Stropi De Curcubeu

Stropi de curcubeu Cap. I- Schimbari Dimineata incepu ca de obicei. Soarele se ivi printre nori si razele lui gigantice patrunsera prin fereastra direct in camera mea si aceasta se lumina imediat. Am deschis ochii buimaca si m-am intins usor in pat. Televizorul din sufragerie se auzea foarte clar , incat mi-am dat seam usor ca e pe canalul de stiri. Mi-am indreptat ochii spre ceasul de pe noptiera. Indica ora 7 si jumatate. Era dubios ca in dimineata aceea ma trezisem foarte devreme. M-am ridicat foarte usor in sezut si mi-am frecat putin ochii. Aveam ciudatul obicei ca de fiecare data cand ma trezeam sa ma uit prin camera dupa tot felul de lucruri. Cateodata tata imi lasa cate o surpriza: ba un nou telefon , ba niste haine noi (bineinteles de la matusa Alice, care se ocupa de garderoba mea) , ba tot felul de lucruri pe care , bineinteles , le adoram. In dimineata asta , insa, nu era nici o surpriza. Am coborat din pat si m-am indreptat spre usa. Am deschis-o i am pasit pe hol, insa nu am mai putut inainta , caci mi-a atras atentia oglinda mare de pe perete (sau mai bine zis cine era in ea). Eram eu, bineinteles, insadestul de schimbata. Am ramas cu gura cascata. Parul imi crescuse destul de mult, de imi ajunsese pana la solduri, culoarea era mult mai aprinsa, iar firele de par mul mai ondulate. Privirea mi s-a indreptat dintr-odata spre bust…..sanii parca imi crescusera cu vreo 2-3 marimi si de-abia imi mai incapeau in maieul de noapte. Am continuat sa ma uit si mai in jos. Talia si soldurile erau mai late iar picioarele…ei bine…mai groase. Ma mir cum de panatalonii scurti cu care dormeam nu s-au rupt. M-am intors putin cu spatele la oglinda si privirea mi s-a blocat pe fund. Din nou ramasesem cu gura cascata. Cand naiba s-a facut fundul meu ca cel al mamei? In mod clar aratam ca o adolescenta de 16 ani….care cu o zi in urma arata ca una de 14. -Dumnezeule… am spus spus eu in soapta. Imediat am auzit pe cineva chicotind in sufragerie. Mi-am scuturat capul incercand sa-mi revin si m-am indepartat de oglinda. Aveam nevoie de Alice…urgent. Mi-am dat seama ca nu voi gasi nici o haina care sa-mi vina la mine in dulap, insa dulapul mamei imi putea fii de ajutor. Camera parintilor mei era chiar in fata mea. Dar intre mine si ea era sufrageria…..si in sufrageria in mod sigur era cineva (televizorul ala nu putea sa fie aprins degeaba). Am tras putin cu ochiul de dupa perete si mi-am indreptat ochii spre canapea. Tata statea tolanit cu telecomanda in mana si o butona intr-una. Dar unde era mama? -E la bucatarie…iti pregateste micul-dejun, mi-a raspuns tata la ganduri , uitandu-se la mine cu un zambet strengar. I-am zambit usor stand inca ascunsa dupa perete, nelasand sa se vada vreo bucatica din corpul meu. -Neata tata, i-am spus eu ranjind la el.

-Buna-dimineata si tie. De ce te ascunzi dupa perete? Ma intreba el ridicand o spranceana. Chiar nu putea sa taca din gura? Stia doar care e motivul , dar de fiecare data vroia sa ma auda vorbind. -Bine, tac! imi raspunse el la ganduri. -Poti sa inchizi si ochii? L-am rugat eu zambind. Tata ofta si isi dadu ochii peste cap. -Biiiine , o fac si pe asta! Continua el inchizandu-si ochii repede. -Cand o sa auzi usa de la dormitorul tau inchizandu-se atunci sa-i deschizi , da? l-am intrebat eu vrand sa ma asigur ca nu ii deschide cand nu trebuie. -Ok..…raspunse el razand. Imediat mi-am pus mainile pe sani, tinandu-i ca sa nu iasa afara din maiou si am zbughito spre camera parintilor. Imediat ce am ajuns acolo am trantit usa tare, in asa fel incat tata sa o poata auzi. M-am indreptat spre dulapul parintilor ,care era imens, si am inceput sa scotocesc prin lucrurile mamei. Am gasit un tricou negru si niste blugi albi cu talie joasa. Am pus repede tricoul si blugii pe mine si m-am incaltat cu o pereche de balerini de-ai mamei. Trebuie sa recunosc …erau putin cam largi, dar , mai bine decat nimic. Am rasuflat usurata si m-am indreptat spre usa. Am deschis-o usor si am iesit afara, ducandu-ma direct la bucatarie. Am incercat sa nu-i inalnesc privirea tatalui meu asa ca am intrat in bucatarie cat de repede am putut. Imediat ce am inchis usa mama se uita la mine si ramase blocata pentru un minut, exact asa cum ramasesem si eu blocata la imaginea mea din oglinda. -Stiu , stiu , am spus eu anticipand ce o sa zica. Mama zambi usor si rosti cu o voce calda: -Cred ca te-ai oprit aici, draga mea! O priveam nedumerita, incercand sa imi dau seama ce vrea sa spuna. Mi-a observat imediat fata si imi spuse din nou, zambind: -Adica de acum incolo nu o sa mai cresti! Serios? Adica asa o sa raman? Chiar vorbea serios? In sfarsit nu mai trebuia sa schimb hainele si nu mai trebuia sa fiu considerata drept o ciudata de catre colegii mei? Dintr-odata si eu si mama am inceput sa radem si imediat ne-am inbratisat. Ma saruta pe frunte si imi spuse in soapta: -Acum ai voie sa conduci! Dintr-odata ochii mi s-au marit si am strigat bucuroasa: -Yes!!! Da! O sa conduc un Mercedes Guardian!!!! -Nu! mi-o taie mama imediat, prinzandu-ma de umeri. Pentru inceput te limitezi doar la Volvo. -Ce!? Dar….am incercat eu sa spun , incruntandu-ma, dar mama imi puse un deget pe buze si imi spuse pe tonul acela de mama pe care eu nu-l prea agreeam: - Nici un dar! O sa ajungi si la masina mea. Pentru inceput iei ceva mai micut. Grozav! mi-am spus in sinea mea. - Dar ce are masina mea? intreba tata in timp ce intra in bucatarie, insa nu mai apuca sa continue sa spuna ceva , caci ramase si el cu gura cascata. Dupa un minut isi reveni si spuse cu voc tare:

-Dumnezeule…arati ca mama ta! Wow! Deci nu eram singura care credea asta. -Presupun ca asta e ….. -Asta e ce? am intrebat eu nesigura. -…ultima zi! continua el in timp ce ma studia din cap pana in picioare. - Da! raspunse mama in timp ce ma strangea in brate. Asa ramane. Pe fata ei se citea o bucurie de nedescris si zambetul pe care il afisa era cel mai mare zambet pe care il vazusem vreodata. Tata s-a apropiat incet de noi si ne-a sarutat pe frunte pe amandoua , dupa care ne-a luat in brate si cred ca am stat asa mai mult de 5 minute.

Cap. II- Ajutor Dupa ce am mancat mai mult in sila friptura facuta de mama, am fost prima care a iesit din casa. De-abia asteptam sa ajung acasa la bunicii mei si sa plec cu Alice la cumparaturi. Nu puteam sa stau toata ziua cu hainele mamei. I-am auzit pe parintii mei cum se minunau de cate viteza aveam in timp ce alergam spre casa. Poate ca motivul era de vina. De data asta nu mai aveam timp sa-i spionez, sa vad cum isi fura cate un sarut unul altuia sau chestii de genul asta. Nu puteam sa-i inteleg. Pur si simplu nu mi se pareau a fi de mine lucrurile astea amoroase. Cum am ajuns in fata casei am deschis repede usa si am strigat cat de tare am putut: -Am ajuns! Nimeni nu imi raspunse. De obicei imi iesea ori bunicul , ori Alice , ori matusa Rose in cale. De data asta sufrageria era goala, insa am auzit niste pasi repezi pe scari. Imediat aparu Alice, imbracata intr-o rochita alba, superba , cu o funda mare la spate si tinand in mana o geanta mare neagra. -Sunt gata! rosti ea cu zambetul pe buze. Veni spre mine si ma imbratisa dupa care stramba din nas cand se uita la mine. -Chiar ai nevoie de haine noi. Hainele mamei tale nu iti vin prea bine. Am zambit usor dupa care i-am atins obrazul , aratandu-i cat de socata am ramas cand m-am uitat azi-dimineata in oglinda. -Si eu! imi raspunse ea la ganduri. In momentul acela intrara si parintii mei pe usa. Se uitara prin jur dupa care se asezara pe canapeaua mare si alba din sufragerie , bineinteles mama in brate la tata. Se putea altfel? -Unde sunt ceilalti? am intrebat eu observand ca nu apare nimeni de nicaieri. -La vanatoare, imi raspunse Alice , iar noi vom pleca acum la cumparaturi. Ma lua de mana dupa care isi lua la revedere de la parintii mei si acelasi lucru am facut si eu. Am iesit pe usa din spate si am intrat in garaj , unde matusa mea avea parcat Porscheul. Ne-am urcat in masina iar matusa mea a iesit din garaj cu o viteza uimitoare. -Felicitari! spuse ea in timp ce conducea cu viteza pe straduta aceea incredibil de mica.

-Multumesc! am spus eu stiind pentru ce erau acele felicitari. Trebuie sa recunosc ca ma simt putin ciudat. Cum o sa mai dau ochii cu Jake in halul asta? Uitasem de Jake. Ce urma sa zica? O sa ramana mut? O sa accepte lucrul asta, sau nu o sa vrea sa-si ia ochii de la micuta Reneesme? Alice imi observa ingrijorarea si ma linistii imediat, spunand cu un zambet strengar: -Nu ai idee cat de mult o sa ii placa! -Sigur..sigur…am bombanit eu in timp ce ma uitam pe geam. -Stai linistita Be…adica Reneesme, se balbai ea. Scuze..e din cauza hainelor tale si a… schimbarilor. Semeni atat de mult cu mama ta, imi spuse ea cu un zambet dulce pe fata. Brusc , mi-am adus aminte de ceva, ce nu prea avea legatura cu ce vorbeam eu cu Alice. Cu cateva zile in urma ma gandisem la ceva. Nu incercasem niciodata sa ma sarut cu Jake si as fi vrut….nu stiu de ce , dar parca acum dorinta era mul mai mare. Insa era o singura problema : tata. Nu era deloc de acord. Cand mi-a auzit gandurile a venit la mine si a inceput sa tipe ca un nebun. Atunci a fost prima data cand m-a certat, cu toate ca nu mi-a venit sa cred. Poate ca era din cauza faptului ca nu eram destul de mare. Acum nu prea avea ce sa mai comenteze. Mi-a venit sa zambesc si nu m-am putut abtine sa nu o fac. -Ce-i cu zambetul asta? rase matusa Alice cand ma observa. -Nimic, am spus eu scuturandu-mi capul si devenind din nou serioasa. -Nu ma pacalesti tu pe mine , Nessie, continua ea. Deja prevad ceva, dar nu e chiar sigur daca o se sa intample. Aici cam intervine Edward. Mi-am dat ochii peste cap si m-am strambat putin. -De ce trebuie sa intervina el mereu? am intrebat eu nervoasa, stiind care o sa fie raspunsul. -Stii deja si nu o sa iti mai repet nici eu si nici nimeni altcineva si subiectul asta se incheie aici. Am venit sa cumparam haine nu sa iti fac eu educatie. Eu trebuie sa fiu prietena si matusa ta. Clar? Masina se opri in momentul acela. Alice parea chiar nervoaa. Nu vroiam sa ii stric cheful de cumparaturi. Si nici pe al meu. -Bine, bine. Am inteles, am raspuns eu. Acum hai sa mergem la shopping! Nu imi venea sa cred cat entuziasma era in vocea mea. Am coborat ca o tornada din masina . Am colindat impreuna cu Alice tot Mall-ul si am cumparat o groaza de haine si pantofi, bineinteles , de firma. Nici macar un lucru ieftin nu avea voie sa fie purtat cat timp era matusa Alice cu mine. -Du-te si imbraca-te! imi spuse Alice, punandu-mi in brate un maieu din matase si niste panataloni scurti din in. Eram putin cam nesigura in ceea ce privea pantofii cu toc. M-am dus in cabina de proba si m-am schimbat repede, punand hainele mamei in sacosa. Imi facusem degeaba griji pentru pantofii cu toc, caci erau foarte comozi. Imediat ce am iesit de acolo Alice facu ochii mari. -Chiar arati bine, rase ea. Dar… trebuie sa facem ceva cu parul. Nu o sa poti sa-l ingrijesti bine daca este atat de lung.

-Ok…am spus eu ridicand din umeri. Eram de acord cu ea. Totusi, era prea lung si nu cred ca ma descurcam cu el. Dupa ce am trecut pe la coafor si mi-am taiat parul pana la umeri, ne-am urcat amandoua in masina si am plecat spre casa. Nu stiu de ce, dar eram nerabdatoare sa-mi vada toata lumea noul meu look. Eram putin ingrijorata de ceea ce va zice tata, dar foarte putin. Mereu il convingea Alice sa accepte diverse lucruri. In timp ce Alice era atenta la condus , am tras in jos oglinda de deasupra capului meu si am rama sfara cuvinte. Uitasem ca eram si machiata. Cat de mult ma schimba….O sa am probleme, m-am gandit eu. Am pus oglinda la locul ei si m-am scufundat in scaun, privind pe geam. Mi-am dat seama ca mai aveam putin si ajungeam acasa. Copacii se miscau mult prea repede si nu mai aveam timp sa-mi stapanesc emotiile, dar stiam ca Alice ma va ajuta. Intotdeauna o facea.

Cap. III- Teama Paseam pe scarile din fata casei atat de incet , ca semanam cu un om. Alice ma tinea de brat, probabil sa nu cad din cauza tocurilor , dar aveam totul sub control. Mai putin emotiile mele.Eram mult prea schimbata. Nu stiam cum vor actiona ceilalti….mai ales Jake. Alice deschise usa si intra prima dupa care imi facu si mie semn sa intru. Inchise usa repede si fugi spre bucatarie, evident , sa cheme restul familiei. M-am asezat pe canapea si am inceput sa ma joc cu lantisorul de la gat, ceea ce nu-mi prea statea in fire. Am auzit pasi in spatele meu dar nu m-am ridicat imediat. Am tot asteptat sa ma anunte Alice cand sa fac asta, insa nu a fost asa. Mi-am luat inima in dinti, m-am ridicat usor de pe canapea si m-am intors cu fata la ceilalti. M-am pierdut putin cand am vazut ca au ramas toti nemiscati, bineinteles , in afara de Alice. Mi-am revenit si am zambit usor aratandu-mi dinti, dupa care am asteptat sa vad reactiile. Timpul trecea prea incet. De ce taceau din gura? Oare se gandeau daca sa ma pedepseasca sau nu? In final , tata rupse tacerea si spuse pe un ton plin de mandrie: -Asta-i fata mea!

Ii dadu drumul mamei la mana si veni spre mine ca sa ma imbratiseze. Ma saruta usor pe frunte dupa care spuse razand: -O sa cam ai probleme cu baietii! -Si baietii o sa aiba probleme cu ea daca o deranjeaza….continua matusa Alice, dupa care toti isi revenira din starea aceea de uimire si venira sa ma imbratiseze. -Pun pariu ca Jake o sa ramana mut!glumi unchiul Emmet. -O sa vedem chiar acum , caci Jake e in drum spre noi! imi spuse tata batandu-ma usor pe spate. Doamne! Cred ca eram rosie ca racul in obraji. Nu prea eram pregatita pentru momentul asta chiar acum. Dar nu puteam sa fac nimic….doar sa ma asez pe canapea si sa astept linistita…sau sa ma fatai de colo-colo. Prima varianta era mai buna insa nu aveam stare. Trebuia sa fac ceva. Dintr-odata m-a strafulgerat o idee….si am zis sa o iau in considerare. Insa tata m-a auzit imediat. Rahat! De ce nu puteam sa ascund macar un gand de mintea lui „superperformanta”. Imi arunca o privire urata si am inteles ca nu trebuia sa fac acel lucru…la care ma gandisem: adica sa plec in padure si sa ma intalnesc cu Jacob. Nu vroiam sa vada toata familia reactia lui. In acel moment am auzit usa deschizandu-se si inchizandu-se dupa o secunda. El era. In momentul acela nici macar nu am gandit….am fugit cat de tare am putut pe usa din spate si m-am cufundat in padurea deasa. Nu stiam ce vor spune ceilalti sau…ce vor face, insa nu eram pregatita sa dau ochii cu el. Nu acum. Imi aduc aminte ca alergam ca nebuna si plangea. De ce plangeam? A, da. Imi era teama ca nu ma va mai iubi. Teama era mai profunda decat oricand. Cresteam cate putin in fiecare zi..insa de cand ma nascusem nu ma schimbasem atat de mult intr-o singura zi. Nici macar nu ma uitam pe unde alerg…pur si simplu alergam. M-am oprit pentru o secunda ca sa vad daca ma urmareste cineva , in timp ce lacrimile imi curgeau siroaie pe obraji. Ajunsesem la marginea raului. M-am asezatjos, pe un morman de frunze si mi-am strans genunchii la piept. Nu ma puteam opri din plans. Ce era cu mine ?Vampirii trebuie sa fie tari si sa nu planga…sau sa se teama. Eram atat de sigura ca Jake, Jake al meu nu o sa ma mai vrea si nu o sa imi mai apartina…si nici eu lui. Dintr-odata am auzit niste pasi in spatele meu. Am recunoscut imediat mirosul. Nu mai puteam sa fug. Trebuia sa infrunt adevarul…oricat de dureros ar fi fost. -Pleaca! i-am spus eu lui Jake, punandu-mi mainile la ochi. Am auzit cum se apropia de mine si in final s-a asezat pe mormanul de frunze pe care stateam eu. Pleaca! i-am spus eu din nou, intorcandu-mi fata sa nu ma vada. Nu vrei sa ma vezi…nu ma mai vrei…. recunoaste! Nu spunea nimic. M-am intrs usor spre el si i-am privit fata. Arata confuz. -Ce e cu tine? l-am acuzat eu. De ce stai aici? Nu vezi ca sunt alta persaoana? Recunoaste ca nu ma mai vrei! Haide! Fa-o! In timp ce plangeam si tipam la el…..parea sa nu fie deranjat de acest lucru..ci doar uimit. Imi lua fata in maini si imi sterse lacrimile cu dagetele, spunandu-mi cu un zambet dulce pe fata:

-Ce te-a apucat? Imi mangaie usor obrajii apoi ma trase la el in brate. Nu puteam sa-i rezist asa ca l-am strans cat de tare am putut. -O sa te iubesc mereu… continua el cu o voce plina de dragoste. Imi lua din nou fata in maini si rosti cu atat pasiune incat mai aveam putin si ma topeam: -Orice ar fi! El se apropie usor de mine si buzele lui fierbinti erau peste buzele mele reci ca gheata. Am inchis ochii si mi-am infipt mainile in parul lui. Era atat de moale…. Dupa ce am terminat amandoi sarutul am stat acolo cel putin 5 minute si ne-am uitat amandoi in ochii celuilalt. Simteam atat de multa dragoste intre noi. Era ceva diferit. Vedeam un foc puternic ce arde in mine si trebuia sa il controlez ca sa nu iasa afara. Jake se ridica brusc in picioare si imi intinse o mana, spunand: -Imi permiti sa te conduc acasa? dupa care imi afiza cel mai frumos zambet de pana acum. I-am zambit si eu si i-am apucat mana, ridicandu-ma usor in picioare.

Cap. IV-Libera -Sa nu te mai indoiesti niciodata de mine! imi spuse Jake tragandu-ma in brate la el. -Nu m-am indoit de tine, i-am spus eu putin nesigura, doar ca….. -Ce? ma intreba el curios. -Nu stiam daca ma vei accepta asa, i-am spus eu trecandu-mi usor mana prin parul lui. -Acum stii! zambi el strengareste. Imi dadu drumul din stransoarea bratelor lui si se dadu cativa pasi inapoi. Dupa ce si-a dat tricoul jos mi-am dat seama ca vrea sa se transforme. M-am intors imediat cu spatele , inainte sa se dezbrace de tot. I-am simtit apoi blana catifelata pe umarul meu. -Sunt gata sa merg acasa! i-am spus eu in tamp ce ii mangaiam blana. Ma linse pe fata dupa carema impinse usor cu botul , facandu-mi semn sa ma urc pe patele lui. M-am suit repede si a inceput imediat sa o ia la goana. Padurea trecea pe langa noi nevazuta. Mi-am lasat usor capul pe spatele lui si am inchis ochii. Ma simteam extenuata. Nu mai depusesem atat efort psihic de multa vreme. Ma stresasem atat de mult in legatura cu reactia lui Jacob, incat uitasem ca eu eram sufletul ei pereche si nimeni si nimic nu avea cum sa schimbe asta. Simteam cat de mult ma iubeste si i-am aratat ca si eu simt acelasi lucru pentru el. Nu cred ca puteam sa treiesc fara el. Nimic nu mai avea sens fara el. Dintr-odata, Jake se opri. Am ridicat capul si mi-am data seama ca am ajuns acasa. Mi-a atras atentia faprul ca i-am zarit pe mama si tata la geam….. Si…culmea…zambeau. Cum? Nu erau suparati….mai ales tata. Stiam ca a aflat ca m-am sarutat cu Jacob. Nu avea cum sa nu afle. M-am dat jos de pe spatele lui Jacob si i-am spus zambind:

-O sa te astept in casa. Inca il mai priveam in timp ce ma indreptam spre casa. Nu a stat mult acolo…..a plecat in padure sa se transforme la loc. Am urcat scarile si m-am oprit la usa sa iau o gura de aer. Nu am apucat sa deschid usa , caci Jake era deja langa mine. Mi-a deschis-o el si mi-a facut semn sa intru. Imi observa ezitarea si ma lua de mana, intrand odata cu mine. Mama si tata erau asezati pe canapea si se uitau la televizor. Imediat cum am intrat s-au intors spre noi, zambind. De ce erau atat de fericiti? Am fugit de acasa. Meritam o mustrare….macar din partea tatalui meu. Pe mama nu o lasa inima sa ma certe. Haide, tata, cearta-ma! i-am spus eu in gand. -Nu o sa fac asta! imi raspunse el incruntandu-se. Mama si Jake se uitam putin ciudat la noi. Probabil nu stiau despre ce era vorba. -Bine…m-am saturat! am spus eu inversunata. M-am saturat de toata tensiunea asta. -Ce tensiune? ma intreba tata bland. -Oh…Doamne! De ce nu-mi spui ceva. Da-mi o lectie….m-as simti mai bine. Se vedea clar ca se amuza pe seama a ce spun . Zambea la fiecare cuvant rostit de mine. -Nessie…..continua tata apropiindu-se de mine….ceea ce ai facut tu nu e asa de rau pentru varsta ta. Ai facut asta pentru ca probabil ai simtit ca nu esti pregatita. Bineinteles ca asta am simtit. -Esti…..mare si…eu si mama ta nu mai putem sa iti spunem ce sa faci. Adica…putem, dar nu vrem. Si oricum…tu gandesti matur de cand te-ai nascut…nimeni nu poate sa se indoiasca de lucrul asta. Vocea tatalui meu imi inspira incredere. Nu aveam motive sa nu-l cred. Am zambit usor si am spus cu o voce putin cam tensionata: -Oricum…imi cer scuze. -Reneesme, continua mama strangandu-ma de mana libera, esti libera sa faci ce te indeamna inima. Nu trebuie sa ai retineri. Am stat si m-am gandit putin la lucrul asta. Chiar daca aveam voie sa fac tot ce vreau… nu trebuia sa depasesc limitele. -Corect! imi raspunse tata la ganduri. Apoi ne-am imbratisat toti patru si…bineinteles…nu m-am putut abtine sa le arat cat de fericita sunt. Era cea mai frumoasa zi din viata mea…cand toti m-au acceptat asa cum sunt. Si cel mai important……ne iubeam unul pe altul si nimeni si nimic nu putea sa schimbe asta.

Cap. V- Neasteptat - Unde sunt ceilalti? am intrebat eu eliberandu-ma din stransoarea mamei. - La vanatoare! imi raspunse tata automat.

- Fara voi? a intrebat Jake confuz. - Ne ducem si noi acum….continua el….iar tu , Jacob, succes ….cu Neesie. Tata o lua pe mama de mana, dupa care iesira intr-o secunda pe usa. - Hei! am strigat eu dupa ei confuza , insa era prea tarziu. M-am uitat la Jake si nu m-am putut abtine sa nu-i dau un ghiont dupa ce i-am zarit zambetul. -Au! Sa nu mai faci asta! rase el. -Despre ce e vorba? am intrebat curioasa? -Pai….aztazi o sa fie foarte cald…asa ca m-am gandit sa sa mergem pe plaja. Facem surf , scufundari , ne plimbam cu iahtul…..si orice altceva imi mai trece prin minte in urmatoarele minute, imi sopti el la ureche in timp ce imi cuprinse talia cu bratele lui mari si puternice. Eram cu spatele la el dar i-am simtit entuziasmul din voce. Cum puteam sa refuz o asemenea oferta? Trebuie sa recunosc…nu facusem niciodata surf, insa puteam sa invat orice. Nici scufundarile nu faceau parte din programul meu, insa cine a zis ca nu pot sa o incerc si pe asta? Un singur lucru ma framanta… -Ce e cu iahtul? l-am intrebat pe Jake intorcandu-ma spre el. -Pai…se balbai el….aa….cadou de la tatal tau. -Cadou? am intrebat surprinsa. -Da….pai…stiu ca nu prea esti de acord cu asta dar familia ta a decis ca trebuie sa-ti sarbatoreasca ziua de nastere….pentru ca e o zi importanta. Poftim?! Nu, nu si nu!Atatia ani mi-au acceptat dorinta de a nu-mi sarbatori ziua de nastere si tocmai acum i-a apucat cheful de petrecere? Nu puteam sa sarbatoresc faptul ca implineam opt ani cand eu aratam de 16. -De ce? am intrebat eu furioasa. Jake ma privi nedumerit. Isi drese putin glasul dupa care ma stranse mai tare in brate. -Iubito, stiu ca nu iti convine, insa eu am asteptat ziua asta de cand te-ai nascut. Ziua in care vei fi la fel ca mine si in orice plan de-al meu vei fi inclusa si tu. Adevarul este ca te iubesc si vreau tot ce e mai bine pentru tine. Vorbea cu atata sinceritate si dragoste incat eram gata sa ma dupesc. Nu am putut decat sa-i spun si eu cat de mult il iubesc, caci ma pierdeam printre cuvinte. Imi cuprinse fata in maini si isi lipi buzele fierbinti de ale mele. Erai atat de moi si dulci…. Mi-am infasurat mainile in jurul gatului lui si am continuat sarutul cat mai pasional. La sfarsit am avut nevoie sa iau o gura de aer. Ma lua usor de mana si tragandu-ma dupa el, spuse: -Mergem domnisoara Cullen? Ce dulce era cand imi spunea asa. Parea atat de nevinovat si dragostea care o emana era atat de evidenta incat trebuia sa fii prost ca sa nu o observi. -Bineinteles! i-am soptit eu la ureche , dupa care l-am urmat, iesind pe usa cu o viteza uimitoare.

Briza oceanului se simtea de la o distanta foarte mare. Poate ca era din cauza nasului meu ciudat de vampir. Dupa un minut mi-am simtit picoarele cum mi se scufunda in nisip. Mam aplecat si mi-am dat jos pantofii, tinandu-i intr-o mana , iar cu cealalta pe Jake. Avea dreptate. Azi chiar era cald. In timp ce mergeam pe nisipul fierbinte am zarit langa un trunchi de copac prabusit pe plaja, o patura pe care erau asezate tot felul de lucruri. Cand ne-am apropiat am putut observa micile lumanari asezate in jurul paturii in forma de inima, un cos imens de picnic asezat pe patura si doua perne. Cand a facut toate astea?m -am gandit eu. -Alice m-a ajutat putin , zambi el strangandu-ma de mana. -Uau! a fost tot ce am putut sa spun. -Ei bine…continua el….am vrut sa fac asta de unul singur, dar Alice a zis ca nu ma pricep la asa ceva, asa ca…. -Ai facut asta pentru mine? am intrebat eu emotionata. -As face orice pentru tine! spuse el sarutandu-ma usor pe obraz. Ne-am asezat apoi pe micile perne si am mancat ce era in cos…inclusiv creveti de mare, pe care nu stiu de unde i-a luat. Bleah! Nu am mancat decat unul, doar ca sa ma vada Jake ca mananc. Dupa ce mi-am incarcat stomacul cu tot felul de mancaruri , ne-am pus amandoi costumul de scafandru….fara tuburi de oxigen, bineinteles…am intrat in ocean. Cred ca am inotat vreo jumatate de ora. Pot sa spun ca am ramas uimita cand am vazut iahtul. Tata chiar nu putea sa se abtina niciodata? Era …..mare si stralucitor de frumos. Era un lux de invidiat. Cand am urcat pe punte am avut impresia ca sunt pe o terasa. Erau doua scaune care inconjurau o masuta…tot din bambus, asezate toate sub o umbrela gigantica. Jake ma lua de mana si imi spuse cu blandete: -Te rog, ia loc! M-am asezat pe unul din scaune iar el se aseza pe celalalt. Incepu sa caute ceva prin buzunare. Am schitat un zambet cand am vazut ca tot cauta si nu gaseste. Dintr-odata, ochii i se marira si mi-am dat seama ca gasise ceea ce cauta. Imediat scoase o cutiuta mica albastra din unul din buzunarele de la pantaloni, dupa care lua o gura mare de aer, spunand pentru el: -Bine…. Am incremenit cand am vazut ca se aseaza in genunchi in fata mea. Deschise cutia in care se afla un suberb inel dupa care rosti cu ochii inchisi: -Reneesme Carlie Cullen…..vrei sa fii sotia mea? O Doamne! Chiar nu ma asteptam la asta!

Cap. VI – Stralucire Cine ar fi crezut? Bine…ma asteptam la asta poate peste cativa ani dar…nu acum . Si trebuie sa recunosc…..imi era greu sa spun nu. Eu si Jake….pentru eternitate,impreuna, fara sa ne desparta cineva. Deja imi imaginam ziua:eu imbracata in alb, el in costum negru , toata lumea holbandu-se la noi in timp ce ne juram dragostea in fata altarului, apoi, plecand spre luna de miere, in casa noastra, in camera noastra, in patul nostru, el strangandu-ma in brate, sarutandu-ma cu pasiune si…. oh, nu! Am ajuns prea departe. Deodata am simtit o durere ingrozitoare de cap si golul din stomac parca se facea si mai mare. Jake imi observa tacerea si se incrunta imediat, devenind ingrijorat. -S-a intamplat ceva? sopti el urmarindu-mi fata. Eu nu eram atenta decat la inelul stralucitor care se afla in cutiuta mica din mana lui. -Nessy! spuse din nou, strangandu-ma si mai tare de mana. Mi-am scuturat capul, incercand sa revin din nou pe pamant. -Aaa,m-am balbait eu, nu stiu ce sa zic. Ma privea atat de rugator, dar si putin ingrijorat. Nu puteam sa scot nici un cuvant si simtindu-ma sigura pe mine, i-am atins obrazul si iam aratat raspunsul. Te iubesc si nu pot sa spun decat DA. Simteam cum ochii mi se umplu de lacrimi si chiar nu puteam sa le controlez. Jake afisa zambetul acela caruia nu puteam sa-i rezist si imi puse usor inelul pe deget. Arata perfect. In timp ce lacrimile curgeau siroaie pe obrajii mei, m-am aruncat in bratele lui sarutandu-l cu toata pasiunea. Ma simteam atat de fericita. Momentul acesta ne apartinea si trebuia sa profitam de el din plin. Fara sa exageram , desigur. -Te iubesc! imi sopti el printre saruturi. -Eu si mai mult! i-am raspuns razand, dar fara sa imi dezlipesc buzele de ale lui.

*** Dupa ce ne-am plimbat ore intregi cu iahtul si nu ne-am dezlipit unul de celalalt, am hotarat ca ar fi timpul sa mergem acasa. Toata ziua am fost numai un zambet…doar aveam si motive sa fiu. Daca tata nu ar fi putut sa citeasca mintile , de-abia asteptam sa-i spun. Cand am ajuns in fata casei am tinut mana pe care se afla inelul in asa fel incat sa fie observat foarte usor. Ma simteam atat de mandra cu el pe deget. Simteam ca apartin cuiva. Si important era ca apartineam celei mai importante persoane din viata mea. Am urcat scarile cu multa incredere si de-abia asteptam sa deschid usa . Era ciudat faptul ca toate luminile erau stinse. Singurele sunete pe care le auzeam erau niste fosnete…ca niste pungi. Nu am dat importanta. Cand am pus mana pe clanta , Jake sari imediat in fata mea si spuse putin speriat parca: -Stai ! Aaaa…stai aici. -De ce? am intrebat eu confuza.

-Pentru ca….eu….aa… Doar stai aici! spuse el revenindu-si din balbaiala. -Aaa…bine. M-am dat un pas in spate si am asteptat, privindu-l pe Jake cum intra in casa si lasanduma pe mine afara.Era patetic. Cred ca trecusera aproape 10 minute. Deja ma plictisisem. Chiar cu o secunda inainte sa renunt sa mai astept si sa intru in casa, Jake ma striga , spunandu-mi ca pot sa intru. Mi-am dat ochii peste cap. In sfarsit! Am apasat tare pe clanta si am deschis usa. Imediat se aprinsera toate luminile si toti strigara in cor: -La Multi Ani!!!! Toti erau imbracati ca la nunta si asta mi-a atras atentia cel mai mult. Apoi am observat tortul imens si ros de pe masa , inconjurat de multe cutii de cadouri. Imediat ce l-am vazut pe Jake in costum negru mi-am dat seama de ce ma pusese sa astept atat de mult. Ochii imi umblau peste tot. Am ramas uimita. Familia mea a avut grija sa decoreze camera in albastru , culoarea mea preferata. Peste tot erau agatate baloane si flori. Toti parca erau niste personaje din basme. Mama purta o frumoasa rochie gri, plina de sclipici si frumos mulata pe corpul ei perfect, scotandu-l in evidenta. Matusa Alice si Rosalie aveau aceleasi rochii, roz, scurte, foarte decoltate si cu spatele gol. Era genul lor. Bunica Esme avea o rochie lunga pana la genunchi, rosie si prinsa de brau cu o curea din piele. Nu am putut sa nu ma holbez la pantofii lor, cu tocurile foarte inalte si neobisnuit de extravaganti. Toate aveau niste coafuri trasnet. Tata, bunicul, unchii mei si Jake purtau costume negre, probabil de firma si aratau foarte eleganti. Singura care nu se incadra in momentul acela in peisajul de basm eram Eu. Eram imbracat doar in niste panataloni scurti si un maiou. Deloc elegant. Ramasesem fara cuvinte, insa eram si putin dezamagita de faptul ca , oficial , nu aveam decat 8 ani. Iiiih….Rusinos. Dar familiei mele nu-i pasa. -Chiar nu va puteti abtine? am intrebat eu razand. -Alice e de neoprit ! rase tata. Cred ca astazi era ziua cand trebuia sa plang , caci nu m-am putut controla......din nou. Jake veni la mine si mas transe puternic in brate, fiind urmat de restul familie. Mama imi sterse usor lacrimile si ma mangaie pe obraz. -Te iubim , Reneesme! imi sopti ea cu dragoste. -Si eu va iubesc….mult! am spus eu in timp ce il strangeam pe tata in brate. -Gata cu imbratisarile! Striga matusa Alice. E timpul cadourilor! -Corect! O aproba Jake razand. Ce pun astia doi la cale? - Asta m-as fi intrebat si eu, spuse tata zambind. Ne-am indreptat cu totii spre masa unde era si tortul si mama a fost prima care mi-a pus in mana o cutiuta mica si alba. -Multumesc! am spus eu zambind.

Am desfacut incet cutia si am scos din ea o bratara mica , pe care erau poze cu membrii familiei Cullen, inclusiv eu. -Ca sa ne ai mereu cu tine.. spuse mama. -E foarte frumoasa! am spus eu strangand-o in brate. -Este si din partea tatalui tau, continua ea. -Multumesc tata, i-am zis dandu-i un pupic pe obraz. -Cu placere, iubita mea! raspunse el. Urma apoi cadoul de la unchiul Emmet si de la matusa Rose, care se afla intr-o cutie mica si galbena. Inauntru era un telefon superb. Uau…dar chiar au cheltuit bani unii. -Ne-am gandit ca o sa ai nevoie de el cand o sa fii departe de noi! spuse matusa Rose. -Dar nu foarte departe, o completa unchiul Emmet. -Va multumesc mult, le-am spus dupa ce i-am imbratisat pe amandoi. -Acum noi! striga matusa Alice, punandu-mi in palma un saculet rosu legat cu o panglica mov. -Ce sa fie, ce sa fie? am intrebat eu razand. Alice isi dadu ochii peste cap si rase si ea, spunand: -Deschide-l odata! Am tras usor de panglica si am intors saculetul cu gura in jos. Imi cazura in palma niste chei de masina. Sigla de pe breloc arata ca este un Mazda. Am facut ochii mari si am inghitit in sec pentru a putea vorbi din nou. -Nu pot sa va multumesc indeajuns…am spus cu respiratia taiata. Pe langa faptul ca mi-ati mai dat si un iaht…. -Eh….nu fii modesta! rase Alice. -Nu pot sa fiu altfel…am spus zambind. -Aaaa…..noi si Jake ti-am oferit un cadou toti trei, spuse bunica mea. Am vrut sa fie ceva special si…sa va bucurati de el asa cum s-au bucurat si altii. -Nici chiar asa! interveni unchiul Emmet, facand deodata ochii mari. Asa cum s-au bucurat si altii? Care altii? -Deschide-l! spuse Jake inmanandu-mi o cutiuta argintie, ca dimensiune la fel ca celelalte. Am oftat de nerabdare si am deschis-o. Inauntru erau niste chei, de data asta nu de la o masina, si sub ele doua bilete de avion…spre Seattle. -Asta….e cireasa de pe tort! am spus eu emotionata. -Speram ca o sa-ti placa acolo, continua tata. O, Doamne! - M-ati lasat fara cuvinte! am bolborosit eu. -Asta pentru ca te iubim enorm cu totii! spuse Jake, zambind. I-am raspuns si eu cu un zambet larg si ne-am imbratisat cu totii, facand un cerc imens. -Multumesc, multumesc , multumesc de o mie de ori! le-am mai spus eu inca odata. Nu siu daca era asa , dar simteam ca stralucesc de fericire. Totul in viata mea stralucea.