Tanara Speranta Nr.7

continuare din pagina 1 Niciodată nu vom fi îndeajuns de sfinţi şi de disciplinaţi pentru a intra în prezenţa lui Dumnezeu şi a primi iertarea, decât prin sângelui Fiului Său. Singurul mijloc prin care Tatăl ne oferă posibilitatea să scăpăm de păcatul nostru este sângele Fiului Său. Faptele noastre bune, vieţile reformate şi cele mai bune intenţii, niciodată nu vor îndepărta vinovăţia păcatului. Mai este încă un aspect absolut esenţial pentru a putea fi mistuiţi de pasiunea pentru Fiul lui Dumnezeu. Tot continui să îmi pun încrederea în disciplina mea, în intenţiile mele bune, în cunoştinţele mele biblice, pentru a mări dragostea faţă de Dumnezeu. Însă de fiecare dată sfârşesc în legalism şi în autoneprihănire când îmi pun încrederea în toatea acestea. Am făcut această greşeală de multe ori în viaţa mea de creştin. Într-o zi, Domnul m-a întrerupt din toate acestea când un bun prieten de al

meu, Mike Bickle, mi-a spus că el nu şi-a revenit vreodată din şocul provocat de cuvintele pe care i le-a spus lui Domnul: „Dacă vreodată vei reuşi în viaţa ta de creştin, aceasta nu se va datora faptului că eşti un bun ucenic. Va fi numai datorită faptului că Fiul Meu este un bun lider. Pune-ţi încrederea în capacitatea Lui de a te conduce, nu în capacitatea ta de a-L urma”. Acea descoperire divină mi-a străpuns inima. Mi-am dat seama de ce reuşiseră legalismul şi autoneprihănirea să se transforme, în mod constant, în întărituri puternice ale duşmanului în viaţa mea. Vă rog nu mă înţelegeţi greşit. Eu nu vreau să spun că nu avem nevoie de disciplină, de cunoştinţe biblice sau de trăire evlavioasă. Avem nevoie de acestea. Nici nu intenţionez să spun că trebuie să stăm pasivi şi să Îl lasăm pe Dumnezeu să facă totul. Eu vorbesc despre atitudinea şi încrederea noastră. Trebuie să facem ce este bine, dar nu trebuie să ne punem încrederea vreodată în capacitatea noastră de a face acele

lucruri. Inimile noastre sunt incredibil de înclinate spre înşelaciune ( Ier. 17:9), iar picioarele noastre sunt la fel de grăbite de a părăsi calea neprihănirii (Rom. 3:1018). Aşadar, cum am putea să ne încredem vreodată în capacitatea noastră de a-L urma pe Isus? Am ajuns la un punct din care inţeleg că, dacă voi ajunge vreodată să dobândesc pasiune pentru Fiul lui Dumnezeu, aceasta nu se va datora faptului că am meritat-o, ci faptului că El mi-a oferit-o, ca pe cel mai mare şi graţios dar. La urma urmelor nu aşa primim cele mai mareţe lucruri - în dar? Iacov spune : „Nu aveţi, pentru că nu cereţi” (Iacov 4:2). Cele mai mari daruri pe care Dumnezeu vrea să ni le ofere aşteaptă să le cerem. Putem primi de la El orice, dacă suntem gata să petrecem timp in rugăciune. Vă indemn că rugăciunile voastre pentru pasiune faţa de Fiul lui Dumnezeu să fie mai multe decât pentru orice altceva. Pasaj din cartea „Surprins de Puterea Duhului” autor Jack Deere

Anunţuri Concurs !!! Incepând cu acest număr organizăm un concurs la care sunt invitatţi să participe toţi tinerii din Biserica Speranţa. Concursul constă în a scrie un articol, un eseu, o poezie, un reportaj... o creaţie proprie, originală... pe o temă dată de noi. Cea mai bună creaţie va fi premiată şi va fi publicată în numărul imediat următor, iar celelalte lucrări vor fi şi ele apreciate. Tema pentru luna aprilie este: Duşmanul cel mai nebăgat în seamă. Premiul oferit este cartea: „Când povestea de dragoste ţi-o scrie Dumnezeu. Modelul crestin de relaţii între băieţi şi fete", Eric & Leslie Ludy Prezentare carte: “Toată viaţa am visat să trăiesc o poveste de dragoste perfectă. Undeva însă în mijlocul ciclului nesfârşit al idilelor trecătoare, visul acesta al meu s-a spart în ţăndări.”

Unde şi cum să găsesc dragostea după care să merite să aştept? Pune acum temelia, indiferent dacă ai întâlnit deja sau nu persoana care-ţi va fi partener de viaţă, unei poveşti de dragoste care să dureze o viaţă întreagă. Eric şi Leslie Ludy te invită să descoperi cât de frumoasă poate să fie povestea de dragoste atunci când autorul ei este Dumnezeu.

Căutăm parteneri de lucrare Ţinând cont de necesităţile şi dorinţa de propăşire a revistei căutăm parteneri care să ne ajute financiar. Dacă sunteţi o persoană doritoare să sprijiniţi această lucrare sau cunoaşteţi pe una vă rugăm contactaţi-ne. Dacă nu vom găsi sponsori vom recurge la a pune un preţ revistei, ceea ce nu este o tragedie însă nici o mare bucurie.

Informaţii Tânăra Speranţă Persoane de Contact: Petrică Burac - „un Cuvânt”, tel: 0746-220082 sau 0230-211044, email: [email protected] Lucian Boiciuc - “un Lucru dintre noi”, tel: 0743-801689, email: [email protected] Crina Şutac - “un Gând dintr-o inimă”, tel: 0746-223525, email: [email protected] Cristi Şveduneac - „un Impuls pentru lume”, tel: 0748894451, email:[email protected] Colaboratori: Daniel Mitrea, Costică Grig, Mircea Apopei ; Pag 4 La acest număr au mai colaborat: Vlad Cniş(redactare text secţiunea un Cuvânt), Cristina Biciuşcă(mărturie)

Tânăra Speranţă Revista tinerilor din Biserica Penticostală Speranţa Martie 2007, nr.7 “...Maria, care s-a aşezat jos la picioarele Domnului şi asculta cuvintele Lui.” Luca 10:39

un Cuvânt Dezvoltarea pasiunii pentru Isus Există trei paşi simpli pentru dezvoltarea pasiunii pentru Isus. Primul este evident. Nu poţi iubi pe cineva şi nu poţi avea o pasiune pentru cineva pe care nu îl cunoşti. Ca şi Maria, noi trebuie să ne facem timp să îl cunoaştem pe Isus. Cu cât petrecem mai mult timp la picioarele Lui ascultându-L, cu atât îl vom cunoaşte mai bine. Şi cu cât îl cunoaştem mai bine, cu atât îl vom iubi mai mult. Trebuie să rezervăm, în mod regulat, timp pentru meditaţie asupra Scripturi şi pentru rugăciune. Niciodată nu trebuie să lăsăm ca acest timp să devină un ritual mecanic. Trebuie să reţinem că este posibil să citim Biblia ca fariseii, fără să auzim vocea lui Dumnezeu (Ioan 5:37). Este posibil să lăsăm ca timpul nostru de rugăciune să degenereze în ceva asemănător cu prezentarea „listei de cumpărături” lui Dumnezeu. În momentele dedicate pentru meditaţie şi rugăciune, trebuie să ne amintim că scopul este să ne întâlnim cu o Persoană reală. Această persoană vorbeşte, călăuzeşte, încurajează, revelează, convinge, se mânie, iartă etc. Noi putem să-L întristăm sau putem să-I aducem bucurie. Aceste lucruri ni le spune Biblia despre Dumnezeul căruia noi ne rugăm. Nu trebuie să presupunem că citind doar putem să şi intrăm în prezenţa Sa. O citire mecanicistă a Bibliei sau o rugăciune rituală nu ne vor conduce în prezenţa lui Dumnezeu. Psalmistul i-a cerut lui Dumnezeu: „ Deschide-mi ochi, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!” (Psalmi 119:18). El ştia că, fără prezenţa lui Dumnezeu pentru a ilumina Cuvântul, niciodată nu ar putea să vadă „lucrurile minunate”. Caută prezenţa lui Dumnezeu; nu presupune că ea apare automat. Vino la Cuvântul Său dorind să te întâlneşti şi să petreci cu o Persoană. Ascultă, pe măsură ce te rogi şi meditezi. Acestea sunt adevăruri pe care le ştim cu toţi. Am fost învăţaţi acestea din momentul în care ne-am convertit.

Problema nu este că nu le cunoaştem; problema este că nu le împlinim. Când eram păstorul unei biserici centrată pe Biblie, îndemnul meu pentru oameni era să citească Biblia şi să se roage. Mărturisirea pe care o auzeam cel mai des de la oamenii din biserica mea era că nu au citit Cuvântul şi că nu s-au rugat în mod ordonat. Sunt aproape zece ani de când călătoresc în multe ţări şi întâlnesc copii ai lui Dumnezeu. Aş putea să spun că majoritatea păstorilor şi membrilor din bisericile pe care le vizitez nu au un timp consistent de meditaţie asupra Scripturi şi de rugăciune. Am descoperit că acest fapt este adevărat în toate ramurile bisericii. Creştinii cu care stau de vorbă cred că rugăciunea şi Cuvântul sunt importante şi chiar să mediteze şi să se roage, dar pur şi simplu nu reuşesc. În cele mai multe cazuri aceasta nu se datorează unei decăderi morale în viaţa lor. Mai degrabă ei nu se întâlnesc cu Domnul din pricina unui eşec „tehnic”, nu reuşesc să programeze acest timp. Oamenii au tendinţa de a trăi o iluzie, aceea că vor avea timp oricând să se roage şi să mediteze asupra Cuvântului. Aceasta este una dintre minciunile cele mai de succes ale Diavolului. Diavolul ştie că dacă te poate ţine departe de prezenţa lui Dumnezeu el te va birui. Chiar dacă ai cunoştinţe biblice vaste, vei deveni doar mai mândru si mai iscusit în a-i răni pe oameni dacă nu vii în mod consecvent în prezenţa lui Dumnezeu. Chiar dacă ai daruri spirituale puternice, nu vei reuşi să produci decât dezastre în biserică dacă nu vii în prezenţa Lui în mod consistent. Nu vom creşte vreodată în pasiune pentru Fiul lui Dumnezeu, nici nu vom fi de vreun folos în slujba Sa, dacă nu venim în prezenţa Sa în mod constant. Nu există erou biblic care să nu fi venit în prezenţa lui Dumnezeu în mod constant. Urmaţi exemplul lui Iosua şi meditaţi asupra Cuvântului zi şi noapte (Iosua1:5-9). Urmaţi exemplu lui Pavel şi rugaţi-vă neîncetat (1 Tes. 5:17). Urmaţi exemplul Mariei şi petreceţi timp la picioarele lui Isus (Luca 10:39). Pentru a urma exemplul lor, trebuie să ne facem timp pentru acesta, în mod regulat. Altfel

niciodată nu vom putea să intrăm în prezenţa lui Dumnezeu în mod consecvent. Dacă facem aceasta în mod regulat, aşteptându-ne să întâlnim o Persoană, acea Persoană nu ne va dezamăgi vreodată. Aici se găseşte cea de-a doua cheie pentru dobândirea pasiunii pentru Domnul Isus. În fiecare relaţie, din când în când se înalţă bariere căzute de neînţelegeri sau de fapte şi atitudini greşite. Nici în relaţia cu Domnul nostru lucrurile nu stau altfel. Ori de câte ori păcătuim se înalţă o barieră între noi şi El. Vinovăţia păcatului ne poate împiedica să mergem în prezenţa Domnului. Acest lucru este adevărat şi în relaţiile noastre pe orizontală. Când rănesc pe cineva iubit, nu mă pot bucura de compania acelei persoane până ce nu sa vindecat mai întâi rana sa. Există un singur lucru care va indepărta bariera dintre Dumnezeu şi copii neascultători. Este sângele Fiului Său. „Dar dacă umblăm in lumină, după cum El însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sîngele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat. Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri, şi adevărul nu este în noi. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiure.” (1 Ioan 1:7-9) Vinovăţia păcatului este îndepărtată când ne mărturisim acel păcat, crezând în puterea sângelui lui Isus Hristos pentru iertarea şi curăţirea noastră. Acesta este un alt adevăr pe care îl cunoaşte de când ne-am convertit. Totuşi, am întâlnit aşa de mulţi creştini care sunt doborâţi de vinovăţia păcatelor şi par să trăiască mai mult timp sub condamnare decât în libertatea oferită de Hristos. Mulţi oameni îmi spun că îşi mărturisesc păcatele dar nu se „simt” iertaţi. Nu ajunge să spunem doar câteva cuvinte despre păcatul nostru; trebuie să ne încredem în puterea sângelui lui Isus de a aduce iertarea. continuare în pagina 4

Pag 1

un Gând dintr-o inimă Dis de dimineaţă… M-am trezit. Este ora 3:35… Ce să fac la ora asta? Mi-am zis: "Vreau să gândesc profund la Dumnezeu. Să văd clar cum a lucrat El până acum în viaţa mea, de ce a lucrat aşa şi ce aş putea face să- L las să lucreze mai mult? " Gândindu-mă mi-am dat seama cât de raţional este Dumnezeu în acţiunile Lui cu privire la noi. Îmi doresc ca de acum înainte când mă voi ruga să fiu atentă la ceea ce Îi cer: de ce Îi cer asta, chiar simt, doresc cu adevărat sau mă rog pentru că aşa este moral? Să iau un caz concret : îmi doresc un dar pe care nu îl am încă. De ce? Păi, una la mână, gândesc eu, pentru că nu sunt pregătită şi apoi Dumnezeu nu dă "jucării" pe care nu ştim să le folosim şi pentru că nu avem un scop bine stabilit. El e mai raţional decât noi, şi fac aici o greşeală de exprimare, pentru că raţionamentul nostru ne înşeală de foarte multe ori. Acum mi-am amintit de o persoană care în ochii mei era foarte raţională. Însă m-am înşelat. De ce? Pentru că Dumnezeu nu e magician. El nu face lucruri doar de dragul de a le face. El nu lucrează la întâmplare, nu demonstrează ceva doar pentru moment. El nu se dă în spectacol doar pentru a primi aplauze!

Dumnezeu nu face baloane de săpun care să ne uimească, să ne încânte, ca apoi acestea să se evaporeze. Dumnezeu nu e magician. Şi mulţi oameni greşesc în atitudinea lor faţă de atributele lui Dumnezeu. Când El lucrează are un scop, o finalitate continuă. Dumnezeu e raţional. El nu răspunde provocărilor noastre (de multe ori nebune), pentru că El lucrează durabil. Isus nu răspunde la orice provocare doar de dragul de a-ţi demonstra că poate. Să luăm un exemplu: Isus este provocat să Se coboare de pe cruce dacă este El Mesia. Hm! Păi dacă am fi fost noi într-o situaţie asemănătoare : "X, zii da dacă eşti tu!", noi am fi dorit să arătăm ce putem, să demonstrăm, să îi dăm cu tifla în nas la nenea acela care a îndrăznit să ne provoace! Vrem să ne câştigăm reputaţia…baloane de săpun! În primul rând nu îţi câştigi reputaţia în acest mod iar în cazul Domnului nostru Isus nu ar fi avut rost, iar asta ar fi stricat planul lui Dumnezeu. Nu asta era finalitatea continuă! Finalitatea continuă era să învie (cum putea să învie dacă nu murea mai întâi,nu?) . Da, să învie şi să trăiască veşnic neprihănit! Finalitatea Lui nu era să demonstreze că poate să coboare, sau cum am folosit expresia, să facă baloane de săpun ! Astea se duc, dispar! Şi ce rămâne? Doresc ca de acum înainte să gândesc când mă rog, să văd dacă chiar

îmi doresc sau doar mă ia gura pe dinainte cum se mai zice, să reflectez mai mult asupra voii Lui. Mă bucur că am realizat lucrul acesta: Dumnezeu nu e magician, El nu se dă în spectacol de dragul popularităţii, are o ţintă şi o atinge! Să reflectăm cât de raţionali suntem…Dumnezeu lucrează conform unor principii stabilite de El, nu dă cu banul, nu joacă „ alba neagra” nu fabrică lucruri ieftine! De multe ori i-am atribuit lui Dumnezeu „calitatea” de magician. Săraca de mine! Pot să o mai spun încă o dată ?Săraca de mine! Doamne dă-mi raţionamentul Tău ! Click! Raţionamentul Tău? Oare mam exprimat corect ? Nu trebuia să zic: dă-mi un raţionament ca al Tău? Şi ştii de ce am zis asta? Pentru că atunci când cineva îţi dă ceva ce îi aparţine, el nu-l mai are,nu? Logic. Cineva îmi spune: „dămi tricoul portocaliu!” I-l dau. Eu nu-l mai am. Pe cel pe care i l-am dat. Când El dă ceva nu lasă un gol la El! În El nu există cantitate. El nu dă şi rămâne cu mai puţin sau fără. De ce? Pentru că El e acelaşi. El e constant în orice împrejurare. Cât de minunat e Dumnezeul meu! Îţi mulţumesc Isus pentru că lucrezi în chip desăvârşit în viata mea şi pentru că Tu eşti raţional, ai o finalitate continuă plănuită pentru viaţa mea! Ajută-mă să Te înţeleg şi să Te iubesc aşa cum Tu doreşti! Amin! Smile

Un lucru dintre noi Mărturie – Cristina Biciuşcă Lucian Boiciuc Iată-ne la un nou debut “Mărturie” prin care vrem să aflăm mai amănunţit cum EL ni se descoperă.Da, chiar aşa: Dumnezeu ni se descoperă! Greu de crezut pentru unii, dar problema nu este aceasta ci dacă accepţi să-L cunoşti! Cristina Biciuşcă <16ani - elevă la Filadelfia> a acceptat să se împace cu Dumnezeu chiar de la vârsta de 11 ani. Pare prea devreme? Nicidecum, Dumnezeu ne înştiinţează prin Biblie la Ioan 3:16b că “...oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică....”şi acesta nu este singurul exemplu. Chiar de mică Cristina a fost învăţată de părinţii, de fraţii ei, să-l iubească pe Dumnezeu, apoi mai târziu la una din lecţiile biblice de la Şcoala Duminicală, Cristina a înţeles chemarea lui Dumnezeu şi l-a acceptat. Ne-a mărturisit că în momentul când la primit pe Domnul Isus bucuria ei a fost enorm de mare, ”bucurie care nu se poate descrie în cuvinte”. De atunci viaţa Cristinei s-a schimbat treptat, Dumnezeu a început să lucreze în viaţa ei pe toate planurile şi tot El a ajutat-o să treacă cu brio examenul de admitere la Filadelfia, unde Cristina îşi dorea foarte mult să ajungă. La începutul acestui an Cristina a primit şi Duhul Sfânt în una din serile de stăruinţă de la biserica Filadelfia, lucru care a apropiat-o mai mult de Dumnezeu. Cristina spune că astfel înţelege mult mai mult voia lui Dumnezeu şi că simte călăuzirea Lui în viaţa ei de zi cu zi. Acest fapt o motivează pe Cristina să lucreze pentru Dumnezeu toată viaţa ei. De curând s-a implicat în grupul “VESTEA BUNĂ” de la

Corlata unde, folosindu-se şi de cursurile PEC1 pe care le-a terminat recent, îl mărturiseşte pe Dumnezeu copiilor de acolo. Penru tinerii din biserica Speranţa, Cristina se roagă şi doreşte foarte mult ca fiecare să ajungă să-L cunoască cu adevărat ! Da! Dumnezeu ni se descoperă! Suntem noi disponibili?

un Glas spre Dumnezeu Motive de rugăciune pentru tineri Tot ce veţi cere cu credinţă, prin rugăciune, veţi primi. Matei 21:22 1.Trezire spirituală la o viaţă trăită din belşug cu Dumnezeu: Biserica Speranţa – Suceava – Romania 2. Larisa Senciuc–Vindecare, vindecare deplină 3.Binecuvântarea lucrării tinerilor din Biserica Speranţa: sâmbătă seara, lucrarea cu copiii în grupurile “Vestea Bună” şi Şcoala Duminicală 4.Mărturia noastră despre Domnul Isus la şcoală, servici, în orice loc, în orice zi 5. Cei plecaţi în alte oraşe – studenţi, sau în străinătate: Italia: Adrian Coşman, Emi şi Magda Semeniuc, Vasile(Vasy) şi Ionuţ Tomescu, Adrian Sarafim, Otilia Cnis; Portugalia: Cătălin Senciuc; Austria: Ionela Cărare; Belgia: Daniel Murăreanu ; Anglia: Bogdan Cniş; Irlanda: Florin Polocoşeru Oradea: Adina Filip, Marius Serediuc; Cluj: Bela Apopei, Ela Tuhlei; Bucureşti: Andrei Varasciuc, Diana Barbă, Dorel Livanu, Tiberiu Andrişan; Pag 2 Iaşi: Daniela Serediuc, David Serediuc

Un Impuls pentru lume Dumnezeu continuă să fie credincios În ultima perioadă am văzut cum o mână suverană a lucrat şi a rezolvat problema cu viza chiar dacă nu atunci când şi aşa cum am vrut eu. Dumnezeu a aşteptat până în ultimul moment când se părea că nu se mai poate face nimic şi apoi a intervenit. Din cauză că a trebuit să mă întorc din Tailanda nu am avut viza pentru Filipine aşa cei de la biroul de imigrări Manila mi-au spus că nu pot să îmi dea viza ci o să mă trimită in România. După câteva ore în aeroportul din Manila în care aproape toate bazele TPM din Filipine s-au rugat pentru mine un creştin din ministerul de externe a intervenit şi mi s-a dat viza. Chiar dacă au fost momente grele am văzut cum Dumnezeu a lucrat. În timp ce aşteptam în aeroportul din Manila ştiind că directorul poate să ia decizia să nu îmi acorde viza şi să mă trimită în România, înainte ca cineva să poată interveni Duhul Sfânt mi-a adus aminte că nimic nu poate să stea împotriva Lui Dumnezeu. Eram sigur ca Domnul vrea ca să fiu în Filipine, şi oridecâteori mă gândeam că nu o să pot termina şcoala din cauza vizei mi-am reamintit că Domnul e cel cel care m-a chemat şi m-a călăuzit în mod specific, ceea ce mi-a dat pace. Dumnezeu mi-a reamintit deasemenea înca odată că viaţa mea e în mâna lui şi că nu am nici o putere să merg mai departe fără ajutorul Lui. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru ceea ce a facut în viaţa mea. Într-o noapte L-am întrebat de ce au fost atâtea probleme şi El mi-a spus că sunt mândru. I-am cerut iertare lui Dumnezeu şi am

Despre Filipine Filipine, oficial denumită Republica Filipine, este o ţară pe mai multe insule aflată în Asia de Sud Est, cu capitala în oraşul Manila. Cuprinde 7107 insule, denumite şi Arhipelagul Filipine, cu o suprafaţa totală de aproximativ 300.000 de km2, fiind a 72-a ţară ca suprafaţă din lume. Prin istoria ei bogată, Filipine are multe afinităţi cu Vestul, în special cu Spania si America Latină ţinând cont că ţara a fost timp de 3 secole colonie spaniolă. Catolicismul este religia predominantă şi limbile cele mai uzuale sunt filipino şi engleza. Filipine este a 12-a ţară ca populaţie în lume, cu peste 90 de milioane de locuitori estimaţi în 2006, are o rată de creştere de 1.92% cu 26.3 naşteri la 1000 de locuitori. Are o rată de creştere a Pag 3 populaţiei mult mai mare faţă de

realizat că fără să îmi dau seama am început să mă mândresc şi să fiu implicat atât de mult în lucrare încât nu am mai avut timp să stau în prezenţa Lui. Am înteles că Dumnezeul pe care îl slujesc e gelos şi nu vrea numai să lucrez pentru El ci să am o relaţie bună cu El. Am învăţat deasemenea că într-adevar Dumnezeu cunoaşte fiecare detaliu din viata mea şi că nimic nu e la voia întâmplării. Rugaţi-vă ca Domnul să îmi dea înţelepciune şi putere să pot să îl slujesc şi să îl cunosc tot mai mult. Ultima locaţie de practică în Filipine Oraşul Santiago din nordul uneia din cele mai mari insule din arhipelagul Filipine a fost centrul în care am lucrat în ultimele trei săptămâni. Cea mai mare parte a timpului am fost în şcoli unde am fost implicaţi în evanghelizare. În cele trei săptămăni am mărturisit Evanghelia în 12 şcolii. În majoritatea dintre ele am fost primii creştini care au împărtăşit evanghelia în mod public studenţilor. Una din bisericile în care ne-am implicat este focalizată în lucrarea cu studenţii. Înainte cu câteva ore ca programul cu tinerii din timpul săptămânii să înceapă am mers în Colegiul Naţional unde am împărtăşit evanghelia şi i-am invitat la serviciu în seara respectivă. Neam bucurat să îi vedem pe cei pe care iam invitat că au venit şi au ascultat evanghelia şi s-au împrietenit cu cei din biserică. Am avut ocazia să le împărtăşim mai multe din ceea ce Dumnezeu a făcut în viaţa noastră şi să discutăm cu ei. Templul sickist Prayer walk (Rugăciune pe stradă) este una dintre modalităţile pe care o folosim pentru a începe o lucrare. În timp

ce ne rugam într-una din zile mergând pe stradă am ajuns în faţa unui templu sickist fondat de indienii care locuiesc în oraş. Chiar dacă de obicei nu e permis străinilor să intre de data acesta exact când garda a venit să ne oprească o persoană din interior s-a apropiat şi ne-a spus că putem să intrăm. Mai târziu am aflat că era singura persoană care vorbea engleza din templu. Am intrat şi am stat de vorbă cu cel ce ne-a invitat care de fapt e hindus. După puţin timp ne-a spus că trebuie să plece şi că nu ar vrea să ne lase singuri pentru că s-ar putea să avem probleme cu ceilalţi care nu vorbesc engleza din cauză că nu ne cunosc. În schimb ne-a invitat să mai venim altă dată. Peste câteva zile neam întors şi de data aceasta ne-au servit cu mâncare indiană şi am avut mai mult timp să stăm de vorbă cu ei. Preşedintele templului a venit să vorbească cu noi şi am legat relaţii cu ei. Persoana de contact care ne-a ajutat în tot timpul petrecut in oras, Lorna, de mult vroia să intre in legătură cu musulmanii şi a văzut oportunitatea, o uşă deschisă de a continua să lucreze cu aceşti indieni. Rugaţi-vă ca Domnul să lucreze în continuare şi să aducă mântuire între indienii care locuiesc în Santiago. Fie ca mâna lui Dumnezeu să vă întărească şi să vă răsplătească fiecare rugăciune şi implicarea în orice fel pentru înaintarea împărăţiei lui Dumnezeu. Paul Serban Erată: Numele corect de familie al lui Paul este Serban, nu Timar cum spusesem mai demult.

ţările din regiune, chiar şi faţă de Indonezia. Aproximativ 90% dintre filipinezi sunt creştini, unde 81% sunt catolici si 9% denominaţii protestante. În timp ce creştinismul este o forţă majoră în Filipine, tradiţiile şi ritualurile indigene vechi influenţează foarte mult viaţa religioasă. Sursa: Wikipedia

Gândeşte-te: Ce poţi face ca Evanghelia să înainteze în Filipine? Poţi să te rogi? Roagă-te. Sunt încă triburi pe acele insule care nu au auzit de Isus. Poţi să mergi? Pregăteşte-te şi du-te! Dumnezeu este cu tine. Poţi să sprijineşti financiar? Dăruieşte! Cu puţinul tău îngrijeşti de fraţii lui Isus, chiar de Isus.