Surse Date

Unele precizări metodologice şi sursele de informaţii

17

Unele precizări metodologice şi sursele de informaţii Capitolul II (Caracterizarea principalelor evoluţii macro-economice după 1990) şi Capitolul III (Evoluţia sectorului privat după 1990), având menirea să lămurească rolul şi locul IMM-urilor în economia românească, au folosit ca sursă principală de date: Anuarul Statistic al României, ediţiile 1990-2002, INS; Evoluţia sectorului privat din România, INS, ediţiile 2000-2002; Rezultate şi performanţe ale întreprinderilor mici şi mijlocii din industrie în anii 1997-2000, INS, 2000; Buletin statistic lunar, INS, colecţia 1996-2002; alte informaţii curente din: www.insse.ro. La rândul său, INS a utilizat ca baze primare pentru asigurarea suportului informaţional: a) surse proprii: cercetări statistice în întreprinderi; Ancheta structurală în întreprinderi; cercetări statistice periodoce; cercetări statistice privind producţia şi utilizarea energiei electrice; rapoarte statistice completate şi transmise de agenţii economici. Cea mai bogată sursă – Ancheta structurală în întreprinderi. Aceasta este o cercetare realizată prin sondaj, avînd drept sferă de referinţă ansamblul întreprinderilor ce îşi desfăşoară activitatea în România. Ea se efectuează pe un eşantion de circa 10% din totalul unităţilor, într-o structură reprezentativă, după tipul proprietăţii, ramura de activitate, dimensiunea dată de numărul de salariaţi, etc. Extinderea rezultatelor de la sondaj la întreaga populaţie de întreprinderi se efectuează în marja de eroare de 5%, cu o probabilitate suficient de ridicată (95-97%). Ratele de non-răspuns au fost de 4-12%. b) surse administrative: Compania Naţională Apele Române, pentru datele referitoare la alimentarea cu apă; Ministerul de Interne, pentru numărul autovehiculelor înscrise în circulaţie; Autoritatea Aeronautică Civilă; Inspectoratul Navigaţiei civile; Direcţia Generală a Vămilor, care colectează şi prelucrează declaraţiile vamale de export şi import; etc. Pentru restul lucrării (capitolele IV – VII), datele provin de la Ministerul Finanţelor Publice, sub forma a trei baze de date bilanţiere, validate şi omologate, structurate astfel: 1 – 405.932 întreprinderi cu bilanţul depus, verificat; 2 – 132 de mari întreprinderi, care au aplicat în anul 2001 Normele cuprinse în Directiva a IV-a, privitoare la întocmirea bilanţului (Ordinul Ministerului Finanţelor Publice, nr.94/2001, pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţii Economice Europene şi Standardele Internaţionale de Contabilitate); 3 – 2.843 de micro-întreprinderi, care în ultima parte a anului 2001 au optat pentru varianta de impozitare pe cifra de afaceri.

18

Carta Albă a IMM-urilor din România

Alte precizări asupra surselor  Datele din Anuarul Statistic al României au ca sursă informaţională primară REGIS – Registrul Statistic al întreprinderilor, informaţiile fiind corelate cu evidenţele Registrului comerţului, precum şi Ancheta structurală în întreprinderi, precum şi alte anchete (deci valori estimate). REGIS include toate unităţile legale ce desfăşoară o activitate economică sau socială, fiind alimentat de: Registrul comerţului, Registrul fiscal, situaţiile economico-finaniciare (bilaţul) ale agenţilor economici, bilaţul organizaţiilor neguvernamentale, informaţii de la APAPS (Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului) şi diverse anchete şi sondaje ale INS.  Pentru indicatorii băneşti, datele provin din Registrul fiscal, gestionat de către Ministerul Finanţelor Publice.  Pentru întreprinderile privatizate, sursa datelor este APAPSul.  Pentru societăţile de tip bancar, sursa este Banca Naţională a României. Utilizarea acestor surse diferite de date explică diferenţele de volum privind numărul firmelor (totale şi active), dintre capitolele II şi III şi cifrele din restul lucrării. Terminologie Pentru buna înţelegere a unor termeni utilizaţi în lucrare, este necesară şi o delimitare, definire, a acestora, ce va fi realizată în precizările ce urmează.  Agentul economic – este organizaţia cu personalitate juridică, creată pentru a desfăşura activităţi, definite în baza Legii 15/1990, Legea 31/1990, şi respectiv Legea 507/2002.  Întreprinderea – este o unitate sau o grupare de unităţi legale, care se constituie ca o entitate organizaţională pentru producţia de bunuri, servicii comerciale, servicii de interes social, şi care beneficiază de autonomie de decizie. Întreprinderea poate desfăşura una sau mai multe activităţi, în unul sau mai multe sedii. În mod convanţional, se asimilează întreprinderilor şi persoanele fizice, respectiv asociaţiile familiale ce desfăşoară activităţi pe bază de liberă iniţiativă, instituţiile publice şi organizaţiile neguvernamentale.  Unitatea locală – este o întreprindere sau o parte a acesteia (atelier, fabrică, depozit, birou, unitate de exploatare minieră, etc.) situată la o adresă identificabilă. În cadrul unităţii locale îşi desfăşoară activitatea una sau mai multe persoane.  După modul desfăşurării activităţii, întreprinderile pot fi: - întreprinderi active – ce constituie entităţi care, din punct de vedere economic, în perioada de analiză, realizează bunuri/servicii şi înregistrează venituri şi cheltuieli, întocmeşte bilanţ contabil (situaţie finanicară); - întreprinderi dormante – sunt cele inactive în perioada de observare.

Unele precizări metodologice şi sursele de informaţii



19

În funcţie de caracteristicile principale ale comportamentului economic, întreprinderile se clasifică în: - întreprinderi cu activitate nefinanciară (agricole, industriale, de construcţii, comerţ, alte servicii); - întreprinderi financiare, bancare şi de asigurări; - întreprinderi din administraţia centrală, locală şi de securitate socială; - organizaţii neguvernamentale (respectiv administraţia privată); - întreprinzători privaţi (categorie în care se includ persoanele fizice independente şi asociaţiile familiale)  Întreprinderile, în sensul cel mai larg al cuvântului, după forma juridică de organizare, sunt: - regii autonome şi institute naţionale (înfiinţate prin HG); - societăţi comerciale, în diverse forme juridice: în nume colectiv, în comandită simplă, în comandită pe acţiuni, societăţi pe acţiuni inclusiv societăţi şi companii naţionale, societăţi cu răspundere limitată; - societăţi agricole, înfiinţate sau reorganizate în baza Legii 36/1991; - societăţi cooperatiste – reprezintă societăţile cu capital de tip cooperatist, înfiinţate sau reorganizate în baza Decretelor Lege 66/1990 şi 109/1996. - Alte instituţii ale Adminstraţiei publice centarale şi locale înfiinţate prin decrete legi; - Instituţii bugetare, înfiinţate prin hotărâri de guvern sau decizii ale organelor administraţiei locale; - Întreprinzători privaţi, persoane fizice independente şi asociaţii familiale, înfiinţate în baza Legii 507/2002; - Organizaţii neguvernamentale (administraţia privată) , asociaţii şi fundaţii sindicale, partide politice, organizaţii ale cultelor religioase înfiinţate în baza Ordonanţei 26/2000 şi Legii 21/1924.  După scopul înfiinţării, întreprinderile pot avea: - caracter comercial (patrimonial) - caracter necomercial (nepatrimonial) În categoria celor cu caracter nepatrimonial sunt incluse: instituţiile bugetare, administraţia publică centrală şi locală, precum şi organizaţiile neguvernamentale. În categoria celor patrimoniale se includ regiile autonome şi institutele naţionale, societăţile comerciale şi agricole. Se disociază din acestă categorie societăţile care desfăşoară activităţi cu caracter social, respectiv activităţile didactic-educative şi de asistenţă sanitară. Aceste activităţi nu sunt asimilate cu acte de comerţ (deci cu activităţi cu scop patrimonial).  Mărimea întreprinderii este stabilită după criteriul numărului mediu de salariaţi, în concordanţă cu criteriile Eurostat, în următoarele clase: o Micro-întreprinderi – 0-9 salariaţi; o Întreprinderi mici – 10-49 salariaţi; o Întreprinderi mijlocii – 50-249 salariaţi; o Întreprinderi mari – peste 250 de salariaţi.

20

Carta Albă a IMM-urilor din România

 







Activitatea întreprinderii este stabilită în conformitate cu clasificarea activităţilor din economia naţională CAEN, elaborată de către INS şi aprobată prin HG 656/1997. Activitatea principală a întreprinderii este stabilită conform principiului preponderenţei deci în funcţie de produsele/serviciile a căror realizare implică cele mai mari părţi ale resurselor umane sau care generează cele mai mari venituri. Încadrarea şi analiza întreprinderilor pe ramuri s-a efectuat pe baza activităţii principale. Rezultatul brut al exerciţiului (profitul brut) este stabilit ca diferenţă între veniturile din exploatare financiare şi a celor excepţionale (extraordinare) şi suma cheltuielilor de exploatare financiare şi excepţionale (extraordinare). Diferenţa pozitivă reprezintă profitul, iar cea negativă – pierderea. Încadrarea într-o zonă teritorială (judeţ, regiune de dezvoltare), se realizează după locul în care unitatea îşi desfăşoară activitatea, indiferent dacă sediul central al întreprinderii căreia unitatea îi aparţine se află sau nu în unitatea teritorială respectivă. După forma de proprietate, deci după proprietatea supra capitalului social al întreprinderii, gruparea s-a realizat în: o proprietate majoritară de stat, care cuprinde capitalul integral de stat, public de interes naţional şi local, mixt (unde statul deţine 50% şi peste din capitalul social) o proprietate majoritară privată, care cuprinde capitalul integral privat, mixt (peste 50% capital social privat), integral străin, cooperatist şi obştesc.