Suflet Negru.pdf

Suflet negru Amaru-mi dulce Sufletul mi-e rece Viața?...un pustiu Nu mai știu ce-i mort, Ce-i viu... Timp crud, te implor Adu-mi sclipirea Nu-mi lăsa al morții dor Sa-mi curme fericirea. Suflet gol și rătăcit Îmi ceri tu fericire, Cand ai stat, ai zăbovit Iar acum cerșești sclipire?. In al umbrii morții pas, Sunt gata să mă las Doar o lumina mă salvează Dar nici ea nu mai

vibrează. Amintirile mi-au rămas Dar moartea mă cuprinde Ele strigă cu al vieții glas Ii prea târziu... Viata?... mi se stinge! O moarte, am simtit fiorul Ce mi-a curmat dorul Însă îi prea târziu Să mai știu cum e să fii viu. Am lăsat in urma totul Pata răcnetului meu rămasa-i Dar tot nu înțelese omul Negura cu care mă apăsai.