!teorie Literara

Capitol

Noţiune

Definiţie

Exemple

Genuri literare

Genul epic

Prezenta autorului e parţial înlocuita de cea a personajelor in o exprimare indirecta. Naraţiunea alternează cu descrierea

"Dumbrava Roşie" de V. Alecsandri, "Iliada" de Homer etc.

Genul liric

Genul cel mai subiectiv care "Satira. Duhului exprima nemijlocit sentimentele meu" de Gr. prin metafore si simboluri. Dpdv Alexandrescu etc gramatical caracteristica lui e pers. I.

Genul dramatic

Cuprinde opere destinate reprezentării pe scena. Personajele iau cu totul locul autorului, a cărui intervenţie indirecta se manifesta prin indicaţiile de regie.

"Antigona" de Sofocle, Ciclul "Chiriţele" de V. Alecsandri etc.

Balada

Poem narativ pe teme eroice, legendare, fantastice, prezentate in folclor.

"Mioriţa", "Meşterul Manole" etc.

Legenda

Povestire populara care are in general, drept subiect, evenimente sau fiinţe imaginare sau fapte reale deformate, înfrumuseţate.

"Cea din urma noapte a lui Ştefan cel Mare" de D. Bolintineanu etc.

Basmul

Specie a epicii populare si culte, de obicei in proza in care personajele imaginare traversează întâmplări fantastice.

"Tinereţe fără bătrâneţe" de Petre Ispirescu, basmele fraţilor Grimm sa.

Snoava

Naraţiune umoristico-satirica, Anton Pann specie a literaturii populare. Este adesea hazlie si de obicei scurta.

Poem

Specie lirica sub forma unor proze scurte in care se renunţă la caracteristicile tradiţionale ale poeziei.

Epopee

Relatare poetica a unor aventuri "Mahabharata", eroice. Lung poem eroic, specie a "Ramayama", genului epic. "Iliada", "Odiseea" etc.

Fabula

Compoziţie alegorica, cel mai

Specii literare a) Gen epic

"Cântarea României" de Alecu Russo, "Ferestrele" de Ch. Baudelaire etc.

"Câinele si căţelul"

adesea in versuri, care ilustrează de Gr. o morala. Personajele sunt adesea Alexandrescu etc. animale ale căror trăsături sunt asemenea oamenilor pe care-i reprezintă si care sunt ironizate. Schiţa

Specie a genului epic in proza de "Momente si schite" mici proporţii in care e surprins un de I.L. Caragiale singur moment din viata unui personaj

Nuvela

Scurta compoziţie literara de ficţiune, la început sinonima cu povestirea.

"Alexandru Lăpuşneanul" de Costache Negruzzi sa.

Roman

Specie a genului epic cu o acţiune complexa la care participa un număr mare de personaje si care realizează o imagine complexa a societăţii evocate.

"Cei trei muschetari" de Al. Dumas, "Ciocoii vechi si noi" de Nicolae Filimon şamd.

Opera dramatica in versuri care reprezintă personaje eroice in situaţii conflictuale, excepţionale, in măsura sa trezească spaima sau mila.

"Antigona" de Sofocle

Comedia

Specie a genului dramatic care provoacă rasul prin zugrăvirea satirica a moravurilor, a tipurilor umane prin succesiunea unor situaţii neaşteptate.

Ciclul "Chiriţelor" de V.Alecsandri, "O scrisoare pierduta" de I.L. Caragiale etc.

Drama

Piesa de teatru asemănătoare tragediei prezentând o acţiune violenta sau dureroasa in care comicul se poate alătura tragicului.

"Despot Vodă" de V.Alecsandri, "Năpasta" de I.L. Caragiale etc.

b) Genul Tragedia dramatic

c) Genul Elegia liric

Oda

Poem liric al cărui ton e adesea Tibul, Ovidiu etc. tandru, trist si melancolic. In secolul al XV-lea, elegia tinde sa dobândească un caracter filozofic. Poem cântat la vechii greci. La moderni, poem liric de înalta inspiraţie, compus din strofe simetrice. Asemenea cântecelor corului oda avea o compoziţie triadica.

V. Hugo, Puskin

Pastel

Termen provenit din limba V. Alecsandri prin franceza semnificând pictura cu ciclul "Pasteluri" creioane moi. De la pictura in pastel termenul s-a extins in literatura definind delicateţea unei descrieri lirice.

Meditaţie (filozofica)

Specie a genului liric in versuri in care e descris un fenomen din natura ale cărui concluzii devin valabile si pentru oameni.

Satira

Opera in general in versuri in care Gr. Alexandrescu, autorul ironizează ridicolul "Satira. Duhului contemporanilor sau le conturează meu" viciile.

Pamfletul

Specie a genului liric in care sunt criticate defectele unei persoane, societăţii cu intenţia îndreptării. Poate fi in proza sau in versuri.

Sonetul

Piesa lirica alcătuita din Dante, Petrarca, patrusprezece versuri cu aceeaşi Leonardo da Vinci, măsura dispusa in doua catrene Michelangelo etc. cu rima îmbrăţişată. Este o poezie cu forma fixa cea mai frecventata.

Rondelul

Poezie cu forma fixa alcătuit din trei catren si un vers izolat. Versurile 1 si 2 sunt identice cu versurile 7 si 8.

Al. Macedonski prin "Poema rondelurilor"

Gazel

Poezie cu forma fixa alcătuită din strofe cu 2 versuri; originara din literaturile orientale, ajunge in Europa la începutul secolului XIX

G. Coşbuc, M. Eminescu, Goethe

Glosa

Se naşte in Spania secolului al M. Eminescu, XV-lea. Specie a genului liric cu "Glossă" forma fixa. Prima strofa e alcătuita din 4, 6, sau 8 versuri ce conţin tema de baza. Fiecare vers e comentat intr-o strofa speciala de aceeaşi mărime cu prima. Ultima strofo o reproduce pe prima cu ordinea inversata a versurilor.

Procedee Metafora artistice

Comparaţie subânţeleasă in virtutea căreia cuvântul-obiect ia locul cuvântului-imagine. Prin

Gr. Alexandrescu, "Meditaţie", Eminescu

Ion Heliade Rădulescu, Grigore Alexandrescu.

"Credinţa-i val, iubirea-i vânt/ Si viata-i fum" (G.

extensie limbajul figurat in general Coşbuc) e metaforic.

a) Tropi Metonimie

Metonymia (gr)= înlocuirea unui "La noi sunt lacrimi cuvânt cu altul. Înlocuirea efectului multe "(O. Goga) cu cauza si invers, a operei cu autorul si invers. E înrudita cu metafora.

Sinecdoca

Synekdoche (gr)= cuprindere la un "Si a fost de veste loc. Procedeu artistic in care lumea plina partea presupune întregul, singularul presupune pluralul. Ca steagul turcului se închina" (G. Coşbuc)

b) Figuri Alegorie de stil

Descriere sau naraţiune care, "Ca la nunta mea/ pentru a exprima o idee generala A căzut o stea" sau abstractă recurge la o suita de ("Mioriţa") metafore.

Aliteraţie

Repetarea unei consoane sau a "Si zalele-i zuruie unui grup de consoane la crunte" (G. Coşbuc) începutul sau in interiorul cuvintelor, pentru efectul muzical.

Antiteza

Apropierea a doi termeni opuşi "Vremea trece, pentru a pune mai bine in valoare vremea vine" (M. caracteristicile lor. Eminescu)

Comparaţie

Figura de stil constând in punerea "Si e linişte pe in paralel a doi termeni, in temeiul dealuri/ Ca-ntr-o unor asemănări, pentru a scoate in mânăstire arsa" (G. evidenta caracteristice unuia dintre Coşbuc) ei.

Epitet

Cuvântul adăugat unui substantiv "Si clopotele de sau verb pentru a-l califica in alarma răsuna intenţii estetice. răguşit" (M. Eminescu)

Hiperbola

Mărirea sau micşorarea exagerata "Gigantica poart-o a realităţii in scopuri expresive cupola pe frunte" (G. Coşbuc)

Liota

Negarea sau diminuarea unei idei, "Si ce fata a unui sentiment pentru a le pune frumuşică/ Are mai puternic in lumina. mama" (G. Coşbuc)

Oximoron

Oxys (gr)= inteligent si moros (gr)=prostănac. Asocierea paradoxala a doi termeni cu efecte

expresive surprinzătoare. Personificare Atribuirea de calităţi omeneşti unor "Sara pe deal lucruri, fiinţe, abstracţiuni. Forma buciumul suna cu particulara de metafora. jale" (M. Eminescu) c) Enumeraţie Elemente de sintaxa poetica

Enunţarea succesiva a părţilor "Boierii sunt slabi componente ale unui întreg pentru de fire/ Braţul, a obţine un anumit efect. haina, fata, inima, totu-i subţire" (B.P. Hasdeu)

Repetiţie

Figura de stil cuprinzătoare constând in repetarea in intenţii expresive a unor sunete, cuvinte, sintagme

"Ce se aude? Ce nu se aude?/ Si când se aude de ce nu s-aude? Când nu s-aude?/ Si cine aude când se aude? (M. Sorescu)

Inversiune

Forţarea topicii normale, abaterea de la succesiunea obişnuita a termenilor pentru a sublinia un anumit cuvânt.

"Degetele pline de împunsături/ Nu au de sânge doua picături" (M. Eminescu)

Interogaţie (Exclamaţie) retorica

Procedeu artistic care subliniază participarea afectiva a scriitorului care pare ca este transpus in pielea personajului sau trăieşte intens acţiunea si vrea sa atragă atenţia asupra unui lucru.

"Unde eşti tu Ţepeş-Doamne?" (M. Eminescu)

Structura Expoziţiune operei literare

Partea introductiva a unei opere literare in care se prezintă cadrul acţiunii si unele personaje.

Intrigă

Faptele importante care determin, afectează, cursul acţiunii si fără de care acţiunea nu ar mai fi interesanta.

Desfăşurarea Faptele determinate de intriga, de acţiunii cea mai mare întindere in povestire Punctul culminant

Momentul de maxima intensitate in desfăşurarea acţiunii.

Deznodământ Ultima parte a unei opere literare marchează sfârşitul acţiunii, si al operei.

Dialog

Fragmentul ce reproduce discuţia dintre doua sau mai multe personaje

Descriere

Opera (sau fragmentul) literara in care scriitorul înfăţişează trăsăturile caracteristice ale unui colt din natura sau al unui anumit lucru.

Caracterizare Desprinderea trăsăturilor caracteristice, fizice si morale, ale unui personaj. Epilog

Partea finala a lucrării in care autorul rezuma concluziile sale, subliniază anumite idei din opera sa si face cunoscuta pe scurt evoluţia viitoare a personajelor.

Episod

Acţiune secundara a unei opere narative, având un rol relativ independent sau poate fi doar o parte relativ independenta a unei opere.

Prolog

Parte introductiva a unei opere literare dramatice, muzicale care prezintă evenimentele premergătoare acţiunii.

Stil

Totalitatea mijloacelor artistice pe care le foloseşte autorul pentru a obţine efecte de ordin artistic.

www.referate-online.com