Substantivul.docx

Substantivul DEFINIȚIE: Substantivul este partea de vorbire care denumește ființe, lucruri, fenomene ale naturii, acțiuni, stări etc., cunoscute în gramatică sub numele de obiecte. CLASIFICARE: Substantivele pot fi de două feluri: comune proprii La rândul lor, acestea pot fi: simple compuse EXEMPLE

substantive comune simple: bancă, om, casă, ploaie etc. substantive comune compuse: floarea-soarelui, bunăvoință, bineînțeles, untdelemn, apă tare etc. substantive proprii simple: Andrei, Europa; Argeș, România substantive proprii compuse: Ștefan cel Mare, Cluj Napoca, America de Sud, Câmpulung

GENUL SUBSTANTIVELOR: Substantivul are trei genuri: – masculin: un-doi băiat, tată, – feminin: una-două fată, gâscă, ploaie – neutru:

un- două ghiozdan, tunet

OBSERVAȚII La substantivele care definesc nume de ființă mai există două categorii: 1. Substantive mobile: Masculin: tată, frate, trântor, gâscan, cioroi, berbec, taur, câine etc. Feminin: mamă, soră, albină, gâscă, cioară, oaie, vacă, cățea etc. 2. Substantive epicene: sunt substantivele care nu fac distincție între sexe – au aceeași formă pentru ambele sexe

albatros, bizon, caras, dihor, erete, elefant, furnică, inorog, lăstun, mierlă, privighetoare, râs, șoim, știucă, veveriță etc. Există substantive care au două genuri: bob – bobi

beret – bereți

boabă – boabe

beretă – berete

NUMĂRUL: Formele pe care le ia substantivul pentru a arăta când este vorba de un obiect și când de mai multe obiecte reprezintă categoria gramaticală a numărului – singular și plural. Desinențe de singular: MASCULIN -e

burete, castravete, frate etc.

-u

codru, ministru, bou etc.

FEMININ -ă

mamă, soră, bunică, casă, albină etc.

-e

carte minge, femeie, baie etc.

-a

basma, baclava, mucava etc.

-ea/-ia

acadea, canapea, stea, nuia

-i

zi

NEUTRU Au la singular aceleași desinențe ca la masculin: spate, registru, cadou etc. OBSERVAȚIE   

Există substantive care au o singură formă pentru singular: miere, secară, fasole, aur, var, foame, sete, fericire, lapte, brânză, cânepă, sare, piper etc. Există substantive care nu au forme decât pentru plural: icre, câlți, tăieței etc. Există substantive care au la plural sens diferit ca la singular:

bucată

bucăți

frig

friguri

grâu

grâne

bucate

lapte

lapți

fier

fiare 

Substantive care au mai multe forme de plural, cu înțelesuri diferite:

bandă

bande

cap

capi

capete capuri

corn

corni

coarne cornuri

colț

colți

difuzor

difuzori

muc

muci

mucuri

ochi

ochi

ochiuri

pas

pași

pasuri

râs

râși

râsete

timp

timpi

timpuri



benzi

colțuri difuzoare

ATENȚIE!!! ochii– este plural articulat cu articolul hotărât

Substantive care au două forme de plural cu același înțeles:

aripă

aripi

aripe

bice

bice

biciuri

blestem

blesteme

blestemuri

bolă

boli

boale

coală

coli

coale

datină

datini

datine



Substantive colective:

aluniș, argintărie, brădet, brânzeturi, dulcețuri, mulțime, prostime, popime etc. Pluralul substantivelor poate crea dificultăți de ortografie. CAZUL SUBSTANTIVELOR:

  

Formele pe care le ia substantivul pentru a exprima funcțiile lui în propoziție se numesc cazuri. Trecerea substantivului prin toate cazurile se numește declinare. Limba română are cinci cazuri:

– Nominativ – Genitiv – Dativ – Acuzativ – Vocativ OBSERVAȚII 1. Genitivul/Dativul substantivelor feminine se formează după următoarea formulă: Nsg

Npl. nearticulat + -i

Gsg/D sg

o vulpe

două vulpi

+ -i

o fată

două fete

+ -i

fetei

o vară

două veri

+ -i

verii

vulpii

!!!Substantivele feminine terminate la singular in –ie în hiat (în silabe separate) nu formează G/D după regula de mai sus, ci adaugă direct articolul genitival –i. Ex. câmpie – câmpii +-i câmpie – câmpiei

câm-pi–e

poezie – poeziei

po-e-zi–e

Substantivele feminine proprii formează G/D transformând –a final în –ie. Maria- Mariei 2. Cazul genitiv este cerut de prepozițiile și locuțiunile prepoziționale genitivale: împotriva, deasupra, dedesubt, înaintea, contra, înapoia, în fața, de jur împrejurul, de-a lungul, în jurul etc. 3. cazul acuzativ este cerut de prepozițiile și locuțiunile prepoziționale: pe, la, din, pentru, dintre, printre, față de, în loc de, alături de, împreună cu etc. 4. Cazul dativ este cerut de prepozițiile: datorită, mulțumită, grație, contrar, conform, potrivit. 5. Pentru a nu confunda Complementul indirect în genitiv cu Complementul indirect în dativ se dublează substantivul, iar dacă al doilea substantiv primește articolul posesiv, substantivul este în genitiv; dacă nu primește, substantivul este în dativ.

Turcii au năvălit asupra muntenilor și a moldovenilor. – G Ne-am așezat în fața copiilor și a profesorilor. – G Grație mamei și tatălui meu am reușit în viață. – D Datorită cărților de istorie și filmelor istorice am aflat despre domnia lui Țepeș. – D ATENȚIE!!! Este greșit să spunem datorită/mulțumită/grație mamei și a tatălui. FUNCȚIILE SINTACTICE ALE SUBSTANTIVULUI CAZUL

ÎNTREBARE

FUNCȚIA SINTACTICĂ

EXEMPLE Cartea este pe masă. Ai casei au plecat din oraș. Provine din atributul unui substantiv la nominativ

Cine? Ce?

Subiect

Stăpânii casei au plecat din oraș. Știm cu toții.

NOMINATIV Provine din atributul unui pronume Noi, cu toții, știm. Cum este subiectul?

Nume predicativ

Atribut substantival apozițional Atribut substantival Al, a, ai, ale cui? genitival Atribut substantival Care? prepozițional Cui? Complement indirect Ce se spune Nume predicativ despre subiect? Care? Ce fel de?

GENITIV

Istoria este o carte. Biblia, carte de căpătâi, ar trebui citită de toată lumea. Pagina cărții este interesantă. Caietul din preajma cărții este al meu. Elevii au năvălit asupra cărții. Fila este a cărții.

Unde?

Complement circumstanțial de loc

Am scris deasupra cărții.

Cui?

Complement indirect

Datorită cărții tale am înțeles problema

Cui?

Complement circumstanțial de loc

Așterne-te drumului.

DATIV

Cine? Pe cine? Ce? Despre/la/cu cine? Despre/la/cu ce? Ce se spune despre subiect?

Subiect Complement direct

Folosit rar, în literatura populară Îl trimit pe care termină primul Eu iubesc cartea.

Complement indirect

Profesorul vorbește despre carte.

Nume predicativ

Profesorul este cu cartea în mână.

Complement circumstanțial de loc Complement Cum? circumstanțial de mod Ce fel de? Care? Atribut prepozițional – – Unde?

ACUZATIV

VOCATIV

Lecția se găsește în carte. Caietul este gros ca o carte. Filele de carte s-au risipit. Carte, dragă-mi ești!

SCHIMBAREA VALORII GRAMATICALE Substantivele nume de anotimpuri și de părți ale zilei se poate transforma în adverb dacă – determină un verb și răspund la întrebarea c â n d; – au forma articulată cu articolul hotărât -a – nu sunt însoțite de prepoziție Exemple

Toamna încep școlile.

Merg la înot luni. Noaptea ne învăluia în mantia ei. Prin articulare, marca substantivului, unele părți de vorbire își pot schimba valoarea gramaticală în substantiv: 

Adjectivul: Înțeleptul câștigă întotdeauna. Cel albastru îmi place. Leneșul mai mult aleargă.



Numeralul : Treiul din catalog îi va da bătăi de cap.



LOCUȚIUNI SUBSTANTIVALE: Grupul de cuvinte care ține locul unui substantiv se numește locuțiune substantivală. De obicei, locuțiunile substantivale provin din locuțiuni verbale:

a-și aduce aminte

aducere aminte

amintire

a băga de seamă

băgare de seamă

observare

a-i părea rău

părere de rău

regret

a ținte minte

ținere de minte

memorie



VALOAREA STILISTICĂ A SUBSTANTIVULUI: codrii de aramă

Epitet:

pădurea de argint

Comparație:

„Pe un deal răsare luna ca o vatră de de jăratec” (M. Eminescu) „Și se-nalță încet, încet Ca o frunte de poet”

Metaforă: norii sunt de jăratec luna, regină a nopții Personificare: „Codrule, codruțule Ce mai faci, drăguțule?” Analiza unui substantiv: 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7.

funcția sintactică, felul substantivului, gen, număr, caz, articulat/nearticulat, precedat de prepoziție.

Ex. Ziua când am luat examenul a fost cea mai frumoasă din viața mea. ziua

– Subiect, exprimat prin substantiv comun, simplu, gen feminin, număr singular,

caz nominativ, articulat cu articol hotărât –a. examenul – CD, exprimat prin substantiv comun, simplu, gen neutru, număr singular, caz acuzativ, articulat cu articol hotărât –l. din viața – CI , exprimat prin substantiv comun, simplu, gen feminin, număr singular,caz acuzativ, articulat cu articol hotărât –a, precedat de prepoziția din.

!!! Substantivul se analizează împreună cu prepoziția care îl însoțește, deoarece aceasta indică cazul substantivului.