Terapie Ajutatoare In Psihiatrie

1.Actovegin 2.Antistress 3.Cinnasan,Tugeron 4.Cornhidral 5.Decanofort 6.Difebion 7.Effortil

14.Piracetam,Stamin 15.Piritinol,enerbol 16.Redergin 17.Romener 18.Secatoxin 19.Sermion 20.COFFEINUM NATRIUM

BENZOICUM(caffeinum)

8.Efortex 9.Eleutal 10.Enerbol 11.Ergoceps

21.GLIATILIN(colina glycerofosfat) 22.GINKOR FORT(combinaţii) 23.TANAKAN(plante 24.MECLOFENOXAT(meclofenoxati

hydrochloridum

12.Nicerium-10 13.Pentoxifilin

25.CAVINTON,(vinpocetinã) 26..VINCAMINA (vincaminum)

27.STAMIN(piracetamum) 28..XANTINOL NICOTINAT(xanthinolium nicotinicum) 29.ARICEPT(donepezilum)

ACTOVEGIN, drajeuri 200 mg combinaţii Compoziţie: Fiecare drajeu conţine 200 mg hemoderivat deproteinizat din sânge de viţel. Proprietãţi şi eficienţã: Actovegin este un extract deproteinizat din sânge de viţel. Îmbunãtãţeşte utilizarea oxigenului şi favorizeazã aportul nutritiv la nivel celular. Astfel sunt favorizate procesele care necesitã aport crescut de oxigen, cum ar fi vindecarea plãgilor. De asemenea creşte aportul sanguin la nivelul zonelor tisulare ischemice. Indicaţii: În tratamentul afecţiunilor metabolice şi circulatorii cerebrale. Continuarea tratamentului injectabil şi a perfuziilor din afecţiunile metabolice şi circulatorii cerebrale. Dozare şi mod de administrare: În lipsa prescripţiilor medicale, urmaţi cu stricteţe urmãtoarele doze: 1-2 drajeuri se iau cu puţin lichid înainte de masã. De trei ori câte 2 drajeuri pe zi. Drajeurile vor fi administrate pe o perioadã de 4-6 sãptãmâni. Contraindicaţii: Produsul nu trebuie utilizat dacã pacientul se cunoaşte alergic la Actovegin sau medicamente similare.

Sarcinã şi alãptare: În timpul sarcinii Actovegin drajeuri de 200 mg vor fi administrate numai la prescripţia medicului. În timpul alãptãrii nu existã contraindicaţii de utilizare. Reacţii adverse: În cazuri rare, pacienţii cu hipersensibilitate, pot dezvolta alergii. Dozele mari pot produce tulburãri gastrice. Interacţiuni, toleranţã: Nu s-au observat pânã în prezent. Precauţii speciale: Dacã existã contraindicaţii sau apar efecte adverse, informaţi medicul. Informaţi-vã medicul dacã rãmâneţi însãrcinatã în timpul tratamentului cu Actovegin. Verificaţi data expirãrii. Nu lãsaţi medicamentul la îndemâna copiilor Formã de prezentare: 30 drajeuri. Condiţii de pãstrare: Nu ţineţi medicamentul la temperaturi mai mari de 25 grade Celsius. A se ţine la întuneric, în ambalajul exterior Dacã aveţi întrebãri, consultaţi personalul medical Producãtor: Nycomed Amersham ANTISTRESS combinaţii Formã de prezentare: Comprimate filmate. Flacoane cu 30 comprimate. Compoziţie: Vitamina C 60 mg Biotinã (H) 10 mcg Vitamina E 15 UI Acid pantotenic (B5)5 mg Acid folic 400 mcg Cupru 2 mg Vitamina B1 3 mg Zinc 10 mg Vitamina B2 3,4 mg Calciu 100 mg Vitamina B3 40 mg Magneziu 25 mg Vitamina B6 3 mg Extract de valerianã off. 75 mg Vitamina B12 10 mcg Proprietãţi: Complex de vitamine, minerale şi extract de Valeriana officinalis, având acţiune sinergicã în combaterea stresului. Acest medicament acţioneazã antistres prin cumularea a douã direcţii de acţiune: 1) Întãrirea şi creşterea troficitãţii sistemului nervos, datoratã vitaminelor şi bioelementelor. 2)Reducerea excitabilitãţii sistemului nervos central faţã de factorul stres, printr-o inhibiţie la nivel cortical

datoritã extractului de valerianã. Vitaminele aparţinând grupului B (B1, B2, B3, B5, B6 şi B12), acidul folic şi biotina sunt indispensabile pentru sistemul nervos, ele intervenind în funcţionarea normalã a acestuia prin participarea la sinteza acetilcolinei şi transmiterea influxului nervos (B1 şi acidul pantotenic), ca trofic al sistemului nervos (B12), ca sedativ slab al sistemului nervos (B6). Prin prezenţa sa, calciul intervine în transmiterea influxului nervos iar alãturi de vitamina B1, în reglarea activitãţii aparatului cardiovascular, primul aparat din organism dupã sistemul nervos ce resimte stresul. Bioelementele prezente (Ca, Mg, Zn, Cu) intervin în numeroase procese enzimatice la nivel celular, fapt ce favorizeazã menţinerea întregului ansamblu celular în condiţii optime de funcţionare. Paralel cu acţiunea de protecţie şi troficizare a sistemului nervos datoratã vitaminelor şi mineralelor, acest medicament prezintã o componentã sedativã asupra SNC prin prezenţa extractului de valerianã. Indicaţii terapeutice: Tulburãri de asimilare a vitaminelor consecutive afecţiunilor gastrointestinale, hepatice şi biliare, alergii alimentare, boli infecţioase, convalescenţã, în carenţe de minerale, tetanii latente, astenii psihofizice şi hiperexcitabilitate nervoasã. Contraindicaţii: Alergii la una sau mai multe componente, hipercalcemie, insuficienţã renalã şi hepaticã gravã. Mod de administrare: La adulţi: oral, 1 comprimat/zi. CINNASAN®, capsule 75 mg cinarisinum Date farmacocinetice: Cinarizina se absoarbe din tractul gastrointestinal şi atinge concentraţiile plasmatice maxime la 2 - 4 ore de la administrare. Este metabolizatã şi are o semiviaţã de 3 - 6 ore. Cinarizina se eliminã în fecale, mai ales în formã nemodificatã şi în urinã, predominant sub formã de metaboliţi. Date farmacologice: Cinarizina este antagonist al receptorilor H1-histaminergici şi blocant al canalelor de calciu. Indicaţii: Tulburãri ischemice cerebrale: migrenã vasomotorie asociatã cu somnolenţã, ameţealã, greaţã şi tulburãri de somn, stãri posttraumatice cerebrale (comoţie, contuzie cerebralã şi sechele ale altor afecţiuni cerebrale). Tulburãri circulatorii

periferice: senzaţia de mâini şi picioare reci, sindromul picioarelor neliniştite (furnicãturi la nivelul membrelor inferioare, în perioada de repaus din timpul nopţii), claudicaţie intermitentã (şchiopãtare intermitentã determinatã de dureri musculare în timpul mersului şi al urcuşului), parestezie (amorţire sau înţepãturi, furnicãturi şi mâncãrime, predominant la nivelul mâinilor şi picioarelor), microangiopatii (modificãri ale peretelui vascular produse de diabet), sindrom Raynaud (vasospasm episodic la nivelul degetelor), sindrom varicos complex (vene varicoase, ulcer de gambã, edem), tulburãri trofice cutanate. Tulburãri vestibulare: rãu de mişcare, vertij şi sindrom Meniere (vertij, tulburãri de echilibru, greţuri, vomismente, tinitus, pierderea auzului la nivelul urechii interne). Contraindicaţii: Ca principiu general, se va utiliza cu precauţie în timpul sarcinii şi alãptãrii. La pacienţii care suferã de Parkinson, beneficiile şi riscurile prescrierii cinarizinei trebuie analizate cu atenţie. Reacţii adverse: În special la începutul tratamentului, poate apãrea obosealã tranzitorie; în cazuri rare sunt posibile simptome gastrointestinale, ameţealã, cefalee, uscãciunea gurii, sudoraţie sau reacţii alergice. În cazuri excepţionale, mai ales la pacienţii vârstnici, la care dozele administrate depãşesc 150 mg/zi, pot apãrea mişcãri involuntare, tremurãturi, creşterea tensiunii musculare (rigor) şi dificultãţi de mişcare (hipokinezie). În aceste cazuri se recomandã întreruperea tratamentului şi prezentarea la medic. Numai medicul va decide dacã tratamentul poate fi reluat, de exemplu, cu o dozã mai micã. Extrem de rar, pot apãrea lupus eritematos şi lichen plan. Conducere şi utilizare de maşini: În special la începutul tratamentului, cinarizina poate afecta abilitatea conducãtorilor auto. Acest efect este tranzitoriu şi poate fi redus prin micşorarea dozei. Interacţiuni medicamentoase: Consumul simultan de alcool sau administrarea simultanã de medicamente deprimante ale sistemului nervos central poate agrava oboseala tranzitorie care, eventual, apare. Se recomandã precauţie dacã se asociazã cu antihipotensive sau vasodilatatoare.

Mod de administrare, posologie: Tulburãri ischemice cerebrale: la începutul tratamentului 1 capsulã Cinnasan de 1- 3 ori pe zi; pentru tratamentul de întreţinere, 1 capsulã pe zi este adesea suficientã. Tulburãri circulatorii periferice: 1 capsulã Cinnasan de 3 ori pe zi; pentru întreţinere 1 capsulã pe zi. Tulburãri vestibulare: 1 capsulã Cinnasan de 1- 2 ori pe zi; pentru întreţinere 1 capsulã zilnic. Condiţii de pãstrare: Nu pãstraţi medicamentele la o temperaturã mai mare de 25 grade Celsius. Nu utilizaţi dupã data limitã inscripţionatã pe ambalaj. Informaţii speciale: Cinnasan poate fi administrat în siguranţã la pacienţii hipertensivi sau hipotensivi şi la cei cu diabet zaharat. Cinnasan este bine tolerat chiar şi de pacienţi cu stomac sensibil. Formã de prezentare: Cutie cu 50 capsule în blister. Nu lãsaţi la îndemâna copiilor Producãtor: Sanofi Winthrop CORNHIDRAL dihydroergotaminum Prezentare farmaceuticã: Soluţie pentru uz intern, conţinând dihidro-ergotaminã mesilat 2 mg la 1 ml sau 20 picãturi (flac. cu 10 ml). Acţiune terapeuticã: Antimigrenos prin acţiune vasoconstrictoare în teritoriul carotidian; venoconstrictor şi antihipotensiv; acţioneazã ca agonist parţial adrenergic şi serotoninergic. Indicaţii: Tratament de fond al migrenei şi altor forme de cefalee vascularã (profilaxia crizelor dureroase); hipotensiune arterialã cronicã, sindrom ortostatic (idiopatic sau provocat de medicamente); profilaxia trombozei venoase postoperatorii (în asociere cu doze mici de heparinã); boalã varicoasã. Mod de administrare: Oral, câte 10-30 picãturi (1-3 mg) de 3 ori/zi într-o jumãtate de pahar cu apã, imediat înainte sau în timpul meselor. Reacţii adverse: Uneori greaţã (nu se administreazã pe stomacul gol).

Contraindicaţii: Prudenţã în timpul sarcinii, la hipertensivi, la corona-rieni, la cei cu afecţiuni vasculospastice, în insuficienţa cardiacã, în insuficienţa hepaticã sau renalã severe. Nu se asociazã cu antibiotice macrolidice - eritromicinã, troleandomicinã (risc de accidente ischemice); prudenţã când se asociazã propranolol (favorizeazã vasoconstricţia).

DECANOFORT nandrololum Prezentare farmaceuticã: Fiole a 1 ml soluţie uleioasã conţinând nandrolonã decanoat 25 mg (cutie cu 3 buc.). Acţiune terapeuticã: Steroid anabolizant, favorizeazã sinteza proteinelor; are acţiune androgenicã (relativ slabã) şi proprietãţi antiestrogenice; stimuleazã hematopoieza; efectul se menţine timp îndelungat (1-4 sãptãmâni). Indicaţii: Osteoporozã (senilã sau iatrogenã), stãri de caşexie şi de nutriţie la bãtrâni, boli cronice debilitante, stare caşecticã prin boalã canceroasã, urmãri ale intervenţiilor chirurgicale majore, arsuri întinse, tratament cortizonic prelungit, radioterapie; anemii prin hipoplazie medularã; cancer mamar metastatic. Mod de administrare: I.m. 1-4 fiole (25 -100 mg) la intervale de 3-4 sãptãmâni, în cure de 6 injecţii; în cancerul mamar metastatic şi anemiile grave, câte 4-8 fiole sãptãmânal; la copii (peste 2 ani), 4-8 fiole la 3-4 sãptãmâni. Reacţii adverse: Dozele mari provoacã fenomene de virilizare la femei (în parte ireversibile), creşterea libidoului, inhibarea menstruaţiei şi disovulaţie, inhibarea spermatogenezei, tulburãri de creştere şi de dezvoltare sexualã la copii; uneori retenţie hidrosalinã (mai ales la malnutriţi, anemici, în insuficienţa cardiacã şi renalã); utilizat în cancerul mamar cu metastaze osoase, la femeie, poate fi cauzã de hipercalcemie (se controleazã calciul seric şi urinar), diminueazã toleranţa la glucide, poate creşte trigliceridele în sânge. Contraindicaţii: Cancer şi adenom de prostatã, insuficienţã hepaticã, hepatitã cronicã sau recentã; nu se foloseşte în

timpul sarcinii; utilizarea la copii şi femei numai cu indicaţie medicalã strictã şi cu multã prudenţã; atenţie la bolnavii cu insuficienţã cardiacã, hipertensiune arterialã, insuficienţã renalã, epilepsie. Efectul hipoglicemiant al insulinei şi antidiabeticelor orale poate fi potenţat. Folosirea la sportivi este interzisã (reacţie pozitivã la testele pentru control antidopaj). Producãtor: Terapia S.A. DIFEBIOM plante Prezentare farmaceuticã: Comprimate conţinând antocianozide din Vaccinum myrtillus 100 mg (cutie cu 20 buc.). Acţiune terapeuticã: Mãreşte rezistenţa capilarelor şi exercitã acţiune troficã asupra acestora, tonificã venele. Indicaţii: Ca medicaţie adjuvantã în aterosclerozã, hipertensiune arterialã, angiopatii diabetice, afecţiuni vasculare retiniene, purpurã, tulburãri hemoragice la cirotici, varice, sechele de flebitã, hemoroizi. Mod de administrare: Oral, câte 1-2 comprimate de 3 ori/zi (la mese), timp de 20 zile în fiecare lunã. Producãtor: Biofarm EFFORTIL etilefrinum Prezentare farmaceuticã: Fiole a 1 ml conţinând etilefrinã clorhidr. 10 mg (cutie cu 6 buc.). Acţiune terapeuticã: Aceleaşi ca pentru Etilefrin (preparat românesc). Indicaţii: Colaps, îndeosebi prin deficit de pompã cardiacã şi cu presiune venoasã mare; hipotensiune ortostaticã acutã. Mod de administrare: Adulţi: subcutanat sau intramuscular o fiolã (10 mg), se poate repeta la intervale de 2 ore; în cazurile grave, intravenos, în injecţii, o fiolã o datã, sau în perfuzie, 1/21 fiolã/orã (în formã diluatã). Copii: subcutanat 0,1-0,4 ml la sugar, 0,4-0,7 ml la copilul mic, 0,7-1 ml la vârsta şcolarã, se poate repeta dupã 4 ore; la nevoie în perfuzie intravenoasã 1-2

mg/orã la sugar, 2-5 mg/orã la copilul mic şi 4-8 mg/orã la vârsta şcolarã. Reacţii adverse şi Contraindicaţii: Aceleaşi ca pentru Etilefrin, dar riscurile sunt ceva mai mari (considerând forma injectabilã). EFORTEX combinaţii Prezentare farmaceuticã: Drajeuri conţinând glicocol 50 mg, acid glutamic 30 mg, tirozinã 87 mg, aspartat de potasiu 75 mg, aspartat de magneziu 75 mg, cafeinã 30 mg (cutii cu 50 sau 100 drajeuri în folie ambutisatã). Acţiune terapeuticã: Prin aminoacizii, mineralele şi cafeina conţinute uşureazã efortul neuromuscular, îndepãrteazã senzaţia de obosealã şi favorizeazã procesele de refacere dupã efort. Indicaţii: Stãri de obosealã în condiţiile unor eforturi intense şi de duratã, în convalescenţã şi de alte cauze; pregãtirea biologicã a sportivilor de performanţã (îndeosebi în sporturile de forţã-rezistenţã). Mod de administrare: Câte 1-3 drajeuri de 3-4 ori/zi (de preferinţã în timpul meselor). Reacţii adverse: Dozele excesive pot produce nervozitate, insomnie, tremor, palpitaţii (prin excesul de cafeinã). Contraindicaţii: Stãri de excitaţie, insomnie, tahicardie, aritmii, boalã coronarianã, boalã ulceroasã (dozele mari).

ELEUTAL combinaţii Prezentare farmaceuticã: Comprimate pentru supt conţinând glucozã 2 g, inozitol 125 mg şi acid ascorbic 25 mg (flac. cu 20 buc.). Acţiune terapeuticã: Acţioneazã ca substrat energogen, intervine favorabil în procesele metabolice diverse.

Indicaţii: Susţinerea efortului şi favorizarea refacerii la sportivi şi la muncitorii care lucreazã în condiţii de solicitare fizicã intensã; stãri febrile, boli consumptive, astenie fizicã şi psihicã. Mod de administrare: Câte 1-2 comprimate de câteva ori/zi, dupã nevoie. Contraindicaţii: La diabetici atenţie la conţinutul de glucozã. Producãtor: Terapia S.A. ENERBOL pyritinolum Compoziţie: Drajeuri conţinând pyritinol dihydrochloride 100 g. Acţiune terapeuticã: Enerbol, derivat de pyridoxinã, este un medicament din grupa agenţilor nootropi. Acesta îmbunãtãţeşte eficienţa psihofizicã a pacienţilor simulând metabolismul celulelor nervoase cerebrale prin îmbunãtãţirea utilizãrii glucozei, reducând simptomele de obosealã, creşte rezistenţa la efort psihic la şoferi, ameliorarea atenţiei şi memoriei. Enerbolul exercitã de asemenea şi un efect antiinflamator în tratamentul artritei reumatoide în diferite faze progresive, ameliorând semnele clinice ale bolii şi îmbunãtãţind valorile indicilor cum ar fi viteza de sedimentare a eritrocitelor şi prezenţei complexelor imune în ser. Indicaţii: Sindrom astenic, surmenaj psihic. Ateroscleroza cerebralã la vâstnici manifestatã prin pierderea memoriei, dificultãţi în puterea de concentrare, oboseala excesivã. În tulburãri psihice cauzate de diverse modificãri organice ale sistemului nervos central, atrofie, accidente vasculare cerebrale, encefalopatie. Enerbolul poate fi administrat şi copiilor cu dezvoltare deficitarã psihosomaticã. În diverse indicaţii de artritã reumatoidã. Contraindicaţii: În diverse stãri patologice asociate cu agitaţie motorie şi insomnie. Efecte diverse: Hiperexcitabilitate, anxietate, tulburãri de somn, reacţii alergice ale pielii dupã tratament prelungit. Aceste efecte dispar dupã întreruperea administrãrii sau dupã micşorarea dozei de administrare.

Mod de întrebuinţare: Dacã nu existã prescripţie medicalã specialã, medicamentul se administreazã astfel: Adulţi: 100 mg-200 mg de trei ori pe zi. Deoarece efectele medicamentului apar dupã o perioadã mai lungã de tratament, o curã dureazã 2-3 luni în poliartrita reumatoidã se administreazã 2 drajeuri de trei ori pe zi, mai multe luni. Copii: dupã vârstã, 50 mg-100 mg de 1-2 ori pe zi, de obicei timp de 2-3 luni. Copiilor cu iritabilitate crescutã nu li se administreazã doze mari şi se evitã administrarea înainte de somn. Formã de prezentare: Drajeuri de 100 mg în ambalaje de 20 sau 100 drajeuri. Producãtor: Polfa - Cracovia ERGOCEPS codergotoxina Compoziţie: Flacoane cu 20 ml soluţie conţinând 1 mg/ml amestec în pãrţi egale din: metansulfonat de dihidroergocriptinã; metansulfonat de dihidroergocorninã; metansulfonat de dihidroergocristinã din secarã cornutã (grupa ergotoxinei). Acţiune farmacoterapeuticã: Simpatolitic (vasodilator periferic) scade tensiunea arterialã la hipertensivi. Indicaţii: Tulburãri de circulaţie perifericã şi centralã, hipertensiune arterialã, sindrom de iritaţie a simpaticului cervical. Reacţii adverse: Foarte rar provoacã ameţeli, cefalee, greaţã, vãrsãturi, erupţii cutanate, anorexie, crampe abdominale. Mod de administrare: Peroral de 3 ori câte 10-40 picãturi pe zi. Pentru prevenirea tulburãrilor digestive, se recomandã ca administrarea oralã sã se facã dupã mese. Prezentare farmaceuticã: Flacoane a 20 ml în cutii individuale prevãzute cu pipetã sau dop picurãtor. Se va folosi în maximum 20 de zile de la deschiderea flaconului. NICERIUM 10 nicergolinumSubstanţa activã: Nicergolinã.Compoziţie: Un drajeu conţine 10 mg nicergolinã. Alte componente: Carbonat

de calciu, dibutilftalat, lactozã, stearat de magneziu, cearã montanglicol, polividon, poli(o- carboximetil) - amidon sare de sodiu, poli(acid metacrilic, metacrilat de metil), talc, coloranţi E 110, E 171. Indicaţii terapeutice: Ca tratament de lungã duratã în tulburãri de circulaţie cerebralã (psihosindrom organic cerebral) cu simptomele caracteristice; reducerea capacitãţii de concentrare, a capacitãţii de memorare şi a orientãrii generale; în dereglãri ale somnului. Contraindicaţii: Contraindicaţiile reprezintã afecţiuni sau situaţii în care anumite medicamente nu pot fi utilizate sau se utilizeazã numai dupã o prealabilã analizã medicalã complexã, deoarece în acest caz efectul benefic nu este într-o relaţie favorabilã faţã de efectul negativ al acestora. În aceste condiţii, medicul trebuie sã fie corect şi complet informat despre îmbolnãvirile anterioare, boli asociate cu tratament concomitent cât şi condiţiile care individualizeazã cazul. Uneori contraindicaţiile pot apãrea sau pot fi cunoscute dupã începerea tratamentului. În acest caz, trebuie informat medicul dvs. Nicergolina nu poate fi utilizatã în: sensibilitate cunoscutã faţã de nicergolinã; hemoragii acute, infarct cardiac recent; pericol de colaps. În bradicardie severã, puls sub 50 bãtãi pe minut, se recomandã o utilizare atentã şi controlatã. Un tratament concomitent cu alfa- şi beta-stimulatori cardiaci trebuie evitat. Utilizarea în timpul sarcinii şi în timpul alãptãrii: În timpul sarcinii şi în timpul alãptãrii sã nu se utilizeze Nicerium 10. Reacţii adverse: Medicamentele pot avea pe lângã acţiunile principale dorite şi efecte nedorite, aşa-numitele efecte adverse. Efectele adverse care sunt legate de utilizarea temporarã a nicergolinei, dar care nu trebuie sã aparã la fiecare pacient sunt: pe baza acţiunii alfa-adrenolitice se poate ajunge la o scãdere moderatã a tensiunii la pacienţi cu hipo-tensiune şi stãri de ameţealã; uneori pot apãrea trecãtor roşirea pielii, senzaţii uşoare de cãldurã, presiune intracranianã, obosealã şi insomnii. În cazuri izolate se poate ajunge la tulburãri gastrointestinale uşoare care pot fi evitate prin utilizarea medicamentelor în timpul meselor. Precauţii în conducere auto: Acest medicament poate modifica capacitatea de reacţie chiar şi la doze uzuale, astfel încât sã nu

fie influenţatã capacitatea de a participa la traficul de circulaţie sau utilizarea maşinilor. Acest lucru este accentuat în cazul asocierii cu alcool. Interacţiuni cu alte medicamente: Întrebaţi medicul dvs., în cazul în care folosiţi permanent alte medicamente sau le-aţi utilizat pânã de curând sau dacã doriţi sã le folosiţi concomitent cu acest preparat. Medicul dvs. vã poate spune dacã în aceste condiţii pot apãrea efecte adverse sau trebuie luate anumite mãsuri, ca de ex., dacã este necesarã stabilirea unei alte doze din acest medicament. Urmãtoarele efecte adverse pot apãrea la folosirea concomitentã cu alte preparate: la administrarea concomitentã a preparatelor hipotensoare trebuie avut în vedere cã nicergolina accentueazã acţiunea acestora; nicergolina influenţeazã agregarea plachetarã şi vâscozitatea sângelui. La pacienţii care utilizeazã concomitent preparate care influenţeazã coagularea sângelui este necesar sã se facã controale ale timpului de coagulare la începutul tratamentului. Mod de administrare: Dacã nu este altfel indicat, se administreazã de 2-3 ori pe zi câte un drajeu nesfãrâmat înaintea meselor. Dupã o ameliorare mulţumitoare a simptomelor este posibilã o reducere a dozei la câte 5 mg nicergolinã. La pacienţii cu funcţie renalã redusã (creatinina sericã în jur de 2 mg%) se recomandã administrarea de 5 mg nicergolinã pe zi. În acest sens existã drajeurile de Nicerium 5. Drajeurile se administreazã nesfãrâmate înaintea meselor. Întrucât succesul tratamentului apare în timp, este necesarã o administrare de duratã. Medicul va controla periodic sau cel târziu dupã şase luni dacã mai este necesarã medicaţia cu nicergolina. Indicaţie pentru medic: La terapia simptomelor de circulaţie cerebralã deficitarã este de remarcat cã acestea pot fi rezultatul altor îmbolnãviri ca: insuficienţa cardiacã, tensiune mãritã sau tulburãri de ritm cardiac, care trebuie tratate în prim plan. Dupã un tratament de mai multe sãptãmâni cu nicergolinã trebuie controlat rezultatul terapeutic privind continuarea tratamentului printr-o întrerupere a terapiei. Medicamentul sã nu fie utilizat dupã data de expirare menţionatã pe ambalaj. A se pãstra ferit de copii. Formã de prezentare: Ambalaje originale cu 25 (N1), 50 (N2) şi 100 (N3) drajeuri.

Producãtor: Hexal Pharma PENTOXIFILIN pentoxiphylinum Prezentare farmaceuticã: Drajeuri conţinând pentoxifilinã 100 mg (flac. cu 60 buc. sau 6 folii ambutizate cu 10 buc.); fiole a 5 ml soluţie injectabilã conţinând pentoxifilinã 100 mg (cutie cu 5 sau 100 buc.). Acţiune terapeuticã: Vasodilatator antiischemic prin acţiune musculotropã, creşte circulaţia în membre şi la nivelul creierului; uşureazã microcirculaţia, ameliorând proprietãţile reologice ale sângelui. Indicaţii: Tulburãri circulatorii periferice în aterosclerozã, în diabet şi de naturã inflamatorie; tulburãri trofice în sindromul posttrombotic, ulcerul de gambã, gangrenã, degerãturi; tulburãri circulatorii cerebrale, oculare şi la nivelul urechii interne. Mod de administrare: Oral, la început câte 2 drajeuri (200 mg) de 3 ori/zi (dupã mese), apoi întreţinere cu 1 drajeu de 3 ori/zi; injecţii intramusculare profunde, 1-2 fiole (100-200 mg)/zi sau injecţii intravenoase lente (5 minute), la bolnavii culcaţi, câte o fiolã/zi; perfuzie intravenoasã, în prima zi o fiolã (100 mg), diluatã în 250-500 ml (soluţie salinã izotonã, soluţie glucozatã izotonã sau soluţie polimericã substituentã de plasmã) şi introdusã în decurs de 1 1/2-3 ore; doza conţinutã în perfuzie se poate creşte cu câte 50 mg în zilele urmãtoare, pânã la cel mult 3 fiole/zi (la nevoie în 2 perfuzii); perfuzie intraarterialã cu debit constant, la început o fiolã/zi (în 30-50 ml soluţie salinã izotonã), se poate creşte pânã la 3 fiole/zi. Reacţii adverse: Uneori greaţã, vomã, pirozis (îndeosebi la începutul tratamentului), rareori erupţii cutanate, injectarea de doze mari, mai ales intravenos, poate provoca fenomene congestive (se testeazã sensibilitatea printr-o dozã de 50 mg 1/2 fiolã, diluatã cu 7,5 ml soluţie salinã izotonã). Contraindicaţii: Infarctul de miocard în faza acutã, sângerãrile importante, hemoragiile retiniene acute, sarcina reprezintã contraindicaţii; insuficienţa cardiacã contraindicã injecţiile;

injectarea impune prudenţã (doze mici, progresiv crescânde) sau se evitã în boala coronarianã gravã, ateroscleroza avansatã, hipertensiunea arterialã şi aritmiile cardiace severe; prudenţã în dozare la bolnavii cu hipotensiune arterialã şi labilitate circulatorie; doze mici în insuficienţa renalã. Pentoxifilina poate creşte efectul medicamentelor antihipertensive (se scad dozele); injectarea în doze mari poate potenţa efectul insulinei şi al antidiabeticelor orale (doze mai mici). Producãtor: Terapia S.A. PIRACETAM piracetamum Compoziţie: Comprimate conţinând piracetam 400 mg. Acţiune farmacoterapeuticã: Medicament nootrop, favorizeazã procesele mintale şi protejeazã neuronii cerebrali faţã de agresiuni. Indicaţii: Infarct cerebral constituit, sechele de accidente vasculare cerebrale, sindroame posttraumatice şi dupã intervenţii chirurgicale craniene, stãri de precomã şi comã, involuţie intelectualã la bãtrâni, tulburãri de comportament în epilepsie, sechele psihoafective ale encefalopatiilor, vertij, obosealã, vertije de origine centralã, tulburãri neuropsihice ale alcoolismului cronic, sindrom de abstinenţã la alcoolici, delirium tremens, întârziere psihicã, tulburãri de comportament şi adaptare la copii. Reacţii adverse: Ocazional fenomene minore de excitaţie psihomotorie, insomnii, agresivitate, stimulare sexualã, este posibilã favorizarea descãrcãrilor epileptogene, mai rar greaţã, vomã, diaree, gastralgii. Contraindicaţii: Insuficienţã renalã severã, prudenţã sau se evitã în primul trimestru de sarcinã, prudenţã la epileptici şi în insuficienţa renalã moderatã (doze mai mici). Mod de administrare: Adulţi: oral, câte 2 comprimate (800 mg) de 3 ori pe zi (în cure de 4-6 sãptãmâni, sau mai mult, în afecţiunile cronice). Copii: câte 1 comprimat de 3 ori pe zi. Formã de prezentare: Flacoane cu 60 comprimate.

Producãtor: Sicomed PIRITINOL pyritinolum Prezentare farmaceuticã: Drajeuri conţinând piritinol clorhidr. 100 mg (cutii cu 5 folii a 20 drajeuri). Acţiune terapeuticã: Protector al ţesutului cerebral, activator al metabolismului neuronal, poate atenua deficitul de memorie şi atenţie, creşte rezistenţa la obosealã psihicã; antireumatic cu efect lent, specific în poliartrita reumatoidã. Indicaţii: Insuficienţã cerebro-vascularã cronicã, sindroame deficitare dupã traumatism cerebral, ictus; encefalite, intoxicaţii; astenie psihicã, tendinţã la depresiune; întârziere psihomotorie, tulburãri de comportament la copii. Ca tratament de fond în poliartrita reumatoidã. Mod de administrare: Oral, la adulţi 2 drajeuri (200 mg) de 3 ori/zi, mai multe sãptãmâni; copii, 50-300 mg/zi (dupã vârstã şi indicaţie). în poliartrita reumatoidã (la adult) 2-3 drajeuri de 3 ori/zi, timp îndelungat. Reacţii adverse: Rareori iritabilitate, anxietate, insomnie, cefalee, neplãcere epigastricã, greaţã, erupţii cutanate; în condiţiile folosirii îndelungate (în poliartrita reumatoidã) au fost semnalate: proteinurie (valori peste 1 g/24 ore impun oprirea medicaţiei), erupţii buloase (se întrerupe tratamentul), polimiozitã, miastenie (disimunitare), trombocitopenie, leucopenie, agranulocitozã. Contraindicaţii: Alergie sau intoleranţã la piritinol, piridoxinã, penicilaminã (structurile chimice sunt înrudite), insuficienţã renalã, nefropatii cu proteinurie şi hematurie, insuficienţã hepaticã, tulburãri hematologice, lupus eritematos diseminat, miastenie, dermatoze severe; se evitã în timpul sarcinii şi alãptãrii. Producãtor: Terapia S.A. REDERGIN

metansulfonat de dihidroergotoxinã Compoziţie: Soluţie 1 ml (20 picãturi) conţine 1 mg, respectiv 1 ml soluţie forte (30 picãturi) conţine 3 mg de metansulfonat de dihidroergotoxinã. Tableta conţine 1,5mg, respectiv 4,5mg metansulfonat de dihidroergotoxinã. Fiola (1 ml) conţine 0,3 mg metansulfonat de dihidroergotoxinã. Fiola (5 ml) pentru administrare intravenoasã conţine 1,5 mg metansulfonat de dihidroergotoxinã. Metansulfonat de dihidroergoloxinã conţine pãrţi egale de dihidroergocorninã, dihidroergocristinã şi de dihidroergocriptinã, metansulfonat. Acţiune: Redergin mãreşte activitatea metabolicã a celulelor ganglionare, acţioneazã agonistic asupra receptorilor dopaminergici şi serotoninergici din creier şi antagonistic asupra receptorilor alfa-adrenergici. Acţiunea simpatoliticã apare drept consecinţa efectului asupra centrilor vasomotorii din sistemul nervos central. La periferie blocheazã receptorii alfa- adrenergici şi acţioneazã ca vasodilalator reducând tensiunea arterialã. Rezultatul acţiunii centrale şi periferice este îmbunãtãţirea circulaţiei cerebrale şi periferice şi a simptomelor legate de aceste afecţiuni. Spre deosebire de alcaloizii ergotului natural, alcaloizii ergotului hidratat au proprietãţi reduse uterotonice şi vasoconstringente. Indicaţii: Insuficienţã cerebralã; tulburãri ischemice acute cerebrale; stare dupã apoplexie sau traumatisme craniocerebrale; angiopatii periferice (maladia Burger, maladia Raynaud, acrocianozã ca şi tulburãri provocate de diabet şi arteriosclerozã); sindrom cervical; retinopatii vasculare; sindrom cohleovestibular de origine vascularã ; migrenã şi dureri de cap de origine vascularã; hipertensiune. Contraindicaţii:Sensibilitate la medicament. Bradicardia pronunţatã şi hipotensiunea gravã sunt contraindicate pentru administrare parenteralã. Mãsuri de precauţie:La administrare intravenoasa rapidã poate sã apara hipotensiune ortostaticã.

Reacţii adverse:Pacienţii în general suportã uşor acest medicament. Rar apar tulburãri gastrointestinale (greaţã, vãrsãturi, tensiune stomacalã, erupţii, anorexie, ameţeli, cefalee). Aceste tulburãri nu necesitã întreruperea tratamentului şi se pot evita prin reducerea dozei zilnice. Dozare şi administrare: Doza peroralã obişnuitã este de trei ori pe zi a câte 30 pânã la 40 picaturi soluţie de 1 mg/ml sau de trei pe zi câte 15 pânã la 20 picãturi soluţie forte de 3 mg/ml. Tablete de 1,5 mg se administreazã de trei ori pe zi, iar tableta de 4,5 mg o singurã datã pe zi. În cazuri mai grave se pot mãri dozele zilnice. În cazuri de urgenţã (tulburãri acute în circulaţia cerebralã, stare dupã apoplexie şi traumatisme craniene) în primele 10 pânã la 15 zile se administreazã minimum 2 fiole Redergin de 1,5mg/5ml intravenos, dupã care se continuã tratamentul în doze mai mici parenteral. În cazuri grave se recomandã administrarea concomitentã parenteralã şi peroralã. Dozele parenterale sunt de 1 pânã la 2 fiole Redergin de 0,3 mg/ml intramuscular sau subcutanat sau 1 pânã la 2 fiole de 0,3mg/ml prin perfuzii picãturã cu picãturã. Tratamentul este de lungã duratã, iar cu îmbunãtãţirea stãrii pacientului doza zilnicã se reduce treptat pânã la doza minimã de întreţinere. Arterita se trateazã prin injectare intraarterialã în doza de 1 pânã la 2 fiole de 0,3 mg/ml pe zi. Redergin se poate administra şi electroforetic de la polul pozitiv, 1 pânã la 2 fiole de 0,3 mg/ml pe zi. Depozitare: Medicamenlul se va pãstra la temperaturã de pânã la 25°C, iar fiolele ferite de luminã. Formã de prezentare: Flacon soluţie 1 mg/1ml 50 ml; flacon soluţie forte 3 mg/1ml 50 ml; cutii cu fiole 0,3 mg/1 ml x 100; cutii cu fiole 1,5 mg/5 ml x 100. Producãtor: Lek ROMENER® meclosulfonatum hydrochloridum Prezentare: Drajeuri conţinând meclosulfonat 100 mg.

Acţiune farmacoterapeuticã: Reglator metabolic al celulei nervoase, cu acţiune psihoenergizantã, la care se adaugã efecte antidepresive. Mãreşte capacitatea de muncã intelectualã. Un efect aparte, ce îl deosebeşte de alte preparate psihostimulante, este cel anticonvulsivant, util în special în micul rãu epileptic, la copil; poate avea o acţiune bunã terapeuticã în asociaţii cu alte medicamente anticonvulsivante, în funcţie de forma clinicã de boalã. Indicaţii: Situaţii care impun creşterea randamentului intelectual (şcolari, studenţi etc.), surmenaj intelectual, tulburãri psihosomatice senile pe fond aterosclerotic, sechele dupã encefalopatii la copil şi encefalopatii infantile cu sindroame hiperkinetice, micul rãu epileptic, crize temporale psihomotorii, sindroame spasmofilice hipocalcemice şi/sau hipomagnezice. Contraindicaţii: Nu sunt cunoscute pânã în prezent. Reacţii adverse: Nu s-au semnalat. Mod de administrare: Adulţi: 1-2 drajeuri de 2-3 ori pe zi; în funcţie de efecte, doza poate fi crescutã pânã la 3 drajeuri de 2-3 ori pe zi. Copii: 1-2 drajeuri de 2-3 ori pe zi, în funcţie de vârsta şi de intensitatea tulburãrilor. Se va evita administrarea produsului seara, înainte de culcare. SECATOXIN codergotoxina Prezentare farmaceuticã: Soluţie pentru uz intern conţinând, la 1 ml sau 25 picãturi, co-dergocrine mesilat 1 mg (flacon cu 10 ml). Acţiune terapeuticã: Aceleaşi ca pentru Hydergine. Indicaţii: Cefalee vascularã, profilaxia migrenei, stãri de ameţealã şi acufene; ca medicaţie adjuvantã în tulburãrile de senilitate. Mod de administrare: Câte 25 picãturi de 2-3 ori/zi, înainte de mese. Reacţii adverse şi Contraindicaţii: Aceleaşi ca pentru Hydergine. SERMION®

nicergolinum Descriere: Sermion (nicergolina sau 1,6-dimetil-8-beta-(5bromonicotinoil-oximetil)-10-alfa-metoxiergolin) este un medicament vasoactiv sintetizat de laboratoarele de cercetare ale Farmitalia, fiind caracterizat prin acţiune alfa-blocantã şi de stimulare a metabolismului. Acţiunea Sermion se exercitã la: nivel cerebral, prin reducerea rezistenţei vasculare şi prin creşterea fluxului arterial şi a consumului de oxigen şi glucozã; nivelul circulaţiei pulmonare, prin reducerea rezistenţei vasculare; nivelul circulaţiei membrelor prin creşterea fluxului sanguin. Acest efect este evident mai ales la pacienţii cu circulaţie sanguinã insuficientã, datoritã arteriopatiilor funcţionale. În studiile clinice, s-a arãtat cã Sermionul este deosebit de eficient în creşterea şi normalizarea circulaţiei cerebrale afectate, precum şi în tulburãrile legate de o circulaţie sanguinã insuficientã la nivelul membrelor. În general, în dozele terapeutice, Sermion nu modificã tensiunea arterialã. La hipertensivi poate sã determine o reducere gradatã a valorilor tensionale. Medicamentul nu are acţiune emetizantã, chiar şi în administrare pe cale parenteralã. Indicaţii: Tulburãri cerebrale vasculare sau metabolice acute şi cronice (arterioscleroza cerebralã, tromboza şi embolia cerebralã, ischemia cerebralã tranzitorie). Tulburãrile vasculare periferice acute şi cronice (arteriopatie obliterantã a membrelor, sindrom Raynaud, alte sindroame de insuficienţã circulatorie perifericã). Cefalee. Adjuvant în tratamentul hipertensiunii arteriale, iar pe cale parenteralã şi în crizele hipertensive. Contraindicaţii: Hipersensibilitate la nicergolinã. Administrare: Pe cale oralã: 5-10 mg de trei ori pe zi la intervale regulate pe perioade prelungite de timp. Pentru creşterea absorbţiei, medicamentul trebuie administrat între mese. Pe cale intramuscularã: 2-4 mg de douã ori pe zi. În perfuzie venoasã: 4-8 mg/doza în 100 ml ser fiziologic sau glucozã prin perfuzie lentã. Aceastã dozã poate fi repetatã de mai multe ori pe zi, la indicaţia medicului. Sermion a fost de asemenea utilizat pe cale intraarterialã: 4 mg/dozã în 10 ml ser fiziologic, administrat timp de 2 minute. Administrarea, durata

tratamentului şi calea administrãrii se stabilesc în funcţie de gravitatea afecţiunii clinice. În anumite cazuri este preferabilã începerea tratamentului pe cale parenteralã urmatã apoi de un tratament de întreţinere pe cale oralã. Efectele subiective şi obiective sunt observate dupã o perioadã de timp şi nu imediat. Efecte adverse: S-au raportat cazuri rare de reacţii adverse uşoare, în general legate de acţiunea sa vasculotropã. Acestea au fost: hipotensiune şi vertij (dupã administrare parenteralã), uşoare tulburãri gastrice, senzaţie de cãldurã şi roşeaţã cutanatã, somnolenţã, insomnie. Precauţii: Sermion poate sã potenţeze efectul medicamentelor antihipertensive. Deoarece administrarea parenteralã poate fi urmatã în cazuri foarte rare de fenomene de hipotensiune, este indicat ca pacientul sã rãmânã în repaus câteva minute dupã injecţie, mai ales la debutul tratamentului. Deşi studiile toxicologice nu au evidenţiat nici o activitate teratogenã, folosirea medicamentului în timpul sarcinii trebuie limitatã la cazurile de absolutã necesitate. A nu se ţine la îndemâna copiilor. Formã de prezentare: Drajeuri: Folie cu 25 drajeuri a câte 10 mg de nicergolinã fiecare. Folie cu 15 drajeuri a câte 30 mg de nicergolinã fiecare. Injectabil: Cutii cu 4 flacoane injectabile şi cu 4 fiole. Fiecare flacon injectabil conţine 4 mg nicergolinã, iar fiecare fiolã conţine 4 ml de diluant. Soluţia injectabilã reconstituitã poate fi pãstratã la temperatura camerei, feritã de luminã, timp de 48 ore. Producãtor: Pharmacia & Upjohn TUGERON cinnarizinum Acţiune farmaceuticã: Cinarizina este un blocant selectiv de calciu, aparţinând grupei IV a antagoniştilor calciului (conf. clasificãrii OMS). Stugeronul are efect antihistaminic (H1). Formã de prezentare şi compoziţie: Stugeronul se prezintã sub formã de comprimate orale şi capsule roşu-galben conţinând 25 mg (cutii a 40 de comprimate), respectiv 75 mg (cutii a 20 capsule) cinarizinã. Excipienţii comprimatului de 25 mg sunt:

lactozã, amidon de plumb, zaharozã, talc, ulei vegetal hidrogenat, polividonã. Excipienţii capsulei de 75 mg sunt: lactozã, amidon de plumb, stearat de magneziu, talc (Formula F6). Capsula ca atare conţine: eritromicinã, bioxid de titan, colorant (orange-yellow S), oxid feric galben, gelatinã. Proprietãţi: Farmacodinamice: Cinarizina inhibã contracţia celulelor musculaturii netede vasculare prin blocarea canalelor de calciu. Suplimentar faţã de acest antagonism direct al calciului, cinarizina diminueazã activitatea constrictoare a substanţelor vasoactive, cum ar fi norepinefrina şi serotonina, prin blocarea receptorilor canalelor de calciu. Blocarea influxului celular de calciu este selectivã şi se manifestã prin proprietãţi antivasoconstrictoare, fãrã efect asupra presiunii sanguine şi a pulsului cardiac. De asemenea cinarizina poate ameliora microcirculaţia deficitarã prin creşterea deformabilitãţii eritrocitelor şi scãderea vâscozitãţii sângelui. Rezistenţa celularã faţã de hipoxie este mãritã. Cinarizina inhibã stimularea sistemului vestibular, fapt ce se manifestã prin suprimarea nistagmusului şi altor perturbãri autonome. Episoadele acute de vertij pot fi prevenite sau diminuate de cinarizinã. Farmacocinetice: Nivelul plasmatic maxim de cinarizinã se obţine la 1-3 ore dupã administrare. Cinarizina se eliminã în plasmã cu o vitezã de înjumãtãţire (half life) de 4 ore. Cinarizina este metabolizatã integral. Eliminarea metaboliţilor se face în proporţie de 1/3 prin urinã şi 2/3 prin fecale. Legarea cinarizinei de proteinele plasmatice se face în proporţie de 91%. Indicaţii: Terapia de întreţinere în simptome de tulburãri labirintice: vertij, ameţeli, acufene, nistagmus, greţuri şi vomã; profilaxia rãului de mişcare; profilaxia migrenelor; terapia de întreţinere în simptome de origine cerebrovascularã: ameţeli, acufene, cefalee vascularã, dereglãri manifestate prin nesociabilitate şi iritabilitate, pierderea memoriei şi lipsa puterii de concentrare; terapia de întreţinere în simptome datorate tulburãrilor de circulaţie perifericã: sindrom Raynaud, acrocianozã, claudicaţii intermitente, tulburãri trofice, ulcere trofice sau varicoase, parestezii, crampe nocturne, extremitãţi reci.

Contraindicaţii: Stugeronul este contraindicat la pacienţii cu hipersensibilitate cunoscutã faţã de acest medicament. Atenţionãri şi precauţii: La fel ca alte histaminice, Stugeronul poate cauza tulburãri epigastrice. Iritaţia gastricã se diminueazã prin administrarea produsului dupã mese. La pacienţii cu boalã Parkinson, Stugeronul se va administra doar dacã avantajele tratamentului depãşesc riscul de agravare a bolii. Stugeronul poate cauza somnolenţã în special la începutul tratamentului. De aceea se impun precauţii în cazul consumului de alcool sau a administrãrii simultane de deprimante ale sistemului nervos central (SNC). Interacţiuni: Alcool/deprimante SNC/antidepresive triciclice: administrarea concomitentã poate potenţa efectul sedativ, atât al acestor medicamente cât şi a Stugeronului. Interferenţe diagnostice: datoritã efectului sãu antihistaminic Stugeronul poate preveni reacţia faţã de indicatorii reactivitãţii dermice, în mod obişnuit pozitivã dacã se utilizeazã cu cel puţin 4 zile înainte de testele cutanate. Sarcinã şi alãptare: Deşi studiile pe animale nu au indicat efecte teratogene, Stugeronul nu se administreazã în perioada de sarcinã decât dacã avantajul terapeutic justificã riscul potenţial pentru fãt. Nu existã date privind excreţia Stugeronului prin laptele matern, de aceea alãptarea va fi suprimatã la femeile care utilizeazã Stugeron. Efectele asupra capacitãţii de conducere auto şi de exploatare a altor maşini: Datoritã faptului cã este posibilã apariţia somnolenţei, în special la începutul tratamentului se impun precauţii pentru conducãtorii auto şi persoanele care utilizeazã maşini de precizie. Doze şi mod de administrare: Tulburãri ale circulaţiei cerebrale: 1 comprimat a 25 mg de 3 ori/zi sau 1 capsulã a 75 mg/zi. Tuburãri ale circulaţiei periferice: 2-3 comprimate a 25 mg de 3 ori/zi sau 2-3 capsule a 75 mg/zi. Tulburãri de echilibru: 1 comprimat a 25 mg de 3 ori/zi sau 1 capsulã a 75 mg/zi. Rãu de mişcare. Adulţi: 1 comprimat a 25 mg cu o jumãtate de orã înainte de cãlãtorie, se repetã din 6 în 6 ore; copii: se recomandã jumãtate din doza pentru adulţi. Stugeronul se va administra de preferinţã dupã mese. Doza maximã

administratã la adulţi nu trebuie sã depãşeascã 225 mg (9 comprimate sau 3 capsule)/zi. Efectul Stugeronului în vertij fiind dependent de dozã, aceasta se va mãri progresiv. Reacţii adverse: Pot apãrea somnolenţã şi tulburãri gastrointestinale. De regulã, ele sunt tranzitorii şi pot fi deseori preîntâmpinate stabilind doza optimã în mod progresiv. În cazuri rare se pot înregistra dureri de cap, uscãciunea gurii, creşteri în greutate, transpiraţie sau reacţii alergice. În cazuri extrem de rare s-au semnalat simptome de lichen plan şi simptome asemãnãtoare celor de lupus. Literatura de specialitate a consemnat un caz izolat de icter colestatic. La pacienţii vârstnici aflaţi sub tratament prelungit, au fost descrise cazuri de agravare sau de apariţie a simptomelor extrapiramidale, uneori asociate cu stãri depresive. În asemenea cazuri, tratamentul va fi întrerupt. Supradozare: Simptome: într-un singur caz de supradozare acutã (2100 mg), la un copil de 4 ani, au fost observate urmãtoarele manifestãri: vomã, somnolenţã, comã, tremor, hipotonie. Recuperarea s-a realizat fãrã probleme. Tratament: Nu existã antidot specific. Se efectueazã spãlãturi gastrice în primele 4 ore de la ingestie. Dacã se considerã necesar, se administreazã cãrbune activ. Condiţii de pãstrare: Produsul se pãstreazã la o temperaturã cuprinsã între 15 şi 30 grade Celsius. A nu se ţine la îndemâna copiilor! Producãtor: Terapia S.A.

DERIVAŢI XANTINĂ COFFEINUM NATRIUM BENZOICUM caffeinum Compoziţie: Fiole conţinând cafeinã: 0,125 g, benzoat de sodiu: 0,125 g. Indicaţii: Datoritã acţiunii excitante cerebrale, fiind şi un analeptic cardiovascular şi vasodilatator al vaselor splanhnice, cerebrale şi coronare, preparatul este indicat în stãri de

precolaps; în boli infecţioase, narcoze, intoxicaţii cu morfinã şi preparate opiacee, intoxicaţii cu Cloralhidrat, insuficienţã cardiacã cu bradicardie; anoxemii, respiraţie Cheyne-Stokes; nevralgii, cefalee, migrenã, fenomene secundare rahianesteziei. Este antidot în intoxicaţia acutã cu alcool. Contraindicaţii: Miocarditã, tahicardie; excitaţie maniacalã, iritabilitate; copii agitaţi, convulsii. Reacţii adverse: Administrarea de doze mari determinã excitaţie centralã acutã, nervozitate accentuatã; palpitaţii cu tahicardie şi extrasistole; vâjâituri în urechi; tulburãri vizuale, hipertonie a musculaturii striate, diurezã crescutã. Mod de administrare: Adulţi: se administreazã 0,25-0,50 g o datã şi 1-2 g pe zi în injecţii subcutanate. Copii: 1-3 luni 0,05 g pe zi (per os); 3-12 luni 0,05-0,10 g pe zi; 1-3 ani 0,10-0,15 g pe zi; 3-7 ani 0,15-0,20 g pe zi; 7-15 ani 0,20-0,70 g pe zi. Doza zilnicã se împarte în 2-3 injecţii intramusculare. ALTE PRODUSE STIMULANTE

colina glycerofosfat GLIATILIN colina glycerophosphat Prezentare farmaceuticã: Capsule conţinând 400 mg colinã glycerophosphat (cutie cu 1 blister a 14 capsule). Acţiune terapeuticã, Indicaţii, Reacţii adverse, Contraindicaţii: Vezi Gliatilin 1000. Mod de administrare: Se administreazã per os, 1 capsulã de 2-3 ori/zi.

extract de ginkgo biloba GINKOR FORT combinaţii Compoziţie: Extract titrat şi standardizat de Ginkgo Biloba 14 mg/capsulã, heptaminol clorhidrat 300 mg/capsulã, troxerutin 300 mg/capsulã. Proprietãţi: Venotonic şi vasculoprotector, creşte tonicitatea venoasã, rezistenţa structurilor vasculare, scade

hiperpermeabilitatea capilarã. Inhibitor local asupra mediatorilor algogeni (histamina, bradikinina, serotonina), a enzimelor lizozomale şi a radicalilor liberi, reducând inflamaţia şi degradarea fibrelor de colagen. Favorizeazã întoarcerea venoasã (clorhidratul de heptaminol). Indicaţii: Tratamentul simptomatic şi profilactic secundar al insuficienţelor venolimfatice (senzaţie de greutate, dureri gambiere, edeme). Criza hemoroidalã (tratament de atac şi de consolidare). Sindromul premenstrual (dismenoree, cefalee, tensiune mamarã, iritabilitate). Contraindicaţii: Legate de heptaminol: hipertiroidie, asociere cu IMAO (risc de pusee hipertensive). Se poate administra fãrã riscuri în ultimele douã trimestre de sarcinã. Precauţii: Sportivi de performanţã (heptaminolul poate induce pozitivarea testelor antidopping). La persoane cu hipertensiune arterialã severã se recomandã supravegherea TA la începutul tratamentului. Reacţii adverse: Cefalee, flush, tulburãri digestive, tahicardie. În caz de prizã masivã (accidentalã sau voluntarã), se recomandã supravegherea TA şi a frecvenţei cardiace. Posologie: Insuficienţã venoasã: 2 capsule/zi. Boalã hemoroidalã: tratament de atac: 4 capsule/zi, timp de 5 zile; tratament de consolidare: 2 capsule/zi, timp de 5 zile. Sindrom premenstrual: dismenoree: 2-4 capsule/zi, între zilele 15-28 ale ciclului menstrual. Formã de prezentare: Capsule (galben şi verde), cutie cu 30 bucãţi. TANAKAN plante Compoziţie: Extract standardizat şi titrat de Ginkgo Biloba (EGb761) 40 mg/comprimat, 40 mg/ml (soluţie buvabilã), 1,2 g/flacon. Proprietãţi: Extractul EGb 761 din frunzele de Ginkgo Biloba conţine peste 40 de principii active, între care ginkgolidele şi bilobalidele sunt specifice numai acestui extract. Are un mod de acţiune complex la nivel vascular, exercitând un efect

vasoreglator asupra arterelor. Creşte rezistenţa vascularã şi scade permeabilitatea capilarelor. Creşte tonusul pereţilor venoşi. Hemoreologic, scade hiperagregabilitatea plachetarã (efect anti-FAP) şi eritrocitarã (efect antisludge). La nivel tisular protejeazã integritatea membranelor celulare prin neutralizarea radicalilor liberi. Are efect neurotropic, stimulând procesele de compensare neuronalã, turnoverul neuromediatorilor, creşterea densitãţii receptorilor sinaptici. Amelioreazã metabolismul energetic bazal, stimulând captarea oxigenului şi consumul aerob al glucozei şi favorizând epurarea lactaţilor. Indicaţii: Îmbãtrânire şi ischemie cerebralã: deficite cognitive legate de vârstã; sechele ale accidentelor vasculare cerebrale sau ale traumatismelor craniene. Sindroame cohleovestibulare: vertij, acufene, hipoacuzii. Ischemie corio-retinianã, degenerescenţã macularã legatã de vârstã, retinopatii diabetice. Arteriopatii ale membrelor inferioare: dureri la mers, dureri de decubit, tulburãri trofice. Contraindicaţii: Nu are. Reacţii adverse: Rare (cefalee, tulburãri digestive). Precauţii: Nu este un antihipertensiv şi nu poate înlocui tratamentul tensiunii arteriale prin medicaţia ei specificã. Posologie: 1 comprimat = 1 dozã (1 ml) = 40 mg extract pur. Se foloseşte dozatorul volumetric anexat. Soluţia se dilueazã într-o jumãtate de pahar cu apã. Administrare oralã: 3 doze (3 ml)/zi. Formã de prezentare: Soluţie buvabilã: flacon de 30 ml, cu dozator volumetric anexat. Comprimate (roşu brun), cutie cu 30 comprimate.

meclosulfonatum ROMENER® meclosulfonatum hydrochloridum Prezentare: Drajeuri conţinând meclosulfonat 100 mg. Acţiune farmacoterapeuticã: Reglator metabolic al celulei nervoase, cu acţiune psihoenergizantã, la care se adaugã efecte antidepresive. Mãreşte capacitatea de muncã intelectualã. Un efect aparte, ce îl deosebeşte de alte preparate psihostimulante, este cel anticonvulsivant, util în special în

micul rãu epileptic, la copil; poate avea o acţiune bunã terapeuticã în asociaţii cu alte medicamente anticonvulsivante, în funcţie de forma clinicã de boalã. Indicaţii: Situaţii care impun creşterea randamentului intelectual (şcolari, studenţi etc.), surmenaj intelectual, tulburãri psihosomatice senile pe fond aterosclerotic, sechele dupã encefalopatii la copil şi encefalopatii infantile cu sindroame hiperkinetice, micul rãu epileptic, crize temporale psihomotorii, sindroame spasmofilice hipocalcemice şi/sau hipomagnezice. Contraindicaţii: Nu sunt cunoscute pânã în prezent. Reacţii adverse: Nu s-au semnalat. Mod de administrare: Adulţi: 1-2 drajeuri de 2-3 ori pe zi; în funcţie de efecte, doza poate fi crescutã pânã la 3 drajeuri de 2-3 ori pe zi. Copii: 1-2 drajeuri de 2-3 ori pe zi, în funcţie de vârsta şi de intensitatea tulburãrilor. Se va evita administrarea produsului seara, înainte de culcare.

meclofenoxat MECLOFENOXAT meclofenoxati hydrochloridum Prezentare: Comprimate conţinând clorhidrat de meclofenoxat 100 mg. Acţiune farmacoterapeuticã: Antianoxic şi reglator metabolic neuronal; provoacã vasodilataţie cerebralã prelungitã, îndeosebi la nivelul substanţei cenuşii. Indicaţii: Ca medicaţie adjuvantã în stãri de obnubilare (dupã traumatisme, intervenţii chirurgicale, accidente cerebrovasculare), stãri comatoase, confuzie mintalã, delirium tremens, tulburãri de memorie, tulburãri psihocomportamentale de bãtrâneţe, surmenaj, anoxie la nou nãscut, întârziere psihosomaticã la copii, sechele postencefalice; tulburãri endocrine prin dereglare hipotalamohipofizarã.

Contraindicaţii: Psihoze endogene cu nelinişte şi agitaţie, tulburãri extrapiramidale; prudenţã în stãrile de excitaţie. Folosirea de cãtre sportivi nu este permisã (reacţie pozitivã la controlul antidoping). Reacţii adverse: Rareori iritabilitate, insomnie (ultima dozã se admi-nistreazã la ora 16) sau obosealã. Mod de administrare: Adulţi: 2-3 comprimate de 3-4 ori/zi (în cazurile grave se pot folosi iniţial 2 g/zi). Copii: 1-2 comprimate de 3 ori/zi. piracetamum PIRACETAM piracetamum Prezentare: Comprimate conţinând piracetam 400 mg. Acţiune farmacoterapeuticã: Medicament nootrop, favorizeazã procesele mintale şi protejeazã neuronii cerebrali faţã de agresiuni. Indicaţii: Infarct cerebral constituit, sechele de accidente cerebro-vasculare, sindroame posttraumatisme şi dupã intervenţii chirurgicale craniene, stãri de precomã şi comã; involuţie intelectualã la bãtrâni, tulburãri de comportament în epilepsie, sechele psiho-afective ale encefalopatiilor, vertije de origine centralã; tulburãri neuropsihice ale alcoolismului cronic, sindrom de abstinenţã la alcoolici, delirium tremens; întârziere psihicã, tulburãri de comportament şi adaptare la copii. Contraindicaţii: Insuficienţã renalã severã; prudenţã sau se evitã în primul trimestru de sarcinã; prudenţã la epileptici şi în insuficienţã renalã moderatã (doze mai mici). Reacţii adverse: Ocazional fenomene minore de excitaţie psihomotorie, insomnie, agresivitate, stimulare sexualã; este posibilã favorizarea descãrcãrilor epileptogene; mai rar greaţã, vomã, diaree, gastralgii. Mod de administrare: Adulţi: câte 2 comprimate (800 mg) de 3 ori/zi (în cure de 4-6 sãptãmâni sau mai mult în afecţiunile cronice). Copii: câte 1 comprimat de 3 ori/zi. STAMIN

piracetamum Neurotrop. Compoziţie: 1 comprimat conţine: Piracetam 400 mg. Excipienţi q.s. Acţiune terapeuticã: Proprietãţile metabolice, cele legate de inhibarea agregãrii trombocitelor, ca şi proprietãţile hemoreologice şi microcirculatorii ale Stamin-ului ar putea explica efectul sãu psihotrop, acţiunea sa în dereglãrile de comportament mental la persoanele în vârstã. Indicaţii: Suferinţe psihice cronice, posttraumatice, de involuţie. Tulburãri cerebrale acute: comã toxicã, traumaticã, hemoragie cerebralã (revenire din comã, datoratã leziunilor craniocerebrale). Tulburãri de comportament şi de adaptare la copii. Posibil eficace în sindrom psiho-organic. Contraindicaţii: Insuficienţã renalã severã. Dacã pacientul nu este supus unui hemocatarsis, este contraindicatã administrarea de doze mari într-un interval scurt de timp. Este contraindicatã administrarea Stamin-ului la femeile gravide (mai ales în stadiile timpurii ale sarcinii). Reacţii adverse: Poate induce stãri de agitaţie la începutul tratamentului. Foarte rar s-au observat: dereglãri neurologice: vertij, simptome extrapiramidale, spasme, cefalee; dereglãri gastro-intestinale: gastralgie, greaţã, vomã, anorexie, diaree sau constipaţie. Interacţiuni medicamentoase: Timpul de protrombinã poate creşte la pacienţii stabilizaţi cu warfarinã. Mod de administrare: Adulţi: 1 comprimat de trei ori pe zi. Formã de prezentare: Cutie cu 40 comprimate a 400 mg piracetam. pyritinolum PIRITINOL pyritinolum Prezentare farmaceuticã: Drajeuri conţinând piritinol clorhidr. 100 mg (cutii cu 5 folii a 20 drajeuri).

Acţiune terapeuticã: Protector al ţesutului cerebral, activator al metabolismului neuronal, poate atenua deficitul de memorie şi atenţie, creşte rezistenţa la obosealã psihicã; antireumatic cu efect lent, specific în poliartrita reumatoidã. Indicaţii: Insuficienţã cerebro-vascularã cronicã, sindroame deficitare dupã traumatism cerebral, ictus; encefalite, intoxicaţii; astenie psihicã, tendinţã la depresiune; întârziere psihomotorie, tulburãri de comportament la copii. Ca tratament de fond în poliartrita reumatoidã. Mod de administrare: Oral, la adulţi 2 drajeuri (200 mg) de 3 ori/zi, mai multe sãptãmâni; copii, 50-300 mg/zi (dupã vârstã şi indicaţie). în poliartrita reumatoidã (la adult) 2-3 drajeuri de 3 ori/zi, timp îndelungat. Reacţii adverse: Rareori iritabilitate, anxietate, insomnie, cefalee, neplãcere epigastricã, greaţã, erupţii cutanate; în condiţiile folosirii îndelungate (în poliartrita reumatoidã) au fost semnalate: proteinurie (valori peste 1 g/24 ore impun oprirea medicaţiei), erupţii buloase (se întrerupe tratamentul), polimiozitã, miastenie (disimunitare), trombocitopenie, leucopenie, agranulocitozã. Contraindicaţii: Alergie sau intoleranţã la piritinol, piridoxinã, penicilaminã (structurile chimice sunt înrudite), insuficienţã renalã, nefropatii cu proteinurie şi hematurie, insuficienţã hepaticã, tulburãri hematologice, lupus eritematos diseminat, miastenie, dermatoze severe; se evitã în timpul sarcinii şi alãptãrii. ENERBOL pyritinolum Compoziţie: Drajeuri conţinând pyritinol dihydrochloride 100 g. Acţiune terapeuticã: Enerbol, derivat de pyridoxinã, este un medicament din grupa agenţilor nootropi. Acesta îmbunãtãţeşte eficienţa psihofizicã a pacienţilor simulând metabolismul celulelor nervoase cerebrale prin îmbunãtãţirea utilizãrii glucozei, reducând simptomele de obosealã, creşte rezistenţa la efort psihic la şoferi, ameliorarea atenţiei şi memoriei. Enerbolul exercitã de asemenea şi un efect anti-

inflamator în tratamentul artritei reumatoide în diferite faze progresive, ameliorând semnele clinice ale bolii şi îmbunãtãţind valorile indicilor cum ar fi viteza de sedimentare a eritrocitelor şi prezenţei complexelor imune în ser. Indicaţii: Sindrom astenic, surmenaj psihic. Ateroscleroza cerebralã la vâstnici manifestatã prin pierderea memoriei, dificultãţi în puterea de concentrare, oboseala excesivã. În tulburãri psihice cauzate de diverse modificãri organice ale sistemului nervos central, atrofie, accidente vasculare cerebrale, encefalopatie. Enerbolul poate fi administrat şi copiilor cu dezvoltare deficitarã psihosomaticã. În diverse indicaţii de artritã reumatoidã. Contraindicaţii: În diverse stãri patologice asociate cu agitaţie motorie şi insomnie. Efecte diverse: Hiperexcitabilitate, anxietate, tulburãri de somn, reacţii alergice ale pielii dupã tratament prelungit. Aceste efecte dispar dupã întreruperea administrãrii sau dupã micşorarea dozei de administrare. Mod de întrebuinţare: Dacã nu existã prescripţie medicalã specialã, medicamentul se administreazã astfel: Adulţi: 100 mg-200 mg de trei ori pe zi. Deoarece efectele medicamentului apar dupã o perioadã mai lungã de tratament, o curã dureazã 2-3 luni în poliartrita reumatoidã se administreazã 2 drajeuri de trei ori pe zi, mai multe luni. Copii: dupã vârstã, 50 mg-100 mg de 1-2 ori pe zi, de obicei timp de 2-3 luni. Copiilor cu iritabilitate crescutã nu li se administreazã doze mari şi se evitã administrarea înainte de somn. Formã de prezentare: Drajeuri de 100 mg în ambalaje de 20 sau 100 drajeuri.

vinpocetinã CAVINTON, tablete vinpocetinumSubstanţa activã: Fiecare tabletã conţine 5 mg de vinpocetinã. Excipient: lactozã.Acţiune terapeuticã: Vinpocetina are un efect neuroprotector, prin: Moderarea efectelor dãunãtoare ale reacţiilor citotoxice produse de aminoacizi excitatori Inhibarea atât a canalelor de sodiu voltajdependente, cât şi a receptorilor NMDA şi AMPA. Potenţarea

efectului neuroprotector al adenozinei. Stimularea metabolismului cerebral, prin creşterea capacitãţii de captare şi consum de O2 şi glucozã la nivelul ţesutului cerebral. Mãrirea toleranţei la hipoxie cerebralã; vinpocetina deviazã metabolismul glucidic pe calea aerobã mai favorabilã din punct de vedere energetic şi creşte nivelul AMPc al creierului. Mãrirea concentraţiei de ATP şi a raportului ATP/AMP. Vinpocetina creşte turnover-ul de norepinefrinã şi de serotoninã al creierului, stimuleazã sistemul noradrenergic ascendent şi are o acţiune antioxidantã. Ca rezultat al tuturor acestor efecte, vinpocetina are efect cerebroprotector. Vinpocetina îmbunãtãţeşte microcirculaţia cerebralã prin inhibarea agregãrii plachetare, reducerea creşterii patologice a vâscozitãţii sanguine, mãrirea deformabilitãţii eritrocitelor şi inhibarea capacitãţii lor de a capta adenozina, promovarea transportului de O2 la nivelul ţesuturilor, prin reducerea afinitãţii eritrocitelor pentru acesta. Vinpocetina creşte, în mod selectiv, fluxul sanguin cerebral prin: creşterea ponderii componentei cerebrale în fracţia de ejecţie cardiacã; reducerea rezistenţei vasculare cerebrale, fãrã influenţarea parametrilor circulaţiei sistemice (tensiunea arterialã, fracţia de ejecţie cardiacã, frecvenţa pulsului, rezistenţa perifericã totalã); neexercitarea efectului de furt sanguin, ci, din contrã, creşterea aportului sanguin mai întâi la nivelul zonei ischemice afectate, în timp ce, în zonele neafectate, el rãmâne nemodificat (efect invers efectului de furt sanguin); mãrirea ratei de creştere hipoxicã, compensatorie a fluxului sanguin. Indicaţii: În neurologie: Se recomandã în forme variate de tulburãri ale circulaţiei cerebrale: accidente vasculare cerebrale, stãri post-AVC, demenţã vascularã, arteriosclerozã cerebralã, stãri post-traumatice, encefalopatie hipertensivã, insuficienţã circulatorie vertebrobazilarã. De asemenea, medicamentul este recomandat pentru reducerea simptomelor psihice sau neurologice ale tulburãrilor de circulaţie cerebralã (tulburãri de memorie, afazie, apraxie, tulburãri de locomoţie, vertij, cefalee etc.). În oftalmologie: Se recomandã în tratamentul tulburãrilor vasculare cronice ale coroidei şi ale retinei. În O.R.L.: Cavinton este recomandat în tratamentul presbiacuziei de tip perceptiv, maladiei Ménière, tinnitusului. În ginecologie: Este recomandat pentru reducerea simptomelor vasovegetative ale sindromului climacteric.

Contraindicaţii: Este contraindicat la femeile însãrcinate sau în cazuri de alergie cunoscutã la vinpocetinã. Mod de administrare: Doza zilnicã: 15-30 mg (3 x 1-2 tab.). Nu este necesarã reducerea dozei la pacienţii cu afecţiuni renale. Se recomandã administrarea tabletelor dupã masã. Efecte secundare: Sunt rare. Cardiovasculare: uşoarã hipotensiune, tahicardie ocazionalã, extrasistole. SNC: pot apãrea insomnie, vertij, cefalee, slãbiciune, dar acestea pot fi simptome ale maladiei de bazã. Gastrointestinale: arsuri epigastrice, dureri abdominale, greaţã. Reacţii alergice ale pielii. Interacţiuni medicamentoase: Nu sunt cunoscute pânã în prezent. Precauţii: A nu se lãsa la îndemâna copiilor. Supradozare: În conformitate cu datele furnizate de literatura de specialitate, se considerã cã administrarea unei doze zilnice de 60 mg de vinpocetinã se poate face în condiţii de siguranţã şi nu au apãrut efecte secundare importante, nici la administrarea unei doze de zece ori mai mari decât cea utilizatã în practicã (360 mg). Sarcinã şi alãptare: Este contraindicatã administrarea Cavinton în perioada de sarcinã. Se recomandã evitarea administrãrii medicamentului în perioada de alãptare, întrucât el se excretã în laptele uman şi nu existã date certe referitoare la efectele lui asupra sugarilor. Condiţii de pãstrare: La temperatura camerei (15 - 30 grade Celsius), ferit de luminã. Formã de prezentare: Cutii a 50 de tablete.

vincaminum VINCAMINA Prezentare farmaceuticã: Drajeuri conþinând vincaminã 10 mg (flac. cu 20 buc.); fiole a 1ml soluþie injectabilã conþinând vincaminã 10 mg (cutie cu 5 sau 100 buc.).

Acþiune terapeuticã: Mãreşte circulaþia şi amelioreazã metabolismul cerebral, are efecte trofice şi protectoare asupra neuronilor cerebrali. Indicaþii: Insuficienþã cerebro-vascularã subacutã sau cronicã, tulburãri psiho-comportamentale ale senescenþei, sindrom postcomoþional în traumatismele craniene, sechele post-ictus; tulburãri circulatorii ale urechii interne, boalã Meniere, acufene, vertij. Mod de administrare: Oral, iniþial 2 drajeuri (20 mg) de 3-4 ori/zi, apoi se scade la 1 drajeu de 3 ori/zi; intramuscular, 1-3 fiole/zi (10-30 mg), în cure de 10-30 zile, separate prin pauze de 10-15 zile; în perfuzie intravenoasã, 3-6 fiole (30-60 mg) în 250 ml soluþie glucozatã sau salinã izotone, introduse în decurs de 4 ore, sub controlul presiunii arteriale (doza se micşoreazã când vârsta depãşeşte 70 de ani). Reacþii adverse: Rareori tulburãri digestive. Contraindicaþii: Sarcinã, tumori cerebrale cu hipertensiune intracranianã; prudenþã şi doze mici progresiv crescânde în caz de sechele infarct şi aritmii (se corecteazã eventual hipokaliemia); injecþiile sunt contraindicate în cardiopatiile organice (insuficienþã cardiacã, sechele dupã infarct), aritmii de cauzã organicã, bloc atrio-ventricular, tulburãri electrocardiografice de repolarizare - situaþii care impun prudenþã şi în cazul folosirii cãii orale; prudenþã la hepatici şi în afecþiunile convulsivante. Nu se injecteazã intravenos direct (în formã nediluatã). XANTINOL NICOTINAT xanthinolium nicotinicum Prezentare farmaceuticã: Comprimate conþinând xantinol nicotinat 150 mg (cutie cu 50 buc.); fiole a 2 ml soluþie apoasã injectabilã conþinând xantinol nicotinat 300 mg (cutie cu 5 buc.). Acþiune terapeuticã: Vasodilatator musculotrop, creşte circulaþia perifericã, cerebralã şi coronarianã; amelioreazã reologia sângelui (prin acþiune antiagregantã plachetarã,

scãderea cantitãþii de fibrinogen din sânge, diminuarea hiperlipidemiei); amelioreazã metabolismul cerebral. Indicaþii: Tulburãri circulatorii periferice: endangeitã obliterantã, claudicaþie intermitentã, boalã Raynaud, angiopatie diabeticã, tromboze, embolii, ulcer varicos, degerãturi; aterosclerozã cerebralã, sechele postictus; tulburãri circulatorii ale retinei şi urechii interne; cardiopatii ischemice, sechele postinfarct de miocard. Mod de administrare: Oral, 1-4 comprimate (150-600 mg) de 3 ori/zi, dupã mese. Injecþii intramusculare sau intravenoase (lent), câte o fiolã (300 mg) de 1-3 ori/zi; în perfuzie intravenoasã 5-15 fiole în 250-500 ml soluþie glucozatã sau cloruratã izotone, introdus lent (cel mult 20-30 picãturi/minut); în cazul administrãrii parenterale, se încearcã iniþial o dozã-test de 1/4-1/2 fiolã, apoi se începe cu doze mici, care se cresc progresiv. Reacþii adverse: Uneori congestie a pielii, prurit, eritem, cefalee, hipotensiune trecãtoare, dureri abdominale. Contraindicaþii: Insuficienþã cardiacã, infarct acut de miocard, accidente cerebro-vasculare acute, hemoragii acute, colaps, ulcer gastroduodenal în evoluþie; prudenþã la bolnavii cu presiune arterialã labilã, la cei cu boalã ulceroasã şi la diabetici (controlul glicemiei). Xantinol nicotinatul, administrat parenteral, nu se asociazã cu medicamente care au efect vasodilatator sistemic marcat. ARICEPT donepezilum Compoziţia calitativã şi cantitativã: Tabletele de donepezil clorhidrat 5 mg conţin 4,56 mg substanţã purã donepezil; tabletele de donepezil clorhidrat 10 mg conţin 9,12 mg substanţã purã donepezil. Forma farmaceuticã: Tablete filmate. Indicaţii terapeutice: Aricept este indicat în tratamentul bolii Alzheimer forma usoarã şi medie. Posologie şi mod de administrare: Adulţi/vârstnici: Tratamentul se iniţiazã cu o dozã unicã zilnicã de 5 mg. Aricept se

administreazã oral, seara, înainte de culcare. Doza de 5 mg/zi trebuie menţinutã cel puţin o lunã pentru a se permite atingerea concetraţiilor de prag şi evaluarea efectului terapeutic. Dupã o lunã de tratament cu doze de 5 mg/zi doza de Aricept poate fi crescutã la 10 mg/zi dozã unicã zilnicã. Doza maximã recomandatã pe zi este de 10 mg. Doze mai mari de 10 mg/zi nu au fost studiate. Durata tratamentului nu a fost studiatã peste 6 luni, în studii clinice controlate placebo. La întreruperea tratamentului se observã o scãdere treptatã a acţiunii terapeutice. Dupã întreruperea bruscã a tratamentului nu existã efect rebound. Insuficienţã hepaticã şi renalã: Se foloseşte aceeaşi schemã de dozaj pentru pacienţii cu insuficienţã renalã sau disfuncţie hepaticã uşoarã sau moderatã deoarece clearance-ul donepezilului clorhidrat nu este afectat de aceste condiţii. Copii: Aricept nu este recomandat la copii. Contraindicaţii: Aricept este contraindicat la pacienţi cu hipersensibilitate cunoscutã la donepezil clorhidrat, derivaţi de piperidinã sau oricare din excipienţii utilizaţi în formulã. Aricept este contraindicat în sarcinã. Avertismente şi precauţii speciale: Tratamentul trebuie iniţiat şi supravegheat de un medic specialist experimentat în diagnosticul şi tratamentul bolii Alzheimer. Diagnosticul trebuie stabilit în concordanţã cu criteriile de diagnostic acceptate (de exemplu DSM IV, ICD 10). Tratamentul cu donepezil va fi iniţiat doar dacã existã un supraveghetor care va monitoriza regulat administrarea medicamentului. Tratamentul este continuat atât timp cât existã un beneficiu terapeutic pentru pacient. De aceea, beneficiul clinic al donepezilului trebuie reevaluat periodic. Întruperea tratamentului trebuie avutã în vedere atunci când efectul terapeutic nu mai este evident. Rãspunsul individual la donepezil nu poate fi prevãzut. Utilizarea produsului Aricept la pacienţi cu boalã Alzheimer severã, alte tipuri de demenţã sau alte tipuri de afectãri ale memoriei (de exemplu declinul cognitiv legat de vârstã) nu a fost studiatã. Anestezie: Aricept fiind un inhibitor de colinesterazã este posibil sã accentueze relaxarea muscularã tip succinilcolinã în timpul anesteziei. Sistem cardio-vascular: Datoritã acţiunii lor farmacologice, inhibitorii de colinesterazã pot avea efecte vagotonice pe alura ventricularã (de exemplu bradicardie). Acestea pot fi importante în mod particular la pacienţii cu “sick sinus sindrome” (SSS) sau alte tulburãri de conducere

supraventricularã, cum ar fi blocul sinoatrial sau atrioventricular. Tract gastro-intestinal: Cu toate cã studiile clinice cu Aricept comparativ cu placebo nu au arãtat creşterea incidenţei ulcerului peptic sau hemoragiilor gastro-intestinale, pacienţii cu risc de ulcer, de exemplu cei cu ulcer în antecendente, sau care urmeazã terapie cu antiinflamatorii nesteroidiene trebuie monitorizaţi pentru simptomatogie activã sau ocultã de hemoragie gastro-intestinalã. Tract genito-urinar: Cu toate cã nu s-a semnalat în timpul studiilor clinice cu Aricept, colinomimeticele pot produce retenţie urinarã. Sistem nervos, convulsii: Colinomimeticele se pare ca prezintã un anumit potenţial de producere a convulsiilor generalizate. Convulsiile pot fi şi o manifestare a bolii Alzheimer. Aparat respirator: Datoritã acţiunii lor colinomimetice, inhibitorii de colinesterazã trebuie administraţi cu precauţie la pacienţii cu astm sau afecţiuni pulmonare obstructive. Trebuie evitatã administrarea de Aricept concomitent cu alţi inhibitori de acetilcolinesterazã, agonişti sau antagonişti de sistem colinergic. Interacţiuni medicamentoase şi alte forme de interacţiune: Experienţa clinicã cu donepezil în prezent este limitatã. De aceea, nu toate interacţiunile posibile sunt înregistrate. Medicul trebuie avertizat despre posibilitatea unor interacţiuni noi şi încã necunoscute. Donpezilul clorhidrat şi/sau unul din metaboliţii sãi nu inhibã metabolizarea teofilinei, warfarinei, cimetidinei sau digoxinului la subiecţii umani. Metabolizarea donepezilului clorhidrat nu este afectatã de administrarea concomitentã de digoxin sau cimetidinã. Studii în vitro au aratat ca citocromul P 450 izoenzimele 3A4 şi 2D6 sunt implicate în metabolizarea donepezilului. Studii de interacţiune medicamentoasã desfaşurate in vitro au arãtat ca ketoconazolul şi chinidinele, inhibitori ai CYP3A4 şi respectiv 2D6, inhibã metabolizarea donepezilului. De aceea acestea şi alţi inhibitori CYP3A4 cum ar fi itraconazolul şi eritromicina, şi inhibitori CYP2D6 cum ar fi fluoxetinul inhibã metabolismul donepezilului. În studii fãcute pe voluntari sanãtoşi, ketaconazolul creşte concentraţiile medii de donepezil cu aproximativ 30%. Inductorii enzimatici, cum ar fi rifampicina, fenitoina, carbamazepina şi alcoolul pot reduce nivelele de donepezil. Pânã când amploarea efectelor de inhibare sau inducere este necunoscutã aceste asocieri medicamentoase

trebuie folosite cu precauţie. Donepezilul clorhidrat are potenţial de interferare cu medicaţia anticolinergicã. De asemenea are potenţial de activitate sinergicã cu succinilcolina, alţi agenţi blocanţi neuromusculari sau agonişti colinergici sau beta-blocanţi cu efect pe conducerea cardiacã. Sarcinã şi lactaţie: Studii de teratogenezã la femele gestante de şobolani cu doze de aproximativ 80 de ori doza umanã şi la femele gestante de iepuri cu doze de aproximativ 50 de ori doza umanã nu au aratat potenţial teratogen. În studii în care femelelor gestante de şobolani li s-au administrat doze de 50 de ori mai mari decât doza umanã, din ziua 17 de gestaţie pânã în ziua 20 post-partum, s-a observat o creştere uşoarã a deceselor nou-nãscuţilor şi o scãdere uşoarã a supravieţurii puilor din ziua a 4 post-partum. Nu a fost observat nici un efect la urmãtoarea dozã testatã, care a fost de aproximativ 15 ori mai mare decât doza umanã. Aricept nu trebuie administrat în timpul sarcinii. Nu s-au efectuat studii la mamele care alapteazã şi nu se cunoaşte dacã donepezilul clorhidrat este excretat în laptele matern. De aceea, femeile care urmeazã tratament cu donepezil nu trebuie sã alapteze. Efecte asupra abilitatii de conducere auto şi mânuirii utilajelor: Boala Alzheimer poate afecta performanţele de conducere auto sau poate compromite abilitatea de mânuire a utilajelor. În plus donepezil poate induce obosealã, ameţealã, şi crampe musculare mai ales la iniţierea terapiei sau în caz de creştere a dozei. Reacţii adverse: Cele mai comune (incidenţã 5% şi de douã ori mai mare decât la placebo) sunt diaree, crampe musculare, obosealã, greaţã, vãrsãturi şi insomnie. Alte efecte secundare (incidenţa 5%) sunt cefalee, dureri, racealã, tulburãri abdominale şi ameţealã. Au fost observate rare cazuri de sincopã, bradicardie, bloc sinoatrial şi atrioventricular. Nu au fost semnalate modificãri semnificative ale constantelor de laborator, cu excepţia unor creşteri minore ale concentraţiilor serice de creatinkinazã muscularã. Supradozare: Doza medie letalã estimatã de donepezil clorhidrat dupã administrarea unei doze orale zilnice la şoareci şi şobolani este de 45 şi respectiv 32 mg/kg corp sau aproximativ 225 şi 160 de ori mai mare decât doza umanã de

10 mg pe zi. Semne de stimulare colinergicã legate de dozã au fost observate la animale şi au inclus reducerea mişcãrilor spontane, poziţie inclinatã, mers nesigur, lãcrimare, convulsii clonice, depresie respiratorie, salivaţie, miozã, fasciculaţii şi temperaturã corporalã superficialã scazutã. Supradozajul inhibitorilor de colinesterazã poate produce criza colinergicã caracterizatã prin greaţã severã, vãrsãturi, salivaţie, transpiraţie, bradicardie, hipotensiune, deprimare a respiraţiei, colaps şi convulsii. Existã posibilitatea scãderii marcate a tonusului muscular care poate avea ca rezultat decesul dacã sunt implicaţi şi muşchii respiratori. Ca în orice caz de supradozaj, trebuie utilizate mãsurile generale de resuscitare. Anticolinergice terţiare cum ar fi atropina pot fi folosite ca antidot în caz de supradozaj cu Aricept. Se recomandã administrarea intravenoasã de sulfat de atropinã: doza de iniţialã 1-2 mg i.v. urmãnd ca dozele urmãtoare sã fie ajustate în funcţie de rãspunsul clinic.Rãspunsuri atipice în ceea ce priveşte tensiunea arterialã şi alura ventricularã s-au semnalat şi la alte colinomimetice când au fost asociate cu anticolinergice cuaternare de tip glicopirolat. Nu se cunoaşte dacã donepezilul clorhidrat şi/sau metaboliţii sãi dializeazã (hemodializã, dializã peritonealã sau hemofiltrare). Proprietãţi farmacologice. Proprietãţi farmacodinamice. Donepezilul clorhidrat este un inhibitor specific şi reversibil de acetilcolinesterazã, colinesteraza predominentã din creier. Donepezil clorhidrat este un inhibitor al acestei enzime de peste 1000 de ori mai puternic decât al butirilcolinesterazei, o enzimã care este prezentã mai ales în afara sistemului nervos central. La pacienţii cu boalã Alzheimer cuprinşi în studii clinice, administrarea unei doze unice zilnice de 5 mg sau 10 mg Aricept a produs o inhibiţie constantã a activitãţii acetilcolinesterazei (mãsuratã la nivelul membranei eritrocitului) la 63,6% şi respectiv 77,3% mãsuratã post dozã. S-a demonstrat cã inhibarea acetilcolinesterazei din hematii de cãtre donepezil clorhidrat corespunde efectelor de la nivelul cortexului. În plus a fost demonstratã o corelaţie semnificativã între nivelurile plasmatice de donepezil clorhidrat, inhibarea colinesterazei şi modificãrile în ADAS-cog, o scalã senzitivã care evalueazã cunoaşterea. Potenţialul donepezilului clorhidrat de modificare a progresiei neuropatologiei fundamentale nu a fost studiat. Astfel Aricept nu se poate considera a avea un efect

aupra progresiei bolii. În studii clinice, s-a fãcut o analizã dupã 6 luni de tratament cu donepezil folosind o combinaţie de 3 criterii de eficacitate: ADAS -Cog (o mãsurare a performanţelor cognitive), interviul clinicianului bazat pe pãrerile aparţinãtorului despre modificãrile survenite - CIBIC- the Clinician Interview Based Impression of Change with Caregiver Input -( o mãsurare a funcţiilor globale) şi o subscalã a ativitãţilor zilnice a scalei de ratã clinicã a bolii Alzheimer - the Activities of Daily Living Subscale of the Clinical Dementia Rating Scale. Paci-enţii care îndeplinesc criteriile de mai jos se considerã cã rãspund la tratament. Rãspuns = Îmbunãtãţire a ADAS-Cog cu cel puţin 4 puncte. Nici o agravare a CIBIC. Nici o agravare a subscalei activitãţilor zilnice (Deterioration of Activities of Daily Living Subscale of the Clinical Dementia Rating Scale) Rãspuns % Numãrul iniţial depacienţin=365 Numãrul de pacienţievaluabilin=352 Grupul placebo10% 10% Grupul Aricept 5 mg 18%* 18%* Grupul Aricept 10 mg 21%* 22%** * p< 0, 05; ** p< 0, 01 Proprietãţi farmacocinetice. Absorbţie: Nivelurile plasmatice maxime se ating dupã aproximativ 3-4 ore dupã administrarea oralã. Concentraţiile plasmatice şi aria de sub curbã cresc proporţional cu doza. Timpul de înjumãtãţire este de aproximativ 70 de ore, astfel încât administrarea mai multor doze unice zilnice determinã atingerea treptatã a dozei de prag terapeutic. Doza de prag terapeutic se atinge dupã 3 sãptãmâni de la iniţierea terapiei. Dupã atingerea concentraţiilor de prag terapeutic, concentraţiile plasmatice de donepezil clorhidrat şi activitatea sa farmacodinamicã prezintã variaţii foarte mici în timpul a 24 ore. Absorbţia de donepezil clorhidrat nu este afectatã de alimentaţie. Distribuţie: Donepezil clorhidrat este legat aproximativ 95% de proteinele plasmatice. Legarea de proteinele plasmatice a metabolitului activ 6-O-desmetildonepezil nu este cunoscutã. Distribuţia donepezilului clorhidrat în diferitele ţesuturi nu a fost bine studiatã. Într-un studiu pe voluntari sãnãtoşi de sex masculin, la 240 de ore dupã administrarea unei doze unice zilnice de 5 mg

donepezil clorhidrat marcat carbon 14, aproximativ 28% a fost regãsit. Aceasta demonstreazã ca donepezil clorhidrat şi/sau metaboliţii sãi rãmân în organism mai mult de 10 zile. Metabolizare/excreţie: Donepezil clorhidrat este excretat în urinã intact şi metabolizat de sistemul citocrom P450 în mai multi metaboliţi, nu toţi identificaţi. Dupã administrarea unei doze unice de 5mg donepezil clorhidrat marcat cu carbon 14, radioactivitatea plasmaticã, exprimatã procentual din doza administratã, a fost regãsitã astfel: donepezil clorhidrat intact (30%), donepezil 6-0-desmetil (11%-numai metabolit care are activitate similarã cu donepezilul clorhidrat), donepezil-cis-Noxid (9%), donepezil 5-0-desmetil (7%) şi glucuronid conjugat de donepezil 5-0-desmetil (3%). Aproximativ 57% din totalul radioactivitãţii a fost regãsit în urinã (17% ca donepezil nemodificat) şi 14, 5% în fecale sugerând biotransformarea şi excreţia urinarã ca prime cãi de eliminare. Nu existã dovezi care sã sugereze recircularea hepaticã a donepezilului clorhidrat şi/sau a unuia din metabolitii sãi. Concentraţiile plasmatice de donepezil se micşoreazã cu un timp de înjumãtãţire de aproximativ 70 de ore. Sexul, rasa şi fumatul nu au influenţat clinic semnificativ asupra concentraţiilor plasmatice ale donepezilului clorhidrat. Farmacocinetica donepezilului nu a fost studiatã la subiecţii vârstnici sãnãtoşi sau la bolnavii cu Alzheimer. Nivelurile medii plasmatice la aceşti pacienţi sunt asemanãtoare cu acelea ale voluntarilor sãnãtoşi tineri. Date preclinice de siguranţã. Studii extinse pe animale de laborator au demonstrat cã acest compus are puţine alte efecte adverse decât cele de stimulant colinergic. Au fost observate in vitro unele efecte clastogenice, dar numai la concentraţii mai mari decât cele de toxicitate celularã şi de 3.000 ori mai mari decât concentraţiile plasmatice de prag obsevate. In vivo nu au fost observate efecte clastogenice sau alte efecte genotoxice pe modele micronucleare de şoareci. Date despre potenţialul carcinogenic nu sunt încã disponibile. Donepezilul clorhidrat nu are efecte asupra fertilitãţii şobolanilor, şi nu a fost teratogenic la şobolani sau iepuri, dar are un oarecare efect asupra mortalitãţii perinatale când este administrat la femele gestante de şobolan în doze de 50 de ori mai mari decât doza umanã.

Particularitãţi farmaceutice: Lista excipienţilor. Ingredienţii inactivi: lactozã monohidrat, amidon de porumb, celulozã microcristalinã, hidroxipropil celulozã, stearat de magneziu. Invelişul conţine: talc, polietilen glicol, hidroxipropil metilcelulozã şi dioxid de titaniu. Tabletele de 10mg conţin în plus oxid galben de fier (sintetic) ca agent colorant. Incompatibilitãţi: Nu sunt. Condiţii de pãstrare: A se pãstra sub 30 grade Celsius.Termen de valabilitate. 36 luni. Natura şi conţinutul ambalajului: Tabletele de 5 mg: sticle (HDPE) cu 28, 30 şi 100 tablete; blister din PVC de 7, 14 şi 15 tablete. Tabletele de 10 mg: sticle (HDPE) cu 28, 30 şi 100 tablete; blister din PVC de 7,14 şi 15 tablete. ASTONIN-H fludrocortisonum Prezentare farmaceuticã: Comprimate conţinând 0,1 mg fludrocortison (cutie cu 30 buc.). Acţiune terapeuticã: Hormon glucocorticoid sintetic, cu efect puternic de mineralocorticoid. Produsul asigurã un aport de hormon mineralocorticoid, cu administrare per os, care poate substitui deficienţa de mineralocorticoizi şi care exercitã o acţiune intensã de retenţie de sodiu şi apã. Indicaţii: Insuficienţã adreno-corticosuprarenalã, sindrom adreno-genital (dupã echilibrarea balanţei hidroelectrolitice), hipotensiune arterialã posturalã marcatã, în special la pacienţii cu diabet zaharat sau la cei sub tratament cu levodopa. Mod de administrare: Per os. Tratamentul este individualizat în funcţie de starea şi reactivitatea pacientului. În insuficienţa adreno-corticosuprarenalã: în general 0,1 mg/zi, sau alte variante: 0,1 mg de 3 ori pe sãptãmânã sau 0,2 mg zilnic. În caz de H.T.A., doza va fi de 0,05 mg fludrocortizon/zi. Concomitent se administreazã cortizon (10-37,5 mg/zi) sau hidrocortizon (10-30 mg/zi). În sindromul adreno-genital cu pierdere de sare, doza uzualã este de 0,1-0,2 mg/zi. Alte afecţiuni: pentru creşterea tensiunii la pacienţii cu hipotensiune

posturalã se administreazã 0,1-0,4 mg/zi la diabetici şi 0,05-0,2 mg la cei sub tratament cu levodopa. Reacţii adverse: Edeme, hipertensiune arterialã, favorizeazã procesele inflamatorii. Contraindicaţii: Insuficienţã cardiacã, insuficienţã renalã, hipertensiune arterialã, aterosclerozã cerebralã, hipopotasemie. CINNASAN®, capsule 75 mg cinarisinum Date farmacocinetice: Cinarizina se absoarbe din tractul gastrointestinal şi atinge concentraţiile plasmatice maxime la 2 - 4 ore de la administrare. Este metabolizatã şi are o semiviaţã de 3 - 6 ore. Cinarizina se eliminã în fecale, mai ales în formã nemodificatã şi în urinã, predominant sub formã de metaboliţi. Date farmacologice: Cinarizina este antagonist al receptorilor H1-histaminergici şi blocant al canalelor de calciu. Indicaţii: Tulburãri ischemice cerebrale: migrenã vasomotorie asociatã cu somnolenţã, ameţealã, greaţã şi tulburãri de somn, stãri posttraumatice cerebrale (comoţie, contuzie cerebralã şi sechele ale altor afecţiuni cerebrale). Tulburãri circulatorii periferice: senzaţia de mâini şi picioare reci, sindromul picioarelor neliniştite (furnicãturi la nivelul membrelor inferioare, în perioada de repaus din timpul nopţii), claudicaţie intermitentã (şchiopãtare intermitentã determinatã de dureri musculare în timpul mersului şi al urcuşului), parestezie (amorţire sau înţepãturi, furnicãturi şi mâncãrime, predominant la nivelul mâinilor şi picioarelor), microangiopatii (modificãri ale peretelui vascular produse de diabet), sindrom Raynaud (vasospasm episodic la nivelul degetelor), sindrom varicos complex (vene varicoase, ulcer de gambã, edem), tulburãri trofice cutanate. Tulburãri vestibulare: rãu de mişcare, vertij şi sindrom Meniere (vertij, tulburãri de echilibru, greţuri, vomismente, tinitus, pierderea auzului la nivelul urechii interne). Contraindicaţii: Ca principiu general, se va utiliza cu precauţie în timpul sarcinii şi alãptãrii. La pacienţii care suferã de

Parkinson, beneficiile şi riscurile prescrierii cinarizinei trebuie analizate cu atenţie. Reacţii adverse: În special la începutul tratamentului, poate apãrea obosealã tranzitorie; în cazuri rare sunt posibile simptome gastrointestinale, ameţealã, cefalee, uscãciunea gurii, sudoraţie sau reacţii alergice. În cazuri excepţionale, mai ales la pacienţii vârstnici, la care dozele administrate depãşesc 150 mg/zi, pot apãrea mişcãri involuntare, tremurãturi, creşterea tensiunii musculare (rigor) şi dificultãţi de mişcare (hipokinezie). În aceste cazuri se recomandã întreruperea tratamentului şi prezentarea la medic. Numai medicul va decide dacã tratamentul poate fi reluat, de exemplu, cu o dozã mai micã. Extrem de rar, pot apãrea lupus eritematos şi lichen plan. Conducere şi utilizare de maşini: În special la începutul tratamentului, cinarizina poate afecta abilitatea conducãtorilor auto. Acest efect este tranzitoriu şi poate fi redus prin micşorarea dozei. Interacţiuni medicamentoase: Consumul simultan de alcool sau administrarea simultanã de medicamente deprimante ale sistemului nervos central poate agrava oboseala tranzitorie care, eventual, apare. Se recomandã precauţie dacã se asociazã cu antihipotensive sau vasodilatatoare. Mod de administrare, posologie: Tulburãri ischemice cerebrale: la începutul tratamentului 1 capsulã Cinnasan de 1- 3 ori pe zi; pentru tratamentul de întreţinere, 1 capsulã pe zi este adesea suficientã. Tulburãri circulatorii periferice: 1 capsulã Cinnasan de 3 ori pe zi; pentru întreţinere 1 capsulã pe zi. Tulburãri vestibulare: 1 capsulã Cinnasan de 1- 2 ori pe zi; pentru întreţinere 1 capsulã zilnic. Condiţii de pãstrare: Nu pãstraţi medicamentele la o temperaturã mai mare de 25 grade Celsius. Nu utilizaţi dupã data limitã inscripţionatã pe ambalaj. Informaţii speciale: Cinnasan poate fi administrat în siguranţã la pacienţii hipertensivi sau hipotensivi şi la cei cu diabet zaharat. Cinnasan este bine tolerat chiar şi de pacienţi cu stomac sensibil. Formã de prezentare: Cutie cu 50 capsule în blister. Nu lãsaţi la îndemâna copiilor

DECANOFORT nandrololum Prezentare farmaceuticã: Fiole a 1 ml soluţie uleioasã conţinând nandrolonã decanoat 25 mg (cutie cu 3 buc.). Acţiune terapeuticã: Steroid anabolizant, favorizeazã sinteza proteinelor; are acţiune androgenicã (relativ slabã) şi proprietãţi antiestrogenice; stimuleazã hematopoieza; efectul se menţine timp îndelungat (1-4 sãptãmâni). Indicaţii: Osteoporozã (senilã sau iatrogenã), stãri de caşexie şi de nutriţie la bãtrâni, boli cronice debilitante, stare caşecticã prin boalã canceroasã, urmãri ale intervenţiilor chirurgicale majore, arsuri întinse, tratament cortizonic prelungit, radioterapie; anemii prin hipoplazie medularã; cancer mamar metastatic. Mod de administrare: I.m. 1-4 fiole (25 -100 mg) la intervale de 3-4 sãptãmâni, în cure de 6 injecţii; în cancerul mamar metastatic şi anemiile grave, câte 4-8 fiole sãptãmânal; la copii (peste 2 ani), 4-8 fiole la 3-4 sãptãmâni. Reacţii adverse: Dozele mari provoacã fenomene de virilizare la femei (în parte ireversibile), creşterea libidoului, inhibarea menstruaţiei şi disovulaţie, inhibarea spermatogenezei, tulburãri de creştere şi de dezvoltare sexualã la copii; uneori retenţie hidrosalinã (mai ales la malnutriţi, anemici, în insuficienţa cardiacã şi renalã); utilizat în cancerul mamar cu metastaze osoase, la femeie, poate fi cauzã de hipercalcemie (se controleazã calciul seric şi urinar), diminueazã toleranţa la glucide, poate creşte trigliceridele în sânge. Contraindicaţii: Cancer şi adenom de prostatã, insuficienţã hepaticã, hepatitã cronicã sau recentã; nu se foloseşte în timpul sarcinii; utilizarea la copii şi femei numai cu indicaţie medicalã strictã şi cu multã prudenţã; atenţie la bolnavii cu insuficienţã cardiacã, hipertensiune arterialã, insuficienţã renalã, epilepsie. Efectul hipoglicemiant al insulinei şi antidiabeticelor orale poate fi potenţat. Folosirea la sportivi este interzisã (reacţie pozitivã la testele pentru control antidopaj).

DIFEBIOM plante Prezentare farmaceuticã: Comprimate conţinând antocianozide din Vaccinum myrtillus 100 mg (cutie cu 20 buc.). Acţiune terapeuticã: Mãreşte rezistenţa capilarelor şi exercitã acţiune troficã asupra acestora, tonificã venele. Indicaţii: Ca medicaţie adjuvantã în aterosclerozã, hipertensiune arterialã, angiopatii diabetice, afecţiuni vasculare retiniene, purpurã, tulburãri hemoragice la cirotici, varice, sechele de flebitã, hemoroizi. Mod de administrare: Oral, câte 1-2 comprimate de 3 ori/zi (la mese), timp de 20 zile în fiecare lunã. SERMION® nicergolinum Descriere: Sermion (nicergolina sau 1,6-dimetil-8-beta-(5bromonicotinoil-oximetil)-10-alfa-metoxiergolin) este un medicament vasoactiv sintetizat de laboratoarele de cercetare ale Farmitalia, fiind caracterizat prin acţiune alfa-blocantã şi de stimulare a metabolismului. Acţiunea Sermion se exercitã la: nivel cerebral, prin reducerea rezistenţei vasculare şi prin creşterea fluxului arterial şi a consumului de oxigen şi glucozã; nivelul circulaţiei pulmonare, prin reducerea rezistenţei vasculare; nivelul circulaţiei membrelor prin creşterea fluxului sanguin. Acest efect este evident mai ales la pacienţii cu circulaţie sanguinã insuficientã, datoritã arteriopatiilor funcţionale. În studiile clinice, s-a arãtat cã Sermionul este deosebit de eficient în creşterea şi normalizarea circulaţiei cerebrale afectate, precum şi în tulburãrile legate de o circulaţie sanguinã insuficientã la nivelul membrelor. În general, în dozele terapeutice, Sermion nu modificã tensiunea arterialã. La hipertensivi poate sã determine o reducere gradatã a valorilor tensionale. Medicamentul nu are acţiune emetizantã, chiar şi în administrare pe cale parenteralã. Indicaţii: Tulburãri cerebrale vasculare sau metabolice acute şi cronice (arterioscleroza cerebralã, tromboza şi embolia

cerebralã, ischemia cerebralã tranzitorie). Tulburãrile vasculare periferice acute şi cronice (arteriopatie obliterantã a membrelor, sindrom Raynaud, alte sindroame de insuficienţã circulatorie perifericã). Cefalee. Adjuvant în tratamentul hipertensiunii arteriale, iar pe cale parenteralã şi în crizele hipertensive. Contraindicaţii: Hipersensibilitate la nicergolinã. Administrare: Pe cale oralã: 5-10 mg de trei ori pe zi la intervale regulate pe perioade prelungite de timp. Pentru creşterea absorbţiei, medicamentul trebuie administrat între mese. Pe cale intramuscularã: 2-4 mg de douã ori pe zi. În perfuzie venoasã: 4-8 mg/doza în 100 ml ser fiziologic sau glucozã prin perfuzie lentã. Aceastã dozã poate fi repetatã de mai multe ori pe zi, la indicaţia medicului. Sermion a fost de asemenea utilizat pe cale intraarterialã: 4 mg/dozã în 10 ml ser fiziologic, administrat timp de 2 minute. Administrarea, durata tratamentului şi calea administrãrii se stabilesc în funcţie de gravitatea afecţiunii clinice. În anumite cazuri este preferabilã începerea tratamentului pe cale parenteralã urmatã apoi de un tratament de întreţinere pe cale oralã. Efectele subiective şi obiective sunt observate dupã o perioadã de timp şi nu imediat. Efecte adverse: S-au raportat cazuri rare de reacţii adverse uşoare, în general legate de acţiunea sa vasculotropã. Acestea au fost: hipotensiune şi vertij (dupã administrare parenteralã), uşoare tulburãri gastrice, senzaţie de cãldurã şi roşeaţã cutanatã, somnolenţã, insomnie. Precauţii: Sermion poate sã potenţeze efectul medicamentelor antihipertensive. Deoarece administrarea parenteralã poate fi urmatã în cazuri foarte rare de fenomene de hipotensiune, este indicat ca pacientul sã rãmânã în repaus câteva minute dupã injecţie, mai ales la debutul tratamentului. Deşi studiile toxicologice nu au evidenţiat nici o activitate teratogenã, folosirea medicamentului în timpul sarcinii trebuie limitatã la cazurile de absolutã necesitate. A nu se ţine la îndemâna copiilor. Formã de prezentare: Drajeuri: Folie cu 25 drajeuri a câte 10 mg de nicergolinã fiecare. Folie cu 15 drajeuri a câte 30 mg de nicergolinã fiecare. Injectabil: Cutii cu 4 flacoane injectabile şi cu 4 fiole. Fiecare flacon injectabil conţine 4 mg nicergolinã, iar

fiecare fiolã conţine 4 ml de diluant. Soluţia injectabilã reconstituitã poate fi pãstratã la temperatura camerei, feritã de luminã, timp de 48 ore.

cinnarizinum STUGERON Prezentare farmaceuticã: Stugeron este un blocant selectiv al influxului de calciu, aparţinând grupei IV de antagonişti de calciu (clasificarea OMS). Stugeron exercitã un efect antihistaminic (H1). Stugeron este disponibil sub formã de tablete orale şi capsule roşu şi galben conţinând 25 mg şi respectiv 75 mg cinarizinã. Celelalte ingrediente ale tabletelor de 25 mg sunt lactozã, amidon de porumb, sucrozã, talc, ulei vegetal hidrogenat, polividon (formulare F50). Celelalte ingrediente ale capsulelor de 75 mg sunt lactozã, amidon de porumb, stearat de magneziu, talc (formulare F6). Capsula conţine eritrozinã, dioxid de titan, galben orange S, oxid feric galben, gelatinã. Farmacodinamicã: Cinarizina inhibã contracţiile celulelor musculatorii netede blocând canalele de calciu. În plus faţã de acest antagonism direct al calciului, cinarizina scade activitatea contractilã a substanţelor vasoactive cum sunt norepinefrina şi serotonina, blocând receptorii de la nivelul canalelor de calciu. Blocarea influxului celular de calciu este selectivã în funcţie de ţesut, ceea ce duce la proprietãţi antivasoconstrictoare fãrã a afecta tensiunea arterialã sau ritmul cardiac. Mai mult, cinarizina poate ameliora microcirculaţia deficitarã prin creşterea deformabilitãţii eritrocitelor şi scãderea vâscozitãţii sângelui. Rezistenţa celularã la hipoxie creşte. Cinarizina inhibã stimularea sistemului vestibular, ceea ce duce la suprimarea nistagmusului şi a altor tulburãri autonome. Episoadele acute de vertij pot fi prevenite sau reduse de cinarizinã. Farmacocineticã: Nivelele plasmatice de vârf ale cinarizinei sunt atinse la 1 - 3 ore de la administrare. Cinarizina este eliminatã din plasmã cu un timp de înjumãtãţire de 4 ore. Cinarizina este metabolizatã complet. Eliminarea metaboliţilor se face 1/3 în

urinã şi 2/3 în fecale. Legarea cinarizinei de proteinele plasmatice este de 91%. Indicaţii: Tratamentul de întreţinere a simptomelor de dereglare labirinticã, incluzând vertigo, ameţealã, tinitus, nistagmus, greaţã si vãrsãturi. Profilaxia rãului de transport. Profilaxia migrenei. Tratamentul de întreţinere a simptomelor de origine cerebrovascularã, incluzând ameţealã, acufene, cefalee vascularã, nesociabilitate şi iritabilitate, pierderea memoriei şi lipsa de concentrare. Tratamentul de întreţinere a simptomelor de tulburare a circulaţiei periferice, incluzând fenomenul Raynaud, acrocianoza, claudicaţia intermitentã, tulburãrile trofice, ulcerele trofice şi varicoase, parestezia, crampele nocturne, extremitãţile reci. Contraindicaţii: Stugeron este contraindicat pacienţilor cu hipersensibilitate cunoscutã la medicament. Avertismente şi precauţii: Ca şi în cazul altor antihistaminice, Stugeron poate cauza dureri epigastrice; administrarea sa dupã mese poate diminua iritaţia gastricã. La pacienţii cu boala Parkinson, Stugeron trebuie administrat doar dacã avantajele compenseazã posibilul risc de agravare a bolii. Stugeron poate provoca somnolenţã mai ales la începutul tratamentului. De aceea, este indicatã precauţie în cazul administrãrii concomitente de substanţe depresive ale SNC sau alcool. Interacţiuni: Alcool / Depresive / SNC / Antidepresive Triciclice: Administrarea concomitentã poate potenţa efectele sedative ale acestora sau ale Stugeronului. Interferenţa cu diagnosticul: datoritã efectului sãu antihistaminic, Stugeron poate preveni reacţiile de altfel pozitive la indicatorii de reactivitate dermicã, dacã este administrat cu 4 zile înainte de testarea cutanatã. Sarcinã şi alãptare: Studiile efectuate pe animale nu au demonstrat nici un efect teratogenic la Stugeron. Ca şi alte medicamente, Stugeron ar trebui administrat în timpul sarcinii doar dacã beneficiile terapeutice justificã potenţialele riscuri asupra fãtului. Nu existã date asupra excreţiei de Stugeron în laptele matern: de aceea, alãptarea trebuie evitatã de cãtre femeile care folosesc Stugeron.

Efecte asupra abilitãţii de a conduce sau de a lucra cu maşini: Deoarece poate apare somnolenţã, mai ales la începutul tratamentului, se indicã precauţie în timpul activitãţilor cum sunt conducerea sau operarea maşinilor. Dozaj şi mod de administrare: Tulburãri ale circulaţiei cerebrale: 1 tabletã de 25 mg de 3 ori/zi sau 1 capsulã de 75 mg/zi; Tulburãri ale circulaţiei periferice: 2 - 3 tablete de 25 mg de 3 ori/zi sau 2 - 3 capsule de 75 mg /zi; Tulburãri de echilibru: 1 tabletã de 25 mg de 3 ori/zi sau 1 capsulã de 75 mg /zi; Rãu de transport: la adulţi: 1 tabletã de 25 mg cu jumãtate de orã înainte de cãlãtorie; se va repeta la fiecare 6 ore; la copii: se recomandã jumãtate din doza pentru adulţi. Este preferabil ca Stugeron sã fie administrat dupã mese. Doza maximã recomandatã nu trebuie sã depãşeascã 225 mg (9 tablete sau 3 capsule) pe zi. Cum efectul Stugeronului în vertij este dependent de dozã, aceasta trebuie mãritã progresiv. Reacţii adverse: Pot apãrea somnolenţã sau tulburãri gastrointestinale. Acestea sunt tranzitorii şi pot fi prevenite prin administrarea progresivã a dozei. În cazuri rare, au fost observate cefalee, uscãciunea gurii, creştere ponderalã, transpiraţie sau reacţii alergice. În mod similar, au fost raportate foarte rar cazuri de lichen plan şi simptome lupoide. La pacienţii vârstinici, în timpul tratamentului prelungit, au fost descrise cazuri de agravare sau apariţie a simptomelor extrapiramidale, uneori asociate cu senzaţii depresive. Supradozare: Simptome: într-un singur caz de supradozare acutã (2100 mg) la un copil de 4 ani, au fost observate urmãtoarele simptome: vãrsãturi, somnolenţã, comã, tremor, hipotonie. Recuperarea s-a efectuat fãrã alte probleme. Tratament: Nu existã un antidot specific. În prima orã dupa ingestie, poate fi efectuat un lavaj gastric. Dacã se considerã necesar, poate fi administrat cãrbune activ. Formã de prezentare: Stugeron - blistere cu tablete de 25 mg. Stugeron Forte - blistere cu capsule de 75 mg. Condiţii de pãstrare: Tablete: a se pãstra la temperaturi între 15 - 30 grade Celsius. Capsule: a se pãstra la temperaturi între 15 - 30 grade Celsius. A nu se lãsa la îndemâna copiilor.