Mapa Elevului Limba Si Literatura Romana_revizuita.docx

CUPRINS: Pagina 4

I. Compuneri având ca suport textul literar

Pagina 6

A. Textul literar

Pagina 8

Argumentarea caracterului de operă literară al unui text dat

Pagina 9

Genurile literare

Pagina 10

1. Genul liric

Pagina 16

Argumentarea caracterului liric al unui text dat

Pagina 18

a) Specia pastel

Pagina 19

Argumentarea caracterului de pastel al unui text dat

Pagina 20

b) Specia doină

Pagina 22

Argumentarea caracterului de doină al unui text dat

Pagina 23

2. Genul epic

Pagina 26

Argumentarea caracterului epic al unui text dat

Pagina 28

a) Rezumatul

Pagina 31

b) Specia schiță

Pagina 32

Argumentarea caracterului de schiță al unui text dat

Pagina 33

c) Specia nuvelă

Pagina 34

Argumentarea caracterului de nuvelă al unui text dat

Pagina 35

e) Specia fabulă

Pagina 36

Argumentarea caracterului de fabulă al unui text dat

Pagina 37

d) Specia roman

Pagina 39

Argumentarea carcaterului de roman al unui text dat

Pagina 41

f) Specia basm

Pagina 42

Argumentarea caracterului de basm al unui text dat

Pagina 43

g) Specia baladă

Pagina 45

Argumentarea caracterului de baladă al unui text dat

Pagina 46

Paralela basm - baladă

Pagina 47

3. Genul dramatic

Pagina 49

Argumentarea caracterului dramatic al unui text dat

Pagina 51

a) Specia comedie

Pagina 53

Argumentarea caracterului de comedie al unui text dat

Pagina 54 Pagina 55

Despre principalele moduri de expunere a) Descrierea literară

Page 1 of 107

Pagina 57

Motivarea apartenenței la descrierea literară

Pagina 58

1. Descrierea de tip tablou în proză

Pagina 59

Motivarea apartenenței la descrierea de tip tablou în proză

Pagina 60

2. Descrierea de tip tablou în versuri

Pagina 61

Motivarea apartenenței la descrierea de tip tablou în versuri

Pagina 62

3. Descrierea de tip portret în proză

Pagina 63

Motivarea apartenenței la descrierea de tip portret în proză

Pagina 64

4. Descrierea de tip portret în versuri

Pagina 65

Motivarea apartenenței la descrierea de tip portret în versuri

Pagina 66

b) Descrierea științifică (nonliterară)

Pagina 67

c) Narațiunea

Pagina 69

Argumentarea caracterului de narațiune a unui text dat

Pagina 70

d) Dialogul

Pagina 72 Exprimarea opiniei despre un text dat sau a unei opinii despre o temă/eveniment Pagina 74 Semnificația titlului unei opere Pagina 75 Argumentarea semnificației titlului unei opere lirice Pagina 76 Argumentarea semnificației titlului unei opere epice Pagina 77 Argumentarea semnificației titlului unei opere dramatice Pagina 78 Mesajul și semnificațiile unei opere Pagina 79 Argumentarea mesajului și semnificația unei opere lirice Pagina 80 Argumentarea mesajului și semnificația unei opere epice Pagina 81 Argumentarea mesajului și semnificația unei opere dramarice Pagina 82 Caracterizarea unui personaj dintr-un text epic/dramatic Pagina 88 II. Compuneri având ca suport un text nonliterar Pagina 88

B. Textul nonliterar

Pagina 91 III. Compuneri imaginare Pagina 91 Pagina 92

1. Compuneri descriptive a) Compunera descriptive de tip tablou

Pagina 93

i) descrierea unui peisaj

Pagina 93

ii) descrierea unui oraș

Pagina 94

iii) descriere cu sfârșit dat

Pagina 94

iv) descriere cu început dat

Pagina 95

b) Compunerea descriptivă de tip portret

Pagina 97

i) descrierea unui prieten

Page 2 of 107

Pagina 97

ii) descrierea unei personae model

Pagina 98

2. Compunerea narativă

Pagina 102

3. Textul dialog

Pagina 103 IV. Compuneri reflexive Pagina 103

1. Exprimarea sentimentelor cu ocazia unui eveniment personal, social sau cultural

Pagina 105

2. Exprimarea unei opinii despre o anumită temă/eveniment

Page 3 of 107

I. COMPUNERI AVÂND CA SUPORT TEXTUL LITERAR A. TEXTUL LITERAR A. TEXTUL LITERAR particularizează comunicarea artistică, pentru că în el se recunoaşte originalitatea reflectării lumii înconjurătoare de către creatorul operei artistice (populare sau culte). În text se manifestă funcţia poetică a limbajului, prin excelenţă reflexiv, întrucât expresivitatea conţinutului primează şi nu informaţiile înmagazinate. TEXTUL LITERAR 1. Conține o situație de comunicare în care sunt prezente mijloacele artistice ( figure de stil, procedee artistice, imagini artistice); comunicarea se bazează mai cu seamă pe sensul figurat al cuvintelor, în satre să sugereze acțiuni, stări, atitudini, trăiri etc. ale unui personaj/ale eului liric 2. Emițătorul este, în general, subiectiv, creând o lume fictivă; acesta poate fi naratorul, personajul, eul liric etc., deci o convenție/o ficțiune; deși uneori mimează obiectivitatea (relatarea la persoana a III-a), în realitate emițătorul este subiectiv, prin viziunea despre tema tratată, prin intervenții affective în text sau prin situarea de partea unor personaje etc. 3. Receptorul poate fi cititorul sau chiar un personaj al operei literare. 4. Contextual în care are loc comunicarea se raportează la elemente cu care se operează în literatură: acțiune, narrator, personaje, conflicte, narațiune, eul liric, indici spațio-temporali, viziune poetică, perspectivă poetică, imaginar poetic etc. 5. Subiectul, aparținând ficțiunii, privește semnificația acțiunii/a conflictelor, statutul, psihologia și destinul personajelor, ideile poetice, valorile etice și culturale; conținutul de idei se adresează emoției estetice a cititorului, sensibilității și imaginației sale. 6. Mesajul poate fi interpretat în mai multe feluri sau mai multe perspective, în funcție de vârsta cititorului, de cultura acestuia, de momentul receptării etc. 7. Întrucât comunicarea pune în relief acțiunea și personajele sau sugerează stări, atitudini, trăiri ale eului liric, organizarea textului (structura și compoziția) este destinată obținerii expresivității: capitolele, secvențe, acte, scene, tablouri, strofe versuri …; moduri de expunere (narațiunea, dialogul/monologul, descrierea, evocarea …); text liric, epic/narativ, dramatic. 8. Limbajul este caracterizat de expresivitate, de unicitate și de capacitatea de a sensibiliza cititorul (dominanța sensurilor figurate, bogăția/diversitatea lexicală, polisemantism, sesnsuri noi în context, ambiguitate și sugestie, reflexivitate etc.

Page 4 of 107

Pentru înțelegerea aprofundată a unui text literar narativ se răspunde la câteva întrebări fundamentale. ÎNTREBĂRI  ”cine” poveștește/prezintă?

TEXTUL LITERAR  naratorul sau unul dintre personaje

 ”ce” se povestește/se prezintă?

 fapte și întâmpări imaginare (acțiunea relatată)

 ”cine” ia parte la acțiune/este implicat?

 personajele, cărora li se relevă trăsături fizice și morale

 ”unde” și ”când” se întâmplă?  ”cum” și ”în ce context/împrejurare”?  ”ce semnificație au faptele prezentate”/”pentru ce”?

 indicii spațio-temporali ai acțiunii  descrierea sau sugerarea situației în care acționează personajele  mesajul este interpretat în mai multe feluri sau din mai multe perspective

Page 5 of 107

A. TEXTUL LITERAR/OPERA LITERARĂ FIŞĂ TEORETICĂ I. DEFINIȚIE: Textul literar/opera literara = este creaţia în versuri sau în proză în care autorul creează un univers imaginar, prin intermediul căruia redă fapte, idei, aspecte din natură, folosind un limbaj expresiv. II TRĂSĂTURI:  scopul său este de a trezi emoţii puternice lectorului;  expresivitatea este generată de figuri de stil, imagini artistice, punctuaţie cu rol stilistic, dar şi de talentul fiecărui scriitor de a folosi resursele limbii;  limbajul este foarte bogat şi variat;  cuvintele sunt folosite cu sens figurat;  între conţinut şi formă este o strânsă legătură;  originalitatea se manifestă la toate nivelurile, deoarece textul exprimă viziunea artistică a autorului. III. STRUCTURA OPEREI LITERARE: Structura: modul de organizare exernă a unei opere literare, în elementele sale constitutive (părți, capitole, acte, tablouri, strofe etc) Compoziţia: modul de organizare internă a operei literare, ținând seamă de temă, versuri, subiect, acţiune, personaje, care conferă întregului anumite semnificații. Dimensiunea compozitională a operei poate fi analizată şi pe niveluri unitare (fonetic, lexical, gramatical, ideatic). Tema: aspectul fundamental de viată pe baza căruia scriitorul îşi construieşte opera prin transpunerea artistică (exemple de teme: natura, iubirea, moartea, satul, condiția umană, geniul, istoria etc). Motivul literar: cea mai mică unitate semnificativă a textului; modalitatea artistică prin care se realizează tema; element (situaţie, număr,obiect etc) care poartă o anumită semnificaţie (exemple de motive: (în lirica eminesciană: lacul, luna, stelele, teiul, izvorul, codrul, marea; în basme: cifrele magice trei, şapte, nouă, zece, împăratul fără urmaşi, alegerea calului, apa vie etc.). Laitmotivul: motiv care se reia, cu o anumită frecvenţă, pentru a scoate în evidenţă o idee, un sentiment, o caracteristică a unei situaţii s.a.. Ideea: semnificaţia profundă a textului, variând de la o creație artistică la alta, în funcţie de transpunerea concretă în operă a temei literare (spre exemplu, în basme, ideea este reprezentată de victoria binelui, a adevarului şi a dreptăţii împotriva forţelor răului).

Page 6 of 107

Subiectul operei literare: totalitatea faptelor şi evenimentelor constituite în momente ale narațiunii, cu ajutorul cărora sunt caracterizate personajele literare. Momentele subiectului: Expoziţiunea: partea introductivă a unei opere literare în care se prezintă cadrul acțiunii şi unele personaje. Intriga: faptele importante care determină, afectează cursul acţiunii şi fără de care acţiunea nu ar mai fi interesantă. Desfăşurarea acţiunii: faptele determinate de intrigă, desfăşurate în ordine cronologică, de cea mai mare întindere în povestire. Punctul culminant: momentul de maximă intensitate în desfăşurarea acţiunii, în care personajul principal se află într-o situaţie fără ieşire. Deznodământul: ultima parte a unei opere literare, marchează sfârşitul acţiunii şi al operei, se rezolvaă situaţia personajului principal. IV. ALTE CONCEPTE OPERATIONALE Actul – o secvență a unei piese de teatru, are o acţiune unitară şi reprezintă o treaptă în evoluţia conflictului. Actul se divide în secvenţe mai mici – scene sau tablouri. Amintirea – specie a genului epic în care autorul prezintă cu lirism fapte, momente, impresii din viaţa sa sau a altora, la care a fost martor. Analiza de text – spre deosebire de comentariul literar, îşi propune să epuizeze toate semnificaţiile gramaticale, lexicale, semantice ale textului. Caracterizarea - desprinderea trăsăturilor caracteristice, fizice şi morale, ale unui personaj. Conflictul – o ciocnire, un dezacord, o dispută între două sau mai multe personaje, între sentimente, fapte, interese, caractere. Epilogul - partea finală a lucrării în care autorul rezumă concluziile sale, subliniază anumite idei din opera sa şi face cunoscută pe scurt evoluţia viitoare a personajelor. Episodul - acţiune secundară a unei opere narative, având un rol relativ independent sau poate fi doar o parte relativ independentă a unei opere. Eul liric – este subiectul unei confesiuni, îşi exprimă în mod direct gândurile, sentimentele, emoţiile. Personajul – persoana care actionează într-o operă literară, imagine fictivă a unei fiinţe, ea nu trebuie confundată cu persoana reală. Prologul - parte introductivă a unei opere literare dramatice, muzicale care prezintă evenimentele premergătoare acţiunii. Rezumatul – redarea pe scurt, scrisă sau orală, a ideilor unei lucrări; în alcătuirea unui rezumat se foloseşte fie timpul prezent, fie timpul perfect compus. Relatarea – povestirea amănunţită a unei întâmplări, istorisirea unui eveniment; limbajul ei trebuie adaptat în funcţie de ascultător/cititor şi de scop. Stilul - totalitatea mijloacelor artistice pe care le folosește autorul pentru a obține efecte de ordin artistic. Umorul – specie a comicului care dezvăluie laturile ridicole ale unor personaje, situaţii, întâmplări. Page 7 of 107

ARGUMENTAREA CARACTERULUI DE TEXT LITERAR A UNUI TEXT DAT Plan orientativ STRUCTURĂ

INTRODUCERE:

PLAN DE ARGUMENTARE Textul literar/opera literară este creație în proză sau versuri în care autorul creează un univers imaginar, prin intermediul căruia redă fapte, idei, aspecte din natură, folosind un limbaj expresiv. În opinia mea, textul „..................” (titlul) de ............................. (numele autorului) este un text literar/o operă literară, deoarece prezintă particularitățile sale. Specific creaţiei literare este titlul, „..................”, care este în strânsă legătură cu conţinutul acesteia.

CUPRINS: Prezentarea a cel puţin două trăsături specifice textului literar/operei literare

Ilustrarea acestor

Textul este scris în proză/versuri, având un conţinut care impresionează, căci îmbină realitatea cu ficţiunea. Din realitate sunt următoarele aspecte............................. .............................. Alte aspecte sunt închipuite, adică au caracter fictiv. Astfel, ............................. (numele autorului) îşi închipuie că ............................. (povestim, în 2-3 rânduri ce considerăm noi că reprezintă elemente de ficţiune ale creaţiei). Specific operei literare este limbajul artistic deosebit de ingenios, care conturează o gamă variată de imagini artistice: vizuale ............................. (citat), auditive ............................. (citat), olfactive ............................. (citat) etc. ............................. (vom scrie doar acele tipuri de imagini pe care le recunoaştem în text). Acestea sunt realizate cu ajutorul unor frumoase figuri de stil: epitete ............................. (citat), comparaţii ............................. (citat), personificări ............................. (citat), enumeraţii ............................. (citat) etc. (vom scrie doar acele figuri de stil pe care le recunoaştem). Rolul operei literare este de a ne înfăţişa felul cum autorul înţelege lumea, viziunea lui asupra ei, de a ne învăţa despre tainele sufletului omenesc, ale naturii, ale universului si, mai ales, de a ne impresiona.

CONCLUZIE:

Prin toate aceste trăsături deosebite, este evident că textul îi aparţine unei opere literare, a cărei valoare este confirmată de admiraţia cititorilor ei, de-a lungul timpului. Adevăratele opere literare nu au vârstă, sunt mereu tinere.

Page 8 of 107

GENURILE LITERARE I. Definiţie: Genul literar = denumeşte o clasă de opere literare asemănătoare prin modul de a reprezenta realitatea şi prin relaţia ce se stabileşte între creator și lume. PASTELUL GENUL LIRIC: DOINA

GENURILE LITERARE

GENUL DRAMATIC:

GENUL EPIC:

COMEDIA

SCHIȚA NUVELA ROMANUL FABULA BASMUL BALADA

Page 9 of 107

1. GENUL LIRIC FIŞĂ TEORETICĂ I. Definiţie: Genul liric = reuneşte operele literare în care autorul îşi exprimă reflecţiile, ideile şi sentimentele, prin intermediul eului liric. II: TRĂSĂTURILE:  eul liric, ca voce a autorului se exprimă prin mărci lexico-gramaticale specifice: verbe şi pronume la persoana I şi a ll-a singular şi plural, precum şi anumite elemente ce subiectivizează discursul liric: interjecţii, interogaţii retorice, exclamaţii etc. El poate apărea în diverse ipostaze: îndrăgostitul, creatorul, contemplatorul etc.  expresivitatea operei este rezultatul folosirii figurilor de stil şi a imaginilor artistice;  punctuaţia dobândeşte şi ea valenţe expresive;  textul liric are o structură specifică: este scris în versuri, organizate de obicei în strofe, ce pot fi formate: dintr-un singur vers - monovers; două versuri - distih; trei versuri - terţină sau terţet; patru versuri - catren; cinci versuri - cvintet; şase versuri - sextină etc.  muzicalitatea este rezultatul elementelor de prozodie: rimă, ritm, măsură. NOTA BENE! În funcţie de sentimentele transmise şi de discursul liric, există mai multe specii literare lirice: doina, pastelul, idila, psalmul etc.

CONCEPTELE OPERAŢIONALE ALE GENULUI LIRIC 1. Temă (aspectul general al operei): iubirea, natura, trecerea timpului, călătoria, familia, istoria, religia,condiţia poetului şi a poeziei (textul respectiv este o artă poetică) etc. 2. Motivul (aspectul particular care compune o temă): Motive romantice: lacul, luna, codrul, floarealbastră, visul, stelele, motive simboliste: ploaia,parcul, oraşul, târgul de provincie, culorile: violetul, galbenul, roşul,griul etc. Laitmotivul este un motiv care se repetă în poezie. Tema = Motiv1 + Motiv2 + Motiv3

Page 10 of 107

3. Figuri de stil şi procedee stilistice Figuri de stil

Definiție

Exemple

1.

Aliterația

figură de sunet care constă în „Prin vulturi vântul viu vuia, repetarea consoanelor în silabe Vrun prinț mai tânăr când trecea. ” care se succed, pentru obţinerea Nunta Zamfirei, George Coșbuc unei efect auditiv, eufonic.

2.

Onomatopeea

imitarea anumitor sunete din „Iat el, zvârr! Cu o scurtătură în urma noastră, .... ” natură prin elementele sonore Amintiri din copilărie, I. Creangă ale unui cuvânt

3.

Interogația retotică

este o întrebare la care nu se „Voi sunteti urmasii Romei? Niste rai si niste fameni! așteaptă răspuns, acesta fiind I-e rusine omenirii sa va zica voua oameni!... ” evident și cuprins sau sugerat în Scrisoarea a III-a, Mihai Eminescu enunț

4.

Invocația retorică

este o rugăminte adresată „Cum nu vii tu, Țepeș Doamne, ca punând mâna pe ei divinității, muzelor sau unor Să-i împarți în două cete: în smintiți și în mișei ” persoane reale pentru a cere Scrisoarea a III-a, Mihai Eminescu ajutor.

5.

Repetiția

figură de stil care constă în „Tremur, tremur, repetarea unei structuri de mai tremur... multe ori pentru a întări o Orice ironie impresie. Vă rămâne vouă ” Rar, George Bacovia

6.

Enumerația

constă în prezentarea succesivă a unor fapte sau aspecte. Relația ce se stabilește între termenii enumerării este una de coordonare.

„Eram aşa de obosit de primăveri, de trandafiri, de tinereţe şi de râs. ” Leagănul, Lucian Blaga

7.

8.

Inversiunea

Comparația

figură de stil care constă în „Dulcele, ce începu schimbarea topicii obişnuite a Cântecul l-auzi şi tu?” enunţului pentru a accentua un anumit cuvânt, o idee, o însuşire.

Ceas de vară, Lucian Blaga

figură de stil, prin intermediul „Ochii negri mi-au fost dragi, căreia un termen numit Că-s frumoşi ca şi doi fragi.” comparat este apropiat de alt Poezia lirica, din folclor termen numit comparam, prin intermediul unui adverb ce semnifică asemănarea lor (ca, precum, cum).

Page 11 of 107

9.

Metafora

figură de stil care constă în „Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă, denumirea unui obiect, lucru, Prin care trece albă regina nopții moartă.” printr-un altul, pe baza unei Melancolie, Mihai Eminescu analogii. Este, de fapt, o comparaţie din care lipseşte elementul de legătură (ca, precum, asemenea etc); prin urmare, se produce o echivalare, o identitate între cei doi termeni alăturaţi.

10.

Epitetul

figură de stil prin care se atribuie „[...] și părinții, și frații, și surorile îmi erau însuşiri neobişnuite unui obiect, sănătoși.” fenomen sau acţiune.

Amintiri din copilărie, I. Creangă

11.

Metonimia

înlocuirea unui cuvânt prin altul, cu care se află într-o relaţie logică: cauză/efect, autor/operă,obiect care conţine/conţinut, loc de provenienţă/produs, obiectul/simbolu.

„La noi sunt cântece și flori, Și lacrimi multe, multe…”

Noi, O. Goga

12.

Personificarea

figura de stil prin care lucrurilor, „Bătrânul Dan ascultă grăind doi vechi stejari” obiectelor li se atribuie însuşiri Dan capitan de plai, V. Alecsandri umane. A nu se confunda cu metafora

13.

Hiperbola

figură de stil ce constă în „Gigantică poartă-o cupolă pe frunte,” exagerarea, prin amplificare sau Pașa Hassan, G.Coșbuc diminuare, a unei/unui trăsături/obiect

14.

Antiteza

figură de stil ce constă în „Ea un înger ce se roagă – El un demon ce visează; asocierea într-un enunţ a unor Ea o inimă de aur – El un suflet apostat.” semnificaţii opuse pentru a Înger și demon, M. Eminescu scoate în evidenţă caracteristicile lor

15.

Oximoronul

figură de stil ce constă în asocierea în aceeaşi sintagmă a doi termeni ce exprimă noţiuni contradictorii.

16.

Sinestezia

asocierea mai multor tipuri de imagini (vizuale, auditive, olfactive)

17.

Simbolul

utilizarea numelui unui obiect concret pentru a exprima o idee abstractă

„suferinţă tu, dureros de dulce", „bulgări fluizi.” Odă (în metru antic), Mihai Eminescu

Page 12 of 107

18.

Alegoria

figură de stil având la bază metafore, comparaţii, personificări prin care poetul asociază un element abstract (idee, sentimet) unui element concret.

„Într-o grădină, Lângă-o tulpină, Zării o floare ca o lumină. S-o tai, se strică; S-o las, mi-e frică; Că vine altul şi mi-o ridică.” Într-o gradina, Ienăchiţă Văcărescu

4. Tipuri de imagini: vizuale, auditive, olfactive, motorii ( dinamice), tactile, gustative.

Elementele de prozodie Strofa: ansamblu unitar dintr-o poezie, format din mai multe versuri. Tipuri de strofă: monovers: 1 vers, distih: 2 versuri, terţet/ terţină: 3 versuri, catren: 4 versuri, sextină: 6 versuri, polimorfe ( 5, 7,8,9,10,11,12 versuri) Tipuri de vers: Versul tradiţional: are rimă, ritm, măsură metrică egală; Vers alb: nu are rimă; Vers liber: toate regulile de ritm, rimă,măsură metrică sunt anulate. 1. Măsura metrică: numărul silabelor dintr-un vers. vers tetrasilabic 3 silabe; endecasilabul: 11 silabe; alexandrinul: (12-13 silabe, în poezia română are 2 silabe în plus: 13-14). Cezura: pauza în vorbire, folosită, de obicei, la mijlocul unui vers: „Sara pe deal, // buciumui sună cu jale”.

2. Ritmul

Ritm

Componenţa

Trohaic

prima silabă accentuată, a

(Picior metric: troheu)

doua neaccentuată

Exemplu Doi-nă, doi-nă, cân-tec dul-ce

Este ritmul poeziei populare Iambic

prima silabă neaccentuată, a două neaccentuată

Co-pa-cii albi, co-pa-cii ne-gri

(Picior metric: iamb) Dactilic

prima silabă accentuată,

(Picior metric: dactilul)

celelalte două neaccentuate

Mih-nea în - ca-le-că

Page 13 of 107

Amfibrahul

Prima şi cea de-a treia

Picior metric

silabă neaccentuate

Amfihrahul

cea de-a doua

Ritmul invocaţiei

accentuată

Anapestul

Primele două silabe

Picior metric anapestul

neaccentuate, ultima

Ritm solem

accentuată



Pe vo-dă-l ză-re-şte că-la-re

A-le tur-nu-ri-lor (um-bre)

Rima - reprezintă potrivirea armonioasă din punct de vedere acustic a silabelor de la sfârşitul unor versuri. a) rimă împerecheată-a a b b b) rimă îmbrăţişată-a b b a c) rimă încrucişată-a b a b d) monorimă-a a a a e) rimă imperfectă sau semirimă: alternanţa versurilor albe cu versuri rimate (încrucişat etc) a b c b f) rime masculine (rime monosilabice, sunt accentuate silabele finale): des- ies, g) rime feminine (rime bisilabice, este accentuată penultima silabă): lune-sune h) rimă interioară (două cuvinte dintr-un vers rimează: Linele, colinele/ Strâng de sus luminile) aa a



Ritmul - reprezintă succesiunea regulată a unor silabe accentuate şi neaccentuate. a) Ritmul trohaic- alcătuit din două silabe, din care prima este accentuată, iar a doua neaccentuată. b) Ritmul iambic- alcătuit din două silabe, din care phma este neaccentuată, iar a doua accentuată.



Măsura - reprezintă numărul silabelor dintr-un vers.

Page 14 of 107

Tipuri de lirică/ tipuri de lirism Tipuri de lirică Lirica eului

Caracteristici Mărcile subiectivităţii:

Expunere prin: Monolog

LIRISM

Prezenţa pronumelor/verbelor de persoana I poetul îşi exprimă sentimentele în mod direct Ex: M.Eminescu Odă (în metru antic) Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată

Pronume, verbe persoana a II-a (în cazul monologului adresat) Pronume, substantive în cazul Vocativ

Tip de lirism

Monolog adresat

Invocaţie poetică

Verbe la modul imperativ

SUBIECTIV

Este expresia cea mai directă a comunicării lirice

Interjecţii cu valoare afectivă: Ah!, oh! etc Exclamaţii: Ce frumoasă eşti!

Confesiune

Punctele de suspensie Lirica măştilor

Persoana I sg/ a III-a sg./ pl

Poetul adoptă o identitatea străină prin intermediul căreia îşi exprimă sentimentele

Monolog adresat Text descriptiv

M. Eminescu Rugăciunea unui dac El singur zeu stătut-a nainte de-a fi zeii Şi el îmi dete ochii să vpd lumina zilei Lirica rolurilor

persoana a III-a sg./ pl

Monolog adresat LIRISM Text descriptiv

Poetul conturează mai multe „roluri” M.Eminescu Floare-albastră, Luceafărul, Înger şi demon, Ea un înger ce se roagă - el un demon ce vizează Lirica descriptivă

persoana a III-a sg./ pl

Disimulează perspectiva subiectivă a poetului sub aparenţa unei viziunii nonfocalizate (preponderenţa verbelor, pronumelor la persoana a III-a)

de tip tablou sau de tip portret

OBIECTIV Disimulează prezenţa eului liric, substituind-o cu alte prezenţe lirice

Text descriptiv

Prin epitetele calificative sau prin introducerea unor mărci ale eului liric se evidenţiază totuşi percepţia subiectivă. Lirica gnomică

Persoana a III-a sg.

Teme filozofice, aparentă obiectivitate (reflecţiile aparţin poetului), generalizare

Page 15 of 107

ARGUMENTAREA CARACTERULUI LIRIC AL UNEI TEXT DAT Plan orientativ STRUCTURĂ

INTRODUCERE:

PLAN DE ARGUMENTARE Fragmentul „..................” (titlul) de ............................. (numele autorului), înfățișează (prezintă) ............................. (ce anume?). Genul liric cuprinde operele literare în versuri, în care eul liric își exprimă în mod direct sentimentele, creând imagini artistice cu ajutorul figurilor de stil. Fragmentul acesta are toate trăsăturile specifice acestui gen literar.

CUPRINS: Prezentarea a cel puţin două trăsături specifice genului liric - eul liric - tema - limbaj expresiv - structură specifică elemente de versificație

CONCLUZIE:

În primul rând, apare eul liric, pus în evidență prin verbe, pronume la persoana I sau a II-a, substantive în vocativ, interjecții, exclamații, interogații, puncte de suspensie ce accentuează emoția, etc. ............................. (citate). Acesta își exprimă în mod direct sentimentele de dragoste, emoție, teamă etc. ............................. (citate), în mod subiectiv. De aceea, ca în orice operă lirică, realitatea este transfigurată prin imaginile artistice create cu ajutorul figurilor de stil ............................. (arată ce fel de imagini artistice apar, 2-3 citate, se exemplifică cu câteva epitete, metafore…, precizând și ce anume sentimente, trăiri reliefează ele). Ca moduri de expunere apar descrierea/monologul liric. Și prozodia este specifică operei lirice. Poezia are .... strofe (sau e asimetrică, precum e doina), măsura este de .... silabe, ritmul e ............................. (iambic sau trohaic), iar rima e ............................. (împerecheată, îmbrățișată, încrucișată).

Prin urmare consider că „..................” (titlul) de ............................. (numele autorului), aparține genului liric, având toate caracteristicile acesteia.

Page 16 of 107

Pastelul:  specie a genului liric  în versuri  este o descriere artistică a unui peisaj surprins într-un anumit anotomp sau moment al zilei  ca descriere se caracterizează prin apariția a numeroaselor substantive și adjective și a puținelor verbe  creionarea tabloului de natură se realizează în culor calde  se remarcă prezența figurilor de stil și a imaginilor artistice, predominant vizuale  sunt exprimate impresiile, sentimentele autorului în legătură cu peisajul descris

Genul liric  autorul își exprimă/transmite gândurile, sentimentele, ideile în mod indirect, prin intermediul eului liric  eul liric, ca voce a autorului în text: verbe și pronume la persoana I și a II-a singular și plural  expresivitatea operei este rezultatul folosirii figurilor de stil și a imaginilor artistice  punctuația dobândește și ea valențe expresive  textul este scris în versuri  textul liric este organizat de obicei în strofe, ce pot fi formate: dintr-un singur vers – monover; două versuri – distih; trei versuri – terțină sau terțet; patru versuri – catren; cinci versuri – cintet; șase versuri – sextină.  muzicalitatea este rezultatul elementelor de prozodie: rimă, ritm, măsură

Doina:  scurtă, adesea astrofică sau cu strofe inegale ca lungimei  predomină rima pereche sau monorima, accentuându-se astfel muzicalitatea doinei  titlul constituie, de obicei, primul vers al doinei  se întâlnește adesea relația strânsă dintre om și natură  prezența eului liric se remarcă prin folosirea persoanei I, singular  melodia este fie vocală, fie instrumentală și are un caracter unitar și reprezintă, în unele regiuni (de exemplu, Ţara Oaşului sau Maramureşul) singurul tip de melodie cunoscută pentru cântecele profane  figurile de stil specifice doinei sunt: personificarea naturii, comparația, epitetul, repetiția

Page 17 of 107

a) SPECIA PASTEL FIŞĂ TEORETICĂ I. Definiţie: Pastelul = este specia genului liric în versuri, în care sunt descrise din natură, în culori calde, față de care sunt exprimate impresii și sentimentele autorului. II: TRĂSĂTURILE:  modul principal de expunere este descrierea;  textul apare sub forma unei descrieri literare/artistice în versuri de tip tablou (a unui peisaj din natură), statice sau dinamice, de obicei din perspectiva subiectivă a unui observator/privitor care notează ceea ce vede, ceea ce simte și ce îl impresionează în jur (câteodată apar și elemente evocative sau meditative);  uneori, perspectiva privitorului este obiectivă (utilizarea persoanei a II-a, evitarea mărcilor implicării afective, mai ales a verbelor, a pronumelor și a adjectivelor pronominale la persoana I singular), dar și în acest caz subiectivitatea eului liric este identificabilă prin ideile poetice exprimate sau sugerate, prin conturarea atmosferei poetice, prin preferința pentru anumite imagini artistice, prin deplasarea accentului asupra unor detalii semnificative din care se reconstituie întregul;  viziunea poetică asupra peisajului este susținută printr-o gamă de mijloace artistice, presupunând: a) figuri de expresivitate artistică: figuri de stil utilizate cu scop descriptiv (în special epitetul, inversiunea, personificarea, comparația, hiperbola, metafora); b) alte tehnici și procedee artistice (insistența pe grupul nominal, format din substantiv și adjectiv cu valoare stilistică de epitet; tehnica ansamblării detaliului semnificativ într-o imagine de sinteză cu mai multe dimensiuni; perspectiva privitorului care notează ceea ce vede, ce simte și ce îl impresionează în peisajul din jur; gradația, uneori dinspre plan îndepărtat spre planul apropiat, paralela, expresivitatea elemntelor de versificație etc.); c) imaigini artistice (vizuale/cromatice, auditive, tactile, gustative, olfactive, de mișcare etc.)

Page 18 of 107

ARGUMENTAREA CARACTERULUI DE PASTEL A UNUI TEXT DAT Plan orientativ STRUCTURĂ

INTRODUCERE:

PLAN DE ARGUMENTARE Pastelul este o specie a genului liric, prin excelență genul subiectivității, care evidențiază trăsăturile caracteristice ale un peisaj prin intermediul descrierii artistice de tip tablou, precum și sentimentele eului liric contemplator. Termenul pastel a fost preluat de literatură din arte plastice, unde numește o compoziție realizată cu creioane colorate, în tonuri diafane, nuanțate. Astfel, descrierea provoacă simțul vizual, cititorul fiind chemat să contemple cu ochii minții tabloul de cuvinte. Opera literară „..................” (titlul) de ............................. (numele autorului).este un pastel, întrunind toate particularitățile de formă și de conținut ale acestui tip de text.

CUPRINS: Prezentarea a cel puţin două trăsături specifice speciei pastel - tablou de natură - descrierea - eul liric contemplator - procedee stilistice specifice: figuri de stil și imagini artistice - grupul nominal Ilustrarea acestor trăsaturi

CONCLUZIE:

În primul rând, apar mărci lexico-gramaticale ale prezenței eului liric: ............................. (exemple), /ale relației eu liricinterlocutor: ............................. (exemple), iar poetul creează imagini artistice vizuale: ............................. (exemple), auditive ............................. (exemple): ............................. (exemple)olactive: ............................. (exemple), cu ajuator figurilor de stil: ............................. (numirea a trei-patru figure de stil diferite, illustrate cu ajutorul citatelor). În al doilea rând, textul este o descriere, deoarece se remarcă numeroase substantive și adjective: ............................. (exemple din text) și puține verbe, majoritatea de stare ............................. (exemple din text). În plus, această descriere a unui tablou din natură, în culori calde, surprins în ............................. (în ce anotimp sau moment al zilei este surprins, cu prezentarea unui camp semantic care justifică afirmația), se creionează în versuri, având o structură ............................. (de X strofe sau astrofică), măsură scută/ lungă, egală/ inegală de ............................. silabe, rimă ............................ și ritm ..............................

În concluzie, trăsăturile mai sus prezentate justifică încadrarea textului-suport în specia pastel.

Page 19 of 107

b) SPECIA DOINĂ FIŞĂ TEORETICĂ I. Definiţie: Doina = este o operă populară ce aparține genușui liric, specifică poporului nostru, în care sunt exprimate direct cele mai variate sentimente: dor, jale, tristețe, ură împotriva asupritilor, regrete. Clasificare: -

de dor;

-

de dragoste;

-

de jale;

-

de haiducie;

-

de ciobănie;

-

de cătănie.

II: TRĂSĂTURILE:  deoarece sunt texte orale, nu au titlu, culegătorii de folclor fiind cei care au prezentat drept titlu primul vers al doinei.  de obicei, începe cu o propoziţie exclamativă („Măi bădiţă, floare dulce”, „Frunză verde magheran” sau „Floricică floricea”); pot avea formule specifice ;  eul liric este puternic marcat în text, prin pronume sau verbe la persoana I, mod de expunere predominant fiind monologul liric (apar şi elemente descriptive şi uneori dialogul imaginar cu unele elemente ale naturii);  figurile de stil cel mai des întâlnite sunt: metafora, epitetul caracterizant, comparaţia, interogaţia şi exclamaţia retorice;  sintaxa este simplă, cu numeroase juxtapuneri sau coordonări prin conjuncţie;  se inspiră din viaţa poporului nostru, reflectă comuniunea omului cu natura;  are teme variate;  are elemente de prozodie specifice:  formă astrofică;  ritm trohaic;  rimă împerecheată sau monorimă;  versuri scurte cu măsura de 7-8 silabe.  sunt însoţite de o melodie adecvată, cu o formă liberă, bogat ornamentată;

Page 20 of 107

 sunt caracterizate de simplitate;  doinele populare prezintă caracteristicile literaturii orale: a) au caracter oral, fiind transmise de-a lungul timpului prin viu-grai, numai activitatea unui culegător de folclor făcând posibilă păstrarea lor în formă scrisă; b) au caracter anonim, nefiind cunoscut cel a cărui sclipire de geniu a creat prima formă a textului (aşadar, nu putem vorbi despre un autor, ci despre un creator anonim); c) mai mult, anonimatul se datorează faptului că fiecare dintre cei care au purtat în timp textul a contribuit în mai mare sau mai mică măsură la conturarea formei şi fondului actual al textului (aport diacronic, de-a lungul timpului); şlefuirea formei şi a semnificaţiilor a avut loc şi prin aport sincronic, în cadrul adunărilor festive ale comunităţii (clăci, şezători, hore etc.) participanţii impunându-şi opiniile personale asupra aspectului doinei; are aşadar şi caracter colectiv; d) caracterul sincretic este evidenţiat de interferarea simultană a mai multor arte (cânt, dans, interpretare instrumentală şi coregrafică etc.) în momentul performării textului; e) doinele au caracter popular/național datorită specificităţii elementelor de prozodie, vocabularului specific popular, ansamblului de sentimente exprimate ce se raportează la o anumită colectivitate (poporul român); sentimentul de dor este considerat de filosofi a fi unul specific românismului.

Page 21 of 107

ARGUMENTAREA CARACTERULUI DE DOINĂ A UNUI TEXT DAT Plan orientativ STRUCTURĂ

INTRODUCERE:

PLAN DE ARGUMENTARE Doina este o specie a liricii populare, specifică folclorului literar românesc, în care omul, în directă relaţie cu natura, exprimă sentimentele de dor, dragoste şi jale, stări sufleteşti specifice românului şi puternic înrădăcinate în structura lui spirituală. În opinia mea, opera lirică „..................” (titlul) este o doină, întrunind particularitățile de formă și de conținut ale acestui tip de text.

CUPRINS: Autor anonim Caracter tradițional și sincretic Doina de .... Tema Incipitul Mesajul poetic Motivele folclorice Elemente de prozodie: măsura de 7-8 silabe, rima împerecheată, ritm trohaic Termeni populari, diminutive

CONCLUZIE:

În primul rând, textul este un monolog liric adresat/de tip confesiv care abordează tema .................. (specifică tema), sentimentul dominant fiind .................. (exemplu: tristețea) provocată de .................. . Astfel, având în vedere tema literară, poezia este o doină de .................. (specifică ce fel de doina este). Poetul apare în ipostaza .................. (unui îndrăgostit/haiduc/tânăr) care .................. (se prezintă ideea centrală). Se remarcă subiectivitatea poetică, mărcile eului liric în text fiind verbe/pronume de persoana I sg/pl: .................. (se oferă exemple din text. Dacă în text apar și substantive în cazul Vocativ se scriu, acestea reprezintă mărci ale adresării directe). De asemenea, caracterul folcloric este ilustrat prin limbajul popular, ce conține arhaisme și/sau regionalisme, cuvinte și expresii din limba vorbită, ca, de exemplu: .................. (exemple). În plus, absența autorului ilustrează caracterul anonim al creației. Totodată, este prezentă o formulă stilistică specifică poeziilor populare, cu rol de refren: ................... În al doilea rând, sentimentul puternic al .................. (iubirii/suferinței/singurătății, etc) este sugerat prin figuri de stil, simple, dar foarte expresive, care creează imagini artisitce inspirate din frumusețea naturii sau din specificul vieții rurale/pastorale. (Se comentează 2-3 figuri de stil și imagini artistice). În plus, se remarcă prezența unor motive literare specifice doinei populare, precum motivul dorului/al comuniunii om-natură, etc.: ................... Totodată,prozodia este specifică doinei, versurile având o muzicalitate aparte, care amintește de caracterul sincretic al operei (doina este și cântec): textul nu este împărțit în strofe, versurile au măsură scurtă (.................. silabe), rima împerecheată alternează cu monorima. Astfel, forma armonioasă susține și pune în valoare conținutul de idei și de sentimente ale doinei. În concluzie, textul-suport este o doină, având trăsăturile specifice acesteia. Ea impresionează prin profunzimea trăirilor transmise, prin forța de sugestie a figurilor de stil, prin expresivitatea imaginilor artisice și constituie o dovadă a sensibilității artistice și creatoare a poporului nostru.

Page 22 of 107

2. GENUL EPIC FIŞĂ TEORETICĂ I. Definiţie: Genul epic = reprezintă totalitatea operelor literare scrise în proză sau în versuri, în care ideile și sentimentele autorului sunt transmise indirect, prin intermediu naratorului, acțiunii și al personajelor, utilizând ca mod de expunere narațiunea. II: TRĂSĂTURILE:  prezintă o succesiune de întâmplări, ce se constituie într-un fir epic;  prezenţa unor instanţe ale comunicării narative specifice: a) naratorul - prezintă faptele; b) personajele - participă la acţiune.  modul de expunere specific este naraţiunea, ce se poate împleti cu descrierea, dialogul sau monologul interior;  coordonatele spaţio-temporale; a) timpul poate fi un singur moment sau o perioadă mai mare, reală sau imaginară; b) spaţiul poate fi structurat pe mai multe planuri: real, imaginar, terestru, cosmic etc.  acţiunea se caracterizează, de obicei, prin unitate compoziţională, textul fiind structurat pe momentele subiectului: expoziţiunea, intriga, desfăşurarea acţiunii, punctul culminant, deznodământul.

AMINTEȘTE-ȚI! 

în funcţie de gradul implicării în evenimentele povestite, naratorul este: 

obiectiv - povesteşte evenimentele la persoana a lll-a şi adoptă o atitudine detaşată faţă de acestea;



subiectiv - povesteşte evenimentele la persoana I, fiind implicat şi ca personaj;



martor - cel care este sau nu personaj secundar al evenimentelor, rolul fiind cel de observator.

Page 23 of 107

Tipologia personajelor Criterii de clasificare

Tipologia personajelor

1. După rolul pe care îl au în acțiune

Principale Secundare Episodice

2. În funcție de profilul moral

Pozitive Negative

3. Din punct de vedere al raportării la realitate

Fantastice Alegorice Simbolice Istorice etc.

4. Din punct de vedere al implicării în text

Persona – narator Personaj martor Personaj reflector etc.

5. După modul în care sunt prezentate în operă

Individuale Colective



Momentele subiectului reprezintă etapele acţiunii într-un text epic sau dramatic.

Acestea sunt: 1.

Expozitiunea (situaţia iniţială) - fixează reperele spaţio-temporale şi introduce personajele, stabișește situația inițială;

2.

Intriga (elementul perturbator) - momentul care declanşează acţiunea;

3.

Desfăşurarea acțiunii - cuprinde evenimentele declanşate de intrigă;

4. Punctul culminant - momentul de maximă intensitate al acţiunii, de tensiune epică, care determină găsirea unei soluţii; 5. 

Deznodământul - rezultatul întâmplărilor precedente, prezentând finalul acţiunii.

Conflictul poate fi: 1.

exterior - între două personaje, concepţii, atitudini, personaj şi societate etc;

2. interior - sufletul aceluiaşi personaj, între datorie şi sentiment sau între raţiune şi sentiment. 

Procedeele prin care pot fi legate întâmplările sunt: 1.

înlănţuirea - constă în desfăşurarea lineară, cronologică a evenimentelor;

2. alternanţa - este un procedeu ce constă în alternarea planurilor narative; este întâlnită cu precădere în roman, dar şi în specii mai scurte, cum este povestirea;

Page 24 of 107

3. inserţia - procedeu prin care o naraţiune de sine stătătoare este inclusă în altă naraţiune. Este întâlnită mai ales în specia numită „povestire în ramă". Funcţiile modurilor de expunere Naraţiunea (lat. naratio - povestire, istorisire) - are rol în relatarea evenimentelor; Descrierea (lat. describere - a zugrăvi, a descrie) - prezintă, prin detaliile oferite, notele definitorii ale unui peisaj, obiect, personaj; are rolul de a trezi sentimente puternice (descrierile literare) sau de a informa (descrierile ştiinţifice); Dialogul - conferă dinamism textului epic; constituie o modalitate indirectă de caracterizare a personajelor; creează impresia de verosimilitate a evenimentelor; Monologul - oferă cititorului acces la interioritatea personajelor; evidenţiază zbuciumul sufletesc al personajelor SPECII EPICE: A. în versuri: balada, fabula, poemul, epopeea, legenda etc. B. în proză: basmul, schiţa, nuvela, romanul, povestirea etc.

Page 25 of 107

ARGUMENTAREA CARACTERULUI EPIC AL UNEI TEXT DAT Plan orientativ STRUCTURĂ

INTRODUCERE:

CUPRINS: Fir narativ Narator omiscient Moduri de expunere Personaje Coordonatele spațiotemporale

CONCLUZIE:

PLAN DE ARGUMENTARE Genul epic cuprinde opere literare în care autorul îşi exprimă în mod indirect gândurile, ideile şi sentimentele, prin intermediul acţiunii, al personajelor şi al naratorului. În opinia mea, fragmentul selectat din opera literară „..................” (titlul) de ............................. (numele autorului) este un text epic, deoarece reunește trăsăturile acestui tip de text.

În primul rând, întâmplările se desfășoară în timp și spațiu, cronologic, conform momentelor subiectului, fiind marcat de unitate compozițională .............................. (se prezintă subiectul fragmentului, cât și coordonatele temporale și spațiale – se menționează faptul că acestea creează impresia de verosimilitate). În al doilea rând, instanțele comunicării narative sunt specifice. Întâmplările sunte relatate de către un narator obiectiv (omnisicient și omniprezent)/subiectiv, ale cărui mărci specifice sunt verbele și pronumele la persoana I/a III-a .............................. (se oferă exemple de verbe și pronume). Acțiunea este realizată de către personaje .............................. (se enumeră personajele) ale căror portret se realizează prin îmbinarea caracterizării directe cu cea indirectă. .............................. (se precizează câteva trăsături ale personajului principal). De asemenea, narațiunea este modul principal de expunere, aceasta îmbinându-se armonios cu descrierea și dialogul.

În concluzie, prin toate aceste caracteristici, putem afirma că fragmentul dat din opera literară „..................” (titlul) de ............................. (numele autorului) aparține operei epice în care autorul comunică indirect, gândurile acestuia fiind transmise prin intermediul acțiunii, personajului și a naratorului.

Page 26 of 107

Balada:  populară/cultă  în versuri  prezintă fapte vitejești sau întâmplări extraordinare ale unui personaj excepțional  fundal fabulos  conflictul dintre bine și rău  personajul principal adesea este trădat, învins prin intrigi  personaje în antiteză  numeroase teme și motive: ciobanul, complotul, nunta  mod de expunere: narațiunea  tipuri: fantastică, mitică, pastorală, istorică

      

Nuvela: dimensiuni reduse un singur fir narativ personaje: roman > nuvelă > schiță focus: caracterizarea/construirea personajului prezentarea conflictului exterior/interior tipuri: istorică, psihologică, fantastică mod de expunere: narațiune, dialogul, monologul interior

        

Basmul: popular sau cult tema: binele se luptă cu răul, triumful binelui personaje supranaturale, fantastice personazele pozitive în antiteză cu cele negative timp și spațiu mitic: ”a fost o dată ca niciodată” numere magice: 3, 5, 7, 9, 12 obiecte magice, cu puteri supranaturale motive: drumul, probele, mezinul, împărat fără urmaș, nunta, etc. formule specifice: de început, mediane, de sfârșit

Genul epic  autorul își exprimă/transmite gândurile, sentimentele, ideile în mod indirect, prin intermediul naratorului, al personajelor și al acțiunii  prezența naratorului în text: subiectiv – pers. I, obiectiv – pers. a III-a  are personaje, acțiune  modul de expunere: narațiune, dialog, monolog, descriere  spațiul și timpul acțiunii sunt definite prin indici spațio-temporali  momentele subiectului: expozițiune, intrigă, desfășurarea acțiunii, punctul culminant, deznodământul  textul poate fi structurat pe capitole/părți

Fabula:  scurtă povestire alegorică  în versuri sau în proză  autorul personifică animalele, plantele, fenomenele naturii sau lucrurile  satirizează anumite defecte umane: lașitatea, îngâmfarea, prostia, naivitate  caracter satiric, educativ sau moralizator  figuri de stil: personificarea  structura: povestirea propriu-zisă și morala

      

Schița:  dimensiuni mici  prezintă un episod din viața personajului  acțiune cronologică, lineară, limitată în timp și spațiu  număr mic de personaje  se prezintă tip uri umane  timp limitat  naratorul se implică în acțiune, devine personaj, își exprimă punctul de vedere – ironie, dezaprobare



Romanul: dimensiuni mari acțiune complexă, întinsă în timp mai multe fire narative număr mare de personaje, relațiile dintre ele sunt complexe se îmbină toate modurile de expunere narator obiectiv sau subiectiv imagine complexă asupra relațiilor sociale, istorice tipuri: realist, modern, istoric, de dragoste, monografic

Page 27 of 107

a) REZUMATUL FIŞĂ TEORETICĂ I. Definiţie: Rezumatul = este o compunere care se bazează pe redactarea/restrângerea textului dat (epic, dramatic) la elementele sale esențiale, fără utilizarea citatului sau a unor aprecieri care vizează analiza/comentarea textului. ATENȚIE: 

Se rezumă doar textele literare epice sau dramatice. NU putem rezuma un text liric

CARACTERISTICI ALE REZUMATULUI:  conține doar informații esențiale pentru înțelegerea textului;  este un text obiectiv;  relatarea se face numai la persoana a III-a, nu conține opinii personale despre autor sau conținutul textului și nici afirmații ale criticilor literari. Nu putem folosi, așadar, afirmații referitoare la text sau la autorul textului, de tipul „Autorul, un mare scriitor ...”, „(........), mare scriitor român”, (........), „schița scrisă de (........), în anul (........)”. Nu putem folosi nici considerații, impresii pe marginea textului, cum ar fi, de exemplu: „textul începe cu ........”, „textul se sfârșește cu ........”, „autorul ne prezintă ........”;  textul obiectiv presupune eliminarea oricăror mărci afective;  vorbirea directă se transformă în vorbirea indirectă, eliminându-se dialogul, semnele de punctuație „afective” (exclamare, întrebare), persoana I și a II-a a pronumelor și verbelor;  relatarea se face la modul indicativ, timpul prezent sau perfect compus. Nu este permisă folosirea timpului imperfect sai a perfectului simplu, asociate povestirii;  este un text succint, comparativ cu textul de la care se pornește; OBSERVAȚIE:  Este importantă folosirea verbelor la modurile gerunziu și supin pentru a realiza o „economie” de spațiu în pagină. Acestea exprimă eficient ideea de concomitență/simultaneitate (exemplu: În timp ce merge, vede ..........” poate fi restrâns la forma „Megând, vede ..........”. În mod similar, structura „când ajunge la .........., vede” poate fi restâns la „Ajuns .........., vede”).

Page 28 of 107

SUGESTII DE REDACTARE: 1) Pregătirea în vederea redactării presupune: a) lectuta atentă, urmărind ideea centrală, locul și timpul acțiunii, acțiunea, personajele; b) identificarea fragmentelor, a ideilor principale și secundare. OBSERVAȚIE:  Ideile sunt, în general, subliniate prin paragrafe. Dacă observi prezența unei idei în mai multe paragrafe, poți reveni asupra planului de idei inițial. c) redactarea planului simplu de idei. 2) Redactarea rezumatului presupune: a) concentrarea informațiilor; b) respectarea ordinii evenimentelor, așa cum apare și în planul de idei; c) corectitudinea informațiilor (asocierea personajelor cu numele lor corecte și cu acțiunile la care iau parte); d) scrierea ideilor într-o formă obiectivă, în cuvinte proprii; e) organizarea textului în paragrafe după criteriul structurii introducere-cuprinsîncheiere. 3) Verificarea presupune: a) lectura rezumatului; b) asigurarea că acesta a respectat regulile de conținut (textul are idei esențiale, clare, exprimate obiectiv, cu propriile cuvinte; întâmplările pot fi înțelese de cineva care nu cunoaște textul de bază), compoziție (textul este unitar, ideile se organizează în paragrafe, paragrafele se cse constituie în introducere, cuprins și încheiere) și încadrarea în pagină; c) corectarea evenimentelor, omisiuni, greșeli. OBSERVAȚIE:  Planul simplu de idei, legate între ele prin indici spațiali și temporali, este, practic, rezumatul textului.

Page 29 of 107

EXEMPLU Cerinţă posibilă Redactează, în 50-70 de cuvinte (5-7 rânduri), rezumatul textului citat mai jos: În compunerea ta, trebuie: -

să prezinţi succesiunea întâmplărilor, pe baza ideilor principale din text; să respecţi convenţiile specifice rezumatului; să ai un conţinut adecvat cerinţei; să respecţi limitele de spaţiu indicate.

”Pe la sfârşitul lui septembrie, într-o zi de arşiţă tardivă, cu vânt uscat înecăcios, moş Costache se împletici din mers, pe când cotrobăia în curte printre cărămizile lui, şi căzu moale jos. Marina îl văzu din bucătărie şi-şi închipui că s-a aplecat dinadins să vadă ceva. Aşteaptă să se ridice, dar moş Costache întârzia. Atunci Marina se apropie tiptil de locul căderii, se uită prudentă la bătrân. Îl întoarse pe faţă şi, văzându-l inert şi roşu la obraz, fugi repede înspre casă, mereu tiptil, ca şi când ar fi fost la mijloc un secret mare, şi năvăli în odaia lui Felix. - Vino repede - zise ea în şoaptă, aproape satisfăcută de senzaţia nouă pe care o încerca după atâta monotonie - a căzut jos bătrânul, mi se pare c-a murit. Felix sări săgetat de ceva rece și se năpusti pe scări aşa de repede, încât Otilio, presimţind ceva, ieşi speriată. Tânărul nu putu să-i spună nimic, de emoţie, deşi după paloarea feţei îşi dădu seama că ea a înţeles.” (Enigma Otiliei, GeorgeCălinescu)

Delimitarea secvențelor textului

Ideile principale

1.”Pe la sfârșitul lui septembrie ... întârziat.”

1. Moș Costache cade în cute și este vazut de Marina, care nu înțelege situația.

2”Atunci Marina ... c-a murit.”

2. Când își dă seama că Moș Costache a leșinat, îl anunță pe Felix.

3.”Felix sări săgetat ... ea a înțeles.”

3. Felix este emoționat și nu poate vorbi, dar Otilia înțelege ce s-a întâmplat.

Model rezumat

Moș Costache cade inconștient în curte si este văzut de Marina. La început, femeia se gândește ca Moș Costache s-a aplecat intenționat pentru a vedea ceva, dar bătrânul întârzie să de ridice. Marina se apropie de Moș Costache, realizează adevărata stare de fapt și îl anunță imediat pe Felix. Tânărul iese repede din camera lui, iar Otilia, simțind că ceva nu este în regulă, apare și ea speriată. Felix nu poate vorbi cu ea din cauza emoțiilor, dar este convins că aceasta a înțeles, deoarece a devenit palidă.

Page 30 of 107

b) SPECIA SCHIȚĂ FIŞĂ TEORETICĂ I. Definiţie: Schița = este o operă epică în proză, de mică întindere, cu o acțiune simplă, în care autorul înfățișează momente semnificative din viața unuia sau a mai multor personaje. II: TRĂSĂTURILE:  acțiunea este simplă, lineară, desfășurată pe un plan, în fața ochilor cititorului și scurtă;  pentru că este o creație epică, are un subiect structurat pe momentele subiectului;  datorită dimensiunilor reduse, schița începe cu trecerea la obiect, încât expozițiunea este scută, intriga este simplă, și evoluează rapid spre deznodământ, care este, adesea, neașteptat hazliu sau absent, lăsată la aprecierea cititorului;  prezintă un singur episod din viața unuia sau a mai multor personaje;  timpul de desfășurare a acțiunii este scurt și precizat, iar spațiul este unul singur și restrâns (de exemplu: o locuință, o cameră, un compartiment de tren, o gară, un câmp, etc);  peronajele sunt puține, schițate, după modelul oamenilor simpli, surprinși în situații obișnuite; Portretul personajelor este realizat succint, accentul punându-se pe portretul moral, care se înfiripă din acțiunile și limbajul personajelor, iar portretul fizic fiind doar conturat sau neglijat;  narațiunea este predominantă (faptele sunt relatate în ordine, în succesiune) chiar dinamică, dând impresia de mișcare. Prezența dialogului alături de narațiune este o altă caracteristică, iar dialogul poate deveni predominant uneori. Descrierile sunt sumare, dar simbolice, deci nu apar detalii;  stilul este sobru, voit obiectiv;  schița are rol moralizator, etic, educativ.

Page 31 of 107

ARGUMENTAREA CARACTERULUI DE SCHIȚĂ AL UNUI TEXT DAT Plan orientativ STRUCTURĂ

INTRODUCERE:

CUPRINS: Prezentarea a cel puţin două trăsături specifice schiţei în text - operă epică: narator, acţiune, personaje - spaţiul şi timpul restrînse - număr redus de personaje - protagonistul - tip uman Ilustrarea acestor trăsături

CONCLUZIE:

PLAN DE ARGUMENTARE Schița este o operă epică în proză, de mică întindere, cu o acțiune simplă, în care autorul înfățișează momente semnificative din viața unuia sau a mai multor personaje. Consider că opera „..................” (titlul) de ............................. (numele autorului) se încadrează în această specie, deoarece respectă particularitățile sale.

În primul rând , se remarcă trăsăturile unei opere epice: naratorul este obiectiv, relatarea făcându-se la persoana a III-a ........................ (exemple), personajele sunt puține ........................ (exemple). Schița prezintă un scurt episod din viața unor personaje. Acțiunea este lineară, complicându-se gradat. Astfel aflăm că: ........................ (rezumat scurt al fragmentul dat). Un alt argument îl reprezintă timpul și spațiul care sunt limitate. Timpul este ........................ (exemple), spațiul ........................ (exemple). Personajul principal/Personajele sunt caracterizate sumar insistându-se asupra trăsăturilor negative, ironizându-le cu scopul corectării acestora. Din caracterizarea directă aflăm că: ........................ (exemple). Caracterizarea indirectă, desprinsă din dialogul și comportamentul personajului reliefează trăsăturile morale ale acestuia ........................ (exemple). Morala acestei schițe o reprezintă faptul că ......................... Modul de expunere sunt: narațiunea care prezintă în ritm alert întâmplările ........................ (exemple), dialogul care dă o notă de dinamism acțiunii ........................ (exemple) și descrierea care caracterizează personajele ........................ (exemple).

În concluzie, pe baza argumentelor prezentate, putem afirma că opera literară „..................” (titlul) de ............................. (numele autorului) se încadrează în specia schiță.

Page 32 of 107

c) SPECIA NUVELĂ FIŞĂ TEORETICĂ I. Definiţie: Nuvela = este o operă epică în proză, de dimensiuni medii, cu un singur fir narativ, cu un conflict puternic și personaje complexe, prezentate în mediul lor social. II: TRĂSĂTURILE:  acțiunea nuvelei are un singur fir narativ, secvențele narative se leagă, de regulă prin înlănțuire, dar se poate lega și prin inserție sau alternanță;  pentru că este o operă epică, are un subiect structurat pe momentele subiectului. Cu o expozițiune scurtă, o intrigă rezultată dintr-o conjunctură tensionată, care permite o desfășurare alertă a acțiunii, ce atrage un punct culminant căruia îi urmează un deznodământ previzibil sau imprevizibil;  ordinea temporală nu mai este, ca în cazul schiței, cronologică, putând să apară fapte situate în trecut sau viitor, în raport comentul narării. Durata acțiunii este mai întinsă, acoperind uneori ani întregi, comprimați prin prezentarea succintă a întâmplărilor de către autor;  nuvela are un conflic puternic interior și exterior;  în nuvelă, modul de expunere dominant este narațiunea. Descrierile sunt bogate în amănunte și sunt importante pentru caracterizarea personajelor, creând o anumită semnificație. Prin dialog și monolog, personajele se prezintă direct;  personajele sunt numeroase și complexe. Se pune accentul pe caracterizarea personajelor, decât pe acțiune. În realizarea portretelor personajelor se utilizează caracterizarea directă (sunt prezentate de narator) și indirecte (care reies din: vorbe rostite, fapte gânduri, atitudinea celorlalte personaje, descrierea lumii în care trăiesc și prezentarea aspectului exterior);  ca în orice operă epică, există un narator. Se povestește la persoana a III-a, dar și la persoana I;  fiind o operă literară, sunt utilizate figuri de stil și procedee artistice;  stilul nuvelei se caracterizează prin oralitate, realizată prin mai multe mijloace artistice: cuvinte și expresii populare, regionalisme, propoziții interogative și exclamative și dialog.

Page 33 of 107

ARGUMENTAREA CARACTERULUI DE NUVELĂ AL UNUI TEXT DAT Plan orientativ STRUCTURĂ

INTRODUCERE:

CUPRINS: Prezentarea a cel puţin două trăsături specifice nuvelei - operă epică; acţiune de dimensiuni medii, un singur fir narativ, narator şi personaje - prezentarea în evoluţie a protagonistului - coordonate spaţiotemporale sugestive Ilustrarea acestor trăsături

CONCLUZIE:

PLAN DE ARGUMENTARE Nuvela este o operă epică în proză, de dimensiuni medii, cu un singur fir narativ, cu un conflict puternic și personaje complexe, prezentate în mediul lor social. Consider că opera „..................” (titlul) de ............................. (numele autorului) se încadrează în această specie, deoarece respectă particularitățile sale.

În primul rând, textul are toate trăsaturile unei opere epice: acțiunea ........................ (prezintă acțiunea), narator omniscient, care relatează la persoana a III-a și personajele ........................ (personajele individuale și/sau colective) sunt antrenate în derularea unor evenimente, într-un spațiu limitat ........................ (spațiul desfășurării acțiunii) și într-o perioadă de timp relativ scurtă ........................ (perioada de timp în care se desfășîară acțiunea). În plus accentul cade asupra complexității personajului principal ........................ (personajul principal). El este caracterizat în mod direct și indirect. Caracterizarea directă e făcută de către narator care prezintă statutul social al personajului ........................ (cine este). De asemenea, naratorul realizează și portretul fizic și portretul moral al protagonistului ........................ (exemple). El este caracterizat și în mod indirect prin limbaj, comportament, atitudini, fapte, relațiile cu celelalte personaje ........................ (exemple). În al doilea rând, modul de expunere dominat este narațiunea. Aceasta concentrează subiectul într-un singur fir epic, iar textul poate fi ușor rezumat ........................ (se face un rezumat scurt de 3-4 rânduri). Se poate observa că narațiunea se împletește cu dialogul și cu descrierea. Se poate observa că firul epic evidențiează conflictul exterior dintre personaje ........................ (exemple), dar și cel interior constituit din patimile, frământările, ezitările personajului principal ........................ (exemple).

În concluzie, pe baza argumentelor prezentate, putem afirma că opera literară „..................” (titlul) de ........................... (numele autorului) se încadrează în specia nuvelă.

Page 34 of 107

d) SPECIA FABULĂ FIŞĂ TEORETICĂ I. Definiţie: Fabula = este o specie a genului epic în versuri sau în proză, cu caracter alegoric, în care autorul transmite o morală prin intermediul unor personaje, plante sau lucruri personificate. II: TRĂSĂTURILE:  o structură specifică, axată pe povestirea/pe relatarea unor întâmplări (cu tâlc/pilduitoare), care pune în evidență o morală reprezentând scopul relatării (explicită, respectiv formulată în finalul textului, sau implicită, desprinsă din semnificația textului);  prezența elementelor constitutive ale operei epice, având drept caracteristici: a.

naratorul (aparent obiectiv, în realitate fiind exponent al unor valori care exprimă binele, frumosul și adevărul);

b. acțiunea concentrată (uneori redusă la un singur moment al subiectului, cu deznodământ imediat); c.

conflict puternic, chiar violent (pornind de la mentalități/perspective/opini/ divergențe);

d. persoaje alegorice întruchipând tipuri și comportamente umane aflate în opoziție; e.

narațiunea (deseori împletite cu dialogul și cu scurte secvențe descriptive și/sau evocative);

f.

mesaj concentrat în morală (deseori sub forma unei sentințe), care promovează valorile etice.

 subiectul fabulei este, de cele mai multe ori, un prilej de amuzament, dar în spatele râsului provocat de ineditul întâmplărilor și al situațiilor se ascund probleme grave, serioase, ale omului și ale societății în care trăiește.

AMINTEȘTE-ȚI! Morala unei fabule poate fi: a) explicită - este formulată de autor, fiind plasată la începutul sau la finalul textului; b) implicită - nu apare în text, cititorul fiind implicat în descoperirea acesteia.

Page 35 of 107

ARGUMENTAREA CARACTERULUI DE FABULĂ AL UNUI TEXT DAT Plan orientativ STRUCTURĂ

INTRODUCERE:

CUPRINS: Prezentarea a cel puţin două trăsături specifice fabulei - operă epică cu structură specifică - personaje animaliere - caracterul de generalitate a faptelor - alegoria - atitudinea critică a autorului Ilustrarea acestor trăsături

CONCLUZIE:

PLAN DE ARGUMENTARE Fabula este specia literară a genului epic în versuri sau în proză care conține o mică povestire alegorică în care sunt satirizate defecte omenești cu sopul de a le îndrepta. În opinia mea, opera „..................” (titlul) de ............................. (numele autorului) se încadrează în această specie, deoarece observăm trăsăturile specifice acestei specii literare.

Un prim argument îl constituie cele două părți ale oricărei fabule: întâmplarea propriu-zisă și morala sau învățătura desprinsă din faptele relatate. Modul de expunere dominant este narațiunea care se împletește cu dialogul. Firul epic este următorul: ........................ (se face rezumatul în 3-4 rânduri). Morala este surprinsă în ultimele rânduri și scoate în evidență defectele omenești care trebuie îndreptate. Defectul omenesc despre care vorbește textul este ........................, iar oamenii ar trebui să (citește cu mare atenție textul, morala poate fi implicită sau explicită!!!). Al doilea argument îl constituie prezența personajelor fabulei care sunt ........................ (animale/plante/obiecte) înzestrate cu însușiri umane. Figura de stil dominantă este personificarea, care se poate împleti și cu antiteza, ce scoate în evidență mentalitățile diferite ale personajelor. Câteva exemple de personificări sunt: ........................ (exemple din textul suport cu ghilimele). Personajele sunt caracterizate mai ales în mod indirect prin limbaj, comportament, atitudini, relațiile cu celelalte personaje ........................ (de ilustrat câteva trăsături cu exemple din textul suport).

În concluzie, având în vedere că textul conține o scurtă povestire alegorică în care sunt caracterizate defectele omeneșticu scopul de a le îndrepta, am demostrat că textul aparține genului epic, specia literară fabula.

Page 36 of 107

e) SPECIA ROMAN FIŞĂ TEORETICĂ I. Definiţie: Romanul = este o operă epică în proză, de mari dimensiuni, cu o acțiune complexă, desfășurată pe mai multe planuri narative, la care participă numeroase personaje, ce oferă o imagine amplă asupra vieţii. II: TRĂSĂTURILE:  este o operă epică, prezentând trăsăturile acesteia: autorul îşi exprimă în mod indirect ideile şi sentimentele prin intermediul acţiunii şi al personajelor, „vocea" care relatează întâmplările este naratorul, sunt prezenţi indicii spaţio-temporali, modul de expunere predominant este naraţiunea ce alternează cu descrierea şi dialogul;  coordonatele spatio - temporale sunt ample;  complexitatea acţiunii şi a personajelor;  prezentarea acţiunii pe momentele subiectului operei literare. TIPOLOGIA ROMANULUI ESTE COMPLEXĂ: Din punctul de vedere al perspectivei narative: Roman subiectiv - relatarea se face la persoana I; Roman obiectiv - la persoana a lll-a. În funcţie de tema prezentată: istoric, de dragoste, mitic, poliţist, monografic, de aventuri, bildungsroman etc; Raportat la un curent literar: realist, tradiţional, modern etc.

Page 37 of 107

Planul argumentării pentru conceptul operaţional roman I. Introducere Contextul operei - apariţia şi încadrarea acesteia în creaţia scriitorului Enunţarea trăsăturilor romanului - definiţie şi trăsături II. Cuprinsul Tema operei Semnificaţia titlului Operă epică Prezentarea acţiunii pe momentele subiectului operei literare Coordonatele spatio - temporale Moduri de expunere Prezentarea sumară a trăsăturilor personajului principal III. Încheiere Formularea concluziilor

Page 38 of 107

ARGUMENTAREA CARACTERULUI DE ROMAN AL UNUI TEXT DAT Plan orientativ STRUCTURĂ

INTRODUCERE:

CUPRINS: Tema Titlul Acțiune amplă Momentele subiectului Coordonatele spațiotemporale Moduri de expunere

PLAN DE ARGUMENTARE Romanul este o specie a geului epic în proză , de mare întindere, cu o acţiune complexă, desfăşurată pe mai multe planuri nartive , la care participă numeroase personaje , ce oferă o imagine amplă asupra vieţii. Consider că opera „..................” (titlul) de ............................. (numele autorului) se încadrează în această specie, deoarece respectă particularitățile sale.

În primul rând , autorul își exprimă ideile și sentimentele în mod direct, prin intermediul personajelor. Tema o reprezinta ........................ (care este tema centrală a fragmentului). Titlul romanului este simbolic ........................ (ex.: baltagul, care are o semnificație dublă). Acțiunea este amplă, ........................ (care este spațiul desfășurării acțiunii), și într-un interval de timp extins: ........................ (care este perioada de timp în care se desfășoară acțiunea). În plus, este vorba despre o desfășurare epică amplă, în care ........................ (rezumatul fragmentului dat). În al doilea rând, textul/fragmentul surprinde mai multe conflicte, între protagonist ........................ (cu cine intră acesta în conflic), ce se încheie în momentul în care ........................ (care este punctul culminant al sesfășurării acțiunii).

Narator omniscient Personaje numeroase

CONCLUZIE:

În concluzie, ținând cont de argumentele menționate, putem afirma că opera literară „..................” (titlul) de ........................... (numele autorului) prezintă toate trăsăturile definitorii ale unui roman – specie amplă, cu acțiune complexă, la care participă numeroase personaje angrenate în diverse conflicte.

Page 39 of 107

SCHIȚA

DEFINIȚIE:

TRĂSĂTURI:

este opera epică în proză, de mici dimensiuni, cu puține personaje, care prezintă un moment semnificativ din viața lor.

NUVELA este o operă epică în proză, de dimensiuni medii, cu un singur fir narativ, cu un conflict puternic și personaje complexe, prezentate în mediul lor social.

ROMANUL este o operă epică în proză, de mari dimensiuni, cu o acțiune complexă și un număr mare de personaje, care oferă o imagine amplă și profundă a vieții.

 Dimensiuni reduse, timpul și spațiul fiind limitat;

 Dimensiuni medii, timpul și spațiul fiind mobile;

 Dimensiuni mari, timpul și spațiul fiind foarte mobiel

 Un singur fir narativ, acțiune simplă;

 Un singur fir narativ;

 Mai multe planuri (fire) narative (unele arată acțiuni prezente, altele sunt retrospective)

 Conflict fără urmări grave;

 Conflict foarte puternic, cel exterior îl generează pe cel interior;

 Mai multe conflicte, unele fiind foarte puternice;

 Puține personaje, ele fiind tipuri umane;

 Puține personaje, de mai mare importanță fiind cel principal. El este complet caracterizat (prin toate modalitățile de caracterizare), fiind mereu în atentia naratorului;

 Multe personaje (principale, secundare, episodice, individuale, colective);

 Prezintă un moment semnificativ din viața personajului.

 Personajele sunt prezente în mediul lor social (adică și prezentatrea mediului în care trăiesc este un mijloc de caracterizare indirectă a lor).

 Oferă o imagine amplă și profundă a vieții.

Page 40 of 107

f) SPECIA BASM FIŞĂ TEORETICĂ I. Definiţie: Basmul = este o specie a genului epic, populară sau cultă, cu acțiune fantastică, în care personajele reprezentând binele, luptă împotriva celor ce reprezintă răul, și le înving. II: TRĂSĂTURILE:  predomină fabulosul: a. personaje fantastice (balauri, zâne, vrăjitori, etc.); b. eroul are puteri supranaturale; c. acțiunea se petrece pe tărâmul nostru, dar și pe altul; d. eroul are ajutoare: i. animale/păsări/gâze cu puteri miraculoase; ii. obiecte magice.  timpul și locul acțiunii sunt vagi (”odată, într-o împărăție, etc”);  formule specifice: inițiale, mediane, finale;  cifre magice: 3, 7, 9, 12;  personaje specifice: împărați, zmei, fete de împărat, zâne, voinici ...;  acțiunea se desfășoară după o schemă narativă: a. împăratul suferă o daună și promite o răsplată; b. mulți își încearcă zadarnic puterile; c. apare voinicul și pleacă la drum; d. încercările (inițierea) și ajutoarele; e. victoria și răsplata.  final fericit;  basmele au scop educativ al valorilor morale.

Page 41 of 107

ARGUMENTAREA CARACTERULUI DE BASM AL UNUI TEXT DAT Plan orientativ STRUCTURĂ

INTRODUCERE:

CUPRINS: Prezentarea a cel puţin două trăsături specifice basmului în text - repere spațio-temporale nedeterminate - caracterul fantastic - cifre simbolice - protagonistul – simbolizează binele Ilustrarea acestor trăsături

CONCLUZIE:

PLAN DE ARGUMENTARE Basmul este specia literară epică în proză, de dimensiuni relativ întinse, în care se confruntă personaje cu însușiri supranaturale, situându-se de partea binelui și a răului, cu mențiunea că, în final, binele învinge întotdeauna răul. În opinia mea, opera „..................” (titlul) de ............................. (numele autorului) se încadrează în această specie, deoarece observăm trăsăturile specifice acestei specii literare.

Un prim argument îl constituie lupta dintre forțele binelui și ale răului, întâmplările fantastice prin care trec eroii: ........................ (scurtă povestire/rezumat al fragmentului). De aemenea, prezența formulelor specifice de inceput ........................ (exemplu), care sugerează un timp imaginar, și cea finală ........................ (exemplu), ce scoate cititorul din limea basmelor, prezența cifrei magice ........................ (exemplu), personajele-ajutoare și obiectele miraculoase ........................ (exemplu) vin să sublinieze trăsături de bază ale basmului. Un al treilea argument îl reprezintă protagonistul basmului ........................ (exemplu) care trebuie să parcurgă un drum de maturizare pentru ca în final binele să triumfe. El este supus unor probe care vin să-i demonstreze caracterul excepțional ........................ (exemple prin ce trece eroul). Basmul are caracter moralizator, de aceea principală lecție învățată din exemplul protagonistului este că ........................ (exemplu).

În concluzie, pe baza argumentelor prezentate, putem afirma că opera literară „..................” (titlul) de ........................... (numele autorului) se încadrează în specia basm.

Page 42 of 107

g) SPECIA BALADA FIŞĂ TEORETICĂ I. Definiţie: Balada = este o specie a genului epic în versuri, de mare întindere, prin care se prezintă fapte și întâmplări excepționale ale unor eroi cu statut legendar sau fabulos, aflați în plină acțiune, învingând sau căzând. Prezintă caracterele generale ale creației folclorice: oral, anonim, colectiv, sincretic și tradițional (povestitorul anonim folosește teme, motive, idei și procedee constructive consacrate de tradiție și acceptate de colectivitatea în care trăiește). Clasificare: În funcție de subiectul tratat, baladele pot fi: haiducești, păstorești, voinicești, istorice. Fiind specie a genului epic, prezintă trăsăturile specifice ale acestuia, prin prezența naratorului, acțiunii, personajelor, modul predominant de expunere fiind narațiunea. II: TRĂSĂTURILE:  Acțiunea: -

este lineară, prezentând întâmplări puține și dramatice: conflictul este unic și puternic;

- conflictul este tensionat, dramatic, ilustrând o ciocnire autentică de pasiuni și de interese dintre eroii care se află într-un moment-limită al existenței lor; -

gradarea povestirii potrivit momentelor subiectului;

-

este nelipsit elementul fabulos;

- în expoziție apare prezentarea, în date generale, fără individualizări, a spațiului și a timpului acțiunii, precum și prezentarea, pe baza principiului corespondenței dintre fizic și psihic, a eroilor implicați în conflict; -

deznodământul are caracter moralizator;

- trecerea de la o întâmplare la alta se face prin intermediul unor caracteristice („Foaie verde..../foicică de.....”); -

formule

clișee constructive, șabloane, repetiții complexe.

 Personajele: - se clasifică în pozitive și negative; - între personajul pozitiv și natură se stabilește o legătură strânsă, fiind prezentă comuniunea om-natură (natura este personificată, reprezentând și un spațiu ocrotitor); - personajul principal are puteri hiperbolizate și un sfârșit tragic; - personajul principal este construit în antiteză cu cel negativ;

Page 43 of 107

- personajul principal are puteri supranaturale, apropiindu-se astfel de personajul din basm; - sunt prezente elemente de portret fizic și moral.  Naratorul: - prezentă narațiunea obiectivă, realizată la persoana a III; - implicarea afectivă a naratorului se observă prin utilizarea Dativului etic („Pintea meu ce mai făcea”).  Moduri de expunere: predominant- narațiune, îmbinată cu dialog și descriere. Elemente de versificație: - sunt specifice creației populare: măsură de 7-8 silabe, rimă împerecheată/ monorimă, ritm trohaic.

Page 44 of 107

ARGUMENTAREA CARACTERULUI DE BALADĂ AL UNUI TEXT DAT Plan orientativ STRUCTURĂ

INTRODUCERE:

PLAN DE ARGUMENTARE Balada este o specie a genului epic în versuri, de dimensiuni medii, specifică folclorului românesc, în care sunt relatate faptele neobișnuite ale unor eroi populari bine conturați, care se confruntă cu forțe adverse și au valori simbolice. Părerea mea este că opera literară „..................” (titlul) are trăsăturile baladei populare, având caracter oral, anonim, colectiv și sincretic. De asemenea, întâmplările ieșite din comun, personajele antagonice, împletirea elementelor reale cu cele fictive sau îmbinarea armonioasă a epicului, liricului sau dramaticului sunt alte particularități bălădești.

CUPRINS: Autor anonim, colectiv

Caracterul tradițional și sincretic Tema

Moduri de expunere Subiectul textului Motive folclorice

Elemente de prozodie: măsura de 5-6 silabe, rima împerecheată, ritmul trohaic Termeni populari, diminutive

CONCLUZIE:

În primul rând, este o opera literara epică, deoarece pot fi identificate instanțele narative. Astfel, naratorul este omniscient, iar personajele sunt ........................ (exemplu). Există, de asemenea, un fir epic prin care se povestesc întâmplări neobișnuite ........................ (rezumat). Povestea nefirească surprinsă în versuri este construită cu ajutorul antitezei (se justifică opoziția dintre personaje, valori, idei, sentimente etc.): ........................ (exemplu + citat). În al doilea rând, opera are caracter oral, deoarece a fost transmisă prin viu grai din generație în generație, caracter anonim, autorul nefiind cunoscut, caracter sincretic, generat de aspectul muzical al versurilor și caracter popular, evidențiat de particularitățile limbajului oral: ........................ (exemplu). În baladă se regăsesc motive populare precum ........................ (ex.: comuniunea omului cu natura, complotul, animalul credincios, măicuța etc.). O altă particularitate este îmbinarea genurilor literare. În fragmentul citat din balada ”..................” (titlul), aspect liric au descrierile ........................ (exemplu + citat), caracterul epic este conturat prin acțiunea neobișnuită la care participă puține personaje. Aspectele dramatice se desprind din conflictele eroilor sau din utilizarea dialogului ca mod de expunere ce exteriorizează emoțiile puternice ale protagonistului. În plus, textul este structurat în versuri, cu rima ........................ (de regulă împerecheată), măsura de ........................ (nr. silabelor) și ritmul trohaic specific literaturii populare.

În concluzie, având în vedere relatarea unor întâmplări neobișnuite, îmbinarea elementelor epice, lirice și dramatice, limbajul popular, caracterul anonim, sincretic și oral, antagonismul personajelor, opera literară „..................” (titlul) este o baladă populara de timp ........................... (eroic, păstoresc), ce transmite valorile etice specifice literaturii populare românești.

Page 45 of 107

PARALELA BASM – BALADĂ

BASM

BALADĂ

creații epice, populare (anonime, orale, colective) - în proză

- în versuri - sincretică (se caută) înfruntarea bine-rău, personaje antitetice

- acțiune fantastică, imaginară

- acțiune inspirată de fapte eroice și reale, petrecute demult - apar mai puține elemente fabuloase decât în basm comuniounea om-natură

- final fericit

- final ca în realitate, nu întotdeauna fericit

Din prezentarea eroului reiese dragostea țăranului pentru dreptate, adevăr, cinste, curaj

Page 46 of 107

3. GENUL

DRAMATIC

FIŞĂ TEORETICĂ I. Definiţie: Genul dramatic = cuprinde totalitatea operelor literare în care prezenţa autorului se estompează, dialogul dintre personaje fiind principala modalitate artistică, iar textul este gândit pentru a fi reprezentat pe scenă. II. TRĂSĂTURILE:  acțiunea este redusă la o durată reprezentabilă pe scenă;  autorul nu intervine direct în text decât prin intermediul didascaliilor;  principalele moduri de expunere sunt dialogul și monologul dramatic;  textul este împărțit în aceste și scene;  narațiunea și descrierea apar în didascalii;  se remarcă prezența unui conflict puternic între personaje;  personajele sunt numeroase, acțiunea concentrându-se asupra protagoniștilor;  finalul este plin de efect menit să surprindă sau să impresioneze. III. Elemente de compoziţie a textului dramatic: Act – subdiviziune a unei piese, care cuprinde mai multe scene. Scenă –subdiviziune a unui act, delimitată, în general, prin intrarea sau ieşirea unui personaj, prin modificarea locului şi timpului acţiunii; – caracteristica scenei este că surprinde o singură întâmplare, într-un cadru neschimbat. Indicaţii scenice/didascalii –precizări făcute de autor şi care se află între paranteze; – se referă la spaţiu, timp, gestică, vorbirea unui personaj, decor sau jocul actorilor; – sunt folosite pentru transpunerea textului în spectacol; – pot fi şi o modalitate de caracterizare a personajului atunci când textul este citit, nu este vizionat ca spectacol. Replică – enunţ de mărime variabilă, rostit de un personaj, în cursul unui dialog; textul dramatic este construit sub formă de replici (excepţie face monologul). IV. Elemente de structură ale textului dramatic: Subiectul dramatic – este alcătuit în conformitate cu momentele subiectului (etapele desfăşurării acţiunii) şi cuprinde o succesiune de evenimente care se dezvoltă în jurul unui conflict dramatic. Page 47 of 107

Conflictul dramatic – este elementul central în jurul căruia se dezvoltă acţiunea, bazată pe împrejurări, pasiuni, caractere care se confruntă, complicaţiile apărute pe parcursul desfăşurării subiectului + poate fi interior sau exterior; – este similar cu intriga din textul epic.

Page 48 of 107

ARGUMENTAREA CARACTERULUI DRAMATIC AL UNUI TEXT DAT Plan orientativ STRUCTURĂ

INTRODUCERE:

PLAN DE ARGUMENTARE Genul dramatic cuprinde totalitatea operelorliterare în care prezenţa autorului se estompează, dialogul dintre personaje fiind principala modalitate artistică, iar textul este gândit pentru a fi reprezentat pe scenă. Consider că opera „..................” (titlul), scrisa de ............................. (numele autorului) aparține genului dramatic, deoarece reunește particularitățile de formă și de conținut specifice acestui tip de text.

CUPRINS: Reprezentare scenică Structura în acte și scene Tema Subiectul operei Conflictul dramatic Indicațiile scenice

CONCLUZIE:

În primul rând, din punct de vedere structural, textul este alcătuit din acte și scene, fragmentul selectat fiind selectat din actul .... și scena .....Totodată, fragmentul-suport reprezintă o scenă alcătuită dintr-o succesiune de replici, modul de expunere predominant fiind dialogul dramatic. De asemenea, este prezentă convenția specific acestui gen literar, în fața fiecărei replici fiind așezat numele personajului care o rostește: ............................. (exemple). În plus, dramaturgul îşi face simţită prezenţa prin indicaţiile scenice (didascaliile) care apar la începutul fiecărui act, incluzând detalii privind statutul personajelor ............................. (se precizează detalii despre personaje dacă acestea există), indicaţiile de rostire a replicilor, sugestii de interpretare: ............................. și detalii despre decor ............................. (se menționează citatul prin care se oferă indicațiile de decor, dacă acestea apar). În al doilea rând, conflictul dramatic reprezintă elementul central în jurul căruia se dezvoltă acţiunea limitată în timp și spațiu ............................. (exemple + se prezintă conflictul fragmentului). Mai mult decât atât, se observă interesul pentru construcția personajelor, dialogul și monologul dramatic conturând principalul mijloc de caracterizare a acestora, prin limbaj. ............................. (se prezintă trăsăturile personajelor).

În concluzie, acest text aparţine genului dramatic, deoarece prezintă caracteristicile specifice: organizarea în acte şi scene, apariţia personajelor, dialogul, ca mod de expunere, şi indicaţiile scenice.

Page 49 of 107

Genul dramatic  acțiunea este redusă la o durată reprezentabilă pe scenă  autorul nu intervine direct în text decât prin intermediul didascaliilor;  principalele moduri de expunere sunt dialogul și monologul dramatic;  textul este împărțit în aceste și scene;  narațiunea și descrierea apar în didascalii;  se remarcă prezența unui conflict puternic între personaje;  personajele sunt numeroase, acțiunea concentrându-se asupra protagoniștilor;  finalul este plin de efect menit să surprindă sau să impresioneze.

     

Comedia: destinată să provoace râsul; personajele reprezintă categorii sociale diverse; subiectele sunt general umane; conflictul se plasează între aparenţă şi esenţă; deznodământul este vesel; conflictele sunt dramatice.

Page 50 of 107

SPECIA COMEDIE FIŞĂ TEORETICĂ I. Definiţie: Comedia = este specia genului dramatic ce stârnește râsul prin practicarea unor defecte umane sau aspecte sociale, având un sfârșit fericit. II: TRĂSĂTURILE:  destinată să provoace râsul, personajele reprezintă categorii sociale diverse;  subiectele sunt general umane, eroii întruchipând caractere (parvenitul obraznic, sclavul şiret, aristocratul mândru);  conflictul se plasează între aparenţă şi esenţă (doar aparent, valorile sunt false);  deznodământul este vesel, stilul –parodic;  conflictele dramatice în comedie sunt derizorii, de nivel exterior, şi ilustrează ridicolul preocupărilor personajelor;  principalul mijloc artistic este comicul, o categorie estetică ce include situații și personaje ridicole, vicii și moravuri, fiind sancționate prin râs și urmărindu-se, astfel, îndreptarea acestora. Comicul ilustrează contrastul dintre esența și aparența, dintre serios și derizoriu, dintre iluzie și realitate, dintre efort și rezultatele lui etc.;  principalele modalități artistice de realizare a comicului sunt ironia, satira și sarcasmul, folosite pentru a crea ridicolul sau grotescul, atât în ilustrarea aspectelor imorale ce se petrec în societate, cât și a caracterelor umane cu defecte morale. Comedia utilizează variate procedee de obținere a comicului: comicul de situație, reprezentat de obicei de întorsăturile neașteptate sau de repetare. Comicul de caracter este reprezentat de prezența unor tipuri umane axate dominant pe o trăsătură. Alte tipuri de comic sunt: comicul de moravuri care vizează viața de familie și viața politică și comicul de intenție;  conflictul comediei este și el lipsit de substanță, de asemenea izvor de comic prin miză destul de măruntă;  toate aceste forțe care ascund cuvintele sforăitoare și demagogice doar interesul personal se impacă în ultima scena, specificul comediei fiind tocmai finalul fericit, ceea ce dovedește din plin lipsa de substanță a conflictului;  prin aceste mijloace, piesa provoacă râsul, dar, în același cititorilor/spectatorilor, în mod critic asupra „comediei umane”.

timp

atrage

atenția

Page 51 of 107

NOTA BENE! Pentru a argumenta apartenența unui text la specia comedie, ai în vedere ilustrarea detaliată a tipurulor de comic. În funcţie de aspectele prezentate, există mai multe tipuri de comedii: •

de situaţie - acţiunea cuprinde răsturnări de situaţii, confuzii, încurcături etc.

•

de caracter - prezintă personaje care stârnesc râsul prin contrastul dintre ceea ce vor să pară şi ceea ce sunt în realitate, dintre aparenţă şi esenţă;

•

de moravuri - prezintă defecte umane la nivel social sau individual.

Comicul este o categorie estetică ce rezultă din anumite situaţii, caracterul personajelor, felul acestora de a vorbi, diferenţa dintre aparenţă şi esenţă etc. în funcţie de elementul declanşator, există mai multe tipuri de comic: Comicul de situație

Rezultă din anumite situaţii, confuzii, qui-pro-quo-ul etc.

Comicul de intenție

Exprimă intenţia critică şi moralizatoare a autorului

Comicul de caracter

Tezultă din felul de a vorbi al personajelor, reprezentând şi o modalitate indirectă de caraterizare a acestora. Este declanşat de greşelile de logică şi de vocabular, lipsa coerenţei discursului, deformarea unor neologisme etc.

Comicul de nume

Rezultă din numele personajelor alese de autor, cu scopul de a sugera o trăsătură

Comicul de limbaj

Vizează caracterul personajelor, acestea putând fi încadrate în mai multe tipologii: tipul junelui prim, tipul slugarnicului şi al linguşitorului, tipul parvenitului şi al demagogului etc.

Page 52 of 107

ARGUMENTAREA CARACTERULUI DE COMEDIE AL UNUI TEXT DAT Plan orientativ STRUCTURĂ

INTRODUCERE:

CUPRINS: Reprezentarea scenică Scructura în acte și scene Tema Subiectul operei

Conflictul dramatic Indicațiile scenice

CONCLUZIE:

PLAN DE ARGUMENTARE În opinia mea, opera „..................” (titlul) de ............................. (numele autorului), este o comedie, specific a genului dramatic în versuri sau în proză, în care sunt înfățișate personaje, caractere, moravuri sociale etc. într-un mod care stârnește râsul, având final fericit și un sens moralizator.

În primul rând, ca în orice operă dramatică, modul de expunere specific este dialogul. În deschidere apare o listă a numelor personajelor .................. (două exemple). Textul este structurat în .... acte, care conțin .................. (câte scene conține fiecare act) scene, înaintea fiecărei replici este indicat numele personajului care o rostește .................. (citat în care se transmite o astfel de replică) și se remarcă prezența didascaliilor, ca modalitate de intervenție direct a autorului .................. (două exemple). În plus, apar personje .................. (care sunt personajele) și un conflict dinamic .................. (ce forțe sunt antrenate în conflict și cum evoluează, pe scurt, acesta). Evenimentele sunt plasate într-un cadru spațio-temporal, marcat prin indici specifici: .................. (exemple de indici de timp și de spațiu). În al doilea rând, prin conținut și prin modul de rezolvare a conflictului, textul se subsumează categoriei estetice a comicului. Sunt prezente mai multe modalități de realizare: .................. (prezentarea tipurilor de comic care apar în text): comical de situație .................. (exemple), comicul de moravuri .................. (exemple), comical de caracter .................. (exemple), comical de nume .................. (exemple) și cel de limbaj, realizat prin: .................. (mijloace de realizare).

În concluzie, trăsăturile mai sus prezentate justifică încadrarea textului-suport în specia comedie.

Page 53 of 107

DESPRE PRINCIPALELE MODURI DE EXPUNERE Modul de expunere este felul, maniera în care autorul sau personajul prezintă realitatea. Realitatea poate fi prezentată sub diverse forme: I. DESCRIEREA  înfățisează trăsaturile caracteristice ale unui colţ din natură sau al unui anumit lucru;  se folosesc imagini vizuale, auditive, motorii;  foloseşte un limbaj figurat;  exprimă sentimentele celui care descrie;  trezeşte sentimente, impresii, atitudini cititorului. II. NARAȚIUNEA  o succesiune de întâmplări, petrecute într-o anumită ordine;  accentul se pune pe cauza care stă la baza succesiunii întâmplărilor;  presupune: narator, acţiune, personaje;  predomină verbele. III. DIALOGUL  se reproduce discuţia dintre două sau mai multe personaje;  este alcătuit dintr-o înlănţuire de replici;  însoţit de gesturi şi mimică;  se folosesc verbe declarative precum: a spune, a zice, a întreba, a ruga, a răspunde etc.;  contribuie la caracterizarea personajelor. IV.

MONOLOGUL  vorbire neîntreruptă a unui personaj; vorbire cu sine însuşi;  exprimarea cu glas tare, de către personaj, a propriilor gânduri.

Page 54 of 107

a) DESCRIEREA LITERARĂ FIŞĂ TEORETICĂ I. Definiţie: Descrierea literară = este opera literară, în versuri sau în proză, în care se prezintă sugestiv un colţ din natură, un obiect sau o persoană, prin intermediul figurilor de stil şi a imaginilor artistice. II: TRĂSĂTURILE: i. ii.

exprimă o viziune subiectivă asupra aspectelor descrise; scopul său este de a impresiona, a sensibiliza cititorul;

iii.

punctuaţia poate dobândi valenţe expresive, în acord cu trăirile autorului;

iv.

în funcţie de forma textului, poate fi în versuri sau în proză;

v.

ţinând cont de obiectul descrierii, aceasta este: a) descriere-tablou (prezintă un colţ din natură); b) descriere-portret (înfăţişează chipuri umane cu trăsături fizice şi/sau morale).

vi.

la nivel stilistic predomină enumeraţia şi epitetul;

vii.

cromatica este sugestivă, iar culoarea poate conferi tabloului descris o notă de melancolie, luminozitate, mister etc.

viii.

fiind vorba de o prezentare detaliată a unor trăsături, într-un astfel de text predomină substantivele, adjectivele şi unele adverbe.

Într-o operă literară bazată pe descrierea artistică, emițătorul, respectiv cel care povestește și „vorbește” (reprezentat de narator sau de personaje – în opera epică - , eul liric – în opera lirică – sau de autor și de personaje – în opera dramatică), se situează, de obicei în diferite ipostaze:  contemplativul care privește și meditează la ceea ce vede, simte și îl impresionează;  observatorul, neutru sau implicat, aflat în interiorul sau în exteriorul cadrului, al peisajului, al fenomenului descris;  martorul ocular al unui eveniment, fapt fenomen etc.. În textul nonliterar bazat pe descriere, ipostaza autorului sau a unei persoane este, mai ales, cea de observator, neutru sau implicat, de martor ocular, de purtător al unei calități/al unui statut: publicist, persoană oficială, călător, turist etc.; uneori din fragmentul dat spre analiză, pur și simplu nu se poate identifica ipostaza celui care recurge la descriere, decât în date generale. Când descrierea este integrată într-o operă epică (pentru că nu există narațiune fără descriere, cum nu există descriere fără narațiune), descrierea are și alte roluri decât pe cel de a arăta cum este

Page 55 of 107

cineva sau ceva, respectiv un rol informativ și/sau unul explicativ: de a încetini ritmul acțiunii, de a amâna desfășurarea unor evenimente, de a crea suspansul etc.. Într-o operă lirică, descrierea artistică, pe lângă rolurile amintite, îl mai are și pe acela de a sugera, prin intermediul figurilor de stil și al imaginilor artistice (care devin dominante), trăsături/caracteristici, detalii, viziuni și percepții subiective etc.; așadar, un marcat rol persuasiv (de convingere) și estetic ( de a impresionsa și a trezi în cititor emoția artistică). Când se citește/se analizează oricare tip de descriere, este indicat să se urmărească: 

cine face descrierea;



din ce perspectivă (cum privește/consideră cele descrise) și ce percepe;



care sunt aspectele descrise și contextul lor spațio-temporal;



cum se oglindesc în text cele percepute;



ce sugerează imaginile artistice (în cadrul textului literar descriptiv);



ce este particular/specific în descrierea respectivă etc..

Page 56 of 107

Page 57 of 107

MOTIVAREA APARTENENŢEI LA DESCRIEREA LITERARĂ Plan orientativ STRUCTURĂ

INTRODUCERE:

CUPRINS:

PLAN DE ARGUMENTARE În opinia mea, „..................” (titlul) de ............................. (numele autorului), ilustrează particularitățile unui text descrisptiv.

În primul rând, se evidențiază prezența descrierii ca mod de exprimare specific. Textul are ca obiect ............................., surprins în/la ............................. (cadrul, momentul). Prin urmare, prin urmare descrierea este una de tip ............................. (tablou, portret). Trăsăturile ............................. (personajului, obiectului, peisajului etc.) sunt .............................. În al doilea rând, observăm ca predomină substantivele și adjectivele ............................. (exemple), cele din urmă sugerând calități ............................. (exemple). Nu în ultimul rând, cu ajutorul figurilor de stil ............................. (exemple de figure de stil) se creează imagini artistice vizuale, auditive etc..

CONCLUZIE:

În concluzie, toate aceste argumente susțin încadrarea textului „..................” (titlul) de ............................. (numele autorului) în categoria textelor descriptive.

Page 58 of 107

1. DESCRIEREA DE TIP TABLOU ÎN PROZA Planul argumentării pentru descrierea tablou în proză I.

Introducere 

II.

III.

Prezentarea trăsăturilor descrierii literare

Cuprins 

Apectele descrise



Sentimentele determinate de obiectul/peisajul descris



Planurile tabloului



Perspectiva privitorului



Imaginile artistice folosite şi figurile de stil



Grupul nominal predomină

Încheiere 

Concluzii

Descrierea de tip tablou înfățișează caracteristicile unui anumit spațiu, cadru.

Page 59 of 107

MOTIVAREA APARTENENŢEI LA DESCRIEREA LITERARĂ DE TIP TABLOU ÎN PROZĂ Plan orientativ STRUCTURĂ

INTRODUCERE:

CUPRINS: Prezentarea a cel puţin două trăsături specifice descrierii literare - tablou de natură - naratorul îl contemplă şi îşi exprimă sentimentele fată de acesta - procedee stilistice specifice: figuri de stil si imagini artistice - grupul nominal Ilustrarea acestor trăsături

PLAN DE ARGUMENTARE În opinia mea, fragmentul citat din opera literară „..................” (titlul) de ............................. (numele autorului), este o descriere artistic de tip tablou. Descrierea literară în care se prezintă sugestiv un colț din natură prin intermediul figurilor de stil și al imaginior artistice.

În primul rând, naratorul contemplator își exprimă sentimentele variate generate de tabloul înfățișat. La început, autorul, își manifestă curiozitatea, ............................. (exemplu), iar pe parcurs este cuprins de pietate, și, nu în ultimul rând, de încântare și admirație mută în fața unicității locului. Modul de expunere predominant este descrierea literară, cu rol în surprinderea gradată a cadrului ............................. (unde se desfășoară acțiunea), care face trecerea de la închipuire la realitate. Tabloul este construit pe trei planuri: cosmic ............................. (exemplu), terestru ............................. (exemplu) și uman ............................. (exemplu). În al doilea rând, sentimentele sunt redate cu ajutorul imaginilor artistice predominante fiind cele vizuale ............................. (exemple), auditive ............................. (exemple), olfactive ............................. (exemple) și dinamice ............................. (exemple). De asemenea, în conturarea tabloului se folosesc și figure de stil: epitete ............................. (exemple), comparații ............................. (exemple), personificări ............................. (exemple), enumerații ............................. (exemple), etc. Elementele componente ale cadrului natural sunt determinate de substantivele: ............................. (exemple). Dominante sunt adjectivele cu valoare de epitet care au rolul de a conferi valoare plastică peisajului.

CONCLUZIE:

În concluzie, prin aspectele menționate, textul dat prezintă toate notele definitorii ale unei descrieri literare, care surprinde un loc de o frumusețe sacră.

Page 60 of 107

2. DESCRIEREA DE TIP TABLOU ÎN VERSURI Planul argumentării pentru descrierea tablou în versuri I.

Introducere 

II.

Prezentarea trăsăturilor descrierii literare Cuprins



Apectele descrise



Sentimentele determinate de obiectul/peisajul descris



Planurile tabloului



Perspectiva privitorului



Imaginile artistice folosite şi figurile de stil



Grupul nominal predomină

III.

Încheiere 

Concluzii

Page 61 of 107

MOTIVAREA APARTENENŢEI LA DESCRIEREA LITERARĂ DE TIP TABLOU ÎN VERSURI Plan orientativ STRUCTURĂ

INTRODUCERE:

PLAN DE ARGUMENTARE Situând eului liric într-o ipostază contemplativă, descrierea implică diferite grade de transfigurare artistică a realităţii şi presupune o anumită „prospeţime” a privirii, menită să evite clişeele în care obiectul descrierii a fost fixat de percepţia comună. Descrierea literară este opera în care poetul zugravește un tablou de natură, un obiect sau o persoană, prin intermediul figurilor de stil și al imaginilor artistice. Din punctul meu de vedere, fragmentul citat „..................” (titlul) scrisă de ............................. (numele autorului), reprezintă o descriere de tip tablou, având ca obiect ............................. (ce se descrie; se detaliază), receptat/-ă într-un mod particular de scriitor, predominant afectiv, şi conturat/-ă în linii artistice originale.

CUPRINS: Prezentarea a cel puţin două trăsături specifice descrierii literare - Tablou de natură - -Naratorul îl contemplă şi îşi exprimă sentimentele fată de acesta - -Procedee stilistice specifice: figuri de stil si imagini artistice - -Grupul nominal Ilustrarea acestor trăsături

CONCLUZIE:

În primul rând, opera conturează un tablou de natură stucturat pe mai multe planuri: cosmic ............................. (exemplu), terestru ............................. (exemplu) și uman ............................. (exemplu). Între acestea se stabilește o strânsă legătură, comuniunea om-natură fiind un motiv literar frecvent întâlnit în lirica noastră. Astfel, prin această descriere-tablou în versuri, autorul transmite direct sentimentele puternice de încântare și chiar de mândrie față de elementele contemplate. În al doilea rând, sentimentele transmise sunt redate prin mijloace expresive, deoarece tabloul reprezintă viziunea artistică a poetului. Se remarcă astfel prezența figurilor de stil, predominante fiind epitetele ............................. (exemplu), prin care se particularizează peisajul înfățișat, dar nu lipsesc nici metaforele ............................. (exemplu), personificările ............................. (exemplu), toate coferă dinamism tabloului și umanizează elementele naturii. Imaginile artistice sunt variate: vizuale ............................. (exemplu), auditive ............................. (exemplu), statice ............................. (exemplu) și dinamice ............................. (exemplu). La nivel morfologic, grupul nominal apare cu precădere, iar verbele prezente conferă bună-dispoziție și energie tabloului. În concluzie, ținând cont de argumentele menționate , putem afirma că opera literară citată este o descriere-tablou în versuri. Page 62 of 107

3. DESCRIEREA DE TIP PORTRET ÎN PROZĂ Planul argumentării pentru descrierea portret în proză I.

Introducere



Prezentarea trăsăturilor descrierii literare



Includerea textului în categoria descrierii de tip portret

II.

Cuprins



Apectele descrise



Sentinnentele determinate de personajul descris



Tipul de portret prezent: fizic/moral/mixt



Modul de expunere



Imaginile artistice folosite şi figurile de stil



Grupul nominal predomină.

III. 

Încheiere Concluzii

Descrierea de tip portret înfățișează trasăturile fizice și/sau morale ale unei personae/unui personaj. OBSERVAȚIE: Există descrieri în care autorul/naratorul/personajul se referă la el însuși. Acestea se numesc autoportrete.

Page 63 of 107

MOTIVAREA APARTENENŢEI LA DESCRIEREA LITERARĂ DE TIP PORTRET ÎN PROZĂ Plan orientativ STRUCTURĂ

INTRODUCERE:

CUPRINS: Prezentarea a cel puţin două trăsături specifice descrierii literare - Naratorul îşi exprimă sentimentele faţă de persoana descrisă - Elemente de portret fizic și moral - Procedee stilistice specifice: figuri de stil și imagini artistice - Grupul nominal Ilustrarea acestor trăsături

CONCLUZIE:

PLAN DE ARGUMENTARE În opinia mea, fragmentul citat din opera literară „..................” (titlul) de ............................. (numele autorului) este o descriere artistic de tip portret – operă literară în care se prezintă sugestiv trăsăturile unui personaj, prin intermediul figurilor de stil și a imaginilor artistice.

În primul rând, naratorul își exprimă sentimentele de ............................. (ce fel de sentimente) față de ............................. (numele personajului). El insistă asupra trăsăturilor fizice, dar există și sugestii cu privire la portretul moral al eroului/eroinei. Modul principal de descriere este descrierea literară cu rol în surprinderea detaliilor semnificative ale acestuia/acesteia. ............................. (numele personajului) este ............................. (ex. frumoas(ă)), portretul lui/ei fiind alcătuit dintr-o sumă de amănunte oferite de povestitor: ............................. (citate). Amestecul de trăsături fac din ............................. (numele personajului) un/o bărbat/femeie de o frumusețe aparte. În al doilea rând, trăsăturile menționate sunt redate cu ajutorul imaginilor artistice, predominante fiind cele vizuale ............................. (exemplu). În plus, figurile de stil conferă expresivitate și accentueză subiectivitatea naratorului: comparații ............................. (exemplu), epitete duble ............................. (exemplu). Exemplele menționate relevă faptul că la nivel lexical, predomină substantivele și adjectivele, trăsătură specific descrierii.

În concluzie, prin aspectele menționate, textul dat prezintă toate notele definitorii ale unei descrieri literare, ce surprinde portretul unui/unei bărbat/femei frumos(ă).

Page 64 of 107

4. DESCRIEREA DE TIP PORTRET ÎN VERSURI Planul argumentării pentru descrierea portret în versuri I.

Introducere



Prezentarea trăsăturilor descrierii literare



Includerea textului în categoria descrierii de tip portret

II.

Cuprins



Apectele descrise



Sentinnentele determinate de personajul descris



Tipul de portret prezent: fizic/moral/mixt



Modul de expunere



Imaginile artistice folosite şi figurile de stil



Grupul nominal predomină.

III. 

Încheiere Concluzii

Page 65 of 107

MOTIVAREA APARTENENŢEI LA DESCRIEREA - PORTRET ÎN VERSURI Plan orientativ STRUCTURĂ

INTRODUCERE:

CUPRINS:

PLAN DE ARGUMENTARE În opinia mea, fragmentul citat din opera literară „..................” (titlul) de ............................. (numele autorului) este o descriere artistic de tip portret – operă literară în care se prezintă sugestiv trăsăturile unui personaj, prin intermediul figurilor de stil și a imaginilor artistice.

Poezia „..................” (titlul) de ............................. (numele autorului) ilustrează elocvent trăsături ale unei descrieri literare de tip portret, deoarece poetul pune în lumină particularitătile portretului surprins prin intermediul descrierii, ca mod predominant de expunere, procedeele expresive, grupul nominal si verbele la indicativ care redau frumusetea eternă a caracteristicilor deosebite ale personajului. În primul rând, poetul îsi exprimă, în mod direct și discret, sentimentele de admiratie fată de o persoană dragă sufletului său ............................. (dacă este precizată în textspecificarea), conturându-i un portret fizic/moral deosebit ............................. (descrie portretul). În al doilea rând, viziunea personală asupra portretului este conturată printr-o varietate de mijloace artistice. Limbajul este încărcat de expresivitate, astfel, sunt prezente figurile de stil și imaginile artistice ............................. (exemple+comentare). La nivel morphologic, apare grupul nominal cu precădere ............................. (exemple), iar verbele la indicative, prezente ............................. (exemple) redau frumusetea eternă a portretului. Fiind o descriere de tip portret poetul dă glas sentimentelor profunde de încântare, de admirație, de exuberanță, declanșate în sufletul său de contemplare a tabloului sau de admirație față de persoana descrisă.

CONCLUZIE:

În concluzie, prin viziunea artistică asupra persoanei descrise, poetul transmite emoție și reușește să modeleze cu ajutorul structurilor artistice originale, un impresionant portret.

Page 66 of 107

DESCRIEREA ȘTIINȚIFICĂ (NONLITERARE) FIŞĂ TEORETICĂ I TRASĂTURI:  obiectivitate;  surprinde elemente reale, demonstrabile;  discurs la persoana a III-a;  predomină neologismele (cuvintele noi) și aspectul îngrijit al limbii;  predomină verbele la modul indicativ, timp prezent;  se face doar în proză.

Page 67 of 107

c) NARAȚIUNEA FIŞĂ TEORETICĂ I. Definiţie: Narațiunea = este modul de expunere prin care autorul povestește o întâmplare sau un șir de întâmplări dispuse într-o succesiune de momente, desfășurate într-un spațiu determinat, la care participă unul sau mai multe personaje. Acest mod de expunere este specific operelor epice populare și/sau culte. II: TRĂSĂTURILE:  prezența unui narator sau povestitor, adică cel care relatează sau povestește faptele;  vocea delegată de autor pentru a povesti anumite întâmplări poate fi autorul, când relatarea se face la persoana a III-a, deoarece vorbește despre alții, sau un personaj al operei, când relatarea se face la persoana I, acesta vorbind despre sine și asumându-și atât rolul de narator cât și de personaj;  relatarea faptelor se face obiectiv fără intervenția directă a autorului, sentimentele fiind exprimate indirect (mijlocit) prin intermediul acțiunii și al personajelor. Cu toate acestea, când relatarea se face la persoana I, apare și o anumită doză de subiectivitate determinată de identitatea dintre personaj și narrator;  se observă, pe lângă narator, și alte elemente ale unei narațiuni sunt acțiunea (totalitatea faptelor și a întâmplărilor desfășurate) și personajele (persoanele care participă la acțiune);  acțiunile narate se desfășoară într-un anumit timp și spațiu;  spațiul poate fi real (închis și deschis) sau imaginar, constant sau în schimbare, terestru sau cosmic;  timpul narațiunii poate fi un singur moment sau o perioadă mai mare de timp, poate fi un timp real sau imaginar (ca în literatura SF). Totodată, narațiunea (acțiunea) poate viza trecutul, prezentul ori viitorul;  faptele relatate pot fi prezentate cronologic (în ordinea în care s-au petrecut în timp) ori în ordinea temporală aleatorie (întâmplătoare);  naratiunea are diferite funcții. Ea pune în relație o stare inițială de echilibru cu o stare finală aflată într-un echilibru modificat. În același timp, este un mijloc indirect de caracterizare a personajelor și le pune în relație unele cu altele, le aduce față în față, să se confrunte. De asemenea, diferitele spații și momente ale desfășurării acțiunii sunt puse în relație, pentru a da unitatea secvențelor narative. Acestea (secvențele narative) se leagă între ele prin diferite procedee: 

prin înlănțuire (dispunere cronologică a întâmplărilor);



prin alternanță (prezentarea alternativ a doua povestiri);



prin inserție (includerea unei povestiri în interiorul alteia - povestire în povestire sau povestire în ramă). Page 68 of 107

Ipostazele în care se poate identifica naratorul într-o operă epică sunt:  naratorul subiectiv (implicat afectiv, marca definitorie a implicării fiind relatarea la persoana I singular, ceea ce presupune perspectiva/viziunea proprie asupra evenimentelor relatate);  naratorul obiectiv (detașar/neimplicat afectiv, relatarea se face la persoana a III-a sinfular);  narator omniscient (singurul care „știe” cum gândesc și acționează personajele, în spatele cărora se află și pe care le prezintă în diferite ipostaze și situații);  naratorul-personaj în propria narațiune (care relatează la persoana I, narațiunea fiind marcat subiectivă);  uneori este o „voce” care nu poate fi identificată. Narațiunea se organizează pe momente ale subiectului:  EXPOZIȚIUNEA: prezentarea locului, timpului și spațiului narațiunii;  INTRIGA: întâmplarea care determină apariția unei tensiuni și declanșarea acțiunii;  DESFĂȘURAREA ACȚIUNII: acțiunea, faptele într-o anumită ordine în timp (și chiar spațiu);  PUNCTUL CULMINANT: momentul de tensiune (inclusiv „încordarea” cititorului, care așteaptă să afle ce turnură iau evenimentele);  DEZNODĂMÂNTUL: finalul acțiunii. Narațiunea poate fi relatată la persoana I, când naratorul este personaj (cel care înfăptuiește o acțiune sau ia parte la acțiune) sau martor (naratorul observă ce se întâmplă, fără a lua parte la acțiune). Narațiunea poate fi relatată la persoana a III-a, când naratorul nu este implicat în relatare, apărând ca un simplu spectator sau ca un „păpușar” care controlează acțiunile, gîndurile, sentimentele personajelor.

Page 69 of 107

ARGUMENTAREA CARACTERULUI DE NARAȚIUNE A UNUI TEXT DAT Plan orientativ STRUCTURĂ

PLAN DE ARGUMENTARE Textul „..................” (titlul) de ............................. (numele autorului), iliustrează particularitățile unui text narativ.

INTRODUCERE:

CUPRINS:

În primul rând, se evidențiează prezența narațiunii ca mod de expunere specific. Narațiunea se face la ............................. (la ce persoană se face narațiunea), implicând prezența naratorului ............................. (obiectiv/subiectiv). Textul se organizează ca succesiune logică și cronologică de evenimente, de la ............................. până la .............................. Existenţa personajelor angrenate în derularea evenimentelor, conform unei cauzalităţi, constituie un alt argument în favoarea unei narațiuni. ...................................................................................................... (menționăm, sub forma unui rezumat, evenimentele, evidențiind, succinct, personajele). Întâmplările sunt plasate, de obicei, într-un cadru spațial și temporal. În acest text, timpul este ............................., fixat prin indici precum ............................., iar spațiul ............................., fixat prin repere ca ..............................

CONCLUZIE:

În comcluzie, toate aceste argumente susțin încadrarea textului „..................” (titlul) de ............................. (numele autorului) în categoria textelor narrative.

Page 70 of 107

d) DIALOGUL FIŞĂ TEORETICĂ I. Definiţie: Dialogul = este modul de expunere prin care se reproduce, în vorbire directă, conversația dintre personaje. Într-un dialog, începutul fiecărei replici este marcat grafic prin linia de dialog sau prin semnele citării. OBSERVAȚIE:  Pentru a exista un dialog, „rolurile” de emițător și receptor trebuiesc să alterneze, participanții trebuind „să schimbe” informațiile. Într-un dialog, întâlnim frecvent verbe prin care naratorul introduce replicile personajelor la persoana a III-a (a declara, a arăta, a exclama, a șopti, a întreba, a comenta, a spune, a întreba). Acestea pot apărea:  înaintea replicii, fiind urmate de două puncte: Zise împăratul lui Făt-Frumos - De cine-n lume te temi tu mai mult?

(Făt-Frumos din lacrimă, Mihai Eminescu)  după replică, fiind precedate de virgulă, de semnul exclamării sau al întrebării: Să mergem! îi răspune Murgul. (Zâna Zorilor, Ioan Slavici)  în interiorul replicii (între linii de pauză sau între virgule): Vorbă scurtă, răspunse Ghiță, să rămânem aici... În ceas bun să fie zis, grăi bătrâna, și gând bun să ne dea Dumnezeu în tot ceasul! (Moara cu noroc, Ioan Slavici) IMPORTANT:  Semnele de punctuație sunt foarte importante în dialogul scris, având valoare expresivă:„!” (uimire, surpriză, entuziasm etc.), „?” (curiozitate, nedumerire etc.), „...” (indecizie, emoție etc.). Rolul dialogului în textul literar Fiind un procedeu care transcrie limba vorbită, dialogul este folosit frecvent de povestitori, care narează prin reproducerea limbajului personajelor. În acest fel, personajele Page 71 of 107

creează impresia de „libertate”, de eliberare de sub coltrolul naratorului, Se pot compara, spre exemplificare, un pasaj în stil direct (dialogat) și unul în stil indirect (narativ): Dar d. Mihalache izbucnește: - Ce? Cocoană! ce? sunt nebun? dumnavoastră mă scoateți cal de poște? - Nu striga că scoli copiii! - De cinci ceasuri de când alerg după dv. ca un turbat, nu e destul? Nu mai mă duc. (Tren de plecare, I.L. Caragiale)

Personajele par că vorbesc liber, că au inițiativă.

Domul Mihalache izbucnește. Întreabă cocoana dacă îl socotește cal de poște. Cucoana îi cere să nu strige, că scoală copiii. Mihalache spune că de cinci ceasuri aleargă după ei ca un nebun și întreabă dacă nu e destul. Spune că nu se mai duce.

Naratorul apare ca un „păpușar”, controlând tot ce fac personajele.

Dialogul constituie o modalitate de caracterizare a personajelor, replicile acestora fiind semnificative pentru gradul de cultură, educație, temperament/fire. OBSERVAȚIE:  Cu ajutorul limbajului, putem „data” (fixa în timp), „localiza” (fixa în spațiu) sau critica un personaj. Dialogul presupune câteva formule specifice, de inițiere (bună ziua, salut, alo etc.), de menținere (da, așa este, înțeleg, desigur etc.) și de încheiere (la revedere, pa etc.). Este important să respecți regulile de politețe în dialog, să îți respecți partenerul, fără a-l întrerupe, fără a încerca să îl pui în dificultate cu orice preț. Tipul de relație cu ceilalți „participanți” la dialog este și el foarte important: formulele de adresare, menținere, încheierem vocablarul trebuiesc alese cu grijă, diferit în cazul unui coleg de clasă față de cazul unui adult (părinte, profesor etc.).

Page 72 of 107

EXPRIMAREA OPINIEI DESPRE UN TEXT LITERAR, EXPRIMAREA UNEI OPINII DESPRE O TEMĂ/EVENIMENT 1. EXPRIMAREA OPINIEI DESPRE UN TEXT LITERAR FIŞĂ TEORETICĂ Opinia personală despre semnificaţiile unui text la prima vedere poate fi exprimată într-o compunere de tip argumentativ. STRUCTURA 1. Ipoteza - cuprinde ideile ce urmează a fi argumentate, pornind de la textul dat. Ea poate fi introdusă prin structuri specifice: în opinia mea, din punctul meu de vedere, consider că, cred că, în ceea ce mă privește etc. 2. Cuprins - conţine argumentele ce susţin afirmaţia din ipoteză. Ele trebuie formulate clar şi convingător prin structuri specifice: faptul se explică prin, aceasta se explică prin, în primul rând, în al doilea rând, nu în ultimul rând, pe de o parte... pe de altă parte, din cauză că, cu siguranţă că, probabil că, în plus, în afară de, ca şi cum etc. Pentru a sprijini argumentele susţinute se folosesc formulări, precum de exemplu, de pildă, bunăoară, ca ilustrare, precum etc. 3. Concluzia - ideea finală, introdusă prin structuri de genul: coroborând argumentele menţionate, conchid că, în consecinţă, in concluzie, prin urmare, aşadar, în final, rezumând etc.

2. EXPRIMAREA UNEI OPINII DESPRE O ANUMITĂ TEMĂ/EVENIMENT Structura textului argumentativ este, în general, tripartită:

1. Ipoteza - cuprinde ideile ce urmează a fi argumentate, pornind de la textul dat. Ea poate fi introdusă prin structuri specifice: în opinia mea, din punctul meu de vedere, consider că, cred că, în ceea ce mă privește etc.; 2. Argumentarea pro/contra se poate constitui prin: a. explicații – introduse prin conectori specifici: fiindcă, deoarece; b. exemple – introduse prin structuri specifice: de exemplu, precum, în acest sens; c. comparații – introduse prin termeni specifici: la fel ca, spre deosebire de, în schimb, față de; d. detalieri – intoduse prin conectori specifici: în plus, mai mult, în afară de etc.. 3. Concluzia este, de regula, „simetrică”, reluând, cu un plus de nuanțe, ipoteza. Este marcată, de asemenea, prin structuri specifice: așadar, prin urmare, în concluzie.

Page 73 of 107

OBSERVAȚIE:  Este bine să aranjezi argumentele de la cel mai slab spre cel mai puternic; aceasta din urmă se va întipări, ămpreună cu concluzia, în mintea cititorului. În acest sens, poți să le „ierarhizezi”/organizezi după importanța lor, prin structuri precum în primul rând, în al doilea rând.  Încearcă să realizezi îm introducere, o captare .a bunăvoinței cititorului, prin întrebări sau afirmații provocatoare pe marginea subiectului abordat.



Page 74 of 107

SEMNIFICAŢIEI TITLULUI UNEI OPERE FIŞIER TEORETIC I. DEFINIŢIE: Titlul unei opere literare = este un element sugestiv sau rezumativ care orientează lectura cititorului, creând un orizont de aşteptare. Titlul îndeplineşte în textul epic mai multe roluri: - poate indica tema, personajele, ideea centrală a textului; - face trimitere la o anumită specie literară. De exemplu, un grup nominal care indică un reper spaţio-temporal anticipează caracterul descriptiv (România pitorească); prezenţa unor elemente fantastice trimite la specia basmului (FătFrumos din lacrimă); numele a două personaje animaliere sau obiecte anunţă specia fabulei Boul şi viţelul, numele unei personaj sugerează că acesta este protagonistul operei (Ion) etc., în funcţie de structură, titlul poate fi: a) sintetic - conţine un singur termen; b) analitic - este format dintr-un grup de cuvinte. Din punct de vedere semantic, are sens: a) propriu; b) figurat. OBSERVAȚIE:  Semnele de punctuaţie folosite în unele titluri dobândesc rol stilistic. De pildă, punctele de suspensie sugerează ironia autorului (D-l Goe...), semnul exclamării arată un îndemn, incitând la aventură (Toate pânzele sus!), semnul întrebării stârneşte curiozitatea (Unde fugim de-ocasă?) etc..  Anumite titluri sunt construite pe tehnica aşteptării frustrate, tehnică ce constă în crearea unui orizont de aşteptare ce nu coincide cu mesajul textului. Cititorul poate observa acest lucru abia după terminarea lecturii. În textele lirice, titlul îndeplineşte mai multe roluri: - anticipează tema, motivele centrale şi starea dominantă a eului liric; - face trimitere la o anumită specie literară. De pildă, o secvenţă ce conţine coordonate spaţiale sau temporale anunţă un text descriptiv şi specia pastelului („Noapte de vară”); o anumită structură poetică anticipează arta poetică (Cuvânt Iambul) etc. - poate avea sens propriu (Dimineaţa) sau figurat (Minune); - este în strânsă relaţie cu textul, susţinând mesajul acestuia.

Page 75 of 107

ARGUMENTAREA SEMNIFICAȚIEI TITLULUI UNEI OPERE LIRICE Plan orientativ STRUCTURĂ

INTRODUCERE:

CUPRINS:

PLAN DE ARGUMENTARE Titlul operei „..................” (titlul) de ............................. (numele autorului), se constituie ca o sinteză a întregului mesaj poetic, el funcționând ca o cheie de lectură intratextuală, oferind indicia cu privire la idea ..............................

În primul rând, opera valorifică o dimensiune tematică/două dimensiuni într-o formă versificată ............................. (precizează structura poeziei). În plan real, titlul „..................” (titlul), iar în plan imaginar .............................. Pe de altă parte, titlul „..................” (titlul) devine simbolul central al textului, întărind mesajul, iar legătura cu acesta se face prin intermediul câmpului lexico-semantic, dar și cu ajutorul procedeelor artistice ............................. (exemple pe care le comentezi). Toate aceste resurse expressive au menirea se a spori expresivitatea mesajului și percepția subiectivă a eului liric asupra ............................. (aspectului prezentat – ce prezintă).

CONCLUZIE:

Titlul – chinesența întregului mesaj poetic, pune în lumină o creație lirică pe tema ............................. (tema operei), de o surprinzătoare forță expresivă.

Page 76 of 107

ARGUMENTAREA SEMNIFICAȚIEI TITLULUI UNEI OPERE EPICE Plan orientativ STRUCTURĂ

INTRODUCERE:

CUPRINS:

PLAN DE ARGUMENTARE Titlul textului fragmentar al operei literare „..................” (titlul) de ............................. (numele autorului) se constituie ca o sinteză a întregului mesaj epic. Din perspectivă hermeneutică, titlul funcționează ca o cheie de legătură intratextuală, oferind indicii cu referire la tema operei ............................. (prezizează tema), este astfel spus, o poartă de inrtrare în lumea textului narativ. În primul rând, textul fragmentar propus este o creație epică ce valorifică o singură dimensiune tematică/două dimensiuni tematice ............................. (numește temele), întro structură simplă, care are la bază un conflict interior/exterior și se declanșează în momentul în care ............................. (specifică momentul). Discursul epic se construiește cu ajutorul narațiunii, modul principal de expunere, care se îmbină armonios cu descrierea/cu dialogul. Secvența din titlu ............................. (ce valoare/valori morfologice are/au cuvântul/cuvintele), oferind indicia cu privire la ............................. (temă/idée fundamental/specie literară). Fragmentul propus evidențiează o serie de sentimente ............................. care reies din idea principală a textului .............................. Naratorul este subiectiv/obiectiv și relatează la persoana a Ia/a III-a. Legăturile dintre titlu și text se observă la nivelul unor construcții ce conțin cuvinte din același camp semantic ............................. (citate). În al doilea rând, la nivel stylistic, semnificațiile evidențiate încă din titlu sunt puse în relație cu ideea aautorului și sentimentele dominante, prin intermediul ............................. (figurilor de stil și imagini artistice+interpretare). Întreg discursul narativ este construit pe baza ideii ............................. (care este ideea; se poate interpreta și atitudinea unui personaj-cheie, legătura dintre ceea ce sunt sau ceea ce fac și comentarea unor motive/secvențe semnificative).

CONCLUZIE:

Așadar, sintetizez prin a sublinia că titlul textului fragmentar selectat din opera „..................” (titlul) de ............................. (numele autorului), reprezintă o chintesență a întregului mesaj, punând în lumină o creație epică pe tema ............................. (tema), de o surprinzătoare forță expresivă.

Page 77 of 107

ARGUMENTAREA SEMNIFICAȚIEI TITLULUI UNEI OPERE DRAMATICE Plan orientativ STRUCTURĂ

INTRODUCERE:

CUPRINS:

PLAN DE ARGUMENTARE Titlul textului fragmentar al operei literare „..................” (titlul) de ............................. (numele autorului) se constituie ca o sinteză a întregului mesaj dramatic și funcșionează ca o cheie de legătură intratextuală, oferind indicii cu privire la tema ............................. (precizează tema), este astfel spus, o poartă de intrare în lumea textului.

În primul rând, textul fragmentar propus este o creație dramatică ce valorifică o singură dimensiune tematică, iar textul fragmentar este extras din ............................. (actul/scena) și are la bază un conflict dramatic, care se declanșeză în momentul în care ............................. (prezinta momentul declanșator). Secvența din titlu ............................. (ce parte de valoare) oferă indicii cu privire la ............................. (idea fundamentală). În al doilea rând, legătura dintre titlu și text se face prin: ............................. (termini din câmpul lexico-semantic), dar și prin ............................. (dialogul pe care personajele îl au, vorbind despre .............................).

CONCLUZIE:

În concluzie, subliniez prin a accentua că titlul „..................” (titlul) reprezință o chintesență a întregului mesaj, punând în lumină o creație dramatică pe tema ............................. (precizează tema) de o surprinzătoare forță expresivă.

Page 78 of 107

MESAJUL ȘI SEMNIFICAȚIILE UNEI OPERE Mesajul unei opere: -

este ideea/sentimentul pe care opera îl/o transmite cititorului; are caracter subiectiv, exprimând ideile și trăirile poetului; este încifrat în figurile de stil și în imaginile artistice; la nivel leical, mesajul se conturează în prezența în text a termenilor dintr-un anumit câmp lexico-semantic (ex: al naturii, sentimentelor, timpului, etc.) - titlul permite decodarea semnificațiilor/mesajului unui text.

Page 79 of 107

ARGUMENTAREA MESAJULUI ȘI SEMNIFICAȚIA UNEI OPERE LIRICE Plan orientativ STRUCTURĂ

INTRODUCERE:

CUPRINS:

PLAN DE ARGUMENTARE În opinia mea, mesajul operei literare „..................” (titlul) de ............................. (numele autorului) este o creație lirică de mare sensibilitate și profunzime artistică ce evidențiază/prezintă/ilustrează ............................. (se menționează tema textului, idea central desprinsă din aceasta).

În primul rând, mesajul artistic are caracter subiectiv, transmițând cititorului gândurile, sentimentele, stările sufletești ale poetului, care apare în ipostaza de ............................. (contemplator, îndrăgostit nostalgic, on care mediteză asupra trecerii ireversibile a timpului, etc.). Sentimentul dominant este ............................. provocată de .............................. În plus, titlul contribuie la decodarea semnficațiilor textului prin termenii-cheie pe care îl conține. ............................. (se comentează titlul la nivel morfologic și stilistic). În al doilea rând, mesajul este dezvăluit în mod subtil printr-un limbaj expresiv, care creează imagini artistice sugestive. Astfel, ............................. (se comentează figurile de stil și imaginile artistice mai sugestive – vezi Genul liric – argumentare). Mai mult decât atât, ideea ............................. este susținută și la nivel lexical, prin prezența unor termeni din câmpul lexico-semantic al .............................: ............................. (se oferă exemple din text). Toate acestea creează o atmosferă/ un univers în care domină ..............................

CONCLUZIE:

În concluzie, „..................” (titlul) de ............................. (numele autorului) transmite cititorului sentimentul ............................. (se reia mesajul operei). Poezia impresionează prin viziunea originală asupra temei ............................., prin profunzimea ideilor, sentimentelor transmise, prin expresivitatea limbajului și prin forța de sugestie a imaginilor artistice.

Page 80 of 107

ARGUMENTAREA MESAJULUI ȘI SEMNIFICAȚIA UNEI OPERE EPICE Plan orientativ STRUCTURĂ

INTRODUCERE:

CUPRINS:

PLAN DE ARGUMENTARE În opinia mea mesajul operei „..................” (titlul) de ............................. (numele autorului) prezintă ideea că ............................. (ideea textului) și exprimă sentimentele de ............................. (sentimentele care reies din text). În primul rând, sugestivă pentru descoperirea semnificațiilor textului este însuși tema pe care autorul o abordează într-un mod original /inedit/sugestiv ............................. (care este aceasta ?De unde reiese-o secventă) Fragmentul propus aparține genului epic, astfel că autorul transmite, în mod indirect, sentimente de ............................. (sentimentele care reies) care reies din tema prezentată. Întâmplările relatate sunt la persoana............................. (persoana la este narat textul) de către un narator subiectiv/obiectiv și prezintă prin intermediul plăsmuirilor fictive, personajelor, ............................. (care sunt? Ce vrea să prezinte/să transmită fragmentul/ce mesaj moralizator poartă/ce efect are asupra lectorului). În al doilea rând, mesajul textului fragmentar este susținut și de o serie de procedee artistice, prin intermediul cărora autorul transmite o serie de gânduri, de idei, de impresii Ce vrea să prezinte/să transmită fragmentul/ce mesaj moralizator poartă/ce efect are asupra lectorului ............................. (3-4 figuri+interpretate). Atenție, se mai pot interpreta interogațiile retorice și exclamațiile retorice care atrag atentia asupra unor elemente devenite simboluri în text sau asupra unor emoții, stări Mesajul reiese și din relațiile dintre personaje, astfel încât dialogul dintre ............................. (numele personajului) și ............................. (numele personajului) reliefează ideea că............................. (prezintă ideea) generând un conflict atât interior, cât și exterior.

CONCLUZIE:

În concluzie, textul fragmentar selectat din opera „..................” (titlul) de ............................. (numele autorului) transmite un mesaj puternic/deosebit/excepțional ce ilustrează ideea că/faptul că ............................. (prezintă ideea).

Page 81 of 107

ARGUMENTAREA MESAJULUI ȘI SEMNIFICAȚIA UNEI OPERE DRAMATICE Plan orientativ STRUCTURĂ

PLAN DE ARGUMENTARE

INTRODUCERE:

În opinia mea mesajul operei „..................” (titlul) de ............................. (numele autorului) prezintă ideea că ............................. (ideea textului) și exprimă sentimentele de ............................. (sentimentele care reies din text).

CUPRINS:

În primul rând, sugestivă pentru descoperirea semnificațiilor textului este, însuși tema pe care autorul o abordează într-un mod original/inedit/sugestiv ............................. (care este aceasta). Modul predominant de expunere, este dialogul dramatic, iar textul prinde viață exclusive din schimbul de replici dintre personaje. Astfel ............................. (numele personajului) și ............................. (numele personajului) poartă o discuție despre ............................. (rezumi). În al doilea rând, trăirile, ideile și sentimentele reies și din indicațiile scenice, care au rolul de a arăta ............................. (gesturile, mimica, tonalitatea+exemple). O caracteristică aparte a textelor dramatice o constituie conflictul, care potențează ideea că ............................. (care este ideea) și se declanșează în momentul în care ............................. (apare un personaj ………………..).

CONCLUZIE:

În concluzie, textul fragmentar „..................” (titlul) de ............................. (numele autorului) transmite un mesaj puternic/deosebit/excepțional ce ilustrează ideea că ............................. (care este ideea).

Page 82 of 107

CARACTERIZAREA UNUI PERSONAJ DINTR-UN TEX EPIC/DRAMATIC Personajul literar este persoana care participă la acțiunea unei opere epice sau dramatice. AMINTEȘTE-ȚI! Modalități de caracterizare a unui personaj Directe

-

De narator De alte personaje Autocaracterizare

Indirecte

-

Prin gesturi, fapte, atitudini Mediul în care se află sau din care provine Gânduri Limbaj Nume Relațiile cu alte personaje

Planul redactării pentru caracterizarea unui personaj I.  II.

Introducere Includerea personajului în textul dat Cuprins



Precizarea mijloacelor de caracterizare utilizate de autor (directe, indirecte)



Numirea trăsăturilor personajului ilustrate cu scene semnificative din textul dat



Precizarea relaţiilor dintre personajul menţionat şi celelalte personaje din text



Evidenţierea mijloacelor artistice folosite în caracterizare

III. 

Încheiere Formularea opiniei personale cu privire la personajul menţionat

Page 83 of 107

CARACTERIZAREA PERSONAJELOR INTRODUCERE: Încadrarea personajelor în operă SCHIŢA

Goe este personaj principal, de ficţiune, prezentat într-un moment caracteristic al existenţei sale. Tipul copilului prost crescut, victimă a unei educaţii defectuoase – un viitor Caţavencu.

NUVELA

Personaj istoric, principal, domn al Moldovei în două rânduri. Accentul cade pe caracterizarea sa complexă. Alexandru Lăpuşneanul e tipul tiranului crud, sângeros.

ROMANUL

Personaj principal, de ficţiune. Vitoria Lipan îmntruchipează tipul femeii simple, de la ţară, dar înzestrată cu nebănuite calităţi. Prezentată din momentul când îşi aşteaptă soţul şi până la găsirea osemintelor acestuia şi pedepsirea făptaşilor.

BASM

Prâslea (Făt-Frumos) este erou de ficţiune, întruchipare a idealului de cinste, curaj, inteligenţă şi bunătate al poporului. Prezent din momentul în care începe acţiunea reparatorie – personaj principal – săvârşeşte o serie de „munci”.

BALADĂ

Personaj real, principal, prezentat în antiteză cu personajul negativ Manea. Toma întruchipează tipul haiducului – prezentat în ultimele momente ale vieţii sale.

COMEDIE

Caţavencu e personaj principal, de ficţiune. Prezentat în preajma alegerilor din acel judeţ de munte, când, intrat în posesia unei scrisori compromiţătoare, şantajează pe Trahnache şi Tipătescu ptentru a obţine deputăţia.

CUPRINS: Precizarea, însoţită de exemple, a mijloacelor de caracterizare

SCHIŢA

NUVELA

Directă – de narator

Directă – de alte personaje

Narator ironic – apelativul domnule

Narator obiectiv, intervine rar, dar sugestiv: „dorul lui cel

Directă autocaracterizare

Indirectă – fapte, gânduri

Indirectă - limbaj

Indirectă – relația cu alte personaje

Considerat foarte deştept şi „simţitor” de rudele lui – contrast izbitor între pretenţii şi realitate

Obraznic, prost crescut: urlă, ţipă, nu stă în compartiment, scoate capul pe geam, trage semnalul de alarmă

Obraznic, lipsit de orice respect „Vezi că...”; „Ce treabă ai tu, urîtule?”

Mic tiran al familiei – speculează dragostea damelor

Mitropolitul „crud şi cumplit este omul acesta”

Ambiţios, ferm, nu renunţă la planul său de a redeveni

Inteligent, rosteşte replici memorabile

Crud, nemilos cu boierii, dar nici apropiat de popor, de

Obraznic şi faţă de necunoscuți

Page 84 of 107

tiranic…” „deşănţată cuvântare”

ROMANUL

E frumoasă „ochii căprii răsfrângeau lumina castanie a părului” „avea o frumuseţe neobişnuită în privire”

BASM

Fiul ei o găseşte „fărmăcătoare cunoaşte gândul omului” Bogza e uluit de unde ştie ea cum s-au petrecut lucrurile

Îşi recunoaşte limitele: „Ca o femeie proastă ce mă aflu”, disimulare ce-l anunţă pe Ilie Moromete

Tatăl său îl desconsideră la început: „un mucos ca tine…”

domn. Caracterul lui răzbunător va degenera devenind un tiran crud, sîngeros

„Dacă voi nu mă vreţi …”, „Proşti, dar mulţi”

care se teme – îl sacrifică pe Moţoc pentru a potoli mulţimea

Hotărâtă, curajoasă - pleacă într-o călătorie foarte primejdioasă, dar nu din spirit ieftin de aventură, ci fiindcă aşa i-o cere datina

Vorbă înţeleaptă, presărată cu zicale; aforisme: „Cine nu cearcă, nu izbuteşte”; „Cel ce spune multe ştie puţine”

Soţie şi mamă iubitoare. Nu din răzubnare îi cercetează pe ucigaşi, ci din sete pentru adevăr şi dreptate

Curajos – se oferă să păzească pomul; Inteligent – foloseşte – ţepuşele

Modest, respectuos faţă de tatăl său şi nu numai

Corect,cinstit, necruţător cu zmeii şi balaurul; nu decide el pedeapsa pentru fraţii săi

Înzestrat cu puteri supranaturale luptă cu zmeii şi-i învinge BALADĂ

COMEDIE

Prezentat ca întruchipare a unui ideal de perfecţiune: frumuseţe fizică, înţelepciune, vitejie: „nalt la stat mare la sfat şi viteaz …”

În indic. scenice

Manea îi recunoaşte calităţile: „nalt la stat/Mare la sfat”

Fire sociabilă resimte dureros singurătatea: închinare-aş … Curajos, însetat de libertate; nu se pierde cu firea în momemte grele

Mişel Trahanache îl

Umor involuntar

Şantajează, falsifică; nu

Milos – salvează puii

Vorbeşte cumpătat, calm şi cu înţelepciune „dă-ţi mânia la o parte…”

Prietenos, ospitalier cu Manea, pe care îl va caracteriza dur însă just: „viteaz ca o muiere..”

Nu disperă în ceasul morţii „ceam gândit …/dar şi ceasul mi-a sosit”

Grijuliu cu calul său

Incult, dar reuşind să-şi

Deşi duşman cu Trahnache şi

Page 85 of 107

Cabotin- om ce mimează anumite stări, om fals: „luptă ostentativ cu emoţia”

numeşte „plastograf. ” Pristanda îi sesizează „calităţile”; „Straşnic prefect ar fi ăsta!”

„Vreau ceea ce merit în oraşul ăsta de gogomani

acceptă decât deputăţia - părere exagerat de bună despre el însuşi. Politician lipsit de orice scrupul

ameţească auditoriul - se lasă ameţit el însuşi non sensuri pronunţii şi citate greşite

Tipătescu, e la fel de imoral ca ei ; devine un membru de nădejde al partidului

CUPRINS: Numirea a patru trăsături ale personajului Ilustrarea trăsăturilor personajului prin referire la scene / situaţii semnificative SCHIŢA

Prost crescut - vorbeşte urât cu rudele şi cu necunoscuţii „Vezi că sînteţi proaste…”

Certat cu şcoala, repetă mereu clasa „Ca să nu mai rămîie repetent şi anul acesta…”

Mic tiran al familiei, exploatează dragostea exagerată a rudelor, şantajîndu-le

Obraznic, neascultător - nu stă în compartiment, scoate capul pe fereastră şi îşi pierde pălăria unde avea şi biletul de tren

NUVELA

Fire energică, caracter ferm – nu renunţă la planul de a redeveni domnitor

Răzbunător – îi ucide pe boierii care l-au trădat, dar şi pe cei nevinovaţi

Crud, sângeros - dă ordin să fie omorîţi 47 de boieri la ospăţul „de împăcare”

Inteligent, bun psiholog – citeşte gândurile ascunse ale lui Moţoc înşeală vigilenţa boierilor care cred în sinceritatea lui

ROMANUL

Respectă cu sfinţenie datina străbună - îşi creşte copiii în spiritul datinei, al tradiţiei acelaşi respect pentru datină o fac să plece în căutarea lui Lipan

Prevăzătoare, calculată - deşi făcea prima dată acest lucru, îşi pregăteşte în detaliu expediţia de căutare a adevărului

Inteligentă, plină de tact, abilă - ştie să întrebe fără să dea de bănuit, mimează neputinţa, pune cap la cap cele aflate şi reface cu exactitate drumul lui Nechifor

Bun psiholog – îl învinge pe Bogza folosind un adevărat arsenal psihologic, încât acesta se dă de gol, căzând în cursa abil întinsă de eroină

BASM

Curajos – păzeşte mărul, se luptă cu zmeii şi balaurul

Inteligent – cele 2 ţepuşe; îşi dă seama de planul fraţilor săi

Însușiri supranaturale - se luptă cu zmeii şi balaurul şi-i învinge; - se preface în foc

Modest, milos - nu pretinde că va salva merele – doar să încerce - salvează puii

BALADĂ

Viteaz – alege viaţa de haiduc

Trăieşte în comuniune cu natura - „codru se cutremura…”

Însușiri supranaturale vorbeşte cu calul „că mi-a răpus zilele /…pentru tine , murgule …”

Calm, ospitalier, înţelept – îl primeşte prietenos pe Manea, îl îndeamnă la calm

Page 86 of 107

COMEDIE

Demagog – foloseşte cuvinte mari, dar în realitate nu urmăreşte decât scopuri meschine

Şantajist - recurge la această armă ştiind că e o ocazie poate unică de a deveni deputat

Imoral, necinstit – falsifică dococumente cu care îşi însuşeşte ilegal bani

Lipsit de demnitate - acceptă să conducă manifestaţiile în cinstea victoriei lui Dandanache; el e marele câştigător însă, cooptat fiind în „partidul lui madamTrahanache”

CUPRINS: Prezentarea relaţiilor dintre personajul principal şi alte două personaje SCHIŢA

Primeşte o educaţie foarte proastă din partea celor 3 dame; Prost crescut, îi răspunde obraznic tânărului care îi atrage atenţia le şantajează, comportându-se ca un mic tiran al familiei să nu scoată capul pe fereastră: „Ce treabă ai tu , urîtule ?”

NUVELA

Trădat de Moţoc în prima domnie, a învăţat să se folosească Nu e apropiat de popor, care şi-a pus mari nădejdi în el. de intrigantul boier, pe care îl dă mulţimii răsculate ca s-o Preocupat doar de a-şi menţine tronul, nu încearcă să uşureze liniştească „Îmi vei fi trebuitor…” viaţa celor mulţi şi nu se bazează pe ei, cum a făcut Ştefan cel Mare.

ROMANUL

Îşi iubeşte foarte mult copiii, dar nu acceptă deloc tendinţele spre modernitate ale Minodorei, cu care e mai aspră. Pe Gheorghiţă îl consideră necopt, dar are o mare influenţă asupra acestuia.

BASM

Respectuos faţă de tatăl său – nu are pretenţia că va reuşi Curajos, nu se teme de zmei şi se luptă cu aceştia, omorându-i, ca salvarea merelor şi pe balaur

BALADĂ

Prezentat în antiteză cu Manea. Îl primeşte cu prietenie, Are în cal un adevărat tovarăş de luptă. Îi dă în grijă ca, după calm, „ca c-un frate să vorbească…”. Rănit grav de acesta, îl moartea lui, să nu se lase încălecat decât „de-un tînăr sprîncenat…” numeşte „fecior de lele / şi viteaz ca o muiere”

COMEDIE

Joacă tare cu Trahanache şi cu Tipătescu neacceptând decât mandatul. Îi şantajează ameninţându-i cu publicarea scrisorii, pe care ar fi restituit-o, totişi, conform înţelegerii, spre deosebire de Dandanache, care o păstrează pe a lui

Nu arată niciodată că i-ar urî pe făptaşi, că o obsedează dorinţa de răzbunare. Obsesia ei constă în căutarea şi aflarea adevărului, iar vinovaţii trebuie să plătească, pentru a se restabili echilibrul, atât de preţuit în acea lume

Deloc impresionat că ar putea s-o distrugă pe Zoe, se gudură pe lângă aceasta atunci când rămâne fără scrisoare şi acceptă să conducă manifestaţia – va fi un „zelos” membru al partidului, pentru că e mai inteligent decât Farfuridi şi mai vivace decât Dandanache

ÎNCHEIERE:

Page 87 of 107

CARACTERIZAREA UNUI PERSONAJ DINTR-UN TEX EPIC/DRAMATIC Plan orientativ STRUCTURĂ

PLAN DE ARGUMENTARE Personajul este „ființa de hârtie” (Roland Barthes), instanta narativă prin intermediul căreia autorul își exprimă propria viziune, propriile idei și sentimente, în mod indirect, în opera literară.

INTRODUCERE:

CUPRINS: -

-

Caracterizarea de către narator și alte personaje

Portretul moral

În fragmentul ............................. (numele operei) de ............................. (numele autorului) este prezentat un moment semnificativ din viața personajului ............................. (numele personajului) ............................. (se prezinta pe scurt subiectul operei). Astfel, trăsăturile eroului sunt conturate cu finețe de către narator prin mijloace de caracterizare specifice: directe și indirecte.

............................. (numele personajului) este personaj principal, deoarece participǎ la toate momentele acţiunii, fiind în centrul acesteia (secundar, deoarece participǎ la acţiune, având rolul de a pune în luminǎ personajul principal/un personaj central, cǎci ocupǎ un rol important în acest fragment, se aflǎ în centrul acţiunii pe care acesta îl conţine. În cazul în care nu ştim cu siguranţǎ, din fragmentul dat, dacǎ e personaj principal sau secundar al creaţiei). Statutul social al lui ............................. (numele personajului) îl prezintǎ pe acesta ca fiind ............................. (ocupaţia, calitatea ), din ............................. (localitatea), aparţinând unei familii de condiţie medie/superioarǎ/inferioarǎ, deoarece .............................(exemplu+citat).

-

gesturi

Aflat la vârsta ............................., el apare într-un moment obişnuit/de excepţie al existenţei sale, cǎci ............................. (scurta narațiune a secvenței).

-

atitudini

Portretul sǎu fizic (nu este prezent) este sugerat/abia prezentat/bine reprezentat/amplu prezentat în acest text: ............................. (citat). Naratorul pune accent pe trǎsǎturile moral – sufleteşti ale personajului, ce sunt conturate prin diverse mijloace.

relația cu alte personaje

Astfel, el apare caracterizat prin mijloace directe, de cǎtre narator ............................. (citat), de cǎtre personajul Y ............................. (citat), prin autocaracterizare ............................. (citat).

Ilustrarea acestor trăsături

Mijloacele indirecte de realizare a portretului sunt, însǎ, hotǎrâtoare: faptele sale, relaţia sa cu personajele Y, Z, M ............................. (exemple), prin limbajul sǎu, gesturi, mimicǎ, mod de a se îmbrǎca, prin atitudinea faţǎ de ceilalţi, impresia faţǎ de sine însuşi, prin mediul cǎruia îi aparţine, prin reacţia celorlalte personaje faţǎ de el/ea etc.

-

CONCLUZIE:

Îmbinând armonios mijloace de caracterizare directă și indirectă, autorul reușește să evidențieze trăsături definitorii în conturarea personajului ............................. (exemple) din fragmentul ............................. (exemple) precum ............................. (exemple).

Page 88 of 107

II. COMPUNERI AVÂND CA SUPORT TEXTUL NONLITERAR B. TEXTUL NONLITERAR TEXTUL NONLITERAR este elaborat pentru a comunica un conţinut în care acţionează, cu precădere, funcţia referenţială. Vizează domenii diverse, de la cele ştiinţifice şi juridico-administrative la mass-media audio-vizuală, concretizându-se; cu ajutorul registrelor lingvistice (oral/scris; popular/cult; regional, colocvial, argoul şi jargonul). Indiferent de textul funcţional reprezentat în comunicare, emiţătorul abordează obiectiv realitatea şi foloseşte un limbaj comun, convenţional, prin excelenţă tranzitiv (scopul principal este de a transmite informaţii). TEXTUL NONLITERAR 1. Conține o situație de comunicare din care lipsesc mijloacele artistice (pot fi folosite repetiții, enumerații, comparații etc., dar acestea nu sunt utilizate cu intentie artistic); se bazează pe sensul propriu al cuvintelor, menit să exprime date idei și informații despre realitate. 2. Emițătorul este, în general, obiectiv, prezentând realitatea în datele ei generale și/sau particulare; poate fi autorul textului sau o persoană, de obicei identificabilă cu nume și/sau statut real; atunci când este cazul, subiectivitatea se referă mai ales la modul în care se exploatează datele, informațiile, evenimentele etc. și la poziția (ideologia, norma, legea, regula…), explicită sau implicit, pe care autorul o apără. 3. Receptorul poate fi cititorul sau o persoană reală, identificabilă. 4. Contextual în care are loc comunicarea diferă în funcție de ideile autorului, fie tipul de text nonliterar și de factori din afara sferei literaturii (date, fapte, evenimente, concept, cauze, efecte, determinări, analogii etc.). 5. Subiectul, aparține lumii reale, fără apel la ficțiune, este, de obicei, neutru și privește ideile și opțiunile autorului, semnificația informațiilor, a datelor, a faptelor și evenimentelor prezentate; conținutul de idei se adresează mai eles rațiunii/gândirii cititorului. 6. Mesajul este unic, neutru, rareori putând fi interpretat în mai multe feluri sau mai multe perspective. 7. Întrucât comunicarea se referă la personae, date, informații, evenimente rele etc., organizarea textului este astfel aleasă, încât se permite informația rapidă și complexă a cititorului: studiul științific cu structură arborescentă (părți, capitol, subcapitole …), articol, text publicitar, știre …; inserția unor fototipii/imagini, tabele, grafice …; text memorialistic, publicistic, științific, argumentative, demonstrative …; știre, reclamă, slogan, anunț. 8. Limbajul are, ca scop principal, transmiterea de informații și presupune exactitate, precizie, claritate, obținute prin utilizarea sensurilor proprii ale cuvintelor, a termenilor, tehnici și stiințifici specifici domeniului, a neologismelor, a unor formule și construcții fixe, ca și prin concentrație lexical

Page 89 of 107

Pentru înțelegerea aprofundată a unui text nonliterar se răspunde la câteva întrebări fundamentale: ÎNTREBĂRI

TEXTUL NONLITERAR

 ”cine” poveștește/prezintă?

 autorul identificabilă

 ”ce” se povestește/se prezintă?

 date, idei, informații, evenimente, întâmplări reale

 ”cine” ia parte la acțiune/este implicat?

 autorul, organizații

 ”unde” și ”când” se întâmplă?

 indicia spațio-temporali ai situației prezentate

 ”cum” și ”în ce context/împrejurare”?

 descrierea științifică a situației în care au loc evenimentele și întâmplările reale

 ”ce semnificație prezentate”/”pentru ce”?

au

faptele

sau

o

personae

persoană

reale,

reală,

instituții,

 mesaj unic, neutru

II TRĂSĂTURI: 

face referire la un eveniment, obiect, fenomen din realitate;



scopul textului este de a informa, de a convinge (scop persuasiv), de a comunica date exacte, idei etc;



Ttermenii sunt folosiţi cu sens propriu (denotativ);



lipsesc figurile de stil şi alte procedee expresive;



apar termeni ştiinţifici, neologisme, termeni de specialitate;



este redactat, de obicei, la persoana a lll-a;



în această categorie intră: reţetele, mersul trenurilor, articolele de ziar, instrucţiunile de folosire pentru anumite aparate etc.

Page 90 of 107

Plan de redactare a compunerii I.  II.

Introducere Includerea fragmentului în categoria textelor noniiterare Cuprins



Ilustrarea trăsăturilor operei noniiterare cu exemple din textul dat



Prezentarea temei textului



Scrierea la persoana a lll-a dintr-o perspectivă obiectivă



Absenţa mărcilor afective şi subiective



Predominanţa neologismelor şi a termenilor de specialitate

III. 

Încheiere Concluzii

Page 91 of 107

III. COMPUNERI IMAGINARE 1. Compuneri descriptive FIŞĂ TEORETICĂ

Compunerea descriptivă este cea în care sunt prezentate trăsăturile unui peisaj, oraş, interior, persoană. AMINTEȘTE-TI!: Ţinând cont de obiectul descrierii, aceasta este: a) descriere-tablou (prezintă un colţ din natură) b) descriere-portret (înfăţişează chipuri umane cu trăsături fizice şi/sau morale). În funcţie de stilul redactării, există: a) descriere literară sau artistică (subiectivă);  descriere ştiinţifică sau obiectivă.

Descrierea artistică este textul în care se prezintă sugestiv un conț de natură, un obiect sau o persoană, prin intermediul figurilor de stil și al imaginilor artistice.

Descrierea științifică este textul în care sunt prezentate în mod obiectiv trăsături ale unor obiecte/fenomene

- exprimă o viziune subiectivă aasupra aspectelor descrise; - scopul său este de a impresiona, sensibiliza cititorul; - apar termeni mai puțin specializați și mai expresivi, polisemantici; - apar figuri de stil și imagini artistice, iar punctuația poate dobândi valențe expresive; - poate fi în versuri sau în proză; - este realizată, de obicei, la persoana I, dar poate apărea și la persoana a III-a.

- prezintă realitatea în mod obiectiv; - scopul său este de a informa, și nu de a sensibiliza, textul fiind lipsit de încărcătură emoțională; - prezența termenilor monosemantici și a termenilor de specialitate; - lipsesc figurile de stil și alte procedee stilistice. În unele contexte pot apărea enumerații; - textul este redactat în proză; - este realizată la persoana a III-a.

Page 92 of 107

a) COMPUNERE DESCRIPTIVĂ DE TIP TABLOU Plan pentru redactarea descrierii-tablou 1.Introducere 

un scurt fragment narativ, care să facă referire la obiectul descris şi să câştige atenţia cititorului;

2. Cuprins 

prezentarea imaginii de ansamblu a obiectului, peisajului etc;



surprinderea planurilor/perspectivelor surprinse în descriere;



aspecte semnificative privind formele, culorile obiectului/peisajului etc;



exprimarea stărilor şi trăirilor generate de tablou.

3. Încheiere 

ieşirea din starea contemplativă

Page 93 of 107

DESCRIEREA UNUI PEISAJ Cerinţă posibilă 1. Alcătuieşte o compunere de 80-150 de cuvinte (10-15 rânduri), în care să prezinţi un peisaj care te-a impresionat. În compunerea ta, trebuie: să prezinţi patru trăsături ale tabloului descris; să utilizezi patru imagini artistice diferite în descrierea ta; să ai un conţinut adecvat cerinţei; să respecţi limitele de spaţiu indicate. COMPUNERE MODEL: O dimineaţă de suflet Poate cd niciodată natura nu m-a fermecat atât de mult, cd atunci când dm fost în Deltă, Intr-o excursie cu bunicul meu, mare pescar amator. Porniţi când geana zilei abia mijea, iar pleoapele mele încă musteau de somn, m-am trezit brusc în mijlocului unul miraj şl nu ştiam de-i vis ori realitate. Spre răsărit, printre trestiile proaspăt crescute, cerul era aprins, iar aburii bălţii făceau să pară că soarele va ieşi dintr-un cazan în clocot Cerul, tulburat încă de umbrele nopţii, s-a limpezit brusc când roata de foc şl-a făcut apariţia. Atunci abia am auzit freamătul vieţii din jurul meu. Pe plaurii ce pluteau alături de barca noastră, pelicanii îşi căscou ciocurile alene,iar lişiţele şi cormoranii fredonau un cântec pe două voci, sfâşiind tăcerea zorilor Câţiva pescăruşi îndrăzneţi zburau deasupra noastră şl parcă simţeam în obraji aerul bătut de aripile lor imaculate. Stufărişul părea viu şi, după ce am depăşit senzaţia că vrea să mă înghită, am realizat că, de fapt ne făcea loc, îngăduindu-ne şi pe noi să gustăm din miracolul acestei lumi Doar nuferii pluteau nepăsători, etalându-şi graţia şi puritatea fără sfială. Am respirat adânc, ca şl cum aş fi vrut să păstrez nu doar pe retină, ci în toată fiinţa mea imaginea acelor locuri.

DESCRIEREA UNUI ORAȘ SAU A UNUI OBIECTIV CULTURAL Cerinţă posibilă 1. Alcătuieşte o compunere de 80-150 de cuvinte (10-15 rânduri), în care să prezinţi un oraș care ți-a produs o impresie puternică. În compunerea ta, trebuie: să prezinţi patru trăsături ale obiectivului descris; să utilizezi patru imagini artistice diferite în descrierea ta; să ai un conţinut adecvat cerinţei; să respecţi limitele de spaţiu indicate. COMPUNERE MODEL: Un oraș - muzeu Se spune adesea că oraşele sunt obositoare, aglomerate, cd te poţi pierde în vâltoarea lor, nu atât la propriu, cât la figurat însă o vizită la Braşov te poate face să-ţi schimbi perspectiva sau cel puţin mie mi-a schimbat-o. Dincolo de atmosfera uşor agitată specifică unul oraş turistic, am găsit aici locuri care mi-au umplut sufletul de linişte şl de încântare. Poate că este un clişeu să numim Braşovul „oraşul de sub Tâmpa", dar efectiv, pintenul aceasta stâncos străjuieşte întreaga urbe risipită pe coline. De sus, oraşul pare un labirint ciudat din cauza strozilor pietruite, iar vârful clădirilor gotice înţeapă azurul, de parcă ar vrea să concureze munţii din jur. Cu sentimentul că m-am întors în epoca medievală, am vizitat câteva dintre cele mai importante obiective ce fac mândria oraşului: prima şcoală românească din Scheile Braşovului unde s-a înfiinţat o tipografie cu o moară de hârtie. Biserica Neagră din Piaţa Sfatului cu vestita ei orgă. Bastionul Ţesătorilor şi cel al Postăvarilor, construcţii unice în ţară. M-am plimbat apoi pe Strada Sforii care abia trece de un metru lăţime şi am admirat trăinicia zidurilor de apărare ale cetăţii Braşovului Podurile sunt un alt element minunat pentru vizitatori, dar şi pentru mine în centrul Istoric, acestea fac trecerea de la prezent spre trecut asemenea unor cal înaripaţi cu puteri magice. Obosită, dar încântată, am decis la plecare să mă reîntorc neapărat în acest oraş-muzeu, în care întâlnirea cu voievozii şi prinţesele din basme este mereu posibilă. Un loc plin de magie şl de istorie totodată...

Page 94 of 107

DESCRIERE CU SFÂRȘIT DAT Cerinţă posibilă 1. Alcătuieşte o compunere de 80-150 de cuvinte (10-15 rânduri), în care să descrii un răsărit, care să se încheie cu următoare secvență: ”Ceva atât de simplu, atât de natural și totuși plin de magie se petrece în fiecare dimineață acolo unde marea sărută nestingherită cerul... M-am întins pe șezlong, ascultată de freamătul matinal. O nouă zi începuse!” În compunerea ta, trebuie: să prezinţi patru trăsături ale peisajului descris; să utilizezi patru imagini artistice diferite în descrierea peisajului; să ai un conţinut adecvat cerinţei; să respecţi limitele de spaţiu indicate. COMPUNERE MODEL: Inefabilui unui răsărit Mă aflam de câteva zile la mare împreună cu prietenii mei şi de-abia aşteptam să mergem să vedem răsăritul pe plaja. Aşadar, am plecat dis-de-dimineaţă, în ciuda pleoapelor care parcă nu ţineau cont de dorinţa noastră.... Ajunsă acolo, am devenit dintr-o dată visătoare, privind către întinderea nesfârşită a mării, unde fantasmele păreau că prind contur. Mirosul sărat al apei şi jocul valurilor parcă mă purtau în alte lumi, iar câteva scoici colorate, aruncate pe mal, se jucau cu picioarele mele. Uşor-uşor, razele ale soarelui şi-au făcut loc din adâncurile întunecate, străpungând cerul. Reflexe de curcubeu răsăreau pretutindeni.... Prinsă în jocul de lumini, mingea de foc a început să-şi elibereze braţele poleite cu aur, invitându-ne să participăm şi noi la bucuria dimineţii. Parcă eram suspendată deasupra tuturor îl vedeam ca prin ceaţă pe Dan, amicul meu, căutând cochilii şi pe Măria, fotografa grupului, care îşi testa noua achiziţie pe câţiva pescăruşi jucăuşi. Nisipul fin ca mătasea îmi gâdila tălpile. Iar briza îmi şoptea ce va urma: soarele avea să pună stăpânire, încet-încet, peste întreaga suflare. Ceva atât de simplu, atât de natural şi totuşi plin de magie se petrecea în fiecare dimineaţă acolo unde marea săruta nestingherită cerul... M-am întins pe şezlong, asaltată de freamătul matinal O nouă zi începuse!

DESCRIERE CU ÎNCEPUT DAT Cerinţă posibilă 1. Alcătuieşte o compunere de 80-150 de cuvinte (10-15 rânduri), în care să descrii un peisaj montan, care să se înceapă cu secvență: ”În fiecare dimineață, priveam mut de fascinație ...” În compunerea ta, trebuie: să prezinţi patru trăsături ale peisajului descris; să utilizezi patru imagini artistice diferite în descrierea peisajului; să ai un conţinut adecvat cerinţei; să respecţi limitele de spaţiu indicate. COMPUNERE MODEL: Muntele, un regat alb În fiecare dimineaţă priveam mut de fascinaţie oceanul alb, ce se întindea în faţa cabanei noastre, oferind o panoramă încântătoare asupra Bucegilor. Munţii maiestuoși, cu paltonul lor alb, semănau cu nişte paznici ai naturii. Iar brazii îşi îmbrăcaseră strai nou, atrăgând privirile cu strălucirea lor de cristal. Dor nimic nu era mai frumos decât spectacolul norilor! Asemenea unei dantele de abur, ei se roteau ameţitor, căpătând forme ciudate... Pe pârtie, schiorii păreau nişte litere în mişcare ce scriau un poem dedicat iernii. Misterul locului se adâncea noaptea, când luna poleia totul. Niciodată stelele nu mi s-au părut mai frumoase ca atunci! Întregul peisaj emana bucurie şi optimism. Dacă ascultai atent simţeai adierea vântului ce te îndemna să dansezi cu fulgii. Sunetul lui mă fermeca... parcă eram hipnotizat! Erau ca nişte lacrimi ale cerului, ce cădeau fără încetare încât aveai impresia că cerul se uneşte cu pământul printr-o cascadă strălucitoare. Adoram să schiez la nocturnă, pentru că aveam impresia că depăşesc graniţele lumii reale, pătrunzând într-un tărâm de basm. Încet-încet zgomotele se stingeau, iar cabanele și copacii din vale, asemenea unor nişte statui înalte şi amorţite pe veci, păreau domice să cucereasacă înălţimile. Nu voi putea uita niciodată măreţia acelui regat alb!

Page 95 of 107

b) COMPUNERE DESCRIPTIVĂ DE TIP PORTRET Plan pentru redactarea descrierii-portret 1. Introducere: împrejurările în care este descris personajul/persoana prezentat(ă): timpul și spațiul in care se află; 2. Cuprins 

prezentarea persoanei și a ocupației acesteia;



trăsături fizice (vârstă, statură, fizionomie, vestimentație);



statutul social;



trăsături morale: calități, defecte;



conduita (prin raportare la aspectele morale prezentate;



prezentarea persoanelor asupra cărora își manifestă influența.

3. Încheiere 

sentimentele transmise prin intermediul descrierii;



concluzia.

Page 96 of 107

Repere de descriere-portret

Portret fizic

fața

ovală, luminoasă, pătrată, rotundă, palidă, pistruiată, zâmbitoare etc.

ochii

jucăuși, vioi, scriplitori, albaștrii, rotunzi, migdalați etc.

nasul

acvilin, cârn, drept, borcănat etc.

bărbia

ascuțită, pătrată etc.

fruntea

lată, îngustă, înaltă etc.

gura

mică, delicată etc.

părul

ciufulit, creț, drept, în cozi, lung, scurt, des, rar etc.

silueta

pitic(ă), scund(ă), îndesat(ă), atletic(ă), corpolent(ă), de talie mică/mijlocie, slăbuț(ă) etc.

mâinile

delicate, osoase, blânde etc.

picioarel

zvelt,mici etc.

Trăsături pozitive

amabil, curajos, exigent, harnic, îndrazneț, optimist, prietenos, comunicativ, energic, drăguț, simpatic, cald, bun, ambițios, modest, competent, serios, ordonat, politicos, zâmbitor, nostim, elegant etc.

Trăsături negative

Invidios, infatuat, egoist, încăpățânat, malițios, nepăsător, orgolios, inhibat, impulsiv, dezagreabil, antipatic, rece, rău, pretențios, leneș, superficial, dezordonat, laș, mincinos, nepoliticos, plictisitor, violent etc.

Portret moral

ATENȚIE: Integrează aceste repere în figuri de stil şi imagini artistice originale pentru a spori expresivitatea descrierii! De exemplu, ochii ei ca două mărgeluşe de smarald... Asociază elemente ale portretului fizic cu o trăsătură morală!  De exemplu, ochii ei vioi ce trădau inteligenţă....

Page 97 of 107

Cerinţă posibilă 1. Alcătuieşte o compunere de 80-150 de cuvinte (10-15 rânduri), în care să descrii un prieten drag. În compunerea ta, trebuie: să prezinţi patru caracteristici ale persoanei descrise; să utilizezi patru imagini artistice diferite în descrierea acesteia; să ai un conţinut adecvat cerinţei; să respecţi limitele de spaţiu indicate. COMPUNERE MODEL: Un prieten unic Din clipa în care l-am cunoscut, mi-am dat seama că vom deveni foarte apropiaţi, ca doi fraţi îl apreciez foarte mult pentru că mă înţelege, mă face să râd şi mă încurajează la nevoie. Unele prietene mă invidiază, dar eu le spun că Tudor îmi este doar cel mai bun prieten. Cu timpul, am început să înţeleg de ce erau invidioase... în ochii lui albaştri ca bolta cerească s-ar putea pierde orice fată, dar eu văd în ei un om puternic şi un amic loial. Părul auriu ca razele blândului soare îi pune în evidenţă chipul luminos, angelic Este o fire ambiţioasă şi poate obţine tot ce-şi pune în minte. Practică judo de performanţă, dar este îndrăgostit şi de fotbal, baschet şi înot. Fiind unele dintre sporturile mele preferate, ne uităm împreună la unele meciuri şi competiţii. Adoră petrecerile şi radiază de fericire când este admirat şi în centrul atenţiei, dar câteodată are tendinţa să exagereze şi să se dea mare. Cel mal mult îmi place firea sa veselă. Oricât de rău m-aş simţi, el reuşeşte să-mi readucă buna-dispoziţie. De altfel, în preajma lui oricine se distrează şi se simte bine Nu o să încerc niciodată să-l schimb şi îi mulţumesc că îmi este mereu alături şi că preţuieşte prietenia mea...

Cerinţă posibilă 2. Alcătuieşte o compunere de 80-150 de cuvinte (10-15 rânduri), în care să descrii o persoană pe care o consideri un model În compunerea ta, trebuie: să prezinţi patru caracteristici ale persoanei descrise; să utilizezi patru imagini artistice diferite în descrierea acesteia; să ai un conţinut adecvat cerinţei; să respecţi limitele de spaţiu indicate. COMPUNERE MODEL: Un înger al copilăriei Îmi amintesc şi acum prima zi de elev, când am păşit cu inima gata să-mi sară din piept pe poarta şcolii. Am zărit-o lângă un grup de copii, ce păreau la fel de derutaţi ca şi mine, dar atitudinea ei blândă ne-a încurajat şi ne-a făcut să avem încredere. Începea o nouă etapă în viaţa noastră! Pentru mine, doamna învăţătoare o fost şi va rămâne un înger protector al copilăriei mele. Nu voi putea uita niciodată culoarea albastră a ochilor săi, ce dădea o notă de poveste privirii care mă făcea să tresar de fiecare dată când mă lăuda sau mă mustra. Mâinile sale fine aveau puteri nebănuite, mângâierea lor putând alunga orice urmă de tristeţe sau de teamă. Era nici prea înaltă, nici prea scundă, cu trupul zvelt, degajând o atitudine tinerească, armonizată cu eleganţa şi totodată cu simplitatea ţinutei sale. Iubea enorm copiii! Se simţea asta din energia pe care o transmitea, dar şi din felul în care ştia să-i laude sau să-i certe. Când greşeau, nu ridica tonul, doar încrunta puţin sprânceana dreaptă... Era semnul că e supărată. În acel moment oricine intra în pământ de ruşine, pentru că se simţea vinovat că tulburase seninul privirii atât de blânde până atunci. Reîntâlnind-o peste câţiva ani am descoperit că era neschimbată. Am înţeles atunci că frumuseţea ei mereu vie se hrănea din faptul că-i vedea pe copiii din jur crescând, prinzând aripi şi învăţând să zboare spre alte zări... Dragostea mea pentru ea a crescut şi mal mult.

Page 98 of 107

2. Compuneri narative FIŞĂ TEORETICĂ Compunerea narativă are la bază naraţiunea, mod de expunere ce constă în succesiunea unor întâmplări, fixate într-un anumit timp şi spaţiu. TRĂSĂTURI: 

întâmplările sunt legate cauzal şi urmăresc momentele subiectului: expoziţiunea, intriga, desfăşurarea acţiunii, punctul culminant şi deznodământul;



Prezenţa reperelor spaţio-temporale;



Relatarea este făcută de un narator la persoana I sau a lll-a;



Elementul declanşator al evenimentelor este conflictul;



Personajele sunt cele care participă la acţiune



Naraţiunea se poate împleti cu dialogul, descrierea sau monologul interior;



Textul trebuie să răspundă la întrebările: cine? ce? când? unde? de ce?.

TIPURI DE COMPUNERI NARATIVE: 1. După construcţie: a) după un plan propus de profesor; b) cu un început / un final dat; c) după un tablou / ilustraţie etc. 2. După scop şi mijloacele de realizare: a) literară - vizează emoţionarea, sensibilizarea cititorului, scopul este artistic; b) nonliterară - vizează informarea/educarea cititorului. 3. În funcţie de perspectiva asupra faptelor şi de stilul de redactare: a) subiectivă - este redactată la persoana I, naratorul fiind personaj sau martor al întâmplării; b) obiectivă - este realizată la persoana a lll-a de un narator detaşat, om-niscient.

Page 99 of 107

Plan de redactare pentru compunerea narativă 1.Introducere: 

stabilirea reperelor spaţio-temporale şi introducerea protagonistului - dacă începi cu expoziţiunea;



prezentarea unui fapt care declanşează acţiunea - dacă alegi intriga ca prim moment;

2. Cuprins: 

derularea evenimentelor după o schemă logică, lineară;



fixarea reperelor de timp şi spaţiu;



introducerea altor personaje;



crearea unor momente de suspans



introducerea unor scurte pasaje descriptive sau dialogate (opţională)

3. Încheiere: 

rezolvarea conflictului.

ATENȚIE: 

interogaţii retorice: oare ce se auzea în depărtare?; ce trebuia să facă?;



semne de punctuaţie cu rol stilistic: punctele de suspensie (Gândurile lui zburară departe...), semnul exclamării (Asta era!) etc.



elemente nonverbale: Zâmbetul lui forţat trăda că ceva nu era în ordine;  redarea unor gânduri, impresii, sentimente: Acea întâmplare l-a făcut să cadă pe gânduri..

Page 100 of 107

Cerinţă posibilă 1. Alcătuieşte o compunere de 80-150 de cuvinte (10-15 rânduri), în care să povestești o drumeție cu peripeții (reală sau imaginară). În compunerea ta, trebuie: să prezinți scopul drumeției și locul acesteia; respecți succesiunea evenimentelor; să ai un conţinut adecvat cerinţei; să respecţi limitele de spaţiu indicate. COMPUNERE MODEL: Drumeție cu peripeții Era ozi frumoasă de primăvară. Mă aflam împreună cu colegii şi cu doamna dirigintă la munte, la Buşteni, pentru a culege plante pentru ierbar. Plini de entuziasm, am pornit în drumeţie pe poteci neumblate, pline de un aer misterios. Traseul de câteva ore a fost o aventură în toată regula! Nu făcuserăm mai mult de câteva sute de metri, când unul dintre colegi. Dan, a luat-o înainte spunând că vrea să ne facă o surpriză... botanică. Doamna dingintă l-a lăsat să se îndepărteze, mai ales că îl ştia băiat descurcăreţ şi cunoscător al acelor locuri. Am mai înaintat puţin şi ne-am oprit să-l aşteptăm, dar... nimic. Oare ce se întâmplase? Am început să-l căutăm cu binoclul, să-l strigăm, apoi ne-am împărţit în mai multe grupuri şi am pornit pe urmele lui. După ceva timp, Măria ne-a chemat şi ne-a arătat şapca lui Dan căzută la intrarea unei peşteri. Am intrat cu inima cât un purice. Era întuneric, iar lanterne nu aveam. Cu telefoanele aprinse, am început să înaintăm şi să-l strigăm. În depărtare, s-a auzit deodată o voce care cerea ajutor. Am luat-o lo fugă, şi ce credeţi? Dan căzuse într-un râu subteran şi încerca să iasă, dar era încurcat de rucsacul prea greu. L-am ajutat, iar odată ajuns pe mal, colegul nostru ne-a întins victorios trofeul... o mică ciupercă numită muşchiul luminos, care creşte în peşteri şi este foarte rară. După ce am ieşit la lumină iar Dan şi-o schimbat hainele, ne-am continuat drumeţia, bucuroşi că totul se terminase cu bine...

Cerinţă posibilă 2. Alcătuieşte o compunere de 80-150 de cuvinte (10-15 rânduri), în să povestețti o iîntâmplare (reală sau imaginară), porning de la textul ”Un zgomot ciudat m-a făcut să tresar...”. În compunerea ta, trebuie: să prezinți două coordonate spațio-temporale; respecți succesiunea evenimentelor; să ai un conţinut adecvat cerinţei; să respecţi limitele de spaţiu indicate. COMPUNERE MODEL: O întâmplare ciudată Un zgomot ciudat m-a făcut să tresar. Cine să fi găsit locul meu secret? Am privit cartea de pe genunchi, apoi am închis ochii, ca şi cum asta m-ar fi putut apăra... În faţa mea se ivise o fetiţă timidă, cu părul cârlionţat şi o privire jucăuşă, care mi-a şoptit grăbită: - Sunt Momo şi am nevoie de ajutorul tău! Hoţii de timp au pus stăpânire pe oraş! Toţi locuitorii sunt în pericol. Cine? Cum? O avalanşă de întrebări mă năpădise. Apoi mi-am amintit! Era personajul din cartea mea! Dar cum era posibil?... N-am mai aşteptat răspunsul, pentru că mi-am dat seama că e ceva grav. Am luat-o de mână pe Momo şi am trecut dincolo, i-am cunoscut pe ceilalţi copii şi am pus la cale un plan: fiecare dintre noi să spună câte o poezie, un cântec, o ghicitoare, o poveste, care să-i impresioneze până la lacrimi pe hoţii de timp. Astfel, ar începe să plângă, iar apa i-ar dizolva şi ar dispărea pentru todeauna... Când am deschis, ochii, cartea îmi alunecase de pe genunchi. De pe copertă, Momo îmi zâmbea, iar ceilalţi copii îmi făceau cu mâna, fericiţi, alături de părinţii lor. Atunci am înţeles că planul nostru reuşise...

Page 101 of 107

Cerinţă posibilă 3. Alcătuieşte o compunere de 80-150 de cuvinte (10-15 rânduri), în care să povestești întțmplare (reală sau imaginară), având următorul final ”Ajuns acasă, le povesti parinților întâmplarea, amuzându-se copios împreună”. În compunerea ta, trebuie: să prezinți două coordonate spațio-temporale; respecți succesiunea evenimentelor; să ai un conţinut adecvat cerinţei; să respecţi limitele de spaţiu indicate. COMPUNERE MODEL: Pescuit cu surprize Dacă cineva i-ar fi spus lui Alex că se va plictisi în vacanţă, nu i-ar fi crezut niciodată. Ba chiar l-ar fi luat peste picior. Lipsit însă de prieteni, plecaţi în excursii ori la bunici, sătul de jocuri pe computer şi fără vreo carte care să-i stârnească interesul, Alex se gândi că plictiseala vacanţei nu e un concept chiar aşa de neverosimil. Dar dacă s-ar duce la pescuit? Zis şi făcut! Îşi pregăti atent undiţa, ieşi în grădină să sape după râme, luă şi nişte vişine din pom şi o porni spre iazul de lângă pădure. Ajuns acolo, fixă tacticos momeala în cârlig cu gesturi ritualice învăţate de la bunicul său, aruncă firul departe şi se puse pe aşteptat Pluta stătea nemişcată pe luciul apei încremenite parcă şi ea. Nu se simţea nicio adiere, niciun fir de vânt nu-i zbicea băiatului broboanele de sudoare de pe frunte, ivite nu numai din cauza soarelui dogontor ci şi de atâta încordare în aşteptarea primului peşte. Când, deodată, pluta se lăsă la fund. Alex trase firul şi... surpriză! Ceva asemănător cu o broască ţestoasă atârna în cârlig. Apropiind-o, îşi dădu seama că nu era decât o conservă goală de peşte marinat, căreia algele şi depunerile de mâl o făceau să pară o amuzantă broscuţă ţestoasă. O desprinse din cârlig, ca să o arunce la cutia cu deşeuri, gândindu-se că n-ar fi rău să îmbine utilul cu plăcutul. Ghinionul îl urmări până seara şi, la întoarcere, Alex nu avea peşte nici cât pentru o conservă. Ajuns acasă, le povesti părinţilor întâmplarea, amuzându-se copios împreună.

Page 102 of 107

3. Textul dialogat FIŞĂ TEORETICĂ Textul dialogat asigură comunicarea a cel puţin două persoane, prin intermediul replicilor. TRĂSĂTURI: 

modul de expunere utilizat este dialogul;



se precizează persoanele participante la dialog;



este marcat grafic de linia de dialog şi de verbele spunerii sau dicendi: a spune, a întreba, a şopti, a răspunde etc.



la nivel morfologic, apar substantive în cazul vocativ şi verbe, la imperativ;



sunt precizate persoanele participante la dialog;



creează impresia de oralitate (impresia de viu grai a unui text scris) prin interjecţii, exclamaţii, interogaţii etc.



impune o intonaţie specifică prin semnele de punctuaţie folosite.

Cerinţă posibilă 1. Redactează un text de 80-150 de cuvinte (8-10 replici), în care să-ți imaginezi discuția cu un scriitor despre operele sale. În compunerea ta, trebuie: să prezinți contextul în care a avut loc conversația; să-ți exprimi opinia despre tema discuției; să ai un conţinut adecvat cerinţei; să respecţi limitele de spaţiu indicate. COMPUNERE MODEL: - Bună ziua, domnule Slavici! Mă bucur că v-am întâlnit, în sfârşit! - Bună ziua, micuţule! Şi eu de-abia aşteptam să ajung la şcoala voastră, pentru că am auzit că sunteţi mulţi pasionaţi de lectură. Aşa este? - Da, avem chiar un cerc de lectură la care participăm cu nerăbdare săptămânal, pentru că cititul ne ajută să aflăm multe lucruri interesante. De când am citit "Popa Tanda" scrisă de dumneavoastră, voiam să vă pun câteva întrebări - Da, ia să auzim! Sunt foarte curios. - Credeţi că acţiunea ar putea fi plasată şi în zilele noastre într-un oraş, de exemplu? - Sigur! Pentru că eu am vrut să arăt că anumite trăsături de caracter ale oamenilor rămân aceleaşi, în ciuda trecerii timpului. De exemplu... - Ştiu ce vreţi să spuneţi! Lenea, dar şi caracterul influenţabil al oamenilor. Un model bun este motivant, dar și invers. - Vezi că știi? Foarte bine, micule cititor! Mai ai şi alte întrebări? - Da, care este personajul preferat din cele create chiar de dumneavoastră? - Să vedem... cred că Persida din romanul „Mara". O cunoşti? - Nu! - Atunci, citeşte romanul şl vei înţelege de ce!

Page 103 of 107

IV. COMPUNERI REFLEXIVE FIŞĂ TEORETICĂ Compunerea reflexivă este cea în care sunt exprimate gânduri, emoţii, trăiri, generate de un anumit eveniment: vizionarea unui film sau concert, participarea la un concurs, implicarea în diverse proiecte, citirea unei cărţi, vizitarea unui muzeu. Ea constă în notarea cât mai nuanţată a sentimentelor trăite, folosind mijloace lingvistice adecvate contextului: interjecţii, exclamaţii, interogaţii, elemente nonverbale etc.

1. EXPRIMAREA SENTIMENTELOR, CU OCAZIA UNUI EVENIMENT PERSONAL, SOCIAL SAU CULTURAL Plan de redactare Introducere: 

precizarea evenimentului la care te vei referi în compunere;



prezentarea reperelor de timp şi spaţiu în care are loc acesta; Cuprins:



evidenţierea aspectelor care te-au impresionat în mod pozitiv sau negativ;



redarea emoţiilor trăite şi motivarea acestora, cu ajutorul unor mijloace lingvistice adecvate: interjecţii, exclamaţii retorice, interogaţii retorice, elemente nonverbale etc.



prezentarea şi celorlalţi participanţi la eveniment. Încheiere Încheiere:



formularea unor concluzii.

Page 104 of 107

Cerinţă posibilă 1. Redactează o compunere de 80-150 de cuvinte în care să-ți exprimi sentimentele, cu ocazia unui concurs la care participi. În compunerea ta, trebuie: să prezinți contextul participării la acel concurs; să prezinți două aspecte care te-au impresionat; să ai un conţinut adecvat cerinţei formulate; să respecţi limitele de spaţiu indicate. COMPUNERE MODEL: Doamna profesoară de geografie ne-a anunţat la începutul anului şcolar că va organiza o lecţie interactivă sub formă de concurs numită „România - o provocare turistică". Participanţii urmau să lucreze în grupe de maximum cinci elevi, documentându-se despre o anumită regiune a ţării şi apoi primireau nişte întrebări propuse de comisie. Fiind fascinată de tot ce înseamnă călătorie şi turism, mam înscris imediat Tema echipei mele era „Munţii Apuseni". Am fost foarte bucuroasă şi, în zilele care au urmat, n-am făcut nimic altceva decât să împrumut cărţi de la bibliotecă şi să caut informaţii pe internet despre această minunată regiune. Am răsfoit şi reviste de specialitate, unde am găsit multe curiozităţi, pe care recunosc că nu le ştiam, acesta fiind un prilej să aflu lucruri noi. Ziua cea mare sosise! Toţi participanţii aşteptau nerăbdători începerea concursului într-o sală devenită neîncăpătoare... Doamna profesoară, urmată de alte două doamne, a intrat şi a împărţit fiecărei echipe câte o foaie pe care erau notate, cu litere mici, mai multe întrebări. Grupa care strângea cele mai multe răspunsuri corecte, câştiga premiul cel mare. Emoţionaţi, dar şi fericiţi că sosise momentul mult-aşteptat ne-am mobilizat şi am reuşit să luăm punctajul cel mai bun. Bucuria a atins cote maxime în acele clipe! Inima îmi bătea puternic, gata-gata să-mi sară din piept. Am primit felicitări de la colegi şi mărturisesc că această lecţie modernă şi atrăgătoare a însemnat o provocare pe care nu o voi uita mult timp...

Cerinţă posibilă 2. Redactează o compunere de 80-150 de cuvinte în care să-ți exprimi sentimentele, cu ocazia vizitării unui muzeu cate te-a impresionat. În compunerea ta, trebuie: să prezinți contextul vizitării acelui muzeu; să prezinți două aspecte care te-au impresionat; să redactezi un conţinut adecvat cerinţei; să respecţi limitele de spaţiu indicate. COMPUNERE MODEL: Poarta dintre prezent și trecut În vacanţa de vară, părinţii mi-au pregătit o surpriză şi mi-au făcut cadou o excursie de câteva zile la Paris. Când am aflat vestea, am fost foarte bucuroasă, deoarece mi-am dorit mereu să mă plimb pe străzile pline de farmec ale acestui oraş, dar şi să văd cu ochii mei locurile care m-au fascinat din albumele de artă. Un moment cu totul special o fost vizitarea muzeului Luvru, unul dintre cele mai vechi şi moi mari muzee din lume. Parcă am trecut o partă a timpului! inima îmi bătea gata să-mi sară din piept de emoţie, simţind frisonul unei întâlniri unice.... Arhitectura clădirii de peste 800 de ani şi operele găzduite, datând din Evul Mediu până în secolul al XlX-lea, m-au făcut să simt că sunt implicată într-o aventură, din care aveam să ies schimbată şi înfrumuseţată. Fiinţa mea vibra cu totul: urechile încercau să prindă toate informţille ghidului, ochii voiau să stocheze pe retină cât mai multe imagini şi culori, iar inima trăia plină de emoţie graţia fiecărei secunde. Jocurile de culori de pe pânze, statuile încărcate de energia fiecărui spectator precum şi celelalte obiecte îşi cereau dreptul de a fi privite şi admirate. Am parcurs muzeul purtat de aripi Sculpturile greceşti ca Venus din Mlllo şi Victoria din Samotroce mi-au tăiat răsuflarea, iar picturile lui Rembrandt, Goya, Bosch, Durer Tlţion, Leonardo da Vinci, şi Rafael mau făcut să-mi doresc ca timpul să se oprească, pentru a savura cât mol mult frumuseţea acelor capodopere. Cu cât înaintam, cu atât aveam impresia că totul e un vis, iar jocul formelor şi al nuanţelor îmi creau o imensă plăcere. Nu mai voiam să părăsesc acel cadru minunat... Parcă mă izolasem eu însămi într-un

tablou, în care stăpâneau legile frumosului şi ale sensibilităţii. În final, am trecut de poarta trecutului înapoi spre prezent, încercând să păstrez cât mai mult neaiterată graţia acelor clipe...

Page 105 of 107

2. EXPRIMAREA UNEI OPINII DESPRE O ANUMITĂ TEMĂ/EVENIMENT ATENȚIE:  Exprimarea opiniei se realizează într-un text de tip argumentativ.

1. Redactează o compunere de 80-150 de cuvinte în care să-ţi exprimi opinia privind importanţa informârii asupra unui oraş înainte de a-l vizita. În compunerea ta, trebuie: - să prezinţi două argumente pertinente pro şi /sau contra temei enunţate; - să ilustrezi cele două argumente cu exemple; - să redactezi un conţinut adecvat cerinţei formulate; - să respecţi limita de spaţiu indicată STRUCTURĂ COMPUNERII INTRODUCERE:

CUPRINS: Argument I

Argument II

CONCLUZIE:

PLAN DE REDACTARE AL COMPUNERII În opinia mea, pentru a descoperi farmecul deplin al unui oraş trebuie să te informezi cu privire la istoria şi atracţiile turistice ale acestuia înainte de a-l vizita. În primul rând, istoria unui loc ne poate ajuta să înţelegem mai bine specificul acestuia, care se reflectă în numeroasele „arhive vii” întâlnite la tot pasul. Un exemplu în acest sens este oraşul Roma, a cărui istorie tumultuoasă poate fi cunoscută din manuale, documentarele de pe National Geographic sau filmele lui Fellini. Astfel, întâlnirea propriu-zisă este mai emoţionantă, chiar zguduitoare, când te gândeşti că tu, un călător din secolul al XXI-lea, mergi pe o străduţă pe care acum 2000 de ani a trecut însuşi Traian, împăratul Imperiului Roman. În al doilea rând, ghidurie turistice sunt importante pentru a descoperi, uşor şi repede, punctele de interes ale oraşului pe care urmează să-l vizitezi. În acest fel, se câştigă timp Şi poţi savura în voie vizitele la muzee sau în alte locuri pline de farmec. În concluzie, documentarea în legătură cu un oraş înainte de a-l vizita este importantă pentru oricare dintre noi.

Page 106 of 107

2. Citeşte textul de mai jos, apoi redactează o scurtă compunere de 80-150 de cuvinte în care să-ţi exprimi opinia despre participarea Io un târg de carte, pornind de la fragmentul citat. În compunerea ta, trebuie: - să-ţi exprimi opinia despre paticiparea la un târg de carte; - să valorifici secvenţe din text; - să ai o structură adecvată tipului de text şi cerinţei formulate; - să te înscrii în limitele de spaţiu indicate. România a confirmat prezenţa în calitate de invitat de onoare la Salonul Internaţional de Cane de la Paris (Salon du Livre), care se va desfăşura în perioada 22-25 martie 2073. Pentru desfăşurarea evenimentului (...), ICR va închiria o suprafaţă de 400 de metri pătraţi şi va organiza două categorii de manifestări - evenimente la târgul de carte, în care vor fi implicaţi autori (scriitori, cercetători, jurnalişti) români şi francezi şi evenimente conexe, legate de literatură, artă, ştiinţă, care vor avea loc în spaţii importante din Paris. Institutul Cultural Român pregăteşte, de asemenea, cataloage de prezentare a autorilor români, care vor cuprinde o fişă bibliografică a autorului, prezentarea cărţii şi un fragment tradus în franceză. Cataloagele se adresează editorilor francezi cu care reprezentanţii Institutului Cultural Român şi autorii români urmează să aibă întâlniri în perioada desfăşurării târgului de carte. (Mediafax) STRUCTURĂ COMPUNERII

PLAN DE REDACTARE AL COMPUNERII

INTRODUCERE:

În opinia mea, participarea la un târg de carte poate fi o adevărată provocare din mai multe puncte de vedere.

CUPRINS:

În primul rând, oferta de carte este variată, pentru că foarte multe edituri închiriază standuri la care îşi expun noile apariţii, şi nu numai. Astfel, un cititor pasionat şi nerăbdător poate intra în posesia unei cărţi de-abia publicate înaintea celorlalţi.

Argument I

Argument II

CONCLUZIE:

În al doilea rând, târgurile de carte, ca Gaudeomus sau Bookfest, organizează diverse evenimente atractive: expoziţii de fotografie, cenacluri, lansări de carte şi chiar întâlniri cu scriitorii. Personal, mi se pare foarte palpitant să poţi cunoaşte în carne şi oase pe cel care o dat viaţă unor texte cu care te-ai întâlnit în manualele şcolare, cum sunt Simona Popescu şi Mircea Cărtărescu, deoarece le poţi pune întrebări şi poţi afla răspunsuri căutate de mult timp. În concluzie, participarea la un astfel de eveniment este o ocazie care nu or trebui ratată de niciunul dintre noi, întrucât oferă deschidere şi experienţe foarte plăcute.înainte de a-l vizita este importantă pentru oricare dintre noi.

Page 107 of 107