Stropi De Curcubeu4.

Cap. IV-Libera -Sa nu te mai indoiesti niciodata de mine! imi spuse Jake tragandu-ma in brate la el. -Nu m-am indoit de tine, i-am spus eu putin nesigura, doar ca….. -Ce? ma intreba el curios. -Nu stiam daca ma vei accepta asa, i-am spus eu trecandu-mi usor mana prin parul lui. -Acum stii! zambi el strengareste. Imi dadu drumul din stransoarea bratelor lui si se dadu cativa pasi inapoi. Dupa ce si-a dat tricoul jos mi-am dat seama ca vrea sa se transforme. M-am intors imediat cu spatele , inainte sa se dezbrace de tot. I-am simtit apoi blana catifelata pe umarul meu. -Sunt gata sa merg acasa! i-am spus eu in tamp ce ii mangaiam blana. Ma linse pe fata dupa carema impinse usor cu botul , facandu-mi semn sa ma urc pe patele lui. M-am suit repede si a inceput imediat sa o ia la goana. Padurea trecea pe langa noi nevazuta. Mi-am lasat usor capul pe spatele lui si am inchis ochii. Ma simteam extenuata. Nu mai depusesem atat efort psihic de multa vreme. Ma stresasem atat de mult in legatura cu reactia lui Jacob, incat uitasem ca eu eram sufletul ei pereche si nimeni si nimic nu avea cum sa schimbe asta. Simteam cat de mult ma iubeste si i-am aratat ca si eu simt acelasi lucru pentru el. Nu cred ca puteam sa treiesc fara el. Nimic nu mai avea sens fara el. Dintr-odata, Jake se opri. Am ridicat capul si mi-am data seama ca am ajuns acasa. Mi-a atras atentia faprul ca i-am zarit pe mama si tata la geam….. Si…culmea…zambeau. Cum? Nu erau suparati….mai ales tata. Stiam ca a aflat ca m-am sarutat cu Jacob. Nu avea cum sa nu afle. M-am dat jos de pe spatele lui Jacob si i-am spus zambind: -O sa te astept in casa. Inca il mai priveam in timp ce ma indreptam spre casa. Nu a stat mult acolo…..a plecat in padure sa se transforme la loc. Am urcat scarile si m-am oprit la usa sa iau o gura de aer. Nu am apucat sa deschid usa , caci Jake era deja langa mine. Mi-a deschis-o el si mi-a facut semn sa intru. Imi observa ezitarea si ma lua de mana, intrand odata cu mine. Mama si tata erau asezati pe canapea si se uitau la televizor. Imediat cum am intrat s-au intors spre noi, zambind. De ce erau atat de fericiti? Am fugit

de acasa. Meritam o mustrare….macar din partea tatalui meu. Pe mama nu o lasa inima sa ma certe. Haide, tata, cearta-ma! i-am spus eu in gand. -Nu o sa fac asta! imi raspunse el incruntandu-se. Mama si Jake se uitam putin ciudat la noi. Probabil nu stiau despre ce era vorba. -Bine…m-am saturat! am spus eu inversunata. M-am saturat de toata tensiunea asta. -Ce tensiune? ma intreba tata bland. -Oh…Doamne! De ce nu-mi spui ceva. Da-mi o lectie….m-as simti mai bine. Se vedea clar ca se amuza pe seama a ce spun . Zambea la fiecare cuvant rostit de mine. -Nessie…..continua tata apropiindu-se de mine….ceea ce ai facut tu nu e asa de rau pentru varsta ta. Ai facut asta pentru ca probabil ai simtit ca nu esti pregatita. Bineinteles ca asta am simtit. -Esti…..mare si…eu si mama ta nu mai putem sa iti spunem ce sa faci. Adica…putem, dar nu vrem. Si oricum…tu gandesti matur de cand te-ai nascut…nimeni nu poate sa se indoiasca de lucrul asta. Vocea tatalui meu imi inspira incredere. Nu aveam motive sa nu-l cred. Am zambit usor si am spus cu o voce putin cam tensionata: -Oricum…imi cer scuze. -Reneesme, continua mama strangandu-ma de mana libera, esti libera sa faci ce te indeamna inima. Nu trebuie sa ai retineri. Am stat si m-am gandit putin la lucrul asta. Chiar daca aveam voie sa fac tot ce vreau…nu trebuia sa depasesc limitele. -Corect! imi raspunse tata la ganduri. Apoi ne-am imbratisat toti patru si…bineinteles…nu m-am putut abtine sa le arat cat de fericita sunt. Era cea mai frumoasa zi din viata mea…cand toti m-au acceptat asa cum sunt. Si cel mai important……ne iubeam unul pe altul si nimeni si nimic nu putea sa schimbe asta.