damaschin IV, 26). Astfel Antihrist devenit ucenic al lui Satan: „şi i-a dat ei balaurul puterea sa, şi scaunul său, şi stăpânire mare” (Apocalipsa 13, 2). El va lucra cu toată viclenia, mergând până a se preface în înger al luminii pentru a câştiga un cât mai mare număr de ucenici: „Va veni ca un nelegiuit, sub o înfăŃişare care îi va îngădui să înşele pe toată lumea, va veni sub chipul smereniei, al blândeŃii, se va pretinde victimă a nedreptăŃii, scârbit de idoli, va lua înfăŃişarea evlaviei, a bunătăŃii, va fi prietenul săracilor, amabil cu toŃi; dar va şti să ia şi hotărâri meşteşugite ca să placă tuturor, pentru ca toŃi oamenii să-l iubească. Va înşela lumea până ce îşi va fi stabilit domnia. Mai mult, va face semne mari şi minuni ca să intimideze […] Şi fiindcă multe clase sociale şi neamuri îi vor aprecia calităŃile şi puterea, toŃi îl vor accepta în unanimitate, într-un singur gând, şi-l vor proclama rege cu bucurie, repetându-şi între ei: oare am fi putut găsi un alt om la fel de bun şi de drept”? (Cuvântul 38 despre venirea lui Hristos şi a lui Antihrist, Sfântul Irineu - Contra ereziilor, V, 25, 1). Însă asupra creştinilor din acea TRADIłIA ORTODOXĂ nr. 23

21

Martie 2009

vreme, Satan va dezlănŃui prigoane nemaiîntâlnite: „Şi s-a dat ei să facă război cu sfinŃii, şi să-i biruiască pre ei; şi s-a dat ei stăpânire preste toată seminŃia, şi limba, şi neamul. Şi s-a dat ei a da duh chipului fiarei, ca să şi grăiască chipul fiarei, şi să facă ca câŃi nu se vor închina chipului fiarei, să se omoare” (Apoc. 13, 7; 15). Când va fi sfârşitul? Ziua celei de-a Doua Veniri a lui Hristos va marca sfârşitul acestui veac. În această zi fără de seamăn, timpul se va opri, împlinindu-se cuvântul apocaliptic că timp nu va mai fi. În chip tainic, vremea se va scufunda în veşnicie. Chiar dacă Sfânta Scriptură ne-a dezvăluit cu claritate tot ce trebuie să fie în această ultimă zi, clipa însăşi în care va veni nu ne-a fost descoperită. Aceasta a rămas ascunsă în adâncimile de necuprins ale tăcerii dumnezeieşti şi constituie taina de nepătruns a lui Dumnezeu. Această taină a rămas ascunsă şi îngerilor, nu numai oamenilor, şi stă în lumina de nepătruns a atotştiinŃei lui Dumnezeu: „Iar de ziua aceea şi ceasul nimenea nu ştie, nici Îngerii din Ceruri, fără numai Tatăl meu singur” (Matei 24, 36). Şi fiindcă ceasul sfârşitului nu-l cunoaşte omul, pentru aceea poruncă a dat Hristos ucenicilor Lui şi nouă zicând: „Drept aceea privegheaŃi, că nu ştiŃi ziua, nici ceasul, întru care Fiul Omului va veni” (Matei 25, 13). RealităŃile duhovniceşti din timpurile noastre ne duc cu gândul la vremea lui Noe. Şi fiindcă nu suntem mai presus decât făŃarnicii ce cârteau asupra lui Noe, pentru aceasta Mântuitorul ne avertizează: „Că precum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi şi venirea Fiului Omului. Şi precum era în zilele cele mai înainte de potop, mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua întru care a intrat Noe în corabie. Şi nu au ştiut până când a venit potopul şi a luat pre toŃi; aşa va fi şi venirea Fiului Omului. (Matei 24; 37-39) (…) Pentru aceasta şi voi fiŃi gata, că în ceasul care nu gândiŃi, Fiul Omului va veni” (Matei 24, 44). Semnele vremii Deşi Dumnezeu ne-a lăsat, pentru mântuirea noastră, să nu cunoaştem ceasul celei de-a Doua Veniri, El nu ne-a lăsat în necunoaşterea semnelor, care vor trebui să o preceadă şi a prevestirilor care ne vor îngădui să prevedem apropiata Sa venire. Iată care sunt acele semne: propovăduirea Evangheliei la toate neamurile şi la toată făptura; întoarcerea lui Israel la Hristos; venirea Antihristului; mari cutremure între popoare şi în natură: războaie, revoluŃii, foamete, inundaŃii, cutremure de pământ şi mari semne pe cer etc. Propovăduirea Evangheliei printre toŃi locuitorii pământului va fi semnalul celei de-a Doua Veniri a Mântuitorului, după cum El Însuşi au spus: „Şi se va propovădui această Evanghelie a ÎmpărăŃiei întru toată lumea, întru mărturie la toate neamurile; şi

atunci va veni sfârşitul” (Matei 24, 14). Despre semnele ultimelor zile ale acestui veac Sfântul Apostol Pavel zice: „Şi aceasta să ştii, că în zilele cele de apoi vor veni vremi cumplite. Că vor fi oamenii iubitori de sine, iubitori de argint, măreŃi, trufaşi, hulitori, de părinŃi neascultători, nemulŃumitori, necuraŃi. Fără de

Sfârşitul veacurilor: cerurile se vor strânge ca un sul de hârtie (Isaia 34, 4)

dragoste, neprimitori de pace, clevetitori, neînfrânaŃi, nedumestnici, neiubitori de bine. Vânzători, obraznici, îngâmfaŃi, iubitori de desfătări mai mult decât iubitori de Dumnezeu. Având chipul bunei credinŃe (creştinătăŃii), iar puterea ei tăgăduind; şi de aceştia te fereşte” (II Timotei 3, 1-5). Răul se va creşte şi va subjuga popoarele şi împărăŃiile; se va ridica neam peste neam şi împărăŃie peste împărăŃie; vor fi foamete şi inundaŃii, grozăvii şi multă nesupunere „Că va fi atunci necaz mare, care n-a fost din începutul lumii până acum, nici va fi (Matei 24, 21); „Şi atunci se vor sminti mulŃi, şi se vor vinde unul pe altul, şi vor urî unul pe altul. Şi mulŃi proroci mincinoşi se vor scula şi vor înşela pe mulŃi. Şi pentru înmulŃirea fărădelegii, va răci dragostea a multora. Iar din pricina înmulŃirii fărădelegii, iubirea multora se va răci, atunci mulŃi se vor sminti” (Matei 24, 12-10). Cum ne vom izbăvi? Un StareŃ athonit spunea ucenicilor săi: „Anii în care trăim sunt grei şi va trebui să suferim, poate chiar să şi mărturisim în timpul furtunii care se va dezlănŃui. Numai cel care va trăi duhovniceşte o va scoate la capăt. Să nu deznădăjduim! Aceşti ani grei sunt o binecuvântare, pentru că ne constrâng să trăim mai aproape de Hristos. Este o ocazie pentru mai multă nevoinŃă. Acest război nu va fi cu arme, ci duhovnicesc, cu antihrist. Acesta va încerca să înşele „de va fi cu putinŃă şi pe cei aleşi” (Mt. 24, 24). Toate vor fi controlate de Fiara de la Bruxelles. După cartele şi buletin, vor înainta cu viclenie şi la pecetluire, îi vor constrânge pe oameni să se pecetluiască pe mână sau pe frunte. Numai cei care vor avea pecetea vor putea să cumpere, să vândă şi vor avea toate înlesnirile. Dar creştinii care nu vor primi pecetea vor fi chinuiŃi.

TRADIłIA ORTODOXĂ nr. 23

Martie 2009

22

Pentru aceasta, încă de pe acum trebuie să se obişnuiască să trăiască simplu şi, dacă pot, să aibă un ogoraş, puŃini măslini sau vreun animal pentru nevoile familiei. Această strâmtorare va dura trei ani – trei ani şi jumătate. Dumnezeu nu va lăsa pe oameni fără ajutor”. StareŃul respingea logica şi tactica unora care spuneau: „Şi ce dacă mă voi pecetlui? Îmi voi face şi semnul Crucii” sau „Voi lua buletinul şi voi pune şi semnul Crucii pe el” sau „În sinea mea nu mă voi lepăda”. Despre aceasta, StareŃul spunea: „Dacă creştinii de astăzi, cu logica lor, ar fi trăit în timpul prigoanelor, nu am fi avut astăzi niciun mucenic. Primii creştini nu foloseau deloc logica, ci rămâneau neclintiŃi în mărturisirea lui Hristos şi ardeau de dorinŃa pentru mucenicie. Le făgăduiau vrednicii şi le spuneau: „Spune numai că nu eşti creştin, iar în sinea ta crede în Dumnezeul tău” sau „Aruncă puŃină tămâie în foc şi fă-te că jertfeşti, iar după aceea poŃi să nu mai jertfeşti „ sau „Fă-te că mănânci din cele jertfite idolilor, iar după aceea poŃi să mănânci carne curată” sau „Nu propovădui în acest loc, ci mergi în altă parte”. Dar cu nici una din acestea nu se lepădau de Hristos, ci alergau cu bucurie la mucenicie pentru El. Ardeau de dragoste dumnezeiască. Biserica să ia o poziŃie corectă. Să protesteze şi să ceară de la stat ca cel puŃin să nu fie obligatoriu noul buletin. Să explice şi credincioşilor să înŃeleagă că, dacă vor lua buletinul, aceasta va fi o cădere”. În concluzie, StareŃul credea că: „În spatele ComunităŃii Europene se ascunde dictatura sioniştilor. La o dictatură atât de înfiorătoare numai diavolul se putea gândi. Pecetluirea este lepădare. Chiar şi primirea buletinului este lepădare. Din moment ce există pe buletin simbolul diavolului 666 (Apoc. 17, 18) şi eu iscălesc înseamnă că sunt de acord cu acest lucru. Este foarte limpede că aceasta înseamnă lepădare. Te lepezi de Sfântul Botez şi pui altă pecete, adică te lepezi de pecetea lui Hristos şi o primeşti pe cea a diavolului. Altceva este cu bancnotele care au numărul 666 – „daŃi cezarului cele ce sunt ale cezarului” (Lc. 20, 25) – şi altceva buletinul care este ceva personal. Chiar şi atunci când cineva primeşte să fie pecetluit dintr-o neştiinŃă sau indiferenŃă nejustificată, pierde dumnezeiescul har şi primeşte înrâurirea diavolească”. În câteva cuvinte, aceasta era poziŃia StareŃului. Tirania Satanei şi stăpânirea Antihristului vor fi mai mari ca niciodată, cum n-a mai fost de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi, şi „va fi atunci necaz mare, care n-a fost din începutul lumii până acum, nici va fi. Şi de nu s-ar fi scurtat zilele acelea, nu s-ar fi mântuit tot trupul, ci pentru cei aleşi se vor scurta zilele acelea” (Matei 24, 21-22). „Şi atunci se va arăta acel fără de lege, pre carele Domnul îl va omorî cu Duhul Gurii Sale, şi îl va pierde cu arătarea venirii Sale” (II Tesaloniceni 2, 8). Ierod. A

Semne apocaliptice

P

Microcip implantat, vizibil la radiografie

rogresul şi noutăŃile au preocupat întotdeauna spiritul oamenilor. Astfel au devenit foarte uşor antrenaŃi în mişcarea propagandistă şi acceptarea metodelor instaurării Noii Ordini Mondiale. Apostazia ce planează peste toate mediile sociale, face ca ochii discernământului duhovnicesc să fie miopi şi să nu zărească sclavia odioasă ce se profilează. Mass-media are menirea de a ne prezenta realitatea în mod distorsionat, pentru ca viaŃa să pară altfel decât este, şi astfel să nu mai percepem adevărata lumină a zilei. A fost nevoie de multe „eforturi şi sacrificii” din partea populaŃiei, cerute de guvernanŃi pentru a intra în U.E. când, de fapt ei abia aşteptau să ne înghită pentru a ne impune legile lor, ce deseori contravin ConstituŃiei naŃionale. GraniŃele naŃionale au fost desfiinŃate pentru că sunt deja prea supravegheate. În România deja se emit permise de conducere cu bandă magnetică, urmate de paşapoarte cu cip, urmând ca din 2010 se fie emise şi cărŃile de identitate prevăzute cu cip. Se acŃionează sistematic, de la grupări mai restrânse, la toată populaŃia; de la acte suplimentare, la cele indispensabile. Însemnarea noastră, ca pe vite, este primul pas al unor alte măsuri luate pentru controlul absolut al fiinŃei umane? Sistemul universal informaŃional de identificare - L.U.C.I.D. NATO doreşte să pună în practică faimosul proiect L.U.C.I.D. care înseamnă Logical Universal Communication Interactive Databank (Banca de Date Logică, Universală, de ComunicaŃii TRADIłIA ORTODOXĂ nr. 23

23

Martie 2009

Interactive). Însă unul dintre specialiştii care au studiat în profunzime amănuntele acestui proiect, profesorul universitar de aeronautică şi strategie militară aerospaŃială de la Universitatea din Austin, Texas, pe nume Texe Marrs, judecând în funcŃie de consecinŃele planului, au concluzionat că adevăratul sens al iniŃialelor L.U. C. I. D. Este Lucifer’s Universal Christian Identification (Dispozitiv Universal Luciferic de Identificare a Creştinilor). Proiectul a fost dat publicităŃii într-un periodic al poliŃiştilor din sectorul stupefiante, al Ministerul de Interne SUA, „Narc Officer”, din septembrie – octombrie 1995 şi a apărut în urma votării noii legi anti-terorism din anul 1994, ce împuterniceşte reprezentanŃii legii să aresteze şi să încarcereze imediat orice „suspect” de acŃiuni teroriste. Trebuie subliniat că acest tip de lege care încalcă flagrant principiul de baza al justiŃiei internaŃionale şi al libertăŃii umane – principiul prezumŃiei de nevinovăŃie – a stat la baza creării sistemului european de informaŃii Schengen. Sistemul L.U.C.I.D. va avea un centru de stocare şi prelucrare a datelor, alimentat cu informaŃii „de la toate sursele”, conectat la un sistem automat de traducere poliglotă. InformaŃiile vor curge continuu către acest centru de la orice agenŃie de informaŃii, birou, companie, societate, bancă, staŃie de poliŃie, magazin, unitate militară, universitate, centru de cercetare etc. Aceste date sunt culese prin intermediul computerelor şi transmise printr-o reŃea informaŃională (Internet) către acest centru. Deoarece în proiect se specifică că vor exista traduceri poliglote, înseamnă că sistemul va avea surse de alimentare cu informaŃii din întreaga lume. Universal Biometric Card – U.B.C. Denumirea cartelei este Universal Biometric Card (U.B.C.) – cartela universala biometrică. Ce înseamnă „universală”? Înseamnă că va îndeplini funcŃiile tuturor documentelor ce stabilesc legătura individului cu societatea: buletin de identitate, carnet de conducere, carte de muncă, de sănătate, cont bancar, întrun cuvânt TOTUL. Ce înseamnă „cartelă biometrică”? Înseamnă că U.B.C. va putea stoca elemente de recunoaştere obŃinute prin măsurători biologice, adică: codul genetic ADN, anticorpi specifici, fotografii digitale faŃa şi profil precum şi fotografia irisului, amprentele digitale şi plantare (ale tălpii piciorului),

eşantioane sonore ale vocii, etc. Toate acestea demonstrează cat se poate de limpede ca scopul acestei cartele este controlul şi supravegherea strictă a persoanei. Totul se îndreaptă către o îngrădire totală a libertăŃii (dar cu un aspect de „totală libertate”), realizată prin mijloace extrem de sofisticate. Cardul biometric are înglobat în structura lui numele fiarei apocaliptice, adică numărul 666. Pecetea fiarei – 666 Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan ne descoperă că, oricâŃi se vor alătura lui Antihrist, vor primi „semnul numelui ei [al Fiarei]” (Apoc. 14, 11) - „semn (semn scris) peste mâna lor cea dreaptă, sau peste frunŃile lor” (Apoc. 13, 16), şi că chinurile celor care vor primi pecetea şi semnul numelui lui Antihrist, a cărui număr este 666, vor fi neîncetate. Deci numărul fiarei va fi 666. Chinurile celor care vor primi pecetea şi semnul numelui lui Antihrist (numărul 666), vor fi neîncetate. Despre numele şi numărul lui Antihrist mărturiseşte şi Sfântul Ipolit, care printre numele ipotetice ale lui Antihrist enumeră şi cuvântul „APNOYME” (tăgăduim). În dialectul atic, acest cuvânt este format dintr-o sumă a numerelor atribuite literelor, sumă ce constituie numărul 666: A – 1; P – 100; N – 50; O – 70; Y – 400; E - 5, adică 666. De curând, a început punerea în aplicare a sistemului pentru eliberarea şi punerea în circulaŃie a noilor paşapoarte, permise auto şi buletine de identitate, ce vor avea imprimată cifra 666. Numărul 666 apare în telecomunicaŃii, schimbul bancar, dar şi pe produsele pe care le consumăm, sub forma sistemului liniar de codificare. În foarte scurt timp, vânzarea sau cumpărarea produselor necesare traiului nu va mai fi posibilă fără această pecetluire, astfel încât se împlinesc cuvintele „şi ea îi sileşte pe toŃi, pe cei mici şi pe cei mari; şi pe cei bogaŃi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte, încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei (a lui Antihrist) sau numărul numelui fiarei. Aici este înŃelepciunea: cine are pricepere să socotească numărul fiarei, căci este număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase” (Apoc.13, 16-19). Codul de bare La 29 august 2002, o delegaŃie formată din specialiştii a două firme germane din cadrul unui mare trust, Deutsche Telecom, a vizitat Guvernul României. Imediat după aceasta, premierul de atunci, Adrian Năstase, a emis OrdonanŃa de UrgenŃă nr. 69, privind regimul juridic al cărŃii electronice de identitate, document publicat în Monitorul oficial la 31 august 2002. OrdonanŃa respectivă a fost supusă aprobării Parlamentului, care pe 26 iunie 2003 (la Senat) a

TRADIłIA ORTODOXĂ nr. 23

Martie 2009

24

emis cu 189 voturi pentru (PSD, PD şi UDMR) şi 56 împotrivă (PRM si PNL), Legea 285 de aprobare a OrdonanŃei de Guvern de introducere a cărŃilor electronice de identitate. Legea a fost publicată în Monitorul Oficial din data de 2 iulie 2003. Astfel, începând cu 1 ianuarie 2004, prin hotărârea guvernului PSD şi a parlamentarilor PSD, PD şi UDMR, s-a decis ca toŃi cetăŃenii României să deŃină cărŃi electronice de identitate conŃinând un cod de bare, cu numărul 666 înregistrat pe el. Cartela electronică de identitate conŃine un microcip performant, în care vor fi obligatoriu introduse informaŃiile de pe buletinul de identitate actual, permisul de conducere şi cartea de alegător. După caz, vor fi inserate şi date privind asigurarea medicală, asigurarea socială, amprenta şi semnătura digitală. Pe fiecare carte electronică de identitate va exista desenat codul de bare care conŃine numărul 666. Aceasta este o etapă premergătoare pecetluirii oamenilor cu numărul fiarei, care este 666. Pe codul de bare, numărul 6 este simbolizat de două linii negre subŃiri (||), ce sunt folosite ca separatori la marginea şi la interiorul codului de bare. Avem deci în total 3 separatori (||), adică 666. Cipurile În 2003, OrganizaŃia Civilă de AviaŃie a adoptat un plan la scară mondială pentru implementarea unor paşapoarte electronice care să conŃină informaŃie biometrică. În 2005, Departamentul de Stat al SUA a început să elibereze paşapoarte care utilizează cipuri RFID. Cipul conŃine o imagine digitală a chipului persoanei, dar şi toate celelalte date din cartea de identitate. Zeci de milioane de paşapoarte cu microcipuri au fost deja emise de cele 45 de Ńări în speranŃa că, astfel, călătoriile internaŃionale vor fi mai sigure. Ele conŃin un mic cip cu frecvenŃă radio şi antenă, iar un cititor special electronic trimite un semnal codat către cip, urmând ca acesta din urmă să răspundă cu datele de identitate şi biometrice ale deŃinătorului. Cipurile RFID sunt de două feluri - active şi pasive. Cipurile active sunt conectate la o baterie, iar detectarea lor se poate face de la o distanŃă de cel mult 100 de metri, iar cele pasive nu sunt prevăzute cu baterie, ci pot fi citite numai prin apropierea lor de un câmp electric creat de un cititor special. Cipul pasiv implantat în organismul uman poate fi alimentat în permanenŃă de căldura corpului, transformându-l în cip activ detectabil de la mare distanŃă. Progresul tehnologic a permis miniaturizarea cipurilor produse de firma Hitachi (denumite µChip/mu chip) până la dimensiunea de 0.04 x 0.04 mm, fiind practic invizibile pentru majoritatea oamenilor, preŃul lor fiind, în medie, puŃin peste un eurocent. În mod aparent, se

spune că implantarea cipului măreşte gradul de securitate a persoanei. Dar clonarea acestuia, cât şi posibilitatea de a fi citit prin cititoarele de cipuri RFID, dovedesc contrariul afirmaŃiilor susŃinute de guvern. Adevărul este că implantarea cipului în organismul uman, dar şi simpla prezenŃă a lui pe paşaport sau alt document personal, are ca scop impunerea controlului total asupra persoanei. Microcipurile implantate la animale au provocat cancer în aproximativ 10% din cazurile implanturilor. łesutul cancerigen a apărut totdeauna în jurul cipului RFID. Cipurile RFID sunt sensibile la anumite tipuri de radiaŃii ori contactul cu surse încărcate cu electricitate. Astfel, microundele le fac să explodeze, în cazul implanturilor provocând dezastre biologice. Devine imposibilă folosirea lor la oameni sau animale care au acces în zone cu astfel de radiaŃii. Cipurile implantate nu au stabilitate în Ńesutul implantat; de multe ori, în urma mişcărilor organismului, ele migrează din locul unde au fost implantate, necesitând intervenŃii chirurgicale. De asemenea, în forma în care există astăzi, ele se pot sparge în interiorul Ńesutului şi provoca răni cu diferite grade de pericol. Clonarea cipurilor Cipurile pot fi clonate. Testele pentru „The Times” au fost efectuate de Jeroen van Beek, cercetător în securitate de la Universitatea din Amsterdam. El a folosit un cod de programare cunoscut de public, un cititor de carduri de 78 de dolari şi două cipuri RFID de 19 dolari, reuşind să cloneze şi să manipuleze în mai puŃin de o oră două cipuri până la nivelul în care

TRADIłIA ORTODOXĂ nr. 23

25

Martie 2009

puteau fi implantate într-un paşaport fals sau furat. În final, cipurile manipulate de Van Beek au fost acceptate ca autentice de Golden Reader, programul standard folosit de International Civil Aviation Organisation pentru a le testa. Paşaportul unui tânăr a fost manipulat să conŃină imaginea lui Osama ben Laden, iar paşaportul unei femei de 36 de ani a fost modificat astfel încât să conŃină o fotografie a lui Hiba Darghmeh, un kamikaze palestinian care a ucis trei persoane în 2003. „Faptul ridică semne de întrebare în legătură cu securitatea”, a declarat Van Beek. Ministerul de Interne britanic a susŃinut întotdeauna că cipurile falsificate vor fi depistate la controalele la frontieră, deoarece nu se vor potrivi cu codurile din PKD, o bază internaŃională de date. Însă numai zece dintre cele 45 de Ńări care eliberează astfel de paşapoarte s-au înscris în sistemul de coduri Public Key Directory (PKD), şi doar cinci îl folosesc. Marea Britanie este membră a PKD, însă nu îl va folosi până anul viitor. Dar chiar şi atunci, sistemul va fi complet securizat doar cu condiŃia ca toate cele 45 de Ńări să fie înscrise. În plus, chiar dacă unele dintre aceste Ńări fac schimb de coduri manual, infractorii pot folosi paşapoarte false din Ńări care nu împărtăşesc codurile, fiind astfel nedetectabile. Cipul – un pas către întronarea lui Antihrist Puterea globală politico – economico – militară se grupează într-un singur centru. Prin urmare, extrem de curând nu va mai fi nevoie decât de UN CONDUCĂTOR: ANTIHRIST! Pentru atingerea acestui scop toată infrastructura este deja creată sau în curs de finalizare. Încă din 1986, cercetătorii de la Universitatea din Michigan, în colaborare cu AT&T, declarau că sunt pe punctul de a controla complet înregistrările acustice neuronale şi transmiterea de semnale acustice în interiorul creierului, omul putând fi astfel „teleghidat”. În 1995, un înalt ofiŃer al Pentagonului, Lawrence Korb, declara că un laborator al armatei este pe cale de a conecta biocipul cu neuronii, putându-se astfel obŃine o armată de „zombi telecomandaŃi” sau de pildă, implantându-ne un biocip în encefal putem deveni poligloŃi sau având capacităŃile unui computer. Aşadar, cu astfel de „avantaje”, implantarea biocipului nu va fi refuzată de nimeni, cu excepŃia creştinilor adevăraŃi. CeilalŃi vor alerga să primească „marcarea” de bunăvoie. Încă de la naştere, nou-născuŃii vor fi injectaŃi cu un microcip care-i va însoŃi toată viaŃa, putând fi detectaŃi în orice loc de pe glob. De aproape 2000 de ani, întrebarea a fost: cum vor fi convinşi oamenii din toată lumea să accepte ceva atât de sinistru ca semnul fiarei, 666 ce are semnificaŃia: „Al meu eşti şi al tău sunt, de buna voie viu, nu de sila”, după cum a spus Sfântul Nil Atonitul? Răspunsul începe să se întrevadă: susŃinând presupusele „beneficii”, încetul cu încetul, precum picăturile mici de apă care sapă în piatră, rezistenŃa oamenilor dispare treptat, iar ceea ce a fost cândva de neconceput, azi va deveni obişnuit şi acceptat. Ceea ce Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan ne spunea în Evanghelia sa, este pe cale să se întâmple. Viitorul este aici. LuptaŃi împotriva lui Antihrist, vrajmaşul mântuirii omului! M.M.

Abrogarea libertăŃii umane ani de zile, suntem asaltaŃi cu refrenul: „Europa înseamnă, înainte de D etoate, libertate”, şi se pare că mulŃi dintre noi am început să ne încredem în aceste şoapte ucigaşe. Dar oare despre ce gen de „libertate” se trâmbiŃează de acolo, de sus, de pe scaunele înalte ale puternicilor lumii? Este acea „libertate” care a adus moartea trupească a protopărinŃilor noştri, care credeau că vor putea face, nestingheriŃi, ceea ce Ziditorul a toate şi Părintele neamului omenesc ne-a oprit să facem, tocmai spre binele nostru. Căci omul este o făptură deosebită de celelalte - adică şi de animale, dar şi de îngeri - care nu au fost zidite „după chipul şi asemănarea” lui Dumnezeu (Facerea 1, 26). „Chip şi asemănare” prin care se înŃeleg libertatea şi raŃiunea, adică putinŃa de a alege, prin mijlocirea raŃiunii, binele sau răul. Libertatea, aşa cum este ea înŃeleasă de către oameni, este deci un drept fundamental, înnăscut, cu care ne naştem cu toŃii. Deşi este întărită prin decrete constituŃionale şi se vorbeşte despre ea peste tot, libertatea umană este un concept abstract. În realitate, ea nu există decât pe hârtie, iar în ultima vreme, nici măcar acolo. În art. 28, ConstituŃia României susŃine că „secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al O asemănare deloc întâmplătoare între sediul Parlamentului European şi Turnul Vavilonului

TRADIłIA ORTODOXĂ nr. 23

Martie 2009

26

convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace de comunicare este inviolabil”. Acest drept este întărit şi prin art. 30, în care stă care scris că „libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinŃelor şi libertatea credinŃelor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini de orice fel, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile”. Se pare că vrând-nevrând, odată cu adoptarea noii constituŃii a UE, fiecare dintre noi a votat abrogarea libertăŃii umane şi instalarea controlului permanent asupra persoanei sale. Despre noua ConstituŃie ObligaŃiile prevăzute în Tratatul de Aderare la UE, au condus în mod necesar la impunerea unor măsuri şi modificări legislative în premieră. Prin urmare, acŃionând în sensul respectării acestor obligaŃii, statul a adoptat o serie de măsuri - precum lupta comună împotriva terorismului, securizarea frontierelor şi toate consecinŃele ce decurg din acestea (iniŃial paşaportul biometric, după care urmează implantarea cipurilor în organismul uman). Modificarea fundamentală s-a produs în momentul adoptării prin Referendum a noii ConstituŃii. Să ne oprim doar la articolul 148 din noua ConstituŃie a României, adoptată odată cu intrarea României în structurile europene. Dacă poporul ar fi fost informat asupra conŃinutului acesteia, în mod sigur nu ar mai fi fost cine să voteze această constituŃie îndreptată împotriva libertăŃii umane. În acest articol, cu referire la integrarea în Uniunea Europeană, se susŃine: Aliniatul 1: „Aderarea României la tratatele constitutive ale Uniunii Europene în scopul transferării unor atribuŃii către instituŃiile comunitare, precum şi al exercitării în comun cu celelalte state membre a competenŃelor prevăzute în aceste tratate, se face prin lege adoptată în şedinŃa comună a Camerei DeputaŃilor şi Senatului, cu o majoritate de două treimi din numărul deputaŃilor şi senatorilor”. Aliniatul 2: „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faŃă de dispoziŃiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.” Acesta este momentul în care Statul Român a renunŃat de bunăvoie la suveranitate, transferând decizia statală catre structurile UE. Mai precis, obligaŃiile ce derivă din Tratatul de Aderare trebuie respectate, chiar dacă sunt împotriva voinŃei majorităŃii populaŃiei. Căsătoriile homosexuale sunt ilegale potrivit legii româneşti în vigoare, însă dacă ele s-au încheiat într-un stat membru UE, cu respectarea legii, România este obligată de Tratat să le respecte drepturile ca unei familii. Aliniatul 4: „Parlamentul, Preşedintele României, Guvernul şi autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligaŃiilor rezultate din actul

aderării şi din prevederile alineatului 2.” Aceasta însemnă că toate puterile statului de drept - adică puterea legislativă, executivă, judecătorească şi preşedintele, sunt obligate să respecte şi să ducă la îndeplinire reglementările comunitare. PoziŃia puterilor statului în chestiunea paşaportului Preşedintele Traian Băsescu a declarat că „începând cu 1 ianuarie 2009, românii vor fi obligati să îşi pună amprenta pe noile tipuri de paşapoarte (biometrice). De la 1 ianuarie 2009, se introduc şi în România paşapoartele biometrice, deci avem obligaŃia să ne punem amprenta pe paşaport. Este bine ca s-a deschis o dezbatere publică pe această temă, ca să vedem foarte bine spre ce ne îndreptăm”. Potrivit reprezentanŃilor RA-APPS, Comisia ComunităŃilor Europene de la Bruxelles a cerut explicaŃii cu privire la întârzierea punerii în circulaŃie a paşaportului electronic, iar Guvernul, prin Departamentul pentru Afaceri Europene, a răspuns Comisiei că are „o perspectivă clară şi un calendar real cu privire la etapele procedurale care se impun pentru ca obiectivele urmărite de Regulamentul Consiliului să fie atinse în practică într-un termen scurt”. La rândul său, ministrul de Interne a declarat că: „Noile paşapoarte sunt dovada faptului că România îşi poate îndeplini responsabilităŃile pe care le are ca Ńară membră a Uniunii Europene. Introducerea unor elemente suplimentare de siguranŃă şi, bineînŃeles, controlul strict la graniŃe au rolul de a împiedica exportul şi importul de infracŃionalitate", consideră ministrul administraŃiei şi internelor, domnul Gabriel Oprea, care a apreciat că paşapoartele electronice reprezintă doar unul din paşii pe care Ministerul AdministraŃiei şi Internelor îi face în direcŃia îndeplinirii obiectivului României de a intra în spaŃiul Schengen în anul 2011. România a făcut astfel un pas important către aderarea la spaŃiul Schengen prevăzut pentru 2011” (Buletin Informativ nr. 477/31.12.2008, elaborat de Guvernul României). Toate aceste semne sunt înaintemergătoare venirii lui Antihrist. Pentru toŃi creştinii, se apropie vremea cernerii şi a mărturisirii. Este vremea să dovedim Cui am slujit până acum şi cui vom alege a sluji în continuare. Dacă frica de chinuri îi va îngrozi pe oameni, silindu-i spre lepădarea de Dumnezeu, mânia dumnezeiască va fi şi mai îngrozitoare asupra omenirii, după cum ne spune şi Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan în Apocalipsă: „Şi am auzit glas mare din Biserică zicând celor şapte îngeri: DuceŃi-vă şi vărsaŃi vasele mâniei lui Dumnezeu pe pământ. Şi s-a dus cel dintâi, şi a vărsat vasul său pe pământ, şi s-a făcut rană rea şi mare între oamenii cei ce aveau semnul fiarei, şi cei ce s-au închinat chipului ei” (Apoc.16, 1-2). M.M.

TRADIłIA ORTODOXĂ nr. 23

27

Martie 2009

Monahismul în secolul XXI (II) Partea cea bună, ori o cărare uitată? spun ei, atunci când se vor crea condiŃii potrivite”. Dar Domnul ne-a făgăduit că ne va ierta păcatele dacă ne pocăim, iar nu că vom trăi şi mâine. De aceea, trebuie ca în oricare din situaŃii, bune sau rele, să păzim poruncile şi datoriile noastre, fără să uităm vreodată cuvintele: Iată, acum este vremea potrivită; iată, acum este vremea mântuirii".

SfinŃi ai răbdării itind scrierile SfinŃilor PărinŃi, întâlnim o idee repetată, şi anume aceea că, în vremurile de pe urmă, călugării nu vor mai fi în stare de mari nevoinŃe şi lupte pustniceşti, ci vor străluci prin răbdare şi îndelungapătimire. Ei vor putea fi numiŃi, pe bună dreptate, SfinŃi ai Răbdării. Cineva ar putea spune chiar că oricine poate dobândi răbdarea, fără multă sforŃare. Da, aşa este, însă ispitele de acum sunt mai greu de observat: A spus Sfântul Varsanufie de la Optina: „Scârbele [n.ed.: mâhnirile] monahilor vremurilor din urmă vor fi foarte „subŃiri”, căci dacă le va privi cineva la suprafaŃă, nici nu le va putea numi mâhniri. Totuşi, ele sunt nişte viclenii ale vrăjmaşului. Chinurile trupeşti, aspre şi brutale, pricinuiesc creştinului o râvnă înflăcărată spre acceptarea lor. Vrăjmaşul însă a lăsat deoparte acum chinurile aspre, şi le preferă pe cele mici şi subŃiri, dar care lucrează mai cu spor. Acestea nu aprind în inimă râvna pentru mărturisire, ci, dimpotrivă, Ńin pe om într-o stare în care nu ştie ce să facă, într-o ameŃeală duhovnicească de gânduri. Ele (ispitele) biruiesc cu încetul puterile lui, slăbind cu totul rezistenŃa lui lăuntrică, ducându-l la deznădejde şi la nehotărâre. Şi astfel, îl aruncă în pierzare, îl fac sălaş al patimilor, deoarece îl găsesc bolind de mâhnire şi de descurajare. Iar acest lucru este dovedit prin faptul că monahii vremurilor din urmă aşteaptă să le vină o vreme mai bună, ca să se nevoiască aşa cum trebuie. „Vom posti şi ne vom ruga -

C

TRADIłIA ORTODOXĂ nr. 23

Martie 2009

Şi care e răsplata? Sfântul Cuvios Ioan Scărarul spune: „Dacă toată lumea ar şti cât de grea e crucea călugăriei, nimeni nu s-ar mai duce la mănăstire. Dar dacă toată lumea ar şti câtă bucurie şi răsplătire se face după moarte celor ce au purtat această cruce, toŃi ar veni la mănăstire”. Şi sunt adevărate cele spuse aici, fiindcă în mănăstiri se sălăşluiesc bucuria duhovnicească şi binecuvântarea, în toată plinătatea lor. Sfântul Varsanufie de la Optina îi învăŃa pe ucenicii săi prin cuvintele: „Adevărata binecuvântare nu poate fi dobândită decât în mănăstire. Te poŃi mântui şi în lume, dar este imposibil să fii cu totul curăŃit, ori să te ridici spre o vieŃuire asemenea îngerilor... nu poŃi trăi o viaŃă duhovnicească lucrătoare în lume, fiindcă lumea caută, prin toate mijloacele, prin legile ei, să distrugă sufletele, ori cel puŃin să le încetinească suirea spre cele înalte şi frumoase, dumnezeieşti. De aceea, oamenii pot trăi asemenea îngerilor doar în mănăstire. Monahismul este cea mai mare stare de binecuvântare, pe care o poate avea un om ce vieŃuieşte încă pe pământ. Nimic nu e mai înalt decât această binecuvântare, pentru că monahismul este cel ce îŃi pune în mâini cheile vieŃii duhovniceşti”. În ce anume se poate găsi această binecuvântare? În conştiinŃa faptului că fiecare minut sau zi din viaŃa ta sunt sfinŃite şi însemnate înaintea lui Dumnezeu, fiind închinate slujirii Lui. Chiar şi zilele aşa-zis „rele” sau fără prea multe roade, au însemnătate şi plată în faŃa lui Dumnezeu. Atâta vreme cât îŃi trăieşti viaŃa doar pentru acest scop înalt, nu se poate spune că există timp pierdut. Ar mai fi binecuvântarea dată de frumuseŃea şi fastul dumnezeieştilor Slujbe ale Bisericii, ce sunt cu adevărat începutul vieŃii cereşti, aici pe pământ. Dacă am fi în lume, nu am putea merge atât de des la biserică, din cauză că timpul ne-ar fi furat de grijile şi afacerile lumeşti. În mănăstire, dimpotrivă: întreaga viaŃă a obştii este

28

călăuzită şi se desfăşoară în funcŃie de Slujbele Bisericii; iar ele fac parte din viaŃa reală a vieŃuitorilor. Ele sunt hrana, călăuza şi întărirea lor duhovnicească. Poate că mulŃi se tem că la un moment dat slujbele li se vor părea la fel, an de an, totdeauna, însă adevărul e că fiecare slujbă, luată de sine, are într-însa nemăsurată bogăŃie duhovnicească, pusă în mai multe trepte de înŃelegere şi adâncime, încât că niciodată nu este de ajuns o viaŃă întreagă pentru a le pricepe pe deplin. SfinŃii cinstiŃi de Biserică în fiecare zi ai anului, vor deveni cei mai apropiaŃi prieteni şi povăŃuitori ai călugărilor. Fiecare praznic de peste an este altfel înŃeles de la an la an, în semnificaŃiile sale cele mai profunde, iar Postul Mare şi Sărbătoarea Sfintelor Paşti sunt întotdeauna un prilej de noi descoperiri duhovniceşti. Mai presus de toate, a fi călugăr înseamnă a fi ceea ce Sfântul Teofan Zăvorâtul numea drept: „a fi sigur că eşti al lui Dumnezeu”. MulŃi monahi mărturisesc că în cele cinci zile petrecute în biserică după tunderea lor în monahism, au un simŃământ viu al faptului că Dumnezeu este acolo, de faŃă, cu ei.

Slujba înmormântării călugărilor, care este diferită de cea a mirenilor, este o lecŃie despre viaŃa monahală şi despre nădejdea profund întemeiată a adormirii întru viaŃa cea veşnică, ce este totodată şi cea mai adâncă filozofie despre moarte. Pentru cei ce trăiesc cu nădejdea vieŃii de apoi, moartea nu este decât o trecere dincolo, şi nicidecum un sfârşit. Privită din afară, călugăria pare a fi un drum al renunŃării Un monah nu îşi va întemeia niciodată o familie a sa proprie, trupească, dar va avea în mănăstire o obşte întreagă de părinŃi, fraŃi sau fii duhovniceşti. El nu va cunoaşte niciodată binecuvântarea Tainei Cununiei, dar, în acelaşi timp, nici un mirean căsătorit nu va cunoaşte legăturile duhovniceşti ce îi leagă pe vieŃuitorii unei obşti monahale. DulceŃile înşelătoare ale lumii nu au cum să îl răpească pe călugăr de la lucrarea sa tainică. Orice frumuseŃe sau strălucire păleşte înaintea gândului că Hristos S-a răstignit de bunăvoie pentru noi. Nu contează cât de strălucitor este soarele, sau cât de frumoasă este natura zidită de Dumnezeu; totul este mic, în comparaŃie cu Jertfa dumnezeiască. Monahul nu are cum să îşi ia „pauze”, „concedii” sau „vacanŃe” de călugărie: chiar şi bolnav, călugărul rămâne călugăr, fiindcă făgăduinŃele date la tunderea sa au putere până dincolo de moarte. Eşti călugăr zi de zi, iar fiecare zi e o adevărată binecuvântare. Pentru călugăr, lumea din afară este deşartă, şi doar Hristos Cel Răstignit vorbeşte către inimile lor, umplându-le de dulceaŃă. Spune unul dintre Cuvioşii de la Optina că „monahismul Ńine lumea întreagă, iar monahii sunt străjerii Ortodoxiei. Mai puŃini monahi, înseamnă mai multe ispite asupra oamenilor din lume. Iar când nu va mai exista nici un călugăr pe faŃa pământului, atunci înseamnă că Înfricoşata Judecată a Domnului se va abate asupra noastră.”

m Haina neagră pe care o port nu este un simbol al întunecării duhovniceşti, şi nici al lipsei de nădejde. Prin ea, eu mărturisesc că am murit acestei lumi, înviind întru Hristos. Iar Hristos este ViaŃa... M.G.

Nu există nimic mai frumos decât moartea călugărilor. Majoritatea adorm somnul vieŃii veşnice după ce se împărtăşesc cu Sfintele Taine, înconjuraŃi de obştea de la care şi-au cerut ultima iertare, în sunetul rugăciunilor şi al cântărilor din slujba pentru cei adormiŃi. Nu vei vedea la căpătâiul lor nici bocetul tânguitor, nici jalea deznădăjduită a celor din lume, ci lacrimi de bucurie, ca atunci când te desparŃi de un frate sau prieten, însă doar pentru puŃină vreme.

29

]

TRADIłIA ORTODOXĂ nr. 23

Milostivirea lui Dumnezeu în viaŃa noastră

U

n om oarecare a venit odată la un episcop, face „tuturor toate”, fapt pentru care lumea îl judecă. fiind într-o mare mâhnire, ca şi cum ar fi purtat Dacă este îngăduitor cu slăbiciunile omeneşti, imediat o povară pe umeri. El a cerut un cuvânt de sfătuire prea- este acuzat de lipsă de tărie, pe când, dacă aplică strict sfinŃitului, despre ce ar trebui să facă, de vreme ce via- litera legii lui Dumnezeu, atunci îi poate îndepărta pe Ńa sa luase o întorsătură pe care nu şi-o dorise, iar în lo- oameni. cul fericirii şi al mulŃumirii sufleteşti, el se confrunta deÎntorcându-ne privirea către viaŃa călugărească, acum cu o stare sufletească de neîmplinire şi frustrare. putem vedea şi aici greutăŃi. Monahismul înseamnă PreasfinŃitul i-a ascultat plângerea, apoi a luat o însingurare, după cum dovedeşte şi rădăcina greacă a bucată de hârtie, spunând: „Hai să cuvântului (monos – singur). În însinalcătuim împreună o listă cu ispigurarea sa, călugărul duce o bătălie tele şi necazurile tale. Poate că neneîncetată, în primul rând cu el vasta te-a părăsit?” însuşi. Lupta cu patimile omeneşti „Nu, PreasfinŃite părinte”, a este cu mult mai intensă decât războarăspuns omul cu tristeŃe. iele lumii întregi. În rânduiala sa „Poate că fiii tăi sunt neasculduhovnicească, în stricteŃea ascultători, au fugit de la casa părintării, în posturi sau privegheri, în tăietească, iar acum au devenit depenrea voii sale proprii – în toate acesdenŃi de droguri sau alcool?” tea, monahul este singur cu Dum„Nu, părinte, această ispită m-a nezeu. Deci, judecând prin ochii ocolit.” unui om din lume, şi viaŃa monahală „Atunci, poate casa Ńi-a ars?”, le poate aduce poate perioade de îna întrebat iar episcopul, continuând tristare sau neîmplinire sufletească. să noteze răspunsurile în josul paDar, judecând din punctul de vedere ginii. Din nou, răspunsul omului a al unui călugăr, toate aceste stări sufost negativ. fleteşti au desigur o explicaŃie duhovNoe în corabie primeşte ramura de „Sau poate ai rămas fără loc nicească şi o vindecare în Biserică, măslin, adusă de porumbel, ca semn al de muncă?” a fost următoarea între- milostivirii lui Dumnezeu şi al încetării prin mărturisire. bare, iar omul a spus din nou că nu. Potopului Ce să mai spunem despre mireni? „Suferi de o boală fără leac?” Fiecare dintre ei este nemulŃumit de Primind şi aici un răspuns negativ, preasfinŃitul se câte ceva. Să luăm, pentru exemplu, naşterea de opri din scris, părând că a epuizat toate posibilităŃile. prunci. A fi mamă este o bucurie, dar în acelaşi timp, Apoi, i-a spus omului: „Sfatul meu este să te întorci câte griji noi nu apar? De multe ori, nu mai rămâne acasă, să îŃi faci singur o listă cu milostivirile lui deloc timp pentru rugăciune, pentru odihnă sau pentru Dumnezeu asupra ta, iar apoi să te întorci la mine şi celelalte treburi casnice. De aceea, deseori sufletul să stăm de vorbă despre acest lucru.” unei mame este întristat de aceste îndatoriri care îi Într-adevăr, în orice societate umană şi în orice răpesc timpul, mai ales dacă fiii ei, cei cărora şi-a individ ce face parte din ea, se poate observa o stare închinat practic toată viaŃa, se vădesc a fi nişte răzvrătiŃi de neîmplinire şi de apăsare sufletească, asemănătoare şi neascultători. Câtă durere şi câte griji o vor apăsa de cu cea a omului de mai sus, ca şi cum ar fi vorba de acum înainte – grija pentru viaŃa lor trupească şi un eşec în viaŃă. Acest biet om a venit la un arhiereu, duhovnicească... ea va face sacrificii supraomeneşti pentru a se plânge în legătură cu viaŃa sa; dar la rân- pentru a le asigura confortul material, pentru a veghea dul lui şi episcopul, dacă ar fi să judecăm din perspec- asupra sănătăŃii lor. tivă pur lumească, ar fi avut motive să se plângă Iată deci cum orice om – mamă, tată sau chiar şi o despre lipsa timpului pentru rugăciune, din cauza singură persoană, ar putea cu uşurinŃă să alcătuiască o îndatoririlor administrative, ori despre faptul că dese- listă de nemulŃumiri, tristeŃi şi necazuri, la fel ca omul ori este pus în situaŃia de a face dreptate ori de a ce venise să se plângă episcopului. Practic, toate mijloci anumite situaŃii neplăcute. Nu mai pomenim acestea nu au nici un sfârşit. faptul că poate ar fi avut dreptul de a se plânge despre Dar priveşte înlăuntrul tău, o, omule! ÎnvaŃă să pui faptul că deseori este judecat aspru de către cei din preŃ pe darul milostivirii, pe care Dumnezeu îl revarsă jur, clevetit pe nedrept ori acuzat. fără încetare asupra ta, în nemărginita-i bunătate! Să privim acum îndeaproape viaŃa unui preot sau Oare un episcop nu are motive să se veselească? Nu a unui episcop: putem vedea şi aici motive pentru este el urmaş al SfinŃilor Apostoli? Nu este el vistiernemulŃumiri în viaŃa lor: neputinŃa omenească de a se nicul Adevărului şi propovăduitor al Minunilor lui TRADIłIA ORTODOXĂ nr. 23

Martie 2009

30

Dumnezeu? Iar cât despre un preot, ce să spunem? Într-adevăr, el nu mai are viaŃă proprie, ci îşi închină întreaga existenŃă slujirii lui Hristos şi aproapelui, dar când îşi înfăptuieşte sfânta sa chemare, inima sa se simte mulŃumită şi împăcată, iar prin milostivirea lui Dumnezeu, el se simte cu totul împlinit sufleteşte. El este cel ce săvârşeşte ceea ce nici chiar sfinŃii îngeri nu îndrăznesc să privească: prin chemarea harului Sfântului Duh, Sfintele Daruri se prefac în Trupul şi Sângele lui Hristos. Prin rugăciunile sale, Dumnezeu Se milostiveşte asupra oamenilor, iar mila păcii străbate cerurile, pogorându-se pe pământ. Monahismul, la rândul său, este o mucenicie de bunăvoie. Dar tocmai acest fapt, după cum ne spune epistola Sfântului Apostol Pavel către Evrei, mai mult decât orice, este în stare să ridice mintea şi inima, pentru a intra „întru cele dinlăuntrul Catapetesmei” (Evr. 6, 19), care separă cerurile de pământuri, adică de a pătrunde cu subŃirimea minŃii în adâncul celor tăinuite, de care inima se îndulceşte şi se bucură. Oare nu este aceasta cea mai mare milostivire a lui Dumnezeu? AscultaŃi voi, toŃi cei ce locuiŃi în lume: chiar de vi s-ar întâmpla toate necazurile şi ispitele pe care preasfinŃitul le-a enumerat omului necăjit, şi cu toate acestea, adâncul milostivirii lui Dumnezeu către voi tot nu se va fi sfârşit! V-aŃi gândit vreodată ce preŃ are libertatea de care vă bucuraŃi? ChibzuiŃi la acest lucru, şi nu vă faceŃi robi – nici ai oamenilor, nici ai unor idoli moderni, ori ai unor cercuri de interese oculte. V-aŃi bucurat vreodată de zidirile lui Dumnezeu, de frumuseŃile naturii, meşteşugit alcătuite de Creatorul lor, pentru a încânta ochiul omului, şi a-l face să se înalŃe cu mintea şi sufletul către Cel ce l-a zidit şi pe el din lut? PriviŃi-vă familia şi bucuraŃi-vă că vă aveŃi unul pe altul! AŃi conştientizat vreodată şi aŃi înŃeles bucuria de a vă fi născut într-o Ńară ortodoxă; de a avea biserici sfinŃite, în care să ne rugăm? AŃi dat mulŃumită lui Dumnezeu pentru fericirea de a trăi în sânul Bisericii adevărate, cea care ne face părtaşi vieŃii veşnice, hrănindu-ne sufletele prin Trupul şi Sângele lui Hristos? Dumnezeu a dat sufletelor voastre darul rugăciunii curate; iar dacă El ne trimite ispite pe calea cea strâmtă şi necăjită, aceasta se întâmplă doar pentru ca mai apoi să ne putem bucura din plin de noianul îndurărilor şi al milostivirii Sale, pe care singure cuvintele nu sunt de ajuns pentru a o lăuda. Să ridicăm pe umerii noştri Crucea Domnului, fără cârtire, ca oarecând Simon Chirineanul, şi să ne suim mintea spre contemplarea lui Dumnezeu şi a milei Sale către noi. Doar aşa, şi prin smerenie, rugăciune şi nevoinŃă duhovnicească, vom putea să ne aprindem în suflete adevărata bucurie a Învierii lui Hristos, a Paştelui fără sfârşit. T.M.

Postul ca poruncă dumnezeiască „O burtă groasă nu naşte o înŃelegere subŃire” (Sf. Ioan Gură de Aur)

Crucea împotriva vrăjmaşului; tăcerea împotriva lumii; postul şi smerenia împotriva trupului ostul este o poruncă instituită încă din Rai, pentru a cărei încălcare, şi strămoşii noştri, Adam şi Eva, au fost izgoniŃi din el. Prin urmare, pentru a-l recâştiga, trebuie să lucrăm această poruncă. Marele Prooroc Ioan Botezătorul, cel ce a trăit în pustie, hrănindu-se doar cu miere sălbatică şi cu lăcuste, ne îndeamnă: să ne pocăim, fiindcă „s-a apropiat împărăŃia cerurilor” (Matei 3, 2), iar Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune că „e cu neputinŃă să ardă focul în apă; e cu neputinŃă şi pocăinŃă fără post”. Deci nu putem să ajungem la Ńintă, adică în ÎmpărăŃia lui Dumnezeu, dacă nu alergăm după lege – adică după poruncă, printre care se află şi postul. Însemnătatea postului vine din faptul că prin el se biruieşte lăcomia pântecelui, care este capul şi începătura tuturor patimilor: „Şeful dracilor este luceafărul cel căzut, iar capul patimilor este lăcomia pântecelui”, după cum ne povăŃuieşte Sfântul Cuvios Ioan Scărarul. Din această pricină, astăzi se încearcă micşorarea însemnătăŃii postului, mergând până la

P

TRADIłIA ORTODOXĂ nr. 23

31

Martie 2009

stricarea sau chiar desfiinŃarea sa. Biserica a instituit patru posturi peste an şi trei zile de post peste săptămână. Sub influenŃa gândirii protestante însă, în practica Bisericilor ortodoxe oficiale s-au instituit astăzi doar două săptămâni de post – la început şi la sfârşit, având ca motto un citat sectar, desigur, care afirmă că „Nu-i spurcat ce intră în gură, ci ce iese”. Şi aşa, ajung să se înfrupte din toate, şi se reduce la aproape nimic porunca şi folosul postului pentru suflet. O altă cugetare păguboasă afirmă că... „poŃi să fii cu Dumnezeu şi fără să-Ńi înfrânezi trupul” – adică fără să te „chinui”, dar ei nu înŃeleg că omul nu este alcătuit numai din trup, ci şi din suflet, dintru care acestea amândouă, el trebuie să aducă jertfă de laudă Ziditorului său. De altfel, Sfântul Vasilie cel Mare afirmă că: „pe cât vei scoate din trup, pe atât vei da putere sufletului”, iar Sfântul Ioan Gură de Aur ne învaŃă spunând că „postul trupului este hrană pentru suflet”. Biserica a hotărât patru posturi peste an şi trei zile de post pe săptămână, cu un regim mai aspru sau mai blând, rânduit pentru curăŃirea sufletului prin ajunare, rugăciune, milostenie, spovedanie şi împărtăşirea cu Sfintele Taine. Sfântul şi Marele Post, care se mai numeşte şi Postul Patruzecimii, închipuieşte postul cel de patruzeci de zile al Mântuitorului. El are o durată de şapte săptămâni, pe o perioadă variabilă, în funcŃie de data Paştelui, rânduită de SfinŃii PărinŃi ai Bisericii în raport cu Scara Pascală (21 Martie – 25 Aprilie). Postul Naşterii Domnului este închinat în Naşterii Cuvântului Întrupat, a Domnului şi Mântuitorului nostru, Iisus Hristos, iar pe durata sa trebuie să ne curăŃim sufleteşte şi trupeşte ca să-L putem primi în zidirile noastre sufleteşti pe Cel care este fără de păcat. Postul Adormirii Maicii Domnului este rânduit în cinstea Adormirii şi mutării cu trup la cer a Preacuratei Fecioare, Maica Domnului, cea care a purtat în pântecele ei pe Cel ce ridică păcatele lumii. Postul SfinŃilor Apostoli vine ca o recunoaştere a noastră şi jertfă în cinstea ucenicilor Domnului, despre care El a zis: „Amin grăiesc vouă, că voi cei ce aŃi urmat mie, întru a doua naştere, când va şedea Fiul Omului pe scaunul slavei Sale, veŃi şedea şi voi pre douăsprezece scaune, judecând pe cele douăsprezece seminŃii ale lui Israil” (Matei 19, 28). Zilele de post ale săptămânii au şi ele o semnificaŃie aparte. Ziua de Vineri o cinstim întru

pomenirea Răstignirii şi Îngropării Domnului, iar cea de Miercuri - întru pomenirea vânzării. Însă ca să nu ne arătăm nici vânzători şi nici răstignitori ai Domnului, închinăm şi noi în faŃa Celui vândut şi răstignit o jertfă a postului. Ziua de luni, deşi opŃională după canoanele Bisericii Ortodoxe, prin tradiŃia milenară şi evlavia creştinilor, pare să devină o necesitate. Această zi de luni este închinată sfinŃilor îngeri şi tuturor puterilor cereşti, pentru care în rânduiala slujbelor Bisericii se cântă canoanele speciale în cinstea sfinŃilor îngeri şi a puterilor cereşti. Sufletul la ieşirea din trup nu are alături de el decât pe îngerul păzitor rânduit încă de la Sfântul Botez, alŃi îngeri trimişi de la Dumnezeu şi ceata vrajmaşilor diavoli, care-l vor învinui la fiecare vamă a văzduhului pentru păcatele săvârşite. În acele clipe, ajutorul sufletului stă în mare parte în mâna îngerilor care-l însoŃesc. Însă cinstea din partea îngerilor o vom primi după chipul cinstei pe care noi le-am dat-o pe pământ. O zi de luni postită în cinstea sfinŃilor îngeri şi a puterilor cereşti poate cântări mult la trecerea vămilor din văzduh, unde avem nevoie de mila lui Dumnezeu şi sprijinul îngerilor care îl însoŃesc în acele clipe. Postul este o luptă cu patimile Ca fiinŃă biologică, omul este alcătuit din instincte sau imbolduri fireşti, precum cel al conservării sau perpetuării speciei. Dar dacă se dereglează rostul lor, care este acela de a apăra viaŃa, şi se urmăreşte doar desfătarea simŃurilor şi cultivarea plăcerii, acest fapt va duce la repetarea cât mai deasă a actului de satisfacere a ei, până la împătimire şi distrugerea oricărei cenzuri morale, dereglând organismul şi împingându-l dincolo de posibilităŃile sale funcŃionale, ajungând chiar la nebunie şi îndrăcire. Pentru ca omul să menŃină un echilibru între trup şi suflet, a fost înzestrat cu două instrumente de pază cenzura raŃiunii şi mărturia conştiinŃei, ce ne avertizează atunci când transformăm instinctele naturale în patimi – de exemplu, nevoia de hrană, care poate fi dusă până la nivelul patimii lăcomiei; nevoia de a bea, decăzută până la patima beŃiei; dreptul şi instinctul de proprietate proprietate, manifestat prin forma extremă de avariŃie sau iubire de arginŃi şi chiar hoŃie. Până aici, avem de-a face cu instincte şi patimi omeneşti, ce au existat de la căderea omului din cinstea de început. Dincolo de acestea – în sfera despătimirii, intervine ajutorul de sus, prin mâna tare şi braŃul înalt

TRADIłIA ORTODOXĂ nr. 23

Martie 2009

32

al Celui ce ne-a dat toate armele pentru a lupta „împotriva duhurilor răutăŃii întru cele cereşti” (Efes. 6, 12). Iată că pentru orice imbold firesc şi patimă, avem câte o armă a nevoinŃei care să îi stea împotrivă: pentru instinctul de perpetuare a speciei, scăpat de sub veghea raŃiunii duhovniceşti şi coborât până la patima desfrânării, avem arma înfrânării şi a postului; pentru patima scumpătăŃii şi a iubirii de arginŃi, avem virtutea milosteniei, iar pentru patimii mândriei şi a trufiei îi stă împotrivă leacul smereniei. Pentru toate aceste arme şi tării duhovniceşti, postul este începătură şi ajutor. Postul neprimit de Dumnezeu

Vrăjmaşul râvneşte să-i fie închinat şi lui post şi astfel a născocit „posturi” false: cura de slăbire, Ńinută pentru a modela trupul astfel încât el să incite spre desfrânare, ajungându-se până la anorexie, sau se Ńine dietă pentru sănătate. MulŃi devin vegetarieni practicând yoga sau postesc pentru a fi mai buni bioenergeticieni sau mediumi. Tot post închinat diavolului este considerat cel ce se Ńine peste măsură (spre distrugerea vieŃii), sau Ńinut din cauza mâniei, mâhnirii sau zgârceniei. Înfrânarea de la bucate trebuie îmbinată cu înfrânarea de la vorbirea de rău, de la oropsirea slujitorilor, de la jignirea aproapelui şi de la celelalte păcate, pentru că postul trupesc trebuie împletit cu cel sufletesc. Avva Serapion spune: „Niciodată nu va putea să ajungă la o desăvârşită curăŃenie acela care nădăjduieşte s-o dobândească numai cu înfrânare, adică printr-un post trupesc, dacă nu va cunoaşte că înfrânarea este necesară pentru ca să poată intra mai uşor în luptă cu celelalte patimi.” Postul – o exersare biologică binevenită Din punct de vedere medical, postul are multiple efecte benefice, mai ales cel negru (ajunare totală). Principalele efecte ale postului sunt acelea de repaus al întregului tub digestiv, de facilitare a unor procese şi schimburi interne, de eliminare a reziduurilor metabolice şi de purificare a întregii fiinŃe. Cercetări ştiinŃifice recente arată că postul are inclusiv puternice virtuŃi antioxidante. Postul total este indicat drept cură de dezintoxicare, fiind terapia cea mai puternică şi cu efectele cele mai rapide, atât pentru vindecarea trupului, cât şi a sufletului. Practic, putem spune că postul acŃionează la nivelul tuturor structurilor fiinŃei, începând cu cele subtile şi, prin rezonanŃă are efecte puternice şi la nivel fizic. ŞtiinŃific, se atestă că omul poate trăi fără hrană până la 100 de zile, rezervele interioare depozitate în organism pentru cazuri de nevoie fiind suficiente pentru a-i întreŃine viaŃa. Sunt numeroase exemplele celor care au Ńinut post negru timp de 40 de zile pentru a se apropia de Dumnezeu.

Armă asupra diavolilor Postul este un mijloc de înălŃare sufleteasca, de suire a sufletului asupra patimilor trupeşti. Postul îl uşureaza pe cel credincios de toate ispitele, de balastul şi povara uneltirilor celui viclean, care aduc „întunecare gandurilor şi tulburare cugetelor”. El este o jertfă bineplacută lui Dumnezeu sau, cu alte cuvinte, un act de cult, de pocăinŃă pentru păcatele săvârşite şi un exerciŃiu care pune început virtuŃilor de tot felul. Pentru creştinul ortodox, postul este condiŃie pentru dobândirea sfinŃeniei. Legătuta strânsă dintre post şi sfinŃenie este exprimată şi în felul în care reprezentăm pe sfinŃi în iconografie, unde ei apar totdeauna cu chipurile slabe, subŃiate şi transfigurate, datorită postului. Avva Pimen spune că: „Sufletul cu nimic nu se smereşte aşa ca atunci când cineva se înfrânează în hrană”, iar Mântuitorul îi învaŃă pe Apostoli care este

leacul împotriva dracilor spunând: „Acest neam cu nimic nu poate ieşi, fără numai cu rugăciune şi cu post” (Marcu 9, 29), şi să nu uităm că „Scris este, nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot graiul ce iese prin Gura lui Dumnezeu” (Mt. 4, 4). M.M.

TRADIłIA ORTODOXĂ nr. 23

33

Martie 2009

Ispite ale veacului de apoi

Homeopatia - o formă modernă de vrăjitorie

T

există şi creştini care, din neştiinŃă, fac apel la asemenea forme moderne de vrăjitorie, prin care nu fac altceva decât să întoarcă practic spatele mâinii dumnezeieşti întinse către ei. Aceste forme de „medicină alternativă”, lăudate şi promovate de multă lume, sunt pierzătoare de suflet! MulŃi SfinŃi şi Cuvioşi contemporani nouă îşi sfătuiau fiii duhovniceşti să nu se lase înşelaŃi de aceşti şarlatani, iar unele Biserici Ortodoxe au luat deja o poziŃie împotriva acestor practici oculte, condamnându-le. Ce este homeopatia? NoŃiunea de homeopatie derivă din limba greacă şi înseamnă „suferinŃă similară”. Ea a fost fondată de evreul Samuel Hahnemann, alchimist şi francmason din Germania, fiind mai mult o practică ocultă, decât una medicală, fiindcă nu se bazează pe ştiinŃă, ci pe o anume concepŃie anti-creştină despre om şi cosmos. Boala este consecinŃă a păcatului strămoşesc, dar şi o Hahnemann credea că vindecarea bolii se face prin vindecarea sufletului – toate bune cale spre mântuire şi frumoase, doar că definiŃia dată Creştinul este pe deplin sufletului era cu totul străină încredinŃat că boala şi moartea creştinismului! El considera că trupească sunt consecinŃele fisufletul este o formă de energie reşti ale căderii în păcat. Ele o entitate, aşa cum o văd sunt trimise cu îngăduinŃa lui orientalii: yoghinii, budiştii, etc. Dumnezeu, iar răbdarea lor cu „Leacul” homeopat se obŃine bucurie poate fi o cale către practic din orice şi constă în ceva mântuirea sufletului, care care, dacă este administrat unui este adevăratul scop al nosom sănătos, îl va îmbolnăvi pe tru pe pământ. Cel necreacesta de respectiva boală - un fel dincios, dimpotrivă, se mâhde a aplica zicala „cui pe cui se neşte şi se deznădăjduieşte scoate”. Din punct de vedere atunci când sănătatea trupului medical, această procedură nu are său este zdruncinată. El nu nici un efect. Să vedem de ce: priveşte boala nu ca pe un dacă eşti alergic la „ceva”, prilej de a da slavă lui Dumnehomeopatia îŃi va prescrie ca zeu - Cel ce doreşte ca tot Samuel Hahnemann (1755-1843), fondatorul tratament tocmai acel „ceva” care homeopatiei omul să se mântuiască, ci ca pe în mod normal Ńi-ar declanşa o apropiere de moarte, care, pentru el, nu este o trecere către viaŃa veşnică, ci un alergia. Desigur că acel „ceva” va fi diluat cât mai sfârşit a toate. De aceea, cel ce nu crede în Cel ce a mult, dar nu pentru a preveni un eventual risc în cazul vindecat noroade numai cu cuvântul, cheltuieşte averi substanŃelor otrăvitoare, ci pentru un scop mistic, pe pentru a dobândi tămăduire de bolile sale, şi nu de care vom încerca de asemenea să îl explicităm. Să vedem acum de ce modul de diluare pune sub puŃine ori apelează la şarlatani şi vrăjitori, vânzându-şi semnul întrebării această practică, determinând-o a fi până şi sufletul, uitând că trupul este doar locaş al considerată şarlatanie: o picătură de „ceva” se diluează sufletului, şi nu un idol căruia să se închine. Nu de puŃine ori, boala ne este trimisă de Dumnezeu în 99 de picături de apă, obŃinându-se o soluŃie de tocmai pentru a ne readuce aproape de El, de a ne face concentraŃie C1. Apoi, o picătură din C1 se amestecă să-I conştientizăm existenŃa. Ştim cu toŃii, desigur, că iar cu 99 picături de apă, obŃinându-se o concentraŃie în vremea ispitelor, necazurilor sau a bolii, ne simŃim C2, şi tot aşa. Ca fapt divers, C2 înseamnă un raport de mai aproape de Dumnezeu, decât atunci când ne bucu- 1/10.000; C6 – un raport de 1/1.000.000; C6 echivarăm din plin de sănătate şi belşug. Din păcate, însă, lează cu o picătură în 20 de piscine, iar C12 - picătură în Oceanul Atlantic. Ei bine, la aceste diluŃii, nu mai răim vremuri în care toate credinŃele păgâne, vechi de secole, sunt reînviate; practicile vrăjitoreşti sunt prezentate lumii drept „magie albă”, iar valorile societăŃii tradiŃionale – cinstea, morala, corectitudinea – sunt luate în derâdere. VirtuŃile creştineşti sunt considerate, de către „isteŃii” acestui veac, a fi un semn de înapoiere şi de conservatorism, iar închinarea la Adevăratul Dumnezeu este privită, în cel mai bun caz, ca o „chestiune de preferinŃă religioasă”, şi nicidecum ca singura CredinŃă mântuitoare! Dogmatismul ortodox afirmă şi mărturiseşte că Hristos, Fiul lui Dumnezeu, S-a întrupat pentru mântuirea neamului omenesc – fapt care rămâne de nezdruncinat, în ciuda tuturor ispitelor şi încercărilor pe care le înfruntăm, iar Cuvântul Său, în litera şi duhul căruia trebuie să ne manifestăm, este pentru noi o piatră de temelie neclintită.

TRADIłIA ORTODOXĂ nr. 23

Martie 2009

34

există nici o moleculă din substanŃa iniŃială, adică din acel „ceva”. Asta o spune ştiinŃa. HomeopaŃii sunt însă de altă părere: ei au inventat noŃiunea de „memorie a apei”. După ei, apa – despre care ştim că este cel mai puternic solvent, ar „Ńine minte” materia ce s-a pus în ea şi, mai mult, ar „transmite informaŃia mai departe”, soluŃia fiind cu atât mai puternică, pe cât este mai diluată! Iată o afirmaŃie nu numai îndrăzneaŃă ci – după cum reiese şi din experimentele făcute, dar şi prostească! De 200 de ani încoace, homeopaŃii nu au reuşit să demonstreze această „memorie a apei” - apă care reŃine numai ceea ce homeopaŃii vor să reŃină, nu şi celelalte materii cu care intră în contact. Şi, ca să încheiem oarecum analiza strict medicală a fenomenului, trebuie să mai menŃionăm că foarte mulŃi doctori de o înaltă calificare, precum şi oameni de ştiinŃă de prestigiu duc un adevărat război în Occident, împotriva acestei „terapii”. În America s-a înfiinŃat chiar AsociaŃia Medicală Americană (1846), cu scopul interzicerii homeopatiei. Sunt şi alte organizaŃii, precum National Council Against Health Fraud, NHS, revistele de specialitate „The Lancet” sau „The Technology Journal of the Franklin Institute”.

bioenergia, acupunctura, reflexoterapia, Tai-Chi, magnetismul, meditaŃia etc. Un anumit individ a pus la bătaie o recompensă de 1 milion de dolari americani pentru oricine ar dovedi că disoluŃiile homeopate ar fi mai

Homeopatia – un vlăstar New-Age Din punct de vedere „spiritual”, homeopatia aparŃine conceptului mai larg de „New-Age” - noua „religie mondială”, care pregăteşte terenul lui antihrist. Conform homeopatiei, cauza bolii se datorează unei dereglări a fluxului energetic. Necesitatea acelor diluŃii este determinată tocmai de această doctrina ce poartă numele de vitalism. Cu cât acel „ceva” este mai puternic diluat, cu atât soluŃia se „spiritualizează” mai mult, până când se ajunge la substanŃa simplă, adică la acea energie, care conferă „putere” medicamentelor homeopate. Nu-i puŃin lucru să precizăm că pentru Hahnemann, Hristos a fost un „sentimentalist înflăcărat”, iar tot după Hahnemann „Confucius este superior lui Hristos”. Mergând mai departe în nebunia lor, Hahnemann şi discipolii săi au creat o doctrină ce afirmă că persoana lui Dumnezeu este totuna cu energia Lui, nerecunoscând înomenirea lui Hristos, dar nici Sfânta Scriptură. ÎnvăŃătura homeopată despre viaŃă şi suflet este derivată din practicile orientale păgâne, care printre altele susŃin reîncarnarea. Mai concret, ele afirmă că există o energie, şi nu o persoană, care curge prin tot universul, de-a valma, şi din care se adapă nu numai plantele şi dobitoacele, ci şi oamenii, iar prin dereglarea ei, apare boala. Prin acceptarea acestei concepŃii păgâne, omul devine propriul său dumnezeu. El nu mai are nevoie de Hristos ca Dumnezeu şi Mântuitor, iar viaŃa lui nu mai are drept scop mântuirea, iar singurul său scop aici, pe pământ, se rezumă la a „reintra în normal cu energia vitală”. Alte tehnici drăceşti din aceeaşi categorie sunt

mult decât apă chioară. Premiul este încă nerevendicat şi cu siguranŃă va rămâne aşa mult timp de acum încolo, de vreme ce experimentele homeopaŃilor au eşuat în demonstrarea afirmaŃiei lor. Există marele pericol ca homeopatia să aibă rolul unui „cârlig”, prin care să fie atraşi mulŃi creştini neştiutori la religiile orientale, dat fiind faptul că aceste religii orientale se află la baza tuturor metodelor alternative de tratament, deşi într-o primă fază, pacientul credul nu va afla acest lucru, tocmai pentru a deveni, în scurtă vreme, o victimă sigură a acestor înaintemergători ai lui antihrist!

Vindecarea celor zece leproşi (Luca 17, 14)

T.M.

TRADIłIA ORTODOXĂ nr. 23

35

Martie 2009

„

De pe raftul de cărŃi

Vechi cugetări

Încă de mult, lumea noastră românească nu mai merge la biserică. Oamenii de sus, de mijloc şi de jos au uitat de mult cărarea ce duce la locaşul icoanelor. Boieri, ostaşi, meseriaşi, negustori, dascăli, slujbaşi, mari şi mici s-au lepădat de datoriile către legea lor creştinească – toŃi sunt astăzi liber-cugetători. Şi, fireşte, dacă dumnealor sunt astfel, trebuie şi femeile dumnealor să fie astfel, adică liber-cugetătoare; şi, prin urmare, cum ar putea să fie copiii dumnealor astfel decât mamele, adică liber-cugetători! Dar să nu exagerăm! Boierimea, ostaşii şi slujbaşii, deşi liberi-cugetători, tot mai merg uneori să audă, dacă nu chiar să asculte, Evanghelia – anume când M.S. Regele se duce cu ceremonialul obicinuit, la zile mari, ori la Mitropolie, ori la Sf. Nicolae-n Şelari, ori pe malul gârlii la Bobotează. De altă parte, tinerimea şi damele se abat uneori la câte o biserică high-life şi spre cinstea lor, trebuie să mărturisim că sunt pătrunse de tot respectul cuvenit casei Domnului: atât tinerimea cât şi damele se prezintă acolo cu toată-ngrijirea. Atât numai că vorbesc cam tare. O fi aceasta bine sau rău – că s-a lăsat adică lumea noastră de biserică – nu o spune, căci n-am în această privinŃă nici o părere hotărâtă. Poate, după cum unii, să fie bine; poate că lipsa de aplecare spre

religie să fie dovada unui spirit care se emancipează lesne de ideile învechite şi devine astfel mai susceptibil de idei noi, de progres intelectual şi moral. Poate, dimpotrivă, după cum zic alŃii, să fie de rău; poate că lipsa aceasta să fie dovada unei porniri la descreierare, la o scădere, la o înjosire progresivă intelectuală şi morală, la o din ce în ce mai mare pierdere a omeniei. Nu ştiu deocamdată cine să zic că au dreptate – pesimiştii ori optimiştii; trebuie să mă gândesc mult la această întrebare. Dar până s-ajung a-mi da un răspuns, voiu să comentez aici, în fuga condeiului, câteva observaŃii, pe cari le fac de mult (...). Bisericile noastre ortodoxe româneşti părăsite de credincioşi, mai ales în Capitală şi-n oraşele mari, decad pe văzute; toaca şi clopotele noastre fac sgomot de-a-surda, ne mai aflându-se urechi care să le înŃeleagă glasul şi chemarea; o biată prescură şi câteva linguri de vin ajung unui trist altar pe mai multe duminici (...). PărinŃii voştri! Prăpastie de vreme nemăsurată între ei şi voi! Mii de mii de ani de va fi trecut de la viaŃa lor până la a noastră şi tot nu li s-ar fi şters mai bine din inimile copiilor, pomenirea şi dragostea şi evlavia şi felul. Ei au crezut şi s-au închinat şi sufletele lor găseau mângâiere şi tărie în închinăciune.

TRADIłIA ORTODOXĂ nr. 23

Martie 2009

36

Noi nu ne mai închinăm fiindcă nu mai credem. Sufletele voastre nu mai au nevoie de mângâiere; inimile noastre nu mai au nevoie de tărie, fiindcă sunt de piatră şi din piatra aceasta scăpărăm scânteile libereicugetări, noi românii, foşti ortodocşi, cari suntem mai deştepŃi, mai luminaŃi, mai mândri, mai puternici decât toate neamurile lumii. Închină-se Asia – bătrână înŃeleaptă şi nobila şi ingenioasa ei fiică Europa! Închină-se Africa, cu toate negrele ei seminŃii! Închină-se iscusita Americă! Noi – nu ne închinăm. Închină-se nerozii! Filosofia noastră se pune mai presus de nevoia înŃelepciunii! Clopotele – sgomot! Icoanele – fleacuri! CredinŃa – moft! Închiză-se bisericile, surpe-se zidurile lor! PărinŃii noştri cari le-au zidit erau nişte barbari, nişte primitivi, fără nici o cultură serioasă; ei nu aveau spiritul de examen. Noi suntem oameni moderni. Mătură-se dărâmăturile bisericilor, ca să se deschidă locuri largi, pieŃe vaste, pe cari, după cerinŃele progresului, să se zidească oŃeluri măreŃe şi cluburi politice, teatre de varietăŃi şi burse de comerŃ! Şi nu care cumva să-ndrăznească a ridica glasul cineva! În cazul cel mai bun pentru dânsul ar fi un om ridicul. E destul că biserica e tolerată! Un slujitor al altarului, când stetea sub loviturile unei cumplite prigoniri, unei năpăstuiri strigătoare la cer, izgonit şi maltratat ca odinioară Sf. Ignatius al Constantinopolei, mi-a spus cu adânc amar: - „Nu le e frică, fiule, de bătaia lui Dumnezeu”? - „Nu, părinte, i-am răspuns; nu e frică nimănui de

bătaia cui nu crede că este. Ai uitat că ai de a face cu o lume care nu crede în Dumnezeu? Cu o lume căreia nu i-a fost frică să prefacă în puşcării locaşurile sfinte, închinate credinŃei străbune, unde zac oseminte de măreŃi voievozi”? Se va mai schimba lumea noastră românească? Va mai vrea Dumnezeu să o reîntoarcă la Dânsul? Dumnezeu ştie. Deocamdată, copiii noştri vor merge pe calea noastră cuminte. De ce avem, şcoli româneşti, în care urmează înaltele învăŃături ale omenirii? Pentru ca să ni-i lumineze şi să ni-i crească. Din aceste şcoli naŃionale, ies pe fiecare an sute şi mii de viitori cetăŃeni luminaŃi, toŃi liberi-cugetători, plini de dispreŃ pentru vechea credinŃă creştină, astăzi demodată, ridiculizată, scuipată! Ei au învăŃat o religie mai omenească decât cea creştină, o religie care predică nu mila şi îngăduinŃa, nu blândeŃea şi omenia, o religie aspră care predică omului: Eşti o fiară! Ghiarele tale şi colŃii tăi sunt deşteptăciunea şi şiretenia; fii perfid, crud, neîngăduitor cu semenii tăi! Nu te uita o clipă în sus pe cer; aici, în jos, pe pământ, uită-te cu ochii-n patru, ca şi cum ai avea patru picioare; aici pe pământ se ispăşeşte tot pentru tine. Eşti o fiară, fii fiară. Fiarele n-au biserică; fiarele nu se-nchină; fiarele n-au Dumnezeu!” Fragment din „Noi şi Biserica”, de I.L. Caragiale

TRADIłIA ORTODOXĂ nr. 23

37

Martie 2009

Biserica „SfinŃii Trei Ierarhi” din Târgu-Frumos

S

ituat într-o regiune de vie circulaŃie, oraşul TârguFrumos reuneşte drumurile ce leagă oraşele Iaşi, Roman, Paşcani şi Botoşani, purtând şi denumirea de „Poarta Târgului Frumos”. După relatările istoricului şi etnografului M. Costăchescu, oraşul este atestat documentar încă din secolul al XIV-lea, fiind una din cele mai vechi localităŃi din nordul Moldovei. Despre trecutul istoric bogat şi despre modul în care acesta s-a împletit strâns cu trăirea în duh ortodox, ne putem da seama privind mărturiile şi vestigiile sfintelor lăcaşuri întemeiate de domnitorii Moldovei, din care cea mai de seamă este biserica închinată Sfintei Cuvioase Parascheva, ctitorie din anul 1541 a domnitorului Petru Rareş. Construirea bisericii ortodoxe de stil vechi din oraş, avându-i ca ocrotitori pe SfinŃii Trei Ierarhi, a fost începută în anul 1994. Un an mai târziu, în 1995, a fost sfinŃită şi aşezată piatra de temelie a sfântului lăcaş, de către Î.P.S.M. Vlasie Mogârzan. În ciuda ispitelor şi greutăŃilor, cu ajutorul lui Dumnezeu, biserica a putut fi ridicată. Toate lucrările de construcŃie s-au făcut cu efortul financiar şi forŃa de muncă a credincioşilor, sub

directa îndrumare şi cu participarea părintelui paroh Petrică TărăbuŃă. La exterior, biserica a fost zugrăvită în praf de piatră, de către o echipă de meseriaşi din comuna ieşeană Belceşti. Lucrările de sculptură din interiorul bisericii au fost făcute de meşterul Valerică Hizanu, din loc. Grumăzeşti - Neamt, iar pictura, realizată în stil realist, a fost executată de către Valentina Acasandrei din Iaşi. Pe parcurs, s-au mai realizat şi alte construcŃii anexe, precum clopotniŃa, casa parohială şi un frumos aghiazmatar. SfinŃirea bisericii a avut loc in data de 5/18 septembrie 2005, de către Î.P.S. Vlasie împreună cu un sobor de episcopi, preoŃi şi diaconi, în prezenŃa multor credincioşi veniŃi din toată Ńara. ToŃi credincioşii care locuiesc sau se află în trecere prin oraşul Târgu-Frumos au posibilitatea de a vizita şi a se închina în această frumoasă biserică, fiind bineprimiŃi oricând să participe la Sfintele Slujbe.

TRADIłIA ORTODOXĂ nr. 23

Martie 2009

Dumnezeu să vă binecuvinteze! P.T.

38