Sunt Bine

Sunt bine.Crede-ma….. Nu ma crede.Ia-ma de mana,uita-te in ochii mei si urla « spune-mi adevarul ». Dar nu,nici atunci atunci n-as putea sa-ti spun adevarul.N-as putea sa-ti spun ca fiecare respingere ma afecteaza mai mult decat ai crede.M-as putea.M-ai crede slaba,iar eu nu vreau asta.M-am obisnuit sa par puternica.Sa nu las nimic sa ma afecteze.Sau macar sa las impresia ca nimic nu ma afecteaza.Nu vreau sa ma ajuti.Nu vreau sa-ti fie mila de mine.Nu vreau mila nimanui.Atunci cand cad pot sa ma ridic singura.Oricat de rau ar fi,pot si singura. Asa m-am obisnuit sa ma mint mereu.Mi-e mai bine singura,si totusi tanjesc dupa cineva care sa fie al meu.Ba nu,nu vreau sa fie al meu,vreau sa fie pentru mine.Vreau sa ma lase sa fiu eu insami,si sa il iubesc pentru asta.Nu vreau sa-mi aduca aminte mereu ca ma iubeste,vreau sa mi-o arate.Vreau…dar nu mai vreau nimic.Ma multumesc cu ce am,ca intotdeauna. Nu-mi place sa privesc inapoi.Nu-mi place sa am regrete.Si vreau sa cred ca n-am.Am doar lectii invatate.Poate data viitoare o sa invat cum sa nu-mi mai pese atat de mult.Ar fi o lectie interesanta.Pacat ca nu se preda la scoala.As fi vrut sa stiu cum sa nu ma mai deranjeze fiecare respingere si cum sa nu mai plang la fiecare pas pe care-l fac inapoi.Poate o sa ajung sa ma multumesc intr-o zi si cu conditia mea de om singuratic.Poate o sa ajung sa cred intr-o zi ca a fi singur nu-i chiar atat de rau si ca oricum dragostea e supraapreciata.Sau poate nu. Sunt bine….Nu ma crede….