Miracolul Meu, Ingerul Meu

Aceasta este o traducere a unui fan fiction scris de l`heure bleue si postat aici : http://www.fanfiction.net/s/4148122/1/My_Miracle_My_Angel Personajele Twilight nu imi apartin si nici ideea acestui fan fiction.

Capitolul 1 : Descoperirea DPDV Edward O mangaiam usor si incet pe spate in timp ce ea si-a lipit obrazul de pieptul meu. Respira greu si trupul ei micut tremura. Abia puteam suporta sa o vad suferind asa dar stiam ca nu o pot ajuta cu nimic. Si eram frustrat. -Bella, iubito, vreau sa mergi sa te consulte Carlisle astazi, i-am soptit incet desenand in continuare mici cercuri pe spatele ei.A scuturat usor din cap. -E doar gripa. Am tresarit cand am auzit ce a zis dar am incercat sa nu las emotiile sa iasa la suprafata si asa ca m-am dus sa umplu un pahar cu apa si i l-am intins. Ea l-a luat cu mainile tremurande si a sorbit cateva guri asigurandu-se ca micul-dejun va ramane in stomac. Cateva secunde mai tarziu mi-a dat paharul gol. -M-as simti eu mai bine daca ai vedea un doctor, nu trebuie sa fie neaparat Carlisle, oricine ar fi bun. Eram chiar disperat. -Sunt bine. -Nu arati bine, am spus si am oftat dandu-mi ochii peste cap la peretii galbeni. Incapatanata Bella. -Tiam spus ca voi fi bi..a tasnit din bratele mele fugind catre baie iar. M-am dus dupa ea si in momentul in care a terminat de data afara ouale cu sunca de dimineata s-a intins catre mine. -Stii ca te-as putea lua cu forta la un doctor daca tu nu vrei de bunavoie, i-am zis si ea stia ca vorbesc serios. Asa ca in loc sa protesteze a spus. -Da-mi doua zile. M-am incruntat la ea desi nu eram nervos. Eram ingrijorat. -O zi. -O zi jumate. Mi-am dat ochii peste cap. -Bine, dar daca tot te simti asa pana, mi-am verificat ceasul si am facut repede un calcul mental, maine dupa-amiaza te duc sa te consulte Carlisle fie ca-ti place sau nu. -Ihmmmm. Am sarutat-o pe frunte si dupa ce am ajutat-o sa schimbe in pijamale curate am luat-o in brate si am dus-o usor in camera ei.De data asta nu a protestat cum facea de fiecare data cand o duceam in brate si lucrul asta m-a ingrijorat si mai tare. Eram pe cale sa ma indrept spre celalalt colt al camerei sa ma postez in leagan pentru inca o zi lunga cand ea m-a tras de tricou si a soptit atat de incet ca abia am inteles. -Stai cu mine. Am zambit si m-am intins langa ea. Si-a lipit trupul de al meu si eu doritor am tras-o cu bratele tinand-o si mai aproape de mine. -…iubesc, Edward. Nu stiam daca vorbeste in somn sau daca imi sopteste un ultim mesaj inainte sa adoarma dar chiar nu-mi pasa.

I-am mai sarutat fruntea inca o data. -Si eu te iubesc, Bella. DPDV Bella Linia subtire ma fixa cu privirea. O fixam si eu pe ea. Si eram sigura ca Alice se descurca cu mine- intr-un sens rau- luand in considerare faptul ca linia roz zdranganea cu podeaua galbena mai tare decat sensul liniei roz. Am oftat si am aruncat oroarea de plastic in camera, mi-am pus mainile pe cap si incercam cu disperare sa nu las lacrimile sa cada.Nu avea cum sa fie adevarat, nu se putea sa fie adevarat. Dar nu era alta explicatie, testul trebuia sa fie gresit. Dar… …daca nu exista alta explicatie de ce ma ingrijorez atat de tare? Ar trebui sa mai cer o parere. Am oftat si am stat in picioare inainte sa ies din baie, mai aveam cateva minute si Charlie adormea, cateva minute pana venea Edward. Dar inainte sa ajung la usa, m-am intors si am luat obietul pe care l-am aruncat. Stii tu, pentru amintiri. -Mirosi diferit. Mi-am ridicat mainile in defensiva. -Jur ca nu l-am mai vazut pe Jacob de saptamani si am facut un dus doar. Edward a ras in timp ce se urca in pat langa mine si m-a inconjurat cu bratele, cum o facea in fiecare seara. Am zambit si am clipit inchinzand ochii si respirand mirosul lui, cel mai intoxicant si mai frumos lucru dintotdeauna. -Nu am spus ca mirosi urat, mi-a soptit in ureche, mainile lui jucandu-se cu parul meu de culoarea ciocolatei.Am spus diferit. Sentimentul pe care mi-l dadea respiratia lui rece pe fata mea ma facea sa-mi pierd sirul gandurilor. Am formulat repede o propozitie temandu-ma ca dupa aceea nu voi mai putea formula nici macar propozitii scurte. -Si e o diferenta? A zambit zambetul meu favorit. -Desigur. Am ras amandoi incet si eu m-am intins sa sting lumina, Edward ma saruta pe gat coborandu-si mainile mari si reci pe talia mea. -Pari sa te simti mult mai bine in seara asta, a comentat zambind cu buzele lipite de pielea mea deoarece eu imi curbasem corpul dupa el. Doar am dat din cap, am oftat adanc si mi-am lasat ochii sa se inchida.Se pare ca a inteles si a inceput sa fredoneze cantecul meu de leagan, rasuflarea lui gadilindu-mi urechea. Era cam trei dimineata cand m-am trezit si el nu era acolo. DPDV Edward -Bella miroase ciudat.

Suna ca un lucru foarte stupid de spus chiar si de catre mine, asa ca m-am strabat din nas si ma holbam la omul care imi era tata de 90 de ani. -Ciudat? Cum? M-a intrebat Carlisle rasucind un pix intre degete in timp ce mintea ii mergea cu un million de kilometri pe ora. Era serios, ceea ce era un lucru bun , cel putin imi acorda atentie. Emmett incepuse sa urle de ras cand i-am spus ca logodnica mea “miroase ciudat”. Dar, hei in apararea mea singura data cand Bella mirosise altfel a fost in spital cand ii facusera transfuzii de sange. Desigura ca ma ingrijora treaba asta/ Am oftat si am mormait un raspuns la intrebarea lui Carlisle. -Nu stiu exact, doar diferit. La fel, dar parca mai intens sau schimbat foarte putin inacat un om nu si-ar da seama. Incepeam sa fiu foarte frustrat, nu puteam spune in cuvinte ce e gresit pentru ca nici eu nu stiam exact.Eram ingrijorat ca Bella era atat de bolnava si eram si nervos, Bella era foarte delicata si eram si prost dispus ca nu mai vanasem de un timp. -A fost bolnava nu? M-a intrebat Carlisle intr-un final scotandu-ma din gandurile mele Cand mi-am ridicat ochii nergri catre ai lui, erau foarte ganditori ca si cum avea o ideea pe care vroia sa mi-o impartaseasca. -Ea spune ca are gripa. -Dar tu crezi altceva? -Pai…da. Dar refuza sa vada un doctor, deci nu prea pot face multe nu? Am spus lasandu-ma pe spate in scaunul in care stateam. Carlisle dadea din cap. Era amuzat. Eu nu. -Edward, tu si Bella, cumva…cum sa zic , ati facut sex pana acum? Daca vampirii puteau rosi cred ca aratam ca o rosie acum. Multumesc Lui Dumnezeu ca nu puteau. Mi-am trecut o mana prin par lasandu-mi privirea sa cada oricunde numai nu pe omul din fata mea. Am mormait o replica scurta, destul de tare sa auda Carlisle darn u destul de tare incat sa auda cu cei care erau dupa perete ascultand fiecare cuvant pe care noi il spuneam. -Edward, m-a atentionat. -Mda? -Adu-o pe Bella mai tarziu. Am dat din cap si am zambit slab. -Chiar daca trebuie sa o aduc impotriva vointei ei. Carlisle a zambit . -Bine. DPDV Bella In cateva minute voi sti daca oribilitatea acea roz mi-a spus adevarul sau nu. Nu vroiam sa stiu cu adevarat. Mai vroiam cateva zile de liniste inainte ca intreaga mea lume sa cada. Dar nu aveam de ales. Deja iesisem din casa si fugeam cand eu mi-am lipit obrazul de pieptul lui Edward, cautand racoarea lui pe pielea mea fierbinte.Capul mi se invartea iar, dar inca nu

eram de parere ca trebuia sa-i dau informatia ca aveam o stare de lesin dinainte sa ma ia in brate. Lumea zbura pe langa noi, iar Edward fugea mai repede decat a facut-o vreodata ca sa auda vestile care schimba viata pe care eram sigura ca ni le va spune Carlisle. Edward habar n-avea ce mult avea viata lui sa se schimbe. -Bella, iubito, am ajuns. A soptit, iar vocea lui mi-a spart sirul gandurilor. Am inteles si am facut o miscare sa ma dau jos din bratele lui darn u mi-a dat drumul. -Vei lesina daca iti dau drumul, mi-a zambit slab. -Hummm. Mi-am incrucisat bratele pe piept incercand sa mai pastrez bruma de demnitate care imi mai ramase cand Carlisle ne-a deschis zambind usa. Zambetul i-a palit brusc sin e-a grabit inauntru. Edward m-a depozitat pe o canapea. -E gripa, sperand sa-l fac sa nu spun ace eram sigura ca va spune. Carlisle dadea din cap incapatanat. -Nu Bella nu e. -E serios? A intrebat Edward ingrijorat uitandu-se la fata impasiva a tatalui sau. -Serios? Mai mult decat iti poti imagina. Edward a intepenit langa mine si mi-am dat seama ca isi folosea tot auto-controlul ca san u inceapa sa tipe, asa ca a intrebat calm. -Ce e? -Lucrez la spital de mult timp si deci sunt absolute sigur. Carlisle a facut o pauza si a continuat. -Bella esti insacinata. Am incercat sa nu, serios chiar am incercat. La urma urmei stiam deja ca sunt insarcinata. Aflasem asta de aseara de cand facusem testul ala stupid acasa. In fine, cand am lesinat ultimul lucru pe care l-am vazut a fost fata lui Edward surprinsa si o privire tradata. Nu avusesem niciodata vise mai agitate.

Capitolul 2 : Du-ma inapoi. DPDV Bella -Ea nu i-ar face asa ceva lui Edward. Vocea imi era vag cunoscuta dar nu o puteam recunoaste prin ceata groasa care era peste mine. Asa ca in loc sa ma straduiesc prea tare, am ascultat. -Stiu ca nu ar face, dar asta nu schimba nimic. Ea inca e insarcinata si faptul este ca vampirii nu pot avea copii. Ceata disparea incet si am putut recunoaste vocea lui Carlisle, un Carlisle frustrat. Nu-i placea cand nu putea rezolva o problema sau cand nu putea gasi piesa lipsa din puzzle. Am incercat sa spun ceva dar tot ce iesit a fost un geamat. -Bella? Vocea asta nu era cea pe care vroiam sa o aud dar era comfortabila. Era Esme care era probabil cea mai calda si plina de compasiune persoana care mergea pe pamant. -Bella, ma auzi? Nu puteam vorbi, gura imi era prea uscata, asa ca am dat incet din cap si incercam sa deschid ochii.Apoi, am auzit vocea lui Carlisle langa Esme care ma ajuta sa ma ridic in fund pe canapea. Vorbea repede cu altcineva. S-a oprit si a venit la mine. -Unde e …Edward? Am intrebat uitandu-ma in jur, eram sigura ca a fost aici, incercand sa-si dea seam ace se intampla o data cu toata lumea. Carlisle a afisat un zambet mic, mic. -E pe acoperis, e….confuz. -Pai nu e singurul, am murmurat morocanoasa luand o gura de apa din paharul pe care mi-l intinse Esme.Nici macar nu observasem cand plecase sa-l aduca. Dar o data ce apa a ajuns in stomac am inceput sa ma simt rau tare, oribil, oribil de rau asa ca am pus paharul pe masa si ma concentram sa nu vomit. Esme s-a asezat langa mine si Carlisle in fata mea. -Si, ai mai lesinat inainte sa afli vestea? Era o voce noua de data asta. M-am uitat in sus si era Emmett fratele mai mare al lui Edward care statea in spatele canapelei. -Dupa, am bombanit. Dar stiam deja. Toata lumea parea surprinsa dar nimeni nu a comentat. -Bella suntem confuzi si am vrea san e ajuti, imi spuse Carlisle. Am aprobat din cap, nefiind sigura daca pot deschide gura iar avand in vedere furtuna din stomacul meu care era din ce in ce mai rea. Incepusem sa ma intreb daca ma simt asa pentru ca nu avusem o seara plina de evenimente. -Vampirii nu pot avea, mi-a spus dintr-o suflare, si nu stim cum s-a intamplat asa ceva. Am inteles imediat ce a vrut sa spuna dar Rosalie mi-a luat-o inainte. Ea, totusi nu nega, cum as fi facut eu. Ea ma acuza. -L-a inselat pe Edward, a replicat crud. E evident. Vampirii nu pot avea copii, si totusi ea e insarcinata. S-a culcat cu altul, uite ce simplu e.

-Rosalie. Vocea lui Carlisle era mai ridicata, mai amenintatoare decat am auzit vreodata si si-a intors fata livida la vampirul blond din coltul indepartat al camerei. -Ajunge, si nu si-a luat privirea de pe Rosalia pana aceasta nu si-a ridicat mainile in defensiva sin u si-a dat ochii peste cap. Carlisle s-a intors catre mine. -E adevarat? Nu mi-am dat seama ca plangeam pana nu am vorbit. Mi-am sters lacrimile nervoasa. -Nu, am tipat repede. Nu-i adevarat. Il iubesc pe Edward. Nu i-as face asa ceva. Carlisle a dat incet din cap, s-a uitat iar la Rosalie in timp ce-mi spunea. -Te cred Bella. Eram usurata, si n-am dat importanta senzatiei din stomac decat cand era prea tarziu. Aveam nevoie de o baie. Dar nu stiam daca Cullen`ii au una asa ca am fugit catre usa. Nu am ajuns. Am auzit dezgustul lui Rosalie la mizeria pe care am facut-o si i-am simtit bratele reci ale lui Esme in jurul meu tinandu-ma aproape de corpul ei rece si tare ca stanca in timp ce plangeam.Lacrimile mele i-au udat tricoul dar nu parea sa observe, doar ma legana inainte si inapoi si parca nici nu observa mizeria de pe podea. -Imi pare rau…imi pare rau.am soptit si ma agatam de Esme cand ma tinea in brate si-mi soptea in ureche incet alungandu-mi grija, durerea, frica. -Sa nu-ti para rau, draga mea Bella. Nu ai de ce sa-ti para rau. Nu m-am simtit niciodata atat de rupta, dar nici atat de iubita ca acum cand Alice s-a aplecat langa noi pe podea si imi zambea mangaindu-mi parul.I-am simtit pe Carlisle, Emmett si Jasper aproape dar totusi au lasat-o pe Esme sa ma linisteasca. -I-imi p-p-pare ….rau, am soptit din noi. -Shhh, Bella, Shhh. Leganatul incet si vocea calda si dulce a lui Esma m-au facut sa cad intr-un somn adanc si fara vise. DPDV Edward -Daca nu-ti misti curu ala inauntru sa vorbesti cu ea de tarai eu acolo. Eram surprins ca vocea fratelui meu era urmata de corpul lui masiv.S-a postat intr-o pozitie de sezut langa mine si mi-am intors privirea catre nori iarasi. Erau intunecati si gri., va ploua in curand. Iar. -Nu te-am auzit cand ai urcat, am bombanit facandu-ma ca nu l-am auzit mai devreme. -Asta pentru ca esti prea adancit in gandurile tale si nu te-ai gandit macar o secunda la cea a carui ganduri nu le poti citi. Sufera Edward. A plans pana a adormit. A adormit si nu s-a oprit din plans. Cuvintele astea parca m-au injunghiat. -Nu poate fi copilul meu oricum. Deodata acoperisul a disparut de sub mine si norii au disparut din fata mea. Ma uitam la o fata furioasa, livida a fratelui meu. Eram foarte putin constient ca picioarele mele erau la mai mult de un metru deasupra pamantului si daca as fi avut nevoie de aer

aveam o problema serioasa. Emmett ma tinea atat de strans ca am renuntat la ideea de a incerca sa scap. -Chiar crezi ca ti-ar face asa ceva? Chiar crezi ca te-ar insela? Chiar crezi? Si-a dat seama intr-un final ca nu puteam vorbi din cauza lipsei de aer si am simtit cum picioarele au atins acoperisul la jumatate de secunda inainte da incep sa tip. -Tu ce crez? A? Sunt VAMPIR. Am scuipat cuvantul ca pe otrava. Tu ce ai crede daca ai sti ca nu poti avea copii si dintr-o data iubita ta e insarcinata? Logica asta paru sa-l calmeze pe Emmett si eu m-am asezat la loc in aceeasi pozitie, ridicandu-mi genunchii la piept inainte sa-i inconjor cu mainile. -Nu stiu ce sac red, am spus si ma uitam in zare. Emmett era langa mine inca o data. -Vorbeste cu ea. Intreab-o tu. A spus ca nut e-a inselat niciodata. Si noi o credem. Acum tu trebuie sa alegi pentru tine. Si apoi a plecat. Nu trebuia sa ma uit. Stiam ca nu mai e acolo.asa cum stiam ca are dreptate. Aveam de luat o decizie nu o puteam lua pana nu vorbeam cu ea. Bella. O iubeam mai mult decat putea o lume intreaga sa iubeasca, si vroiam atat de mult sa cred ca in pantecele ei creste copilul meu, dar cum as putea crede? Nu puteam lasa pe nimeni insarcinata si apoi Baaaam. Bella va avea un copil. Un copil. Si stiam ca vroiam sa fie al meu mai mult decat mi-am dorit vreodata ceva. Cand am intrat in camera sase perechi de ochi s-au intors catre mine. Expresiile lor erau diferite, Emmett nervos, Rosalia plictisita si enervata. -Pot sa vorbesc cu Bella? Am vorbit atat de incet ca un om n-ar fi inteles dare u triam intr-o casa plina de vampiri. -E in camera ta. Carlisle ar fi trebuit sa fie nervos, ar fi fost mai comfortabil decat linistea din capul lui.Vocea lui era calma si fara emotie si fata lui era la fel cand m-am uitat la el, inexpresiva, cu ochii de aur topit si buzele stranse intr-o linie. Am dat scurt din cap si intr-o secunda eram la usa radicand mana sa bat. -Pleaca. Am oftat, Va fi greu, m-a refuzat dinainte sa apuc sa spun ceva. -Bella… -Pleaca Edward. Dar si eu puteam fi incapatanat. -Nu si voi sta aici cat va trebui, voi sta aici pana ma vei lasa sa vorbesc cu tine, pana ma vei lasa sa-mi iertare ca m-am purtat ca un nenorocit.Pana ma vei asculta sa-ti spun cat de egoist si de idiot am fost ca am plecat asa cand avea cea mai mare nevoie de mine. O scurta pauza de liniste in care am fost constient de inima mea rupandu-se intrun million de bucati. Daca nu ma vrea inapoi? N-as putea spune ca o condamn, m-am indoit de ea chiar daca ea m-a ales pe mine si chiar daca mi-a spus de un milliard de ori cate de mult ma iubeste. -Te rog, Bella, am soptit cu vocea implorand.

Apoi a urmat o miscare inceata in camera, si incuietoarea de la usa, cand mi-am pus incuietoare? S-a deschis.Bella a apucat de maner si a deschis larg usa apoi s-a intors cu spatele si s-a urcat in pat acoperindu-se cu patura aurie in jurul ei tragand marginea in sus, incerca probabil sa-si ascunda ochii rosii de plans. Am intrat repede in camera si m-am asezat pe pat.Stiam ca daca incercam sa o ating, saream calul asa ca doar stateam acolo cu mainile in poala. -M-am purtat prosteste, am murmurat fara sa ma uit in ochii ei. M-am speriat. -Nu m-am culcat cu altcineva , Edward a spus lasandu-si capul pe umarul meu. Era un pas catre directia buna. Totusi n-am putut spune nimic. Nu ti-as face asa ceva niciodata, iti amintesti? Cand ti-am spus ca dragostea si pasiunea merg o data pentru mine? Am aprobat amintindu-mi noaptea. Ea a zambit, probabil si-o amintea si ea. -Esti singurul pe care il iubesc, esti totul pentru mine. Am stins distanta dintre noi luand-o in brate si nu mai vroiam sa-i mai dau drumul niciodata. A cedat si a inceput sa planga iar, degetele ei strangand atat de tare de tricoul meu ca erau albe.Tot corpul ei tremura si am stiut ca daca puteam plange, lacrimile ar fi curs acum pe obrajii mei palizi. Ii sarutam fruntea si o strangeam atat de tare in brate cat indrazneam, o vroiam cat de aproape se putea.Vroiam sa-i simt caldura, respiratia… vroiam sa-i aud bataia inimii, sa-i vad zambetul. -Te iubesc Bella, Doamne cat te iubesc, i-am soptit la ureche. Te iubesc atat de mult. Si iubesc si copilul…copilul nostru. Cuvintele mele au adus in ochii Bellei alt val de lacrimi dar de data asta zambea si plangea. -Si eu te iubesc, degetele ei nu-mi mai strangeau tricoul si m-a luat in brate. Ma simteam zambind si mi-am lasat degetele sa se plimbe pe stomacul ei. -Deci…chiar e un copil acolo? Am intrebat mirat, inca nu ma invatasem cu ideea. Bella s-a intins si a pus mana peste mana mea. -Da, mi-a raspuns cu o voce joasa dar plina de dragoste. Copilul nostru, nu-mi pasa cat de imposibil spune Carlisle ca e dar sunt insarcinata,si e copilul tau. N-am putut opri ranjetul imens de pe fata, sunt sigur ca aratam ca un tampit. -Imi place cum suna.

Capitolul 3 : 12 Trandafiri Rosii DPDV Bella Cand am deschis ochii soarele tocmai apunea, puteam vedea liniile rosiatice si portocalii care plateau printre copaci si stelele care incepeau sa straluceasca pe patura intunecata ce punea stapanire incet pe cer. -Edward? Nu era langa mine, tinandu-ma in brate cum facea de ocbicei cand dormeam, il locul lui era un trandafir rosu stralucitor pe perna aurie. Am zambit, si am m-am lasat sami amintesc tot ce s-a intamplat mai devreme. Zambetul mi se intindea pe toata fata si am sarit incet din pat imbracandu-ma cu puloverul pe care Edward il lasase pentru mine. Dupa ce l-am tras peste pijamnalele moi si matasoase in care cred ca m-a schimbat el inainte sa adorm si m-am dus la baie pentru un moment uman inainte sa cobor. Si acolo langa chiuveta era al doilea trandafir. Nu mi-am putut opri degetele din tremurat cand m-am intins sa-l iau.L-am asezat langa celalalt si cu inima batandu-mi cu o mila pe minut m-am spalat pe dinti si mi-am periat parul. Nu m-am deranjat sa ma schimb de pijamale pentru ca odata ce am deschis usa dulapului am gasit cel de-al treilea trandafir, stand pe mica gramajoara de haine care incepuse sa creasca odata cu noptile mele petrecute in casa Cullen. -Edward… Soapta mea a fost atat de inceata ca abia m-am auzit eu.Dar, aveam un vampire ca prieten asa ca.. -Da, iubirea mea? O pereche de maine reci si comfortabile mi-au inconjurat talia si am oftat inainte sa ma intorc in imbratisarea lui.Zambea, dar zambetul i-a crescut de un million de ori odata cu cuvintele mele -Nu ar trebui sa sperii o femeie insarcinata. Buzele lui mi-au mangaiat urechea, respiratia lui rece gadilindu-mi pielea in timp ce-mi soptea. -Iti plac? Stiam ca se refera la trandafiri. -Da, am spus suspinand fericita si intinzandu-ma in bratele lui. Ii iubesc. -Bun, a soptit mainile lui ridicandu-ma incet si invartindu-ma in aer. Am chicotit si el a zambit. Bun atunci pentru ca mai ai de gasit. Am simtit un tremur trecandu-mi prin corp cand imi soptea in ureche.Mi-a auzit ritmul inimii accelerand si a ras cand mi-a vazut obrajii rosii si m-a lasat sa ating pamantul din nou. Nu mi-am putut tine echilibrul si nici macar nu am incercat. In schimb m-am lasat sa cad catre el si el si-a trecut degetele prin parul meu. -Chiar sunt fericit, Bella. Acum haide. Toata lumea planuieste o ambuscada asupra ta. Mi-am simtit genunchii inmuindu-se cand am auzit de ambuscada, dar Edward a ras. M-a luat in brate si m-a dus repede jos explicandu-mi exact de ce nu am voie sa merge pe picioarele mele in urmatoarele opt luni. -Nu vreau sa te impiedici si sa cazi sa te ranesti….sau pe copilul nostru.

De fiecare data cand spune “copilul nostru” simteam un fior de excitatie trecandumi prin stomac.Copilul nostru. Probabil ca nu voi putea sterge niciodata ranjetul imens si dominant care il aveam pe fata gandindu-ma ca voi avea copilul lui Edward. -Ooooh, Bella… Vocea incantata m-a scos din gandurile mele si mi-am dat ochii peste cap cand Edward m-a lasat in sfarsit pe podea. In aceeasi secunda Alice m-a strans in brate de-mi rupea oasele. Mi-au iesit ochii din cap. -Nu pot….sa respir… -Oh, scuze. A spus ispasita cu un zambet pana la urechi la fel ca Esme, Emmett, Jasper si Carlisle au intrat si ei in sufragerie.Se pare ca sentimental de fericire era contagios. Si probabil era din cauza darului lui Jasper. -Bella, a soptit Esme venind inspre mine si imbratisandu-ma incet si calduros.Am imbratisat-o si eu fiind recunoscatoare pentru tot sprijinul pe care se pare ca toti vroiau sa mi-l dea . In ciuda faptului ca imi doream copilul mai mult ca orice pe lume, tot muream de frica.Multumesc. -Hmm, pentru ce? Am intrebat confuza si ea ma saruta dulce pe obraz. Simteam cum ma inrosesc si ea a ras. -Pentru ca ne daruiesti un dar atat de mare. Cand tu ai aparut Edward a inceput sa rada sis a zambeasca din nou, a spus cu un zambet cald. Copilul acesta va fi o completare perfecta a familie noastre. Simteam cum lacrimile vin si m-am intors ascunzadu-mi fata in pieptul lui Edward.A chicotit si ma mangaia incet pe spate, cum facea mereu. Totusi nu mi-a scapat ca a ras. Si nu eram prea fericita. -Mai exact ce gasesti asa de amuzant la mine cand plang? L-am intrebat printre lacrimi uitandu-ma cat de urat puteam.Parea foarte surprins cand m-am tras din bratele lui si mi-am incrucisat mainile pe piept.Il puteam auzi pe Carlisle chicotind in timp ce Edward bolborosea, incercand sa gaseasca cuvintele potrivite. -Bella, stii….eu n-am vrut…sa… Stiam ca ma port prosteste si copilareste dar nu-mi pasa. -Pai daca tu crezi ca plasul meu e amuzant atunci ma duc sa-l fac in alta parte. Eram deja la jumatatea camerei cand Edward a fugit cu ochii mare si frenetici dupa mine. -Bella, stai. Chiar nu radeam de tine. -Doar lasa-ma in pace Edward. Te urasc. I-am trantit usa in nas si m-am dus in gradina. DPDV Edward -Ma uraste… Mi-am cuprins capul cu mainile si ma holbam in continuare la usa.Emmett radea in hohote in timp ce Carlisle se straduia foarte tare sa isi ascunda amuzamentul, au venit amandoi langa mine. -Nu a vorbit serios Edward, mi-a zis Carlisle si a pus o mana impaciuitoare pe umarul meu zambind usor.

-Ba mie mi s-a parut ca vorbea foarte serios, am spus dorindu-mi sa vad prin usa sa vad ce face Bella.Daca se raneste singura cat e acolo? Sau daca se hotaraste sa se duca singura acasa? Sau daca o rapeste cineva? Intrebam, ingrijorarea crescand gandindu-ma cum ar putea Magnetul de Necazuri sa intre in belele. -Nu-ti fa griji. Va sta in gradina pentru urmatoarele 32 de minute, m-a interupt Alice vesela. -Ooooh… -Sau cel putin asa sper… -Cum adica speri? Am spus sarind in picioare si zburand catre usa. Aproape am smuls usa si am zarit-o pe Bella stand in mijlocul curtii. M-am dus langa ea. -Bella… -Am spus sa pleci, a murmurat stergandu-si lacrimile furioasa. Am oftat. -Bella nu radeam de tine. -Atunci de cine radeai? Lasand un suspin sa iasa inainte sa-si tina capul cu mainile. Mi-am pus o man ape umarul ei. Cand am vazut ca nu mi-a respins gestul i-am zambit si am sarutat-o pe frunte.S-a intors catre mine si m-a strans in brate cu toata puterea ei. -I-imi p-p-pare rau,n-n-nu vreau sa fiu asa de emotiva…. Am zambit si mi-am lipit obrazul de capul ei dandu- suvitele de par de pe fata. -Stiu, stiu, shhhhh, sh…. Cand s-a calmat in sfarsit, s-a intors in bratele mele pana spatele ei era lipit de pieptul meu. I-am zambit iar si mi-am lipit buzele de ceafa ei.A cascat si s-a cuibarit mai tare in mine. -Te iubesc, Bella, dar inca nu poti dormi. -De ce nu? M-a intrebat jucandu-se absenta cu maneca tricoului meu. -Pentru ca am gasit cel de-al patrulea trandafir. S-a intors la mine si ma privea cu o incantare adormita. -Serios? Am dat din cap si mi-am intins degetele catre parul ei maro. Am apucat coada trandafirului si l-am tras de dupa urechea ei, a oftat incet cand i-am sarutat palma inainte sa-i pun trandafirul in ea.A rosit incet si-am sarutat-o pe obraz, apoi delicat pe buze. Invartea trandafirul intre degete si s-a mai intins inca o data la mine mangaindumi obrazul cu parul -Multumesc, Edward. Ii sarutam straturile de par, si am intrebat-o incet. -Pentru ce? -Pentru ca ma iubesti, pentru copilul nostru, pentru trandafiri, pentru tot. Am ras incat si m-am ridicat in picioare. A marait incet la lipsa de contact, dar s-a lipit de mine cand am ridicat-o in brate.Si-a pus capul de pieptul meu tragand incet de bumbacul moale in timp ce strabateam scurtul drum spre casa.Cand am deschis usa, sufrageria era goala. Cred ca ne acordau putin timp singuri. -Mmm, trebuie sa vorbesc cu Charlie. A spus Bella incet. Am inteles indiciul si am lasat-o incet jos. S-a indreptat clatinandu-se spre bucatarie.In mai putin de trei secunde am auzit-o scotand un oftat uimit cand a gasit cel de-al cincilea trandafir.Am mers in spatele ei si ea m-a sarutat pe buze inainte sa puna man ape telefon.

-Pot sa raman aici la noapte? Intrebandu-ma direct. Am scuturat din cap. -Cred ca ar trebui sa mergi acasa. -De ce? Nu i-am raspuns. In schimb am format numarul lui Charlie si am inceput sa vorbesc. -Da domnule. Imi pare rau. A adormit dupa ce ea si Alice s-au intors din Port Angeles. Nu trebuia sa-i spun ca turul de cumparaturi fusese anulat. Da domnule, o adus acasa imediat. Buna seara. Am inchis telefonul si m-am intors catre Bella care se uita urat. -Crede-ma e mai bine asa, mergi acasa. Eu oricum voi fi acolo toata noaptea. A dat din cap si m-a lasat sa o duc in brate sus pe scari unde s-a schimbat de pijamele cu o pereche de blugi si un pulover.Dupa ce s-a incaltat cu o pereche de sandale am luat-o in brate si am coborat la masina. -Trasura dumneavoastra asteapta doa`na…reusind o plecaciune ametita dup ace iam deschis usa. Si-a dat ochii peste cap la mine, a dat sa intre in masina si a vazut pe ce era sa se aseaze. Al saselea trandafir. -Oh, nu. I-am lasat in camera ta. Am scuturat din cap si i-am luat trandafirul din mana. -Ti-i a duc eu mai tarziu bine? DPDV Bella Batea incet din picior cu bratele incrucisate la piept si se uita cu privirea “dacaprivirile-ar-putea-ucide” la Edward. Simteam cum prostii aia de hormone o luau iar razna. Mi-am dat ochii peste cap. -Oh tata termina. Eu sunt aceea care a adormit. -El putea sa ma sune. -Dar te-a sunat. -Nu inainte de 9:40. A mormait Charlie si a intrat in casa luandu-si privirea prosteasca de la Edward. M-am intors cu fata la dragostea vietii mele. -Te vad mai tarziu?am soptit fara sa ma auda Charlie.A aprobat din cap si m-a sarutat incat sa nu iau foc cateva ore pana se intoarce.Apoi, s-a intors si a plecat fara sa mai zica vre-un pa. Era chiar aiurea,se intorcea intr-o ora sau doua. Dupa ce am inchis usa, Charlie statea in hol batand iar din picior. L-am ignorat si m-am dus in bucatarie. Mi-era sete. -Bella tu urasti sucul de mere. -Pai uite ca acum imi place, am bufnit si am turnat suc in pahar sorbind incet. Chiar era minunat. Era dulce si rece, si se aseza incet in stomac.Charlie a ridicat o sprancean si eu am oftat fericita luand inca o sorbitura. Dadea neincrezator din cap murmurand ceva de genu “adolescentele astea” inainte sa se intoarca la meciul lui de la tv. -Ma duc sa ma culc a… M-am oprit cand am vazut un trandafir frumos stand pe masa din hol.

-Ce-ai zis Bells? Ma intreba Charlie din sufrageria uitandu-se la mine. Am zambit stralucitor. -Nimic. Ma duc la culcare. -Bine, bine. Am luat trandafirul si l-am pus intr-o vaza cu apa.Dupa ce trandafirul statea frumos pe noptiera mea de langa pat m-am dus la baie sa fac un dus rapid.Ma asteptam sa mai gasesc un trandafir si eram oarecum dezamagita ca nu gasisem inca unul in paharul cu periuta de dinti. Si eu credeam ca zambetul nu poate fi mai mare de atat. Acum, eram sigura ca vor fi doisprezece trandafiri ca il filme si in carti.Si nu am fost dezamagita.Urmatorul l-am gasit pe tastatura cand am vrut sa-i trimit mamei un mesaj inainte sa ma bag in pat. Cand l-am gasit pe al zecelea pe pervazul de la geam si eram sigura ca nu era acolo mai devreme cand trecusem pe langa geam sa-l pun ce al noualea in vaza, eram sigura ca Edward ma privea dinafara razand cand vedea zambetul meu din ce in ce mai mare. Si cand l-am gasit pe cel de-al unsprezecelea pe perna mea era langa mine aparand de nicaieri lunadu-ma in brate soptindu-mi in ureche. -Acesta este ultimul. Am incremenit acolo cat el l-a luat si l-a pus in vaza. -Dar nu ar fi trebuit sa fie …am inceput, cuvintele sunand aiurea chiar si pentru mine. Poate ca in anii 1900 se dadeau 11 trandafiri. In ocice caz, eu nu aveam de gand sa ma plang. Dar altcineva ca de obicei, se pare ca stia ce gandesc. -Am spus ca e ultimul pe care il gasesti. Pe ultimul ti-l dau eu oficial. A spus si ma intors in bratele lui. Zambea cu ochii lui jucausi. Si-a intins mana si ultimul trandafir statea in mana lui tinandu-l usor cu degetele lui reci. Si in lumina lunii inelul prin de un spin a stralucit, trimitand straluciri aurii spre fata mea palida. Am suspinat. Edward doar a zambit. -Cred ca a venit timpul sa incepi sa porti asta, a zis luandu-mi mana si indesand inelul pe inela acolo unde ii era locul. Nu mi-am putut controla emotiile, si am cazut in bratele lui plangand, lacrimile ignorand incercarea mea de a le opri. -Te iubesc atat de mult, Edward. M-a tinut asa leganandu-ma inainte si inapoi bucurandu-ne de moment.Eram sigura ca il voi strica cand soapta mea a stricat linistea. -Daca e baiat il vom numi Edward. Edward a gemut.

Capitolul 4 :

Uh! Oh!

DPDV Edward Era probabil unu dimineata cand Bella a gemut si s-a rasucit in pat. Am pus repede cartea Bellei si m-am dus langa ea uitandu-ma in ochii ei ciocolatii somnorosi. -Buna frumoaso. Mi-a replicat mormaind si s-a inghesuit in bratele mele. -Am visat despre copil. Am simtit un zambet aparandu-mi pe fata si am sarutat-o pe frunte. -Da? Si ce-ai visat mai exact? -Mmmm, a bombanit cu vocea groasa de la somn, am visat ca e baiat si ca l-am numit Edward. Mi-am dat ochii peste cap, dar am lasat-o sa continue.Avea parul tau si ochii tai dar tu spuneai ca seamana cu mine.Si apoi el a ras si era cel mai frumos sunet pe care l-am auzit.Intrecea chiar si sunetul rasului tau, si imi place la nebunie cum razi tu. Am chicotit si am strans-o mai tare langa mine. -Si degetele lui erau atat de mici.. In momentul asta stiam ca e aproape adormita. Am sarutat-o pe frunte si am tras patura pe corpul ei micut. -Dormi, frumoasa mea Bella. Am soptit si am inceput sa fredonez inceput cantecul ei de leagan.In doar cateva ore copilul nostru te va trezi pentru o cursa nebuna pana la baie. Si-a dat ochii peste cap la mine si apoi i-a inchis. Si eu zambeam uitandu-ma la ea cum adoarme iar si viseaza copii. DPDV Bella Cand am deschis ochii prima oara am vazut 12 trandafiri stand in vaza de pe masa.Acea priveliste mi-a facut fuga pana la baie un pic mai placuta. Ce a facut-o si mai buna a fost faptul ca Edward mi-a tinut fruntea pana stomacul meu s-a calmat. Am gemut si am cazut in imbratisarea lui. Ma mangaia incet pe spate, alinanduma ca de fiecare data. In timp ce ne uitam amandoi la cutia galbena, imi facusem testul doar cu 2 zile in urma? El imi sopti usor ca sa nu-l trezeasca pe Charlie. -Ai visat copilul nostrum azi noapte, mangaindu-mi uosr parul ravasit. Am ridicat o spranceana a surpriza. -Serios? -Mmmm Ihmmm.Ai spus ca e baiat si ca nu ai vazut ceva mai frumos. -Chiar? Am intrebat surprinsa. Nu-mi aminteam visul. Sau ca m-am trezit si l-am povestit. Dar stiam ca Edward nu m-ar minti asa ca un ranjet imens mi-a aparut pe fata. Am incercat sa-mi amintesc visul dar era prea departe. Cand incepusem sa-mi imaginez un nas micut cat un nasture si ochi aurii, greata m-a luat iar. Am gemut si m-am aruncat asupra vasului de toaleta. -Cat va dura? Am intrebat odata ce eram iar in bratele lui. A chicotit si mi-a dat un pahar cu apa. Am sorbit.

-Nu stiu, iubito. Esti pe la sfarsitul saptamanii 14. Am oftat si am inchis ochii nici nu ma deranjam sa ma misc. De fapt, tu esti in 8 saptamani si greturile de dimineata apar mai tarziu. -Adica copilul meu e anormal?m-am uitat urat la logodnicul meu. El a scuturat din cap si a spus repede. -Nu, nu copilul nostru e bine. Dar din moment ce greturile au aparut asa de tarziu e normal sa dureze mai mult. Cred ca aveam o fata de groaza. -Nuuuu….m-am plans eu. Edward a ras incet dar s-a oprit imediat cand m-am uitat in sus la el muscandu-mi buza si cu ochii plini de lacrimi.M-a strans repede in brate. Am inceput sa plang, incercarile de a ma face sa ma simt mai bine paleau cand imi aminteam de declaratiile lui de mai devreme. Nu vreau sa fie anormal. -Copilul e bine, a spus repede uitandu-se in jur. Dar el nu va avea un tata daca nu faci putina liniste. Charlie ma va omori daca ma gaseste aici asa de devreme. -El? Un baiat? Am intrebat nedumerita. Edward se uita surprins si rememora cuvintele pe care le-a spus. -Oh, am zis el a? Am dat din cap entuziasmata si stergeam urma care ramasese de la lacrimi. -Deci e baiat? Cum am visat eu? -Nu sunt sigur, e mai simplu sa-i spun ‘el” decat “acel”. Nu eram sigura daca si-a dat ochii peste cap sau nu. S-a miscat atat de repede. -Nu-mi place sa spun despre copilul nostru “acel”. Eu nu…pur si simplu nu-mi place. -Oh. Am pastrat linistea cateva minute si dupa ce a trecut sic el de-al treilea val de greata Edward m-a luat in brate si m-a dus la bucatarie. Mi-am dat ochii peste cap la el. Daca putea supravietui unor vampiri cu siguranta ma descurcam sa cobor scarile. M-a ignorat si mi-a turnat un pahat de suc de mere. Ma holbam la el -Nu-mi place sucul de mere, m-am plans eu incrucisandu-mi mainile la piept. Edward a oftat zgomotos. -Iti placea ieri. -Ei bine, acum nu imi place. -Doar bea-l. E bun pentru copil. Ma holbam la suc si imi aminteam ca ieri era bun tare, asa ca am cedat am luat paharul si l-am dat pe gat in mai putin de cinci secunde. Edward avea ochii meriti. -Bella, iubito. Nu fa asta. O sa-ti fie iar rau. Si-a pus o mana pe umarul meu si eu m-am cutremurat. Adica ma simteam chiar bine. M-am intins catre suc si mi-am mai pus un pahar. -Eu chiar nu te inteleg. -De ce? Sunt prea ciudata pentru tine, am spus eu scuipand suc peste tot. Puteam spune cu usurinta ca se abtine de la un ras in hohote dar doar a luat un prosop de bucatarie si m-a sters pe fata. -Nu, iubito. Mi se pare ciudat ca acum trei minute nu-ti placea sucul de mere si acum esti la al treilea pahar.

Acum plangeam, si n-aveam nici cea mai mica idée de ce. Simteam cum lacrimile se inghesuie sa iasa din ochii mei. Au iesit incet din ochii mei si au cazut pe masa in liniste. DPDV Edward -Bella iubito te rog opreste-te din plans. O imploram si o leganam inainte si inapoi.Statea asa in bratele mele sin u se opera indiferent ce faceam nu se oprea din plans.Mi se rupea inima sa o vad asa, vazand cate lacrimi curg din ochii ei frumosi. -Imi pare rau ca sunt asa de ciudata, mi-a spus printre sughituri de plans.Daca puteam plange si eu mai aveam putin si plangeam. -E bine, am spus repede fara sa gandesc.Ciudat e bine. Eu, daca tu esti ciudata, adica daca ai fi ar fi bine darn u esti ciudata asa ca…am spus repede incercand sa dau un sens cuvintelor. -Deci daca nu sunt ciudata nu sunt buna? -Nu Bella, tu esti minunata.Te iubesc, te iubesc atat de mult. Te rog sa ma crezi, te rog Bella. Opreste-te din plans,o imploram si am simtind-o cum tremura. Ii mangaiam parul si in final s-a oprit. S-a uitat la mine. -Probabil ca ma urasti. -Nu te urasc Bella, am soptit strangand-o mai tare.Cred ca aratam ca niste prosti. Eu stateam pe podeaua din bucatarie, cu marea si unica mea dragoste Bella care varsa un rau de lacrimi. Si nu e vina ta ca esti emotiva, nu ma deranjeaza e doar un mic pret pentru cadoul minunat pe care mi-l dai tu. Acesta cred ca era singurul lucru care trebuia spus pentru ca s-a luminat la fata, m-a strans in brate si ma sarutat fericita pe buze. -Si eu te iubesc Edward. Si uite asa de rapid a inceput sa zambeasca si sa rada din nou.Am oftat si mi-am scuturat capul. Chiar nu cred ca as fi rezistat la opt luni de scene din astea. Dar apoi mi-am dat seama ca nu trebuia. Voi fi mort in aproximativ trei minute. Charlie tocmai intrase in bucatarie cand Bella ma saruta pe podeaua din bucataria lui. -Uh! Oh!. DPDV Bella “Uh! Oh!” era o interpretare foarte usoara a situatie din toate punctele de vedere. Desigur trebuia sa-mi dau seama ca dupa o criza de plans, Charlie va intra in bucatarie exact in momentul in care eu ma sarut ca lumea cu Edward cum nu o mai facusem de doua zile jumate. Avea si un mod prost de a se descurca in asemenea situatii. -CULLEN, Ragetul lui Charlie era dur si tare, a tipat din toti plamanii si eu si Edward am tresarit. -Ce dracu cauti tu in casa mea la sase dimineata? Stiam ca daca nu intervin copilul meu nu va avea un tata.

-Tata, calmeaza-te, am tipat si eu postandu-ma intre el si Charlie aruncandu-i o privire dura pe cat am putut cu ochii uzi si reci. Eu l-am chemat, mi-era rau. -Asta nu explica ce cautati pe podea si de ce tu arati de parca ai plans un rau, mi-a aruncat Charlie cu privirea dura. Mania mea crescuse si rivaliza cu a lui. -De fapt explica.. -Edward te-a facut sa plangi? Mi-am strans dintii cu un pocnet. -Nu, plangeam pentru ca sunt prea emotiva, si nu-mi place sucul de mere, si nu vreau sa fiu ciudata si nu vreau sa am un copil anormal. -Isabella Marie Swan esti insarcinata? Inca o data “Uh! Oh!” era prea putin.

Capitolul 5 :

Spunandu-i lui Charlie

DPDV Edward Din momentul in care cuvintele i-au iesit pe gura, m-am pocnit cu palma pe frunte. Asta se va termina prost.De fapt, probabil se va termina cu Charlie impuscanduma cu pusca care atarna in spatele nostru, sau ma va omori in moduri mai violente, mai sangeroase. Dar trebuie sa fac fata. Si chiar acum trebuia sa-l calmez pe Charlie inainte sa explodeze. Fata lui avea o nuanta bolnava de mov. -Insarcinata? Intrebarea lui primindu-si raspuns cand nici unul din noi n-a raspuns. Esti insarcinata? -Tata…. -Ia asculta aici domnisoara. Gandurile lui erau ca si cuvintele care ii ieseau pe gura, un urlator si furios atac de nervi crestea incet in el, asa ca incercam sa fac tot posibilul sa scoatem camasa pe undeva pentru ca Bella sa nu inceapa iar sa planga…si ei, ca un bonus poate scap si eu cu viata. -Nu-mi vine sa cred ca esti asa de iresponsabila. Si tu Edward? -Te rog, calmeaza-te Charlie.dar cuvintele mele au fost usor inghitite de tipetele lui Charlie. -Nu, ia asculta tu aici. -Tata nu-l implica pe Edward in asta. -Nu Bella, si eu am aceeasi parte de vina ca si tine. Bineinteles ca trebuie sa fiu implicat. -Asa e, la dracu. Inainte sa-mi dau seama ce se intampla, Charlie m-a apucat de tricou si m-a tras atat de aproape incat a trebuit sa-mi tin respiratia sa nu simt oroarea respiratiei de dimineata a lui Charlie. Bella nu mirosea asa dimineata. Ma gandeam asa trecator oare ce o fi mancat? Dar a fost trecator,intentia lui era sa nu ma lase sa respir. -Si tu, chiar daca nu i-ar fi trecut prin cap Bellei tu ar fi trebuit sa stii mai bine, De fapt ar fi fost perfect daca nu, daca nu ati fi facut… -Sex? M-am oferit sa-l ajut.Charlie facea parte din tatii aia carora nu le placea nici sa pronunte cuvantul -….de prima data.Acum presupun ca ai sa fugi si ai sa-mi lasi fetita singura cum ai mai facut nu? As fi putut inghiti insulta,doar eram vampir la urma urmei. Dar cand am vazut lacrimi mari umplund ochii Bellei, furia mea a crescut nemarginita. Dar era pre tarziu sa ia cuvintele inapoi. -M-m-ma pa-ra-s-s-sesti? A suspinat cu ochii ei ciocolatii inlacrimati. Si-a ingropat fata in maini si s-a prabusit iar la podea.Mi-am simtit oroarea crescand pe fata mea, si m-am smuls din stransoarea lui Charlie si m-am dus langa ea. -Nu Bella, ti-am promis ca nu mai plec niciodata nu-i asa? I-am soptit luand-o in brate, in timp ce suspinele ei nu incetau. I-am simtit trupul strabatut de un fior si bratele ei s-au strans puternic in jurul meu de parca i-ar fi fost frica ca daca imi da drumul, voi disparea.Furia lui Charlie disparea incet, surprins si parandu-i rau.

-Bella, shhh, te rog nu mai plange, o imploram si-i mangaiam spatele si o leganam inainte si inapoi intr-o asteptare disperata sa se calmeze.Bella, iubito, nu plec, nu plec nicaieri, niciodata.Am fost un dobitoc atunci cand te-am parasit, si nu stii cat regret. Te rog nu mai plange. Disperarea din vocea mea era atat de clara,o strangeam si mai tare de corpul meu rece si-mi simteam inima moarta rupandu-se iar in timp ce ea isi continua suspinele zgomotos. -Bella, iarta-ma nu trebuia sa spun asta. Vocea asta nu era a mea, m-am intors si l-am vazut pe Charlie ingenunchiind pe podea si a pus o mana pe umarul Bellei. -Bella, fetito… Si el o implora si am vazut durerea din ochii lui in timp ce-i lua mainile in propriile lui maini. -Bella, nu va pleca, e aici. Nu pleaca scumpo, a zis ca nu va pleca niciodata.a soptit Charlie, cu vocea groasa si cu furia topita. Nu, nu topita. Mai mult resemnata dandu-si si el seama ca nu voi pleca niciodata. E chiar aici, nu va pleca Bella. -N-n-nu pleci? A soptit Bella tremurand si ridicandu-si ochii plansi catre mine. -Nu, iubito, niciodata. Lacrimile se opreau in sfarsit dar nu i-am dat drumul. Mi-am intors privirea catre . Charlie si i-am soptit. -Multumesc. Nu mi-a raspuns dar stiam ca e la fel de usurat ca si mine ca Bella se calmase, indiferent de ce avea de spus.In loc sa tipe la mine sa pun o distanta intre el si fiica lui, sia trecut o mana prin par si mi-a facut semn catre sufragerie. -Vreau sa vorbesc cu voi, amandoi. Am dat din cap si m-am ridicat in picioare, nu m-am deranjat sa-i dau drumul Bellei.Am carat-o in brate si am asezat-o pe canapea asezandu-ma langa ea. Nu mi-a dat drumul la tricou pana nu am intins mana si ea mi-a luat-o in mana ei strangand usor, si-l asteptam pe Charlie.Cand a intrat in camera, am inteles de ce intarziase atat, cana de cafea din mana lui. -Explicati. Vroia clar sa spuna mai multe de atat, dar i-am blocat gandurile incercand sa-i raspund la intrebare. -Pai, dupa cum ai auzit, Bella e insarcinata. -Mda macar atat am inteles si eu, a spus Charlie dandu-si ochii peste cap. Bella a incremenit. -Tata, nu fi ticalos. Ne-a surprins pe amandoi, Charlie a oftat si eu mi-am reprimat un ranjet. -Cand ati aflat? Aveati de gand sa-mi spuneti si mie? A inceput Charlie dandu-si seama ca trebuia sa vorbeasca clar ca sa isi primeasca raspunsurile. Gandurile lui erau razboinice. Daca aflu ca a fortat-o, il omor. Si de ce dracului nu s-au protejat? Eram sigur ca a doua intrebare o va spune cu voce tare mai incolo, dar prima totusi imi facea sangele sa clocoteasca in vene, la figurat bineinteles. Am incercat sa ma concentrez si sa-i raspund la primele intrebari.

-Am aflat ieri dimineata, Bella s-a simtit rau toata saptamana asa ca l-am rugat pe Carlisle sa o examineze. Ea facuse un test de sarcina cu o seara inainte, si Carlisle a confirmat. Inca nu discutasem sa iti spunem, dar am fi facut-o in curand. Puteam spune fara sa citesc ganduri ca lui Charlie nu-i placea cum vorbeam de parca luasem deja o hotarare. Apoi vocea lui daduse glas unei intrebari gandite mai devreme.Se concentra puternic sa-si stapaneasca furia pentru ca Bella sa nu izbucneasca iar. -De ce nu v-ati protejat? -Nu am crezut ca e nevoie, a murmurat Bella inainte sa apuc sa zic ceva. Charlie i-a zambit timid si apoi s-a holbat la mine. -Si de ce dracului nu? Inca o data intrebarea era directa pentru mine, nu i-ar fi vorbit Bellei asa niciodata. -Credeam ca nu pot sa am copii. Credea? Asta ce dracului mai vrea sa insemne? Am raspuns inainte sa intrebe. -Mi s-a spus ca nu pot avea copii, deci nu am crezut ca exista riscul unei sarcini. Deasemenea nu era cazul sa ne imbolnavim.. -Atunci de unde stii ca e copilul tau? Am facut o pauza inchinzandu-mi gura cu un pocnet. Am marait prin dintii inclestati. -Pentru ca am incredere in Bella. Si ar fi frumos daca si tu i-ai acorda un minim de incredere, domnule. Inteleg ca nu ma placi, urasti sau dispretuiesti erau mai potrivite, dar intreci masura gandind asa ceva despre Bella. Charlie a fost tacut un moment, iar Bella incepea sa se agite din nou suspinand. Asta trebuia sa se termine, si cat de curand pentru ca o supara si presimteam ca va ceda din nou. -Imi pare foarte rau ca ti-am stricat ziua, i-am spus privindu-l in ochi fara sa clipesc, dar noi vom pleca acum. Cand m-am ridicat in picioare, Bella a tasnit in sus. Nu a facut macar jumatate de pas si a cazut cu un tipat de durere si cu ochii innotand in lacrimi. -Bella? M-am miscat mai repede decat un om, dar nu-mi pasa. Bella plangea iar cu mainile in jurul corpului ei micut leganadu-se. -Edward, stomacul meu, copilul…. -Bella ce e? am intrebat panicat. Charlie adu-mi telefonul. -Dar eu.. -Acum. A iesit pe usa si eu am luat-o pe Bella in brate, degetele imi tremurau atat de tare cand ii mangaiam parul moale. Cand Charlie a venit am tastat numerele cat de repede am indraznit cu ochii fixati ai lui Charlie pe fiecare miscare a mea. -Carlisle? Nu, Rosalie, da-mi-l pe Carlisle. In cele trei secunde cat i-au luat lui Rosalie sa-i dea telefonul lui Carlisle, Bella a tipat iar si am simtit mirosul de sange. -Edward, ce e?

-Bella, am spus ingrijorat si o ridicam in brate. La cea mai mica miscare a tipat iar si cu mainile ei micute s-a agatat de mine.Bella, sangereaza si…stomacul ei…O, Doamne ajut-o. -Pot veni eu acolo sau adu-o tu aici. In orice caz, grabeste-te. Am dat din cap si am grabit un raspuns. I-am aruncat telefonul unui Charlie ingrijorat si m-am grabit catre usa fara sa ma deranjez sa ma incalt. -Edward, stai… M-am uitat o secunda la tatal Bellei. -Va fi bine, asta iti promit.am zis dorindu-mi cu disperare sa fie adevarat. Si apoi am disparut fugind sub cerul care se lumina, fara sa-mi pese de razele de soare care-mi atingeau pielea si nici de picioarele goale care loveau pamantul. Imi pasa doar de Bella, si de copilul nostru. Simteam mirosul sangelui, nu stiam multe despre sarcina dar stiam ca asta nu trebuia sa se intample. Nu stiam decat ca ceva e rau, foarte rau. -Edward, copilul nostru….se uita cu ochii plini de lacrimi la mine. Am sarutat-o pe frunte si am strans-o mai tare in brate. -Nu-ti face griji. Te duc la Carlisle. El te va ajuta, va sti ce sa faca. Si apoi eram acolo. Cand a luat-o din bratele mele, m-am lasat sa ma izbesc de perete uitandu-ma la mainile mele pline de sange. Doamne, daca esti acolo, daca chiar existi pentru mine, salveaza-i.

Capitolul

: Aproape am pierdut

DPDV Edward -Edward trebuie sa te cureti de sange. Vocea moale si ingrijorata a lui Esme mi-a umplut capul, dar doar mi-am scuturat capul uitandu-ma fix la sangele de un rosu intunecat care se scurgea pe degetele mele palide. -Nu ma deranjeaza, eu.. Vocea mea era inceata, cuvintele strangulate. Nu m-am auzit vorbind dar stiam ca am facut-o. -Dragule, te rog. Vocea era moale, prea moale, in timp ce o lasam sa ma ridice in picioare. Esme ma luat de cot si ma ducea in bucatarie de parca ghida un copil mic. Copil Gandul asta a adus un nou val de ingrijorare, frica si inainte ca Esme sa termine de curatat sangele de pe mainile mele, m-am lasat sa ma prabusesc cu fata in maini tipand cu toata puterea. Ahhhhhhhhhhhhhhhh Esme incerca sa ma calmeze dar tipetele indurate umpleau incaperea. Nu auzeam nimic. Nici macar nu incercam. Simteam cum disperarea pune stapanire pe mine, mi-am lasat capul intre genunchi si i-am inconjurat cu mainile. Si in timp ce ascultam inima mica, mica batand in camera cealalta imi doream cu disperare sa pot plange. 20 de minute mai tarziu. -Edward. Era o alta voce care ma striga, dar nu m-am uitat in sus. Era Carlisle, era ingrijorat dar pentru mine, si usurat pentru Bella si copil. -Bella va fi bine. Tot nu m-am miscat simtind cum genunchii ii ating podeaua si mana sa pe umarul meu. -Copilul? Vocea mi s-a spart odata ce-am pronuntat cuvantul.Carlisle era nesigur. -Nu stiu exact, ea e in viata acum dar inima ii bate incet. Daca nu se va mai intampla nimic va fi in siguranta. -Ea? Vocea mea era curioasa, plina de speranta. Mi-am ridicat ochii la Carlisle care zambea si m-a strans de umar, un gest recomfortant. -Da e fata.Pot spune, nici macar n-am avut nevoie de ultrasunete. Suna cam increzut dupa ce a spus ultimele cuvinte. Eram sigur ca nu putea “mirosi” genul in spital, dar am zambit incet si m-am ridicat in picioare.Intrebarea pe care vroiam sa o pun a iesit involuntar pe buzele mele palide.Vocea imi era tacuta si inceata, dar aproape imploram. -Pot sa o vad? A dat din cap si m-a condus intr-o camera spre sfarsitul case, usa era inchisa. Am intins mana la maner si Carlisle a disparut. Am zambit si am intrat in camera.

Cand am vazut-o acolo ingropata intr-o mare de alb, ma durea inima. Am vrut sa intind mana sa o ating dar mi-era frica sa nu-i fac rau. Asa ca m-am asezat in genunchi langa pat si i-am inspirat mirosul, lasandu-l sa-mi umple narile. Tot era putin diferit, dar minunat ca intotdeauna. Apoi, mi-am pus mana pe abdomenul ei inca plat. -Buna, bebe.am soptit cu degetele mangaind-o pe Bella si ii vorbeam copilul inca crescand, un miracol minunat si incredibil.Miracolul nostru. Eu sunt taticul tau, si te iubesc, atat de mult. Te rog sa traiesti. M-am intins pe patura luptand cu sentimental de neajutorare, de neputinta. Tot ce puteam face era sa stau acolo, fara sa fac nimic, fara sa spun nimic. Fara sa fiu de ajutor nimanui. Nu puteam decat sa zac acolo. Lupta pentru supravietuire era data de Bella, si de copilul mic pe care il iubeam atat de mult. Eram atat de preocupat ca nu am observat cand a intrat Carlisle. Ochii mei aurii sau inchis si degetele mele se jucau absent cu o suvita de par saten. Nu i-am auzit gandurile. Nici n-am incercat. Ale mele erau de ajuns pentru acum. Nu l-am observat pana nu a pus o mana pe umarul meu. -Sedinta de familie. Cuvintele erau calde, si pentru o secunda ma intrebam ce gandeste dar n-am putut intelege nimic prin ceata care ii umplea capul. Nu m-am deranjat sa mai incerc inca o data. Am dat usor din cap si m-am ridicat uitandu-ma prin camera. Soarele isi trimitea razele prin singura fereastra dar niciuna nu ajungea pana la mine. Dansau incet pe podeau la cativa metri de mine. -Ma intorc imediat. Nu mi-a raspuns fiind inca scufundata intr-un somn adanc. Am zambit incet si am inchis usa gentil. Cand am intrat in sufragerie toata lumea era acolo. Alice si Jasper stateau impreuna, Rosalie se uita pe geam, Emmett statea langa Esme si Carlisle s-a asezat langa ei. M-am asezat pe un scaun si Carlisle s-a intors catre mine. -L-am sunat pe Charlie si i-am dat vestile, era tot ce pot face sa-l tin departe de aici pentru ca nu e cel mai bun moment pentru o vizita. Trebuie sa-ti explic unele lucruri. Nimeni nu a vorbit asa ca a a luat-o ca pe un semn sa continue. A oftat si si-a trecut o mana prin par uitandu-se la fiecare in parte. Isi masura atent fiecare cuvant inainte sa-l spuna. -Bella facea un avort. Sarisem din scaun inainte sa mai zica ceva. -Ai spus ca si copilul va fi bine. Vocea imi era isterica, cu ochii larg deschisi.Nu stiam sigur ce sa fac, sa fug inapoi la Bella sau sa-i cer explicatii lui Carlisle, grija,manie, asa ca am tipat. Era cel mai simplu mod de a elimina emotiile care cresteau in mine, explodand. -Ai spus ca EA va fi bine, am tipat dorindu-mi cu disperare sa fie adevarat. Deodata Carlisle era langa mine punandu-si mainile pe umerii mei. Se uita fix in ochii mei cautand ceva ce probabil nu va gasi. -Ea va fi bine, Edward, calmeaza-te.Stiu ca ai avut o zi foarte grea dar trebuie sa te calmezi.

Am simtit un val de calm imprastiindu-se in mine si m-am uitat la Jasper. Carlisle m-a impins usor pe canapea. -Dupa cum spuneam, a inceput Carlisle fara sa se miste de langa mine. Bella facea un avort. Nu stiu cum de copilul e in viata, dar e. E in viata si se misca, conform ultimelor ultrasunete. Eu…am cateva teorii. Dar trebuie sa intelegi, cand o femeie face avort, nimic nu-l poate opri.Nici macar nu am incercat, am stat langa Bella timp de douazeci de minute, incercand sa opresc sangerarea si totodata ma gandeam la vestile pe care va trebui sa le dau. Dar ceva a oprit sangerarea, si desi ea este slabita , e foarte in viata. -Ea? A intrebat Esme zambind in pauza scurta pe care o facuse Carlisle. Am dat incet din cap si am spus cu un ranjet. -Fetita mea. Carlisle a asteptat cateva secunde pana sa vorbeasca din nou. S-a intors cu fata la mine si mi-a spus. -Nu-mi place sa intru in intimitati, dar, Edward cand a fost copilul conceput? Pot estima, desigur, mai exact decat restul oamenilor dar o data exacta ar fi de mare ajutor. A lasat cuvintele in aer, lasandu-mi alegerea de a raspunde sau nu. Am raspuns. -A fost exact a doua zi de la batalia cu nou-nascutii. Carlisle a calculat in capul lui foarte, foarte repede si apoi a dat din cap. Vroiam sa-l intreb cu ce il ajuta dar mi-am tinut gura inchisa si l-am lasat sa vobeasca. -Asta inseamna sapte saptamani si sase zile. Pai asta ar explica putin. Mi-am dat ochii peste cap. Nu mai puteam suporta. -Ce sa explice? -La aproximativ sapte saptamani de sarcina, copilul creste foarte repede intr-un timp foarte scurt. Multe se intampla in cea de-a saptea saptamana de aceea avortul este mai probabil. Ceva s-a intamplat cu sarcina Bellei. Simplu. Am clipit. -Si cum de copilul e in viata? -Asta nu stiu, dar din nou am cateva teorii. A explicat Carlisle cu buzele strans lipite. Nu a existat niciodata un copil al unui om si unui vampir. Nu stim ce puteri va avea copilul asta. Edward, tu esti foarte talentat, ai fost si ca un vampir nou-nascut, Bella deasemenea, ca si om , ea este imuna la puterile celor ca noi.Imi imaginez ca si copilul vostru va fi foarte talentat, si se va naste cu talente proprii, poate, chiar puterea de a se vindeca. Cuvintele lui imi fugeau in cap si aveau sens. O gramada de sens. DPDV Bella Stateam pe o mare de alb, infasurata in cearsafuri moi ca matasea. Era o lumina surda, care se juca pe podeaua rece de lemn dar nu ajungea la mine. De parca eram inchisa intr-o lume a intunericului. O briza usoara mi-a atins pielea, mi-am intors usor privirea si am vazut ca nu era nicio briza, era respiratia rece si regulata a unei personae perfecte si minutate intinsa langa mine. Incercam sa-mi aranjez gandurile si am devenit constienta de manile reci si tari care ma inconjurau. Si apoi totul mi-a venit in minte.

Ochii mi s-au marit si lacrimi au inceput sa cada din ei. Degetele imi tremurau si respiram gafaind incet.Corpul rece de langa mine s-a miscat foarte repede. -Bella te-ai trezit? Bella, Bella, shhh Era Edward. Parul lui era un deranj total si ochii lui ingrijorati, si n-am mai vazut nimic din cauza lacrimilor. Respiratia imi devenea mai rapida cat el incerca sa ma calmeze. -A-am pierdut copilul… Vocea imi era tremurata, sparta. Dar nu puteam opri suspinele care imi cutremurau corpul. Edward m-a luat repede in brate si facea cercuri mari pe spatele meu soptindu-mi : -Copilul e bine, Shhh, calmeaza-te. Ea e bine, Ea e in viata, shhhh. Respiratia mi-a devenit regulata dar suspinele nu se opreau. Abia puteam crede ca e in viata, ca va trai. Era atata sange.. -Traieste? Am spus atat de incet ca nimeni inafara de Edward nu putea auzi. Nici nu mi-am dat seama ca am vorbit pana nu m-a sarutat pe frunte si a dat din cap. Cand s-a uitat in ochii mei mi-a zambit cu zambetul acela frumos, care-ti taia respiratia, care-mi placea atat de mult. -Ea e in viata si e bine-mersi. Apoi am realizat. -E-ea? Nu-mi putea opri vocea din tremurat. Cum putea totul sa fie in ordine? Am reusit intr-un final sa ma ridic din bratele lui si sa ma uit adanc in ochii lui de topaz.Si-a plimbat degetele incet, ca o atingerea unei pene, pe obrazul meu inainte sa-si puna palma pe obrazul meu si sa-mi sarute buzele atat de delicat. Avea cel mai mare si mai fericit zambet pe care l-am vazut vreodata de buzele lui moi. -E o fata. Avem o fetita. Vocea lui era plina de minunatie, de dragoste ca nu mi-am putut opri zambetul. Mi-a sters lacrimile inainte sa ma traga iar in bratele lui. -Cum? Stia ce intreb. Si inca zambea cand mi-a raspuns. -Carlisle spune ca s-ar putea sa aiba un talent, cum avem Alice, Jasper si eu.El crede ca are un talent de a se vindeca. Iar mie nu-mi pasa atat timp cat tu si ea sunteti sanatoase, respiratia lui rece m-a ametit cand si-a lipit fruntea de a mea. Tu si copilul nostru, a continuat inchizandu-si ochii si strangandu-ma mai tare in brate. Sunteti toata lumea mea, daca vi se intampla ceva, a spus incet si a lasat propozitia neterminata. In schimb mi-a soptit.Te iubesc atat de mult. Am zambit si mi-am aruncat bratele in jurul lui tinandu-l cat de strans puteam. Era pe cale sa ma sarute cand am auzit o bataie usoara in usa, Si-a dat ochii peste cap si a oftat. -Intra Carlisle. Zambind, cel mai batran dintre Culleni a intrat in camera inchizand usa incet in spatele lui si s-a asezat pe scaunul pe care statuse Edward pana si-a gasit un loc mai bun. -E bine sa te vad treaza, Bella mi-a spus cu ochii plini de caldura si de fericire. Mi-era teama ca ai pierdut prea mult sange dar vad ca esti destul de bine. Doar am dat incet din cap si m-am lasat pe pieptul lui Edward. M-a inconjurat cu bratele punandu-si ambele maini pe abdomenul meu. Am zambit la gestul sau si m-am

concentrat apoi pe omul care statea in fata mea. Inca zambea, dar ochii lui straluceau de stiinta pe care abia astepta sa ne-o impartaseasca. -Cred ca mi-am dat seama cum ai ramas insarcinata.