Tonegaru - Manu, Generatia

Introducere in boema lui

Constant Tonegaru

Despre Constant Tonegaru (1919-1952) s-a scris, mai ales in ultimii ani, eind, discutindu-se aportul poeplor din deeeniul al V-lea, a ineeput sii fie citat alMuri de Dimitrie Stelaru, Geo Du­ mitrescu, Ion uraion ~i $tefan Aug. Doina~. Mulp ii mai ~tiu fl­ gura boemii ~i statura inalt~, mulp ~i-l mai amintesc din ~edin. tele cenaclului Sburiitorul din 1946, pupni insA ii au volumul de debut, Planlafii (1945), premiat de Fundatia pentru UteraturA ~i rtA Regele Carol al II-lea, intitulat inilial Plantafii:l de cuie. E cu atH mai merituoasa grija editorului sau postum, Barbu Cioculeseu, de a adauga la Steaua Vellerii, \'olum ramas in rna­ nuseris, ~i ciclul prin care poetul s-a impus.1 Tonegaru, ca ~i Ion Caraion, Mireea Popovici, MihaiJ Crama. ea ~i semnatarul acestor rinduri, a debutat in timpul razboiului $i a traH in mod esential toata drama ultimului fJagel. Poezia sa se afirma ea un protest la adresa Iiteraturii de razboi, la adresa unei mentalitali: lila zece pa~i de mine, domnul eaporal / i~i daesona prelung eu pompa biliarli, I patrula nimicita la asalt." Versurile tradue un sentiment ironic ~i acu.zator. Tonegaru a a\'ut un temperament de poet complex, identifi­ cmdu-se uneori cu un cavaler demodat al poeziei. lneadrarea sa intr-o zona romantica, tinind seama de toate dispensele ~i amen­ darile posibile aduse acestui concept, nu constituie eroare, ~i cri­ tica I-a intuit just din aeest punet de vedere. 5-a spus adesea (~ generalia sa, cel putin pentru 0 parte din peelii ei reprezentath·i (din care nu lipse$te, desigur, Tonegaru), a atras poezia spre teh­ niciJe ziaristicii, a "despodobit" -0. DepoetiUlTea, ca protest antitradiponalist, este insa un fent)­ men mai vechi, cultivat $i de Minuleseu $i de Arghezi intr-un fe\. 1

1969,

Steal/a Vrllerii, edi~ie ingrijita

~j

prefa!at:i de Barbu Cioculescu .

--

ENERAnA UTERARA A RAZaoTULUI

101

d r in perioada aceasta devme mal acut, mal evident. Poetii a ta 0 aWl estetlca: cau Vezi inn stau nerni in semi eeT, / Unde, Imgurita de argint " onogram, / eade in linie dreapta, f acolo, sub alta mare, (1.! ma$1 / mare rastumata cum sint ea$hle de porn pier / gloria aceeru· a"teapta" (Tnste/rle omlllui medloen/). tare ~ • Depoetizarea aceasta este m fond un fel de poehzare, un alt mod Iiric. Culegerea din 1969 echivaleazA cu 0 ade\'aratil edilie critlca, mpleta, a operei lui Tonegaru. cuprinzind eele doua volume, antum, Plmlla/ii, $i altu) postum, StemlG Venerii, dar $1 18 poeme rlt2le~e. Auto~ $i-a ingrijit .s~gur manuscrisul. definiti­ "indu-I $i chlar opennd unele modlflCan Ond apareau, in 1945, Plantatllie au stirrut mare vilva ~i au creat 0 voga poetica, pe care Tonegaru a alimentat-o si printr-o trnire autentica a boemei sale. Des1gur, era 0 manifestare mai vlOlent~ a unei nOI expresii poetJce, expreSle care n-a atins in~ profunzimea drama tied a contemporanulul sau de genera~ie, Ion CaralOn. Apreciat de cei mal reprezentatl\i eTltlcl romani, dintre care atam pe Serban Cioculescu 5i Vladimir Stremu, Constant Tonegaru dE"·ine, prm Plantatll, un poet .11 unel alte sensibHita!i, (aruia nU-I hpseau apelahvele de trubadur cltadin contemporan· ..El, Tanegaru, alchimlst al dararilor de platinA ! amint~te-ft dedansul de peste v:mu, peste zodil.'/ dincolo de pulpe, fengele cresteau miraculos, / pind la pieptul unde saltau doul! rodll"'

:'uJ

(SalalHeea).

Suprarealismul, de care a fast acuz~t uneon poetul, e numai intenlie: poezia sa e cursiY.1 chiar atunCl cind devine dicteu: "Incert, mil plimbam prin eertltudim, mormilind ca un 'tub de orgll / la salahoni ce aruncau pe cheiul din Bahia dte un cub de piatril ea pe un zar / ~i prin minte padurea tropicala InU scinee ca 0 vialcl intr-un dine / ce cauta omul cu miros de scrumbie, cit o cat~dralll gotIC3 de bazar·' (Fantotllh 1111 OSil'nld) E aceea:;;i past, Poeticll (mal vialentll 1n expresie) ca-I) J:o!>a"elc lui Mircea Po­ Q

PO\-ici.

lnsolite sinl asoeiatiile eromatice si slmbolurile compuse din

mat~TJale lirice exotlc~, ce readuc pe planuJ mspiratiel, adaptate

el un . aJte faze, vechi exohsme la moda in toate timpunle. Un onJrle eu febrl! potabJlil, amalor de alegorii in care ",pozea2il" ca : preshdigltator. Tonegaru ne ofera lin mediu lunatic de \'is 51 e aVentura a cu\"inlelor Cit de exact ~l-a definit paezia in acea

102

GENERA nA LITERARA A R.AzBOIULur

EMIL MANU

.,introducere in poezia cuvintelor": "Incercarea de a da 0 defim· he poeziel inseamnii a ponde un abur CU 0 plas3 de f1uturi". Romantismul toneganan, de care se vorbe$te convmgiitor mai ales aeum, nu se slIbllltlea::a, ci mai mult se rl!:~{letlzl1 in ero­ lisme mmnne Primul valum inscne un singur poem de dragoste (~ acesta prea tirzlU), in Stetllln Venerii, ins 11 , eXlstli un fel de febrA erotlci'i, un fel de nostalgle a unor impresii inaccesibilei numal ulhmul nelu, embnanul posibll al unUl volum, contine dte\'a cintece erohce, in care donuni'i gustul de le~ie, tristetea, deseom­ punerea, inadaptarea.lubita trece fari'i sa-I cunoasca ~i numai eu jumatatea ei vie i~i strigi'i dragostea, cButindu-l pini'i in zan; iubi­ rile sint ni~te ruim, conservate in filozofii triste; patul curtezanei e acum un teren "iran; cu miinile intmse, femeia iubita se pierde pe strazi; pe fruntea ei c1ocot~te un eeuator de pahmi; in trupul ei s-a faeut seari'i; lumea e panerohci'i la modul tragic; crinii sint ObOSlti de dragoste, Jar mirosullor tulburator ucide zborul pllsa­ relelor imperecheate. Aceste madrigaluri disperate au in ele ceya din nelini~tea trubadurului, ultimul trubadur. pe care lumea 11 refuzi'i ~i care nu mal gi'iseste Iini~te dedt in Yis. lala un protest la adresa unei iubite ce nu mai $Iie sa asculte cintece: "Pleacll, am zis, ademenit de ruine]e toate / itl dau ina­ poi toate urmele / cu turma plecatll nevazutll / dnd ti se face de m - / $i am deschis sertarul cu dune de cenU$e - / itl tai pa­ rul care cre$te neincetat din fotografie / daca nu "rei sa-!i spun un vechi cintec de iubire" (CIII'!CZOn17). Reactua lizat, Tonegaru intrege~te peisajul liric din decemuJ poetic de care \'orbeam ~I ne pnleiUle~te, dincolo de meditapa re­ trospech\'a, 0 explicare a atitor tonuri ~j moduri lirice din poena contemporan~,

orne I Regman l ~i apol Nicolae Manolescu (Constallt Tone­ garu: .. Stcall17 VelJerii" in COlltemp(1rr1l1ul, nr. 39 (1196) vineri 16 septembrie. 1969) i-au sernnalat intluenta: imagini, atitudinJ, atmosfera ~i chiar mai mult - rezumindu-~l generatla, ca spiri­ tualitate poehCi'i, Tonegaru "repetll pe scurt expenenta poeti~" a celorlalli: "bufoneria sumbra" sau "apostrofeJe teribiltc:te' all' lUI Dimitrie Stelaru, "demlstlficanle" lUI Geo Dumitresc u. "macabrul feeric" $1 "absurdHatea intentionata" ale lui Ion CaraI

Cornel Regman, Cmstan!

1967"

n'I't:';:ilrll,

•

in

Cnrf1.

nH!rr1. tmdlll

103

ion, opozitia dintre "tavernal" $i .,lWlar" a altora, ca Ben Corla­

ciu, N. Manolescu ii define$le autenticitatea lllanai pnn felul original de a col porta motive lirice din poepi generatiei sale, dar 9i din poetii mai virstnici: Ion Minulescu, Tnstan Tzara, Adrian M~u, Demostene Botez. Emil Botta, AI. O. Teodoreanu. Deta­ $<3rea iromcl, poza, inchipuirile, gluma absurda sint insli 13 acest poet jocun ~i nu avel1turi spiritua/e, drame all' existentei. E 0 ca­ racterlStictl a poeziel contemporane in aceastA minimalizare \'oitA, acest refuz al ..fioruJui metafizic". Evadarea din rigori, protestul ~ anticonformismuJ (uneori caligrafic) a1 poeti1or din aeest deceniu sint comune $i lui Tonegaru. Dar nu toti au nos­ talgii mmore de plan existential. Poza vestimentarll ~i mai ales "poza" spirituaJlI, dorinta de a le~i din comun, versifiearea unor paradoxuri, paradoxarea infecundll, tifla, sofismul conceput ca 0 diaJecticA antiburghezi'i sint moravurile poetice ale generaliei pe care, cum bine s-a spus, Je rezum:. pe rind toti poetii. La Tone­ garu nu credem ell aceste poze treceau din viatll in poezie, mai degraba din poezie in viatll. Tonegaru inventa mai intii mental 0 anumitll bufonerie, 0 anumitll pozll ironica, 0 anumitli petardll \'erbala - inven~ii pe care Ie adapta la propria-i existentA repe­ tindu-Ie. Poezia lui Tonegaru nu e suprarealistli, dar comporla­ rea sa in sodetate era de multe ori un fel de suprarealism social. imi amintesc ironiile, comentariiJe ~i mai ales gesturile eu care nega unele "producte poetice" citite la cenaclul Lovinescu (pos­ ), fiind unul din membrii gaJeriei boerne a cenadului. In jlll'­ nallll sAu, Eugen Barbu ii acord:' cite\'a pagini 'in aeeastA posturll. Nu se paate vorbi de un proces complicat in poezia acestei generapi, complicat prin afiliatii $i asernanliri, prin coinddente $i paralelisme. Procesul constll nun1ai in llSimi!area a tot ce era mai ~odernist $i ce ducea in mod evident la depoetiV/re, la despodo­ blre. AnticalofilismuJ acestei generatii era, alaturi de refuzul ,,fi­ orului metafizie", a doua caracleristidi a poeziei ce se forma. DaeA Ion Caraion adapta supta.realismulla un simbolism pur $i ducea dialectul poetic (suprarealist) la 0 esentializare. la 0 detec­ t~re a izvoareJor poeziei, dacll Geo Dumitrescu simplifica totul p~1a la limilele absolute ale "stilului" poetic, Constant Tonega a I'apta aventura oniriea a romanticilor la simpla epatare lexicali'i. P ma de senzatli sonice. at Tonegaru a promovat 0 "frond!! poeticil", atitudine care ne luarea-aminte mai mult azi, decit in timpuJ sau. EI, ca $i ce~lagle larJp h · . oe l • clta\1, a dus rnai departe 0 experienta poehel! a

104

EMIL MANU

modemi.!}tilor interbelici, nu a reedital.-o prin simplA copieff! cum au facllt-o multi din poepi de dup! eJ. • Trebuie subliniat fapml ell aces! mod. de bufonerie ostenta. tiva, de.!}i rafinata, e proprie poeziei muntene, .!}i din acesl punet de vedere Tonegaru se subordoneazc\ spiritului muntean, avind precursori in Minulescu, Arghezi, Anion Pann .!}i contemporani ca Ceo Dumitrescu, Mircea POPO,'iCI .!}i mai t1rziu in Marin Sorescu .!}i Adrian Paunescu. Eseurile lui Tonegaru, ce1e mai mulle necunoscute inca, ii de­ finesc personalitatea, cu care g-a impus mai ales in poezie. De altfel. eseistica poetului a rAmas risipiUi in reviste sau in manu_ scrise.