Sufletul Meu

WeBlog.ro

Cauta Cauta in in blog WeBlog

Română

Creeaza Raporteaza Blog un cont blog aleator nou

Sufletul meu - un univers "Dar cioburi de cer mai sunt printre noi, si cu ele gandim uneori ca am putea da cate un raspuns lumii."(C.Noica) mycrestunnow Adauga insemnare noua

Home

pagina urmatoare Dumnezeu repeta lectiile

Meta Modifica! Sterge!

Am mai spus, de atatea ori, ca viata aceasta e o scoala Si noi suntem elevi mai mult sau mai putin silitori, dupa cum ne straduim.Unii suntem de "nota 10", altii de "5", sau "6"...Ba,uneori chiar si cei care au fost de "nota 10" pot pica la cate un "extemporal".Ca sa invete sa nu se trufeasca. Si, sa invete, mai ales, ca numai Cel ce le-a dat lectia de invatat are dreptul sa le-o "corecteze".Nimeni altcineva.Chiar daca rezolvarea pare sa intarzie. Spune undeva in Scriptura ca "nu ai voie sa-ti faci haina din in si lana". Nu ai voie sa mergi pe mai multe carari. Cei care incearca, vor vedea, la un moment dat, ca vor fi pusi in fata unei alegeri.("Nu poti servi lui Dumnezeu si lumii").Iar, ca sa-ti faca alegerea mai usoara, Domnul iti arata putin din "meandrele" si "grohotisurile" ambelor cai.Dar, exista o diferenta ! Pe calea Domnului, toate asperitatile sunt indulcite de harul sau. Chiar si amarul apare, astfel, dulce. Pe cand, pe calea lumii, e exact invers.Numai cei ce au mers pe ambele pot face diferenta. "Bine, am inteles asta, o data pentru totdeauna!" ar putea spune cineva. "Am ales o data !" Si poate trece mult, mult timp...Si, la un moment dat, Domnul poate hotari sa repete lectia.Ca un fel de recapitulare.Sa vada daca ai inteles, cu adevarat.Multi oameni nu cred ca, o data ce au inteles, lectiile mai pot fi repetate. Si totusi, se intampla ! Si, se poate sa aiba surprize!Fiindca, lectiile nu apar chiar asa, in formatul original.Se mai complica, li se adauga elemente noi.(Corespunzator faptului ca si elevul a mai crescut, intre timp)...Numai fondul ramane acelasi. Dar, indiferent de rezultat, ceva se castiga intotdeauna. Tema lectiei ramane fixata. Si, mai e ceva. Fiecare lectie mare cuprinde subcapitole, toate la fel de importante. De exemplu, tema alegerii poate avea ca subcapitol tema stabilitatii . Dupa cum spune si un proverb

Bun gasit, Soul ADMINISTRARE LOGOUT NOU! Index insemnari Modifica titlul blogului Adauga o imagine in header-ul blogului tau SAU HTML Titlu pentru blogul tau Vreau sa imi apara numele pe pagina:

Vreau sa imi apara : 20 insemnari / pagina TRIMITE Modifica zona laterala Modifica zona profil Modifica sablon Modifica logo Afiseaza "Adauga la Favorite": Adauga la favorite Profil Daca doriti sa aflati mai multe despre ceea ce am de spus : http://ro.facebox.com/Florina_r http://univcrestact.blogspot.com http://360.yahoo.com/florinarossu http://iscrestnow.blogspot.com Afiseaza Photo Blog: Afiseaza MP3Player: Afiseaza Calendar: Calendar Mai 2007 5

2007

« Apr 2007 D L M M J V S 1 2 3 4 5

romanesc :"Mortul de la groapa sa nu se mai intoarca". Adica, cei ce traiesc pentru Hristos, ar trebui sa fie "morti pentru lume, si lumea pentru ei." Alt subcapitol ar putea fi modul de a actiona in lume.Chiar daca intentiile sunt curate, si calea este urmata, intr-un fel, chiar daca nu la modul clasic, actiunile, cuvintele si chiar gandurile noastre nu trebuie sa fie "prilej de sminteala" pentru ceilalti. Daca incercam sa fim prea "lumesti", "sa ne facem tuturor, totul, doar pentru a castiga pe unii pentru Hristos", putem fi gresit intelesi, chiar foarte gresit, uneori. Dar, vina este a noastra. Cei din lume nu pot intelege ca "Domnul nu isi aseaza la intamplare orasele", dupa cum spune Coelho, si "cetatenii" lui sunt opriti - cel putin - de la infaptuirea pacatelor capitale.E o opreliste interioara. Nu sunt ocrotiti, in schimb, de ispite.Nici de cele mari, nici de cele mici.Nu stiu unde, in Filocalie parca, se spunea ca, pe masura inaintarii spre Hristos, si ispitele devin mai infricosate."Daca vrei sa servesti Domnului, gateste-ti sufletul pentru ispita."(Ecclesiastul) Cu atat mai mult cu cat exista in insasi natura cazuta a omului atractia spre "pamant".Doar harul ne salveaza. Si cate alte subcapitole pot exista...Era sa uit unul foarte important : iertarea.Indiferent ce se intampla, si cum decurge "lectia", nu trebuie sa ne suparam pe "elementele multimilor in lucru".Un elev nu se supara atunci cand afla ca 4+5=9, pe cand el credea ca, de fapt, fac 8. La urma urmei, Domnul a hotarat aceste lectii, si noi suntem fie elevi, fie "instrumente" pentru alte lectii. De fapt, fiecare suntem si una, si alta.Numai ca unii inteleg asta mai usor, altii asa si asa, altii deloc...Aici sta explicatia indemnului biblic : "Iubeste-ti vrajmasii".Cu totii suntem oameni slabi si amestecati cu pamantul si suferinta... Alte subcapitole : sacrificiul, renuntarea,depasirea egoului...sunt parti ale oricarei lectii, nu doar a uneia anume. Iar, invatatura finala trebuie sa fie...nu numai o invatatura anume, ci mai ales dobandirea(sau redobandirea) unei stari. Acea stare de pace si liniste, pe care maestrul Aivanhov o numea "acoperisul casei"fiind situata deasupra "apelor"=valtorile astralului(sau emotionalului), si a "vantului"= constructiile si interpretarile mentalului.Doar cine ajunge acolo, poate vedea cu claritate in departare. Atunci cand vederea nu-i mai e impiedicata de fum si ceata ! Aceasta stare mai e numita si "tacere" de catre Castaneda sau maestrii indieni. "Numai in tacere auzim glasul Adevarului"(Krishnamurti); "tacerea interioara trebuie pastrata de fiecare dintre noi atat cat este nevoie inainte ca ea sa se activeze.Rezultatul dorit este ceea ce vechii vrajitori numeau oprirea lumii, momentul in care tot ce este in jurul nostru

1 2 3 4 6 7 8 9 10 11 13 14 15 16 17 18 20 21 22 23 24 25 27 28 29 30 31 Afiseaza Arhiva:

5 12 19 26

Arhiva mesaje Mai 2007 [ 14 ] Aprilie 2007 [ 40 ] Martie 2007 [ 14 ] Februarie 2007 [ 1 ] Afiseaza Categorii: Categorii credinta (14) credinta in actiune (9)

filosofia credintei (16) poezie (15) psihologie spontana (13) sanatate(imunitate, subconstient, suflet) (1)

Afiseaza TagBoard: Afiseaza EmailBoard: Afiseaza Favorite: Lista Favorite Remedii ayurvedice - Optimista blog Iisus în celulă - Poezie religioasă Pentru duşmanii mei - REM Cuvinte pentru sufletul meu Poesis Marianne`s Soaptele timpului Joaca cu culori Poezii si proza maya_the_moonchild mufy blog Ovidiu Bufnila Categoria: Preotie - Adrian Danca - ... cine se crede nemuritor? - nemuritorul ... Dezbateri teologale Viata unui suflet pe Pamant unde e dumnezeu?.. - replacing dots Afiseaza Abonare:

inceteaza sa mai fie ce a fost pana atunci."(Castaneda) Si atunci, nu mai trebuie sa intrebam pe nimeni, fiindca stim deja totul...Totul ajunge sa se petreaca in noi... Care ar fi atitudinea finala ? Nu stiu daca am mai spus, dar ar trebui sa si multumim pentru lectii. Chiar si pentru repetarea lor. Oricat de greu ni s-ar parea la inceput. Fiindca, daca ele ne releva lucruri nerezolvate inca din noi-insine, slabiciuni si rani necicatrizate pe deplin, din razboaie mai vechi, insemna ca sunt, cu adevarat, benefice.Daca nu stii cine e "inamicul interior", nici nu ai cum sa lupti impotriva lui. Si atunci, nu vei ajunge niciodata liber.(Am mai scris undeva despre libertate). Si, nu trebuie sa disperam cand ne simtim sleiti, vlaguiti, la capatul puterilor."Numai dupa ce vei bea din apa tacerii, vei canta cu adevarat.Si cand vei fi ajuns pe culmea muntelui vei incepe, in sfarsit, sa urci. Si cand pamantul iti va cere membrele, atunci vei dansa cu adevarat."(Kalil Gibran) Si, in incheiere,fie sa ne inundam cu lumina ! Si cu multa iubire si pace... "Pacea Mea o dau voua, nu cum da lumea, va dau Eu." (Ioan)

19.05.07 16:15:02 0 | Comentarii (0) mail Tipareste Permalink

Trimite pe

Publicata de Soul TAG: credinta in actiune

Ce face si ce nu face un crestin

Modifica! Sterge!

Cred ca e un subiect destul de vast, dar il voi comprima in cateva puncte esentiale.Deci, fara sa devin doctrinara, voi incerca doar "traducerea in viata" a doctrinei : Deci, ce face: -asculta de Forta Suprema, ale carei indemnuri si porunci se pot afla in cele mai variate moduri.Dar, cel mai la indemana este, bineinteles, "manualul vietii crestine", Noul Testament.Nu se descurajeaza cand inclinatiile sale naturale("omul dinafara") par sa intre in contradictie cu aceste porunci. Stie ca Dumnezeu cunoaste ceea ce este mai bine pentru el, si vrea sa-l invete in primul rand disciplina.Noi suntem ca acei "naimiti" de care spunea Pavel, care "vor sa placa celui ce strange oaste".Cand aceasta disciplina ajunge sa se instaureze, poruncile nu mai sunt necesare. -are credinta ca Dumnezeu vrea ceea ce e mai bine pentru el, chiar daca imprejurarile par potrivnice.De aceea, el ajunge mereu la acel "loc al linistii" din interiorul sau, de care a vorbit si Jung.Sau,Iisus cel din barca linisteste vantul si valurile, dupa cum bine spunea maestrul Aivanhov.(Crestinul e dotat cu o puternica capacitate de regenerare.) -iubeste, ajuta si ocroteste pe cei din jur, atat cat ii sta in puteri, chiar si de lucrurile care par abstracte, sau "nerealiste", atunci

" "Nu vom inceta sa exploram Si tinta intregii noastre explorari Va fi sa atingem inceputul Si sa-l aflam intaia oara." - W.H.AUDEN -

Copyright © 2002-2007 WeBlog.ro. Toate drepturile rezervate. Termeni si conditii Responsabilitatea continutului insemnarilor apartine in exclusivitate autorilor

cand e necesar -iubeste adevarul, care e un aspect al Divinitatii ("Eu sunt Calea, Adevarul si Viata") Ce nu face: -nu judeca(pe cat posibil) pentru ca vede si in sine-insusi ramasite din "omul vechi", sau isi aminteste cum era inainte de a "intra in slujba", aceasta fiind o posibila sursa de smerenie -nu este sovaitor in legatura cu drumul ales.Are voie sa isi "extinda" viata, dar nu sa "schimbe directia" -nu impune celorlalti calea de urmat. El pretuieste libertatea celorlalti, asa cum si Dumnezeu o pretuieste pe a sa.Dar, are datoria de a le prezenta atat binefacerile, cat si riscurile drumului. -nu face raul, atat cat ii sta in puteri, si cat ii permite natura sa umana.Din fericire, in aceasta "misiune" ii vine in ajutor harul, fara de care nimic nu ar fi posibil.(A nu se confunda "raul" cu "greseala") Si, mai ales, si nu in cele din urma, un crestin se roaga. Pentru sine si pentru ceilalti.Si, nu trebuie sa uite niciodata sa spuna: "Faca-se voia Ta". Pentru ca intotdeauna voia Sa e cea mai buna pentru toti. Si lucrul acesta se vede in timp, dupa ce el trece anumite "probe". Ar mai fi multe de spus, dar m-am oprit doar la cele esentiale. Crestinul nu trebuie sa devina supra-uman, cum spun anumite teorii gnostice, ci doar un om indumnezeit. 18.05.07 19:29:36 0 | Comentarii (0) mail Tipareste Permalink

Trimite pe

Publicata de Soul TAG: credinta

Viata in metafore

Modifica! Sterge!

"Oamenii isi pot trai viata numai intr-unul dintre urmatoarele doua moduri : ca si cum nimic nu este un miracol, sau ca si cum orice este un miracol."(Albert Einstein) "Viata noastra nu este altceva decat o cale a desavarsirii, prin legaturile cu Dumnezeu si cu aproapele."(Avva Dorothei)

"Noi traim dupa voia noastra si ne chinuim pe noi insine.Cine traieste dupa voia lui Dumnezeu e bun, vesel, si are odihna."(Sf.Silvan Athonitul) "Totul este serios in viata omeneasca, al carei fiece minut poate avea atat de grozave urmari."(Urmarea lui Hristos) "Viata e o galerie de erori.Si totusi, adevarul ramane valabil, unul singur, desi discutabil."(Lino Aldani) "In viata sunt momente in care putem iesi din noi pentru a sti ce vede altul in acest univers, care nu este acelasi cu al nostru, si ale carui peisaje ne-ar ramane la fel de necunoscute ca si acelea ce exista, poate, pe luna."(Marcel Proust) "Ce e viata? Un pic de joc, un pic de studiu, cateva cuvinte bine alese, putina dragoste, o urma de durere, mai multa munca, amintiri, si apoi gunoi, grabind in sus spre lumina soarelui." (C.Smith) "Ceea ce conteaza este ceea ce inveti dupa ce stii totul."(John Wooden) 16.05.07 10:10:15 0 | Comentarii (2) mail Tipareste Permalink

Trimite pe

Publicata de Soul TAG: filosofia credintei

Disonante

Modifica! Sterge!

Ce se intampla atunci cand se intervine in mod naiv si nejustificat in ordinea naturala a lucrurilor? Ce se intampla atunci cand, pornit pe drumul luminii, ajungi totusi sa creezi vartejuri si interferente in continuum (chiar si in propriul continuum)? Ce pedeapsa ar merita un asemenea "ucenic vrajitor" fara har, care din cand in cand mai priveste inapoi, ca sa isi reia apoi drumul, si iar priveste...si tot asa... Femeia lui Lot a fost prefacuta intr-un stalp de sare intr-o situatie similara. Euridice s-a intors in lumea umbrelor.Oare in contemporaneitate ce s-ar putea intampla? Dar, de ce sa ne facem ganduri prea mari in legatura cu noi - insine ! O fi adevarat ca "omul e un Dumnezeu cazut ce-si aminteste cerul", dupa cum spune Lamartine, dar urmele caderii sunt inca vizibile.Chiar daca ne-am acoperit cu praf de stele, pe ici pe colo luciul se mai duce, si iese la iveala lutul ordinar.Se vede atunci atat de bine ca suntem doar auriti, si nu din aur, suntem facuti, iar nu nascuti ! "Daca Dumnezeu ar raspunde numai de blocul in

care locuiesc eu, si nu i-ar fi munca prea usoara.", spune V.Ghica. Pot sa adaug :daca ne-ar lasa (cum se mai intampla, ca sa ne smerim) "liberi" macar o clipa, nici de noi-insine n-am fi in stare sa raspundem - nici macar sa ne cunoastem pe deplin! "Libertatea lui Dumnezeu e osanda mandriei noastre"(Camus) Dar, mai bine sa lasam filosofia, si sa mergem la somn, ca tot ne lipseste.Cand adormim, reincepem lumea, dupa cum bine spunea cineva. Din cand in cand...

15.05.07 16:08:01 0 | Comentarii (0) mail Tipareste Permalink

Trimite pe

Publicata de Soul TAG: psihologie spontana

Ce trebuie sa faca un crestin

Modifica! Sterge!

Ar fi multe de spus, dar voi incerca doar sa punctez cateva lucruri. Mai pe scurt vorbind, un crestin ar trebui(cel putin teoretic)sa incerce sa actioneze fata de ceilalti asa cum ar face-o insusi Dumnezeu.("Daca vorbeste cineva, cuvintele lui sa fie ca ale lui Dumnezeu, daca slujeste cineva, slujba lui sa fie ca din puterea pe care o da Dumnezeu" - I Petru, 4.11) Adica, sa se "lase deoparte " pe sine, pentru a face ceea ce e mai bine pentru ceilalti. Pentru adevaratii crestini, lucrul acesta nici nu mai este atat de greu pe cat pare, pentru ca se formeaza un fel de "reflex". Asadar, atunci cand un crestin vrea sa faca binele, ce ar trebui sa gandeasca, in primul rand ? Sa zicem ca eu, in nimicnicia mea, as fi pus de Dumnezeu sa hotarasc in locul Lui .(Poate ca e proba cea mai grea!)Atunci, eu trebuie sa inteleg care e binele adevarat.Si, cum pot face asta ? Intrucat nu sunt atoatestiutor, voi incerca sa ii determin pe ceilalti sa inteleaga care e binele adevarat pentru ei. Iar, dupa ce au inteles...tot la alegerea lor ramane. Asadar, cand cineva cere un lucru, Dumnezeu i-ar spune:"Desigur, copilul meu, daca asa vrei tu, dar vezi intai daca lucrul acesta e cu adevarat bun pentru tine, si pentru ceilalti.Daca, dupa ce te vei gandi, il vei cere in continuare, Eu am sa ti-l dau, pentru ca sunt un parinte bun. Dar, daca nu va fi chiar bun pentru tine, sa nu te plangi." Eu stiu ca asa a actionat El fata de mine.Si am cerut si lucruri neintelepte ! Si apoi...dar nu are rost sa imi amintesc. Deci, atunci cand cineva imi cere un lucru important, ce pot eu sa spun decat : "eu sunt doar un om, nu conteaza cum as vrea eu sa te ajut. Sa facem, putin, abstractie de mine.(Poate ca am si eu slabiciuni omenesti, care nu-mi lasa vederea clara de tot, dar acum sa le lasam deoparte.).Dar, gandeste-te bine daca tie ti-ar face bine lucrul cerut, daca intr-adevar ai fi multumit. Pentru aceasta, ar trebui sa te cunosti, in primul rand, pe tine-insuti.Ar trebui sa intelegi ce vrei cu adevarat. Poate vrei mai multe lucruri care se bat cap in cap. Sau poate, atunci cand vrei un lucru, e posibil sa sufere alti oameni din preajma ta, chiar daca tu nu vrei asta.Poate, mai tarziu, iti vei inchide alte porti, care cu adevarat conteaza. Daca, dupa ce te vei gandi bine, vei spune ca tot mai vrei acel

lucru, e O.K., ca sa intelegi ca nu din rea-vointa te-am lasat sa te gandesti.(Bine, Dumnezeu nu s-ar exprima chiar asa, dar noi, pacatosii, mai avem scuze!) Desi, exista si alte lucruri la fel de bune pe care le-ai putea obtine, si care ti-ar fi mai de folos." Da, greu e sa fii un crestin adevarat ! In unele situatii, iti dai seama ce povara imensa poarta El. Dupa cum spunea Eliphas Levy : "El a sapat prapastia slabiciunilor omenesti, si tot El trebuie s-o umple." Si cine stie cu adevarat sa faca binele, afara de El? 14.05.07 05:48:25 0 | Comentarii (5) mail Tipareste Permalink

Trimite pe

Publicata de Soul TAG: credinta

Uneori, alteori

Modifica! Sterge!

Filmul acesta numit viata e tare ciudat. Contine si ras, si lacrimi, uneori si secvente absurde, si invataturi, alteori... Si noi privim totul cu iubire si intelegere uneori... neintelegand chiar tot alteori... De fapt, totul depinde de Regizor. Tare am vrea sa stim ce vrea El sa ne spuna, uneori... si care va fi cadrul urmator alteori... Nu de alta, dar n-am vrea sa incurcam scenariile... Vrem doar Binele adevarat pentru toti actorii, uneori, si pentru cei ce privesc, alteori... 13.05.07 12:42:42 0 | Comentarii (1) mail Tipareste Permalink

Trimite pe

Publicata de Soul TAG: poezie

Roluri

Modifica! Sterge!

Exista multe surse de suferinta pe lume.Atat de multe si de variate, ca stai si te gandesti cum de pot oamenii sa nascoceasca atatea, pe langa cele inevitabile (numite "dat al sortii", sau "sine qua non"). Budda identificase opt cauze ale suferintelor, dar noi, oamenii contemporani, suntem mai "inventivi".De fapt, la noi, aproape orice poate deveni o astfel de cauza . Am vorbit putin mai inainte despre atasarea de imagine.E si aceasta o cauza, dar mai sunt si altele.Cum ar fi, de exemplu, identificarea cu "rolul".Se stie ca fiecare dintre noi "interpreteaza" mai multe roluri. Acasa, la serviciu, cu prietenii, in societate, avem "scenarii" diferite de interpretat.Uneori, unul dintre ele devine predominant, si orice l-ar putea afecta, ne stresseaza serios.In cele mai multe cazuri, e vorba de serviciu, sau de viata particulara.De multe ori, ne pierdem cheful de viata, sau chiar ne imbolnavim, cand se intampla ceva negativ pe unul dintre aceste planuri. Justificabil, s-ar putea spune! Oare, chiar asa sa fie? Nu ne spun toate filosofiile ca viata e o piesa ? Putina detasare nu strica, chiar daca e foarte greu de obtinut! Sa ne gandim ca, daca "rolul" interpretat la un loc de munca a luat sfarsit, e randul altuia, asa ca nu trebuie sa il luam la modul absolut.Stiu ce vorbesc, pentru ca mi s-a intamplat asta cand mai aveam doar foarte putini bani in casa.Nu spun ca e usor, dar, daca ne "saltam" putin deasupra situatiei, vom gasi mai usor o rezolvare, sau un alt "rol". La fel ar trebui sa stea lucrurile si in viata particulara, desi e ceva mai greu.De obicei, intelepciunea aceasta vine de-abia dupa ce suferinta s-a consumat. Dar, si aici ar fi ceva de facut.Pur si simplu sa actionam, sa nu ne mai cramponam de imagine.Fie pentru a restabili un rol vechi, care a contat (aproape totdeauna se mai poate face ceva, desi cel mai usor raspuns de dat ar fi "nu"), fie pentru a ne detasa total de el, pentru igiena noastra sufleteasca. O alta situatie care implica o sursa de suferinta (fie ea si vaga,nedefinita) este identificarea cu un rol caruia nu ii cunosti toate coordonatele. Cum, Doamne, pot oamenii sa ajunga in asemenea situatii, nu pot spune! E ceva ce depaseste limitele filosofiei.E poate, dovada ca nu suntem inca maturi, nu am ajuns inca la "statura deplina a omului - Hristos".In general, copiii iubesc lucrurile absurde. Dar, cel putin, pentru ei totul e o sursa de bucurie.Suntem, deci, un fel de copii-batrani, fara

a fi ajuns inca adulti! Ce alta sursa de suferinta ar mai putea produce relatia rol-personaj? Pe langa identificarea cu rolul, ar mai fi si o alta situatie: "modificarea" sau gresirea scenariului.De exemplu, unui "actor" i se spune sa stea in fundal, sa contribuie mai mult indirect la bunul mers al piesei.(Se poate intampla la o slujba, sau in orice alta situatie de viata.)Dar, nu se stie ce se intampla, si actorul respectiv e propulsat "la rampa", aproape fara sa isi dea seama.Nu e nimic rau in asta ! s-ar putea spune. Oare, chiar asa sa fie? El avea de indeplinit un anume rol, si atunci cand "iese" putin din el, toata piesa se da peste cap.Ar exista urmatoarele solutii: - paraseste piesa definitiv - continua, reluand rolul de unde l-a "gresit" -continua, improvizand Fiecare in parte, analizata, implica riscuri si greseli mai mari. (Poate, mai putin cea de-a doua, dar cine poate sti?)Si, asta se intampla doar pentru ca nu am depasit inca total faza "umanitatii", nu neam indumnezeit indeajuns! Am gasit , acesta e sursa primara a tuturor suferintelor : umanitatea noastra! Ea e cea care ne face sa gresim, si sa suferim .Deci, nu trebuie sa ne oprim, ci sa mergem inainte, spre Hristos !Pana atunci...trebuie doar sa ne cerem iertare ca nu am fost "actori" perfecti.(Dar, de, umanitatea...)Si, sa nu mai luam totul atat de in serios!(Daca tot suntem actori!)Sa fraternizam!Si sa mai si zambim! " Ce-i daruieste mai de pret Hristos celui care crede in El? Care extraordinara facultate i-o pune la indemana ? Aceea de a se vedea pe sine asa cum il vad ceilalti, din preajma sa. Iesim din noi. Ne parasim."(N.Steinhardt) 12.05.07 20:34:19 0 | Comentarii (0) mail Tipareste Permalink

Trimite pe

Publicata de Soul TAG: psihologie spontana

Imaginea

Modifica! Sterge!

E un subiect vechi de cand lumea, talmacit si rastalmacit.Si totusi, "tot ceea ce s-a spus, nu s-a spus indeajuns", dupa cum zicea un autor contemporan. Pentru ca aceasta "imagine", acest "invelis " pe care ni-l construim continua sa aiba o importanta majora, vitala chiar, in viata noastra. Am renunta la multe, am face mari sacrificii materiale sau de alt ordin (poate mai dureroase chiar!), numai Ea, Imaginea, sa nu sufere nici o stirbire. Aici intervine insa o distinctie. Exista doua tipuri de imagini. Primul tip include imaginea ca proces

(dupa cum bine spunea o persoana pe care o respect), imaginea creata in interrelatie cu mediul si cu ceilalti. Acest tip, de fapt, e impropriu numit "imagine", e de fapt o emanatie a persoanei, ca un fel de aura psiho-emotional-cognitiva. E "nascuta", si nu "facuta". Este, de fapt, amprenta persoanei in mediu. Cel de al doilea tip tine de "constructie", de vointa. Ni se pare noua ca e bine, frumos sau pur si simplu potrivit sa "aratam" intr-un anume fel. Uneori, nici macar nu "ni se pare", e vorba de rezultatul unei serii de procese si alegeri subconstiente, incepute inca din copilarie, continuind cu educatia, cartile citite, si sfarasind cu cateva experiente de viata pe care le credem "definitorii".Si astfel, ne autoconstruim o "gogoasa" , o crisalida pe care o numim "eu", si care nu se poate abate de la propriile reguli de constructie, chiar cu pretul unor renuntari importante. "Fara incetare trudesc sa inalt in jurul meu zidul, si, in timp ce el se inalta spre cer, in umbra lui, nu mai zaresc fiinta mea adevarata. Ma trudesc cu acest perete inalt, de teama oricarei gauri, il carpesc cu praf si nisip, si, in grija mare pentru numele meu, nu mai zaresc fiinta mea adevarata."(Rabindranath Tagore) De multe ori, in spatele acestui zid se poate ascunde durere, dezorientare, frustrare.Am vrea sa putem fi altfel, sa ne bucuram, ca simpli oameni, de tot ceea ce viata(sau Divinitatea in mod indirect) ne ofera, dar, in acelasi timp, n-am vrea.Adica, n-am vrea oricum, ci doar in conditiile noastre.Si, daca aceste conditii intra in contradictie cu realitatea, e unul din rarele cazuri in care realitatea iese infranta. Si atunci,mai bine ne creem propria noastra realitate, chiar daca trebuie sa"ciuntim" din cea reala. Desigur, acest lucru nu se face oricum, ci in urma unor multiple explicatii, justificari, invinuiri directe si indirecte adresate celorlalti, situatiilor, timpului.Lumea nu e asa cum trebuie, asa cum am vrea noi. Nu e vorba de a critica procesul de construire a imaginii, sau utilizarea ei.Imaginile au si multe parti benefice, chiar si cele construite.Uneori, o imagine te poate "impulsiona" sa o realizezi pe deplin, sa fii mai mult decat erai. Ma refer la imaginile in mod real pozitive, benefice. Dar, vorbim de imaginile care "incorseteaza", care "rapesc ceva" realitatii, in loc sa ii adauge.La imaginile care intra in "neconcordanata" sau "disonanta" cu altele similare. Tocmai pentru ca au in "constructie" aceleasi elemente! Si, de aici, o sursa de suferinta, care ar fi putut fi foarte usor evitata, doar prin constientizarea unor lucruri. (Si in medicina, atunci cand stii diagnosticul, poti face orice.) Desigur, nimic din cele de mai sus nu e adevarat, si nu poate fi adevarat ! Sunt doar

speculatii!Nimeni nu e asa, nimeni nu sufera in mod gratuit, nimeni n-ar fi putut face ceva pentru a evita suferinta.Totul e un dat al sortii, si ar fi inutil sa incercam sa schimbam ceva, mai ales in noi-insine.(!) Eu doar am incercat ... sa vindec prin "metoda bisturiului". Uneori, e singura care ramane valabila, atunci cand te confrunti cu suferinta unei intregi omeniri.(Care suferinta, in multe cazuri, nici macar nu e perceputa ca atare, ci are si ea o"imagine"). Si, ar mai fi ceva de facut..."Adevarat, adevarat va spun, ca daca un om nu este nascut din nou, nu poate vedea imparatia lui Dumnezeu."(Ioan 3.6) 11.05.07 19:17:32 0 | Comentarii (1) mail Tipareste Permalink

Trimite pe

Publicata de Soul TAG: psihologie spontana

Transformari

Modifica! Sterge!

Exista momente in viata care marcheaza sfarsitul unei etape si inceputul alteia.Periodic, toti trebuie sa ne innoim, sa ne "schimbam pielea", ca sarpele primavara. Este ceea ce a vrut sa spuna Iisus prin cuvintele :"Nu se pune vin nou in burdufuri vechi". "Burdufurile" spiritelor noastre trebuie innoite periodic, pentru a putea exista o evolutie, pentru a putea cuprinde noile si noile informatii de lumina. Similar se exprima si ocultistul Gustav Meyrink (in perioada lui benefica, de inceput) : "Nu poti vedea lumea cu ochii cei noi pana ce nu vei scapa de cei vechi." Daca nu vom scapa de vechile conceptii inguste, vechile obiceiuri, angoase, imagini fabricate, nu avem nici o sansa sa accedem la Sufletul Lumii, cum frumos se exprima Coelho. Bine, dar cum se poate realiza aceasta trecere, sau reinnoire? Aici, raspunsul e greu de dat, pentru ca nu exista un singur raspuns.De fapt, Divinitatea are un alt raspuns pentru fiecare. Un singur element e comun : respingerea stagnarii.Indiferent ce facem, sa facem altceva decat pana acum (in sens pozitiv, desigur), sau in alt mod. (Dupa cum spune Lon Holtz : "Nu suntem acolo unde vrem sa fim, ci acolo unde ar trebui sa fim; insa slava Domnului ca nu suntem acolo unde am fost pana acum.") Pentru unii, aceasta innoire ar putea insemna o schimbare de spatiu, pentru altii, de vestimentatie, de gusturi sau pur si simplu, una interioara.Marturisesc ca ma numar printre cei din urma.In viata mea au existat etape in urma carora am mai acumulat ceva, sau am simtit ca am mai "pasit o treapta". Oricum, o schimbare nu vine brusc.Semnele apar cu mult timp inainte, ca un fel de aurora ce precede rasaritul. De exemplu,poti simti nevoia sa

faci anumite lucruri care iti apar pozitive pe moment, dar nu iti dai seama ca pentru ceilalti au alte conotatii.Nu toti resimt schimbarile in mod similar.Si atunci, renunti si apuci pe alta cale.Dar, pana la urma, schimbarea tot se produce. Important este sa gasesti calea de mijloc.Si, sa nu renunti la a face binele, chiar si neactionand .("Contemplatia este forma cea mai inalta de activitate" - maxima chinezeasca. La noi, ar echivala cu rugaciunea) Ce s-ar mai putea spune ? Chiar nu stiu, acum.Orice noua etapa are nevoie de anumite restructurari. Tot ce stiu este ca am acumulat niste adevaruri, si ca sensul final al oricarei acumulari nu poate fi decat benefic.(Cel putin, pe drumul luminii). "Harul Sfantului Duh este o lumina care il lumineaza pe om.[...]De aceea spune Domnul : <>"(Sf.Serafim de Sarov) 07.05.07 18:11:57 0 | Comentarii (4) mail Tipareste Permalink

Trimite pe

Publicata de Soul TAG: psihologie spontana

Despre crestinism si incercari

Modifica! Sterge!

"Crestinismul nu ne ofera un mijloc miraculos de a scapa de suferinta, ci ci ne pune la indemana miraculosul mijloc de a o indura." - Simone Weil "Caile de acces la Hristos sunt infinit diversificate.El isi alege drept vase de cinste oameni intru totul feluriti, si la prima vedere neadecvati a-i fi slujitori[...]" - N.Steinhardt "Fiecare din noi, in necazuri, poate sa-si dea seama de ceea ce este el in adevar.<>zice Eccleziastul." - Urmarea lui Hristos "Mai cumplit lucru este a deznadajdui, decat a pacatui." - Cuv.Ioan Carpatinul "Semnul binefacerii ce-i vine de la Dumnezeu omului pornit pe calea induhovnicirii este ca au inceput pentru el necazurile.Inseamna ca Dumnezeu are incredere in puterea lui de a le suporta." - D.Staniloae "Cu rugaciunea vei pune sabia in mana lui Dumnezeu, sa lupte si sa biruie pentru tine." - Sf.Nicodim Aghioritul " Mantuirea e o cladire ce se ridica doar pe ruinele mandriei." - Urmarea lui Hristos "Nu suntem niciodata nici atat de fericiti, nici atat de nefericiti, pe cat ne imaginam." - La Rochefoucauld "Dumnezeu ii foloseste pe oameni pentru a ajunge la oameni.Astfel, El poate predica Evanghelia mult mai eficient decat prin intermediul ingerilor."

- Doug Bachelor "Inima umanitatii are fibre in toate inimile." - Eliphas Levy "Sunt momente in viata fiecaruia in care simtim ca drumul ne este deschis, si nimeni nu l-ar putea bloca.Momente in care toata lumea e a noastra si nimeni nu ne-ar putea-o lua din maini.Si totusi, uneori, drumul se blocheaza.Ce ai putea face intr-un asemenea moment ? Ai putea sari peste obstacol, l-ai putea ocoli, sau ai putea ramane la marginea drumului, cu speranta ca cineva il va putea ridica pentru tine. " - Claudiana Calin, cantareata crestina "Curatirea de patimi e una cu cresterea dragostei de Dumnezeu .[...] Deci, e o stransa legatura intre dragoste si nepatimire.[...]Unde sunt patimi, nu poate fi dragostea." - D.Staniloae "Medicamentul cel mai bun pentru o boala este bucuria duhovniceasca, pentru ca ea imprastie harul lui Dumnezeu in suflet.Bucuria duhovniceasca are cea mai mare putere tamaduitoare pentru toate bolile.Ea este alifia dumnezeiasca ce inchide ranile, in timp ce mahnirea le irita." - Cuv.Paisie Aghioritul "Daca intristarile noastre ne par mari, inseamna ca nu ne-am predat inca voii lui Dumnezeu." - Sf.Silvan Athonitul "Iubirea e un lucru inalt, si e aceea nu poate fi dobandita atat de repede in deplinatatea ei." - D.Staniloae "Credinta ne asigura ca Dumnezeu este, dar e inca in afara de noi; nadejdea ne asigura ca Dumnezeu e pe drum spre noi si noi spre El; iubirea e unire deplina cu Dumnezeu, Care este, si Care a venit la noi." - D.Staniloae "Daca omul il iubeste pe Dumnezeu, il iubeste si pe aproapele sau, si atunci inima lui revarsa dragoste, iubind si animalele, si toata zidirea." - Par.Paisie Aghioritul "Acolo unde este Dumnezeu, raul nu are loc." - Sf.Serafim de Sarov 06.05.07 11:18:56 0 | Comentarii (4) mail Tipareste Permalink

Trimite pe

Publicata de Soul TAG: credinta

Legenda Sfantului Cristofor

Modifica! Sterge!

Si, in sfarsit, lumina! In sfarsit, Domnul a hotarat sa raspunda nedumeririlor si intrebarilor mele. Nu in chip vizibil, ci in sufletul meu. Sufletul meu a inteles ca nu sunt importante greselile, ci alegerile de fiecare clipa.Nu sunt importante "ramificatiile de conjunctura", ci drumul larg pe care il iubesti.Si, in cele din urma, conteaza pe cine ai ales sa slujesti, dupa cum se va vedea in legenda de mai jos (repovestita tot de maestrul Aivanhov): "Era odata intr-un tinut indepartat un tanar baiat care era de o forta exceptionala si care a decis sa

puna aceasta forta in serviciul omului cel mai puternic de pe Pamant.Astfel, el a mers sa se puna in serviciul regelui tarii vecine, care l-a luat in escorta sa personala.Intr-o zi, in care regele si suita traversau o padure, au fost avertizati ca se gaseau in apropiere de un loc bantuit de Diavol, iar regele a dat ordinul de intoarcere."Oh! si-a spus baiatul, dar atunci, acest rege nu este cel mai puternic, din moment ce-i este teama de cineva care se numeste Diavol!..."L-a parasit si a plecat in cautarea Diavolului, pentru a se pune in serviciul sau. Intr-o seara, el a observat o intreaga trupa sinistra de calareti negri."Pe cine cauti?" a intrebat seful." Il caut pe Diavol.""Eu sunt, ce vrei?""Am fost in serviciul omului cel mai puternic de pe Pamant, dar am vazut intr-o zi ca ii era frica de tine.Tu esti, deci, mai puternic decat el si de acum inainte vreau sa te servesc." "Bine, vino cu noi." Si el l-a urmat. Intr-o zi, a remarcat ca trupa evita un loc unde se gaseau cruci si a intrebat ce erau aceste cruci pe care trebuiau sa le evite.Istoria nu spune ce explicatii exacte i-a dat Diavolul referitor la Iisus, dar tanarul a inteles ca el trebuia sa fie inca mai puternic decat Diavolul, din moment ce-i facea frica, si a decis sa mearga sa-l serveasca. A cautat mult timp, mult timp, fara a putea sa-l gaseasca. S-a angajat atunci ca luntras la malul unui rau si era atat de puternic si de mare, incat transporta calatorii pe umerii sai de la un mal la altul sprijinindu-se pe un baston lung. Intr-o noapte, cand era in mica sa cabana, a izbucnit o furtuna teribila: fulgere, trasnete...Un adevarat potop! Cum el nu dormea, a auzit deodata un copil care plangea.Mirat, a iesit, si in obscuritate, a observat un copil mic."Dar, micutul meu, ce faci tu aici pe o asemenea vreme?""As vrea sa traversez raul, dar nu pot, sunt prea mic!""Nu mai plange, te voi duce eu." L-a luat pe umarul sau si a intrat in rau...Dar apele erau atat de crescute, si curentul atat de violent, incat avansa cu foarte multa greutate, si, mai ales, simtea ca acest copil pe umerii sai devenea din ce in ce mai greu..."Dar, copilul meu, de ce esti asa de greu?"l-a intrebat luntrasul."Cantaresti tot atat cat si Pamantul!""Oh, raspunse copilul, eu sunt mai greu decat Pamantul, eu sunt Iisus pe care tu voiai sa-L servesti. Incepand de astazi, te vei numi Cristoforos, purtator al lui Iisus." Iata legenda sfantului Cristofor. Cu iubire si compasiune, pentru toti cei care nu stiu inca pe cine sa serveasca!

05.05.07 13:26:40 0 | Comentarii (0) mail Tipareste Permalink Publicata de Soul TAG: credinta

Trimite pe

Discipolul in lume

Modifica! Sterge!

Doamne, ca greu mai e! Sa traiesti in pustiuri, in pesteri, pe varfuri de munti mi s-ar parea doar un "risc al meseriei", sau "profesie efectuata cu spor de periclitate".(Desigur, acolo sunt alte greutati, dar totusi...)De fapt, si acest "spor", cred ca s-ar cuveni mai mult vietuitorilor din lume, unde "riscurile" si "pericolele" sunt de alta factura, si tocmai de aceea, mai greu de depistat si infruntat. Cel mai mare dintre acestea, mi se pare riscul de a gresi. Cine poate sti, cu adevarat, care e calea cea buna? Cine poate sti daca, fara sa-ti dai seama, n-ai luat-o cumva pe drumul "paralel" cu cel bun?Desigur, exista sfaturi si indemnuri divine, exista "inspiratii" si "intuitii", dar uneori, acestea sunt "interpretabile", sau noi, pacatosii, nu suntem in stare sa le "receptionam" corect. Pe de alta parte, discipolul ideal ar trebui sa fie, intr-un fel, transparent.Sa se vada, cumva, dincolo de el, niste adevaruri."Persoana", masca, ar trebui sa fie subtire ca o masca de celofan.Dar, ce te faci cand "transparenta" asta, pacatoasa, se mai "ingroasa" pe alocuri, si in loc de adevarurile "de dincolo" , mai rasar si ceva elemente" de dincoace"? Si asta se intampla tocmai dupa ce te-ai straduit din greu, ani de-a randul, sa devii "transparent". (Probabil e un fel de "rezistenta a materiei", un soi de inertie.) Nu stiu cine ar putea cunoaste calea de urmat in continuare (In afara de El, desigur), pentru ca atata munca sa nu se piarda .Pentru ca drumul sa nu fie ratacit... De fapt, adevarata problema este doar ignoranta. Oricat de mult ai fi acumulat, Dumnezeu iti poate trimite "examene" care sa te faca sa "te scarpini in cap".Asta, ca sa nu te trufesti ca tu stii acum totul. Cred ca toata lumea cunoaste povestea "ucenicului vrajitor". Cei mai multi dintre noi trecem prin aceasta faza, dupa acumularea oricarui tip de cunoastere, nu numai esoterica.Da, dar cati stim sa iesim din ea? Ei, dar mai bine sa lasam filosofia ! Mai bine, sa lasam si actiunea...Doar in tacere, putem auzi glasul adevarului.Atat cat il putem prinde! 04.05.07 17:29:28 0 | Comentarii (0) mail Tipareste Permalink

Trimite pe

Publicata de Soul TAG: psihologie spontana

Libertatea

Modifica! Sterge!

Exista multe conceptii gresite despre libertate. Incepand de la libertatea de a face absolut orice, pana la libertatea doar ca simbol opus necesitatii.De fapt, lucrurile nu sunt chiar atat de simple.Ca si in orice alta privinta in aceasta lume relativa, nu putem vorbi de conceptul de libertate decat la modul relativ. Sartre, acest mare filosof necrestin, avea conceptia poetica si nerealista ca omul dispune de o libertate nelimitata.(Poate, tocmai fiindca era necrestin,

chiar ateu!) Exemplul ales de el ilustreaza, ce-i drept o libertate in ceea ce priveste conditiile exterioare.Ce spune el? Ca, fie si in cazul in care cineva ar fi chemat la incorporare, in conditii de razboi, s-ar putea sustrage (facand uz de libertatea sa), fie si prin moarte, sau dezertare. Dar, e o liberatate "seaca" si "lipsita de rod".Ce folos ar putea avea o asemenea libertate, care nu aduce nici un element pozitiv, decat orgoliul demonstrarii unui concept? Dar, adevarata problema a libertatii nu consta in conditiile exterioare. Cei mai multi oameni se numesc "liberi", se mandresc cu libertatea lor, dar, in fond, sunt sclavii obisnuintelor, instinctelor, emotiilor.De fapt, aproape nu exista om care sa nu intre in aceasta categorie.Putem spune, simplificat, ca intreaga conditie umana este expresia "nelibertatii".Si atunci, ce putem face ? Exista doua posibilitati . Prima, sa luam acest lucru ca pe un "dat", si sa traim asa cum am facut-o dintotdeauna, fara sa ne preocupam daca suntem liberi sau nu. Si a doua : sa incercam sa ne eliberam cu adevarat, ca sa putem iesi din "sistem", si sa putem privi lumea cu adevarat obiectiv.Astfel, vom putea gasi solutii mai bune pentru toti ceilalti, bazate pe adevarata Iubire, chiar daca din "sistem" pot parea altfel. Solutii pentru aceasta eliberare ne-au oferit marii initiati si intelepti ai tuturor popoarelor si religiilor. Pentru noi, cei din acest spatiu si timp, Invatatorul a fost Iisus. Ce ne spune El? "Chiar daca omul cel dinafara se trece, cel dinauntru se innoieste din zi in zi". "Omul dinafara" reprezinta personalitatea noastra, acea "masca" (de la lat.persona=masca) a adevaratului nostru Eu, care este supusa spatiului si timpului, deci nelibera."Omul dinauntru" reprezinta Sinele Superior, Eul real, sau, dupa cum spune ortodoxia: "chipul lui Dumnezeu in om". Deci, libertatea se poate obtine, dar altfel decat prin modalitatile exterioare zgomotoase.Iisus ne-a indicat o astfel de cale : calea evanghelica.In cateva cuvinte, ea s-ar putea rezuma astfel : 1.Iubeste pe Domnul Dumnezeul tau, si respecta-i poruncile 2.Iubeste pe aproapele tau (incluzand si prieteni, si vrajmasi) 3.Da totul, pentru a capata totul Dar, principala si minunata conditie a urmarii unei asemenea cai, este acceptarea ei libera. Dumnezeu nu constrange pe nimeni sa vina la El."Iata, pun inaintea ta foc si apa, pe care o vei vrea, pe aceea o vei alege"(Intelepciunea lui Iisus Sirah) In schimb, aflam avantajele urmarii acestei cai ( adica, posibilitatea nu numai de a tinge libertatea, ci si de a fi in postura de a face binele in mod nelimitat), precum si dezavantajele neurmarii ei ("Sunt trupuri ceresti si trupuri pamantesti, dar una

este slava celor ceresti, si alta a celor pamantesti"; si "cine face pacatul, e rob al pacatului"). Deci, El nu ne constrange, ci doar ne arata Calea, si apoi ne lasa liberi (iata un alt sens al cuvantului "libertate"=libertatea de alegere, de care am vorbit si mai sus). Nu sta dupa noi, in coasta noastra, ca sa vada daca alegem bine, si nici nu ne "imboldeste" sa alegem o data, judecandu-ne slabiciunile. De fapt, nici nu are nevoie sa faca aceste lucruri pentru ca"nimic nu e ascuns de la fata Lui". Daca totusi alegem sa Il urmam, atunci se schimba conditiile. Intrucat am ales, El are dreptul sa ne indrume dupa cum crede de cuviinta. "Caravana aceasta este o alegere a mea, dar traiectoria ei va ramane intotdeauna un mister"(Coelho) La fel si noi, maruntii Lui urmatori, trebuie sa le acordam celorlalti toata libertatea. Dupa ce le-am oferit Calea, care, pe langa libertate, ar putea sa le aduca tot ceea ce isi doresc (chiar daca, poate, ajunsi acolo nici nu-si vor mai dori acele lucruri), rolul nostru nu este sa mai stam "in coasta lor"prezenta noastra amintindu-le mereu ca au o alegere de facut, eventual sa ii judecam pentru alte alegeri."Dragostea cea mai mare ne lasa liberi", si aceasta este Iubirea divina.Chiar daca este uneori gresit inteleasa. Ce s-ar mai putea spune despre libertate ? O fraza a unui autor contemporan spune totul : "Cu cat suntem mai liberi, cu atat vrem sa devenim mai liberi". Doar sa vrem putin, la inceput... 03.05.07 18:32:07 0 | Comentarii (0) mail Tipareste Permalink

Trimite pe

Publicata de Soul TAG: filosofia credintei

Sensuri

Modifica! Sterge!

Toate situatiile prin care trecem, toate intamplarile, tot ceea ce constituie cartea aceasta groasa si incalcita numita viata, au mai multe sensuri . Desigur, noi nu le vedem intotdeauna, si putem spune simplist ca nu exista. Dar, e ca si cum ai spune ca literele a, b, c, din cuvantul "abecedar" nu sunt decat simple litere, si nici nu au vreun inteles. Chiar si Biblia, se stie in genere ca are vreo trei interpretari : literala (simpluta), alegorica si simbolica ( in functie de simbolismul literelor ebraice, de ordinea lor in fraze, etc. - de care se ocupa Kabbala). Asadar, nu trebuie sa ne oprim la viziunea "de suprafata" a lucrurilor, care poate fi hilara, sau chiar grotesca.Dupa cum spune Eliade, "tot ce se

intampla e doar simbol". Divinitatea incearca sa ne trimita "mesaje" , sa ne invete niste lectii, chiar daca noi suntem uneori "elevi" cam indaratnici, si nu prea trecem clasa. As putea da exemplu zeci de mici intamplari din viata mea, dar ma voi opri doar la doua, care mi se par sugestive, pentru ca lectiile au fost vizibile, si au intervenit aproape imediat. Urmam deja de ceva timp o cale spirituala, dar totusi anumite lucruri imi erau neclare.Ma indreptam spre serviciul de atunci, cand am vazut in fata mea un tiganus, prost imbracat, si cu o figura cam obraznica.Am uitat sa spun ca aveam in mana o bucata de pizza, sau placinta, nu mai tin minte. Am gandit ca as putea sa ii dau si lui, dar figura lui nu prea imi placea, si mi-am zis ca nu sunt obligata.Cand am trecut pe langa el, pur si simplu s-a repezit, si mi-a smuls bucata cu totul! A inceput sa o manance cu pofta, si radea. As fi putut sa-l injur, sau sa fug dupa el si sa-i ard una(desi, nu cadra cu o doamna !), dar, in loc de asta, am inceput sa rad si eu. Am inteles lectia care mi-a fost "servita" : daca nu dai de bunavoie, vei da de nevoie! Si nu trebuie sa "cauti la fata omului". A doua intamplare a fost exact "reversul" primei. Mai aveam foarte putini bani (treceam printr-o perioada proasta a vietii mele), cand am vazut un baietel sarman imbracat, care nici nu mai stiu daca cerea sau nu, dar eu i-am simtit nevoia. Dupa o scurta lupta interioara (stiind ca nu prea am bani nici eu), m-am hotarat totusi sa ii dau zece mii, care atunci insemnau ceva. Zis si facut, ma intorceam spre casa, gandindu-ma ca, asta e, voi mai rabda si eu pana la salariu. Cand, in scara blocului, ce vad ? Vizibili, exact in drumul meu, se lafaiau zece mii de hartie ! (Ba, mi se parea ca si semanau cu cei pe care ii dadusem!) Am ramas pironita locului, simtind ceva ca un fel de lovitura in stomac.Mult timp m-a urmarit intamplarea aceea ! As putea umple pagini intregi istorisind astfel de intamplari (am trait si minuni mai mari, adevarate miracole, care mi-au demonstrat clar ca, acolo sus, cineva "ma are in evidenta" - ca pe fiecare dintre noi, dealtfel) . Dar, important de retinut este ca in viata fiecaruia, intamplarile au multiple sensuri. Daca le privim doar prin prisma logicii umane, putem spune cu usurinta : ce prostii ! si, de ce sa mi se intample tocmai mie? Poate, pentru ca asa trebuia, si altfel nu puteam intelege anumite adevaruri, nu ne puteam debarasa de anumite idei sau comportamente gresite, sau de anumite generalizari paguboase. De multe ori in viata, mi s-au intamplat anumite lucruri tocmai ca raspuns la parerile false sau exagerate despre mine-insami sau ceilalti, sau despre anumite situatii. (Cred ca acolo sus, Cineva

are si o doza de umor!) Dar, partea buna este atunci cand intelegi mesajul, simbolismul ascuns.Daca am intelege cu totii mai usor, n-ar fi nevoie ca "lectiile" sa se repete. Si, inca un lucru foarte important : intotdeauna "simbolismul" e pozitiv, adica, incearca sa ne invete ceva, sa ne indrepte spre El.Chiar daca mijloacele variaza la nesfarsit (sau tocmai de aceea) , El vrea sa ne spuna ca acest drum spre El nu insemna numaidecat rigiditate si dogmatism, si amenintarea focurilor iadului daca nu ne conformam. A fi in drum spre El inseamna, pur si simplu, viata, dar o viata mai plina, si traita "cu directie", nu imprastiata in mii de ocupatii si hobby-uri . Am sa inchei prin cuvintele unui explorator amazonian a carui carte mi-a incantat adolescenta, si care, in urma calatoriilor sale, a capatat o intelepciune aparte : "Trebuie sa mergi pana la capatul lucrurilor - caci numai acolo invelisul crapa si iese adevarul la iveala, dupa cum numai la capatul puterilor, si al intregii tale fiinte ai, poate, sansa, de a afla cine esti." (Fernand Fournier- Aubry) P.S. Voi lipsi catva timp de pe blog.Din cand in cand, e bine sa te apropii de El in linistea solitudinii, ca sa Ii auzi mai bine glasul.Va doresc numai bine! 01.05.07 18:54:41 0 | Comentarii (0) mail Tipareste Permalink

Trimite pe

Publicata de Soul TAG: credinta in actiune filosofia credintei

Din nou despre simplitate

Modifica! Sterge!

Oamenii doresc simplitatea, pentru ca ii odihneste, dar in acelasi timp, fug de ea, sau se lasa cuprinsi, scaldati, ametiti fara voie in vartejul complexitatii dureroase. Sufletele lor sunt nefericite, bolnave,

pentru ca nu stiu, sau nu pot sa se smulga din vartej. Sau, se complac... Desigur, toti trebuie ajutati, prin rugaciune in primul rand, dar mai inainte ar fi necesar sa se ajute ei-insisi. Sa incerce sa vada cu claritate macar o schita de drum in domeniul Simplitatii, si atunci Divinitatea, poate, ii va ajuta sa o realizeze, oricare ar fi aceea.Toti dorim multe lucruri, cerem "fir liber" spre Lumea Idealurilor, dar Lumea aceasta ni se refuza, pentru ca, firul, de fapt, nu e liber, ci aglomerat de complexitati. Tot Aivanhov, maestrul veritabil, exprima foarte bine acest lucru: "Aceasta stiinta a rezumat-o Iisus in cuvintele :,,Construiti-va casa pe stanca". Evident este simbolic, altfel chiar si pe stanca o casa ar putea fi distrusa. El dorea sa spuna urmatoarele : nu va adapostiti in planul astral, in emotii, senzatii, in sentimente, caci aici veti fi la bunul plac al furtunilor, al uraganelor, nu veti avea pic de stabilitate.Intr-o zi veti fi fericiti, in cealalta veti plange.Astazi ati imbratisat pe cineva si asta va face fericiti, maine va va parasi si veti suferi. Nici planul mental nu este sigur. Ce credit putem acorda constructiilor sau combinatiilor intelectului uman ? Inima trebuie sa fie doar un echilibru pentru intelect.[...] Inima si intelectul sunt indispensabile, dar mai intai de toate trebuie gasita o masura intre cele doua." Si atunci, care ar fi solutia ? "Foarte putini oameni au reusit sa se instaleze acolo unde domnesc inteligenta, iubirea, pacea, obtinand libertatea de a actiona.Bineinteles, ei vor fi mereu expusi infruntarilor si uraganelor vietii, dar adevarata lor locuinta nu se va gasi aici: ei isi au domiciliul in inaltul cerului.. Atat timp cat nu veti cauta sa urcati in regiunile superioare, veti gasi mereu prilej de revolta, de strigate si plansete, mai ales daca veti ramane in planul astral. Plansetele si lamentarile nu ajuta la nimic.[...] In loc sa ne ocupam mereu de sentimentele noastre, trebuie sa ne schimbam locuinta, si sa ne instalam in acea regiune binecuvantata care este ratiunea pura, intelepciunea pura, lumina pura." In concluzie, drumul spre simplitate trece intai prin acceptare.Acceptare a tot ce s-a intamplat, bun sau rau, in viata noastra.Si nejudecare. Si neregretare.Poate, daca e cazul, si prin indreptare ( a unor situatii). Ce ne mai spune Aivanhov? "Trebuie sa va obisnuiti sa ganditi, sa judecati, sa studiati, sa va mutati in aceasta regiune superioara care este planul cauzal, acea "stanca" de care vorbea Iisus." Dar, pentru aceasta "mutare", "bagajele" nu sunt necesare, chiar dauneaza (obiceiuri, emotii negative, conceptii vechi).Cu alte cuvinte, trebuie

sa ne eliberam.Il voi lasa din nou pe Aivanhov sa ne spuna ce inseamna, de fapt, eliberarea. "Desigur, lucrurile trebuie intelese corect.[...]Eu nu va sfatuiesc sa va degajati acum de toate obligatiile din fata semenilor vostri.Sunteti legati de creaturi, ati semnat contracte, si nu va puteti elibera fara sa va fi implinit angajamentele.[...] Toata lumea vrea sa fie libera, dar trebuie sa avem notiuni corecte despre libertate, altfel ne vom afunda si mai mult. De altfel, tocmai atunci cand vrei sa te eliberezi, observi mult mai bine cat esti de legat. Ne inchipuim ca rupand legaturile fizice, materiale, vom fi liberi...ei bine, nu. Ne trebuie uneori o viata intreaga ca sa ne putem elibera de anumite amintiri, de anumite urme sau imagini, si uneori nu reusim nici in acest rastimp." Si atunci, ce e de facut ? Noi, ca fiinte complexe in drum spre simplitate, putem face foarte putin : sa ne rugam, sa meditam. Dar, paradoxal acest putin va fi de ajuns! Daca ne rugam sincer si ii incredintam Lui problemele noastre, El va gasi, in mod sigur, solutia. "Veniti la Mine, toti cei osteniti si impovarati, si va voi odihni pe voi." Si, prin fluidul harului sau gratiei pe care ne-o va trimite, ne va ajuta si sa ne mutam "pe stanca". "Cat de des regasim in noi chipul lui Dumnezeu, atunci cand credem ca suntem alcatuiti doar din tarana !"(Marguerite Yourcenar) 30.04.07 11:34:30 0 | Comentarii (2) mail Tipareste Permalink Publicata de Soul TAG: filosofia credintei

Oferind

Modifica! Sterge!

Viata e un bazar ciudat. Desprinzi pene din aripi ca sa ajungi la aurul ascuns si sa-l oferi fara plata . Dar aurul care ar putea cumpara toate penele din lume si toate pasarile si toate visele si tot universul nu e primit. Stralucirea lui raneste. De ce oare

Trimite pe

oamenii nu inteleg ca o singura pana, zdrentuita, arsa de fulgere, batuta de ploi nu valoreaza cat aurul care ar putea cumpara toate penele noi si lucioase?

30.04.07 00:47:08 0 | Comentarii (0) mail Tipareste Permalink

Trimite pe

Publicata de Soul TAG: poezie

Cum poti sa ajuti

Modifica! Sterge!

E foarte dificil sa ajuti, fie prieteni, fie necunoscuti, desi, la o privire superficiala, pare simplu . Si asta, pentru ca "a da un ajutor" implica mai multi factori.Voi apela din nou la un maestru modern, drag inimii mele : Omraam Mikhail Aivanhov, pentru a puncta cateva chestiuni. Iata ce spune el: "Este foarte dificil sa faci binele.Toata viata mi-am pus intrebarea: ,,Care este cel mai bun mod de a-i ajuta pe oameni ?"Si am vazut ca, daca intr-o zi li se da hrana, a doua zi le este din nou foame[...] Daca li se dau haine, dupa catva timp ele sunt uzate si trebuiesc inlocuite.Daca li se da o casa, si ea, la fel, intr-o zi sau alta, trebuie reparata.Daca li se dau bani, ei vor fi foarte curand cheltuiti...[...]Este deci imposibil sa-i ajuti pe oameni in acest mod : sau acest ajutor nu este niciodata definitiv, sau oamenii sunt nemultumiti pentru ca asteapta totdeauna mai mult." Dar, maestrul are si o solutie : "atunci, pentru a face bine oamenilor, nu este preferabil de a le da un mijloc de rezolvare? Bineinteles, este mai bine, mult mai bine.Si acest mijloc este Lumina Stiintei initiatice, pentru ca in orice circumstanta, aceasta Stiinta da o solutie." Acum ar trebui sa explic ce insemna "stiinta initiatica". Nu ma voi pierde in amanunte "doctrinare" (pentru ca nici nu e, de fapt o doctrina), ci voi spune simplu : stiinta regasirii divinului din om. "Ceea ce numim initiere", spune Aivanhov, "este chiar acest drum pe care fiinta umana trebuie sa il parcurga ca sa-si gaseasca sufletul divin, atragandu-l, pentru ca acesta sa se poata instala si locui in ea." Sau, altfel spus : "Aici este marele mister al existentei, care este simbolizat prin imaginea sarpelui care-si inghite coada.Capul sarpelui, adica Spiritul, trebuie sa se manifeste prin coada, Materia, Eul inferior.[...] Iata scopul initierii : sa ajungeti sa transformati materia, pentru ca ea sa

poata sa retransmita spiritului propria sa imagine." Cu alte cuvinte, pur si simplu, sa incercam sa ne spiritualizam, sa ne indumnezeim. Daca vom face acest lucru, sau macar vom incerca, vom ajunge sa ne rezolvam, pe parcurs, si problemele, sau neimplinirile.Aceasta e o abordare dinspre general spre particular, si cum se stie, generalul are intotdeauna solutii pentru cazurile particulare. Invers, daca vom incerca sa ne rezolvam intai problemele particulare, si apoi sa viram spre general, nu prea se poate.Si in matematica, particularul nu poate oferi solutii pentru general.De multe ori, nici nu poate fi rezolvat, daca nu se urmeaza intai o regula, sau o teorema, cu aplicabilitate generala. De multe ori, Divinitatea, pentru a ne convinge sa ne indreptam in sensul care trebuie, nu ne ofera ceea ce ne dorim cel mai mult de la inceput. Prin diverse situatii si intamplari, incearca sa ne convinga ca "pentru a intra in incapere, trebuie sa trecem intai de poarta", "poarta " fiind El -insusi. Mie mi s-a demonstrat clar acest lucru in cursul vietii mele. Am obtinut lucrurile pe care le cerusem cu multi ani in urma abia atunci cand am mai depasit niste nivele ale ignorantei, si ajunsesem sa nu le mai consider atat de necesare. Desigur, ajutorul cel mai simplu, si mai la indemana pe care il putem da oamenilor, este rugaciunea. Ne rugam sa obtina lucrurile pe care si le doresc, dar numai dupa voia Tatalui. Nu ne este permis sa cerem pentru ei o rezolvare cu orice pret. Dar, chiar si rugandu-ne, acest ajutor nu va fi eficient in mod permanent, daca oamenii nu vor face ei-insisi ceva, incepand de la simpla rugaciune, si pana la a incerca sa se schimbe pe sine, si sa urmeze drumul initiatic (in crestinism numit - al mantuirii ). Voi incheia prin cuvintele parintelui Staniloae, care spune cam acelasi lucru, dar in alti termeni : " Iubirea crestina sta intr-un sentiment de raspundere fata de valoarea celuilalt, fata de importanta celuilalt, fata de mantuirea celuilalt. Daca ii acord valoare, tin sa se mantuiasca." 29.04.07 15:51:06 0 | Comentarii (0) mail Tipareste Permalink

Trimite pe

Publicata de Soul TAG: credinta in actiune

Pentru ultima oara...cuvintele

Modifica! Sterge!

De ce trebuie oare sa ne legam atat de cuvinte, sa le mangaiem, sa le impodobim, sa le oblojim, pentru ca, in cele din urma, sa ne risipim in mii de sensuri, care nu ne mai lasa simpli si limpezi ca materia originara? Poate pentru ca "la inceput a fost Cuvantul".Da, dar acest Cuvant

era "viata" si "viata era lumina oamenilor". Era un cuvant viu si limpezitor, nu dadea loc la diviziune, la vartejuri, la explozii de sensuri.Noi, oamenii, intrucat ne-am pierdut puritatea si simplitatea originara, nu mai putem regasi, oricat am vrea, acel drum clar al Cuvantului.Poate, cu cat vom inainta spre El, ne vom apropia din ce in ce mai mult de acel Cuvant. Tot ce putem spune acum, este cum nu sunt, si cum nu trebuie sa fie percepute cuvintele: - Ca arme .Cuvintele nu au nimic de-a face cu notiunile de "lupta", de "invinsi " si "invingatori". Cuvintele pot doar comunica informatii, alina, vindeca. - Ca oglinzi iluzorii. Cuvintele pot exprima doar adevarul, fiindca asa au fost ele "proiectate" din eternitate.(Chiar daca acest adevar omenesc, limitat, se mai schimba cu timpul. Etern este doar cel divin.) - Ca acte gratuite. Aici, cei mai multi nu gresesc. Principala functie a Cuvantului este aceea de comunicare. Ce s-ar mai putea spune? Uneori, cand cuvintele se raspandesc prea mult, e necesar sa le mai si "odihnim", sa le ajutam sa se adune,si sa isi recapete sensul lor originar: acela de "a da viata". "Cand cuvintele sunt putine, rareori sunt spuse in zadar."(Confucius) O mica rememorare a unui blog personal mai vechi : Cuvintele - pro sau contra ?

27.04.07 17:09:09 0 | Comentarii (5) mail Tipareste Permalink

Trimite pe

Publicata de Soul TAG: psihologie spontana

Despre notiunea de pacat

Modifica! Sterge!

Voi spune cateva lucruri, dar nu neaparat din punct de vedere bisericesc, rigid, ci asa cum am invatat eu sa le simt. In primul rand, cred ca notiunea de pacat e foarte variabila, si nu implica numaidecat ceea ce se stie din cartile de religie.E si aceea, dar si alte lucruri, si toate sunt schimbatoare si adaptabile. Ceea ce am inteles sigur este ca Dumnezeu nu e un batran impunator, care indreapta un deget acuzator spre turma sufletelor pacatoase, si le striga : "Ai mintit, ai furat, te-ai betivit, ai preacurvit...Mars de-aici, si sa nu va mai vad!" El, mai curand, te ajuta sa-ti dai singur seama cand ai gresit, si de ce. "Daca ne-am judeca singuri, n-am mai fi judecati." Munca de eliminare a pacatului e, de fapt, o munca de constientizare. "Nu inaintam devenind din ce in ce mai buni, ci din ce in ce mai constienti" ( Bernard Weber) Desigur ca , devenind constienti, nu mai facem ceea ce nu le prieste celorlalti, si, cu ajutorul harului, apare si bunatatea. Dar, ce inseamna sa fim constienti? Inseamna, de fapt, sa fim atenti la toate posibilele consecinte ale faptelor noastre - desi, la inceput, pare foarte greu. Acest lucru e ilustrat foarte frumos de un fragment din "Ciuma " de Camus: "Om cinstit [...] este acela a carui neatentie este cea mai mica posibil .Si trebuie vointa si incordare pentru a nu fi niciodata neatent !" Tot acolo, daca nu ma insel, se dadea un exemplu din filosofia budista . "Karma omului stapanit de dorintele sale este asemenea celui care s-a imbaiat, si nu are unde sa arunce apa, pentru ca oriunde, in iarba,

ar omori vietati mici."(reproducere din memorie). Asadar, pacatul primordial pare a fi egoismul, chiar si neconstientizat, care genereaza dorinte, a caror indeplinire duce uneori la crearea unor "datorii" fata de ceilalti. Desigur, in crestinism, aceste "datorii" se sterg prin cainta si rugaciune. Dar, ce pacate sunt mai frecvente in zilele noastre? Cele fizice, vizibile, sunt mai rare : furturi, ucideri, schingiuiri, nedreptati. Cele mai multe, insa, le comitem cu vorba si cu gandul. Uneori, fara sa ne dam seama. ( De aceea in rugaciunile ortodoxe se spune : iarta-ne noua pacatele facute cu voie si fara voie.) De exemplu, spunem unui coleg un lucru care i-a intristat sufletul, sau omitem sa o salutam pe vanzatoarea de la paine, sau, vorbim fara rost... Lucruri mici, dar care conteaza. De aceea trebuie, din cand in cand sa cerem iertare - nu neaparat oamenilor, ci lui Dumnezeu. In acest scop, in crestinism exista spovedania si impartasania. Dar, si in singuratatea inimii ("in camara secreta") putem sa facem acest lucru. Ce ar mai fi de spus ? Niciodata nu e bine sa "dam cu piatra " in ceilalti, intrucat prilejuri de pacatuire exista, in primul rand, in noi. Probabil daca noi nu am crea o anumita atmosfera mentala in jurul nostru, cauzata uneori de profunde experiente, motivatii si neimpliniri subconstiente, nu am atrage nici prilejuri de pacatuire. Si atunci...sa privim la noi, si sa incercam sa ne indreptam. Sa fim drepti cu noi-insine, si cu ceilalti. "Cine practica dreptatea, e nascut din El." 26.04.07 16:10:20 0 | Comentarii (1) mail Tipareste Permalink

Trimite pe

Publicata de Soul TAG: credinta

Sa mai si radem

Modifica! Sterge!

Ei, si acum sa mai lasam putin grijile si tristetile, si sa ne racorim sufletele cu o doza de ras. Sf. Petru il intreaba pe Dumnezeu : -Doamne, anul asta le-ai dat cam multe inundatii romanilor, nu crezi ca i-ai incercat prea tare? La care Dumnezeu raspunde: -Au vrut marinar sus, apoi le-am dat si apa ! Un negru ajunge la portile raiului. Sf. Petru il intreba cum il cheama.Ingrijorat ca nu va fi primit din motive rasiste, negrul raspunde: -Leonardo di Caprio ! Sf.Petru se scarpina in cap incurcat, apoi il mai intreaba o data. Acelasi raspuns! Atunci, pune mana pe mobil si isi suna Seful. -Sefule, o mica nelamurire : Titanicul s-a scufundat, sau a ars ? Sf. Petru statea de vorba cu Dumnezeu. -Da-le, Doamne, la oameni soare! Si Dumnezeu le-a dat soare. Dupa un timp, iar: -Da-le, Doamne, soare ! Si iar le-a dat. Dupa ceva timp, iar: -Da-le soare! -Apoi, mai, Petru, spune Dumnezeu, daca le tot dau soare, or

ajunge toti negri in rai !

25.04.07 20:51:34 0 | Comentarii (0) mail Tipareste Permalink Publicata de Soul pagina urmatoare

Trimite pe