Tara Fagaduintei

TARA FAGADUINTEI de Ion Pribeagu

Inca din copilarie, Fruct al scoalei si-al credintei Am citit ca tara noastra-i Tara a Fagaduintei. M-am convins si eu de asta S-o confirm prin juramant: Toti fagaduiesc, dar nimeni Nu se tine de cuvant Zice-se ca un ministru Nu spun din ce tara-anume Daca-l cheama Smil sau Aizic, Sau mai are si alt nume, Daca poarta cioc sau barba, De-i om simplu sau e snob… Un ministru oarecare Dintr-o tara de pe glob Fiind obisnuit de tanar Sa colinde lumea mare, Ajungand ministru, domnul, Si-a pus planu-n aplicare A plecat intai la New-York La Miami si la Nissa, A baut whisky la Londra S-a plimbat si pe Tamisa. Dupa ce-a vazut Parisul Cum si Roma cea maiastra, S-a oprit ca sa admire Ce superba-i tara noastra, Ce infaptuiri marete S-au produs in Israel,

Parca-i mai frumos, mai tanar De cum il lasase el. Si trecand prin piateta C-un nume-al stramosilor A citit pe-o firmulita: “ Clubul Mincinosilor” -Extraordinar ! – isi spuse Reputatul om de Stat A batut discret la use, I-au spus “intra !”- si-a intrat. Membrii toti, recunoscandu-l Din caricaturi, din ziare, Ca la un resort mecanic S-au sculat toti in picioare. I-au urat bunavenire Si i-au proslavit fiinta, Dupa care prezidentul A deschis solemn sedinta. Dupa ritul cabalistic De la goti si de la huni, Incepura sa tranteasca La minciuni, dar ce minciuni…. Unele cu perdeluta Gadilau aproapele, Altele mai gogonate Care-nghiata apele… Si le debitau spumoase Cu piper si cu sacaz, Ca toti se tineau de burta Tavalindu-se de ras. Incat imbatat ministrul, De-atat farmec si umor I-a rugat ca sa-l inscrie

Tot ca membru-n clubul lor. -Imposibil ! Nu se poate ! A spus Marele Limbut Nu putem calca-n picioare Primu’ articol din Statut ! Noi primim in clubul nostru E zadarnic sa insisti Numai amatori, ia seama ! Nu si profesionisti !